269

Independenta si sfârsitul teoriei capitulatiilor

1. Capitulaþiile ºi problema prinþului strãin (1866-1878)

Perioada domniei lui Alexandru I. Cuza este una dintre cele mairodnice în realizãri ale istoriei românilor: o constituþie proprie adoptatãnevoilor româneºti, „statutul dezvoltãtor”, reforma agrarã, secularizareaaverilor mãnãstireºti, primele împrumuturi, înfiinþarea celor douãuniversitãþi din Iaºi ºi Bucureºti, ºi lista ar putea continua. Dupã cumaprecia un eminent specialist al perioadei, academicianul Dan Berindei,domnia lui Alex.I Cuza intrã într-un dinamism deosebit dupã loviturade stat din 2/14 mai 1864 când într-o perioadã scurtã se înregistreazãrapid o serie de succese deosebite în special în plan internaþional „loviturade stat, rezolvarea din interior a unei situaþii au consolidat poziþia deautonomie a þãrii”1 .

Mândria pe care o resimþea chiar în zilele ulterioare recunoaºteriieuropene a loviturii sale de stat ºi a „Statutului Dezvoltãtor al Convenþieide la Paris”, domnitorul Alexandru I. Cuza se poate observa în chiarproclamaþia cãtre þarã din 2 iulie 1864: „cãci Românilor, trebuie sã v-ospun, ºi sigur voi o puteþi constata, România numai de astãzi reintrã înautonomia sa din lãuntru, cuprinsã în vechile noastre capitulaþii, încheiatecu Înalta Poartã ºi garantate prin tratatul de la Paris.”2 Zece ani maitârziu marele colaborator al domnitorului, Mihail Kogãlniceanu,considera cã „autonomia þãrii, domnilor se datoreazã lui 2 mai (…)proclamã ºi revendicã pentru þarã autonomia deplinã, dreptul þãrii

,,,,, ,,,,, ,,,,, ,,,,,

1 D.Berindei, Epoca Unirii, Bucureºti, Editura Corint, 2000, p. 114. 2 Mesagii, proclamaþii, rãspunsuri ºi scrisori oficiale ale lui Cuza-Vodã, p. 121.

270

nemãrginit de a-ºi da ºi reface guvernul ºi constituþiunea dupã voinþa ºidupã trebuinþele sale”3

Ultimul an însã, 18654, devine un an al stagnãrii ºi al izolãrii;despãrþirea de M. Kogãlniceanu (ianuarie/constituirea unui cabinet fãrãpersonalitãþi ºi ambiþii/ N. Kretzulescu), încetinirea ritmului reformelor.Chiar domnitorul începe a-ºi pierde suflul, în noiembrie ºi decembrieanunþând atât pe Napoleon al III-lea5 cât ºi Parlamentul, de disponibilitateasa de a se retrage din prim-planul vieþii politice6. Domnul Unirii îºiîndeplinise menirea.

O ultimã revenire a mândriei ºi a marilor sale idei legate de destinulneamului românesc o vedem bazatã tot pe teoria capitulaþiilor, pe carefuseserã bazate cele mai frumoase acþiuni ale domniei sale, în scrisoareadin noiembrie 1865 trimisã marelui vizir spre a apãra autonomia þãrii.„nu pot pricepe care sã fie cauza ºi þelul scrisorii Alteþei Voastre (...) eu,ca Domn care înþeleg ca România sã se bucure deplin de drepturile deautonomie ºi de independenþã interioarã, dobândite þãrii din vechime,drepturi recunoscute ºi consfinþite (…) sã-ºi arunce ochii GuvernulImperial în trecut, ºi sã-ºi aducã aminte care au fost relaþiile Înaltei Porþicu întâii domni români, care au cãpãtat închezãºuirea suzeranitãþii lor însuveranitate; va culege mari învãþãminte din înþeleapta ºi pãtrunzãtoareapoliticã a glorioºilor Sultani din veacurile al XV-lea ºi al XVI-lea, va

3 M.Kogãlniceanu, Opere, vol. IV, partea a II-a Bucureºti, Editura Academiei, 1978, p.122-123. 4 Printre realizãrile importante ale finalului de domnie a lui Alexandru Ioan Cuza putemenumera proiectul de lege privind reorganizarea dorobanþilor din 10/26 noiembrie 1865care pune bazele acestui eºalon al armatei române care-ºi va demonstra capacitãþile înrãzboiul de independenþã vezi Arhivele Naþionale Istorice Centrale fond SecretariatulStatului nr. 1331, dosar 350/1865, fila 1-8. La fel pe 4-13 decembrie 1865 se discutã ºiaprobã regulamentul pentru chemarea ºi instruirea gloatelor, la caz de nevoie, sub arme,pas important pentru democratizarea armatei în spirit liberal, vezi Arhivele NaþionaleIstorice Centrale fond Secretariatul Statului nr. 1331, dosar 375/1865. 5 Cât de important este rolul lui Napoleon al III-lea în aceastã perioadã se vede din ce îiscrie C.Negri domnitorului „nu trebuie cu nici un chip sã lãsãm Franþa sã se îndepãrtezede noi”, D.Berindei, Epoca Unirii, p.206. 6 Vezi o analizã interesantã a acestei perioade la Sever Mircea Catalan, La situationinternationale des Principautes Unies (1864-1866). Consideree selon sa relation avec ledeclin du second Empire în Revue Roumaine d’Histoire, 31 (1992), nr. 3-4, p. 235-254.

271

înþelege cât atunci existenþa Moldovei ºi a Valahiei, ca state, era socotitãde preþioasã pentru Imperiul Otoman, ºi pentru… sultanii Baiazid I,Mahomed II, Selim I, SolimanII”7.

Ce a urmat, lovitura de stat din 11 februarie 1866, a fost doar oconfruntare între douã proiecte rivale de aducere pe tron a unui prinþstrãin: candidatul lui Al. I. Cuza – Sergiu de Leuchtenberg ºi cel alopoziþiei – Filip de Flandra, Prinþul Jerome Napoleon ºi în final Carolde Hohenzollern-Singmaringen. Lovitura de stat din februarie 1866punea însã o problemã de drept internaþional. În decembrie 1861 unireafusese recunoscutã doar pe perioada domniei lui Cuza, domnie ce luaseacum sfârºit. Avea sã fie menþinutã unirea? Opozanþii erau numeroºi:Imperiul Otoman, Rusia, Austria chiar ºi Franþa îºi pierduse din energiade odinioarã pentru cauza românilor. Era acum timpul pentru ca teoriacapitulaþiilor sã intervinã, ca de atâtea ori în ceasurile de cumpãnã, sprea salva drepturile þãrii.

Ideea folosirii capitulaþiilor în acþiunea de aducere a prinþului strãina venit în mod natural conspiratorilor de la 1866, deoarece ele aveaumarele avantaj de a fi cunoscute ºi recunoscute de întreaga comunitateinternaþionalã. În 28 iunie 1864 ambasadorul englez, Sir Henry Bulwer,discutând cu Nicolae Burdeanu, secretar la Constantinopol (ulterior întreparticipanþii la acþiunea din februarie 1866), îi declara: „acumdomnitorul, de acord cu organele statutului, poate modifica legile internedupã voia sa, dupã cum aþi cerut necontenit la 4-5 ani. Recunosc cãnumai acum intraþi în posesiunea vechilor drepturi de autonomie, cãcinimeni nu mai poate, sub nici un pretext, sã intervinã în administraþiainternã”8 .

Apãrea natural ca aceastã adevãratã comoarã juridicã sã nu rãmânãnefolositã. Mãrturie despre inteligenþa politicã cu care oameniimomentului 1866 au ºtiut sã decidã folosirea capitulaþiilor, stã MemoriulMAE Francez din 21 martie/ 1 aprilie Despre capitulaþiile moldo-valahecare aprecia cã: „vechile capitulaþii prin care Moldova ºi Valahia s-au

7 Mesagii, proclamaþii..., 481-486. 8 Relaþiile diplomatice ale României de la 1859 la 1877, Bucuresti, Editura ªtiinþificã ºiEnciclopedicã, 1984, p. 86.

272

plasat în secolele XIV, XV, XVI de bunã voie sub suzeranitatea sultanilor,sunt menþionate în mod expres în multe acte diplomatice la care Turciaa participat. Conferinþa actualã, dacã se referã la ele, trebuie sã acceptecererile Principatelor Unite”9. Aºa cum vor vedea, oamenii politici de laBucureºti puseserã deja conferinþa puterilor garante în dilemã înmomentul în care puseserã chestiunea prinþului strãin pe temeiulcapitulaþiilor. Pe 3/15 aprilie 1866 delegaþia Principatelor Unite compusãdin Vasile Boerescu, L. Steege, Scarlat Fãlcoianu îndeplinea, în memoriulpe care îl pune pe masa Congresului Internaþional, cele mai negre temeriale diplomaþilor occidentali. „Convenþiunea semnatã la Paris la 19 august1858 pentru a stabili bazele organizaþiunii sociale a Principatelor, începe înart. 2 prin proclamarea dreptului public al românilor... astfel precum rezultãdin tractatele sau capitulaþiunile ce au închiat cu Sublima Poartã ºi pe careconvenþiunea le menþioneazã”10.

„Dreptul românilor de a alege, în virtutea capitulaþiunilor, pePrincipele lor domnitor de unde ar voi ºi de a-l declara ereditar, precumºi interesul lor de a o face în împrejurãrile de astãzi, suntnecontestabile”11. Acelaºi memoriu aratã cã: „principiul ereditãþii fuseseproclamat ºi pus în lucrare de cãtre þarã, recunoscut chiar de alte puteri,într-o epocã când legãturile noastre cu Sublima Poartã existau în toatãputerea lor... cu toate acestea niciodatã Sublima Poartã n-a ridicat nicicea mai micã obiecþiune asupra acestei linii de transmitere a ocârmuirii.Astfel dar, admiterea principiului de ereditare n-ar vida nici un tratat ºin-ar schimba întru nimic nici raporturile Principatelor cu SublimaPoartã”12 . Turcia se va arãta mulþumitã de acest limbaj ce recunoaºtecapitulaþiile ºi implicit legãturile Principatelor cu ea. Astfel, pe 23 martie/4 aprilie A. G. Golescu, G. Costaforu ºi Manolache Costache Epureanu,agenþi la Constantinopol, îl informau pe ministrul afacerilor externe IonGhica despre declaraþiile fãcute de marele vizir la audienþa lor: „SublimaPoartã a menþinut neatinse drepturile Principatelor ºi a respectat autonomia

9 Românii la 1859, vol. I, p. 626. 10 Domnia Regelui Carol I, p. 74-75. 11 Ibidem, p. 78. 12 Ibidem, p. 83.

273

lor în curs de mai bine de trei veacuri; e, deci, un depozit sfânt, sã pãstrãmdeci raporturile noastre seculare, rãmânând în legãturile ce vã unesc cuTurcia... legãtura ancorei ce v-a scãpat de naufragiu”13. Turcia nu searãta prea sensibilã la aceste declaraþii de amiciþie ale românilor în timp ceconsidera cã faptele lor îi lezeazã grav prestigiul. Ca atare la Constantinopolse fãureau planuri de atac militar la adresa Principatelor (spre a face faþãacestor ameninþãri ºi aº dovedi seriozitatea guvernul de la Bucureºti ºiprinþul Carol I, au recurs la 9/10 iunie 1866 la chemarea sub arme acontingentelor 1862, 1863, 1864, 1865 care au fost reunite sub conducereavestitului general de la 1848 Gheorghe Magheru)14. O corespondenþã dincapitala otomanã, din aprilie-mai 1866, avertiza factorii politici de laBucureºti de „intenþia Turciei de a se opune cu forþele militare sfidãriidrepturilor sale de suzeranitate ºi tacticii de fapt împlinit a României”15 .O lunã mai târziu pe 27 mai 1866 douã telegrame disperate, una trimisã deagentul român la Constantinopol ºi una de cel de la Paris anunþã cã „Poartaeste decisã sã ocupe cu forþa Principatele”16 .Faþã de toate acesteameninþãri Vasile Boerescu ºi Gheorghe Costaforu îi comunicã lui IonGhica, recomandându-i din partea lui Napoleon al III-lea, ca noul prinþ sãadopte o atitudine flexibilã faþã de Poartã: „atitudinea pe care trebuie sã oaibã faþã de Turcia este: vizitã la sultan, oferind majorarea tributului”17.Treptat diplomaþia românã reuºeºte noi victorii, un prim efect al alegerii luiCarol I este sprijinul diplomatic german. Astfel pe 8 iunie V.Boerescu ºi G.Costaforu raporteazã despre întâlnirea lor cu Otto von Bismark care lerecomandã ºi se oferã sã le faciliteze o legãturã mai strânsã cu Rusia„care este nu numai o mare þarã vecinã, dar ºi ocrotitoarea ortodoxiei”18.Ca urmare a susþinutei campanii diplomatice bazate în mare mãsurã pe

13 Ibidem, p. 60. 14 vezi Arhivele Naþionale Istorice Centrale fond Secretariatul Statului nr. 1331, dosar532/1866. 15 vezi Arhivele Naþionale Istorice Centrale, Fond Casa Regalã nr. 725, dosar 23/1866. 16 vezi Arhivele Naþionale Istorice Centrale, Fond Casa Regalã nr. 725, dosar 34/1866. 17 vezi Arhivele Naþionale Istorice Centrale, Fond Casa Regalã nr. 725, dosar nr. 31/1866, cuprinzând corespondenþa din 25 mai de la Paris. 18 vezi Arhivele Naþionale Istorice Centrale, Fond Casa Regalã nr. 725, dosar nr. 37.

274

capitulaþii „puterile decid sã facã presiuni la Constantinopol ca Turcia sãaccepte faptul împlinit”19, anunþã încântaþi Boerescu ºi Costaforu. Singuracerinþã a diplomaþiei europene este fãcutã publicã de ambasadorul francezla Constantinopol, de Moustier, ºi de ministrul de externe francez Drouynde Lhuys, care îl anunþã pe baronul d’Avril, consulul la Bucureºti: cã „esteobligatoriu ca prinþul Carol sã accepte scrisoarea Sultanului”20.

