curs comercial

131
UNIVERSITATEA „PETRU MAIOR” TG. MUREŞ DEPARTAMENTUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT CU FRECVENŢĂ REDUSĂ Asist. univ. drd. Raul Felix Hodoş DREPT COMERCIAL - NOTE DE CURS -

Upload: carmen-pop

Post on 28-Dec-2015

39 views

Category:

Documents


0 download

TRANSCRIPT

Page 1: Curs Comercial

UNIVERSITATEA „PETRU MAIOR” TG. MUREŞDEPARTAMENTUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT CU FRECVENŢĂ REDUSĂ

Asist. univ. drd. Raul Felix Hodoş

DREPT COMERCIAL- NOTE DE CURS -

TÂRGU MUREŞ2013

Page 2: Curs Comercial

CUPRINSIntroducere 4

Descrierea cursului 4Obiectivele 4Formatul şi tipul activităţilor implicate de curs 4

TEMA 1 Dreptul comercial – ramură a dreptului privat

Cuprins 5Obiective 5Test de autoevaluare 6Bibliografie 6

TEMA 2 Economia de piaţă şi Concurenţa Cuprins 7Obiective 7Test de autoevaluare 9Bibliografie 9

TEMA 3 Teoria generală a întreprinderii. Comercianţii persoane fizice

Cuprins 10Obiective 10Test de autoevaluare 16Bibliografie 16

TEMA 4 Fondul de comerţCuprins 17Obiective 17Test de autoevaluare 20Bibliografie

20

TEMA 5 Societăţi civile şi societăţi comerciale în reglementările lui Noului Cod Civil şi a Noului Cod de Procedură Civilă

Cuprins 21Obiective 21Test de autoevaluare 24Bibliografie

24

TEMA 6 Societăți de persoaneCuprins 25Obiective 25Test de autoevaluare 28Bibliografie 28

TEMA 7 Societăți de capitaluriCuprins 29

2

Page 3: Curs Comercial

Obiective 29Test de autoevaluare 33Bibliografie 33

TEMA 8 Societatea cu răspundere limitatăCuprins 34Obiective 34Test de autoevaluare 35Bibliografie 36

TEMA 9 Tipuri de societati cu caractere specialeCuprins 37Obiective 37Test de autoevaluare 44Bibliografie 44

TEMA 10 Modificarea, dizolvarea şi lichidarea întreprinderilor societare

Cuprins 45Obiective 45Test de autoevaluare 50Bibliografie 50

TEMA 11 Insolvența întreprinderilorCuprins 51Obiective 51Test de autoevaluare 68Bibliografie 68

TEMA 12 Moduri de finanțare ale activităților comerciale. Instituţii de credit

Cuprins 69Obiective 69Test de autoevaluare 72Bibliografie 72

TEMA 13 Titluri de credit si instrumente de plataCuprins 73Obiective 73Test de autoevaluare 76Bibliografie

76

TEMA 14 Contractele specifice activităților comercialeCuprins 77Obiective 77Test de autoevaluare 85Bibliografie 86

3

Page 4: Curs Comercial

INTRODUCERE

Cursul de ”Drept comercial” este o disciplină ce se predă în semestrul II din anul 3 de studiu la specializarea Drept. Disciplina studiază ramura ”dreptului comercial”, parte integrantă a dreptului privat, respectiv ansamblul regulilor aplicabile comerțului și profesioniştilor.

Obiective

Formatul şi tipul activităţilor implicate de curs

TI

Cursul este structurat pe patru teme de învăţare în care se regăsesc cunoştinţe

4

Să prezinte importanţa cunoaşterii noţiunilor acestei discipline; Să familiarizeze studenţii cu noțiunile şi regulile fundamentale ale comerțului,

respectiv cu cele aplicabile actorilor în economia de piață. Să prezinte şi să explice aspecte esenţiale ale dreptului comercial;Explicarea modificărilor aduse de Noul Cod Civil şi Noul Cod de Procedură

Civilă.

Cursul este structurat în 18 teme, cuprinzând cele mai importante noțiuni ale dreptului comercial, raportate la importanța lor practică.

Studiul individual este activitatea premisă pentru însușirea cunoștințelor de bază ale materiei dreptului comercial, atât prin parcurgerea materialelor obligatorii, cât și prin rezolvarea spețelor și a aprofundării bibliografiei.

Activitatea individuală se completează cu cea de la seminar, ore în care noțiunile deja însușite de student vor fi utilizate, cu ajutorul profesorului și a materialelor didactice adiționale, în cadrul exercițiilor practice.

Pe parcursul semestrului, în cadrul orelor de seminar, profesorul va proceda la verificarea cunoștințelor însușite de studenți, atât cu referire la partea teoretică a cursului, cât și cu privire la partea aplicativă.

Page 5: Curs Comercial

Dreptul comercial – ramură a dreptului privat

Obiective tema 1Noțiune, obiect, izvoareAutoevaluare tema 1Bibliografie tema 1Timp recomandat - 2 ore

Obiective:- însușirea noțiunii și obiectului dreptului comercial;- identificarea izvoarelor dreptului commercial.

Competenţe:- utilizarea noţiunilor generale despre dreptul comercial;- utilizarea izvoarelor dreptului comercial.

Noțiune

Etimologic, noțiunea de comerț provine din latină, cuvântul commercium fiind o juxtapunere a cuvintelor cum și merx, respectiv ”cu marfă”.

Economic, în sens restrâns, prin comerț se înțelege interpunerea în circulația mărfurilor. În sens larg, comerțul se referă și la producția de marfuri, dar și la servicii.

Juridic, noțiunea de comerț se referă la comerțul în sens larg, respectiv, producerea și interpunerea în schimbul de bunuri și/sau servicii.

Având în vedere că în Noul Cod Civil, expresiile ”acte de comerț” și ”fapte de comerț” au fost înlocuite cu ”activități de producție, comerț sau prestări de servicii”, definiția dreptului comercial trebuie sa aibă în vedere noua orientare a sistemului dreptului privat român.

Definiție

Dreptul comercial este un ansamblu de norme juridice aplicabile raporturilor juridice născute în legătură cu activitățile de producție, comerț sau prestări servicii sau care organizează cadrul juridic de desfășurare a acestor activități.

5

TEMA 1

Page 6: Curs Comercial

Obiect

Potrivit sistemului subiectiv, primar, dreptul comercial cuprinde normele juridice aplicabile raporturilor dintre profesioniștii și dintre aceștia și alte subiecte de drept.

Potrivit sistemului obiectiv, subsidiar, dreptul comercial cuprinde normele juridice aplicabile în comerț, indiferent de persoana care săvârșește actele specifice acestuia.

IzvoarePrincipalele izvoare ale dreptului comercial sunt: legile comerciale,

uzanţele şi principiile generale ale dreptului.Prin ”lege” înțelegem atât acte normative aplicabile doar intern, cât și acte

normative emise de autoritățile Uniunii Europene, respectiv pacte sau tratate internaționale privitoare la apărarea drepturilor omului și la care România este parte, aplicabile prioritar față de dreptul intern.   Prin uzanţe se înţelege obiceiul (cutuma) şi uzurile profesionale. În anumite materii, uzanţele se aplică numai în măsura în care legea trimite în mod expres la acestea. Ele sunt recunoscute ca izvor de drept doar daca sunt conforme ordinii publice şi bunelor moravuri și se dovedesc de partea interesată. Uzanţele publicate în culegeri elaborate de către entităţile sau organismele autorizate în domeniu se prezumă că există, până la proba contrară.

Potrivit art. 1, alin (2) din Noul Cod Civil se prevăd următoarele „ În cazurile neprevăzute de lege se aplică uzuanţele, iar în lipsa acestora, dispoziţiile legale privitoare la situaţii asemănătoare, iar când nu există asemenea dispoziţii, principiile generale ale dreptului.

Test de autoevaluare tema 1

Rezolvare - răspunsurile se găsesc în partea Noțiune

- răspunsurile se găsesc în partea Definiție și Obiect

- se vor menţiona cel puţin 2 exemple pentru fiecare izvor menționat, iar răspunsul se găseşte în partea Izvoare

Bibliografie1. Stanciu, D. Cărpenaru, Tratat de drept comercial roman, Ediţia a III-a, Ed.

Universul Juridic, Bucureşti, 2012, p. 9-25;2. Nemeş, Vasile, Drept comercial. Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2012, p. 1-12;3. Piperea, Gheorghe, Drept comercial. Intreprinderea, Ed. C.H. Beck,

Bucureşti, 2012, p.1-19;

6

1. Definiţi noţiunea de drept comercial şi analizaţi diferitele tipuri de comerț, în funcție de definiția juridică.

2. Care este diferența între definirea obiectului dreptului comercial din perspectiva sistemului obiectiv şi a celui subiectiv?

3. Identificați și exemplificați izvoarele dreptului comercial.

Page 7: Curs Comercial

Economia de piaţa şi Concurenţa

Obiective tema 2Noțiune, reglementări, tipuriAutoevaluare tema 2Bibliografie tema 2Timp recomandat - 2 ore

Obiective:- familiarizarea cu noţiunea de economie de piaţă şi concurenţă;- dobândirea cunoştinţelor privind tipurile concurenţei

Competenţe:- utilizare noţiunilor generale despre economia de piaţă şi concurenţă;- posibilitatea diferenţierii între tipurile concurenţei.

Economia de piaţă este forma economiei de schimb care are la bază mecanismul generalizat al pieţei. În contextul acestuia, raportul dintre cerere şi ofertă determină principiile de prioritate în alocarea şi utilizarea resurselor, iar accesul diferitelor categorii de persoane la bunurile economice este reglat prin preţ.

În viziunea lui Ludwig von Mises, trăsăturile economiei de piață sunt:1. se sprijină pe proprietatea privată;2. suveranitatea consumatorului (esența capitalismului este dată de punerea

producției economice la dispoziția consumatorului);3. capitalismul, prin sistemul concurenței sociale își asigură proprii stimului

(concurenţa catalactică);4. face din profit și urmărirea acestuia de către întreprinzător o forță motrice

perpetuă;5. așază libertatea la baza edificiului economic și social (individul este în

măsură să aleagă felul în care dorește să se integreze în ansamblul societății, libertatea economică include și libertatea de a greși);

6. își asigură dinamica și vitalitatea printr-un permanent proces de selecție.

Reglementări cu privire la economia de piaţă- Art. 45 din Constituţie, prin care este consacrat principiul libertăţii

economice, garantează accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora în condiţiile legii.

7

TEMA 2

Page 8: Curs Comercial

- Art. 135 alin. (1) şi (2) din Constituţie: economia României este o economie de piaţă, bazată pe libera iniţiativă şi concurenţă.

- Statul este obligat să asigure libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie, precum şi protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară.

- La Consiliul European de la Copenhaga din 1993, s-a stabilit că pentru a deveni membru al Uniunii Europene, un stat trebuie să îndeplinească mai multe criterii, printre care se află criteriul economic.

- Criteriul economic presupune o economie de piaţă funcţională, precum şi capacitatea de a face faţă presiunilor concurenţiale din piaţă internă.

Definirea concurenţei. Regimul juridic al concurenţei:Actele normative în vigoare nu oferă o definiție clară și expresă a noțiunii

de concurență.Potrivit Dictionarului explicativ al limbii române, concurența reprezintă

rivalitatea comercială, dusă cu mijloace economice între întreprinderi, monopoluri, țări etc., pentru acapararea pieței, desfacerea unor produse, pentru clientelă și pentru obținerea unor câștiguri cât mai mari.

Clasificarea concurenței: Concurența loială Concurenţa neloială

Concurenţa loială. Definiţie şi caracteristiciConcurenţa loială este exercitarea cu bună credinţă şi potrivit uzanţelor

cinstite a activităţii profesionistului în comerţ.Concurenţa loială întruneşte cumulativ următoarele condiţii:

- concurenţa să aibă o existenţă concretă şi să fie exercitată cu bună-credinţă;- profesionistul să folosească uzante cinstite în activitatea sa comercială;- competiţia concurenţială să se desfaşoare în domenii permise acesteia.

Concurența neloială. Definiţie şi caracteristiciPotrivit art. 2 din Legea nr. 11/1991, privind combaterea concurenţei

neloiale, concurenţă neloială constituie „orice act sau fapt contrar uzanţelor cinstite în activitatea industrială şi de comercializare a produselor, de execuţie a lucrărilor, precum şi de efectuare a prestărilor de servicii”.

Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale, reprezintă principalul act normativ care reglementează concurenţa neloială, precum şi sancţiunile aplicabile în cazul săvârşirii unor fapte de natură anti-concurenţiale.

Sunt considerate ca fiind contrare uzanţelor comerciale cinstite următoarele categorii de practici:

utilizarea în mod neloial a secretelor comerciale ale unui profesionist;

neexecutarea unilaterală a contractului; utilizarea unor proceduri neloiale; abuzul de încredere; incitarea la delict;

8

Page 9: Curs Comercial

achiziţionarea de secrete comerciale de către terţii care cunoşteau că respectiva achiziţie implică astfel de practici;

orice altă practică de natură să afecteze poziţia profesioniştilor concurenţi pe piaţă.

Alte reglementări privind concurenţa comercială:1. Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată

Scopul acestui act normativ îl reprezintă protecţia, menţinerea şi stimularea concurenţei şi a unui mediu concurenţial normal, în vederea promovării intereselor consumatorilor (Art. 1 din Legea nr. 21/1996).

Dispoziţiile acestei legi se aplică actelor şi faptelor săvârşite de întreprinderi, asociaţii de întreprinderi sau, după caz, de autorităţi şi instituţii administraţiei publice fie pe teritoriul României, fie în afara teritoriului ţării, atunci când produc efecte pe teritoriul României.

2. Instrucţiunile Consiliului Concurenţei privind definirea pieţei relevante, din data de 5 august 2010:

- Potrivit acestui act normativ, noţiunea de piaţă relevantă permite identificarea furnizorilor şi a clienţilor/consumatorilor care acţionează pe respectiva piaţă.

- Pe această bază se pot calcula mărimea totală a pieţei şi cotele de piaţă ale furnizorilor, în funcţie de vânzările de produse relevante realizate de aceştia în zona în cauză (pct. 51 din Instrucţiuni).

Test de autoevaluare tema 2

Rezolvare - răspunsurile se găsesc în partea Noțiune

- răspunsurile se găsesc în partea Definiție și Reglementări

- se vor menţiona tipurile concurenţei şi caracteristicile fiecăreia.

Bibliografie:1. Costin, Mircea Nicolae, Dicţionar de dreptul afacerilor. Ediţia a 2-a, Ed.

Hamangiu, Bucureşti, 2012, p. 223-227;2. Giorgiu, Coman, Concurenţa în dreptul intern şi European, Ed.

Hamangiu, Bucureşti, 2011, p. 34-157;3. Mircea, Valentin, Legislaţia concurenţei, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2012,

p. 54-412;

9

1. Enumeraţi importantele reglementări interne şi comunitare cu

privire la economia de piaţă.

2. Definiţi concurenţa şi enumeraţi principalele reglementări juridice.

3. Enumeraţi tipurile concurenţei. Definiţie, caracteristici.

Page 10: Curs Comercial

Teoria generală a întreprinderii

Obiective tema 3Definirea noţiunilor privind întreprindereaTipurile întreprinderiiCondiţii privind înfiinţarea unei întreprinderiAutoevaluare tema 3Bibliografie tema 3Timp recomandat - 2 ore

Obiective:- definirea întreprinderii;- identificarea și înțelegerea categoriilor de întreprinderi.

Competenţe :- deprinderea cunoştinţelor privind întreprinderea;- posibiltatea diferenţierii între categoriile de întreprinderi;- utlizarea noţiunilor pentru a avea posibilitatea înfiinţării unei întreprinderi.

Noţiunea de întreprindereÎntreprinderea reprezintă „orice operator economic angajat într-o

activitate constând în oferirea de bunuri sau de servicii pe o piaţă dată, independent de statutul său juridic şi de modul de finanţare, astfel cum este definită în jurisprudenţa Uniunii Europene” - art. 2 alin. (2) din Legea nr. 21/1996.

Sunt consideraţi profesionişti toţi cei care exploatează o întreprindere.Constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică, de către

una sau mai multe persoane, a unei activităţi organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrative - art. 3 alin. (2) şi (3) din Codul civil din 2009.

Noţiunea de "profesionist" prevăzută la art. 3 din Codul Civil include categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic, precum şi orice alte persoane autorizate să desfăşoare activităţi economice sau profesionale, astfel cum aceste noţiuni sunt prevăzute de lege, la data intrării în vigoare a Codului civil - art. 8 alin. (1) din Legea nr. 71/2011.

10

TEMA 3

Page 11: Curs Comercial

A. Persoana fizică autorizatăPersoana fizică autorizată (PFA) în scopul desfăşurării activităţilor

comerciale foloseşte în principal forţa sa de muncă. Activitatea economică desfăşurată se face cu titlu sistematic şi constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau prestarea de servicii, întreprinderea organizată sub denumirea de persoană fizică autorizată având scop lucrativ.

Regimul juridic - În scopul exercitării activitătii pentru care a fost autorizată, PFA poate

colabora cu alte persoane fizice autorizate ca PFA, întreprinzători persoane fizice titulari ai unor întreprinderi individuale sau reprezentanţi ai unor întreprinderi familiale ori cu alte persoane fizice sau juridice, pentru efectuarea unei activităti economice, fără ca aceasta să îi schimbe statutul juridic dobândit.

- PFA nu poate angaja cu contract de muncă terţe persoane pentru desfăşurarea activitătii pentru care a fost autorizată şi nici nu va fi considerată un angajat al unor terţe persoane cu care colaborează, chiar dacă colaborarea este exclusivă. Cu toate acestea, o persoană poate cumula calitatea de persoană fizică autorizată cu cea de salariat al unei terţe persoane care functionează atât în acelaşi domeniu, cât şi într-un alt domeniu de activitate economică decât cel pentru care PFA este autorizată.

- PFA este asigurată în sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale si are dreptul de a fi asigurată în sistemul asigurărilor sociale de sănătate si al asigurărilor pentru somaj.

Persoana fizică autorizată, titularul întreprinderii individuale si reprezentantul întreprinderii familiale vor ţine contabilitatea în partidă simplă, potrivit reglementărilor privind organizarea si conducerea evidentei contabile în partidă simplă de către persoanele fizice care au calitatea de contribuabil, în conformitate cu prevederile Codului fiscal

Suspendarea activităţii- Daca se anticipează o scădere a activităţii pentru o anumită perioadă

de timp sau dacă activităţile pentru care s-a înfiinţat persoana fizică autorizată/ întreprinderea individuală nu mai pot fi desfaşurate, se poate intra în inactivitate temporară.

- Activitatea poate fi suspendată pentru maxim trei ani, pentru orice forma de oraganizare comercială. Procedura de suspendare pentru o persoana fizica autorizata / intreprindere individuala este una simplificată. Aceasta se poate suspenda printr-o simplă cerere la Registrul Comertului. În cazul suspendării persoanei fizice autorizate/ intreprinderii individuale, pe lângă cerere, se vor depune la Oficiul Registrului Comerţului competent şi toate actele originale.

- Pentru demararea procedurii de suspendare este obligatoriu ca persoana fizică autorizată/ întreprinderea individuală sa nu aiba datorii catre bugetul de stat, dar poate avea datorii catre alte firme sau catre angajati. Cei care işi întrerup activitatea sunt obligaţi să achite contribuţiile la stat scadente pe perioada suspendării. Efectuarea ultimelor plăţi către buget depinde şi de momentul cand se fac declaraţiile respective: semestrial sau trimestrial.

11

Page 12: Curs Comercial

- Suspendarea produce efecte de la data depunerii cererii de suspendare a activităţii de către persoana fizică autorizată/întreprinderea individuală.

B. Întreprinderea individualăÎntreprinderea individuală reprezintă o întreprindere economică fără

personalitate juridică, organizată de un întreprinzător persoană fizică. O.U.G. nr. 44/2008 reglementează desfăşurarea activităţilor economice de

către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale.

Ordonanţa de urgenţă nu se aplică în următoarele situaţii:- profesiilor liberale, precum şi acelor activităţi economice a căror

desfăşurare este organizată şi reglementată prin legi speciale;- acelor activităţi economice pentru care legea a instituit un regim juridic

special, anumite restricţii de desfăşurare sau alte interdicţii;- serviciilor prestate în contextul libertăţii de prestare transfrontalieră a

serviciilor, astfel cum este ea prevăzută la art. 49 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene.

Condiţii privind înfiinţarea unei întreprinderi individuale:Orice persoană fizică, cetăţean român sau cetăţean al unui alt stat membru

al Uniunii Europene ori al Spaţiului Economic European, poate desfăşura, în temeiul dreptului la liberă iniţiativă, al dreptului la liberă asociere şi al dreptului de stabilire, activităţi economice pe teritoriul României, în condiţiile legii.

Activităţile economice pot fi desfăşurate în toate domeniile, meseriile, ocupaţiile sau profesiile pe care legea nu le interzice în mod expres pentru libera iniţiativă. (Art. 3 alin. (1) şi alin. (2) din O.U.G. nr. 44/2008).

Potrivit art. 4 din O.U.G. nr. 44/2008, persoanele fizice prevăzute la art. 3 pot desfăşura activităţile economice după cum urmează:

a) individual şi independent, ca persoane fizice autorizate;b) ca întreprinzători titulari ai unei întreprinderi individuale; c) ca membri ai unei întreprinderi familiale”.

Persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale trebuie să aibă un sediu profesional pe teritoriul României, în condiţiile prevăzute de lege (art. 5 din O.U.G. nr. 44/2008).

Orice activitate economică desfăşurată permanent, ocazional sau temporar în România de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale trebuie să fie înregistrată şi autorizată.

Autorizarea funcţionării în condiţiile O.U.G. nr. 44/2008, nu exonerează întreprinderile individuale de obligaţia de a obţine, înainte de începerea activităţii, autorizaţiile, avizele, licenţele şi altele asemenea, prevăzute în legi speciale, pentru desfăşurarea anumitor activităţi economice. (Art. 6, alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 44/2008).

Pot desfăşura activităţi economice în una dintre formele prevăzute la art. 4 persoanele fizice care:

- au împlinit vârsta de 18 ani, în cazul persoanelor fizice care solicită autorizarea pentru desfăşurarea de activităţi economice conform art. 4 lit. a) şi

12

Page 13: Curs Comercial

b) şi al reprezentantului întreprinderii familiale, respectiv vârsta de 16 ani, în cazul membrilor întreprinderii familiale;

- nu au săvârşit fapte sancţionate de legile financiare, vamale şi cele care privesc disciplina financiar-fiscală, de natura celor care se înscriu în cazierul fiscal;

- au un sediu profesional declarat conform art. 9 alin. (2); -declară pe propria răspundere că îndeplinesc condiţiile de funcţionare

prevăzute de legislaţia specifică în domeniul sanitar, sanitar-veterinar, protecţiei mediului şi al protecţiei muncii.(Art. 8. alin. (1) din O.U.G. nr. 44/2008).

Sediul întreprinderii individuale: Întreprinzătorul persoană fizică titular al întreprinderii individuale are

sediul profesional declarat prin cererea de înregistrare la Registrul Comerţului şi de autorizare a funcţionării.

Pentru stabilirea sediului profesional este necesar ca persoana fizică autorizată, titularul întreprinderii individuale sau oricare membru al întreprinderii familiale, de la caz la caz, să deţină un drept de folosinţă asupra imobilului la adresa căruia acesta este declarat.

Desfăşurarea activităţilor economice prin intermediul unui sediu permanent de către cetăţenii altor state membre ale Uniunii Europene sau ale Spaţiului Economic European se realizează cu respectarea reglementărilor în vigoare privind sediul permanent.(Art. 9 alin. (1) - alin. (3) din O.U.G. nr. 44/2008).

