razboiul de independenta

17
Proiect Optional Istorie Evenimentele Esentiale Din Romania In Perioada Monarhiei CUCERIREA INDEPENDENTEI DE STAT Nume: MANTOIU SANDRA Clasa: a XI-a B

Upload: sandra

Post on 17-Dec-2015

59 views

Category:

Documents


4 download

DESCRIPTION

Istoria RomanieiRazboiul de Independenta (1877-1878)

TRANSCRIPT

Proiect Optional IstorieEvenimentele Esentiale Din Romania In Perioada Monarhiei

CUCERIREA INDEPENDENTEI DE STAT

Nume: MANTOIU SANDRAClasa: a XI-a BProfil: UMAN-FILOLOGIEProf.: TIRCHILA DANIEL

ROMANIA SI CUCERIREA INDEPENDENTEI DE STAT

1) Scurt istoric: Romania ca stat independent de la Tarile Romane sub suzeranitate la formarea statului unitar independent

2) Razboiul de independenta (1877-1878)

3) Urmari

ROMANIA DE LA SUZERANITATE LA INDEPENDENTA

Ca majoritatea tarilor europene, Romania a cunoscut o istorie tumultoasa. Desi a devenit stat unitary independent cu mai putin de 140 de ani in urma, Romania s-a luptat pentru independent si unitatea sa inca din Epoca Medievala. Primele semne ale viitoarei suzeranitati otomane au aparut odata cu sec XIV, in timpul cruciadelor tarzii. La aceste cruciade se va alatura si Mircea cel Batran, domnitorul Tarii Romanesti, care, luand parte la batalia de la Nicopole (1396 batalie castigate de turci), va fi nevoit sa incheie pace cu turcii si sa plateasca tribut.Rand pe rand, domnitorii din Tara Romaneasca s Moldova se vor impotrivii suzeranitatii Portii si vor lupta pentru obtinerea independentei fata de aceasta.Dupa Vlad Tepes si Stefan cel Mare, cel care va reusi (pentru scurt timp) sa obtina independent si sa uneasca toate cele trei Principate Romane este Mihai Viteazul.Infrangerea turcilor la Viena in 1683 anunta inceputul decaderii Imperiului Otoman si deschiderea crizei orientale, fapt ce i-a determinat pe domnitorii roamani (precum Constantin Brancoveanu si Dimitrie Cantemir) sa vizeze emanciparea de sub suzeranitatea ototmana.

Datorita neincrederii consucatorilor Imperiului Otoman in domnitorii romani, in 1711 a fost instaurat regimul fanariot care a luat sfarsit odata cu Revolutia de la 1821.Datorita Revolutiei pasoptiste, dar si a Razboiului Crimeei, chestiunea Tarilor Romane s-a transformat intr-o chestiune international. Astfel, in 1856 la Conferinta de la Paris s-a stabilit in cadrul Tratatului promulgat ca Tara Romaneasca si Moldova ramaneau sub suzeranitatea otomana cu garantia colectiva a celor 7 Puteri Europene.In sepetembrei 1859, Austria si Turcia au recunoscut actul de la 24 ianuarie (unirea Tari Romanesti cu Moldova), dar numai pe perioada domniei lui Cuza.De asemenea, promulgarea Constitutie de la 1866 de catre domn (Carol de Hohenzollern-Sigmaringen) fara a mai astepta accordul puterilor europene era o dovada a aspiratiei romanilor catre independenta.

RAZBOIUL DE INDEPENDENTA(1877-1878)