În final chiar Napoleon al III-lea va intervenii pentru ca Domnitorulsã accepte a-l întâlnii pe sultan, spre a debloca situaþia21.

Temerile reprezentanþilor Imperiului Otoman nu erau fãrã bazã.Ion C. Brãtianu, ajuns acum la guvern expunea din nou luãri de poziþiebelicoase: „Dacã în tratatele noastre cu sultanii avem un drept stipulatîn termenii cei mai categorici ºi expliciþi, este acela de a încheia tratatecu celelalte puteri. Este neconstestabil cã îngâmfarea formei orientalece domneºte în vechile noastre tratate cu sultanii ºi lipsa de claritateprezintã multe necuviinþe; ele au de efect de a face sã se nascã întrePoartã ºi noi multe neînþelegeri... a modifica deci tratatele noastre cuTurcia ar fi un lucru foarte avantajos pentru ambele þãri”22. Momentulera extrem de dificil ºi de tensionat. Nicolae Iorga analizând anul 1866în lucrarea „Politica externã a regelui Carol I” vedea: –ºi vorbesc despreprima problemã fiindcã este în legãturã cu însãºi alcãtuirea ºi consolidareastatului, cu caracterul pe care acest stat îl câºtigã acum, este problemalegãturilor cu Turcia. Situaþia noastrã faþã de Turcia era la 1766 foarteclarã, iar la 1866 foarte încurcatã. La 1766 lucrurile erau netede: noi nueram provincii ale Imperiului Otoman, eram þãri închinate dupã concepþianoastrã, iar dupã concepþia turcilor, deºi supuse cu sabia, dar pãstrândautonomia întreagã. Nu i-ar fi trecut prin minte nici unui sultan cã poatesã schimbe aceastã situaþie de autonomie largã a þãrilor noastre”23.

19 vezi Arhivele Naþionale Istorice Centrale, Fond Casa Regalã nr. 725, dosar nr. 42. 20 vezi Arhivele Naþionale Istorice Centrale, Fond Casa Regalã nr. 725, dosar nr. 45/1866. 21 vezi Arhivele Naþionale Istorice Centrale, Fond Casa Regalã nr. 725, dosar nr. 52/1866. 22Ion C. Brãtianu, Acte ºi scrieri, vol. I, p. 410-403. 23 N. Iorga, Politica externã a Regelui Carol I, Bucuresti, Editura Glykon, 1991, p. 12-13.

275

Fãrã îndoialã aici sunt exagerãri, situaþia juridicã a Principatelor seîmbunãtãþise masiv faþã de 1766, iar garanþia colectivã a celor 7 mariputeri permisese României sã evolueze vizibil ºi marcant. Cu toate acesteacapitulaþiile începeau sã fie considerate ca o piedicã în calea dezvoltãriiþãrii, ca o legãturã neplãcutã cu un imperiu bolnav ºi în proces dedezagregare ºi ale cãrui încercãri de salvare a imaginii sale internaþionalese fãceau pe socoteala mândriei naþionale a românilor.

Extrem de interesant este ceea ce gândea ºi ºtia despre capitulaþiinoul suveran al Principatelor Unite, tânãrul domnitor Carol I. ÎnMemoriile sale el îºi aminteºte: „Când turcii au supus stãpânirii lorPeninsula Balcanicã ºi au înaintat pânã la þãrmul de miazãnoapte alDunãrii, Principatele române pãrãsite de vecinii lor creºtini nu au avutîncotro ºi au fost silite sã facã pace cu nãvãlitorii mahomedani: Valahiaºi Moldova încheiase, fiecare în parte o capitulaþie cu sultanii turcilor.Aceastã capitulaþie le asigura neatârnarea ºi libertatea în afacerileinterioare în schimbul unui tribut în bani, ºi astãzi la rãzboi. Dar maitârziu turcilor nu la mai pãsa mult de capitulaþii”24. Tot Carol I, într-odiscuþie dupã venirea sa în þarã avutã cu Dimitrie Brãtianu, care vorbeadespre capitulaþii, prinþul îi declara cã aceasta nu era pentru dânsul opiedicã ºi n-ar fi fost greu a se rupe aceastã legãturã.

Cu toate acestea, formulele de politeþe faþã de Poartã au fostrespectate; abia intrat pe teritoriul þãrii, Carol I a trimis o telegramã deîncunoºtiinþare la Constantinopol. Aceastã iniþiativã nu a plãcut preamult la Constantinopol: I se obiecta de ce a trimis o telegramã ca de lasuveran la suveran în care nota cã „în ceea ce priveºte obligaþiile sale,ele s-ar rezema, nu pe tratatul din Paris ci pe tratatele seculare careleagã Principatele cu Imperiul otoman, deci cu despãrþirea netedã a celordouã state”25.

De fapt întreaga Europã era conºtientã cã sosirea prinþului Carol Iera o lezare serioasã a prestigiului Imperiului otoman. Ori aceasta fuseseºi intenþia responsabililor români din Principate. Ion Ghica îi scriseseagentului Principatelor la Paris încã de pe 2/14 martie 1866: „convin,

24 Memoriile regelui Carol I al României, vol. I, Bucuresti, Editura Roza Vânturilor, p. 31. 25 N. Iorga, Politica externã, p. 27.

276

domnule agent, cã suveranitatea acestei din urmã puteri, angajate închestiune, va primi o oarecare atingere prin soluþiunea cerutã. Dar avantajelefoarte fictive ale acestei suzeranitãþi iluzorii pot fi ele serios puse în cumpãnãcu siguranþa ce ar câºtiga Sublima Poartã din aceste concesiuni?26

Concesiunile dorite de români sunt oferite însã foarte greu de Poartã.Primul proiect otoman de Convenþie ce recunoaºte situaþia creatã prinurcarea pe tron a lui Carol I stârneºte o masivã dezamãgire în Principate,dar ºi un contraproiect românesc care vorbeºte „de vechile noastre legãturiseculare”27 ºi în care „Prinþul Carol se va angaja sã respecte suzeranitateaMS Sultanului ºi sã menþinã legãturile seculare care unesc Principatele cuImperiul Otoman”28. În schimb, pe 5/17 iulie 1866 Consiliul de Miniºtrirespinge cu duritate proiectul turc de convenþie, calificându-l drept „în ceamai mare parte inadmisibil ºi chiar ofensator ca formã”29. În special estevizat articolul 1 care „voieºte sã oblige pe principe sã lase pentru totdeaunaneatinse raporturile de vasalitate ale þãrii faþã de Înalta Poartã”30. Cu altecuvinte, încã de pe acum la Bucureºti se pregãteºte dosarul juridic alindependenþei.

Rezistenþa cercurilor politice româneºti bazate pe capitulaþii devinecurând o informaþie general europeanã. Pe 15/27 iulie 1866reprezentantul diplomatic sârb la Constantinopol relateazã despreconvorbirea sa cu dl. Golescu: „el mi-a confirmat cã nu acceptã condiþiile.Singurul lucru pe care îl acceptã românii este majorarea tributului, iarpentru celelalte apeleazã la constituþia lor ºi la tratate, dupã care nici unfel de convenþii noi încheiate nu trebuie sã ducã la conflict cu Poarta”31 .

Exasperat de duritatea poziþiei otomane, însuºi Carol I îlînºtiinþeazã pe Napoleon al III-lea la 26 septembrie 1866 cã :”nu arputea sã primeascã expresia umilitoare de parte integrantã decât cuadaosul în limitele fixate de capitulaþii ºi de tratatul de la Paris”32 .

26 Domnia regelui Carol I, p. 16. 27 Politica externã, p. 42. 28 Memoriile, p. 87. 29 Ibidem, p. 85. 30 Ibidem, p. 85. 31 Documente privind unirea Principatelor, vol. I, p. 637. 32 Memoriile, p. 122.

277

Apelul la – mereu favorabil românilor – împãrat Franþei va aveasucces33. La 1/13 octombrie Carol I, aflat în vizitã la Târgoviºte aflãprin consulul francez cã Aali Paºa, ministrul de externe al Porþii,„consimte la adaosul, în limitele fixate de capitulaþii ºi de tratatul de laParis”34, deblocând astfel negocierile35.

Spre a mobiliza opinia publicã internaþionalã, apare în ziarelefranceze ºi un „Apel al românilor” care reaminteºte cã: „PrincipateleMoldovei ºi Munteniei, hãrþuite timp de secole de cãtre polonezi, unguri,tãtari, turci se vãzurã siliþi sã contracteze cu aceºtia din urmã, legãturiîntemeiate pe tratate. Sunt niºte tratate de protecþiune care nu încalcãîntru nimic suveranitatea popoarelor protejate. Fuseserã încheiate tocmaiîn scopul de a salva independenþa statelor române.” Apelul se finalizeazãcu cererea tranºantã: „sã se închidã era amestecurilor strãine în afacerilenoastre interne. Cererile românilor îºi aflã puterea în dreptul ce-l consacrãtratatele lor cu Sublima Poartã”36. Toate aceste apeluri ºi activitãþi disperatefac ca în final la 8/20 octombrie sã soseascã la Bucureºti scrisoarea derecunoaºtere a domnitorului Carol I semnatã de Mehmed-Ruºdi.

„Sublima Poartã nu se îndoieºte cã A.V.S. va respecta în chipconstant drepturile suzeranitãþii Sultanului asupra Principatelor Unitecare fac parte integrantã din Imperiul Otoman ºi cã va pãstra cu îngrijirelegãturile seculare ce le unesc cu Imperiul”37.

Câtã dreptate avea Sublima Poartã sã nu se îndoiascã se vede dinfaptul cã domnitorul va refuza sã contrasemneze firmanul de învestiturã,scriind el însuºi un nou document ce conþinea poziþia porþii române:„Mã leg în numele meu ºi în numele succesorilor mei sã respect cuscrupulozitate drepturile de suzeranitate asupra Principatelor Unite, carefac parte integrantã din Imperiu în limitele fixate de capitulaþii ºi detratatul de la Paris”38.

33 Vezi splendidul volum de Phillipe Segain, Ludovic Napoleon cel Mare, Bucuresti, EdituraFundaþiei Culturale Române, 1998. 34 Memoriile, p. 123. 35 corespondenþa pe aceastã temã poate fii complet studiatã în cadrul Arhivele NaþionaleIstorice Centrale, Fond Casa Regalã nr. 725, dosar nr. 29/1866.. 36 Ion C. Brãtianu, Acte si cuvântãri, vol. II, p. 413. 37 Memoriile, p. 125-126. 38 Ibidem, p. 126.

278

Toatã relaþia cu Turcia era datã de „sentimentele binevoitoare aleSultanului care vor fi un ajutor puternic în silinþele ce-mi voi da spre astrânge ºi mai mult legãturile seculare ce unesc Principatele cu Turcia”39 .Odatã cu normalizarea legãturilor cu Constantinopolul, urma bineînþeles,ºi efectuarea vizitei protocolare de învestiturã. Iatã cum se relata întâlnireadintre sultanul Abdul Aziz ºi Carol I: „Sultanul se informeazã desprecãlãtoria Principelui, îl întreabã dacã a fost mulþumit de vas, cum s-aefectuat cãlãtoria, ce timp era. Ca sã dea o altã întorsãturã conversaþiei,Principele Carol I spune cã vede în menþinerea tratatelor existente ogaranþie pentru România ºi cã pentru acest cuvânt le-a respectat dinprima zi. (12/24 octombrie 1866)”40.

Aducerea de cãtre prinþ în discuþie a tratatelor existente, sintagmãincluzând ºi capitulaþiile, fãcea parte dintr-o strategie dinainte planificatãcare urmãrea sã punã semnul egalitãþii între necesitatea ºi avantajeleacestor tratate ºi respectarea lor. Însã în momentul când avantajele vordeveni problematice, la fel va fi ºi cu respectarea tratatelor41.

Încã din 9/21 octombrie când plecase în cãlãtorie Carol I, îºi notase:„Prinþul se duce la Constantinopol ca sã asigure în persoanã pe Sultancã românii vor respecta cu credinþã tratatele vechi ce fixeazã raporturiledintre þara lor ºi Turcia”42. Rezultatul acestei politici se va vedea înfirmanul de învestiturã ce va fi remis domnului pe 23 octombrie/4noiembrie: punctul 1 prevedea cã „Tu te îndatorezi, în numele tãu ºi înnumele urmaºilor tãi, de a respecta în întregimea lor drepturile mele desuzeranitate asupra Principatelor Unite care fac parte integrantã dinImperiul Meu, în limitele fixate prin stipulaþiile vechilor convenþiuni ºiprin tractatele de la Paris din 1856”43, iar punctul 6 alãtura obligaþia „dea menþine întotdeauna cu grijã legãturile seculare ce le unesc cu Turcia”44.

39 Ibidem, p. 126, vezi si Documente privind unirea, vol. I, p. 646-647. 40 Domnia Regelui Carol I, vol. I, p. 347. 41 pentru o analizã suplimentarã a întregii dezbateri privind recunoaºterea de cãtre Poartãa lui Carol I ca domnitor ºi textul complet al proiectelor otomane ºi al contra proiectuluiromân vezi mai multe detalii furnizate de Emil Picot (secretarul particular al lui Carol I)în Arhivele Naþionale Istorice Centrale, Fond Casa Regalã, nr. 725, dosar 75/1866. 42 Memoriile, p. 128. 43 Ibidem, p. 358. 44 Ibidem, p. 358.