Înregistrarea întreprinderii individuale în Registrul Comerţului:Cererea de înregistrare în registrul comerţului şi de autorizare a

funcţionării se depune la Registrul Comerţului de pe lângă tribunalul din judeţul în care solicitantul îşi stabileşte sediul profesional.

Înregistrarea în registrul comerţului a persoanei fizice autorizate, a întreprinderii individuale şi a întreprinderii familiale se face în baza rezoluţiei motivate a directorului oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal.

Regimul juridic al întreprinzătorului persoană fizică titular al întreprinderii individuale

Întreprinderea individuală nu dobândeşte personalitate juridică prin înregistrarea în registrul comerţului.

Întreprinzătorul persoană fizică titular al întreprinderii individuale este comerciant persoană fizică de la data înregistrării sale în registrul comerţului.

Pentru organizarea şi exploatarea întreprinderii sale, întreprinzătorul persoană fizică, în calitate de angajator persoană fizică, poate angaja terţe persoane cu contract individual de muncă, înregistrat la inspectoratul teritorial de muncă, potrivit legii.

De asemenea, acesta poate colabora cu alte persoane fizice autorizate, cu alţi întreprinzători persoane fizice titulari ai unor întreprinderi individuale sau reprezentanţi ai unor întreprinderi familiale ori cu alte persoane juridice, pentru efectuarea unei activităţi economice, fără ca aceasta să îi schimbe statutul juridic dobândit.

13

Page 14: Curs Comercial

Întreprinzătorul persoană fizică titular al unei întreprinderi individuale nu va fi considerat un angajat al unor terţe persoane cu care colaborează potrivit art. 24, chiar dacă colaborarea este exclusivă.

Întreprinzătorul persoană fizică titular al unei întreprinderi individuale poate cumula şi calitatea de salariat al unei terţe persoane care funcţionează atât în acelaşi domeniu, cât şi într-un alt domeniu de activitate economică decât cel în care şi-a organizat întreprinderea individuală

Persoana fizică titulară a întreprinderii individuale răspunde pentru obligaţiile sale cu patrimoniul de afectaţiune, dacă acesta a fost constituit, şi, în completare, cu întreg patrimoniul, iar în caz de insolvenţă, va fi supusă procedurii simplificate prevăzute de Legea nr. 85/2006, cu modificările ulterioare.

Încetarea activităţii întreprinderii individuale:Potrivit art. 27 alin. (1) din O.U.G. nr. 44/2008, întreprinzătorul persoană

fizică titular al unei întreprinderi individuale îşi încetează activitatea şi este radiat din registrul comerţului în următoarele cazuri:

- prin deces;- prin voinţa acestuia; - în condiţiile art. 25 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului,

republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Cererea de radiere, însoţită de copia certificată pentru conformitate cu

originalul a actelor doveditoare, după caz, se depune la oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunalul unde îşi are sediul profesional, de către orice persoană interesată.

În cazul prevăzut la art. 27 alin. (1) lit. a) moştenitorii pot continua întreprinderea, dacă îşi manifestă voinţa, printr-o declaraţie autentică, în termen de 6 luni de la data dezbaterii succesiunii.

Când sunt mai mulţi moştenitori, aceştia îşi vor desemna un reprezentant, în vederea continuării activităţii economice ca întreprindere familială.

C. Întreprinderea familialăÎntreprinderea familială reprezintă o întreprindere economică, fără

personalitate juridică, organizată de un întreprinzător persoană fizică împreună cu familia sa.

Prevederile O.U.G. nr. 44/2008 referitoare la constituirea întreprinderii individuale și înregistrarea sa la Oficiul Registrului Comerțului se aplică, după caz și în măsura compatibilităţii lor, și în cazul întreprinderii familiale.

Particularități de înființare a întreprinderii familiale:Întreprinderea familială este constituită din 2 sau mai mulţi membri ai unei

familii. Membrii unei întreprinderi familiale pot fi simultan PFA sau titulari ai unor

întreprinderi individuale. De asemenea, aceştia pot cumula şi calitatea de salariat al unei terţe

persoane care funcţionează atât în acelaşi domeniu, cât şi într-un alt domeniu de activitate economică decât cel în care şi-au organizat întreprinderea familială.

14

Page 15: Curs Comercial

Membrii unei întreprinderi familiale sunt asiguraţi în sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.

Aceștia au dreptul de a fi asiguraţi în sistemul asigurărilor sociale de sănătate şi al asigurărilor pentru şomaj, în condiţiile prevăzute de lege.

Întreprinderea familială nu poate angaja terţe persoane cu contract de muncă.

Întreprinderea familială se constituie printr-un acord de constituire, încheiat de membrii familiei în formă scrisă, ca o condiţie de validitate.

Acordul de constituire va conține următoarele elemente:- numele şi prenumele membrilor;- reprezentantul;- data întocmirii; - participarea fiecărui membru la întreprindere; - condiţiile participării;- cotele procentuale în care vor împărţi veniturile nete ale întreprinderii; - raporturile dintre membrii întreprinderii familiale;- condiţiile de retragere, sub sancţiunea nulităţii absolute. Reprezentantul desemnat prin acordul de constituire va gestiona interesele

întreprinderii familiale în temeiul unei procuri speciale, sub forma unui înscris sub semnătură privată.

Întreprinderea familială poate colabora cu persoane fizice autorizate, întreprinzători persoane fizice titulari ai unor întreprinderi individuale, cu alte întreprinderi familiale ori cu alte persoane fizice sau juridice, fără ca aceasta să îi schimbe statutul juridic.

Regimul juridic aplicabil întreprinderii familialeÎntreprinderea familială nu are patrimoniu propriu şi nu dobândeşte

personalitate juridică prin înregistrarea în registrul comerţului. Prin acordul de constituire a întreprinderii familiale, membrii acesteia pot

stipula constituirea unui patrimoniu de afectaţiune. În acest caz, prin acordul de constituire sau printr-un act adiţional la acesta

se vor stabili cotele de participare a membrilor la constituirea patrimoniului de afectaţiune.

Membrii întreprinderii familiale sunt comercianţi persoane fizice de la data înregistrării acesteia în registrul comerţulu.

Aceștia răspund solidar şi indivizibil pentru datoriile contractate de către reprezentant cu patrimoniul de afectaţiune, dacă acesta a fost constituit, şi, în completare, cu întreg patrimoniul, corespunzător cotelor de participare.

Actele de dispoziţie asupra bunurilor afectate activităţii întreprinderii familiale se vor lua cu acceptul majorităţii simple a membrilor întreprinderii, majoritate care să includă şi acordul proprietarului bunului care va face obiectul actului.

Încetarea activităţii întreprinderii individuale mai mult de jumătate dintre membrii acesteia au decedat; mai mult de jumătate dintre membrii întreprinderii cer încetarea acesteia

sau se retrag din întreprindere;

15

Page 16: Curs Comercial

la cererea oricărei persoane prejudiciate ca efect al unei înmatriculări ori printr-o menţiune în registrul comerţului, care are dreptul să ceară radierea înregistrării păgubitoare, în tot sau numai cu privire la anumite elemente ale acesteia.

Cererea de radiere, însoţită de copia certificată pentru conformitate cu originalul a actelor doveditoare, se depune la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă tribunalul unde îşi are sediul profesional, de către orice persoană interesată.

Test de autoevaluare tema 3

Rezolvare - răspunsurile se găsesc în partea Noțiune

- răspunsurile se găsesc în partea A. Persoana Fizică Autorizată

- răspunsurile se în partea Suspendarea activităţii

- răspunsurile se găsesc în partea Condiţii privind înfiinţarea unei întreprinderi individuale;

- răspunsurile se găsesc în partea C. Întreprinderea familială;

Bibliografie:1. Bratiş, Marian, Aplicaţiile noului Cod civil (NCC) cu privire la persoana

profesioniştilor şi raporturile juridice relative la exploatarea întreprinderii cu scop lucrativ şi patrimonial, Revista de Drept Comercial nr. 5/2012, p. 34-52;

2. Nemeş, Vasile, Drept comercial. Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2012, p. 17-21;3. Piperea, Gheorghe, Drept comercial. Intreprinderea, Ed. C.H. Beck,

Bucureşti, 2012, p.36-54;4. Stanciu, D. Cărpenaru, Tratat de drept comercial roman, Ediţia a III-a, Ed.

Universul Juridic, Bucureşti, 2012, p. 29-33.

16

Definiţi noţiunea de întreprindere şi enumeraţi tipurile de întreprinderi.

Persoana fizică autorizată. Regim juridic. Suspendarea activităţii în cazul persoanei fizice autorizate. Enumeraţi condiţiile privind înfinţarea unei întreprinderi

individuale. Care sunt cazurile care duc la încetarea activităţii întreprinderii familiale.

Page 17: Curs Comercial

Fondul de comerţ

Obiective tema 4Noțiune, caracteristici, elementeAutoevaluare tema 4Bibliografie tema 4Timp recomandat - 2 ore

Obiective:- definirea fondului de comerţ;- identificarea și înțelegerea principalelor elemente ale fondului de comerţ.

Competenţe:- deprinderea cunoştinţelor privind fondul de comerţ;- aplicarea şi utilizarea principalelor elemente ale fondului de comerţ.

A. Reglementarea legală a fondului de comerţ Fondul de comerţ reprezintă ansamblul bunurilor mobile şi imobile,

corporale şi necorporale (mărci, firme, embleme, brevete de invenţii, vad comercial), utilizate de un comerciant în vederea desfăşurării activităţii sale. (art. 11 lit. c) din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale).

În registrul comerţului se vor înregistra menţiuni referitoare la donaţia, vânzarea, locaţiunea sau garanţia reală mobiliară constituită asupra fondului de comerţ, precum şi orice alt act prin care se aduc modificări înregistrărilor în registrul comerţului sau care face să înceteze firma ori fondul de comerţ. (art. 214 lit. a) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului).

Reglementări cu privire la fondul de comerţ se regăsesc şi în Codul civil din 2009.

Potrivit art. 2637 alin. (1) din Codul civil din 2009, condiţiile de fond ale actului juridic sunt stabilite de legea aleasă de părţi sau, după caz, de autorul său.

În lipsa alegerii, se aplică legea statului cu care actul juridic prezintă legăturile cele mai strânse, iar dacă această lege nu poate fi identificată, se aplică legea locului unde actul juridic a fost încheiat.

Se consideră că există atari legături cu legea statului în care debitorul prestaţiei caracteristice sau, după caz, autorul actului are, la data încheierii actului, după caz, reşedinţa obişnuită, fondul de comerţ sau sediul social.

17

TEMA 4

Page 18: Curs Comercial

B. Principalele elemente ale fondului de comerţFirmaReprezintă numele sau, după caz, denumirea sub care un profesionist îşi

exercită comerţul şi sub care semnează. Firmele şi emblemele vor fi scrise în primul rând în limba română.

Dreptul de folosinţă exclusivă asupra firmei şi emblemei se dobândeşte prin înscrierea acestora în registrul comerţului (art. 30 din Legea nr. 26/1990).

Conţinutul firmeiFirma unui profesionist, persoană fizică, se compune din numele

profesionistului scris în întregime sau din numele şi iniţiala prenumelui acestuia.Firma unei asociaţii familiale trebuie să cuprindă numele membrului de

familie la iniţiativa căruia se înfiinţează asociaţia familială, cu menţiunea «asociaţie familială», scrisă în întregime.

Nici o menţiune care ar putea induce în eroare asupra naturii sau întinderii comerţului ori situaţiei profesionistului nu poate fi adăugată firmei.

Se vor putea face menţiuni care să arate mai precis persoana profesionistului sau felul comerţului său (art. 31 din Legea nr.26/1990).

Firma unei societăţi în nume colectiv trebuie să cuprindă numele a cel puţin unuia dintre asociaţi, cu menţiunea "societate în nume colectiv", scrisă în întregime.

Firma unei societăţi în comandită simplă trebuie să cuprindă numele a cel puţin unuia dintre asociaţii comanditaţi, cu menţiunea "societate în comandită", scrisă în întregime.

Firma unei societăţi pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni se compune dintr-o denumire proprie, de natură a o deosebi de firma altor societăţi, şi va fi însoţită de menţiunea scrisă în întregime "societate pe acţiuni" sau "S.A." ori, după caz, "societate în comandită pe acţiuni" (art. 35 din Legea nr.26/1990).

Firma unei societăţi cu răspundere limitată se compune dintr-o denumire proprie, la care se poate adăuga numele unuia sau al mai multor asociaţi, şi va fi însoţită de menţiunea scrisă în întregime "societate cu răspundere limitată" sau "S.R.L.".

Condiţii legale privind înregistrarea unei firmeOrice firmă nouă trebuie să se deosebească de cele existente. Când o firmă nouă este asemănătoare cu o alta, trebuie să se adauge o

menţiune care să o deosebească de aceasta, fie prin desemnarea mai precisă a persoanei, fie prin indicarea felului de comerţ exercitat sau în orice alt mod (art. 38 din Legea nr. 26/1990).

Este interzisă înscrierea unei firme care, neintroducând elemente deosebite în raport cu firme deja înregistrate, poate produce confuzie cu acestea.

De asemenea se interzice înscrierea unei firme care conţine cuvintele: «ştiinţific», «academie», «academic», «universitate», «universitar», «şcoală», «şcolar» sau derivatele acestora.

Înscrierea unei firme care conţine cuvintele: «naţional», «român», «institut» sau derivatele acestora ori cuvinte sau sintagme caracteristice

18

Page 19: Curs Comercial

autorităţilor şi instituţiilor publice centrale se realizează numai cu acordul Secretariatului General al Guvernului.

Înscrierea unei firme care conţine cuvinte sau sintagme caracteristice autorităţilor şi instituţiilor publice locale se realizează numai cu acordul prefectului judeţului, respectiv al municipiului Bucureşti, în circumscripţia teritorială în care solicitantul şi-a stabilit sediul social.

În aceste din urmă cazuri autoritatea competentă refuză eliberarea acordului dacă firma în cauză este de natură să creeze confuzie cu denumirea unei instituţii publice ori de interes public.

Acordul pentru folosirea denumirii ori, după caz, refuzul eliberării acordului se comunică în termen de 10 zile de la data solicitării. Refuzul acordului conduce la respingerea cererii de înmatriculare a persoanei juridice.

Verificarea disponibilităţii firmei şi a emblemei se face de către oficiul registrului comerţului înainte de întocmirea actelor constitutive sau, după caz, de modificare a firmei sau a emblemei.

Firmele şi emblemele radiate din registrul comerţului sunt indisponibile pentru o perioadă de 2 ani de la data radierii, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 41 din Legea nr. 26/1990. (art. 39 alin. (1) – alin. (9) din Legea nr. 26/1990).

Nici o firmă nu va putea cuprinde o denumire întrebuinţată de profesionişti din sectorul public.

Dobânditorul cu orice titlu al unui fond de comerţ va putea să continue activitatea sub firma anterioară, care cuprinde numele unui profesionist persoană fizică sau al unui asociat al unei asociaţii familiale, societăţi în nume colectiv ori comandită simplă, cu acordul expres al titularului precedent sau al succesorilor săi în drepturi şi cu obligaţia de menţionare în cuprinsul acelei firme a calităţii de succesor.(art. 41 alin. (1) din Legea nr. 26/1990).

Păstrarea firmei precedente este permisă societăţii pe acţiuni, în comandită pe acţiuni sau societăţii cu răspundere limitată, fără cerinţa menţionării raportului de succesiune. În cazul în care firma unei societăţi cu răspundere limitată cuprinde numele unuia sau mai multor asociaţi, dispoziţiile prevăzute de art. 41 alin. (1) rămân aplicabile.

EmblemaEmblema este semnul sau denumirea care deosebeşte un comerciant de un

altul de acelaşi gen. (art. 30 alin. (2) din Legea nr. 26/1990). Orice emblemă va trebui să se deosebească de emblemele înscrise în

acelaşi registru al comerţului, pentru acelaşi fel de comerţ, precum şi de emblemele altor profesionisşti de pe piaţa unde profesionistul îşi desfăşoară activitatea.

Emblemele vor putea fi folosite pe panouri de reclamă oriunde ar fi aşezate, pe facturi, scrisori, note de comandă, tarife, prospecte, afişe, publicaţii şi în orice alt mod, numai dacă vor fi însoţite în mod vizibil de firma profesionistului.

Dacă emblema cuprinde o denumire, firma va fi scrisă cu litere având mărimea de cel puţin jumătate din cea a literelor cu care este scrisă emblema.(art. 43 alin. (1) – (3) din Legea nr. 26/1990).

19

Page 20: Curs Comercial

MarcaReprezintă orice semn susceptibil de reprezentare grafică (cuvinte, desene,

litere, cifre, elemente figurative, forme tridimensionale şi, în special, forma produsului sau a ambalajului său, culori, combinaţii de culori, holograme, semnale sonore), precum şi orice combinaţie a acestora, cu condiţia ca aceste semne să permită a distinge produsele sau serviciile unei întreprinderi de cele ale altor întreprinderi.(art. 2 din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice).

Dreptul asupra mărcii este dobândit şi protejat prin înregistrarea acesteia la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci.

Mărcile comunitare beneficiază de protecţie pe teritoriul României, potrivit prevederilor Regulamentului privind marca comunitară. (art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice).

Test de autoevaluare tema 4

Rezolvare - Pentru a găsi răspunsurile se va parcurge întregul capitol;

- răspunsurile se găsesc în partea B. Principalele elemente ale fondului de comerţ;

Bibliografie:1. Nemeş, Vasile, Drept comercial. Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2012, p. 49-63;2. Piperea, Gheorghe, Drept comercial. Volumul I, Ed. C.H. Beck, Bucureşti,

2008, p.66-73;3. Piperea, Gheorghe, Drept comercial. Intreprinderea, Ed. C.H. Beck,

Bucureşti, 2012, p.55-60;4. Schiau, Ioan, Curs de drept comercial, Ed. Rosetti, 2004, p. 76-85;5. Stanciu, D. Cărpenaru, Tratat de drept comercial roman, Ediţia a III-a, Ed.

Universul Juridic, Bucureşti, 2012, p. 88-108;

20

Definiţi fondul de comerţ şi enumeraţi principalele caracteristici. Care sunt principalele elemente ale fondului de comerţ? Enumerare, definiţie. Care sunt condiţiile legale privind înregistrarea unei firme? Marca şi emblema unei firme.

Page 21: Curs Comercial

Societăţi civile şi societăţi comerciale în reglementarea Noului Cod Civil şi a Noului Cod de

Procedură Civilă

Obiective tema 5Noțiune, caractere generale, formele societăţilorAutoevaluare tema 5Bibliografie tema 5Timp recomandat - 2 ore

Obiective:- definirea caracterelor generale ale societăţii potrivit Noului Cod Civil.- definirea şi enumerarea formelor societăţii.

Competenţe:- utilizarea şi aplicarea regulilor ce privesc societăţiile potrivit Noului Cod Civil;- posibilitatea diferenţierii între tipurile de societăţi.

A. Caracterele generale ale societăţii potrivit Noului Cod CivilO societate poate fi înfiinţată prin încheierea de către două sau mai multe

persoane a unui contract, prin care acestea se obligă reciproc să coopereze pentru desfăşurarea unei activităţi şi să contribuie la aceasta prin aporturi băneşti, în bunuri, în cunoştinţe specifice sau prestaţii, cu scopul de a împărţi beneficiile sau de a se folosi de economia ce ar putea rezulta (art. 1881 din Codul civil din 2009).

Fiecare asociat contribuie la suportarea pierderilor proporţional cu participarea la distribuţia beneficiului, dacă prin contract nu s-a stabilit altfel.

Societatea se poate constitui cu sau fără personalitate juridică.Poate fi asociat orice persoană fizică sau persoană juridică, afară de cazul

în care prin lege se dispune altfel. Un soţ nu poate deveni asociat prin aportarea de bunuri comune decât cu

consimţământul celuilalt soţ, dispoziţiile art. 349 din Noul Cod Civil aplicându-se în mod corespunzător.

Orice societate trebuie să aibă un obiect determinat şi licit, în acord cu ordinea publică şi bunele moravuri.

Fiecare asociat trebuie să contribuie la constituirea societăţii prin aporturi băneşti, în bunuri, în prestaţii sau cunoştinţe specific.

În cazul unei societăţi cu personalitate juridică, aporturile intră în patrimoniul societăţii, iar în cazul unei societăţi fără personalitate juridică,

21

TEMA 5

Page 22: Curs Comercial

aporturile devin coproprietatea asociaţilor, afară de cazul în care au convenit, în mod expres, că vor trece în folosinţa lor comună.

În cazul aportului unor bunuri imobile sau, după caz, al altor drepturi reale imobiliare, contractul se încheie în formă autentică.

Transferul drepturilor asupra bunurilor aportate este supus formelor de publicitate prevăzute de lege.

Dacă înscrierea dreptului în registrele de publicitate a fost făcută înainte de data înmatriculării societăţii, transferul drepturilor este, în toate cazurile, afectat de condiţia dobândirii personalităţii juridice.

Forma contractului de societate:Contractul de societate se încheie în formă scrisă. Dacă prin lege nu se

prevede altfel, forma scrisă este necesară numai pentru dovada contractului.Sub sancţiunea nulităţii absolute, contractul prin care se înfiinţează o

societate cu personalitate juridică trebuie încheiat în formă scrisă şi trebuie să prevadă asociaţii, aporturile, forma juridică, obiectul, denumirea şi sediul societăţii.(art. 1884 alin. (1) şi (2) din Noul Cod civil).

Durata societăţii - este nedeterminată, dacă prin contract nu se prevede altfel. - asociaţii pot prelungi durata societăţii, înainte de expirarea

acesteia (art. 1885 alin. (1) şi (2) din Noul Cod Civil).

Formele societăţilor prevăzute la art. 1888 din Noul Cod Civil:

- societăţi simple; - societăţi în participaţie; - societăţi în nume colectiv; - societăţi în comandită simplă; - societăţi cu răspundere limitată;- societăţi pe acţiuni; - societăţi în comandită pe acţiuni; - societăţi cooperative; - alt tip de societate anume reglementat de lege.

Societăţile civile constituite în temeiul dispoziţiilor Vechiului Cod Civil se pot transforma în oricare dintre formele de societate reglementate de Noul Cod Civil sau de alte legi, cu respectarea condiţiilor prevăzute de acestea.

Actele săvârşite de acestea anterior intrării în vigoare a Codului Civil rămân supuse legii în vigoare la data încheierii lor.

Răspunderea asociaţilor, atât între ei, cât şi faţă de terţi, pentru actele şi faptele săvârşite anterior transformării rămâne supusă legii în vigoare la data încheierii sau săvârşirii acestora.

Dobândirea personalităţii juridice:

22

Page 23: Curs Comercial

Prin contractul de societate sau printr-un act separat, asociaţii pot conveni constituirea unei societăţi cu personalitate juridică, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege.

În acest caz, răspunderea lor pentru datoriile sociale este subsidiară, nelimitată şi solidară, dacă prin lege nu se dispune altfel.

Dacă, potrivit voinţei asociaţilor, societatea urmează să aibă personalitate juridică, indiferent de obiectul de activitate, ea poate fi constituită numai în forma şi condiţiile prevăzute de legea specială care îi conferă personalitate juridică.

Societatea dobândeşte personalitate juridică prin şi de la data înmatriculării în registrul comerţului, dacă prin lege nu se dispune altfel.

Până la data dobândirii personalităţii juridice, raporturile dintre asociaţi sunt guvernate de regulile aplicabile societăţii simple – art. 1.889 alin. (1) şi (3) din Noul Cod Civil.

B. Societatea de comerţ. Noţiune, caractere specificeLegea nr. 31/1990 a constituit dreptul comun în domeniul societăţilor de

comerţ.Societatea comercială este acea persoană juridică instituţionalizată, creată

în temeiul unui contract de societate prin care două sau mai multe persoane (fizice si/sau juridice) convin ca prin aporturile individuale aduse să constituie un fond social comun din a cărui exploatare prin săvârsirea de acte de comerţ, să obţină profit pe care să-l împartă între ele.