a) Contextul national si international

Cele dintai vesti pe care le-a primit Printul Carol dupa ce a intrat in Bucuresti au fost acelea ca turcii de gasesc la Rusciuc si sunt gata sa treaca Dunarea, pentru a navali in tara, ca armia romana este si ea gata intru toate pentru a porni la razboi ca in randul plaiesilor chiar au fost razvratiri, caci ei credeau ca guvernul are sa-i intrebuinteze doar in judetele de la hotarele tarii.De la bun inceput, Bismarck l-a sfatuit pe Print sa-si faca relatiuni bune atat cu turcii, cat si cu rusii. Turcii nu voiau cu niciun chip sa-l recunoasca pe Printul Carol drept Domnitor al Romaniei, iar Printul Gorceacov a primit cu raceala delagatiunea romaneasc trimisa intr-adins la Petersburg, aratand ca, spre deosebire de Francia, Rusia nu fusese instiintata dinainte in cee ace priveste calatoria Printului Carol.Astfel stand lucrurile, Printul statea rau atat cu Rusia, cat si cu Turcia! Printul, cu obisnuita sa precautie, nu ar fi droit sa se lege de niciuna dintre parti. El voia sa impiedice intai de toate ca Romania sa fie preschimbata in teatru de razboi in clipa in care aveau sa se dea lupte intre Rusia si Turcia, care erau vechi dusmani! De la 1768 pana la 1854, nefericitele Principate Dunarene trecusera prin sase ocupatii rusesti si tot atatea recuceriri turcesti!In timp ce lunga guvernare conservatoare dadea ragaz de stabilitatea tarii, Problema orientala cunostea o noua criza, ca urmare a tulburarilor din Balcani. Rascoala antiotomana din Bosnia si Hertegovina (1875), apoi din Bulgaria (1876), urmata de izbucnirea ostilitatilor dintre Serbia si Muntenegru de o parte si Turcia de alta (1876), au creat un cadru prielnic pentru interventia Rusiei, al carei tar, Alexandru al II-lea, era hotarat sa recupereze tot ce pierduse tara sa in urma tratatului de la Paris (1856). Decizia Romaniei de a folosi acest prilej pentru a dobandi independenta a fost precipitata de noua constitutie otomana, care califica Roamania drept provincie privilegiata (11/23 decembrie 1876).Inca de la 29 septembrie/11 octombrie 1876, in cursul unei intrevederi la Livadia intre prim-ministrul Ion C. Bratianu cu tarul Alexandru al II-lea si cancelarul A. M. Gorceakov a fost luata in considerare izbucnirea razboiului ruso-turc si trecerea trupelor ruse prin Romania.Colaborarea cu Rusia in vederea obtinerii independentei era strans asociata de problema sudului Basarabiei, restituit Moldovei prin Tratatul de la Paris (1856), dar pe care Alexandru al II-lea voia sa-l recupereze. Conventia negociata de Bratianu cu diplomatul rus Nelidov parea sa inlature aceasta primejdie; ea asigura armatei ruse libertatea de a trece prin Romania, iar Rusia isi asuma obligatia de a mentine si a apara integritatea actuala a Romaniei.

b) Razboiul de Independenta

Romnia dorea doar un lucru i anume s obin neatrnarea fa de Imperiul Otoman, s nu mai fie nici mcar cu numele dependent fa de turci. Astfel, printr-o hotarare a alesilor poporului din 10/22 mai la aniversarea a 12 ani de la venirea in tara a Printului Carol, Romania s-a scuturat cu totul de lantul ce o lega de Turcia si si-a proclamat independenta.La venirea tarului (6 iunie 1877), chiar si ministrii au dat glas ingrijorarii lor. Printul i-a linistit numaidecat, insa toate grijile s-au risipit abia cand tarul, care isi avea cartierul general in Ploiesti, a facut o vizita oficiala perechii princiare de la Bucuresti si nu a fost escortat de garda sa, ci de o suma de cavaleristi romani.Lucrurile aveau sa ia, insa, curand o turnura intru totul neasteptata.Deja la 5 iulie trimisul Romaniei la Viena telegrafia ca oamenii de stat din Austro-Ungaria erau de parere ca ostirea romana nu se cuvenea sa treaca Dunarea, ca Rusia ar fi gata sa dea Romaniei o parte a Dobrogei, dar ca ar voi sa ia pentru sine acea bucata a Basarabiei care fusese unita cu Moldova, lucru consfintit prin Conventia de la Paris.

Desi romanii au ajutat fara de incetare pe rusi pe linia Dunarii, intrarea in lupta nu le-a fost permisa. Printul Carol a ramas alaturi de trupele sale, in tabara militara din Valahia Mica, asteptand si observand.Rusii au fost zdrobiti in doua randuri la Plevna in luna lui iulie, suferind cumplite infrangeri. Tarul l-a rugat pe Printul Carol sa dea porunca armatei sale sa treaca Dunarea la Nicopole. Insa Printul Carol nu voia ca armata romana sa se piarda pur si simplu in puhoiul militarilor rusi. El voia sa comande singur armata sa si sa o faca tinand cont de interesele Romaniei.Asa stand lucrurile, la 31 iulie, dupa cea de-a doua infrandere a rusilor la Plevna, Marele Ducele Nikolai al Rusiei a cerut ajutorul Domnitiorului Romaniei.Abia la sfarsitul lunii august, cand a fost primita prima conditie a Printului Carol si anume aceea de a se gasi el insusi la comanda ostirii sale, a trecut grosul armatei romane Dunarea. Dup ace Printul a vorbit cu Tarul in persoana aratand ca voieste a avea el insusi comanda asupra trupelo sale, Tarul i-a incredintat si comanda regimentelor rusesti.Astfel, Printul Carol a luat comanda suprema si a condus militarii pe un drum incarcat de glorie pana ce a fost cucerita Plevna (10 decembrie 1877).