279

Ca întotdeauna capitulaþiile reduseserã simþitor atât cererile cât ºiformalitãþile turceºti, obligându-i sã le menþioneze permanent ca limitefavorabile românilor. În Occident lumea era conºtientã de dificultãþileîntâmpinate de Principatele Române Unite în impunerea cererilor lor laConstantinopol. Gaston de Monicault nota în „Problema Orientului” cã:„firmanul (de domnie al lui Carol I - n.n.) nu era chiar în întregimesatisfãcãtor. El lãsa sã subziste echivocul pe care l-am mai semnalat înmajoritatea documentelor relative la Principate. Astfel, el afirmã de maimulte ori cã acestea fac parte integrantã din Imperiul Otoman, în limitelefixate de stipulaþiile vechilor convenþii (art. 3), ori noi am vãzut cã acestevechi convenþii niciodatã ºi în nici o privinþã n-au lezat în vreun felindependenþa Moldovei ºi a Valahiei. Tot aºa art. 4 declara cã tratatelesemnate de Poartã sunt obligatorii, când în fapt Principatele au uzattotdeauna de dreptul de a trata. De ambele pãrþi se invocau vechileconvenþii, legãturile seculare, dar Poarta pretindea cã aici avea dovadaunei legãturi de dependenþã. Principatele, dimpotrivã, le invocau în favoareaindependenþei lor”45 . Cu alte cuvinte, ruptura de viitor era clarã, dar pemoment Carol I trebuia sã accepte inevitabilul, sã plece puþin capul ºi sãobþinã recunoaºterea unei domnii, care întreaga lume spera cã va aducecu ea independenþa46. De altfel, curând Carol I va minimaliza importanþatuturor acestor formalitãþi în discursul þinut la deschiderea Parlamentuluiîn 15/27 noiembrie 1866: „A fost destul sã preschimb proceduri de politeþecu Înalta Poartã ºi sã declar M.S. Sultanului cã dorinþa mea fermã e de arespecta suzeranitatea sa pe baza vechilor noastre tractate cu ImperiulOtoman”47. Adicã „politeþe ºi respectarea scrupuloasã a capitulaþiilor”nimic mai mult; aceasta oferea România.

La finele anului 1866 situaþia se calma, Carol I fusese recunoscutde Poartã, situaþia internaþionalã se detensionase din 1/13 iunie 1866.România îºi avea propria sa Constituþie ºi pornea mai departe pe drumul

45 Românii la 1859, vol. III, p. 365-367. 46 Chiar la întoarcerea sa în þarã Carol I nu ezitã sã scrie o scrisoare de mulþumiresultanului pentru primirea fãcutã tratând întreaga ceremonie ca pe o vizitã particularã ºinu drept o ceremonie marcând suzeranitatea turceascã, vezi Arhivele Naþionale IstoriceCentrale, Fond Casa Regalã nr. 725, dosar nr. 61/1866, fila 1. 47 Domnia regelui Carol I, p. 363.

280

modernizãrii. Acum avea sã se loveascã, mai mult ca oricând, derãmãºiþele legãturilor cu Poarta ºi de efectele lor asupra economiei ºivieþii româneºti.

2/I. Lupta contra regimului capitulaþiilor strãine

ºi a aplicãrii lui în România.

Încã din timpul domniei lui A.I. Cuza începuserã a se face simþitepe teritoriul Principatelor efectele negative ale unor acte de privilegiiemise de-a lungul timpului de sultanii otomani cãtre diferite puteri strãine.Fãrã a face obiectul studiului nostru, aceste acte sunt numite ca ºi celeromâneºti, capitulaþii, fãrã a avea însã nici o legãturã ca termeni ºi obiectcu capitulaþiile româneºti. Deoarece pânã acum nimeni nu a mai studiataceastã suprapunere de termeni, ba chiar au avut loc confuzii nepermiseîntre cele douã tipuri de capitulaþii, ne permitem sã propunem spre a ledeosebi douã denumiri diferite, una de capitulaþii româneºti, cuprinzândexact actele pe care le-am analizat în aceastã lucrare ºi una de capitulaþiiale puterilor strãine, oglindind tocmai aceste acte de privilegii economice,atât de deosebite faþã de cele de privilegii politice ale Þãrilor Române.

Pentru cei care vor sã afle mai multe despre aceste acte cu caractereconomic, le recomand lectura capitolului „Capitulaþiile: puncte devedere juridice” din prezenta lucrare unde aceastã problemã este pelarg dezbãtutã48. Cum problema luptei contra regimului capitulaþiiloracordate de Poartã puterilor strãine a fost analizatã deja de alþi autori ºinu are legãturã cu subiectul nostru, noi ne vom ocupa doar de un elementcomplet nou al luptei contra acestui regim al capitulaþiilor strãine ºianume folosirea capitulaþiilor politice româneºti contra acestora, pentrulimitarea efectelor lor ºi scoaterea teritoriului Principatelor din zona lorde efect.

48 o altã lecturã utilã în aceastã direcþie este ºi Stela Mãrieº, Lupta pentru desfiinþareaprivilegiilor economice ale supuºilor strãini în timpul domniei lui Al.I. Cuza în Actamoldovis meridionalis, Vaslui, 1(1979), p. 181-187.

281

Din sec. XVIII aceste capitulaþii fuseserã acordate unui numãr mereuîn creºtere de state: Austria în 1718 ºi 1747, Suedia în 1737, Regatul celordouã Sicilii în 1740, Danemarca în 1746, Toscana în 1747, Prusia în 1761,Spania în 1782, Rusia în 1783, Sardinia în 1823, Belgia în 1838, Portugaliaîn 1843, Bavaria în 1870.49 Aceastã avalanºe de state ce solicitauPrincipatelor privilegii economice, autonomie, instanþe judecãtoreºtiseparate, întârziau creºterea economicã, aruncau dezordine în justiþie,slãbeau autoritatea statului asupra supuºilor sãi, încurajau cererea cetãþenieistrãine spre a se bucura de aceste avantaje, creau permanente fricþiuni cuconsulatele puterilor strãine interesate în a-ºi proteja pânã la limitele extremeale legalitãþii supuºii. Lupta contra capitulaþiilor strãine a devenit extremde acerbã odatã cu reglementarea situaþiei internaþionale a Principatelorprin Congresul de la Paris. Julien Green, consulul englez la Bucureºti,aprecia ºi el importanþa acestui moment ºi a recunoaºterii vechilor tratateale românilor cu Poarta, în acest domeniu: „Mi-am spus întotdeauna cãpractic capitulaþiile au încetat sã mai existe în Principate dupã Conferinþade la Paris din 1858 ºi cã tonul folosit la acea conferinþã a fost lovitura lorde graþie”50.

Puterile strãine receptau astfel cu teamã anii 1859/1860 ºtiind cãdintr-un moment în altul va urma anularea capitulaþiilor strãine. În 7septembrie 1860 acelaºi Julien Green nota: „guvernul moldovean neagãprincipiul aplicãrii capitulaþiilor la Principate... o vreme autoritãþile valahenu au pierdut desigur nici un prilej de a acþiona în opoziþie totalã cucapitulaþiile. Guvernul valah se eschiveazã, refuzând pur ºi simplu sãrecunoascã autoritatea capitulaþiilor”51.

ªi consulul francez avea aceleaºi intuiþii ca ºi omologul sãu englezîn 6/18 septembrie 1858 Louis Beclard îi scria lui Thouvenel, laConstantinopol: „nu trebuie ignorat cã jurisdicþia consularã nãscutã dincapitulaþiile consimþite de Poarta Otomanã, sunt în vigoare în Principate,dar Moldo-Valahia, þãri esenþialmente creºtine, aceste capitulaþii ºi aceastã

49 Jaquest Tobie, Les Interet’s economique, financiares et politiques francais, tome I, 1973,p. 6. 50 Independenta României, Documente, vol. II, p. 64. 51 Ibidem, p. 19.

282

jurisdicþie excepþionalã nu are nici o raþiune de a fi”52. Un an mai târziu(septembrie 1859) la Paris se ºtia cã: „în ochii guvernului moldoveanaplicarea riguroasã a capitulaþiilor poartã un atentat la autonomiaPrincipatului”53. În 8/20 iulie 1859 A. de Lallemand îi scria ministruluifrancez Al. Walewski de ce refuzã românii aplicarea capitulaþiilor:„jurisdicþia consularã e instituitã prin Convenþia din 19 august, dar princapitulaþiile Porþii cu Principatele ea e necunoscutã ºi în fapt e refuzatã dedrept de guvernul moldav”54.

Chiar ºi juriºtii înþelegeau în ce mãsurã dupã Unire capitulaþiilestrãine nu mai puteau fi aplicate Principatelor: „ar fi un spectacol straniu…cã toate puterile strãine ale Europei se coalizeazã spre a impune unui micstat creºtin o jurisdicþie excepþionalã pe care au obþinut-o de la sultaninumai cu scopul de a proteja pe supuºii lor în statele musulmane propriu-zise”55.

La 12/24 ianuarie 1860 ministrul afacerilor externe al Valahieiscria lui Costache Negri la Constantinopol: „aºa cum v-am anunþat prinultima mea scrisoare, trebuie sã expuneþi prin forma de expozeu pecare v-am trimis-o, principalele chestiuni pe care consulatele persistã ale cere rezolvate conform tratatelor (capitulaþiilor strãine – n.n.) chiardacã aplicarea lor în acest caz e incompatibilã nu numai cu liberulexerciþiu al autonomiei noastre dar ºi cu toate principiile de drept publicinternaþional pe care noi ne sprijinim intervenþia”56.

Domnia lui Alexandru I. Cuza, ºi mai ales începuturile la cea alui Carol I, au fãcut publicã o metodã sui generis de ocolire a conþinutuluicapitulaþiilor strãine: „era încercarea de a încheia convenþii bilateraleconsulare cu diferite state în conformitate cu legislaþia internaþionalã ºicare sã anuleze efectele capitulaþiilor”57. Când puterile strãine protestaufaþã de aceste metode ºi nerespectarea capitulaþiilor strãine, li serãspundea clar cã a le rezolva cererile ar fi a încãlca propriile noastre

52 Documente privind unirea, vol. VI, p. 248. 53 Ibidem, p. 368. 54 Ibidem, p. 552. 55 D. Berindei, Epoca Unirii, p. 200. 56 Documente privind domnia lui A.I. Cuza, vol. I, p. 165. 57 N. Corivan Relaþiile diplomatice, p. 273.

283

capitulaþii. Astfel, la un protest al guvernului francez (mai 1873) în legãturãcu jurisdicþia consularã, ministrul de externe Gh. Costaforu „rãspunse printr-un ton categoric cã acceptarea lui ar însemna abdicarea Principatelor Unitede la situaþia lor de autonomie”58. Spre a împiedica repetarea unor astfelde presiuni, statul român a selectat dintr-un Curs de drept diplomatic (dePradier Fodere) ideea cã „statul protejat nu rãmâne mai puþin suzeran ºi,în consecinþã, în lipsa unei clauze formale, conservã folosirea ºi exerciþiuldreptului de reprezentare diplomaticã.” Mai mult, pe 2 aprilie 1873Monitorul Oficial nr. 64 publica Legea Organicã a Ministerului de Externeîn care îi dãdea ca misiune „reprezentarea ºi apãrarea intereselor statuluiromân, executarea ºi interpretarea convenþiilor ºi tratatelor”59 . Lumeadiplomaticã a interpretat legea ca o încercare „de a depãºi caracterul destat vasal”60 . Românii arãtau tuturor celor care fãceau presiuni pentrurespectarea capitulaþiilor strãine pe teritoriul Principatelor cã: „SituaþiaPrincipatelor nu trebuie asimilatã celei a provinciilor turceºti, cã potrivitcapitulaþiilor moldo-valahe, în vigoare ºi astãzi, musulmanii nu pot nici mãcarsã stea un timp în Principate, ºi cu atât mai puþin sã construiascã acolomoscheie sau fortãreþe ca în timpul ºederii lor pe teritoriul românesc; eisunt sub jurisdicþia autoritãþilor ºi tribunalelor creºtine, cã în sfârºit, turciinu guverneazã ºi n-au dreptul sã guverneze Principatele”61. Adicã ceeace nu pot nici mãcar, potrivit capitulaþiilor, reprezentanþii puterii suzerane,nu poate fi concedat sub nici o formã altor puteri. Chiar ºi Austria, deºiprotesta permanent, la autoritãþile române mãrturisea cã înþelege, înparticular, motivaþiile româneºti. Astfel, Contele Zichi scria cavalerului deKosjek, consilier de legaþie la Constantinopol: „Dumneavoastrã cunoaºteþicã problema dreptului principatelor vasale de a încheia convenþii comercialecu puterile strãine a plecat de la denunþarea tratatelor comerciale de SublimaPoartã. România interpreta în favoarea acestui drept tratatele care-i asigurãautonomia. Partea geograficã a acestor principate ºi instituþiile proprii, nu

58 Ibidem, p. 274. 59 Ibidem, p. 54. 60 Ibidem, p. 54. 61 Independenta României, vol. II, p. 10.

284

permit ca ele sã fie asimilate altor provincii supuse Imperiului Otoman. Elese bucurã de privilegii speciale ºi de o autonomie internã, tratatele încheiatecu Turcia recunosc principatelor o administraþie vamalã separatã”62 .

În întreaga luptã pentru eliminarea efectelor capitulaþiilor strãine –economice de pe teritoriul Principatelor, „drepturile strãvechi”, tratatele,capitulaþiile au fost folosite din plin ºi cu efect63. În faþa prevederilor clareale capitulaþiilor politice româneºti, marile puteri au trebuit sã renunþe treptatla privilegiile obþinute de la Constantinopol, înlocuindu-le cu tratate directecu Principatele Unite64.

3. Capitulaþiile ºi obþinerea independenþei

Imediat dupã succesul din 1866 efervescenþa internaþionalã îi facepe mulþi lideri sã creadã în posibilitatea unei obþineri rapide aindependenþei65 . Drumul rapid spre unitate al Italiei, început odatã cunoi în 1859, se finalizase aproape. La rândul ei Prusia învinsese Austriaºi se pregãtea ºi ea pentru ultimul conflict cu Franþa ce avea sã îi garantezeunitatea (în 1867, Confederaþia Germanicã sub conducerea Berlinuluiera deja realizatã). În aceastã lume în miºcare ºi micile state balcaniceîncep a se gândi la un conflict cu Poarta care sã le garanteze independenþaºi realizarea unitãþii.