Potrivit formei art. 1 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, anterior modificării sale prin Legea nr. 76/2012 prevede că în vederea desfăşurării de activităţi cu scop lucrativ, persoanele fizice şi persoanele juridice se pot asocia şi pot constitui societăţi comerciale. În urma modificării acestui articol prin legea sus menţionată cuvântul “comercial” se elimină din sintagma “societăţi comerciale” rămând a fi desemnate entităţile infiinţate în temeiul Legii 31/1990 prin noţiunea de “societăţii”. Pentru a nu cădea în capcana întinsa de viitor şi a confunda aceste societăţi cu celelalte categori de societăţi civile este necesar a specifica întodeauna legea de organizare a acestora, respectiv Legea 31/1990 sau alăturarea noţiuni de comerţ sau comerciant.

Societăţile de comerţ cu sediul în România sunt persoane juridice române.Pentru dobândirea personalităţii juridice, societatea comercială trebuie să

fie înmatriculată în Registrul Comerţului.Reglementări cu privire la noţiunea şi caracterele societăţii comerciale sunt

cuprinse şi în Noul Cod Civil, la art. 1.881 alin. (1), art. 1.882, alin.(2) şi alin. (3), precum şi art. 1889.

Alte reglementări privind constituirea, organizarea, funcţionarea şi încetarea societăţilor având obiect de activitate comercial:

- Legea nr. 32/2000 privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor;

- Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital.- O.U.G. nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului- Legea nr. 93/2009 privind instituţiile financiare nebancare

23

Page 24: Curs Comercial

Formele societăţilor având ca obiect de activitate exercitarea comerţului, conform art. 2 din Legea nr. 31/1990 sunt:

- Societatea în nume colectiv;- Societatea în comandită simplă;- Societatea pe acţiuni; - Societatea în comandită pe acţiuni;- Societatea cu răspundere limitată.

Test de autoevaluare tema 5

Rezolvare - răspunsurile se găsesc în partea A şi B a capitolului.

- răspunsurile se găsesc în ultima parte a capitolului.

Bibliografie:1. Nemeş, Vasile, Drept comercial. Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2012, p. 83-

189;2. Piperea, Gheorghe, Drept comercial. Intreprinderea, Ed. C.H. Beck,

Bucureşti, 2012, p.154-187;3. Popa, Sorana, Drept comercial. Teorie şi practică judiciară, Ed. Universul

Juridic, Bucureşti, 2009, p. 129-210;4. Stanciu, D. Cărpenaru, Drept comercial român, Ediţia a V-a, Editura AII

Beck, Bucuresti, 2004, p. 53-123;5. Stanciu, D. Cărpenaru, Tratat de drept comercial roman, Ediţia a III-a, Ed.

Universul Juridic, Bucureşti, 2012, p.111-145;

24

Definiţi principalele caracterele generale ale societăţii potrivit Noului Cod Civil;

Definiţi societatea şi enumeraţi principalele caractere specifice; În ce moment dobândeşte personalitate juridică o societate şi

explicaţi importanţa contractului de societate? Enumeraţi formele societăţilor prevăzute la art. 1888 din Noul Cod Civil.

Page 25: Curs Comercial

Societăți de persoane

Obiective tema 6Noțiune, caractete, categoriiAutoevaluare tema 6Bibliografie tema 6Timp recomandat - 2 ore

Obiective:- definirea societăţii de persoane, caractere, categorii.- diferenţierea dintre societatea în nume colectiv şi societatea în comandită simplă.

Competenţe:- deprinderea şi utilizarea noţiunilor privind societăţile de persoane şi posibilitatea folosirii acestora în activităţi practice.- posibilitatea diferenţierii între societatea în nume colectiv şi societatea în comandită simplă.

Caractere generale:Societăţile de persoane se constituie dintr-un număr mic de persoane;Acest tip de societăţi comerciale se constituie intuitu personae, respectiv în

considerarea calităţilor personale ale asociaţilor şi a încrederii reciproce a acestora

Categorii de societăţi de persoane: - societatea în nume colectiv- societatea în comandită simplă

A. Societatea în nume colectiv Constituirea societăţii în nume colectivSocietatea în nume colectiv se constituie prin contract de societate.Actul constitutiv se încheie sub semnătură privată şi se semnează de toţi

asociaţii. Forma autentică a actului constitutiv este obligatorie.

25

TEMA 6

Page 26: Curs Comercial

Actul constitutiv va cuprinde următoarele elemente:- datele de identificare a asociaţilor; - forma, denumirea şi sediul social;- obiectul de activitate al societăţii, cu precizarea domeniului şi a

activităţii principale; - capitalul social, cu menţionarea aportului fiecărui asociat, în numerar

sau în natură, valoarea aportului în natură şi modul evaluării; - asociaţii care reprezintă şi administrează societatea sau

administratorii neasociaţi, datele lor de identificare, puterile ce li s-au conferit şi dacă ei urmează să le exercite împreună sau separat;

- partea fiecărui asociat la beneficii şi la pierderi; - sediile secundare, atunci când se înfiinţează o dată cu societatea, sau

condiţiile pentru înfiinţarea lor ulterioară, dacă se are în vedere o atare înfiinţare; - durata societăţii; - modul de dizolvare şi de lichidare a societăţii.Societatea în nume colectiv este obligată să verse integral la data

constituirii capitalul social subscris.

Răspunderea asociaţilor unei societăţi în nume colectivAsociaţii în societatea în nume colectiv răspund nelimitat şi solidar pentru

obligaţiile sociale. Creditorii societăţii se vor îndrepta mai întâi împotriva acesteia pentru

obligaţiile ei şi, numai dacă societatea nu le plăteşte în termen de cel mult 15 zile de la data punerii în întârziere, se vor putea îndrepta împotriva acestor asociaţi.

Asociatul care, fără consimţământul scris al celorlalţi asociaţi, întrebuinţează capitalul, bunurile sau creditul societăţii în folosul său sau în acela al unei alte persoane este obligat să restituie societăţii beneficiile ce au rezultat şi să plătească despăgubiri pentru daunele cauzate.

Nici un asociat nu poate lua din fondurile societăţii mai mult decât i s-a fixat pentru cheltuielile făcute sau pentru cele ce urmează să le facă în interesul societăţii.

Asociatul care contravine acestei dispoziţii este răspunzător de sumele luate şi de daune.

Când aportul la capitalul social aparţine mai multor persoane, acestea sunt obligate solidar faţă de societate şi trebuie să desemneze un reprezentant comun pentru exercitarea drepturilor decurgând din acest aport – art. 83 din Lege.

Asociatul care a depus ca aport una sau mai multe creanţe nu este liberat cât timp societatea nu a obţinut plata sumei pentru care au fost aduse.

Dacă plata nu s-a putut obţine prin urmărirea debitorului cedat, asociatul, în afară de daune, răspunde de suma datorată, cu dobânda legală din ziua scadenţei creanţelor.

Asociaţii sunt obligaţi nelimitat şi solidar pentru operaţiunile îndeplinite în numele societăţii de persoanele care o reprezintă. Hotărârea judecătorească obţinută împotriva societăţii este opozabilă fiecărui asociat – art. 85 din Legea nr. 31/1990.

Administrarea unei societăţi în nume colectiv:

26

Page 27: Curs Comercial

Dreptul de a reprezenta societatea aparţine fiecărui administrator, afară de stipulaţie contrară în actul constitutiv.

Dacă actul constitutiv dispune ca administratorii să lucreze împreună, decizia trebuie luată în unanimitate, în caz de divergenţă între administratori, vor decide asociaţii care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social.

Pentru actele urgente, a căror neîndeplinire ar cauza o pagubă mare societăţii, poate decide un singur administrator în lipsa celorlalţi, care se găsesc în imposibilitate, chiar momentană, de a lua parte la administraţie - art. 76 din Legea nr. 31/1990.

Asociaţii care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social pot alege unul sau mai mulţi administratori dintre ei, fixându-le puterile, durata însărcinării şi eventuala lor remuneraţie, afară numai dacă prin actul constitutiv nu se dispune altfel.

Cu aceeaşi majoritate asociaţii pot decide asupra revocării administratorilor sau asupra limitării puterilor lor, afară de cazul în care administratorii au fost numiţi prin actul constitutiv - art. 77 din Legea nr. 31/1990.

Dacă un administrator ia iniţiativa unei operaţiuni ce depăşeşte limitele operaţiunilor obişnuite comerţului pe care îl exercită societatea, acesta trebuie să înştiinţeze pe ceilalţi administratori, înainte de a o încheia, sub sancţiunea suportării pierderilor ce ar rezulta din aceasta.

Pentru aprobarea situaţiei financiare anuale şi pentru deciziile referitoare la introducerea acţiunii în răspunderea administratorilor este necesar votul asociaţilor reprezentând majoritatea capitalului social – art. 86 din Lege.

B. Societatea în comandită simplă

Constituirea societăţii în comandită simplăSocietatea în comandită simplă se constituie prin contract de societate.

Actul constitutiv al societăţii în comandită simplă va conţine aceleaşi elemente ca în cazul societăţii în nume colectiv, cu menţiunea de a se indica şi asociaţii comanditaţi ai S.N.C.

Societatea în comandită simplă este obligată să verse integral la data constituirii capitalul social subscris.

Administrarea unei societăţi în comandită simplăAdministrarea societăţii se va încredinţa unuia sau mai multor asociaţi

comanditaţi.Comanditarul poate încheia operaţiuni în contul societăţii numai pe baza

unei procuri speciale pentru operaţiuni determinate, dată de reprezentanţii societăţii şi înscrisă în registrul comerţului.

În caz contrar, comanditarul devine răspunzător faţă de terţi nelimitat şi solidar, pentru toate obligaţiunile societăţii contractate de la data operaţiunii încheiate de către acesta.

Comanditarul poate îndeplini servicii în administraţia internă a societăţii, poate face acte de supraveghere, poate participa la numirea şi la revocarea administratorilor, în cazurile prevăzute de lege, sau poate acorda, în limitele

27

Page 28: Curs Comercial

actului constitutiv, autorizarea administratorilor pentru operaţiunile ce depăşesc puterile lor.

Comanditarul are, de asemenea, dreptul de a cere copie de pe situaţiile financiare anuale şi de a controla exactitatea lor prin cercetarea registrelor şi a celorlalte documente justificative.

Test de autoevaluare tema 6

Rezolvare - răspunsurile se găsesc în partea A şi B a capitolului.

- Pentru a găsi răspunsul la ultima întrebare se va parcurge întregul capitol.

Bibliografie:1. Bârsan, Corneliu şi colab., Societăţile comerciale, Organizarea.

Funcţionarea. Răspunderea, Ed. Şansa, Bucureşti, 1993, p. 31-38;2. Nemeş, Vasile, Drept comercial. Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2012, p. 191-

195;3. Popa, Sorana, Drept comercial. Teorie şi practică judiciară, Universul

Juridic, Bucureşti, 2009, p. 218-226;4. Stanciu, D. Cărpenaru, Tratat de drept comercial roman, Ediţia a III-a, Ed.

Universul Juridic, Bucureşti, 2012, p. 287-303;

28

Definiţi societatea de persoane şi enumeraţi principalele caractere; Care sunt principalele elemente pentru constituirea societăţii în

nume colectiv? Cum se administrează o societate în nume colectiv Care sunt principalele elemente pentru constituirea societăţii în

comandită simplă? Care sunt asemănările şi deosebirile dintre societatea în nume colectiv şi societatea în comandită simplă?

Page 29: Curs Comercial

Societatea de capitaluri

Obiective tema 7Noțiune, caractere, categoriiAutoevaluare tema 7Bibliografie tema 7Timp recomandat - 2 ore

Obiective:- definirea societăţii de capitaluri, caractere şi categorii;- diferenţierea dintre societatea pe acţiuni şi societatea în comandită pe acţiuni.

Competenţe:- deprinderea şi utilizarea noţiunilor privind societăţile de persoane şi posibilitatea folosirii acestora în activităţi practice;- posibilitatea diferenţierii între societatea pe acţiuni şi societatea în comandită pe acţiuni.- posibilitatea diferenţierii dintre sistemul dualist şi sisemul unitar.

Definiţie şi caracteristiciSocietatea de capitaluri reprezintă societatea comercială la înfiinţarea

căreia are o mai mare relevanţă aporturile asociaţilor decât persoana acestora. Societatea de capitaluri se constituie dintr-un număr mare de asociaţi,

impus de nevoile acoperirii capitalului social. Prin urmare, contribuția pecuniară a fiecărui acționar la capitalul social este esențială.

Clasificarea societăţilor de capitaluriA. Societatea pe acţiuni Constituirea unei societăți pe acțiuni:Societatea pe acțiuni se constituie prin contract de societate şi statut, care

pot fi încheiate sub forma unui înscris unic, denumit act constitutiv. Actul constitutiv al societăţii pe acţiuni va cuprinde:

29

TEMA 7

Page 30: Curs Comercial

- datele de identificare a fondatorilor;- forma, denumirea şi sediul social;- obiectul de activitate al societăţii, - capitalul social subscris şi cel vărsat şi, în cazul în care societatea are

un capital autorizat, cuantumul acestuia;- natura şi valoarea bunurilor constituite ca aport în natură, numărul de

acţiuni acordate pentru acestea şi numele sau, după caz, denumirea persoanei care le-a adus ca aport;

- numărul şi valoarea nominală a acţiunilor, cu specificarea dacă sunt nominative sau la purtător;

- dacă sunt mai multe categorii de acţiuni, numărul, valoarea nominală şi drepturile conferite fiecărei categorii de acţiuni;

- orice restricţie cu privire la transferul de acţiuni; - datele de identificare a primilor membri ai consiliului de

administraţie, respectiv a primilor membri ai consiliului de supraveghere; - puterile conferite administratorilor şi, după caz, directorilor,

respectiv membrilor directoratului, şi dacă ei urmează să le exercite împreună sau separat;

- datele de identificare a primilor cenzori sau a primului auditor financiar;

- clauze privind conducerea, administrarea, funcţionarea şi controlul gestiunii societăţii de către organele statutare, numărul membrilor consiliului de administraţie sau modul de stabilire a acestui număr;

- durata societăţii; - modul de distribuire a beneficiilor şi de suportare a pierderilor; - sediile secundare, atunci când se înfiinţează o dată cu societatea, sau

condiţiile pentru înfiinţarea lor ulterioară, dacă se are în vedere o atare înfiinţare- orice avantaj special acordat, în momentul înfiinţării societăţii sau

până în momentul în care societatea este autorizată să îşi înceapă activitatea; - cuantumul total sau cel puţin estimativ al tuturor cheltuielilor pentru

constituireSocietatea pe acţiuni se constituie prin subscriere integrală şi simultană a

capitalului social de către semnatarii actului constitutiv sau prin subscripţie publică.

Capitalul social al societăţii pe acţiuni nu poate fi mai mic de 90.000 lei.Acţiunile nu vor putea fi emise pentru o sumă mai mică decât valoarea

nominală, care nu va putea fi mai mică de 0,1 lei.

Conducerea și administrarea unei societăți pe acțiuni:Numărul acţionarilor în societatea pe acţiuni nu poate fi mai mic de 2. În cazul în care societatea are mai puţin de 2 acţionari pe o perioadă mai

lungă de 9 luni, orice persoană interesată poate solicita instanţei dizolvarea societăţii.

Societatea nu va fi dizolvată dacă, până la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătoreşti de dizolvare, numărul minim de acţionari prevăzut de prezenta lege este reconstituit.

Adunările generale ale societății pe acțiuni:

30

Page 31: Curs Comercial

ordinare extraordinare.

Când actul constitutiv nu dispune altfel, ele se vor ţine la sediul societăţii şi în localul ce se va indica în convocare.

Adunarea generală ordinară se întruneşte cel puţin o dată pe an, în cel mult 5 luni de la încheierea exerciţiului financiar.

Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, reglementează două sisteme de administrare a unei societăţi pe acţiuni:

sistemul unitar sistemul dualist

Caracteristicile sistemului unitarSocietatea pe acţiuni este administrată de unul sau mai mulţi administratori,

numărul acestora fiind totdeauna impar. Când sunt mai mulţi administratori, ei constituie un consiliu de

administraţie. Administratorii sunt desemnaţi de adunarea generală ordinară a

acţionarilor. Administratorii pot fi revocaţi oricând de către adunarea generală ordinară

a acţionarilor.Dacă revocarea survine fără justă cauză, administratorul este îndreptăţit la

plata unor daune-interese. În cazul sistemului unitar, consiliul de administraţie reprezintă societatea

în raport cu terţii şi în justiţie. Preşedintele consiliului de administraţie este ales dintre membrii acestuia.Consiliul de administraţie este însărcinat cu îndeplinirea tuturor actelor

necesare şi utile pentru realizarea obiectului de activitate al societăţii, cu excepţia celor rezervate de lege pentru adunarea generală a acţionarilor.

Consiliul de administraţie are următoarele competenţe de bază, care nu pot fi delegate directorilor:

stabilirea direcţiilor principale de activitate şi de dezvoltare ale societăţii;

stabilirea politicilor contabile şi a sistemului de control financiar, precum şi aprobarea planificării financiare;

numirea şi revocarea directorilor şi stabilirea remuneraţiei lor; supravegherea activităţii directorilor; pregătirea raportului anual, organizarea adunării generale a

acţionarilor şi implementarea hotărârilor acesteia; introducerea cererii pentru deschiderea procedurii insolvenţei

societăţii, potrivit Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei. Consiliul de administraţie poate delega conducerea societăţii unuia sau mai

multor directori, numind pe unul dintre ei director general;Administratorii răspund faţă de societate pentru prejudiciile cauzate prin

actele îndeplinite de directori sau de personalul încadrat, când dauna nu s-ar fi produs dacă ei ar fi exercitat supravegherea impusă de îndatoririle funcţiei lor.

Caracteristicile sistemului dualist:

31

Page 32: Curs Comercial

Societatea pe acţiuni este administrată de un directorat şi de un consiliu de supraveghere.

Conducerea societăţii pe acţiuni revine în exclusivitate directoratului, care îndeplineşte actele necesare şi utile pentru realizarea obiectului de activitate al societăţii.

Directoratul îşi exercită atribuţiile sub controlul consiliului de supraveghere.

Desemnarea membrilor directoratului revine consiliului de supraveghere,Directoratul reprezintă societatea în raport cu terţii şi în justiţie. În lipsa unei stipulaţii contrare în actul constitutiv, membrii directoratului

reprezintă societatea doar acţionând împreună.

Cenzorii societății pe acțiuni:Societatea pe acţiuni va avea 3 cenzori şi un supleant, dacă prin actul

constitutiv nu se prevede un număr mai mare. Cenzorii sunt aleşi de adunarea generală a acţionarilor. Durata mandatului lor este de 3 ani şi pot fi realeşi.

B.Societatea în comandită pe acţiuni.

Societatea în comandită pe acțiuni se constituie prin contract de societate şi statut, care pot fi încheiate sub forma unui înscris unic, denumit act constitutiv.

Actul constitutiv al societăţii în comandită pe acţiuni va cuprinde aceleaşi elemente ca în cazul societăţii pe acţiuni, conform art. 8 din Legea nr. 31/1990.

Capitalul social nu poate fi mai mic de 90.000 lei;

Conducerea şi administrarea societăţii:- Administrarea societăţii este încredinţată unuia sau mai multor

asociaţi comanditaţi; - Administratorii vor putea fi revocaţi de adunarea generală a

acţionarilor, printr-o hotărâre luată cu majoritatea stabilită pentru adunările extraordinare;

- Adunarea generală, cu aceeaşi majoritate, alege altă persoană în locul administratorului revocat, decedat sau care a încetat exercitarea mandatului său;

- Numirea trebuie aprobată şi de ceilalţi administratori, dacă sunt mai mulţi;

- Noul administrator devine asociat comanditat; - Administratorul revocat rămâne răspunzător nelimitat faţă de terţi

pentru obligaţiile pe care le-a contractat în timpul administraţiei sale, putând însă exercita acţiune în regres împotriva societăţii;

- Asociaţii comanditaţi, care sunt administratori, nu pot lua parte la deliberările adunărilor generale pentru alegerea cenzorilor sau, după caz, a auditorului financiar, chiar dacă posedă acţiuni ale societăţii.

Dispoziţiile Legii nr. 31/1990 privind societatea în comandită pe acțiuni se completează cu normele privind societăţile pe acţiuni, cu excepţia celor referitoare la sistemul dualist de administrare.

32

Page 33: Curs Comercial

Test de autoevaluare tema 7

Rezolvare - răspunsurile se găsesc în partea A şi B a capitolului.

- Pentru a găsi răspunsul la ultima întrebare se va parcurge întregul capitol.

Bibliografie:1. Nemeş, Vasile, Drept comercial. Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2012, p. 195-

226;2. Popa, Sorana, Drept comercial. Teorie şi practică judiciară, Ed. Universul

Juridic, Bucureşti, 2009, p. 226-243;3. Societatea comercială pe acţiuni. Tranzacţie judiciară încheiată cu o altă

societate în care preşedintele consiliului de administraţie deţine funcţia de administrator. Condiţii (Curtea de Apel Timişoara, Secţia comercială, decizia civilă nr. 64 din 30 martie 2010, C.B.N.), Revista de Drept Comercial nr. 1/2012, p. 101-105;

4. Stanciu, D. Cărpenaru, Tratat de drept comercial roman, Ediţia a III-a, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2012, p. 304-362;

5. Turcu, Ion, Tratat teoretic si practic de drept comercial. Vol. II, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2008, p. 577-620;

33

Definiţi societatea pe acţiuni şi enumeraţi principalele caractere; Ce trebuie să cuprindă actul constitutiv al societăţii? Enumeraţi sistemele de administrare a societăţii pe acţiuni şi

enunţaţi caracteristicile acestora; Care sunt principalele caractere a societăţii în comandită pe

acţiuni? Care sunt asemănările şi deosebirile dintre societatea pe acţiuni şi societatea în comandită pe acţiuni?

Page 34: Curs Comercial

Societatea cu răspundere limitată

Obiective tema 8Noțiune, caractere, constituireConducerea şi administrarea societăţiiAutoevaluare tema 8Bibliografie tema 8Timp recomandat - 2 ore

Obiective:- definirea societăţii cu răspundere limitată.- cunoaşterea funcţionării societăţii cu răspundere limitată.

Competenţe:- deprinderea şi utilizarea noţiunilor privind societatea cu răspundere limitată şi posibilitatea folosirii acestora în activităţi practice.- utilizarea cunoştinţelor privind funcţionarea unei societăţi cu răspundere limitată.

A. Constituirea societăţii cu răspundere limitată

Se constituie prin contract de societate şi statut, care pot fi încheiate sub forma unui înscris unic, denumit act constitutiv.

Societatea cu răspundere limitată se poate constitui şi prin actul de voinţă al unei singure persoane, caz în care se întocmeşte numai statutul;

Actul constitutiv al societăţii cu răspundere limitată va cuprinde aceleaşi elemente ca în cazul societăţii în nume colectiv, conform art. 7 din Legea nr. 31/1990, republicată.

Capitalul social nu poate fi mai mic de 200 lei şi se divide în părţi sociale egale, care nu pot fi mai mici de 10 lei.

Numărul asociaţilor nu poate fi mai mare de 50. Părţile sociale pot fi transmise între asociaţi. Transmiterea părţilor sociale trebuie înscrisă în registrul comerţului şi în

registrul de asociaţi al societăţii. Transmiterea are efect faţă de terţi numai din momentul înscrierii ei în

registrul comerţului.

34

TEMA 8

Page 35: Curs Comercial

Dacă părţile sociale sunt ale unei singure persoane, aceasta, în calitate de asociat unic, are drepturile şi obligaţiile ce revin, potrivit prezentei legi, adunării generale a asociaţilor.

Dacă asociatul unic este administrator, îi revin şi obligaţiile prevăzute de lege pentru această calitate.