Plevna era cea mai de seama incrucisare de drumuri din partea de miazanoapte a Bulgariei, de acea era neaparata nevoie ca acest punct insemnat sa fie ocupat indata dup ace militarii vor fi trecut Dunarea. Garnizoana care a ocupat la inceput Plevna nu a fost indeajuns de mare, de vreme ce Osman Pasa a reusit sa o infranga sis a se aseze el insusi in acel loc.La 30 august/11 septembrie se avea in vedere sa se incerce pentru a treia oara luarea cu asalt a Plevnei. Insa aceasta incercare a dat gres. Romanii au avut parte totusi de izbanda caci au reusit a cuceri o reguta (Grivita I).Militarii romani au inceput numaidecat a si construi intarituri spre a se feri de focul ucigas ce venea spre ei de la Plevna. Un alt necaz pentru trupele asediatoare a fost Acela ca dupa arsita de neindurat a verii a venit de timpuriu toamna. Pamantul cel lutos era moale, iar umezeala si frigul au cerut nenumarate jertfe. Bietii militari au suferit enorm in transee. Unora le-au degerat picioarele, iar vremea rea nu avea de gand sa inceteze!Cercul in jurul Plevnei s-a strans mai mult si mai mult si la 12 noiembrie i s-a cerut pentru intaia data lui Osman Pasa sa se predea. La data de 14, el a raspuns ca mai are inca mijloace spre a rezista si ca in aceasta situatie nu voia sa capituleze!Datoria sa de military ii cerea sa ramana pe pozitii, pana ce se va fi vazut silit sa se predea. Si in adevar, el a rezistat pana la 10 decembrie. Militarii rusi si romani ocupasera numeroase pozitii pe malul Dunarii chiar mai inainte ca marele conducator turc, impreuna cu vitejii sai militarii chinuiti de foame, sa incerce sa se predea.Despre aceasta zi, Printul Carol i-a scris sotiei sale:

Pentru a exploata rapid i hotrtor victoria de la Plevna, s-a luat hotrrea ca armata romn s se deplaseze n regiuneaVidinului, pentru zdrobirea forelor otomane din nord-vestul Bulgariei, care ameninau flancul drept al ruilor. Pentru continuarea aciunilor la sud deBalcanicu fore sporite, trupele ruse care staionau n Nicopol i Rahova au fost nlocuite cu uniti romne. Pentru nimicirea gruparii turcesti de la Vidin si cucerirea acestei cetati, ,a fost destinat Corpul de vest. Trupele romane de pe malul stang al Dunarii au primit ordin sa se concentreze in Oltenia, cu fortele principale in zona Calafat, si sa intervina cu artileria in sprijinul marilor unitati care urmau sa atace Vidinul; ele aveau, totodata, misiunea de a participa la lichidarea unor eventuale incercari otomane de fortare a fluviului in aceasta zona.Deplasarea trupelor romne spre Vidin s-a fcut n condiii forte grele, pe un ger de pn la -25 grade, pe drumuri troienite i sub atacul continuu al cavaleriei otomane. Vidinul reprezenta un centru de comunicaii important, care asigura accesul spre interiorul Peninsulei Balcanice. Otomanii au construit o serie de poziii ntrite pentru a-i asigura legtura cu exteriorul la Tatargik, Novoselce, Rupcea, Rainovcea, Inova si Kapitanovcea, aliniament care constituia centura principala exterioara de aparare a Vidinului. Astfel organizata pentru aparare, cetatea Vidin dispunea de 12 000 de militari bine inarmati, aflati sub comanda lui Izzet pasa, cunoscut ca un general energic si inteligent. Garnizoana otomana era pregatita pentru o rezistenta de lunga durata, dispunand de suficiente cantitati de alimente si munitii; pozitiile inaintate, mai ales cele de la Smardan si Inova, scoteau practic Vidinul de sub bataia artileriei adverse amplasata dincolo de centura fortificatiilor exterioare. Comandamentul romn a hotrt s atace pentru nceput centura de fortificaii din jurul Vidinului. Pe 9 ianuarie, toate satele ntrite din jurul Vidinului (Tatargik, Novoselce, Rupcea, Rainovcea, Inova i Kapitanovcea ) au fost atacate i cucerite concomitent. n sprijinul atacului trupelor terestre de pe malul drept al Dunrii au intervenit unitile de artilerie de laCalafati Ciuperceni. Vidinul era aprat pe peste 15.000 de infanteriti, peste 2.100 de cavaleriti i artileriti cu 84 de tunuri. Dup cucerirea centurii de fortificaii exterioare, armata romn s-a pregtit pentru asaltul final al Vidinului. Artileria romn a bombardat nencetat poziiile otomane pn pe 22 ianuarie, cnd s-a comunicat ncheierea unui armistiiu ruso-turc. Pe 12 februarie 1878, trupele romne au ptruns n Vidin, iar a doua zi n cetateaBelogradcik. Cucerirea Vidinului a ncheiat participarea victorioas a armatei romne la Rzboiul de Independen. Armata romn avea s-i fac intrarea triumfal nBucuretipe 8 octombrie 1878. Independena Romniei a fost recunoscut de marile puteri pe 13 iulie 1878.