Serbia ºi Grecia semneazã un tratat de alianþã66 ºi în 20 ianuarie1868 ºi România semneazã un tratat de alianþã cu Serbia „unicul ºi

62 Ibidem, p. 70. 63 N. Iorga aprecia cã: „aplicarea în România a tratatelor Turciei cu puterile strãine eracondiþionatã de drepturile stabilite si recunoscute prin acte cu privire la Moldo-Valahia”,în Politica externã a regelui Carol I, p. 43. 64 vezi ºi lucrarea Stelei Marieº, Abolirea jurisdicþiei consulare în România, parteintegrantã a luptei pentru independenþã naþionalã, Bucureºti, Editura Academiei, 1979. 65pentru dificultãþi interne ºi internaþionale ale acestei perioade ºi pentru entuziasmulguvernelor anilor 1867-1870 vezi ºi Apostol Stan, Putere politicã ºi democraþie în România(1859-1918), Bucureºti, Editura Albatros, 1995. 66 vezi si. N Ciachir „Istoria popoarelor din S-E Europei”, Bucuresti, Editura ªtiinþificã ºiEnciclopedicã, 1984.

285

singurul scop al tratatului este sã favorizeze prosperitatea ºi progresul þãrilorlor, conform drepturilor lor legitime ºi autonome”67 . La jumãtatea anului1868 discuþiile între România ºi Grecia pentru realizarea unei alianþe vizândemanciparea de sub stãpânirea Imperiului Otoman erau suficient deavansate pentru ca cele douã pãrþi sã realizeze un proiect de tratat68.Discuþiile se vor amplifica ajungându-se chiar la realizarea unui tratat deprietenie ºi alianþã între România, Grecia, Serbia ºi Muntenegru, tratat alecãrui prevederi anti-otomane nu erau un secret pentru nimeni69. Poartaprivea cu grijã aceste miºcãri ºi nu va întârzia a-i solicita lui Carol I sãrespecte cu grijã capitulaþiile. Astfel, pe 15/27 octombrie 1868 Aali Paºadeclara cã: „România ar avea cel mai mare interes sã menþinã cu grijãlegãturile ce o unesc cu Turcia, cãci ea singurã n-ar fi destul de tare ca sã-ºi apere neatârnarea între doi vecini puternici ºi nu prea binevoitori”70.Între Austria ºi Rusia ostile tinerii Românii numai capitulaþiile ºi armataturcã puteau proteja stabilitatea de la gurile Dunãrii. Ca rãspuns la aceastãiniþiativã, Carol I îl trimite pe D. A. Sturdza în misiune la Constantinopolpentru ca „sã repete pretutindeni cã România se simte asiguratã prinlegãturile cu Turcia ºi cã totdeauna îºi va da silinþa sã le întãreascã71.

Acelaºi tip de discurs îl avea ºi George ªtirbei, ministrul român laConstantinopol, ce declara : „prin ordin al Alteþei sale, declar cã în aplicareaconstituþiei nici unul dintre drepturile pe care naþiunea românã le-a conferitnu va fi exercitat de Alteþa sa decât în limetele tratatelor ºi obligaþiunilorsale faþã de puterea suveranã” 72.

Între timp este ºi rândul Germaniei sã afle câte ceva despre þaracãreia i-a dãruit un principe. Astfel, în 1869, Heinrich Filek vonWittinghausen scrie în „Principatul România descris din punct de vedere

67 N Iorga, Politica externã, p. 68. 68 vezi Arhivele Naþionale Istorice Centrale, fond 725, dosar 57/1869, ce cuprindeintegral proiectul de tratat greco-român din 6/18 iunie 1869. 69 Vezi Arhivele Naþionale Istorice Centrale, fond Consiliul de Miniºtrii, dosar 64/1867,filele 1-4. 70 Memoriile regelui Carol I, vol. I, p. 137. 71 Ibidem, p. 286. 72 Nicolae Iorga, Correspondance diplomatique roumaine sous le roi Charles I-er (1866-1880), Bucureºti, 1938, p. 13.

286

geografic-militar” cã pentru echilibrul european „pãstrarea autonomieiPrincipatelor în cadrul limitelor capitulaþiilor încheiate cu Poarta la 1393,1460, 1511 ºi 1634”73 este absolut obligatorie (prima informaþie privindstatutul Principatelor ce ajunge în Germania, dupã alegerea lui Carol I,va fi broºura din aprilie-mai 1866, „Moldova sau scurtã privire asupraPrincipatelor Dunãrene”, lucrare care aminteºte de capitulaþii, drept bazãa statutului internaþional, lucrarea, ilustrativ pentru renumele capitulaþiilor,era opera unui obscur preot evanghelic din Moldova74). Treptat însã,diferenþa între tabloul unei Românii în continuã dezvoltare ºi cel al unuiimperiu muribund devine tot mai vizibil în Occident ºi mai greu suportabilãla Bucureºti75.

Ilustrative pentru aceastã situaþie de nerãbdare existentã la MAEal României este ºi „Instrucþiunea pentru ambasadorii români” din 4/16februarie 1876 când li se cere fermitate în apãrarea intereselor þãriideoarece „Europa nu ignorã cã România nu a fost nici cuceritã, niciabandonatã la discreþia Turciei, cum Sublima Poartã a vrut sã parã.Plasându-se sub protecþia Porþii ea nu a înþeles niciodatã sã renunþe lasuveranitatea sa”76. Ideea capitulaþiilor se fãcea simþitã ºi între româniidin afara graniþelor, astfel supuºii turci de naþionalitate românã dinConstantinopol trimit un memoriu (semnat de liderul comunitãþiiromâneºti din oraº, Constantin Nonelopulos) adresat primului ministrude atunci, I.C.Brãtianu în care îi solicitã sprijinul pentru ridicareainterdicþiei de a avea proprietãþi în Imperiul Otoman, arãtând cã „acestdrept ne aparþine din vechime, românii formând o naþiune liberã ce nuintrã în categoria raialelor ca urmare a capitulaþiilor din veacuriletrecute”77. Întreg anul 1869 va fi martorul unei susþinute ofensivediplomatice româneºti, care are în centrul ei ideea capitulaþiilor, ºi vizeazã

73Românii la 1859, p. 196 65. 74 vezi Arhivele Naþionale Istorice Centrale, Fond Casa Regalã nr. 725, dosar nr. 24/1866. 75 Unul din aspectele sub care se manifestã aceastã dorinþã este înfiinþarea de agenþiiacreditate la Viena, Berlin, Petersburg, vezi Arhivele Naþionale Istorice Centrale, FondPreºedinþia Consiliului de Miniºtri, nr. 299, dosar nr. 8/1867. 76 Nicolae Iorga, Correspondance diplomatique…, p. 160. 77 Arhivele Naþionale Istorice Centrale, Fond 725, Consiliul de Miniºtri, dosar nr. 48/1868, fila 2.

287

reconstituirea drepturilor naþionale româneºti. Ofensiva începe cu presiunilepe care agentul român la Constantinopol, Dimitrie A Sturdza le face învederea îmbunãtãþirii situaþiei juridice a cetãþenilor români cu domiciliulsau doar în trecere prin Turcia. Aceste presiuni vor avea rezultatul scontatla jumãtatea anului 1869 Sturdza comunicând de la Constantinopol,domnitorului Carol I, cã Turcia „recunoaºte ca urmare a capitulaþiilornoþiunea de supus român”78. Dupã acest deosebit succes obþinut ca deobicei prin folosirea cu inteligenþã a armei capitulaþiilor ºi alþi diplomaþiromâni încep sã copieze metoda lui Dimitrie Sturdza spre a obþine satisfacþiepentru alte cereri juste ale României. Pe 24 iunie 1869 de la Paris agentulromân Ion Strat îi scrie domnitorului Carol I cã „în contextul protestuluiTurciei contra baterii monedelor româneºti cu efigia lui Carol I ºi cuinscripþia „Principele Românilor” sã se foloseascã drepturile din capitulaþiispre a forþa Turcia la recunoaºtere”79.

La începutul anului 1871 Ministrul Afacerilor Externe al RomânieiGheorghe Costaforu face o inventariere a problemelor rãmase încã înlitigiu în relaþia cu Turcia între care enumerã: dreptul de a aveareprezentanþã diplomaticã, dreptul de a încheia tratate cu þãrile strãine,problema decoraþiilor naþionale, problema titlului de România, problemabaterii monedelor cu efigia lui Carol I. El apreciazã cã soluþia tuturoracestor probleme litigioase stã în impunerea respectãrii capitulaþiilor cuPoarta care oferã României, în concepþia sa, o independenþã aproapecompletã80.

Pentru a pregãti opinia publicã europeanã cu ideea drepturilorromânilor, inclusiv la independenþã, secretarul de stat Mihai Mitilineuva scoate la îndemnul regelui Carol I (dar ºi pentru a pregãti nouageneraþie de diplomaþi români) una din cãrþile fundamentale, care nuvor lipsi din mapa nici unui diplomat român pânã la 1878: „Colecþiuneade tratatele ºi convenþiunile României cu puterile strãine de la anul 1368pânã în zilele noastre.”

78 Arhivele Naþionale Istorice Centrale, fond 725, dosar nr. 31/1869, fila 3. 79 Arhivele Naþionale Istorice Centrale, fond 725, dosar 61/1869, fila 7. 80 Arhivele Naþionale Istorice Centrale, fond 725, dosar 19/1871, filele 2-8.

288

Lucrarea are de la început o direcþie clar conturatã ºi datã dereproducerea circularei ministrului afacerilor externe de atunci, VasileBoerescu unde se statueazã clar drepturile Principatelor faþã de puterilestrãine: „de unde derivã aceste drepturi, ele derivã din vechile capitulaþii,din tratatele pe care Principatele le-au încheiat de la secolul XIV pânãla al XVI secolu cu sultanii Baiazid I, Mahomet II, Selim I ºi SolimanII. Iatã sorgintea adevãratã ºi legitimã a drepturilor suverane, aprivilegiilor ºi a imunitãþilor Principatelor, pe care puterile cele mari aubinevoit a le garanta în 1856. Originea acestor drepturi a fost recunoscutãîn articolul 2 al Convenþiunii din 1858, ele fac o menþiune expresã avechilor capitulaþii care constituie autonomia României ºi care regleazãraporturile sale cu Sublima Poartã81. Punctul cel mai important aldemonstraþiei conþinute de carte, dar ºi de circulara ministrului Boerescu,este acela referitor la originea acestor drepturi, origine ce vine din timpulrezistenþei eroice antiotomane, ca un atestat de nobleþe ºi consfinþite nudin voia puterilor europene ci din recunoºtinþa acestora pentru româniicare le-au apãrat în secolele XIV-XVI. „Drepturile care constituieautonomia românã nu îºi au originea într-un act de generozitate graþioasãcare le-ar putea face revocabile sau reductibile dupã voinþã, ci derivãdin tratate, deopotrivã obligatorii pentru ambele pãrþi82. Cum lucrareaapare exact în momentul în care diplomaþia româneascã începe luptaatât pentru semnarea de tratate comerciale cu marile puteri, cât ºi pentruobþinerea recunoaºterii individualitãþii noastre ca stat, nu se uitã a sesublinia cã prin capitulaþii suntem un stat suveran. „În virtutea acestorvechi capitulaþii, Principatele au plenitudinea tuturor drepturilor suverane,pe care le posedã un stat autonom, exerciþiul acestor drepturi este limitatprin raporturile ce aceste capitulaþii au stabilit cu Sublima Poartã, darsuntem în drept a aºtepta ca ºi Sublima Poartã sã respecte toate drepturilepe care românii ºi le-au conservat prin capitulaþiunile lor. Prin vechilenoastre capitulaþiuni noi nu am renunþat deloc la dreptul de a trata ºi l-am exercitat în cursul secolilor... Înþelegem a le conserva intacte ºi în

81Mihai Mitilineu, Colectiune de tratatele si conventiunile României cu puterile strãine de laanul 1368 pânã în zilele noastre, Bucuresti, 1874, p. XII. 82 Ibidem, p. XII.

289

viitor83. Practic, dacã nu ar fi existat întreaga corespondenþã diplomaticãa timpului ºi ar fi supravieþuit singurã aceastã carte, ar fi fost suficientspre a demonstra importanþa pe care capitulaþiile au avut-o în lupta tinereiRomânii pentru afirmare internaþionalã. Începând cu ridicarea regimuluiconsular, continuând cu înfiinþarea de agenþii diplomatice româneºti pestehotare, pânã la semnarea de tratate ºi convenþii poºtale, telegrafice saucomerciale, aproape fiecare act are în preambulul sãu ori în conþinut,sau în expunerea de motive aceeaºi apãrare: capitulaþiile noastre cuSublima Poartã ne garanteazã dreptul la autonomie ºi cel puþin osuveranitate limitatã. „Dacã ambele Principate nu ar fi avut dreptul de atrata, capitulaþiunile ce ele au închiat cu Sublima Poartã în secolele XIV,XV ºi XVI-lea ar fi nule. Cum ar putea Înalta Poartã sã susþinã cã româniicare au contractat cu dânsa într-un mod valabil de la sec. XIV la sec.XVI nu mai au astãzi dreptul de a trata ºi cu alte puteri? Toate intereselenoastre internaþionale nu se pot regula decât direct cu guvernul român,fãrã ca prin exerciþiul acestui drept sã se aducã cea mai micã infracþiuneraporturilor existente în virtutea tratatelor între noi ºi Sublima Poartã”8.

Pentru autorii „Colecþiunii” proba irefutabilã este tocmai ceaistoricã „de la tratatul din 1529, pe care l-au încheiat românii cu Solimanal II-lea ei au semnat în diferite epoci ºi alte tratate ºi convenþiuni cu maimulþi suverani ai Europei”85. Cum ar mai putea cineva în faþa acestorevidenþe sã mai nege drepturile românilor la un tratament internaþionalcorect ºi demn? Ca atare scopurile lucrãrii apar clare încã din preambul:

– sã readucã în atenþia Europei documentele de bazã ce negaranteazã autonomia;

– sã dovedeascã prin puterea istoriei, mai vechi sau mai recente,prin zecile de tratate ºi convenþii încheiate de domnii români, dupãsemnarea capitulaþiilor cu suveranii strãini;

– sã ofere prin textul diverselor convenþii ºi tratate moderne,începând cu cel de la Adrianopol ºi sfârºind cu cel de la Londra, din1870, o orientare rapidã prin dreptul internaþional referitor la þara noastrã;

83 Ibidem, p. XII. 84 Ibidem, p. XIII-XV. 85 Ibidem, p. XIII-XIV.

290

– în final, prin însuºi forma ºi titlul dat capitulaþiilor, de tratate, sãacrediteze ideea cã acestea sunt acte cu datorii reciproce a cãror eventualãnerespectare de cãtre Poartã le anuleazã ºi readuce Principatele la starealor iniþialã de independenþã.