B. Conducerea şi administrarea societăţii cu răspundere limitată

Adunarea generală a asociaţilor Hotărârile asociaţilor se iau în adunarea generală. Adunarea generală decide prin votul reprezentând majoritatea absolută a

asociaţilor şi a părţilor sociale, dacă prin actul constitutiv nu se prevede altfel. Adunarea generală a asociaţilor are următoarele obligaţii principale:

să aprobe situaţia financiară anuală şi să stabilească repartizarea profitului net;

să desemneze administratorii şi cenzorii, să îi revoce/demită şi să le dea descărcare de activitate, precum şi să decidă contractarea auditului financiar, atunci când acesta nu are caracter obligatoriu, potrivit legii;

să decidă urmărirea administratorilor şi cenzorilor pentru daunele pricinuite societăţii, desemnând şi persoana însărcinată să o exercite;

să modifice actul constitutiv. Administratorii sunt obligaţi să convoace adunarea asociaţilor la sediul

social, cel puţin o dată pe an sau de câte ori este necesar. Un asociat sau un număr de asociaţi, ce reprezintă cel puţin o pătrime din

capitalul social, va putea cere convocarea adunării generale.În cazul societăţilor cu răspundere limitată cu asociat unic, acesta va

exercita atribuţiile adunării generale a asociaţilor societăţii.

Administratorul societăţii cu răspundere limitatăSocietatea este administrată de unul sau mai mulţi administratori, asociaţi

sau neasociaţi, numiţi prin actul constitutiv sau de adunarea generală. Administratorii nu pot primi, fără autorizarea adunării asociaţilor, mandatul

de administrator în alte societăţi concurente sau având acelaşi obiect de activitate, sub sancţiunea revocării şi răspunderii pentru daune.

Test de autoevaluare tema 8

35

Definiţi societatea cu răspundere limitată şi enumeraţi principalele caracteristici;

Care sunt demersurile pentru constituirea unei societăţi cu răspundere limitată?

Administrarea societăţii cu răspundere limitată. Organele de conducere.

Page 36: Curs Comercial

Rezolvare - pentru a găsi răspunsul la prima întrebare se va parcurge întregul

capitol.

- răspunsurile se găsesc în partea A. Constituirea societăţii cu răspundere limitată a capitolului.

- răspunsurile se găsesc în partea B. Conducerea şi administrarea societăţii cu răspundere limitată a capitolului.

Bibliografie:1. Căpăţână, Octavian, Societăţile comerciale, ed. a 2-a actualizată şi

întregită, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1996, p.305-316;2. Nemeş, Vasile, Drept comercial. Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2012, p. 226-

240;3. Popa, Sorana, Drept comercial. Teorie şi practică judiciară, Ed.

Universul Juridic, Bucureşti, 2009, p. 210-217;4. Săuleanu, Lucian, Societăţi comerciale. Studii, Ed. Universul Juridic,

Bucureşti, 2012, p. 69- 170;5. Stanciu, D. Cărpenaru, Tratat de drept comercial roman, Ediţia a III-a,

Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2012, p. 363-387;6. Turcu, Ion, Teoria şi practica dreptului comercial roman, Volumul I, Ed.

Lumina Lex, Bucureşti, 1998, p. 432-447;

36

Page 37: Curs Comercial

Tipuri de societăţi cu caractere speciale

Obiective tema 9Noțiune, caractere, categoriiConducerea şi administrareaAutoevaluare tema 9Bibliografie tema 9Timp recomandat - 2 ore

Obiective:- definirea societăţilor cu caractere speciale.- cunoaşterea funcţionării societăţilor cu caractere speciale.

Competenţe:- deprinderea şi utilizarea noţiunilor privind societăţile cu caractere speciale şi folosirea acestora în activităţi practice.- utilizarea cunoştinţelor privind funcţionarea societăţilor cu caractere speciale

A. Societăţile cooperative

Societatea cooperativă reprezintă o asociaţie autonomă de persoane fizice şi/sau juridice, după caz, constituită pe baza consimţământului liber exprimat de acestea, fiind deţinută în comun şi controlată democratic de către membrii săi, în conformitate cu principiile cooperatiste.

Scopul constituirii societăţii cooperative: promovare intereselor economice, sociale şi culturale ale membrilor cooperatori,

Societatea cooperativă este un agent economic cu capital privat.Reglementare legală:Legea nr. 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei.Categorii de societăţi cooperative:Societate cooperativă de gradul 1 - persoană juridică constituită de

persoane fizice şi înregistrată conform Legii nr. 1/2005.Forme ale societăţii cooperative de gradul 1:

societăţi cooperative meşteşugăreşti; societăţi cooperative de consum; societăţi cooperative de valorificare;

37

TEMA 9

Page 38: Curs Comercial

societăţi cooperative agricole; societăţi cooperative de locuinţe; societăţi cooperative pescăreşti; societăţi cooperative de transporturi; societăţi cooperative forestiere; societăţi cooperative de alte forme, constituite conform Legii nr.

1/2005.Societate cooperativă de gradul 2 - persoană juridică constituită din

societăţi cooperative de gradul 1, în majoritate, şi alte persoane fizice sau juridice, în scopul integrării pe orizontală sau pe verticală a activităţii economice desfăşurate de acestea, şi înregistrată conform Legii nr. 1/2005.

Constituirea societăţii cooperativeSocietatea cooperativă se constituie prin contract de societate şi statut, care

pot fi încheiate sub forma unui înscris unic denumit act constitutiv. Actul constitutiv se încheie sub semnătură privată şi se semnează de către

toţi membrii fondatori. Forma autentică a actului constitutiv este obligatorie când printre bunurile

subscrise ca aport la capitalul social se află un imobil.Poate fi membru cooperator orice persoană fizică care a împlinit vârsta de

16 ani, precum şi orice persoană juridică care îndeplineşte condiţiile Legii nr. 1/2005.

Conducerea şi administrarea societăţii cooperativeAdunarea generală ordinară se întruneşte cel puţin o dată pe an, în cel

mult 4 luni de la încheierea exerciţiului financiar. Atribuţiile adunării generale a asociaţilor:

- să dezbată, să aprobe sau să modifice situaţia financiară anuală, după ascultarea raportului administratorilor, cenzorilor sau auditorilor financiari, după caz, şi să fixeze valoarea dividendelor;

- să aleagă preşedintele societăţii cooperative; - să aleagă administratorii şi cenzorii; - să stabilească remuneraţia cuvenită administratorilor şi cenzorilor

pentru exerciţiul în curs; - să se pronunţe asupra gestiunii administratorilor; - să stabilească bugetul de venituri şi cheltuieli pentru exerciţiul

financiar următor; - să hotărască încredinţarea conducerii societăţii cooperative unui

director executiv - să stabilească criteriile de performanţă pentru contractul de

administrare; - să aprobe înscrierea unor noi membri cooperatori; - să aprobe excluderea membrilor cooperatori; - să aprobe constituirea şi utilizarea rezervei statutare sau contractuale,

precum şi a altor rezerve. Adunarea generală extraordinară se întruneşte ori de câte ori este

necesar să se ia o hotărâre privind:

38

Page 39: Curs Comercial

- majorarea valorii nominale a părţilor sociale; - schimbarea formei societăţii cooperative; - schimbarea sediului societăţii cooperative; - majorarea şi reducerea capitalului social; - fuziunea cu alte societăţi cooperative sau divizarea societăţii

cooperative; - înfiinţarea sau desfiinţarea uneia sau mai multor unităţi ale societăţii

cooperative; - ipotecarea, gajarea, după caz, transmiterea în folosinţă sau înstrăinarea

imobilizărilor corporale aparţinând societăţii cooperative; - dizolvarea anticipată a societăţii cooperative; - încheierea de contracte de asociere între societatea cooperativă şi alte

persoane juridice ori persoane fizice - participarea societăţii cooperative la capitalul social al altor persoane

juridice; - emisiunea de obligaţiuni cooperatiste; - aprobarea înscrierii unor noi membri cooperatori; - orice altă modificare a actului constitutiv sau a oricărei hotărâri pentru

care este cerută aprobarea adunării generale extraordinare. Hotărârile adunării generale se depun în termen de 15 zile de la data

adoptării la O.R.C., pentru a fi menţionate în registrul comerţului.

Administratorul societăţii cooperativeAdministrarea şi gestionarea societăţii cooperative sunt asigurate de către

administratorul unic sau consiliul de administraţie, Consiliul de administraţie este alcătuit dintr-un număr impar de membri, în

funcţie de complexitatea activităţii societăţii cooperative şi de numărul de membri cooperatori. Numărul membrilor consiliului de administraţie nu poate fi mai mare de 11.

Numirea şi înlocuirea administratorilor se fac exclusiv de adunarea generală.

Răspunderea membrilor consiliului de administraţie pentru actele săvârşite sau pentru omisiuni nu se întinde şi la membrii care au făcut să se constate, în registrul şedinţelor consiliului de administraţie, împotrivirea lor şi au încunoştinţat despre aceasta în scris pe cenzori.

CenzoriiAdunarea generală a membrilor cooperatori ai societăţii cooperative alege 3

cenzori şi tot atâţia supleanţi, dacă prin actul constitutiv nu se prevede un număr mai mare. În toate cazurile numărul cenzorilor trebuie să fie impar.

În cazul în care societatea cooperativă are până la 50 de membri cooperatori, adunarea generală alege numai un cenzor şi un supleant.

Cenzorii sunt aleşi de către adunarea generală pentru un mandat de 3 exerciţii financiare.

Cel puţin un cenzor trebuie să fie expert contabil sau contabil autorizat.

39

Page 40: Curs Comercial

Fuziunea, divizarea şi dizolvarea societăţii cooperativeFuziunea se realizează prin absorbirea unei societăţi cooperative de altă

societate cooperativă sau prin contopirea a două ori mai multe societăţi cooperative pentru a alcătui o societate cooperativă nouă.

Divizarea totală se realizează prin împărţirea întregului patrimoniu al societăţii cooperative care îşi încetează existenţa între două sau mai multe societăţi cooperative existente sau care iau astfel fiinţă.

Prin divizare parţială, societatea cooperativă nu îşi încetează existenţa în cazul în care o parte din patrimoniul ei se desprinde şi formează una sau mai multe societăţi cooperative.

Fuziunea sau divizarea se poate face şi între societăţi cooperative de forme diferite, cu condiţia dizolvării fără lichidare, după caz.

Fuziunea sau divizarea se decide de către adunarea generală a membrilor cooperatori.

Fuziunea sau divizarea totală se face prin dizolvarea, fără lichidare, a societăţii cooperative care îşi încetează existenţa.

Proiectul de fuziune, respectiv de divizare va cuprinde: - forma, denumirea şi sediul societăţilor cooperative care participă la

operaţiune; - fundamentarea şi condiţiile fuziunii sau ale divizării; - stabilirea şi evaluarea activului şi pasivului care se transmit

societăţilor cooperative beneficiare; - raportul de schimb al părţilor sociale; - modalităţile de predare a părţilor sociale deţinute la societatea

cooperativă supusă fuziunii, respectiv divizării; - cuantumul primei de fuziune sau de divizare; - drepturile care se acordă deţinătorilor de obligaţiuni cooperatiste şi

orice alte drepturi speciale; - data situaţiei financiare de fuziune sau a situaţiei financiare de

divizare, dată care va fi aceeaşi pentru toate societăţile cooperative participante; - orice alte date care prezintă interes pentru operaţiune.

Actele constitutive ale societăţilor cooperative nou-înfiinţate prin fuziune sau divizare se aprobă de adunarea generală a societăţii sau societăţilor cooperative care îşi încetează existenţa.

Fuziunea sau divizarea are loc la următoarele date: - în cazul constituirii uneia sau mai multor societăţi cooperative, la data

înmatriculării în registrul comerţului; - în celelalte cazuri, la data înregistrării în registrul comerţului a

menţiunii privind majorarea capitalului social al societăţii cooperative absorbante. În cazul fuziunii prin absorbţie, societatea cooperativă absorbantă

dobândeşte drepturile şi este ţinută de obligaţiile societăţii cooperative pe care o absoarbe.

În cazul fuziunii prin contopire, drepturile şi obligaţiile societăţilor cooperative care îşi încetează existenţa trec asupra noii societăţi cooperative astfel înfiinţate.

40

Page 41: Curs Comercial

Societatea cooperativă se dizolvă prin: - împlinirea termenului pentru care a fost constituită, dacă nu s-a

hotărât continuarea activităţii de către adunarea generală; - imposibilitatea realizării obiectului de activitate sau realizarea

acestuia; - hotărârea adunării generale; - falimentul societăţii cooperative; - scăderea numărului membrilor cooperatori sub minimul legal; - reducerea capitalului social sub minimul legal; - alte cauze prevăzute de lege sau de actul constitutiv al societăţii

cooperative. Dizolvarea societăţii cooperative se comunică în termen de 15 zile de către

consiliul de administraţie sau de administratorul unic, după caz, oficiului registrului comerţului.

Dizolvarea societăţii cooperative are ca efect deschiderea procedurii de lichidare.

Dizolvarea are loc fără lichidare în cazul fuziunii ori divizării totale a societăţii cooperative sau în alte cazuri prevăzute de lege.

Lichidarea societăţii cooperative Se face de către lichidatori autorizaţi, desemnaţi de adunarea generală sau

prin hotărâre judecătorească. Actul de numire a lichidatorilor trebuie depus de lichidator, la registrul

comerţului, pentru a fi publicat în Monitorul Oficial. Lichidatorii intră în funcţiune numai după depunerea semnăturii lor la

registrul comerţului. Toate actele emanând de la societatea cooperativă trebuie să poarte

menţiunea că este în lichidare. Lichidatorii sunt obligaţi să facă inventarul bunurilor mobile şi imobile şi

să încheie situaţia financiară care să evidenţieze exact starea activului şi pasivului societăţii cooperative.

Activul rămas în urma achitării sumelor datorate creditorilor societăţii cooperative şi a părţii divizibile către membrii cooperatori se transmite către o altă societate cooperativă, în baza hotărârii adunării generale, iar în lipsa aceştia, în temeiul unei hotărâri judecătoreşti irevocabile.

B. Regiile autonome

Regiile autonome sunt persoane juridice şi funcţionează pe bază de gestiune economică şi autonomie financiară.

Pentru ca o activitate să fie organizată sub forma unei regii autonome este necesar ca aceasta să îndeplinească anumite condiţii:

- să constituie monopol natural, în sensul unei activităţi de producţie sau de prestări servicii, care, datorită necesităţii unor tehnologii specifice sau a unor investiţii de capital cu costuri ridicate, nu se poate realiza în condiţii de eficienţă normală în unităţi concurenţiale sau care ar deveni concurenţiale pe termen scurt sau mediu;

41

Page 42: Curs Comercial

- să fie de interes public; - să producă bunuri şi să presteze servicii esenţiale pentru apărarea ţării

şi siguranţa naţională.Reglementări juridice: - Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat

ca regii autonome şi societăţi comerciale; - O.G. nr. 15/1993 privind unele măsuri pentru restructurarea activităţii

regiilor autonome;

Constituirea, organizarea şi funcţionarea regiilor autonomeRegiile autonome se pot înfiinţa prin hotărâre a guvernului, pentru cele de

interes naţional, sau prin hotărâre a autorităţilor publice locale, pentru cele de interes local.

Prin actul de înfiinţare a regiei autonome se vor stabili obiectul său de activitate, patrimoniul, denumirea şi sediul principal.

În cadrul structurii regiilor autonome pot fi înfiinţate uzine, fabrici, ateliere, servicii, sucursale şi alte asemenea subunităţi necesare realizării obiectului de activitate.

Modalitatea de constituire a acestora şi relaţiile lor din cadrul regiei autonome şi cu terţii sunt stabilite prin regulamentul de organizare şi funcţionare al regiei autonome.

Regia autonomă este proprietara bunurilor din patrimoniul său. În exercitarea dreptului de proprietate, regia autonomă posedă, foloseşte şi

dispune, în mod autonom, de bunurile pe care le are în patrimoniu, sau le culege fructele, după caz, în vederea realizării scopului pentru care a fost constituită.

C. Societatea europeanăReglementare juridică:- Regulamentul Consiliului (CE) nr. 2157/2001 din 8 octombrie 2001

privind statutul societăţii europene (SE);- Directiva 2001/86/CE a Consiliului din 8 octombrie 2001 de completare a

statutului societăţii europene în ceea ce priveşte implicarea lucrătorilor;- Legea nr. 31/1990 republicată.

Constituire şi formalităţi de înregistrare:Sunt patru modalităţi de constituire a unei societăţi europene:

- constituirea prin fuzionare; - constituirea prin crearea unei societăţi holding; - constituirea sub formă de filială comună;- transformarea unei societăţi anonime de drept naţional.

Înregistrarea şi încheierea lichidării unei societăţi europene se publică, în scop informativ, în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene.

Orice societate europeană este înregistrată în statul în care are constituit sediul, într-un registru desemnat de legislaţia statului respectiv.

Conducerea societăţii europene:Organele de conducere a societăţii europene sunt:

42

Page 43: Curs Comercial

în sistemul dualist:- adunarea generală a acţionarilor - un organ de conducere- un organ de supraveghere în sistemul monist- adunarea generală a acţionarilor - un organ de administraţie

Caracteristicile sistemului dualist de conducere a societăţii europene: - Organul de conducere răspunde de gestionarea societăţii europene; - Membrul sau membrii organului de conducere au puterea de a angaja

societatea europeană în relaţiile cu terţii şi de a o reprezenta în justiţie - Aceştia sunt numiţi şi revocaţi de către organul de supraveghere. - Funcţiile de membru al organului de conducere şi membru al

organului de supraveghere nu pot fi exercitate simultan în cadrul aceleiaşi societăţi europene.

Caracteristicile sistemului monist de conducere a societăţii europene: - Organul de administraţie asigură gestionarea societăţii europene. - Membrul sau membrii organului de administraţie au puterea de a

angaja societatea europeană în relaţiile cu terţii şi de a o reprezenta în justiţie. - Organul de administraţie poate delega numai gestionarea societăţii

europene unuia sau mai multora dintre membrii săi.

Principalele caracteristici ale societăţii europeneDin punct de vedere fiscal, Societatea Europeană este supusă regimului

fiscal al legislaţiei naţionale aplicabil atât la nivelul societăţii, cât şi la al sucursalelor.

Societatea Europeană este supusă impozitelor şi taxelor în toate statele membre în care sunt situate sediile stabile ale acestora.

Dizolvarea, lichidarea, insolvabilitatea şi încetarea de plăţi sunt, în mare măsură, acoperite de legea naţională aplicabilă.

Transferul sediului în afara Comunităţii atrage dizolvarea societăţii europene la cererea oricărei persoane interesate sau a oricărei autorităţi competente.

Societăţilor europene cu sediul în România le sunt aplicabile prevederile Regulamentului Consiliului (CE) nr. 2.157/2001 coroborate cu prevederile art. 270^2a) şi urm. din Legea nr. 31/1990.

Societăţile europene cu sediul social în România au personalitate juridică de la data înmatriculării în registrul comerţului.

Orice societate europeană înmatriculată în România îşi poate transfera sediul social într-un alt stat membru.

Proiectul de transfer, vizat de judecătorul-delegat, se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, pe cheltuiala societăţii, cu cel puţin 30 de zile înaintea datei şedinţei în care adunarea generală extraordinară urmează a hotărî asupra transferului.

Creditorii societăţilor europene ale căror creanţe sunt anterioare datei publicării proiectului de transfer şi care nu sunt scadente la data publicării pot face opoziţie în condiţiile Legii nr. 31/1990.

43

Page 44: Curs Comercial

Acţionarii care nu au votat în favoarea hotărârii adunării generale prin care a fost aprobat transferul sediului într-un alt stat membru au dreptul de a se retrage din societate şi de a solicita cumpărarea acţiunilor lor de către societate.

Ulterior radierii societăţii europene transferate, oficiul registrului comerţului va comunica Jurnalului Uniunii Europene, pe cheltuiala societăţii, un anunţ privind radierea societăţii din registrul comerţului din România ca urmare a transferului sediului acestuia într-un alt stat membru.

Test de autoevaluare tema 9

Rezolvare - răspunsurile se găsesc în partea A. Societăţile cooperative a

capitolului.

- răspunsurile se găsesc în partea B. Regiile autonome a capitolului.

- răspunsurile se găsesc în partea a capitolului C. Societatea europeană

Bibliografie:

1. Stanciu, D. Cărpenaru., Drept comercial European, Ed. All Beck, Bucureşti, 2009, p.147-153, 433-435;

2. Gheorghe, Cristian, Drept comercial comunitar.Institutii de drept comunitar din perspectiva dreptului român. Ed. Log isticon, Bucuresti, 2005 , p. 219;

3. Nemeş, Vasile, Drept comercial. Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2012, p. 241-248;

4. Popescu, D. A., Contractul de societate, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1996, p.73-74;

5. Stanciu, D. Cărpenaru, Tratat de drept comercial roman, Ediţia a III-a, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2012, p. 304-363;

44

Definiţi societăţile cooperative şi enumeraţi principalele caracteristici.

Conducerea şi administrarea societăţii cooperative. Fuziunea, divizarea şi dizolvarea societăţii cooperative Definiţi regiile autonome şi specificaţi cum se constituie şi

funcţionează. Societatea europeană. Reglementare. Constituire. Conducere. Care sunt principalele caracteristici ale societăţii europene?

Page 45: Curs Comercial

Modificarea, dizolvarea şi lichidarea întreprinderilor societare.

Obiective tema 10Modificare, dizolvare, lichidareReducerea sau majorarea capitalului socialAutoevaluare tema 10Bibliografie tema 10Timp recomandat - 2 ore

Obiective:- definirea şi explicarea noţiunilor de modificare, dizolvare şi lichidare.- cunoaşterea modalităţilor de modificare, dizolvare şi lichidare a întreprinderilor societare.

Competenţe:- deprinderea şi utilizarea noţiunilor privind modificare, dizolvare şi lichidare întreprinderilor societare. - utilizarea cunoştinţelor privind modalităţilor de modificare, dizolvare şi lichidare a întreprinderilor societare.

A. Modificarea întreprinderilor societare

Actul constitutiv poate fi modificat prin hotărâre a adunării generale ori a Consiliului de administraţie, respectiv directoratului, sau prin hotărârea instanţei judecătoreşti.

Forma autentică a actului modificator adoptat de asociaţi este obligatorie atunci când are ca obiect:

- majorarea capitalului social prin subscrierea ca aport în natură a unui imobil;

- modificarea formei juridice a societăţii într-o societate în nume colectiv sau în comandită simplă;

- majorarea capitalului social prin subscripţie publică. După fiecare modificare a actului constitutiv, administratorii, respectiv

directoratul, vor depune la registrul comerţului actul modificator şi textul complet al actului constitutiv, actualizat cu toate modificările.

45

TEMA 10

Page 46: Curs Comercial

Actul modificator al actului constitutiv al unei societăţi în nume colectiv sau în comandită simplă, în formă autentică, se depune la oficiul registrului comerţului, fără a fi obligatorie publicarea lui în Monitorul Oficial.

Schimbarea formei societăţii, prelungirea duratei ei sau alte modificări ale actului constitutiv al societăţii nu atrag crearea unei persoane juridice noi.

Creditorii particulari ai asociaţilor dintr-o societate în nume colectiv, în comandită simplă sau cu răspundere limitată pot face opoziţie împotriva hotărârii adunării asociaţilor de prelungire a duratei societăţii peste termenul fixat iniţial, dacă au drepturi stabilite printr-un titlu executoriu anterior hotărârii.

Când opoziţia a fost admisă, asociaţii trebuie să decidă, în termen de o lună de la data la care hotărârea a devenit irevocabilă, dacă înţeleg să renunţe la prelungire sau să excludă din societate pe asociatul debitor al oponentului.

Reducerea sau majorarea capitalului social Capitalul social poate fi redus prin:

- micşorarea numărului de acţiuni sau de părţi sociale; - reducerea valorii nominale a acţiunilor sau a părţilor sociale; - dobândirea propriilor acţiuni, urmată de anularea lor.