URMARI

Tratatul de pace dintre Imperiul Rus i Imperiul Otomana fost semnat laSan Stefanope 3 martie 1878. Acesta a creat Principatul Bulgariei i a recunoscut independena Serbiei, Muntenegrului i a Romniei. n Romnia, exist o prere conform creia Imperiul Rus nu s-a artat dispus s-i respecte promisiunile fcute n convenia semnat pe 4 aprilie 1877 de consulul rus Dimitri Stuart (cu aprobarea aruluiAlexandru al II-lea) i de premierul romn de la acea dat,Mihail Koglniceanu. Realitatea este c acea convenie dintre Rusia i Romania, care a reglementat tranzitul trupelor ruseti prin ar, este una prin care Rusia s-a obligat "s menin i respecte drepturile politice ale statului romn, aa cum rezult ele din legile interne i din tratatele existente i de asemenea sapereintegritatea prezent a Romaniei". Partea romneasc a crezut c "apere" intr-un act diplomatic nseamn recunoaterea status-quo-ului configurat de ctre Congresul de la Paris din 1856, unde trei judee n Basarabia de Sud (o parte aBugeac, o regiune contestat, cucerit n mijlocul secolului 14 de ctre romni, cucerit apoi de turci la finalul secolului 15 i condus pn la finalul secolului 19 cnd a fost cucerit de rui) au fost luate de laImperiul Rus, nfrnt nRzboiul Crimeii, i alipite romnilor dinPrincipatul Moldovei. Totui, reglementrile Tratului de la Paris nu mai erau aplicabile n 1878 deoarece acel tratat meniona faptul c Puterile Europene asigurau, n 1856, c vor menine integritateaImperiului Otoman, lucru care evident c nu mai era valid dup nfrngerile din Balcani i pierderile teritoriale. n lipsa unor reglementri internaionale n picioare, n 1878, teritoriile luate de la Rusia n 1856 n Sudul Basarabiei, au fost subiectul unor negocieri cu partea romn iar Rusia le-a revendicat, lsnd Dobrogea de Nord prii romne.La conferina de pace de la Berlin din 1878 s-a decis ca Rusia s recunoasc Romniei independena, s cedeze teritoriileDobrogeiiDeltei Dunrii, inclusiv portulConstana, i micaInsul a Serpilor. n schimb, Rusia prelua judeele din sudulBasarabiei(Cahul,Ismail,Bolgrad), care reintraser n componenaMoldoveidupRzboiul Crimeiiprin prevederileTratatului de la Parisdin 1856. Principele Carol I a fost profund nemulumit de turnura nefavorabil a negocierilor.Otto von Bismarcka reuit s-l conving pe principe s accepte acest aranjament, care oferea noi oportuniti Romniei din punct de vedere economic datorit accesului laMarea Neagri controlului asupra traficului pe Dunre.

BIBLIOGRAFIE

Kristina Muti, Memorator de istoria Romniei pentru clasa a XII-a

Florin Constantiniu, O istorie sincera a poporului romn

Mite Kremnitz, Regele Carol al Romniei. Poveste unei viei

http://ro.wikipedia.org/wiki/R%C4%83zboiul_de_Independen%C8%9B%C4%83_al_Rom%C3%A2niei