În sprijinul ideii ce asimileazã capitulaþiile cu tratate vine ºi ointeresantã notiþã istoricã pe care Mitilineu o strecoarã ca explicaþie laprima capitulaþie din 1393: „Turcia, în vederea principiilor sale religioase,credea altã datã cã nu poate consimþi decât la capitulaþii. În acest fel atratat Francisc I al Franþei ºi a închiat la 1535 prin mijlocirea ambasadoruluiV. Jean de la Forest un tratat ce poartã tot titlul de capitulaþiune”86.

La fel de interesantã este ºi permanenta grijã a autorului„Colecþiunii” de a enumera probele de veridicitate ale textelor capitulaþiilor.Astfel, la tratatul din 1391, prezentat dupã forma datã de Dionisie Fotinola 1819, se precizeazã cã este redactat „dupã forma prezentatã la 1858 laParis”, despre tratatul din 1511 se menþioneazã cã este „o copie dupãlogofãtul Nicolae Costin” ºi se pun ºi scriitorii occidentali ce îl menþioneazã(Hammer, vol. VI, p. 145, Muradja d’Ohson, VIII, p. 445). Tratatul din1529 este realizat „dupã o copie din arhiva Regatului Poloniei scoasã deºambelanul Balº pe când se afla la Varºovia lângã regele Poniatowski.Tratatul este închiat în tabãra lui Soliman sub zidurile oraºului Buda prinmijlocirea logofãtului Tãutu”87.

La 9 iunie 1874 la Petersburg se elaboreazã instrucþiuni pentrug-ralul Ignatiev, ambasadorul rus la Constantinopol. În capitolul referitorla România se apreciazã cã: „poziþia geograficã ºi politicã a Principatelorºi instituþiile care le administreazã, le creeazã faþã de puterile strãine ºimai ales faþã de statele vecine, interesele speciale care nu ar putea permitesã le asimilãm cu provinciile supuse ale Imperiului Otoman, ele se bucurãde privilegii speciale ºi de o autonomie internã garantatã”88. Dacã acestlucru începea a fi resimþit ºi în strãinãtate, cât de greu trebuie sã fi fostel resimþit în þarã ne aratã ceremonia de dezvelire a statuii lui MihaiViteazul la 8 noiembrie 1874 care, potrivit lui Carol I, „a avut fericirea

86 Ibidem, p. 6. 87 Ibidem, p. 35-36. 88 Independenta României, Documente, vol. II, partea I, p. 75.

291

de a lupta pentru apãrarea ºi autonomia þãrii.” Între rândurile discursuluise vedea nerãbdarea prinþului de a avea ºi el aceeaºi „fericire” de alupta cu Poarta. În acelaºi discurs Carol I îºi exprimã intenþia de a semnatratate cu puterile strãine care „nu ar putea nicidecum sã slãbeascãvreunul din drepturile sultanului... nici sã modifice poziþiunea garantatãde tractate Principatelor faþã de Sublima Poartã”89.

În þarã opiniile erau ºi mai radicale: Nicolae Ionescu, liderul„Facþiunii liberale ºi independente” declara la 25 nov./7 decembrie cã„turcii nu au dreptul de a cere de la români vreo alianþã, fiindcã tratatuldin Paris nu ne obligã la aceasta. Când noi vom avea trebuinþa de ajutor,Sublima Poartã este datoare sã ni-l dea pentru sacrificiile ce am fãcutrãmânând fideli alãturi de ea în crizele cele mai mari”90. Cu alte cuvinte,conform tratatelor ºi capitulaþiilor obligaþiile României sunt clare: tribut ºirecunoaºterea suzeranitãþii nu ºi implicare militarã într-un eventual rãzboi.

La fel de clar, Mihail Kogãlniceanu declara cã: „politica noastrãexternã va fi pasivã, plinã de respect pentru tratatele internaþionale carestatornicesc condiþiunea politicã a României, care-i asigurã independenþa,care-i garanteazã neutralitatea”91. Cuvintele cheie ale acestui text sunt:tratate – independenþã – neutralitate, acesta era triunghiul aspiraþiilorromâneºti. Între timp în Occident campania pro-româneascã continua, laBruxelles profesorul Arntz þinea în martie 1877 o documentatã conferinþãºi o caldã pledoarie privind situaþia internaþionalã a României ºi dreptul eila independenþã deplinã. Analizând capitulaþiile ºi alte tratate, elconcluzioneazã: „dupã tratate, România este un stat independent curestricþii mai mult aparente decât reale, de care se poate elibera singurã ºiprin sine însãºi. Un stat european de importanþa României ºi având ocivilizaþie ca ea, nu poate fi menþinut sub dependenþa Turciei. Dacã tratatelen-au asigurat pe deplin independenþa sa, principiile dreptului ginþilor oreclamã”92. (Conferinþa a fost tipãritã în Iaºi, în 1887 sub titlul de „Despresituaþiunea României din punctul de vedere al dreptului internaþional”)93.

89 Domnia Regelui Carol I, p. 725. 90 Independenta României, Bucuresti, Ed. Academiei, 1977, p. 132. 91 Independenþa României, p. 132. 92 Independenþa României, vol. II, p. XVIII. 93 Independenta României, vol. I, p. 147.

292

Treptat aceastã permanentã luptã pentru conºtientizarea la niveluldiplomaþiei europene a situaþiei particulare a României începea sã deatot mai des rezultate. Astfel la 19/31 mai 1874 agentul român de laPetersburg, Nicolae Filipescu transmitea la Bucureºti : „s-au recunoscutaici drepturile României bazate pe vechile tratate”94 . Între alte documenteale aceluiaºi an un loc aparte îl ocupã un memoriu al MinisteruluiAfacerilor Externe Român privind „soluþionarea raporturilor româno-turce în baza urmãtoarelor puncte: recunoaºterea individualitãþii statuluiromân ºi a numelui sãu istoric, admiterea agentului României în corpuldiplomatic, reglementarea situaþiei românilor în trecere sau stabiliþi înTurcia” toate aceste cereri fiind întemeiate „pe drepturile istorice laindependenþã ale României bazate pe vechile ei capitulaþii cu Poarta”95.Anul 1875 începe cu o controversã diplomaticã ce va permite Românieisã obþinã o nouã victorie internaþionalã prin folosirea capitulaþiilor. La1/13 februarie 1875 dl. Cipriano del Mazo y Gherard viziteazã Româniaºi remite personal o scrisoare din partea regelui Spaniei cãtre Carol I ºi„se întoarce cu o scrisoare de mulþumire ºi rãspuns” cãtre suveranulspaniol. Turcia protesteazã faþã de acest gest la toate puterile europene„ca o lipsã de consideraþie a drepturilor sale ºi o loviturã datã tratatelorcare stabilesc situaþia României de vasalitate faþã de ea.(Turcia-n.n.)”96.Gh. Costaforu arãta cã la Viena se vorbea cã: „Poarta considera acestfapt ca o recunoaºtere de cãtre Rege a independenþei României”97. Latoatã aceastã agitaþie guvernul român va rãspunde cã: „în conformitatecu tratatele ºi capitulaþiile, este în poziþia de a primi în mod direct ratificãridin partea celorlalþi suverani”98 condamnând Poarta pentru scandalulstârnit. Uriaºa notorietate a conþinutului capitulaþiilor în cancelariileeuropene a fãcut ca toate sã respingã protestul turcesc. În final Savfetpaºa se va recunoaºte învins declarând cã nota Porþii „nu þintise decâtprocedeul straniu al regelui Spaniei”99.

94 Nicolae Iorga, Correspondance diplomatique…, p. 121. 95 Arhivele Naþionale Istorice Centrale, Fond Casa Regalã, dosar nr. 22/1874 fila 8. 96 Arhiva MAE, col. 260, fila 27-30. 97 Ibidem, fila 31. 98 Ibidem, fila 28. 99 Ibidem. fila 32.

293

Odatã liniºtit scandalul spaniol, va începe cel austro-ungar prin carePoarta protesta faþã de semnarea unui tratat oficial între dubla monarhie ºio þarã inexistentã în opinia ei. Aceastã notã a stârnit imediat mânia oamenilorpolitici români. La 29 iunie 1875 Ion C Brãtianu reaminteºte Turciei: „deºigloriosul Mircea, Vlad ºi ªtefan cel Mare, când era sã-ºi dea sufletul apovãþuit pe fiul sãu Bogdan sã facã tratat cu Poarta, sã sfâºie puþin dinaureola Coroanei ce o aveau principii români atunci, ei nu se gândeaudecât sã asigure naþionalitatea lor”.

Pe 22-23 aprilie într-un manifest cãtre alegãtorii din Dorohoiintitulat: „Politica externã ºi internã a României” se aratã cã „Tratatul dela Paris recunoaºte cã dreptul nostru public ca stat decurge din vechiletratate încheiate de domni români cu Înalta Poartã... ele ne asigurã osuveranitate absolutã”100 . Când se va constitui celebra coaliþie de laMazar Paºa, care îi va rãsturna pe conservatori dupã patru ani de putere,la punctul 1 Brãtianu va înscrie: „vom stãrui ca în afacerile noastreexterioare sã domneascã o politicã româneascã, o politicã de pace. Astao voiesc vechile noastre tratate încheiate cu Poarta... aºa o voieºteinteresul României”101. Discuþia privind capitulaþiile reapare în actualitatepe 23 iunie/5 iulie 1875 cu prilejul discuþiilor provocate de tratatul cuAustro-Ungaria: Ion Strat, raportor pentru tratat „aratã printr-o scurtãrevistã istoricã dreptul României de a încheia tratate comerciale, acestdrept rezultã din autonomia sa ºi nu trebuie sã se conteste cã timp de300 de ani nu s-au fãcut, nici nu s-a putut face uz de el, deoarece relaþiunileRomâniei cu celelalte state strãine erau reduse la cea mai simplãexpresiune”102. Toate aceste îndelungi discuþii aratã ceea ce istoriografiaromânã presupusese demult, cã tratatul cu Austro-Ungaria a avut înprimul rând un rol politic, ºi mai puþin unul economic. Pentru partearomânã, cel puþin Tratatul simboliza recunoaºterea unuia din drepturilefundamentale acordate prin capitulaþii, acela de a încheia tratate ºi de aavea legãturi diplomatice cu puterile strãine. În tot scandalul internaþional

100 Din ideile si cuvântãrile lui I. C. Brãtianu, vol. I, partea a II-a, Editura CarteaRomâneascã, Bucuresti, 1935, p. 471. 101 Ibidem, p. 488. 102 Memoriile Regelui Carol I, vol. II, p. 377.

294

creat de „afacerea spaniolã” ºi apoi de tratatul cu Austro-Ungaria,diplomaþii români nu au pierdut ocazia de a anunþa Europei drepturile lor.Astfel, la 3 octombrie 1875 C. Esarco, agentul român în Italia scriaministrului afacerilor externe italian: „mai mult decât oricine, guvernulde la Bucureºti invocã legalitatea ºi tratatele ºi în numele acestei legalitãþiºi acestor tratate, României nu i se poate refuza exerciþiul drepturilorsale de stat suveran”103. Când în Parlament se iau în discuþieevenimentele din Bosnia ºi Herþegovina ºi repercusiunile lor asupraPrincipatelor, capitulaþiile intrã în arsenalul politic atât al celor ce cer sãtrecem la acþiune cât ºi al celor ce vor neutralitatea. Între nerãbdãtoribaronul D. G. Meitani spune: „nu vã cer sã trecem nici Dunãrea, niciCarpaþii ci sã afirmãm simpatiile noastre pentru populaþiunile creºtine,când la 1857 Europa ne-a recunoscut drepturile noastre, când a recititistoria României, când ºi-a adus aminte cã în veacul Baiazidelor ºiSolimanilor þara aceasta a fost pavãza creºtinãtãþii”104 . Între adepþiineutralitãþii stricte, D. Boierescu rãspunde acestui apel: „identitatea sauconfundarea (cu þãrile de la sud de Dunãre) nu poate sã existe atât dincauza poziþiunii noastre cât ºi sub raport istoric, ca unii ce avem vechicapitulaþiuni între noi ºi Înalta Poartã”105. În final va învinge ideea pãstrãriiunei neutralitãþi stricte ºi a impunerii, eventual chiar cu arma în mânã, adiferenþelor între teritoriul otoman ºi cel românesc.

La începutul anului 1876 întreaga þarã este îngrijoratã derapiditatea ºi cruzimea cu care trupele otomane au pus capãt revolteimicilor popoare bosniace, dar ºi de ºtirile cã aliaþii credincioºi ai Rusieiîn Balcani, Serbia ºi micul Muntenegru se pregãtesc de rãzboi cu Poarta.Situaþia noastrã apare atât de dificilã încât liderul conservator, LascãrCatargiu „îºi aratã pãrerea de rãu cã opera tratatului din Paris nu a fostcontinuatã liberându-se România, desfãcându-se legãturi care Turcieinu-i folosesc câtuºi de puþin, dar care pentru România erau un fel deneplãcutã furie care dupã ce-o apãrase, ajungea sã-i taie în carne. De ce

103 Rãzboiul pentru Independentã, vol. I, partea a II-a, Editura Academiei, Bucuresti, 1953,p. 29. 104 Ibidem, p. 41. 105 Ibidem, p. 49.

295

nu s-a fãcut din ea o Belgie”106 . Se lamenta fostul ºef de guvern, cu câtRomânia se simþea mai tânãrã, mai puternicã, mai aptã pentru independenþã,cu atât mai dificile i se pãreau condiþiile capitulaþiilor ºi cu atât mai grabnicãgãsirea unei soluþii.