Capitalul social mai poate fi redus, atunci când reducerea nu este motivată de pierderi, prin:

- scutirea totală sau parţială a asociaţilor de vărsămintele datorate; - restituirea către acţionari a unei cote-părţi din aporturi, proporţională

cu reducerea capitalului social şi calculată egal pentru fiecare acţiune sau parte socială;

- Reducerea capitalului social va putea fi făcută numai după trecerea a două luni din ziua în care hotărârea a fost publicată în Monitorul Oficial.

Hotărârea va trebui să respecte minimul de capital social, atunci când legea îl fixează, să arate motivele pentru care se face reducerea şi procedeul ce va fi utilizat pentru efectuarea ei.

Când societatea a emis obligaţiuni, nu se va putea proceda la reducerea capitalului social prin restituiri făcute acţionarilor din sumele rambursate în contul acţiunilor, decât în proporţie cu valoarea obligaţiunilor rambursate.

Mărirea capitalului social a societăţii pe acţiuniCapitalul social se poate mări prin emisiunea de acţiuni noi sau prin

majorarea valorii nominale a acţiunilor existente în schimbul unor noi aporturi în numerar şi/sau în natură.

Mărirea capitalului social prin majorarea valorii nominale a acţiunilor poate fi hotărâtă numai cu votul tuturor acţionarilor, în afară de cazul când este realizată prin încorporarea rezervelor, beneficiilor sau primelor de emisiune.

Societatea pe acţiuni îşi va putea majora capitalul social, cu respectarea dispoziţiilor prevăzute pentru constituirea societăţii.

În caz de subscripţie publică, prospectul de emisiune, purtând semnăturile autentice a 2 dintre membrii consiliului de administraţie, respectiv dintre membrii directoratului, va fi depus la registrul comerţului pentru îndeplinirea formalităţilor prevăzute la art. 18 şi va cuprinde:

- data şi numărul înmatriculării societăţii în registrul comerţului;

46

Page 47: Curs Comercial

- denumirea şi sediul societăţii; - capitalul social subscris şi vărsat; - numele şi prenumele administratorilor, respectiv ale membrilor

directoratului şi consiliului de supraveghere, cenzorilor sau, după caz, auditorului financiar, şi domiciliul lor;

- ultima situaţie financiară aprobată, raportul cenzorilor sau raportul auditorilor financiari;

- dividendele plătite în ultimii 5 ani sau de la constituire, dacă, de la această dată, au trecut mai puţin de 5 ani;

- obligaţiunile emise de societate; - hotărârea adunării generale privitoare la noua emisiune de acţiuni,.

Majorarea capitalului social al unei societăţi prin ofertă publică de valori mobiliare şi/sau prin acordarea posibilităţii acţionarilor de a-şi tranzacţiona drepturile de preferinţă pe piaţa de capital este supusă prevederilor legislaţiei specifice pieţei de capital.

Dacă majorarea capitalului social se face prin aporturi în natură, adunarea generală care a hotărât aceasta va propune judecătorului-delegat numirea unuia sau mai multor experţi pentru evaluarea acestor aporturi.

Acţiunile emise pentru majorarea capitalului social vor fi oferite spre subscriere, în primul rând acţionarilor existenţi, proporţional cu numărul acţiunilor pe care le posedă.

Hotărârea adunării generale privind majorarea capitalului social produce efecte numai în măsura în care este adusă la îndeplinire în termen de un an de la data adoptării.

Dacă majorarea de capital propusă nu este subscrisă integral, capitalul va fi majorat în cuantumul subscrierilor primite doar dacă condiţiile de emisiune prevăd această posibilitate.

Acţiunile emise în schimbul aporturilor în numerar vor trebui plătite, la data subscrierii, în proporţie de cel puţin 30% din valoarea lor nominală şi, integral, în termen de cel mult 3 ani de la data publicării în Monitorul Oficial, a hotărârii adunării generale. În acelaşi termen vor trebui plătite acţiunile emise în schimbul aporturilor în natură.

Consiliul de administraţie, respectiv directoratul, poate fi autorizat ca, într-o anumită perioadă să majoreze capitalul social subscris până la o valoare nominală determinată (capital autorizat), prin emiterea de noi acţiuni în schimbul aporturilor.

Majorarea capitalului social al societăţii răspundere limitată Poate avea loc confom modalităţilor şi din sursele prevăzute în cazul

societăţii pe acţiuni. Excluderea şi retragerea asociaţilor din societatea în nume colectiv, în

comandită simplă sau cu răspundere limitatăPoate fi exclus din societatea în nume colectiv, în comandită simplă sau cu

răspundere limitată: - asociatul care, pus în întârziere, nu aduce aportul la care s-a obligat; - asociatul cu răspundere nelimitată în stare de faliment sau care a

devenit legalmente incapabil;

47

Page 48: Curs Comercial

- asociatul cu răspundere nelimitată care se amestecă fără drept în administraţie;

- asociatul administrator care comite fraudă în dauna societăţii sau se serveşte de semnătura socială sau de capitalul social în folosul lui sau al altora.

Dispoziţiile acestui articol se aplică şi comanditaţilor în societatea în comandită pe acţiuni.

Excluderea se pronunţă prin hotărâre judecătorească la cererea societăţii sau a oricărui asociat.

Asociatul exclus răspunde de pierderi şi are dreptul la beneficii până în ziua excluderii sale, însă nu va putea cere lichidarea lor până ce acestea nu sunt repartizate conform prevederilor actului constitutiv.

Asociatul exclus nu are dreptul la o parte proporţională din patrimoniul social, ci numai la o sumă de bani care să reprezinte valoarea acesteia.

Asociatul exclus rămâne obligat faţă de terţi pentru operaţiunile făcute de societate, până în ziua rămânerii definitive a hotărârii de excludere.

Asociatul în societatea în nume colectiv, în comandită simplă sau în societatea cu răspundere limitată se poate retrage din societate:

- în cazurile prevăzute în actul constitutiv; - cu acordul tuturor celorlalţi asociaţi; - în baza unei hotărâri a tribunalului, supusă numai recursului, în

termen de 15 zile de la comunicare. Drepturile asociatului retras, cuvenite pentru părţile sale sociale, se

stabilesc prin acordul asociaţilor ori de un expert desemnat de aceştia sau, în caz de neînţelegere, de tribunal.

B. Dizolvarea societăţii potrivit Legii 31/1990

Societatea se dizolvă prin: - trecerea timpului stabilit pentru durata societăţii; - imposibilitatea realizării obiectului de activitate al societăţii sau

realizarea acestuia; - declararea nulităţii societăţii; - hotărârea adunării generale; - hotărârea tribunalului, la cererea oricărui asociat, pentru motive

temeinice, precum neînţelegerile grave dintre asociaţi, care împiedică funcţionarea societăţii;

- falimentul societăţii; - alte cauze prevăzute de lege sau de actul constitutiv al societăţii.

Dizolvarea societăţii pe acţiuniCaracteristic dizolvării societății pe acţiuni îl reprezintă faptul că aceasta se

dizolvă: - Prin Hotărârea Adunării Generale Extraordinare dacă se constată că, în

urma unor pierderi, stabilite prin situaţiile financiare anuale aprobate conform legii, activul net al societăţii s-a diminuat la mai puţin de jumătate din valoarea capitalului social subscris,

48

Page 49: Curs Comercial

- La cererea oricărei persoane interesate, dacă societatea are mai puţin de 2 acţionari pe o perioadă mai lungă de 9 luni

Dizolvarea societăţii în nume colectiv - Societatea în nume colectiv se dizolvă prin falimentul, incapacitatea,

excluderea, retragerea sau decesul unuia dintre asociaţi, când, datorită acestor cauze, numărul asociaţilor s-a redus la unul singur.

- În caz de dizolvare a societăţii prin hotărâre a asociaţilor, aceştia vor putea reveni, cu majoritatea cerută pentru modificarea actului constitutiv, asupra hotărârii luate, atât timp cât nu s-a făcut nici o repartiţie din activ.

- Dizolvarea societăţii are ca efect deschiderea procedurii lichidării. - Dizolvarea are loc fără lichidare, în cazul fuziunii ori divizării totale a

societăţii sau în alte cazuri prevăzute de lege. - Din momentul dizolvării, directorii, administratorii, respectiv directoratul,

nu mai pot întreprinde noi operaţiuni. În caz contrar, aceştia sunt personal şi solidar răspunzători pentru acţiunile întreprinse.

- Societatea îşi păstrează personalitatea juridică pentru operaţiunile lichidării, până la terminarea acesteia.

- Dizolvarea societăţii înainte de expirarea termenului fixat pentru durata sa are efect faţă de terţi numai după trecerea unui termen de 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.

- Asociaţii pot hotărî, o dată cu dizolvarea, cu cvorumul şi majoritatea prevăzute pentru modificarea actului constitutiv, şi modul de lichidare a societăţii, atunci când sunt de acord cu privire la repartizarea şi lichidarea patrimoniului societăţii şi când asigură stingerea pasivului sau regularizarea lui în acord cu creditorii.

- Transmiterea dreptului de proprietate asupra bunurilor rămase după plata creditorilor are loc la data radierii societăţii din registrul comerţului.

- Orice persoană interesată poate face recurs împotriva hotărârii de dizolvare, în termen de 30 de zile de la efectuarea publicităţii, în condiţiile alin. (3) şi alin. (4).

- Recurentul va depune o copie a recursului la oficiul registrului comerţului în care este înregistrată societatea a cărei dizolvare a fost pronunţată.

- La data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti de dizolvare, persoana juridică intră în lichidare, potrivit prevederilor prezentei legi.

- Încheierea de radiere se înregistrează în registrul comerţului, se comunică persoanei juridice și organelor fiscale competente, pe cale electronică,

- Încheierea de radiere se afişează pe pagina de Internet a O.N.R.C. şi la sediul O.R.C. de pe lângă Tribunalul în raza căruia societatea îşi are înregistrat sediul.

Dizolvarea societății cu răspundere limitată- Cauzele generale de dizolvare, precum și cele specifice mentionate la

societatea în nume colectiv sunt operante și în cazul societății cu răspundere limitată;

49

Page 50: Curs Comercial

- Astfel, societatea cu răspundere limitată se dizolvă prin falimentul, incapacitatea, excluderea, retragerea sau decesul unuia dintre asociaţi, când, datorită acestor cauze, numărul asociaţilor s-a redus la unul singur;

- Dizolvarea societăţii are ca efect deschiderea procedurii lichidării. - Dizolvarea are loc fără lichidare, în cazul fuziunii ori divizării totale a

societăţii sau în alte cazuri prevăzute de lege.

Test de autoevaluare tema 10

Rezolvare - pentru a putea răspunde la toate întrebările este necesar studierea

întregului capitol.

Bibliografie:1. Nemeş, Vasile, Drept comercial. Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2012, p. 151-

189;2. Piperea, Gheorghe, Drept comercial. Volumul I, Ed. C.H. Beck, Bucureşti,

2008, p. 285-311;3. Stanciu, D. Cărpenaru, Tratat de drept comercial roman, Ediţia a III-a, Ed.

Universul Juridic, Bucureşti, 2012, p. 304-387;4. Tarsia Andreea-Corina, Reorganizarea persoanei juridice de drept privat,

Ed. Hamangiu, 2012, p. 45-167;5. Turcu, Ion, Tratat teoretic şi practic de drept comercial. Vol. II, Ed. C.H.

Beck, Bucureşti, 2008, p. 483-535;

50

Principalele reguli pentru modificarea întreprinderilor societare. Mărirea capitalului social a societăţii pe acţiuni. Dizolvarea societăţii pe acţiuni. Dizolvarea societăţii în nume colectiv. Dizolvarea societății cu răspundere limitată.

Page 51: Curs Comercial

Insolvența întreprinderilor societare.

Obiective tema 111. Participanţii la procedura insolvenţei 2. Procedura insolvenţei, ca proces civil 3. Deschiderea procedurii insolvenţei 4. Efectele deschiderii procedurii insolvenţei 5. Perioada de observaţie 6. Reorganizarea judiciară 7. Falimentul 8. Închiderea procedurii 9. Răspunderea organelor de conducere ale debitorului persoană juridicăAutoevaluare tema 11Bibliografie tema 11Timp recomandat - 4 ore

Obiective:- definirea şi explicarea noţiuni de insolvenţă.- cunoaşterea participanţilor în cadrul unei proceduri de insolvenţă.- cunoaşterea procedurii derulării procesului de insolvenţă.

Competenţe: - utilizarea noţiunilor privind insolvenţa întreprinderilor societare. - utilizarea cunoştinţelor privind participanţii în cadrul unei proceduri de insolvenţă şi principalele atribuţii ale acestora. - utilizarea cunoştinţelor în aplicaţii practice privind procedura derulării procesului de insolvenţă.

1. Participanții la procedura insolvențeiOrganele care aplică procedura insolvenței sunt:

instanţele judecătoreşti, judecătorul-sindic, administratorul judiciar lichidatorul.

Aceștia trebuie să asigure efectuarea cu celeritate a actelor şi operaţiunilor prevăzute de Legea nr. 85/2006, precum şi realizarea în condiţiile legii a drepturilor şi obligaţiilor celorlalţi participanţi la aceste acte şi operaţiuni.

51

TEMA 11

Page 52: Curs Comercial

Instanțele judecătorești:Toate procedurile prevăzute de Legea nr. 85/2006 sunt de competenţa

tribunalului sau, dacă este cazul, a tribunalului comercial, în a cărui circumscripţie îşi are sediul debitorul.

Dacă în cadrul tribunalului sau al tribunalului comercial a fost creată o secţie specială de insolvenţă, acesteia îi aparţine competenţa pentru derularea procedurilor prevăzute de Legea nr. 85/2006.

Citarea părţilor, precum şi comunicarea oricăror acte de procedură, a convocărilor şi notificărilor se efectuează prin Buletinul procedurilor de insolvenţă.

Comunicarea citaţiilor, a convocărilor şi notificărilor faţă de participanţii la proces, al căror sediu, domiciliu sau reşedinţă se află în străinătate, este supusă dispoziţiilor Codului de procedură civilă.

În procedurile contencioase reglementate de Legea nr. 85/2006 vor fi citate în calitate de părţi numai persoanele ale căror drepturi sau interese sunt supuse spre soluţionare judecătorului-sindic, în condiţii de contradictorialitate.

În toate celelalte cazuri se aplică dispoziţiile din Codul de procedură civilă referitoare la procedura necontencioasă, care în noua reglementare a acestui act normativ, este prevăzută de art. 527 şi urm.

Publicarea actelor de procedură sau, după caz, a hotărârilor judecătoreşti în B.P.I. înlocuieşte, de la data publicării acestora, citarea, convocarea şi notificarea actelor de procedură efectuate individual faţă de participanţii la proces.

Curtea de apel va fi instanţa de recurs pentru hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic în exercitarea atribuțiilor sale.

Termenul de recurs este de 7 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu prevede altfel. Citarea părţilor în recurs şi comunicarea deciziilor pronunţate se fac potrivit dreptului comun.

Judecătorul-sindic Principalele atribuţii ale judecătorului-sindic:

- pronunţarea motivată a hotărârii de deschidere a procedurii şi, după caz, de intrare în faliment atât prin procedura generală, cât şi prin procedura simplificată;

- judecarea contestaţiei debitorului împotriva cererii introductive a creditorilor pentru începerea procedurii;

- judecarea opoziţiei creditorilor la deschiderea procedurii; - desemnarea administratorului judiciar provizoriu sau, după caz, a

lichidatorului care va administra procedura până la confirmarea ori, după caz, înlocuirea sa de către adunarea creditorilor sau creditorul care deţine cel puţin 50% din valoarea creanţelor,

- confirmarea, prin încheiere, a administratorului judiciar sau a lichidatorului desemnat de adunarea creditorilor sau de creditorul care deţine mai mult de 50% din valoarea creanţelor, precum şi a onorariului negociat.

- înlocuirea, pentru motive temeinice, prin încheiere, a administratorului judiciar sau a lichidatorului;

52

Page 53: Curs Comercial

- judecarea cererilor de a i se ridica debitorului dreptul de a-şi mai conduce activitatea;

- judecarea cererilor de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere care au contribuit la ajungerea debitorului în insolvenţă,

- judecarea acţiunilor introduse de administratorul judiciar sau de lichidator pentru anularea unor acte frauduloase şi a unor constituiri ori transferuri cu caracter patrimonial, anterioare deschiderii procedurii;

- judecarea contestaţiilor debitorului, ale comitetului creditorilor ori ale oricărei persoane interesate împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar sau de lichidator;

- admiterea şi confirmarea planului de reorganizare sau, după caz, de lichidare, după votarea lui de către creditori;

- soluţionarea cererii administratorului judiciar sau a comitetului creditorilor de întrerupere a procedurii de reorganizare judiciară şi de intrare în faliment;

- soluţionarea contestaţiilor formulate la rapoartele administratorului judiciar sau ale lichidatorului;

- judecarea acţiunii în anularea hotărârii adunării creditorilor; - pronunţarea hotărârii de închidere a procedurii.

Atribuţiile judecătorului-sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activităţii administratorului judiciar şi/sau al lichidatorului şi la procesele şi cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenţei.

Hotărârile judecătorului-sindic sunt definitive şi executorii.Ele pot fi atacate separat cu recurs.

Adunarea creditorilor Adunarea creditorilor va fi convocată şi prezidată de administratorul

judiciar sau, după caz, de lichidator, dacă legea sau judecătorul-sindic nu dispune altfel.

Creditorii cunoscuţi vor fi convocaţi de administratorul judiciar sau de lichidator în cazurile prevăzute expres de lege şi ori de câte ori este necesar.

Adunarea creditorilor va putea fi convocată şi de comitetul creditorilor sau la cererea creditorilor deţinând creanţe în valoare de cel puţin 30% din valoarea totală a acestora.

Orice deliberare asupra unei chestiuni necuprinse în convocare este nulă, cu excepţia cazului în care la şedinţă participă titularii tuturor creanţelor.

Creditorii pot fi reprezentaţi în adunare prin împuterniciţi cu procură specială autentică sau, în cazul creditorilor bugetari şi al celorlalte persoane juridice, cu delegaţie semnată de conducătorul unităţii.

Creditorii vor putea vota şi prin corespondenţă.La şedinţele adunărilor creditorilor, salariaţii debitorului vor putea fi

reprezentaţi de un delegat din rândul acestora, care va vota pentru întreaga valoare a creanţelor reprezentând salariile şi alte drepturi băneşti ce li se cuvin.

Deliberările şi hotărârile adunării creditorilor vor fi cuprinse într-un proces-verbal, care va fi semnat de preşedintele şedinţei, membrii comitetului creditorilor, precum şi de administratorul judiciar sau de lichidator, după caz.

53

Page 54: Curs Comercial

Hotărârea adunării creditorilor poate fi desfiinţată de judecătorul-sindic pentru nelegalitate, la cererea creditorilor care au votat împotriva luării hotărârii respective şi au făcut să se consemneze aceasta în procesul-verbal al adunării.

Şedinţele adunării creditorilor vor avea loc în prezenţa titularilor de creanţe însumând cel puţin 30% din valoarea totală a creanţelor asupra averii debitorului,

Deciziile adunării creditorilor se adoptă cu votul favorabil al titularilor majorităţii, prin valoare, a creanţelor prezente.

Comitetul creditorilorJudecătorul-sindic poate desemna, în raport cu numărul creditorilor, un

comitet format din 3-5 creditori dintre cei cu creanţe garantate, bugetare şi chirografare cele mai mari, prin valoare.

Dacă din cauza numărului mic de creditori judecătorul-sindic nu consideră necesară constituirea unui comitet al creditorilor, atribuţiile comitetului vor fi exercitate de adunarea creditorilor.

Pentru necesităţile procedurii, judecătorul-sindic va desemna, pe baza propunerii creditorilor, un preşedinte al comitetului creditorilor.

În cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor, aceştia vor putea alege un comitet format din 3 sau 5 creditori dintre cei cu creanţe garantate, bugetari şi cei chirografari, dintre primii 20 de creditori în ordinea valorii, care se oferă voluntar;

Comitetul astfel desemnat va înlocui comitetul desemnat anterior de judecătorul-sindic.

Atribuțiile Comitetului creditorilor- să analizeze situaţia debitorului şi să facă recomandări adunării

creditorilor cu privire la continuarea activităţii debitorului şi la planurile de reorganizare propuse;

- să negocieze cu administratorul judiciar sau cu lichidatorul care doreşte să fie desemnat de către creditori în dosar condiţiile numirii şi să recomande adunării creditorilor astfel de numiri;

- să ia cunoştinţă despre rapoartele întocmite de administratorul judiciar sau de lichidator, să le analizeze şi, dacă este cazul, să facă contestaţii la acestea;

- să întocmească rapoarte, pe care să le prezinte adunării creditorilor, privind măsurile luate de administratorul judiciar sau de lichidator şi efectele acestora şi să propună, motivat, şi alte măsuri;

- să solicite ridicarea dreptului de administrare al debitorului; - să introducă acţiuni pentru anularea unor transferuri patrimoniale.

Comitetul creditorilor se întruneşte lunar şi, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, după caz, ori a cel puţin 2 dintre membrii săi, ori de câte ori este necesar.

Administratorul judiciar Desemnarea administratorului judiciarPracticienii în insolvenţă interesaţi vor depune la dosar o ofertă de preluare

a poziţiei de administrator judiciar în dosarul respectiv

54

Page 55: Curs Comercial

La această ofertă se vor anexa dovada calităţii de practician în insolvenţă şi o copie de pe poliţa de asigurare profesională.

În cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor sau ulterior, creditorii care deţin cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor pot decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator, stabilindu-i şi remuneraţia.

Creditorul care deţine cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor poate să decidă, fără consultarea adunării creditorilor, desemnarea unui administrator judiciar sau lichidator în locul administratorului judiciar/lichidatorului provizoriu ori să confirme administratorul judiciar/lichidatorul provizoriu.

Principalele atribuţii ale administratorului judiciar : - examinarea situaţiei economice a debitorului şi a documentelor

contabile aparținând acestuia;- întocmirea unui raport prin care să propună fie intrarea în procedura

simplificată, fie continuarea perioadei de observaţie în cadrul procedurii generale; - examinarea activităţii debitorului şi întocmirea unui raport amănunţit

asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de insolvenţă, - elaborarea planului de reorganizare a activităţii - supravegherea operaţiunilor de gestionare a patrimoniului

debitorului; - conducerea activităţii debitorului, - convocarea, prezidarea şi asigurarea secretariatului şedinţelor

adunării creditorilor sau ale acţionarilor, asociaţilor ori membrilor debitorului persoană juridică;

- sesizarea de urgenţă a judecătorului-sindic în cazul în care constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative;

- menţinerea sau denunţarea unor contracte încheiate de debitor; - verificarea creanţelor şi, atunci când este cazul, formularea de

obiecţiuni la acestea, precum şi întocmirea tabelelor creanţelor; - încasarea creanţelor; - urmărirea încasării creanţelor referitoare la bunurile din averea

debitorului sau la sumele de bani transferate de către debitor înainte de deschiderea procedurii;

- formularea şi susţinerea acţiunilor în pretenţii pentru încasarea creanţelor debitorului, pentru aceasta putând angaja avocaţi;

- cu condiţia confirmării de către judecătorul-sindic, încheierea de tranzacţii, descărcarea de datorii, descărcarea fidejusorilor, renunţarea la garanţii reale;

- sesizarea judecătorului-sindic în legătură cu orice problemă care ar cere o soluţionare de către acesta.

Administratorul judiciar va depune lunar un raport cuprinzând descrierea modului în care şi-a îndeplinit atribuţiile, precum şi o justificare a cheltuielilor efectuate cu administrarea procedurii sau a altor cheltuieli efectuate din fondurile existente în averea debitorului.

55

Page 56: Curs Comercial

În cazul în care un practician în insolvenţă desemnat refuză numirea, acesta are obligaţia de a notifica instanţa, în termen de 5 zile de la comunicarea sentinţei de numire.

În orice stadiu al procedurii, judecătorul-sindic, din oficiu sau la cererea comitetului creditorilor, îl poate înlocui pe administratorul judiciar, prin încheiere motivată, pentru motive temeinice.

În vederea îndeplinirii atribuţiilor sale, administratorul judiciar/lichidatorul va putea desemna persoane de specialitate.

Numirea şi nivelul remuneraţiilor acestor persoane vor fi supuse aprobării comitetului creditorilor în cazul în care acestea vor fi achitate din averea debitoarei sau se vor supune aprobării judecătorului-sindic.

Administratorul special După deschiderea procedurii, adunarea generală a acţionarilor/asociaţilor

debitorului, persoană juridică, va desemna, pe cheltuiala acestora, un reprezentant, persoană fizică sau juridică, ca administrator special,

Administratorul special reprezintă interesele societăţii şi ale acestora şi participă la procedură, pe seama debitorului.

După ridicarea dreptului de administrare, debitorul este reprezentat de administratorul judiciar/lichidator care îi conduce şi activitatea comercială, iar mandatul administratorului special va fi redus la a reprezenta interesele acţionarilor/asociaţilor.

Atribuţiile administratorului special: - exprimă intenţia debitorului de a propune un plan de reorganizare- formulează contestaţii în cadrul procedurii reglementate de Legea nr.

85/2006; - propune un plan de reorganizare; - administrează activitatea debitorului, sub supravegherea adminis-

tratorului judiciar, după confirmarea planului; - după intrarea în faliment, participă la inventar, semnând actul,

primeşte raportul final şi bilanţul de închidere şi participă la şedinţa convocată pentru soluţionarea obiecţiunilor şi aprobarea raportului;

- primeşte notificarea închiderii procedurii. Toate acţiunile introduse de administratorul judiciar sau de lichidator în

aplicarea dispoziţiilor prezentei legi, inclusiv pentru recuperarea creanţelor, sunt scutite de taxe de timbru.

Operaţiunile de publicare în B.P.I. a actelor de procedură emise de instanţele judecătoreşti şi de administratorul judiciar/lichidator în cadrul derulării procedurii de insolvenţă se efectuează cu titlu gratuit.

Lichidatorul În cazul în care dispune intrarea la faliment, judecătorul-sindic va desemna

un lichidator, căruia i se aplică în mod corespunzător prevederile Legii nr. 85/2006 referitoare la administratorul judiciar.

Atribuţiile administratorului judiciar încetează la momentul stabilirii atribuţiilor lichidatorului de către judecătorul-sindic. Poate fi desemnat lichidator şi administratorul judiciar desemnat anterior.

56

Page 57: Curs Comercial

Principalele atribuţii ale lichidatorului:

- examinarea activităţii debitorului asupra căruia se iniţiază procedura simplificată în raport cu situaţia de fapt

- întocmirea unui raport amănunţit asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la insolvenţă, cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă şi a existenţei premiselor angajării răspunderii acestora;

- conducerea activităţii debitorului; - introducerea de acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate

de debitor în dauna drepturilor creditorilor, precum şi a unor transferuri cu caracter patrimonial susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor;

- aplicarea sigiliilor, inventarierea bunurilor şi luarea măsurilor corespunzătoare pentru conservarea lor;

- menţinerea sau denunţarea unor contracte încheiate de debitor; - verificarea creanţelor şi, atunci când este cazul, formularea de

obiecţiuni la acestea, precum şi întocmirea tabelelor creanţelor; - urmărirea încasării creanţelor din averea debitorului, rezultate din

transferul de bunuri sau de sume de bani efectuat de acesta înaintea deschiderii procedurii, încasarea creanţelor; formularea şi susţinerea acţiunilor în pretenţii pentru încasarea creanţelor debitorului, pentru aceasta putând angaja avocaţi;

- primirea plăţilor pe seama debitorului şi consemnarea lor în contul averii debitorului;

- vânzarea bunurilor din averea debitorului, în conformitate cu prevederile prezentei legi;

- încheierea de tranzacţii, descărcarea de datorii, descărcarea fidejusorilor, renunţarea la garanţii reale sub condiţia confirmării de către judecătorul-sindic;

- sesizarea judecătorului-sindic cu orice problemă care ar cere o soluţionare de către acesta;

- orice alte atribuţii stabilite prin încheiere de către judecătorul-sindic.

2. Procedura insolvenţei, ca proces civilPrevederile Legii nr. 85/2006 referitoare la soluționarea, de către

judecătorul sindic, a cererilor în cadrul procedurii insolvenței se completează, în măsura compatibilităţii lor, cu cele ale Codului de Procedură Civilă;

Dispoziţiile Codului de procedură civilă se aplică cu privire la:- comunicarea actelor de procedură către participanţii la proces, al căror

sediu, domiciliu sau reşedinţă se află în străinătate.- comunicarea actelor de procedură anterioare deschiderii procedurii şi

notificarea deschiderii procedurii se vor realiza conform Codului de procedură civilă.

- comunicarea actelor de procedură către persoanele împotriva cărora se introduce o acţiune, în temeiul Legii nr. 85/2006, ulterior deschiderii procedurii insolvenţei;

- citarea părţilor în vederea soluționării recursului formulat împotriva hotărârii judecătorului-sindic şi comunicarea deciziilor pronunţate de Curtea de Apel în soluționarea acestei căi de atac;

57

Page 58: Curs Comercial

De asemenea, Noul Cod de Procedură Civilă conține reglementări cu privire la procedura insolvenței. Astfel, potrivit art. 120 din acest act normativ, cererile în materia insolvenţei sunt de competenţa exclusivă a tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are sediul debitorul.

3. Deschiderea procedurii insolvențeiDeschiderea procedurii insolvenței la cererea debitoruluiDacă cererea debitorului corespunde prevederilor Legii nr. 85/2006,

judecătorul-sindic va pronunţa o încheiere de deschidere a procedurii generale ori, după caz, de deschidere a procedurii simplificate.

Prin încheierea de deschidere a procedurii judecătorul-sindic va dispune administratorului judiciar sau, după caz, lichidatorului să-i notifice pe creditori cu privire la deschiderea procedurii.

Deschiderea procedurii insolvenței în urma admiterii cererii creditorului

În termen de 48 de ore de la înregistrarea cererii creditorului îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii insolvenţei, judecătorul-sindic va comunica cererea, în copie, debitorului. În termen de 10 zile de la primirea copiei, debitorul trebuie fie să conteste, fie să recunoască existenţa stării de insolvenţă.

Dacă debitorul contestă starea de insolvenţă, iar contestaţia sa este ulterior respinsă, el nu va mai avea dreptul să solicite reorganizarea judiciară.

La cererea debitorului, judecătorul-sindic îi poate obliga pe creditorii care au introdus cererea să consemneze, în termen de 5 zile, la o bancă, o cauţiune de cel mult 10% din valoarea creanţelor.

Cauţiunea va fi restituită creditorilor, dacă cererea lor va fi admisă. Dacă cererea va fi respinsă, cauţiunea va fi folosită pentru a acoperi pagubele suferite de debitori. Dacă nu este consemnată în termen cauţiunea, cererea introductivă va fi respinsă.

Dacă judecătorul-sindic stabileşte că debitorul este în stare de insolvenţă, îi va respinge contestaţia şi va deschide, printr-o sentinţă, procedura generală, situaţie în care un plan de reorganizare poate fi formulat numai de către administratorul judiciar sau de către creditorii deţinând împreună sau separat minimum 20% din valoarea masei credale.

Dacă judecătorul-sindic stabileşte că debitorul nu este în stare de insolvenţă, respinge cererea creditorilor, care va fi considerată ca lipsită de orice efect chiar de la înregistrarea ei.

Dacă debitorul nu contestă, în termenul de 10 zile de la comunicarea cererii creditorului, că ar fi în stare de insolvenţă şi îşi exprimă intenţia de a-şi reorganiza activitatea, judecătorul-sindic va da o sentinţă de deschidere a procedurii generale.

Prin sentinţa de deschidere a procedurii generale, judecătorul-sindic va desemna un administrator judiciar, iar în cazul deschiderii procedurii simplificate va desemna un lichidator provizoriu.

58

Page 59: Curs Comercial

4. Efectele deschiderii procedurii insolvenței:De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile

judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale.

În acest sens, prin sentinţa de deschidere a procedurii judecătorul-sindic va dispune comunicarea acesteia către instanţele judecătoreşti în a căror jurisdicţie se află sediul debitorului declarat la registrul comerţului şi tuturor băncilor unde debitorul are deschise conturi.

Ca urmare a deschiderii procedurii şi până la data confirmării planului de reorganizare, acţiunile societăţilor emitente, în sensul Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital, cu modificările şi completările ulterioare, se suspendă de la tranzacţionare cu începere de la data primirii comunicării de către Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare.

La data primirii de către Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare a comunicării privind intrarea în procedura falimentului intervine retragerea valorilor mobiliare de pe piaţa reglementată pe care acestea se tranzacţionează.

Debitorul are obligaţia de a pune la dispoziţia administratorului judiciar sau, după caz, lichidatorului toate informaţiile cerute de acesta, precum şi toate informaţiile apreciate ca necesare cu privire la activitatea şi averea sa.

După rămânerea irevocabilă a hotărârii de deschidere a procedurii toate actele şi corespondenţa emise de debitor, administratorul judiciar sau lichidator vor cuprinde, în mod obligatoriu şi cu caractere vizibile, în limbile română, engleză şi franceză, menţiunea în insolvenţă, in insolvency, en procedure collective.

După intrarea în reorganizare judiciară sau faliment, actele şi corespondenţa vor purta, în condiţiile prevăzute anterior, menţiunea în reorganizare judiciară, in judicial reorganisation, en redressement sau, după caz, în faliment, in bankruptcy, en faillite.

După intrarea în procedura simplificată se va face, de asemenea, menţiunea în faliment, in bankruptcy, en faillite.

Dacă debitorul deţine sau administrează una sau mai multe pagini de internet, organele de conducere ale acestuia sunt obligate să publice pe paginile de internet proprii, în termen de 24 de ore de la data comunicării hotărârii de deschidere a procedurii, informaţiile referitoare la starea societăţii, precum şi numărul, data şi instanţa care a pronunţat hotărârea.

Deschiderea procedurii ridică debitorului dreptul de administrare, respectiv dreptul de a-şi conduce activitatea, de a-şi administra bunurile din avere şi de a dispune de acestea, cu condiția ca acesta să-și fi declarat intenţia de reorganizare.

Judecătorul-sindic va putea ordona ridicarea, în tot sau în parte, a dreptului de administrare al debitorului odată cu desemnarea unui administrator judiciar, indicând totodată şi condiţia de exercitare a conducerii debitorului de către acesta.

Dreptul de administrare al debitorului încetează de drept la data la care se dispune începerea falimentului.

Creditorii, comitetul creditorilor ori administratorul judiciar pot oricând adresa judecătorului-sindic o cerere de a se ridica debitorului dreptul de

59

Page 60: Curs Comercial

administrare, având ca justificare pierderile continue din averea debitorului sau lipsa probabilităţii de realizare a unui plan raţional de activitate.

De la data intrării în faliment, debitorul va putea desfăşura doar activităţile ce sunt necesare derulării operaţiunilor lichidării.

Pe perioada de observaţie, debitorul va putea desfășura activităţi curente şi poate efectua plăţi către creditorii cunoscuţi, care se încadrează în condiţiile obişnuite de exercitare a activităţii curente, după cum urmează:

sub supravegherea administratorului judiciar, dacă debitorul a făcut o cerere de reorganizare şi nu i-a fost ridicat dreptul de administrare;

sub conducerea administratorului judiciar, dacă debitorului i s-a ridicat dreptul de administrare. Deschiderea procedurii de insolvenţă nu afectează dreptul unui creditor de

a invoca compensarea creanţei sale cu cea a debitorului asupra sa, atunci când condiţiile prevăzute de lege în materie de compensare legală sunt îndeplinite la data deschiderii procedurii.

Bunurile înstrăinate de administratorul judiciar sau lichidator, în exerciţiul atribuţiilor sale prevăzute de Legea nr. 85/2006, sunt dobândite libere de orice sarcini ori măsuri asigurătorii, inclusiv măsurile asigurătorii instituite în cursul procesului penal.

Administratorul judiciar va întocmi şi va supune judecătorului-sindic, în termenul stabilit de acesta, un raport prin care să propună fie intrarea în procedura simplificată, fie continuarea perioadei de observaţie din procedura generală.

Propunerea privind intrarea în faliment a debitorului va fi supusă aprobării adunării generale a creditorilor la prima şedinţă a acesteia.

Adunarea generală a creditorilor va aproba propunerea administratorului judiciar prin votul titularilor a cel puţin două treimi din creanţele prezente la vot.

5. Perioada de observație:Perioada de observaţie este perioada cuprinsă între data deschiderii

procedurii şi data confirmării planului sau, după caz, a intrării în faliment.La data deschiderii procedurii contractele în derulare se consideră

menţinute. Orice clauze contractuale de desfiinţare a contractelor în derulare pentru

motivul deschiderii procedurii sunt nule. În vederea creşterii la maximum a valorii averii debitorului, administratorul

judiciar/lichidatorul poate să denunţe orice contract, închirierile neexpirate sau alte contracte pe termen lung, atât timp cât aceste contracte nu vor fi fost executate în totalitate ori substanţial de către toate părţile implicate.

Administratorul judiciar/lichidatorul trebuie să răspundă, în termen de 30 de zile, unei notificări a contractantului, prin care i se cere să denunţe contractul.

Contractul se consideră denunţat: prin expirarea termenului de 30 de zile de la recepţionarea solicitării

cocontractantului de denunţare a contractului, dacă administratorul judiciar/lichidatorul nu răspunde;

la data notificării denunţării de administratorul judiciar/lichidator. În cazul denunţării unui contract, o acţiune pentru despăgubiri poate fi

introdusă de către contractant împotriva debitorului.

60

Page 61: Curs Comercial

Administratorul judiciar/lichidatorul poate să denunţe un contract prin care debitorul s-a obligat să efectueze anumite servicii specializate sau cu caracter strict personal, în afară de cazul în care creditorul acceptă efectuarea prestaţiei de către o persoană desemnată de administratorul judiciar/lichidator.

Vor fi executate obligaţiile rezultând dintr-un antecontract de vânzare-cumpărare cu dată certă, anterioară deschiderii procedurii, în care promitentul-vânzător intră în procedură, dacă:

preţul contractual a fost achitat integral sau poate fi achitat la data cererii, iar bunul se află în posesia promitentului- cumpărător;

preţul nu este inferior valorii de piaţă a bunului; bunul nu are o importanţă determinantă pentru reuşita unui plan de

reorganizare.

Măsuri ulterioare deschiderii procedurii insolvențeiÎn urma deschiderii procedurii, administratorul judiciar va trimite o

notificare tuturor creditorilor indicați de debitor. Notificarea de deschidere a procedurii insolvenței va cuprinde:

termenul limită de depunere, de către creditori, a opoziţiilor la sentinţa de deschidere a procedurii;

termenul-limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanţelor asupra averii debitorului

termenul de verificare a creanţelor, termenul de întocmire, afişare şi comunicare a tabelului preliminar

de creanţe termenul de definitivare a tabelului creanţelor, locul, data şi ora primei şedinţe a adunării generale a creditorilor

Cererea de admitere a creanţelorCu excepţia salariaţilor ale căror creanţe vor fi înregistrate de

administratorul judiciar conform evidenţelor contabile, toţi ceilalţi creditori, ale căror creanţe sunt anterioare datei de deschidere a procedurii, vor depune cererea de admitere a creanţelor în termenul fixat în sentinţa de deschidere a procedurii.

Creanţele nescadente sau sub condiţie la data deschiderii procedurii vor fi admise provizoriu la masa credală şi vor fi îndreptăţite să participe la distribuiri de sume în măsura îngăduită de prezenta lege.

Creanţele născute după data deschiderii procedurii, în perioada de observaţie sau în procedura reorganizării judiciare vor fi plătite conform documentelor din care rezultă, nefiind necesară înscrierea la masa credală.

Această prevedere se aplică în mod corespunzător pentru creanţele născute în procedura de faliment.

Cererea de admitere a creanței va cuprinde: numele/denumirea creditorului, domiciliul/sediul acestuia, suma datorată, temeiul creanţei, menţiuni cu privire la eventualele drepturi de preferinţă sau garanţii.

61

Page 62: Curs Comercial

La cerere vor fi anexate documentele justificative ale creanţei şi ale actelor de constituire de garanţii.

Toate creanţele vor fi supuse procedurii de verificare prevăzute de Legea nr.85/2006, cu excepţia creanţelor constatate prin titluri executorii.

Nu sunt supuse acestei proceduri creanţele bugetare rezultând dintr-un titlu executoriu necontestat în termenele prevăzute de legi speciale.

Soluționarea cererilor de admitere a creanței. Tabelul preliminar de creanțe. Tabelul definitiv de creanțe

Administratorul judiciar va proceda de îndată la verificarea fiecărei cereri şi a documentelor depuse şi va efectua o cercetare amănunţită pentru a stabili legitimitatea, valoarea exactă şi prioritatea fiecărei creanţe.

Creanţele negarantate şi părţile negarantate ale creanţelor garantate care nu sunt scadente la data înregistrării cererii de admitere vor fi înscrise în tabelul de creanţe cu întreaga lor valoare

Ca rezultat al verificărilor făcute, administratorul judiciar/lichidatorul va întocmi şi va înregistra la tribunal un tabel preliminar.

Tabelul preliminar de creanțe va cuprinde toate creanţele împotriva averii debitorului, cu următoarele precizări:

natura creanțelor: creanțe chirografare, garantate, cu priorităţi, sub condiţie sau nescadente

numele/denumirea creditorului, suma solicitată de creditor suma acceptată de administratorul judiciar.

La creanţele garantate se vor arăta titlul din care izvorăşte garanţia, rangul acesteia şi motivele pentru care creanţele au fost trecute parţial în tabel sau au fost înlăturate.

Tabelul preliminar de creanţe va fi, totodată, afişat de grefă la uşa instanţei, întocmindu-se în acest sens un proces-verbal de afişare, şi va fi comunicat debitorului. După afişare, creditorii înscrişi în tabelul preliminar de creanţe pot participa la adunările creditorilor.

Odată cu afişarea tabelului, administratorul judiciar/lichidatorul va trimite de îndată notificări creditorilor, ale căror creanţe sau drepturi de preferinţă au fost trecute parţial în tabelul preliminar de creanţe sau înlăturate, precizând totodată şi motivele.

Debitorul, creditorii şi orice altă parte interesată vor putea să formuleze contestaţii cu privire la creanţele şi drepturile de preferinţă trecute de administratorul judiciar/lichidator în tabelul preliminar de creanţe.

Contestaţiile trebuie depuse la tribunal în termen de 5 zile de la publicarea în B.P.I. a tabelului preliminar.

La termenul stabilit prin sentinţa de deschidere a procedurii pentru definitivarea tabelului de creanţe, judecătorul- sindic va soluţiona deodată, printr-o singură sentinţă, toate contestaţiile

După soluționarea contestațiilor, administratorul judiciar/lichidatorul va înregistra, de îndată, la tribunal şi va avea grijă să fie afişat la sediul acestuia tabelul definitiv al tuturor creanţelor împotriva averii debitorului.

62

Page 63: Curs Comercial

După înregistrarea tabelului definitiv, numai titularii creanţelor înregistrate în tabelul definitiv pot să participe la votul asupra planului de reorganizare sau la orice repartiţii de sume în caz de faliment în procedura simplificată.

6. Reorganizarea judiciară Reorganizarea judiciară este procedura ce se aplică debitorului, persoană

juridică, în vederea achitării datoriilor acestuia, conform programului de plată a creanţelor.

Procedura de reorganizare presupune întocmirea, aprobarea, implementarea şi respectarea unui plan, numit plan de reorganizare, care poate să prevadă:

restructurarea operaţională şi/sau financiară a debitorului; restructurarea corporativă prin modificarea structurii de capital

social; restrângerea activităţii prin lichidarea unor bunuri din averea

debitorului;

Planul de reoganizarePersoanele care vor putea propune un plan de reorganizare sunt:

debitorul, cu aprobarea adunării generale a acţionarilor/asociaţilor, în termen de 30 de zile de la afişarea tabelului definitiv de creanţe;

administratorul judiciar, de la data desemnării sale şi până la împlinirea unui termen de 30 de zile de la data afişării tabelului definitiv de creanţe

unul sau mai mulţi creditori care şi-au anunţat această intenţie până la votarea raportului privind cauzele care au stat la baza apariției stării de insolvență.

Executarea planului de reorganizare nu va putea depăşi 3 ani, socotiţi de la data confirmării.

Termenele de plată stabilite prin contracte - inclusiv de credit sau de leasing - pot fi menţinute prin plan, chiar dacă depăşesc perioada de 3 ani.

Aceste termene pot fi şi prelungite, cu acordul expres al creditorilor. Planul de reorganizare va menţiona:

categoriile de creanţe care nu sunt defavorizate, în sensul legii; tratamentul categoriilor de creanţe defavorizate; dacă şi în ce măsură debitorul, membrii grupului de interes

economic, asociaţii din societăţile în nume colectiv şi asociaţii comanditaţi din societăţile în comandită vor fi descărcaţi de răspundere;

ce despăgubiri urmează a fi oferite titularilor tuturor categoriilor de creanţe. Planul va stabili acelaşi tratament pentru fiecare creanţă din cadrul unei

categorii distincte, cu excepţia cazului în care deţinătorul unei creanţe din categoria respectivă consimte un tratament mai puţin favorabil pentru creanţa sa.

O copie de pe planul propus va fi depusă la grefa tribunalului şi la oficiul registrului comerţului şi va fi comunicată debitorului, prin administratorul special.

Şedinţa adunării creditorilor în care se va exprima votul asupra planului de reorganizare se va ţine în termen de 20-30 de zile de la publicarea anunţului.

63

Page 64: Curs Comercial

Planul de reorganizare, inclusiv anexele, se va comunica în format electronic, scanat, prin grija administratorului judiciar, prin e-mail sau prin postare pe site-ul acestuia.

Când sentinţa care confirmă un plan intră în vigoare, activitatea debitorului este reorganizată în mod corespunzător. Creanţele şi drepturile creditorilor şi ale celorlalte părţi interesate sunt modificate astfel cum este prevăzut în planul de reorganizare.

Dacă nici un plan nu este confirmat şi termenul pentru propunerea unui plan a expirat, judecătorul-sindic va dispune începerea de îndată a procedurii falimentului. În urma confirmării unui plan de reorganizare, debitorul îşi va conduce activitatea sub supravegherea administratorului judiciar şi în conformitate cu planul confirmat.

Acţionarii, asociaţii şi membrii cu răspundere limitată nu au dreptul de a interveni în conducerea activităţii ori în administrarea averii debitorului, cu excepţia cazurilor expres şi limitativ prevăzute de lege.

7. Falimentul Judecătorul-sindic va decide, prin sentinţă sau, după caz, prin încheiere,

intrarea în faliment în următoarele cazuri: - debitorul şi-a declarat intenţia de a intra în procedura simplificată; - debitorul nu şi-a declarat intenţia de reorganizare - față de cererea creditorului de deschidere a procedurii, debitorul a

contestat că ar fi în stare de insolvenţă, iar contestaţia a fost respinsă de judecătorul-sindic;

- nici unul dintre celelalte subiecte de drept îndreptăţite nu a propus un plan de reorganizare, sau nici unul dintre planurile propuse nu a fost acceptat şi confirmat;

- debitorul şi-a declarat intenţia de reorganizare, dar nu a propus un plan de reorganizare ori planul propus de acesta nu a fost acceptat şi confirmat;

- obligaţiile de plată şi celelalte sarcini asumate nu sunt îndeplinite în condiţiile stipulate prin planul confirmat

- desfăşurarea activităţii debitorului în decursul reorganizării sale aduce pierderi averii sale;

- a fost aprobat raportul administratorului judiciar prin care se propune, după caz, intrarea debitorului în faliment. În cazul intrării în faliment în procedura generală, lichidatorul va trimite o

notificare creditorilor, debitorului şi oficiului registrului comerţului.Notificarea va cuprinde:

termenul limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanţelor termenul de verificare a creanţelor termenul de depunere la tribunal a contestaţiilor termenul de întocmire a tabelului definitiv consolidat

Vor fi supuse verificării toate creanţele asupra averii debitorului, inclusiv cele bugetare, născute după data deschiderii procedurii.