Pe 4 ianuarie 1876, Lascãr Catargiu scria agentului român laConstantinopol: „tratatul de la Paris dupã ce a consacrat propriile noastrecapitulaþii a fãcut din România o þarã de nepãtruns pentru acþiuneadiferitelor puteri strãine. Europa ºtie cã România n-a fost nici cuceritã,nici pãrãsitã la bunul plac al Turciei... când românii au contactat cu turciiei au fãcut o convenþie cu îndatoriri reciproce, prin aceasta s-au obligatsã-i apere pe primii la nevoie în schimbul unui tribut anual. Dar acesttribut nu atinge cu nimic suveranitatea noastrã”107. Era aceeaºi dorinþãexprimatã la nesfârºit la adresa Porþii, de a înþelege întreaga naturã arelaþiilor dintre Principate ºi Imperiu. Apelul pica însã într-un momentprost, spiritul naþional turc se trezise mai mult ca niciodatã, dorinþareformelor, dorinþa de a dovedi vitalitatea imperiului, toate îºi dãdeaumâna spre a respinge orice sfat de toleranþã de oriunde ar fi venit.

În ultimii doi la Constantinopol suveran era doar vântul rãzboiului ºiîn perioada imediat urmãtoare Turcia va dovedi o rezistenþã militarã, politicãºi tenacitate demne de invidiat, care ar fi salvat Imperiul, dacã Imperiulmai putea fi salvat. Acest ultim elan se manifesta însã ºi sub forma unorpemanente ºicane la adresa României. de exemplu, pe 31 iulie 1875 ministrulde externe al Porþii, Savfet Paºa protesta cãtre generalul Ion Ghica, ministrulde externe român la adresa intenþiei fortificãrii oraºului Giurgiu. Generaluli-a rãspuns cã: „a crezut întotdeauna cã dreptul nostru de a ridica oricâtefortãreþe ºi lucrãri militare dorim este de netãgãduit. Dacã guvernul meu aordonat construirea unor lucrãri fortificate este desigur o precauþie pedeplin justificatã de cãtre evidenta înclinare a Turciei de a încãlca drepturileautonome ale României”108. Rãspunsul dur a avut efectul scontat. SavfetPaºa nu a mai ridicat chestiunea. Cel mai bine definea starea de

106 N. Iorga, Politica externã, p. 138. 107 Rãzboiul pentru Independentã, vol. I, partea a II-a. 108 Ibidem, p. 7.

296

nemulþumire la adresa relaþiilor bilaterale V. Boerescu: „revendicãri denedefinite drepturi, pretenþii care nu se pot susþine ºi toate acele certuri pecuvinte care nu fac decât sã încurce ºi sã învenineze”109 . Cam aºa apãreasituaþia atât la Bucureºti cât ºi la Constantinopol, ambele pãrþi învinuindu-se reciproc pentru starea de fapt.

Pe 30 ianuarie 1876 ambasadorul rus la Viena raporta despreîntâlnirea sa cu reprezentantul român, Costaforu: „a venit sã-mi citeascã oconfidenþialã telegramã a guvernului sãu tinzând sã dovedeascã conformteoriei oamenilor de stat moldo-vlah, cã Moldova s-a plasat sub protecþiaPorþii, pãstrându-ºi drepturile de suveranitate, cã existã de o parte ºi dealta un fel de convenþie, care creeazã obligaþii de ambele pãrþi”110. Stiluleste în mod clar sentenþios ºi defavorabil, vorbind clar de „o ºcoalã nouã”a oamenilor de stat români. Cum aceastã remarcã acidã se va face simþitãºi în rapoartele altor ambasadori, trebuie sã ne explicãm de ce? Rãspunsuleste simplu, dacã în urmã cu douã decenii capitulaþiile serviserã de pretextmarilor puteri europene spre a alunga Rusia de la gurile Dunãrii ºi a refaceautoritatea Imperiului Otoman, punând zona în acelaºi timp sub controlullor, acum capitulaþiile nu le mai produceau decât neplãceri. Timp de 20 deani problema româneascã otrãvise relaþiile intereuropene, fusese politizatãcând în beneficiul unei puteri când în al alteia, ºapte congrese internaþionalefuseserã convocate având acest subiect pe ordinea de zi. În 1876-1877era clar cã ultima rãmãºiþã rãmasã în funcþiune a tratatului de la Paris –recunoaºterea capitulaþiilor româneºti – nu mai era folositoare nimãnui.Europa era înspãimântatã cã ar trebui sã intervinã cu arma în mânã pentruprotecþia Principatelor, eventualitate nedoritã de nimeni. Rusia dorea rãzboiulºi desfiinþarea completã a actului din 1856 ce îi amintea de umilirea saprecum ºi reluarea judeþelor sud-basarabene. Imperiul otoman în delir degrandoare considera cã nu mai are nevoie de protecþia europeanã. În finalchiar ºi românii aºteptau cu nerãbdare depãºirea cadrului capitulaþiilor ºiproclamarea independenþei complete. Aici era rãdãcina dispreþului faþã decapitulaþii al diplomaþilor occidentali. De acum în zonã armele ºi vitalitatea

109 Ibidem, p. 11. 110 Independenta României, vol. II, partea I, p. 118-119.

297

popoarelor aveau sã vorbeascã ºi sã decidã dacã ºi ce fel de Românie vaexista, ºi nu referirile la prinþii ºi actele din alte secole. Dovadã cã aºa staulucrurile, la 23 ianuarie acelaºi agent român de la Viena se întâlnea cu ministrulde externe al dublei monarhii: contele Andrassy, care îi declara: „ºtiu cã nuprimiþi poziþiunea ce vi s-a fãcut prin tractatul de la Paris ºi cã vreþiindependenþa pe temeiul teoriilor dumneavoastrã asupra modului cum înþelegeºi legãturile cu Poarta”111. Analiza era clarã, a merge pânã la ultimul punctal capitulaþiilor însemna a te rupe de ele. Pe 23 ianuarie G. Costaforu,agentul nostru la Viena îi scrie lui Andrassy cã toate acþiunile noastre suntdeterminate de „nevoia care impune Mãriei Sale ºi guvernului datoria de aface sã se respecte drepturile þãrii, cã vom bate monedã, vom dadeclaraþiuni, acestea fiind înscrise în constituþiune ºi neprohibite de tractatelenoastre consacrate prin cel de la Paris”. Aceastã declaraþie va fi trimisã ºiambasadorului turc la Viena, Aarifi Paºa. În fond toate acestea erau cererivechi de la 1866 ºi respinse continuu de cãtre Poartã ºi pe care Românianu mai intenþiona sã le lase în suspensie.

În aceeaºi ordine de idei pe 15 aprilie 1876 noul guvern condus deg-ralul Ion E. Florescu îºi prezintã programul în faþa Parlamentului:„programa guvernului este dictatã, în faþa gravelor împrejurãri în carene aflãm, de cele mai vitale interese ale þãrii. Ele se rezumã în acestepuþine cuvinte: observarea scrupuloasã a celei mai stricte neutralitãþi ºiobservarea absolutã a raporturilor noastre politice cu Înalta Poartã ºi cumarile puteri garante bazate pe vechile capitulaþiuni ºi pe tractatul ºiconvenþiunea de la Paris”112.

Douã sãptãmâni mai târziu în faþa aceluiaºi parlament GuvernulManolache Costache Epureanu îºi prezenta ºi el propriul program: „politicanoastrã externã va fi paºnicã, va fi plinã de respect pentru tratateleinternaþionale care statornicesc condiþiunea politicã a României, care-iasigurã independenþa, care-i asigurã neutralitatea”113. În ambele formaþiunide orientare liberalã apare clarã tendinþa de a folosi ca bazã a politicii

111 Rãzboiul pentru independentã, vol. I, partea a II-a, p. 78-79. 112 Ibidem, p. 142. 113 Ibidem, p. 144.

298

externe din nou principiul capitulaþiilor stors pânã la ultima picãturã, care lepermitea încã sã se agaþe de iluzia neutralitãþii ºi a unei independenþerecunoscute printr-un congres internaþional, prin negocieri, nu rãzboi.

Abia intrat în funcþiune ca ministru de externe, Kogãlniceanu vatrimite vestita sa telegramã cuprinzând cererile minimale ale României:graniþã pe talvegul Dunãrii, recunoaºterea paºapoartelor, recunoaºtereaindividualitãþii statului român ºi a numelui de România, semnarea de convenþiiºi tratate cu Poarta, adicã independenþa. Totul fãrã succes. Pe 15 iunieKogãlniceanu va trimite un memoriu privind necesitatea unei reglementãriîn raporturile cu Poarta: „statul român existã în virtutea propriilor saleconvenþii ºi a tratatului de la Paris de la 1856. Nu trebuie uitat cã guvernulprinciar ar fi în drept sã refuze instalarea acestor agenþi otomani, precumºi instalarea turcilor pe teritoriul român, invocând convenþiile din 1393,1460, 1511 ºi 1529, convenþii recunoscute de cãtre puterile garante”114.

La Constantinopol cele douã documente sunt primite cu rãcealã,Serbia ºi Muntenegru tocmai rupseserã relaþiile cu Poarta ºi începeaupreliminariile rãzboiului. Se credea cã ºi România va lua aceeaºiatitudine115 (N. Iorga regreta ulterior cã nu am profitat ºi noi de acest momentspre a ne obþine independenþa fãrã ajutorul Rusiei, cu consecinþele ce audecurs de aici).

În condiþiile dezlãnþuirii rãzboiului la Dunãre, la 6 iulie 1876Kogãlniceanu transmite agentului român la Constantinopol sã atragã atenþiaca trupele turceºti sã nu intre pe teritoriul nostru cãci „România este o þarãcare-ºi are individualitatea sa, drepturile ei asupra Dunãrii, precum ºifrontiera ei de pe fluviu sunt deplin stabilite de tratate”116.

Vara anului 1876 va trece în tensiunea rãzboiului ºi a înfrângeriiSerbiei ºi Muntenegrului117. La 1 noiembrie 1876 clasa politicã estemulþumitã cã România a stat deoparte ºi a evitat înfrângerea, ºi transmite

114 Ibidem, p. 196-197. 115 aceastã opinie era împãrtãºitã de aproape toate cercurile diplomatice europene, carepriveau aceastã variantã cu deosebitã neplãcere, vezi ANIC, Þara Franþa, cota 012-68-18, rola 18, vol. 39, p. 1170-1172. 116 Ibidem, p. 267. 117 vezi Constantin C.Giurescu, Lupta poporului român pentru independenþã politicãînainte de 1877, în Analele Universitãþii Bucureºti Istorie, XVI (1967), p. 55-64.

299

domnului cã „Suntem fericiþi a vedea cã relaþiunile noastre exterioaresunt din cele mai bune, politicã care corespunde dorinþelor þãrii întregi,singura conformã intereselor noastre naþionale ºi credinþei tratatelor”118.Pe 9 noiembrie 1876 ºi Senatul exprimã speranþa cã prin folosireacapitulaþiilor „dreptul ºi teritoriul României vor fi respectate ºi neatinse.Naþiunea românã va ºti a-ºi îndeplini datoria ºi se va arãta demnã depoziþiunea politicã ce I s-a creat prin Tratatul de la Paris, care a recunoscutdrepturile noastre antice”119. Pentru a exploata momentul de acalmieprodus dupã înfrângerea celor douã state balcanice ºi a revoltei dinBulgaria, guvernul îl va trimite pe Dimitrie Brãtianu la Constantinopol cumisiunea de a cere o rãsplatã pentru „atitudinea noastrã corectã în faþaevenimentelor petrecute peste Dunãre ce ne autoriza a aºtepta... o maimare solicitudine pentru toate interesele noastre ºi pentru recunoaºtereadrepturilor istorice ºi particulare ale României”120. Cu o naivitatecuceritoare guvernul român cerea Dobrogea „în numele Justiþiei... teritoriucare ne-a aparþinut încã de la formarea statului român, teritoriu care seafla în posesiunea noastrã în secolul XVI când Turcia ºi-a aºezatdenominaþiunea în Europa”121. Bineînþeles, la Constantinopol, unde seserba marea victorie contra rãscoalei bulgarilor, bosniecilor, sârbilor ºimuntenegrenilor, cererea nici nu a fost analizatã. În schimb, în aceeaºilunã a cãzut ca un trãsnet vestea adoptãrii Constituþiei turceºti (cunoscutãdupã numele autorului sãu Midhat Paºa). Mareºalul Teodor C. Vãcãrescuîºi aminteºte nemulþumirile momentului când a citit acest act: „despredrepturile ab antiquo ale acestei þãri, despre vechile ei tratate cu Poartatrecute în dreptul public european, nici o vorbã. Uita trupeºul vizir a-ºiaminti de Mihaiu ºi de ªtefan, de Mircea ºi de Vlad”122 . MihailKogãlniceanu se va ridica ºi el cu furie în Parlament contra Constituþieiturceºti ce ne considera doar „o provincie privilegiatã precum Tunisulsau Egiptul”123. Supãrarea produsã de textul Constituþiei este enormã ºi

118 Ibidem, p. 411. 119 Ibidem, p. 446. 120 Ibidem, p. 515. 121 Ibidem, p. 516. 122 T. C. Vãcãrescu, Luptele românilor din rãsbelul din 1877-1878, Bucuresti, 1887, p. 9. 123 Istoria militarã a poporului român, vol. IV, p. 596.

300

se adaugã dificultãþilor de alegere ale României: sã pãrãseascã o starede drept, intolerabilã, dar ce îi oferã o existenþã de stat sigurã în favoareaunei aventuri riscante. Încã din 10/22 octombrie 1876 Carol I îºi puseseaceastã problemã într-o scrisoare cãtre tatãl sãu: „din Apus ni se repetãfãrã încetare cã n-avem nimic de temut, câtã vreme vom rãmânea neutriºi vom observa cu tãrie tractatele. La Rãsãrit, din contrã, ni se spune cãsuntem parte integrantã din Turcia”124.