În cazul intrării în faliment prin procedura simplificată, lichidatorul va notifica în scris creditorii, debitorul și oficiul registrului Comerțului cu privire la:

intrarea în procedura falimentului

64

Page 65: Curs Comercial

în cazul debitorului persoană juridică, ridicarea dreptului de administrare şi dizolvarea acestuiaÎn cazul intrării în faliment după confirmarea unui plan de reorganizare,

titularii creanţelor participă la distribuiri cu valoarea acestora, astfel cum au fost prezentate în planul confirmat, mai puţin cota încasată în cursul reorganizării.

Efectuarea lichidării Lichidarea bunurilor din averea debitorului va fi efectuată de lichidator sub

controlul judecătorului-sindic. Lichidarea va începe îndată după finalizarea de către lichidator a inventarierii şi depunerea raportului de evaluare.

Bunurile vor putea fi vândute în bloc sau individual. Metoda de vânzare a bunurilor, respectiv licitaţie publică, negociere directă sau o combinaţie a celor două, va fi aprobată de adunarea creditorilor, pe baza propunerii lichidatorului.

Lichidatorul prezintă adunării generale a creditorilor şi regulamentul de vânzare corespunzător modalităţii de vânzare pentru care optează. Bunurile din averea debitorului vor fi evaluate atât în bloc, cât şi individual.

Lichidatorul va prezenta comitetului creditorilor un raport în care se va menționa:

evaluarea bunurilor metoda de valorificare a acestora dacă vânzarea se va face în bloc sau individual ori o combinaţie a

acestora, prin licitaţie publică sau negociere directă sau prin ambele metode. Imobilele vor putea fi vândute direct, în urma propunerii lichidatorului,

aprobată de adunarea generală a creditorilor. Ulterior aprobării de către adunarea generală a creditorilor, vânzarea va

putea fi făcută, sub sancţiunea nulităţii, numai după 30 de zile de la data ultimei publicări făcute de lichidator în ziar a anunţului privind condiţiile de supraofertare.

Distribuirea sumelor realizate în urma lichidării Fondurile obţinute din vânzarea bunurilor din averea debitorului vor fi

distribuite în următoarea ordine: - taxe, timbre şi orice alte cheltuieli aferente vânzării bunurilor

respective; - creanţele creditorilor garantaţi născute în timpul procedurii de

insolvenţă după confirmarea planului de reorganizare; - creanţele creditorilor garantaţi născute înainte de deschiderea

procedurii.

La fiecare 3 luni, lichidatorul va prezenta comitetului creditorilor:- un raport asupra fondurilor obţinute din lichidare şi din încasarea de

creanţe;- un plan de distribuire între creditori.

Raportul asupra fondurilor obţinute din lichidare va cuprinde: - soldul aflat în contul de lichidare după ultima distribuire; - încasările efectuate din valorificarea fiecărui bun şi din recupererea

creanţelor;

65

Page 66: Curs Comercial

- cuantumul dobânzilor sau al altor venituri de care beneficiază averea debitorului ca urmare a păstrării în conturi bancare a sumelor nedistribuite sau prin administrarea bunurilor existente în averea debitoarei;

- totalul sumelor aflate în contul de lichidare.

Creanţele vor fi plătite, în cazul falimentului, în următoarea ordine: - taxele, timbrele sau orice alte cheltuieli aferente procedurii - creanţele izvorâte din raportul de muncă; - creditele, cu dobânzile şi cheltuielile aferente, acordate după

deschiderea procedurii, - creanţele rezultând din continuarea activităţii debitorului după

deschiderea procedurii; - creanţele bugetare; - sumele datorate de debitor unor terţi, în baza unor obligaţii de

întreţinere, de plată a unor sume periodice destinate asigurării mijloacelor de existenţă;

- sumele stabilite de judecătorul-sindic pentru întreţinerea debitorului şi a familiei sale, dacă acesta este persoană fizică;

- creanţele reprezentând credite bancare, cu cheltuielile şi dobânzile aferente, cele rezultate din livrări de produse, prestări de servicii sau alte lucrări, precum şi din chirii;

- alte creanţe chirografare; - creanţele subordonate, în următoarea ordine de preferinţă: credintele acordate persoanei juridice debitoare de către un asociat

sau acţionar deţinând cel puţin 10% din capitalul social; creanţele izvorând din acte cu titlu gratuit.

După ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate, lichidatorul va supune judecătorului-sindic un raport final. Raportul final va fi însoţit de situaţiile financiare finale.

Judecătorul-sindic va convoca adunarea creditorilor în termen de maximum 30 de zile de la afişarea raportului final.

Creditorii pot formula obiecţii la raportul final cu cel puţin 5 zile înainte de data convocării.

Judecătorul-sindic va soluţiona, prin încheiere, toate obiecţiunile la raportul final, îl va aproba sau va dispune, dacă este cazul, modificarea acestuia.

După ce judecătorul-sindic aprobă raportul final al lichidatorului, acesta va trebui să facă distribuirea finală a tuturor fondurilor din averea debitorului.

8. Închiderea procedurii În orice stadiu al procedurii, dacă se constată că nu există bunuri în averea

debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative, judecătorul-sindic va da o sentinţă de închidere a procedurii.

Prin această hotărâre se dispune şi radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat.

O procedură de reorganizare prin continuarea activităţii sau lichidare pe bază de plan va fi închisă, în urma îndeplinirii tuturor obligaţiilor de plată asumate în planul confirmat.

66

Page 67: Curs Comercial

Procedura de faliment va fi închisă prin îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:

judecătorul-sindic a aprobat raportul final toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite fondurile nereclamate au fost depuse la bancă.

În urma unei cereri a lichidatorului, judecătorul-sindic va pronunţa o sentinţă, închizând procedura, iar în cazul persoanelor juridice dispunând şi radierea acestora.

Dacă creanţele au fost complet acoperite prin distribuirile făcute, judecătorul-sindic va pronunţa o sentinţă de închidere a procedurii falimentului şi de radiere a debitorului din registrul în care este înmatriculat:

Sentinţa de închidere a procedurii va fi notificată de judecătorul-sindic organelor fiscale competente şi oficiului registrului comerţului.

Prin închiderea procedurii, judecătorul-sindic, administratorul/lichidatorul şi toate persoanele care i-au asistat sunt descărcaţi de orice îndatoriri sau responsabilităţi cu privire la procedură.

9. Răspunderea membrilor organelor de conducere Dacă în raportul privind cauzele care au condus la apariția stării de

insolvență sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariţia acestei stări, administratorul judiciar sau lichidatorul poate solicita judecătorului sindic atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere - art. 138 din Legea nr. 85/2006.

Judecătorul sindic poate admite cererea administratorului/lichidatorului judiciar dacă se constată că membrii organelor de conducere se face vinovate de săvârșirea următoarelor fapte:

- au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;

- au făcut acte de comerţ în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;

- au dispus, în interes personal, continuarea unei activităţi care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăţi;

- au ţinut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ţinut contabilitatea în conformitate cu legea;

- au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia;

- au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăţi;

- în luna precedentă încetării plăţilor, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferinţă unui creditor, în dauna celorlalţi creditori.

Administratorul judiciar sau lichidatorul va putea cere judecătorului-sindic să instituie măsuri asigurătorii asupra bunurilor din averea persoanelor urmărite conform art. 138 din Legea nr. 85/2006.

Fixarea unei cauţiuni de 10% din valoarea pretenţiilor este obligatorie.

67

Page 68: Curs Comercial

Test de autoevaluare tema 11

Rezolvare - Pentru a găsi răspunsul la toate întrebările şi pentru a cnoaşte efectiv

procedura derulării procesului de insolvenţă este necesar parcurgerea întregului capitol.

Bibliografie:1. Nemeş, Vasile, Drept comercial. Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2012, p. 434-

480;2. Piperea, Gheorghe, Drept comercial. Volumul II, Ed. C.H. Beck,

Bucureşti, 2009, p.177-445;3. Stănescu, Arin Octav, Procedura insolvenţei: culegere de practică

judiciară 2006-2009, Volumul I, Deschiderea procedurii insolvenţei. Participanţii la procedura insolvenţei, Ed: C.H. Beck, Bucureşti, 2009, p. 1-263;

4. Stănescu, Arin Octav, Procedura insolvenţei: culegere de practică judiciară 2006-2009, Volumul II, Administrarea procedurii insolvenţei, Reorganizarea şi falimentul, Ed: C.H. Beck, Bucureşti, 2011, p. 392-481;

5. Stănescu, Arin Octav, Procedura insolvenţei: culegere de practică judiciară 2006-2009, Volumul III, Închiderea procedurii insolvenţei şi antrenarea răspunderii. Insolvenţa transfrontalieră, Ed: C.H. Beck, Bucureşti, 2011, p. 392-481;

6. Stanciu, D. Cărpenaru, Nemeş, Vasile, Hotca, M. Adrian, Noua lege a insolvenţei- comentariu pe articole, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2006, p. 56-317.

68

Enumeraţi participanţii în cadrul procedurii insolvenţei. Judecătorul-sindic. Principalele atribuţii ale judecătorului-sindic. Adunarea şi comitetul creditorilor. Principalele atribuţii ale administratorului judiciar şi ale

lichidatorului. Deschiderea procedurii insolvenței. Efecte. Cererea de admitere a creanţelor. Tabelul preliminar şi tabelul

definitiv. Reorganizarea judiciară. Planul de reoganizare. Falimentul. Efectuarea lichidării. Închiderea procedurii. Răspunderea membrilor organelor de conducere.

Page 69: Curs Comercial

Modurile de finanțare ale activităților comerciale. Instituţii de credit

Obiective tema 12Societățile bancareAutoevaluare tema 12Bibliografie tema 12Timp recomandat - 2 ore

Obiective:- definirea şi explicarea principalelor moduri de finanţare ale activităţilor comerciale.- definireainstituţilor de credit- atribuţiile instituţilor de credit societăților bancare.

Competenţe:- utilizarea cunoştinţelor în aplicaţii practice privind modurile de finanţare ale activităţilor comerciale.- utilizarea cunoştinţelor privind modul de funcţionare al societăţilor bancare.

Pentru a-și asigura buna funcționare în cadrul unei economii de piață și cu respectarea principiilor concurenței loiale, întreprinderea trebuie să selecteze cea mai avantajoasă politică de finanțare a activităților comerciale pe care le desfășoară.

Resursele financiare pot fi:- resurse interne, respectiv finanțări din fonduri proprii (autofinanțarea,

creșteri de capital);- resurse externe (credite, fondurile structurale).Cea mai mare parte a capitalului de lucru, respectiv a fondurilor necesare

activitatilo curete necesare deyvoltari soc dar si a fondurilor necesare penreu investitii se obtin prin intermediul insituţilor de credit. Instituţile de credit, cele mai numeroase se află sub supravegherea BNR, purtând denumirea de bănci sau societăţi bancare.

O altă categorie este cea a întreprinderilor financiare nebancare, societăţi care pot asigura anumite tipuri de finanţări şi având un regim juridic mai relaxat raportat la cel al băncilor.

69

TEMA 12

Page 70: Curs Comercial

Societățile bancareSocietatea bancară este o societate comercială cu statut special, diferit de

cel a altor societăți comerciale reglementate de Legea nr. 31/1990 republicată.

Reglementări naționale și comunitare cu privire la societățile bancare: O.U.G. nr.99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea

capitalului; Legea nr. 297/2004 privind piața de capital; Legea nr. 31/1990 a societăților comerciale, republicată; Legea nr. 83/1997 pentru privatizarea societăţilor comerciale

bancare la care statul este acţionar; Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naționale a României; Directiva nr. 2006/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului

din 14 iunie 2006 privind accesul la activitate şi desfăşurarea activităţii de către instituţiile de credit;

Directiva nr. 2006/49/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 14 iunie 2006 privind adecvarea capitalului firmelor de investiţii şi instituţiilor de credit trebuie realizate până la finele anului 2006.

Obiectele de activitate a societății bancareConform art. 18 alin. (1) din O.U.G. nr. 99/2006, societatea bancară poate

desfăşura următoarele activităţi: - atragere de depozite şi de alte fonduri rambursabile; - acordare de credite, incluzând printre altele: credite de consum,

credite ipotecare, factoring cu sau fără regres, finanţarea tranzacţiilor comerciale, inclusiv forfetare;

- leasing financiar; - servicii de plată - emitere de garanţii şi asumare de angajamente; - tranzacţionare în cont propriu şi/sau pe contul clienţilor, în condiţiile

legii, cu: instrumente ale pieţei monetare valută; contracte futures şi options financiare; instrumente având la bază cursul de schimb şi rata dobânzii; valori mobiliare şi alte instrumente financiare transferabile; - participare la emisiunea de valori mobiliare şi alte instrumente

financiare, prin subscrierea şi plasamentul acestora ori prin plasament şi prestarea de servicii legate de astfel de emisiuni;

- servicii de consultanţă cu privire la structura capitalului, strategia de afaceri şi alte aspecte legate de afaceri comerciale, servicii legate de fuziuni şi achiziţii şi prestarea altor servicii de consultanţă;

- administrare de portofolii şi consultanţă legată de aceasta; - custodie şi administrare de instrumente financiare; - intermediere pe piaţa interbancară;

70

Page 71: Curs Comercial

- prestare de servicii privind furnizarea de date şi referinţe în domeniul creditării;

- închiriere de casete de siguranţă; - emitere de monedă electronică; - operaţiuni cu metale şi pietre preţioase şi obiecte confecţionate din

acestea; - dobândirea de participaţii la capitalul altor entităţi; - orice alte activităţi sau servicii, în măsura în care acestea se

circumscriu domeniului financiar.

Particularitățile de constituire a societății de tip bancar:- societatea se poate constitui doar sub forma unei societăți pe acțiuni;- nu este permisă constituirea societății de tip bancar prin subscripție

publică (art. 32 din O.U.G. nr.99/2006);- capitalul social minim este reprezentat de echivalentul în lei a sumei

de 5 milioane de Euro;- sediul social şi, după caz, sediul real al societății bancare trebuie să fie

situate pe teritoriul României;- înființarea unei societăți bancare este condiționată de acordarea în

prealabil, de către Banca Națională a României (B.N.R.), a unei autorizații;În vederea autorizării unei societăți bancare, B.N.R. trebuie să fie informată

cu privire la: identitatea acţionarilor sau a membrilor, persoane fizice sau juridice,

care urmează să deţină direct sau indirect participaţii calificate la instituţia de credit

valoarea acestor participaţii.

Atribuțiile B.N.R. în desfășurarea și supravegherea activității societăților bancare

Activitățile prevăzute de O.U.G. nr. 99/2006 pot fi desfășurate în limita autorizaţiei acordate de B.N.R.

B.N.R. acordă autorizaţie numai dacă, din perspectiva necesităţii asigurării unui management prudent şi sănătos al instituţiei de credit, calitatea persoanelor respective este adecvat.

B.N.R. asigură supravegherea prudenţială a societăților bancare, inclusiv a sucursalelor acestora înfiinţate în alte state membre ori în state terţe

Modalități de supraveghere a societăților bancare: stabilirea unor norme şi indicatori de prudenţă bancară urmărirea respectării acestora, atât la nivel individual, cât şi la nivel

consolidat. Societățile bancare sunt obligate să raporteze B.N.R. datele şi informaţiile

necesare pentru evaluarea respectării dispoziţiilor O.U.G. nr. 99/2006, la termenele şi în forma stabilite de aceasta.

B.N.R. asigură verificarea cadrului de administrare, a strategiilor, proceselor şi mecanismelor implementate de fiecare societate bancară, pentru respectarea dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă şi ale reglementărilor

71

Page 72: Curs Comercial

emise în aplicarea acesteia şi realizează propria evaluare a riscurilor la care instituţia de credit este sau poate fi expusă.

B.N.R. poate face recomandări instituţiei de credit, persoană juridică română, în vederea adoptării de măsuri corespunzătoare de către aceasta pentru îmbunătăţirea cadrului de administrare.

B.N.R. poate dispune măsuri de supraveghere şi/sau aplicarea de sancţiuni potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă.

Societățile bancare sunt obligate să permită personalului B.N.R. să le examineze evidenţele, conturile şi operaţiunile şi să furnizeze documentele şi informaţiile legate de desfăşurarea activităţii.

Societățile bancare sunt obligate să transmită B.N.R. orice informaţii solicitate de aceasta, în scopul exercitării competenţelor sale prevăzute de lege.

Test de autoevaluare tema 12

Rezolvare - răspunsurile se găsesc în partea A şi B a capitolului.

- Pentru a găsi răspunsul la ultima întrebare se va parcurge întregul capitol.

Bibliografie:1. Basno, Cezar, Dardac, Nicolae, Sisteme de plăţi, compensări şi decontări,

Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2004, p. 5-17;2. Piperea, Gheorghe, Drept comercial. Volumul I, Ed. C.H. Beck, Bucureşti,

2008, p.324-410;3. Săuleanu, Lucian, Smarandache Lavinia, Dodocioiu Alina, Drept bancar:

curs universitar, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2009, p. 159-246;4. N5.6. Turcu, Ion, Tratat teoretic si practic de drept comercial. Vol. IV, Ed. C.H.

Beck, Bucureşti, 2008, p. 8-54, 140-197, 476-575;

72

Enumeraţi principalele resurse de finanţare a activităţilor comerciale.

Care sunt caracteristicile societății comerciale de tip bancar.

Page 73: Curs Comercial

Titluri de credit şi instrumente de plata

Obiective tema 13Noțiune, clasificare, condiţiiAutoevaluare tema 13Bibliografie tema 13Timp recomandat - 2 ore

Obiective:- definirea şi explicarea principalelor titluri de credit şi instrumente de plată.- caracteristici şi condiţii de validitate.

Competenţe:- utilizarea cunoştinţelor în aplicaţii practice privind titluri de credit şi instrumente de plată.- utilizarea cunoştinţelor privind forma şi condiţiile de validitate a instrumentelor de plată.

Definiţia efectului de comerţEfect de comerţ – termen generic utilizat în practica comercială pentru a

desemna un titlu negociabil care dă dreptul la plata unei sume de bani, cum este cambia sau un alt titlu de valoare, prin care se constată o creanţă întemeiată pe o livrare de mărfuri sau o prestare de servicii.

Distincţie: titluri care au vocaţie unică, respectiv doar de instrument de plată, cum

este cazul cecului; titluri cu o vocaţie dublă, respectiv de instrument de plată şi de

instrument de credit, cum este cazul cambiei sau biletului la ordin;

Clasificare în funcţie de conţinut titluri ce conferă dreptul la o sumă de bani: cambia, cecul, biletul la

ordin, titluri de stat, etc. titluri ce conferă dreptul la ridicarea unei anume cantităţi de mărfuri:

conosamente, recipise de depozit, warante, etc. Titluri ce conferă drepturi complexe: acţiunile societăţilor comerciale;

Caracteristici:- negociabilitatea,

73

TEMA 13

Page 74: Curs Comercial

- obiectul său să reprezinte o sumă de bani, - angajamentul de plată, - termenul scurt şi - posibilitatea de a fi acceptat pentru plată

Cerinţe:- să aibă caracter constitutiv de drepturi, - să aibă caracter formal, - să aibă caracter literal şi - să confere un drept autonom.

CAMBIAÎnscrisul prin care o persoană (trăgătorul), dă mandat sau ordonă altei

persoane (trasul) să plătească unei a treia persoane (beneficiarul) sau la ordinul acesteia, o sumă determinată de bani, în data şi la locul înscrise pe suportul de hârtie.

Cuprinsul cambiei (art.1 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin):

Denumirea de cambie trecută în însuşi textul titlului şi exprimată în limba întrebuinţată pentru redactarea acestui titlu; Ordinul necondiţionat de a plăti o sumă determinată; Numele aceluia care trebue să plătească (tras); Arătarea scadenţii; Arătarea locului unde plata trebue făcută; Numele acelui căruia sau la ordinul căruia plata trebue făcută; Arătarea datei şi a locului emiterii; Semnătura celui care emite cambia (trăgător).

Condiţii de validitate Calitatea de comerciant – necomercianţii pot efectua operaţiuni cu cambii doar în chip accidental (art.9 din Codul comercial) Forma scrisă Prezenţa tuturor menţiunilor obligatorii – cele prevăzute la art. 1 din Legea nr. 58/1934;

Cambia în alb: Cambie care poartă semnătura trăgătorului, dar nu conţine toate

menţiunile obligatorii; Lipsa înscrierii obligatorii trebuie să fie consecinţa unui act voit, iar nu

a unei erori; Posesorul decade din dreptul de a completa cambia în alb după trei ani

de la data emisiunii cambiei. (art.12 alin. 2 din Legea nr. 58/1934).

Clauze facultative (accesorii):- “nu la ordin”, “fără gir”, netransmisibil prin gir”;- “după aviz”- “valoarea primită în mărfuri”, “în numerar”, etc.- Nu se permite condiţionarea printr-o clauză a ordinului de a plăti;

74

Page 75: Curs Comercial

- Sunt considerate ca inexistente clauzele exoneratoare de plată şi anumite clauze privitoare la dobânzi;

Acceptarea cambiei:- Cambia devine opozabilă trasului după acceptare;- Acceptarea obligă trasul de a plăti la scadenţă suma acceptată;- Refuzul acceptării se constată printr-un protest de neacceptare, în formă

autentică, înainte de scadenţă;- Acceptarea este facultativă, cu excepţia:

Înscrierii unei clauze în sensul că acceptarea este obligatorie; Cambiilor cu scadenţă la vedere;

Plata cambiei- Cambia cu scadenţă trebuie prezentată la plată în acea zi sau în cel mult

următoarele două zile;- Cambia fără scadenţă se achită la prezentare, dar nu mai târzie de un

an;- Refuzul de plată al trasului transformă obligaţia de garanţie a

trăgătorului, girantului şi avalistului în obligaţie de plată;

Acţiuni cambiale- Directe: contra acceptantului şi avaliştilor săi;- De regres: contra trăgătorului, girantului sau acceptantului prin intervenţie; Poate fi exercitată şi înainte de scadenţă:

- În cazul refuzului de acceptare a trasului;- În cazul falimentului trasului;- În cazul falimentului trăgătorului cambiei stipulate ca neacceptabilă.

A valul: - Garanţie de plată a cambiei;- Garantul – avalist;- Debitorul garantat – avalizat;- Formula avalului se înscrie pe faţa originalului cambiei, a copiei

cambiei sau pe adaus şi constă în cuvintele: “avalizat”, “pentru aval”, “pentru garanţie”, etc.

Girul:- Girul sau andosarea este modul de circulaţie a cambiei şi se face prin

predarea titlului cu o menţiune scrisă pe dosul cambiei.- Girant – cel ce transmite cambia;- Giratar – cel ce primeşte cambia;- Condiţii: să fie scris pe cambie sau pe un adaus (foaie de prelungire) al

acesteia (allonge) şi să fie semnat de girant;

75

Page 76: Curs Comercial

DISCUŢIE• De ce nu este cardul de plăţi un efect de comerţ?

– acesta este recunoscut drept un simplu accesoriu necesar plăţii la contractul de cont curent (impropriu denumit uneori sub titulatura de contract de card bancar),

– nu îndeplineşte condiţia esenţială de înscris formal şi literal;– nu are un caracter autonom, el fiind utilizat în temeiul unui contract;

Test de autoevaluare tema 13

Rezolvare - răspunsurile se găsesc în partea A şi B a capitolului.