Aflat în misiune la Constantinopol în momentul publicãriiConstituþiei, D. Brãtianu scrie la Bucureºti cã aceastã Constituþie încalcã„tratatul de la Paris ºi Convenþiile care i-au urmat recunoscând drepturilesuverane ale românilor, recunoscând capitulaþiile încheiate de Principiilor cu sultanii otomani dorind sã facã din România un pion de pace înorient”125 acum însã toatã aceastã muncã este cãlcatã în picioare de actullui Midhat Paºa. Reacþia pãrþii române nu se va lãsa aºteptatã pe 17/29decembrie 1876 Ministerul Afacerilor Externe dã dispoziþie agentuluidiplomatic român la Constantinopol „sã clarifice situaþia României caurmare a prevederilor articolului 7 din noua constituþie a Turciei”126.

Pe 18 decembrie 1876 sosesc instrucþiunile oficiale de la Bucureºti,seci ºi dure: „vã rog, domnule agent, sã binevoiþi a sublinia atingereagravã pe care enumerarea (între provinciile privilegiate – n.n.) o aducetratatelor ºi altor acte internaþionale care au garantat existenþa noastrãpoliticã”127. Prezentând aceastã notã pe 22 decembrie 1876 ministruluide externe Savfet Paºa, g-ralul Ion Ghica are parte de un schimb tãiosde replici: „Principatele nu pot susþine nici deschis, nici implicit cauzaindependenþei suveranitãþii lor” declarã ministrul otoman.

Ion Ghica i-a „amintit rând pe rând de faptele istorice ce staumãrturie cã România nu a fost cuceritã niciodatã, de capitulaþiile noastreatât de precise în prevederile lor, de realitatea incontestabilã, deºi atâtde des contestatã a drepturilor noastre întemeiate pe teorie ºi pepracticã”128 . Faþã de pretenþiile susþinute de Savfet Paºa ºi de lipsa 124 Domnia Regelui Carol I, p. 732. 125 Rãzboiul pentru independentã, p. 535, vol. I, partea a II-a, p. 530. 126 Arhivele Naþionale Istorice Centrale, fond 725, dosar nr. 25,/1876, fila 1. 127 Ibidem, p. 535. 128 Ibidem, p. 539, importanþa acestei discuþii pentru cabinetul de la Bucureºti ºi pentruevoluþia urmãtoare a relaþiilor româno-turce poate fi observatã din analiza telegramei pe

301

oricãrei reacþii la primul protest român, N. Ionescu, ministrul de externetrimite un nou protest, mai lung ºi mai dur: „Aceste declaraþii au fãcut oimpresie dureroasã guvernului. Capitulaþiile principilor României cusultanii otomani au stabilit raporturi bine definite care nu au vãtãmatnicidecum situaþia lor de state suverane. Aceste Capitulaþii fac parteastãzi din dreptul public european. Charta Constituþionalã nu poateabsolvi individualitatea noastrã politicã garantatã prin Capitulaþiilenoastre ºi prin tratatele europene. Guvernul îºi îndeplineºte o sfântãdatorie declarând ca nule ºi neavenite toate dispoziþiile Cartei otomaneprivind România ºi protestând în chipul cel mai formal împotrivaîncãlcãrii drepturilor noastre garantate de tratate”129. Vâlva pe care o vastârni acest material în lumea diplomaticã este lesne de înþeles. De laBerlin I se scrie ministrului român de externe N. Ionescu: „guvernulotoman a gãsit cu cale a atinge prin articolul 7 al Constituþiunii Sale,drepturile de suveranitate ale statului român consacrate prin tratate ºitradiþiune. România nu se poate clasa între provinciile Turciei ºi româniinu se pot numi otomani”130. Cu alte cuvinte, susþinere completã. ChiarConferinþa de la Constantinopol protesteazã la adresa Constituþieiturceºti. Faþã de aceste reacþii, oficialitãþile otomane încep a da înapoiemiþând o declaraþie verbalã prin care declarã cã toatã agitaþia este doaro neînþelegere. Pe 29 decembrie MAE comunicã la Constantinopol cã„numai o declaraþie formalã emanatã de la Guvernul M.S.J. Sultanul ºicomunicatã Guvernului A.S.P. Carol I ar fi de naturã sã ne mulþumeascã.Aceastã declaraþie ar cuprinde urmãtoarele: România nu este socotitãprintre provinciile otomane despre care vorbeºte Charta cã legãturilecare unesc România de Imperiul Otoman provin exclusiv din vechilecapitulaþii ºi consfinþite de tratatele încheiate de curând între Turci ºimarile puteri europene”131. În aºteptarea rãspunsului de la Poartã,ministerul de externe începe o campanie publicã de proteste în care

care generalul Ion Ghica i-o adreseazã în aceiaºi zi lui Mihail Kogãlniceanu, relatându-iînfierbântata convorbire avutã cu Savfet Paºa vezi Arhivele Naþionale Istorice Centrale,fond 725, dosar nr. 27/1876, fila 1-3. 129 Ibidem, p. 542. 130 Ibidem, p. 545. 131 Ibidem, p. 544.

302

argumentul principal este mereu acelaºi. Capitulaþiile ne aratã ca o þarãindependentã în legãturi de protecþie cu Poarta, nu cucerite, nici mãcarsupuse. Astfel, la 30 decembrie 1876 ªtefan C. ªendrea, trimis specialla Paris relateazã despre discuþia sa cu Salignac de Fenelon: „i-am expusconþinutul art. 1, 7 ºi 8 ale Constituþiunii turceºti prin care se transformãcu desãvârºire raporturile seculare ce am avut cu Înalta Poartã. N-amfost niciodatã o provincie turceascã. Toþi autorii care au scris asupradreptului gintelor, cei mai nefavorabili chiar, ne-au calificat de statesemisuverane iar nu de provincii turceºti”132. Într-o altã descriere cuSadig Paºa, ambasadorul turc recunoaºte cã „expresiunea de provincieprivilegiatã datã României este necorectã”133. Lordul Lyons „îi citi art.9 din capitulaþiunea încheiatã între Petru Rareº ºi Soliman în care sezice cã le va da Moldovei în toate scrierile emanate de la Poartã titlul deþarã independentã”134.

Contelui Wimpfen, ambasadorul Austriei i se declarã: „am pretinsun drept faþã de Înalta Poartã, ne-am bazat pe ceva, ºi anume pe vechiletratate încheiate mai înainte”135. La Roma agentul G. Gheorgianicomunicã contelui Tornelli cã „România, în virtutea tratatelor Sale cuTurcia este suveranã, cã convenþia din 1858 a recunoscut acestetratate”136. Finele anului 1876 gãsea diplomaþia românã prinsã în acesatãluptã uriaºã pentru salvarea existenþei naþionale. Ca întotdeauna în ultimii30 de ani capitulaþiile asigurau fundamentul juridic al argumentaþieinoastre, cu ele erau convinºi scepticii, înarmaþi cei favorabili Românieiºi învinºi opozanþii. Ele figurau în mapa oricãrui diplomat român, eleconstituiau greutatea finalã, fiecare articol scris acum 100 de ani destrãmoºi servea din nou nepoþilor spre a le garanta drepturile. În schimblumea înainta în mod inexorabil spre rãzboi.

Turcia, îmbãtatã de victoriile sale ºi de bucuria unei noi constituþiia cerut la Conferinþa de la Constantinopol, special adunatã pentrudezamorsarea situaþiei, sã îºi închidã lucrãrile. În decembrie 1876 prin 132 Ibidem, p. 556. 133 Ibidem, p. 556. 134 Ibidem, p. 557. 135 Ibidem, p. 557. 136 Ibidem, p. 559.

303

Convenþia de la Budapesta, Rusia capãtã mânã liberã din partea Austrieiîn atacarea Turciei. Trupele porneau deja spre Dunãre. Între timp chiarºi Turcia devenea ostilã României; Sarkiº efendi declara: „laConstantinopol noi ºtim, foarte bine, cã românii vor sã împingã foartedeparte revendicarea drepturilor lor. Spiritul conciliant care prezideazãconduita guvernului român nu este în fond decât formal, cãci, guvernulromân nu vrea sã obþinã doar câteva drepturi ci emanciparea deplinã ºiîntreagã”137. Aici era rãdãcina opoziþiei turceºti la orice propunere venitãde la Bucureºti, în conºtiinþa faptului cã mai devreme sau mai târziu orupturã era inevitabilã ºi era mai bine pentru Turcia ca aceastã rupturãsã se petreacã acum, cât se afla în plinãtatea forþelor, decât mai târziu.

La 8 ianuarie 1877 g-ralul Ghica relua ofensiva la Constantinopol:„ministrul român mi-a trimis textul unui protest prin care atestã obligaþiaimperioasã de a se da relaþiilor României cu Imperiul Otoman adevãratullor caracter, aºa cum este stabilit prin capitulaþiunile încheiate din vechimeîntre Sultanii otomani ºi Principii români, sub garanþia colectivã a marilorputeri ale Europei”138. În acest moment Rusia, care îºi vedea în modnesperat netezit drumul spre Constantinopol de obtuzitatea turceascã,face primul pas în întâmpinarea României publicând pe 8 ianuarie odeclaraþie în care cerea: „o grijã deosebitã trebuie sã se depunã pentru afi pãstrate intacte vechile privilegii ºi imunitãþi acordate comunitãþilorcreºtine”139. Adicã o mânã întinsã plângerilor româneºti cã Turcia leîncãlca imunitãþile ºi privilegiile. Protestele României cu referire laconstituþia turceascã stârnesc interesul cercurilor diplomatice europene.Astfel la 3 ianuarie 1877 consului Fava scria ministrului de externeitalian L.A. Melegari în legãturã cu protestul României: „guvernul AlteþeiSale (domnitorul Carol I –n.n.) începe prin a releva cã cele patrucapitulaþii (tratate) încheiate cu sultanii ºi admise în dreptul publiceuropean prin articolul II al convenþiei din 1858 ca ºi în tratatul de laParis din 1853 asigurau României o existenþã aparte faþã de Turcia140.

137 Istoria militarã, vol IV, p. 492. 138 Rãzboiul pentru independentã, vol. II, p. 15. 139 Ibidem, p. 22. 140 Independenþa României. Corespondenþã diplomaticã strãinã. Documente, vol II, parteaI, p. 242-243.

304

Diplomaþii italieni continuã a urmãrii disputa româno-otomanã înregistrândrãspunsul liniºtitor pe care Turcia îl adresa la protestul pãrþii române, conformcãruia „constituþia otomanã nu poate modifica cu nimic acele tratate carereglementeazã poziþia Principatelor Unite care fac parte din ImperiulOtoman”141. La fel era trimis la Roma ºi rãspunsul român care solicitaTurciei o declaraþie oficialã asupra: „urmãtoarelor douã puncte: 1) cãRomânia nu este cuprinsã între provinciile de care vorbeºte constituþiaotomanã, 2) cã legãturile care unesc România cu Imperiul Otoman decurgdin capitulaþiile intervenite între domitorii români ºi sultani, recunoscuteprin articolul doi al convenþiei de la Paris”142.

În 6 martie 1877 Bãlãceanu aflat în vizitã la Andrassy îi declarãcã a accepta cererile turceºti „ar însemna sã se rupã capitulaþiunile cuPoarta pe care tratatul din Paris le-a recunoscut ºi garantat”143. Seajunsese practic la un punct mort. Turcia era complet opacã la oricemodificare de comun acord a legãturilor seculare ce o uneau cu România.La rândul ei România, prea slabã pentru a acþiona singurã aºteptarezultatele negocierilor cu Rusia ºi acþiunile ei militare spre a da cuvântsabiei, singura care putea vorbi acum eficace.

De la Berlin agentul Degre scria la 29 aprilie cã „aceste barbarii(ale Turciei – n.n.) încep a lua proporþii înspãimântãtoare. Împing peromâni irezistibil a nu neglija datoria lor... aceea de a apãra þara, încontra încãlcãrilor drepturilor României, consacrate prin tradiþiuninecontestate... ºi prin tratatul de la Paris”144.

Acest tip de apel vã înþelegem, apãraþi-vã cu arma în mânãdrepturile din capitulaþii va fi des auzit în lunile ce vor urma. La 3aprilie 1877 în Consiliul de Coroanã se va decide declarareaindependenþei în cazul unui atac turcesc sau a intervenþiei ruse. AlexandruG. Golescu va spune cã „dupã tratate noi trebuie sã concentrãm apãrareaþãrii cu turcii. A face o convenþie de regulare a Turciei cu ruºii ar fi aînlãtura tratatele ºi a dãrâma neutralitatea noastrã”145. 141 ibidem, p. 259. 142 ibidem, p. 260. 143 Rãzboiul pentru independentã, vol II, p. 65. 144 Ibidem, p. 490. 145 Politica externã, p. 202.

305

Contra acestui punct de vedere se vor ridica toþi cei prezenþi arãtândcã nimeni nu s-a arãtat gata a ne recunoaºte neutralitatea, cã Europa ne-a lãsat în voia ruºilor ºi a turcilor; Capitulaþiile pe care ei le-au încãlcat nedau dreptul de a lupta contra lor. Nouã zile mai târziu trupele ruseºti treceauPrutul. Rãzboiul începuse. Pe 9 aprilie a avut loc o conversaþie extrem derelevantã faþã de succesul pe care teoria capitulaþiilor îl avea ca receptareinternã, între consulul francez Fred Debaines ºi baronul Stuart. Acesta dinurmã se minunã: „cã aproape întreaga Europã acuzã fãrã încetare Rusiacã vrea sã-ºi formeze o clientelã în orient. Eu vã întreb unde este clientelanoastrã în aceste þãri pe care le-am emancipat de jugul turcesc? Existãnumai în generaþia tânãrã un grup de oameni puþin importanþi care îºi amintescde pacea de la Adrianopol? Nu vedeþi toþi publiciºtii repetând cu insistenþãcã Principatele îºi datoresc independenþa capitulaþiilor din secolul al XV-lea ºi Tratatului de la Paris”146. Între timp trupele ruse mãrºãluiau spreDunãre, iar cele turceºti ocupau poziþii pe malul fluviului ºi începeaubombardarea oraºelor româneºti sau, cum plastic declara Kogãlniceanu„prin bubuitul tunurilor lor ne-au cerut divorþul.” În discursul care va devenipaginã de istorie din 9 mai 1877, acelaºi Kogãlniceanu nu uita sã aminteascãde capitulaþii, de actele care timp de sute de ani ne garantaserã existenþa:„Mai înainte de toate domnilor, sã ne facem întrebare: ce-am fost înaintede declararea rãzbelului?