- Pentru a găsi răspunsul la ultima întrebare se va parcurge întregul capitol.

Bibliografie:1. Mircea N. Costin, Mircea C. Costin – Dicţionar de drept civil, vol.II, Ed.

Lumina Lex, Bucureşti, p.158; 2. Nemeş, Vasile, Drept comercial. Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2012, p. 407-

433;3. Niţă, Manuela, Titlurile de credit ca instrumente de plată, Ed. Universul

Juridic, Bucureşti, 2010, p. 11-271;4. Popescu, Grigore- Florin, Biletul la ordin, cecul şi cambia: jurisprudenţă

comercială şi penală, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2011, p. 1-158;5. Piperea Gheorghe, Drept comercial. Volumul II, Ed. C.H. Beck,

Bucureşti, 2009, p.129-153;6. Stanciu, D. Cărpenaru, Tratat de drept comercial roman, Ediţia a III-a,

Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2012, p. 606-664;

76

Definiţi efectul de comerţ şi enumeraţi caracteristicile acestuia. Cambia. Cuprins. Condiţii de validitate. Cambia în alb. Acceptarea şi plata cambiei. Principalele acţiuni cambiale

Page 77: Curs Comercial

Contractele specifice activităților comerciale

Obiective tema 14Noțiune, tipuri. caracteristiciObligaţii şi efecteAutoevaluare tema 14Bibliografie tema 14Timp recomandat - 4 ore

Obiective:- definirea şi explicarea contractelor specifice activităţilor comerciale.- caracteristici, condiţii de validitate, obligaţii, încetare şi efecte ale fiecărui contract.

Competenţe:- utilizarea cunoştinţelor în aplicaţii practice privind contractele specifice activităţilor comerciale.- posibilitatea utilizării cunoştinţelor privind forma, condiţiile de validitate, obligaţii, efecte la încheierea efectivă a unui contract.

Potrivit Noului Cod Civil contractul este acordul de voinţe dintre două sau mai multe persoane cu intenţia de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic.

Principalele contracte folosite în activitatea de comerţ sunt:a. Contractul de vânzare-cumpărare;b. Contractul de furnizare;c. Contractul de agenţie;d. Contractul de fiducie;e. Contractul de report;f. Contractul de factoring;g. Contractul de asociere în participaţie;h. Contractul de comision;i. Contractul de franciză;j. Contractul de leasing;k. Contractul de transport;l. Contractul de consignaţie;m. Contractul de cont curent;n. Contractul de cont bancar curent;o. Contractul de expediţie;

77

TEMA 14

Page 78: Curs Comercial

a. Contractul de vânzare-cumpărare Vânzarea este definită în Noul Cod Civil ca fiind contractul prin care

vanzatorul transmite sau, dupa caz, se obliga sa transmita cumparatorului proprietatea unui bun in schimbul unui pret pe care cumparatorul se obliga sa il plateasca.

Contractul de vânzare-cumpărare este un contract care prezintă următoarele caracteristici:

- bilateral (sinalagmatic), adică dă naştere la obligaţii reciproce între părţile contractante;

- consensual, fiind valabil prin simplul accord de voinţă al părţilor; - comutativ: întinderea obligaţiilor reciproce este cunoscută de părţi din

momentul încheierii contractului;- cu titlu oneros, ambele părţi urmărind obţinerea unui anumit interes,o

anumită contravaloare economic (bunul cumpărat, respectiv echivalentul valoric-preţul;

- translativ de propietate: prin contract se transmite dreptul de propietate asupra bunului de la vânzător la cumpărător;

- solemn: când este vorba de vânzare de terenuri agricole se prevede forma autentică a contractului.

Obligaţiile principale ale vânzătorului:- să transmită proprietatea bunului sau, după caz, dreptul vândut;- să predea bunul;- să îl garanteze pe cumpărător contra evicţiunii şi viciilor bunului. 

Cumpărătorul are următoarele obligaţii principale: - să preia bunul vândut; - să plătească preţul vânzării;

b. Contractul de furnizare Contractul de furnizare este acela prin care o parte, denumită furnizor, se

obligă să transmită proprietatea asupra unei cantităţi determinate de bunuri şi să le predea, la unul sau mai multe termene ulterioare încheierii contractului ori în mod continuu, sau să presteze anumite servicii, la unul sau mai multe termene ulterioare ori în mod continuu, iar cealaltă parte, denumită beneficiar, se obligă să preia bunurile sau să primească prestarea serviciilor şi să plătească preţul lor.

Caractere juridice:- contract sinalagmatic (bilateral) întrucât obligaţiile născute din acesta

sunt reciproce şi interdependente;- cu titlu oneros deoarece fiecare parte urmăreşte să îşi procure un avantaj

în schimbul obligaţiilor asumate;- comutativ deoarece, la momentul încheierii sale, existenţa drepturilor şi

obligaţiilor părţilor este certă, iar întinderea acestora este determinată;- real întrucât, pentru validitatea sa, este necesară atât realizarea acordului

de voinţă, cât şi remiterea bunului (bunurilor) sau prestarea serviciului;

78

Page 79: Curs Comercial

- cu executare în timp, întrucât bunul poate fi predat la un singur termen sau la mai multe termene, însă ulterioare momentului încheierii contractului.

Obligaţiile furnizorului:- Transmiterea dreptului de proprietate asupra bunurilor furnizate;- Predarea bunurilor şi prestarea serviciilor;- Suportarea riscului pieirii bunurilor până în momentul predării;- Obigaţia de garanţie contra evicţiunii;- Obligaţia de garanţie contra viciilor bunurilor furnizate.

Obigaţiile beneficiarului:- Preluarea bunurilor;- Plata preţului produselor sau serviciilor;

Încetarea contractului de furnizare:- Prin denunţare unilaterală dacă nu s-a stabilit un termen contractual;- La împlinirea termenului;- Prin voinţa comună a părţilor;- Prin imposibilitatea material sau juridică de furnizare sau de recepţie a bunurilor;- Prin declanşarea procedurii insolvenţei asupra uneia din părţile contractante.

c. Contractul de agenţie Contractul de agenţie este contractul prin care o parte, denumita comitent,

împuterniceşte în mod statornic cealaltă parte, denumită agent, fie să negocieze, fie atât să negocieze, cât şi să încheie contracte, în numele şi pe seama comitentului, în schimbul unei remuneraţii, în una sau în mai multe regiuni determinate. (art. 2072 alin. 1 din Noul Cod civil).

Caracteristici:- Activitate din cadrul contractului de agentie este o activitate cu caracter

profesional si este de durata.- Agentul acţionează cu titlu profesional; are impact in ceea ce priveste

criteriile particulare de apreciere a vinovăţiei.- Activitatea agentului se va desfasura avand in vedere una sau în mai

multe regiuni determinate.- Comitentul îl împuterniceşte în mod statornic pe agent.- Agentul este un intermediar independent.- Agentul nu este prepusul comitentului.

Obligaţiile agentului:- Este ţinut să îndeplinească obligaţiile care decurg din împuternicirea

primită din partea comitentului;- Este obligat să-I comunice comitentului informaţiile ce interesează

afacerile acestuia;- Este obligat să îndeplinească împuternicirea în condiţii cât mai

avantajoase pentru comitent;- Este obligat să respecte instrucţiunile rezonabile primate de la comitent;

79

Page 80: Curs Comercial

- Este obligat să ţină evidenţa operaţiunilor efectuate în contul comitentului;

- Este obligat să păstreze bunurile primate de la comitent în condiţii corespunzătoare.

Obligaţiile comitentului:- Este obligat să transmit agentului toate datele, informaţiile şi

instrumentele necesare executării contractului de agenţie; - Este obigat să plătească agentului renumeraţia cuvenită.Încetarea contractului:- La expirarea termenului;- Rezilierea contractului;- Denunţarea unilaterală.

d. Contractul de fiducie Fiducia este operaţiunea juridică prin care unul sau mai mulţi constituitori

transferă drepturi reale, drepturi de creanţă, garanţii ori alte drepturi patrimoniale, prezente ori viitoare, către unul sau mai mulţi fiduciari care le exercită cu un scop determinat, în folosul unuia sau mai multor beneficiari.

Aceste drepturi alcătuiesc o masă patrimonială autonomă, distinctă de celelalte drepturi şi obligaţii din patrimoniile fiduciarilor (art. 773 din Noul Cod Civil).

Caracteristici: - Contractul de fiducie este lovit de nulitate absolută dacă prin el se

realizează o liberalitate indirectă în folosul beneficiarului. - Beneficiarul fiduciei poate fi constituitorul, fiduciarul sau o terţă

persoană. - Fiducia este stabilită prin lege sau prin contract încheiat în formă

autentică. - Ea trebuie să fie expresă. - În absenţa unei stipulaţii contrare, constituitorul poate, în orice

moment, să desemneze un terţ care să îi reprezinte interesele în executarea contractului şi care să îi exercite drepturile născute din contractul de fiducie

- Sub sancţiunea nulităţii absolute, contractul de fiducie şi modificările sale trebuie să fie înregistrate la cererea fiduciarului, în termen de o lună de la data încheierii acestora, la organul fiscal competent să administreze sumele datorate de fiduciar bugetului general consolidat al statului.

- Când masa patrimonială fiduciară cuprinde drepturi reale imobiliare, acestea sunt înregistrate la administraţia publică locală competentă, sub sancțiunea nulității absolute.

- Desemnarea ulterioară a beneficiarului, în cazul în care acesta nu este precizat chiar în contractul de fiducie, trebuie să fie făcută, sub aceeaşi sancţiune, printr-un act scris înregistrat în aceleaşi condiţii.

- Dacă pentru transmiterea unor drepturi este necesară îndeplinirea unor cerinţe speciale de formă, se va încheia un act separat cu respectarea cerinţelor legale.

80

Page 81: Curs Comercial

- În aceste cazuri, lipsa înregistrării fiscale atrage aplicarea sancţiunilor administrative prevăzute de lege.

Părţile contractului de fiducie:Orice persoană fizică sau juridică poate fi constituitor. Pot avea calitatea de fiduciari numai instituţiile de credit, societăţile de

investiţii şi de administrare a investiţiilor, societăţile de servicii de investiţii financiare, societăţile de asigurare şi de reasigurare legal înfiinţate.

De asemenea, pot avea calitatea de fiduciari notarii publici şi avocaţii, indiferent de forma de exercitare a profesiei.

Conţinutul contractului de fiducie: - drepturile reale, drepturile de creanţă, garanţiile şi orice alte drepturi

patrimoniale transferate; - durata transferului, care nu poate depăşi 33 de ani începând de la data

încheierii sale; - identitatea constituitorului sau a constituitorilor; - identitatea fiduciarului sau a fiduciarilor; - identitatea beneficiarului sau a beneficiarilor ori cel puţin regulile care

permit determinarea acestora; - scopul fiduciei şi întinderea puterilor de administrare şi de dispoziţie

ale fiduciarului ori ale fiduciarilor.

Drepturile și obligațiile fiduciarului:- se prezumă că fiduciarul are puteri depline asupra masei patrimoniale

fiduciare, acţionând ca un veritabil şi unic titular al drepturilor în cauză, - excepţie: situația în care se dovedeşte că terţii aveau cunoştinţă de

limitarea acestor puteri;- fiduciarul are dreptul la o renumerație;- fiduciarul este obligat să dea socoteală constituitorului cu privire la

îndeplinirea obligaţiilor sale, precum și beneficiarului, la cererea acestuiaPentru prejudiciile cauzate prin actele de conservare sau administrare a

masei patrimoniale fiduciare, fiduciarul răspunde numai cu celelalte drepturi cuprinse în patrimoniul său.

Dacă fiduciarul nu îşi îndeplineşte obligaţiile sau pune în pericol interesele care i-au fost încredinţate, constituitorul, reprezentantul său sau beneficiarul poate cere în justiţie înlocuirea fiduciarului.

Denunţarea, modificarea şi revocarea contractului de fiducie:- Cât timp nu a fost acceptat de către beneficiar, contractul de fiducie

poate fi denunţat unilateral de către constituitor. - După acceptarea de către beneficiar, contractul nu poate fi modificat

sau revocat de către părţi ori denunţat unilateral de către constituitor decât cu acordul beneficiarului sau, în absenţa acestuia, cu autorizarea instanţei judecătoreşti.

81

Page 82: Curs Comercial

Încetarea contractului de fiducie:- prin împlinirea termenului sau prin realizarea scopului urmărit când

aceasta intervine înainte de împlinirea termenului. - prin renunțarea la fiducie de către toţi beneficiarii, iar în contract nu s-a

precizat cum vor continua raporturile fiduciare într-o asemenea situaţie. - în momentul în care s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei

împotriva fiduciarului sau în momentul în care se produc, potrivit legii, efectele reorganizării persoanei juridice.

Când contractul de fiducie încetează, masa patrimonială fiduciară existentă în acel moment se transferă la beneficiar, iar în absenţa acestuia, la constituitor.

Contopirea masei patrimoniale fiduciare în patrimoniul beneficiarului sau al constituitorului se va produce numai după plata datoriilor fiduciare.

e. Contractul de reportContractul de report reprezintă convenția prin care reportatorul cumpără de

la reportat cu plata imediată titluri de credit şi valori mobiliare circulând în comerţ.

În acelaşi timp, reportatorul se obligă să revândă reportatului titluri sau valori mobiliare de aceeaşi specie, la o anumită scadenţă, în schimbul unei sume determinate (art. 1772 alin. 1 şi alin. 2 din Noul Codul Civil).

Caracteristici:Contractul de report se încheie prin remiterea titlurilor sau valorilor

mobiliare, iar dacă acestea sunt nominative, prin îndeplinirea formalităţilor necesare pentru transmiterea lor.

În lipsă de stipulaţie contrară, drepturile accesorii conferite de titlurile şi valorile mobiliare date în report, precum dobânzile şi dividendele ajunse la scadenţă în timpul duratei reportului, se cuvin reportatorului.

Obligaţiile reportatorului:- să exercite opţiunea pe seama reportatului în timpul reportului, dacă

titlurile acordă un asemenea drept în condiţiile legii speciale- să pună la dispoziţia reportatorului fondurile necesare, cu cel puţin 3

zile înainte de scadenţa termenului de opţiune.Obligațiile reportatului:

- pună la dispoziţia reportatorului sumele necesare, cu cel puţin 3 zile înainte de scadenţa vărsămintelor, dacă în timpul reportului urmează a se efectua vărsăminte în contul titlurilor şi valorilor mobiliare care fac obiectul reportului.

Lichidarea reportului: - se va face înăuntrul celei de a doua zile de lucru ce urmează scadenţei. - Dacă la scadenţa termenului reportului părţile lichidează diferenţele,

făcând plata, şi reînnoiesc reportul asupra unor titluri sau valori mobiliare ce diferă prin calitatea sau specia lor ori pe un alt preţ, atunci se consideră că părţile au încheiat un nou contract.

f. Contractul de cont curentContractul de cont curent reprezintă convenția prin care părţile, denumite

curentişti, se obligă să înscrie într-un cont creanţele decurgând din remiteri

82

Page 83: Curs Comercial

reciproce, considerându-le neexigibile şi indisponibile până la închiderea contului.

Soldul creditor al contului la încheierea sa constituie o creanţă exigibilă. Dacă plata acestuia nu este cerută, soldul constituie prima remitere dintr-un

nou cont şi contractul este considerat reînnoit pe durată nedeterminată (art. 2171 din Noul Cod Civil).

Caracteristici: - Creanţele care nu pot face obiectul compensaţiei nu pot face obiectul

unui cont curent şi nu se vor înscrie în acesta sau, dacă sunt înscrise, înscrierea se consideră nescrisă.

- În cazul contractului încheiat între profesionişti, se vor înscrie în cont exclusiv creanţele derivând din exerciţiul activităţii profesionale, dacă nu se prevede expres contrariul.

Efectele încheierii contractului de cont curent: - Proprietatea remiterilor se transferă primitorului, prin înregistrarea

acestora în cont. - Obligaţiile născute din remiterile anterioare se novează şi creanţele

reciproce se compensează până la concurenţa debitului şi creditului, sub rezerva plăţii soldului creditor.

- Dobânzile curg pentru fiecare sumă de la data înscrierii în cont până la încheierea contului şi se socotesc pe zile, dacă părţile nu convin altfel.

- Drepturile la plata comisioanelor şi la restituirea cheltuielilor pentru operaţiunile înscrise în cont sunt incluse în cont, dacă nu se prevede expres contrariul.

- Înscrierea unei creanţe în cont curent nu împiedică exerciţiul acţiunilor şi excepţiilor referitoare la validitatea actelor sau operaţiunilor care au dat loc remiterilor.

- Garanţiile reale sau personale aferente creanţelor înscrise în cont rămân în fiinţă şi vor fi exercitate asupra soldului creditor la încheierea contului, în limita creditului garantat.

- Dacă o creanţă garantată de un fideiusor sau de un coobligat a fost înscrisă în cont, acesta rămâne obligat conform contractului de fideiusiune pentru cuantumul datoriei garantate, faţă de curentistul care, la închiderea contului, are un sold creditor.

Încheierea contului - Încheierea contului curent şi lichidarea soldului se fac la scadenţa

prevăzută în contract sau la momentul încetării contractului de cont curent.- Părţile pot decide termene intermediare de încheiere a contului, iar în

acest caz soldul creditor se înscrie ca prima partidă în noul cont. - Soldul creditor constituie o creanţă lichidă şi exigibilă la care se va

calcula dobânda convenţională de la data încheierii contului, dacă nu este trecută într-un cont nou.

Aprobarea contului - Extrasul sau raportul de cont trimis de un curentist celuilalt se prezumă

aprobat, dacă nu este contestat de acesta din urmă în termenul prevăzut în contract sau, în lipsa unui termen, într-un termen rezonabil.

83

Page 84: Curs Comercial

- Aprobarea contului nu exclude dreptul de a contesta ulterior contul pentru erori de înregistrare sau de calcul, pentru omisiuni sau dublă înregistrare, în termen de o lună de la data aprobării extrasului sau raportului de cont ori de la încheierea contului, sub sancţiunea decăderii.

Executarea şi poprirea: - Numai soldul creditor rezultat la încheierea contului curent poate fi

supus executării sau popririi pornite contra unuia dintre curentişti- Creditorii oricăruia dintre curentişti pot solicita instanţei să dispună, pe

cale de ordonanţă preşedinţială, încheierea înainte de termen a contului curent, pentru executarea sau poprirea soldului rezultat în favoarea curentistului debitor.

Termenul de prescripţie - Dreptul la acţiune pentru rectificarea erorilor de calcul, făcute cu ocazia

stabilirii soldului, a omisiunilor, a înscrierilor duble şi altora asemenea se va prescrie în termen de un an de la data comunicării extrasului de cont curent.

Încetarea contractului de cont curent: a) Încetarea de drept a contractului:

- la expirarea termenului convenit expres de părţi în cuprinsul contractului

- prin convenţie separată încheiată în formă scrisă. b) încetarea contractului la solicitarea oricărei părți contractante:În cazul contractului încheiat pe durată nedeterminată, fiecare parte poate

declara încetarea acestuia la încheierea contului, înştiinţând-o pe cealaltă parte cu 15 zile înainte.

c) prin denunțare unilaterală, sub rezerva notificării celeilalte părți contractante cu cel puțin 15 zile înainte.

g. Contractul de consignaţieContractul de consignaţie reprezintă o varietate a contractului de comision

care are ca obiect vânzarea unor bunuri mobile pe care consignantul le-a predat consignatarului în acest scop (art. 2.054 din Noul Cod Civil).

Caracteristici:- Contractul de consignaţie se încheie în formă scrisă. - Dacă prin lege nu se prevede altfel, forma scrisă este necesară numai

pentru dovada contractului.- Preţul la care bunul urmează să fie vândut este cel stabilit de părţile

contractului de consignaţie sau, în lipsă, preţul curent al mărfurilor de pe piaţa relevantă, de la momentul vânzării.

- Consignantul poate modifica unilateral preţul de vânzare stabilit, iar consignatarul va fi ţinut de această modificare de la momentul la care i-a fost adusă la cunoştinţă în scris.

- În lipsă de dispoziţii contrare ale contractului sau ale instrucţiunilor scrise ale consignantului, vânzarea se va face numai cu plata în numerar, prin virament sau cec barat şi numai la preţurile curente ale mărfurilor.

Drepturile și obligațiile consignantului:- Consignantul va remite bunurile consignatarului pentru executarea

contractului, păstrând dreptul de a inspecta şi controla starea acestora pe toată durata contractului.

84

Page 85: Curs Comercial

- Consignantul dispune de bunurile încredinţate consignatarului, pe toată durata contractului. El le poate relua oricând, chiar în cazul în care contractul a fost încheiat pe durată determinată.

- are obligația de a achita consignatarului cheltuielile de conservare şi vânzare a bunurilor, dacă prin contract nu se prevede altfel.

- are obligația de plată a cheltuielilor de întreţinere şi de depozitare a bunurilor, ori de câte ori va ignora obligaţia de a relua bunurile.

- are obligația de a asigura bunurile la valoarea stabilită de către părţi sau, în lipsă, la valoarea de circulaţie de la data primirii lor în consignaţie.

Drepturile și obligațiile consignatarului: - dreptul la o remunerație, care se stabileşte prin contract sau, în lipsă, ca

diferenţa dintre preţul de vânzare stabilit de consignant şi preţul efectiv al vânzării.

- dreptul să îi fie acoperite toate cheltuielile făcute pentru executarea contractului dacă consignantul reia bunurile sau dispune luarea acestora din posesia consignatarului, precum şi în cazul în care contractul de consignaţie nu se poate executa, fără vreo culpă din partea consignatarului;

- obligația de a primi şi a păstra bunurile ca un bun proprietar şi le va remite cumpărătorului sau consignantului, după caz, în starea în care le-a primit spre vânzare

- obligaţia de păstrare, asigurare şi întreţinere a bunurilor până când acestea sunt reluate de consignant dacă, potrivit împrejurărilor, bunurile nu pot fi reluate imediat de consignant, în caz de încetare a contractului prin renunţarea consignatarului.

Încetarea contractului:- prin revocarea consignatarului de către consignant, - prin renunţarea consignatarului, din cauzele indicate în contract, - prin moartea, dizolvarea, falimentul, interdicţia sau radierea

consignantului ori a consignatarului.

Test de autoevaluare tema 14

85

Enunţaţi principalele contracte folosite în activitatea comercială Contractul de vânzare-cumpărare; Contractul de furnizare; Contractul de agenţie; Contractul de fiducie; Contractul de report; Contractul de consignaţie; Contractul de cont curent;

Page 86: Curs Comercial

Rezolvare - răspunsurile se găsesc în partea de început a capitolului .

- Pentru a găsi răspunsul la celelalte întrebări trebuie parcurs tot cursul.

Bibliografie:1. Chirică, Dan, Contracte speciale civile şi comerciale, Ed. Rosetti, 2005, p.

57-98, 138-153;2. Nemeş, Vasile, Drept comercial. Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2012, p. 271-

405;3. Piperea, Gheorghe, Drept comercial. Volumul II, Ed. C.H. Beck,

Bucureşti, 2009, p.74-127;4. Piperea, Gheorghe, Introducere în Dreptul contractelor profesionale, Ed.

C.H. Beck, Bucureşti, 2011, p.66-271;5. Stanciu, D. Cărpenaru, Tratat de drept comercial roman, Ediţia a III-a,

Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2012, p. 451-601;6. Ţăndăreanu, Nicoleta, Principii generale şi speciale în materie de nulitate

a contractelor prin prisma prevederilor noului Cod civil ( Legea nr. 287/2009), evista de Drept Comercial nr. 1/2012, p 66-73;

7. Turcu, Ion, Vânzarea în Noul Cod civil, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2011, p. 65-87;

86