Fost-am noi independenþi cãtre Turcia?Fost-am noi provincie turceascã?Fost-am noi vasali ai Turciei?

Avut-am noi pe Sultanul ca suzeran? Strãinii au zis aceasta, noinu am zis-o niciodatã. Noi nu am fost vasali. Sultanul nu a fost suzeranulnostru. Însã era ceva. Erau niºte legãturi sui generis, niºte legãturi careerau slabe când românii erau tari, niºte legãturi care erau tari când româniierau slabi”147.

În momentul în care capitulaþiile erau rupte, când românii ºi turciise prezentau din nou pe câmpul de onoare, apãrea în mod paradoxal

146 Independenta României, vol. II, partea I, p. 292. 147 Rãzboiul pentru independentã, vol.I, partea II, p 667.

306

poate rod tocmai al detaºãrii, cea mai frumoasã ºi mai completã definiþie acapitulaþiilor. Odatã proclamatã independenþa, armele urmau sã aibãcuvântul ºi mai puþin diplomaþia. Totuºi, pe 22 iunie 1877 MAE romântrimitea o circularã agenþiilor române condamnând bombardareaporturilor româneºti de la Dunãre: „toate aceste fapte atrag de la sineatenþia noastrã asupra regretabilelor urmãri ale situaþiei care a fost creatãRomâniei prin tratatele anterioare. Împotriva drepturilor noastre vechi,malul stâng al Dunãrii a fost dat pradã agresiunilor de pe malul drept”148.Intenþia tuturor acestor proteste era clarã, aceea de a culpabiliza lamaximum Imperiul Otoman pentru situaþia creatã, demonstrând cã oreîntoarcere la situaþia de dinainte de mai 1877 era imposibilã. La 15mai 1877 agenþia consularã a SUA avea cuvinte de înþelegere pentruRomânia: „Politica României a fost perfect conformã tratatului din 1856menþinând neutralitatea, recunoscând supunerea ei faþã de Poartã,consfinþitã de vechile capitulaþii; ea s-a reþinut de la tot ceea ce ar fiputut fi interpretat drept o încãlcare a Tratatului de la Paris”149. Acestedeclaraþii ale consulului Adolph Stern aratã succesul ofensiveidiplomatice româneºti bazate pe capitulaþii ºi pe o respectare permanentãa lor, ceea ce ne putea crea o reputaþie de demnitate în lume. Despãrþireade Turcia dupã sute de ani nu era uºoarã ºi mai dificil era de a face caaceastã rupturã sã nu parã ingratitudine ºi trãdare, „felonie” ci un actistoric impus atât de dezvoltarea proprie cât ºi de evoluþia ImperiuluiOtoman. Odatã cu alãturarea armatelor române la cele ruse apãreanecesarã o explicaþie pentru ruperea capitulaþiilor chiar pentru româniicare auziserã de atâtea ori cã ele erau „paladiul existenþei noastre.” Astfel,la 27 august la Poradim, Carol I arãta: „În faþa acestei dureroase stãri delucruri, corpurile noastre legiuitoare s-au rostit în unicul mod potrivitcu demnitatea, cu drepturile ºi cu interesele þãrii, am rupt vechile legãturirãu definite cu Înalta Poartã, am proclamat independenþa absolutã aRomâniei”150. Ca schimbare faþã de anii 1856-1859, acum ele deveniserã„legãturi rãu definite” nu numai pentru cã evoluase România; dar întreaga

148 Ibidem, p. 163-164. 149 Ibidem, p. 389. 150 Rãzboiul pentru independentã, vol. V, p. 626.

307

lume civilizatã îºi schimbase opinia ºi accepta aceasta. La Berlin la 17mai 1877 se ºtia cã „neutralitatea României era fatalmente imposibilã.Înclinarea în aceste condiþiuni cãtre Rusia nu implicã nicidecum o violarea dreptului formal, o felonie în contra suzeranului”151. La Viena (27 mai1877) se arãta cã nimeni nu credea în varianta turceascã „cã ea (Turcia -n.n.) a respectat întotdeauna drepturile ce noi deþinem din tratate”152. Iardin Italia ne venea „o promisiune cã se va recunoaºte independenþaRomâniei ºi cã nu se va merge pânã la a impune iarãºi României legãturilecu Turcia” (30 mai 1877). Elementul decisiv avea sã fie însã, armele;numai ele decideau la cine va fi dreptatea.

Dupã epopeea rãzboiului, Plevna, Vidin, Rahova ºi marile lupte aleanului 1877 în care armata românã s-a distins ca una dintre cele mai braveale continentului, cauza independenþei noastre avea un avocat bun. Armistiþiulde la Kazanlâk ºi tratativele de la San Stefano repuneau pe tapet pentruultima oarã capitulaþiile. La 3 februarie 1878 Kogãlniceanu se adresa Porþiiîn speranþa de a obþine de la aceasta recunoaºterea independenþei, ceeace ar fi constituit un mare atu pentru noi în perspectiva congresului depace. „România s-a adresat aºadar cinstit Sublimei Porþi de care o alãturaulegãturi pe care nevoile istorice, înscrise în capitulãrile noastre le-au întãrit.Ea nu a cerut atâta inovaþii cât întoarcerea la realitatea vechilorclauze”153. Apelul a sunat în zadar.

Între timp, în faþa tratamentului ostil al Rusiei, care nu ne acceptaseprezenþa la tratativele de la San Stefano, guvernul Ion C. Brãtianu trebuiasã înfrunte acuzele adversarilor sãi din Parlament. O va face într-unstrãlucitor discurs în care arãta cã încãlcarea capitulaþiilor de cãtre Poartãnu lãsa României altã soluþie decât rãzboiul: „Am sfârºit noi tratatul dela Paris? Apoi ce zice articolul 2 al convenþiunii? Cã ni se asigurãpoziþiunea ce am avut dupã tratatul din 1856. Ea spune în modul celmai categoric cã ni se garanteazã teritoriul conform tratatelor, ºi alte nuavem decât cel din Paris ºi cele cu Poarta”154. Precum se ºtie, România 151 Ibidem, vol. III, p. 169. 152 Ibidem, p. 347. 153 Rãzboiul pentru independentã, vol. IX, p. 225; M. Kogãlniceanu, Documentediplomatice, p. 227. 154 I. C. Brãtianu, Acte si cuvântãri, vol. III, Bucuresti, Cartea Româneascã, 1930, p. 192.

308

a refuzat sã accepte rezultatul tratativelor de la San Stefano, ca de altfel,întreaga Europã. Pe rând, Marea Britanie, Austria ºi Germania ºi-auexprimat public opoziþia. În pragul izbucnirii unui nou conflict, la care chiarºi România se pronunþa contra Rusiei, aceasta a trebuit sã accepterevizuirea deciziilor sale într-un congres european.

De îndatã ce s-a aflat cã propunerea Andrassy de constituire aunui congres european care sã rezolve situaþia din Balcani a fostacceptatã, România a început sã se pregãteascã asiduu. Kogãlniceanu îiscria lui Ion Bãlãceanu la Viena „cã dosarul nostru trebuie sã cuprindãinstrumentele europene privind þara noastrã care au sancþionat toatevechile capitulaþii ale Principatelor cu Sublima Poartã. Ori acestecapitulaþii asigurã Principatelor o suveranitate de prea multe ori neluatãîn seamã”155. Când adversarii noºtri încep a agita ideea cã nu ar trebuisã fim invitaþi la Congres, tot Kogãlniceanu îi cere lui Bãlãceanu sãanunþe pe ceilalþi reprezentanþi diplomatici cã „nu ne putem ralia la teoriaconform cãreia nu am putea fi admiºi la Congres înainte de a ni serecunoaºte independenþa.

Vechile noastre capitulaþii cu Poarta, pe care tratatul de la Parisle-a consfinþit, ne acordã dreptul de a face rãzboi ºi pace, de-a încheiatratate”156. O notã identicã era trimisã ºi reprezentantului nostru laBerlin157.

Marile puteri nu erau însã favorabile acestei idei, încã din iunie1877 contele Andrassy îl avertizase pe agentul nostru – Bãlãceanu „cãel considerã acest act (independenþa – n.n.) ca fiind nu de competenþacamerelor române ci de cea a marilor puteri care în 1856 au constituit ºigarantat regimul politic al Principatelor Unite ºi el nu poate sã admitãcã un stat care îºi datoreazã existenþa unor tratate internaþionale, sã seelibereze de legãturile pe care aceasta i le impun ºi sã rezolve prinautoritatea sa privatã o chestiune de drept public european”158.

Atât de tranºantã era aceastã opinie încât ea nu lãsa Românieinici o ºansã. Pãrerea lui Andrassy a fost susþinutã ºi de Bismark ºi de

155 M. Kogãlniceanu, Documente diplomatice, p. 234. 156 Ibidem, p. 237. 157 Independenta României, p. 305. 158 Independenta României, vol. II, partea a II-a, p. 22.

309

Rusia, direct interesatã de reparticiparea noastrã, de la care spera sã iacele trei judeþe din sudul Basarabiei. Marea Britanie ne era ºi eadefavorabilã iar Fred Debains, consulul francez la Bucureºti, sãdise înFranþa antipatie ºi indiferenþã faþã de România. Nici o reacþie în favoareanoastrã. Congresul a decis ca noi sã fim auziþi, dar nu ascultaþi - cum vaspune trist Mihail Kogãlniceanu.

Cu toate acestea delegaþia noastrã a plecat la Berlin cu un dosarperfect pregãtit159 : „noi am cãutat în toatã istoria noastrã argumentelecu care sã dovedim drepturile noastre, mai mult decât sunt scrise întratatul de la San Stefano, ºi am zis: noi cerem aceastã independenþã înputerea dreptului pe care l-am avut întotdeauna în partea noastrã, înputerea capitulaþiunilor noastre recunoscute ºi consacrate de tractatulde la Paris... capitulaþiuni care asigurã dreptul nostru de a face rãzboi ºitratate ºi prin urmare ºi de a lua parte la congresul unde se trateazãdespre acele tractate”160.

Dacã la Berlin discuþiile s-ar fi rezumat la cine are dreptate, poateRomânia ar fi câºtigat, dar aici mizele erau cu totul altele. Disraeli nu agãsit de cuviinþã decât sã-i îmbãrbãteze pe români cu cuvintele: „înpoliticã deseori ingratitudinea este rãsplata celor mai bune servicii.” iarBismark a declarat nonºalant cã interesul lui faþã de România este identiccu cel faþã de o canã de bere goalã161 .

În final articolul 43 al Tratatului de la Berlin nota cã: „ÎnaltelePãrþi contractante recunosc independenþa României, legând-o decondiþiunile expuse în urmãtoarele douã articole”162.

Gaston de Monicault a observat cã „Tratatul de la Berlin nu fãceadecât sã consfinþeascã drepturile vechi ºi sã punã capãt abuzurilor ºiuzurpãrilor turcilor. Era însã tot atât de important sã facã sã disparã

159 privind întreaga acþiune de pregãtire a delegaþiei române ce urma a participa laCongresul de Pace de la Berlin ºi rolul Carol I în aceste zile de maximã tensiune veziArhivele Naþionale Istorice Centrale fond 725, dosar 35/1878, fila 1-12. 160 I. C. Brãtianu, Acte si cuvântãri, p. 263. 161 interesant de studiat este ºi memoriul adresat de delegaþia românã la Berlin, al cãruioriginal poate fi gãsit la Arhivele Naþionale, Þara Turcia, cota 01624, rola 133, microfilm290-293. 162 Rãzboiul pentru independentã, vol. IX, p. 382.

310

163 România la 1859, vol. II, p. 368-369. 164 Pentru atmosfera creatã în vremea rãzboiului de independentã în jurul capitulaþiilor,chiar în mijlocul oamenilor „mãrunþi”, cum le spunea N. Iorga, este interesantã lucrareacãpitanului Damian Gheorghe Istoria rãzbelului ruso-româno-turc din 1877-1878,Bucureºti, 1889, p. 8, care ºtie cã a mers la rãzboi spre a „opri cãlcarea capitulaþiilor”. Siunii autori moderni, precum Constantin Cãzãnisteanu ºi Mihail E. Ionescu în Rãzboiulneatârnãrii României, Împrejurãri diplomatice si operaþii militare. 1877-1878, Bucuresti,Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, 1977, înþeleg legãtura capitulaþiilor cu „incapacitatealumii creºtine de a le acorda asistenta militarã necesarã” ceea ce i-a fãcut „sã se supunãsuzeranitãþii Porþii” (p. 18), iar în momentul când lumea creºtinã si-a redobânditascendentul, sã se rupã de legãturile cu Poarta.

pentru totdeauna motivele de disputã ºi sã obþinã de la Sublima Poartãrecunoaºterea expresã a drepturilor consfinþite de acum înainte, fãrãnici un fel de echivoc, printr-un act internaþional”163.

Din acest moment capitulaþiile intrau în istorie ieºind din domeniulpoliticii externe româneºti. Pe ele se fundamentase în ultima sutã de aniexistenþa Statalitãþii româneºti ºi tot pe ele se ridicau toate speranþelenoastre de mai bine. Formidabil instrument creat de imaginaþia oamenilorpolitici de la 1760, dar respectând formule politice ºi adevãruri istoricecare i-au dat putere. Teoria capitulaþiilor s-a modificat alãturi de nevoileþãrii ºi a putut oricând sã le împlineascã pânã la momentul final, alindependenþei164.

Odatã cu momentul tratatului de la Berlin, ele dispãreau dinmemoria colectivã la fel de rapid precum apãruserã.