raspunsuri la testele si intrebarile pentru examenul de licenta

DEPARTAMENTUL DE INGINERIE ȘI MANAGEMENTUL TEHNOLOGIEI

UNIVERSITATEA TEHNICĂ DIN CLUJ NAPOCA CENTRUL UNIVERSITAR NORD DIN BAIA MARE

FACULTATEA DE INGINERIE DEPARTAMENTUL INGINERIE ȘI MANAGEMENTUL TEHNOLOGIEI

CUNOȘTINȚE FUNDAMENTALE, DE DOMENIU ȘI DE SPECIALITATE PENTRU INGINERIE INDUSTRIALĂ, INGINERIE MECANICĂ,

INGINERIE ȘI MANAGEMENT

PARTEA A II-A: RĂSPUNSURI

Editor: Mihai Bănică

ANUL UNIVERSITAR 2011-2012


1

Mulțumesc tuturor colegilor contributori la realizarea acestei lucrări în beneficiul studenților

absolvenți de la programele de studiu: Tehnologia Construcțiilor de Mașini, Echipamente pentru

Procese Industriale, Inginerie Economică în Domeniul Mecanic.

Editor,

Mihai Bănică


2

CUPRINS PREFAȚĂ ....................................................................................................................................................... 4

ACȚIONĂRI HIDRAULICE ............................................................................................................................... 5

ANALIZĂ ECONOMICO-FINANCIARĂ ............................................................................................................ 5

BAZELE ECONOMIEI ...................................................................................................................................... 6

BAZELE MANAGEMENTULUI 1 ..................................................................................................................... 7

BAZELE MANAGEMENTULUI 2 ..................................................................................................................... 7

CONTABILITATE, PREȚ COST ......................................................................................................................... 8

CULTURĂ MANAGERIALĂ ............................................................................................................................. 9

DESEN TEHNIC ȘI INFOGRAFICĂ ................................................................................................................... 9

DIAGNOSTICARE VIBROACUSTICĂ ................................................................................................................ 9

ECHIPAMENTE PENTRU FABRICAREA MATERIALELOR DE CONSTRUCȚII..................................................... 9

ECHIPAMENTE PENTRU ÎNCĂRCARE ȘI TRANSPORT .................................................................................... 9

FABRICAȚIE ASISTATĂ DE CALCULATOR ..................................................................................................... 10

FIABILITATE ................................................................................................................................................. 10

FINANȚE ȘI CREDIT ..................................................................................................................................... 10

GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ .......................................................................................................................... 11

INGINERIA FABRICAȚIEI .............................................................................................................................. 12

INGINERIA SISTEMELOR DE PRODUCȚIE .................................................................................................... 12

INGINERIA VALORII ..................................................................................................................................... 12

LOGISTICĂ INDUSTRIALĂ ............................................................................................................................ 12

MANAGEMENTUL CALITĂȚII ...................................................................................................................... 13

MANAGEMENTUL IMM-URILOR................................................................................................................. 13

MANAGEMENTUL INVESTIȚIILOR ............................................................................................................... 14

MARKETING ................................................................................................................................................ 14

MAȘINI HIDRAULICE ................................................................................................................................... 14

MAȘINI-UNELTE .......................................................................................................................................... 15

MAȘINI–UNELTE ȘI PRELUCRĂRI PRIN AȘCHIERE ....................................................................................... 15

MECANICA FLUIDELOR ............................................................................................................................... 15

MECANICĂ .................................................................................................................................................. 18

MECANISME ............................................................................................................................................... 18

MECANISME ȘI ORGANE DE MAȘINI .......................................................................................................... 18

ORGANE DE MAȘINI ................................................................................................................................... 18


3

ORGANIZAREA PRODUCȚIEI ....................................................................................................................... 18

PRELUCRAREA DATELOR ȘI SISTEME INFORMATICE ÎN DOMENIUL ECONOMIC ....................................... 19

PRELUCRĂRI PRIN AȘCHIERE ȘI SCULE AȘCHIETOARE ................................................................................ 20

PROIECTAREA SCULELOR AȘCHIETOARE .................................................................................................... 20

REZISTENȚA MATERIALELOR ...................................................................................................................... 20

SECURITATE ȘI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ ........................................................................................................ 25

SISTEME FLEXIBILE DE FABRICAȚIE ............................................................................................................. 26

STRATEGII CONCURENȚIALE ....................................................................................................................... 26

STUDIUL MATERIALELOR (ȘTIINȚA ȘI INGINERIA MATERIALELOR, SEM.1) ................................................ 26

SUDURĂ ȘI TEHNOLOGIA SUDĂRII ............................................................................................................. 26

TEHNOLOGIA FABRICĂRII PRODUSELOR .................................................................................................... 26

TEHNOLOGIA MATERIALELOR (ȘTIINȚA ȘI INGINERIA MATERIALELOR, SEM.2 + BAZELE FABRICAȚIEI) .... 29

TEHNOLOGIA PRESĂRII LA RECE ................................................................................................................. 30

TEHNOLOGII DE CONTROL NEDISTRUCTIV ................................................................................................. 32

TEHNOLOGII DE PROCESARE A MATERIALELOR DE CONSTRUCȚII ............................................................. 32

TEHNOLOGII DE PRELUCRARE PE MAȘINI-UNELTE CU COMANDĂ NUMERICĂ ......................................... 32

TEHNOLOGII DE PRELUCRARE PRIN AȘCHIERE ........................................................................................... 32

TEHNOLOGII ȘI ECHIPAMENTE DE ASAMBLARE ......................................................................................... 32

TOLERANȚE ȘI CONTROL DIMENSIONAL .................................................................................................... 35

TRIBOLOGIA ................................................................................................................................................ 36


4

PREFAȚĂ

Lucrarea de față se dorește a fi un ghid recapitulativ al principalelor informații și cunoștințe

profesionale dobândite de absolvenții programelor de studii Tehnologia Construcțiilor de

Mașini (Domeniul Inginerie Industrială), Echipamente pentru Procese Industriale (Domeniul

Inginerie Mecanică) și Inginerie Economică în Domeniul Mecanic (Domeniul Inginerie și

Management), ai Universității Tehnice din Cluj Napoca, Centrul Universitar Nord din Baia Mare,

Facultatea de Inginerie.

Lucrarea este structurată în două părți distincte: teste și întrebări, respectiv răspunsuri.

Prima parte cuprinde teste și întrebări care vizează cunoștințele fundamentale, de domeniu și

de specialitate, pe care fiecare absolvent al acestor specializări trebuie să le cunoască.

Întrebările sunt formulate la principalele discipline studiate în cei patru ani ai ciclului de studii

universitare de licență.

Ordinea în care disciplinele se succed este cea alfabetică.

Rugăm absolvenții să își selecteze doar disciplinele de studiu pe care le-au parcurs, conform

planului de învățământ, pe perioada anilor de studiu. Fiecare absolvent își va identifica

disciplinele studiate și va depune eforturile necesare pentru a găsi răspunsul la aceste întrebări.

Partea a doua a lucrării cuprinde răspunsurile la testele și întrebările formulate în partea întâi,

ordonate pe discipline, respectând aceeași succesiune a acestora.

Recomandăm absolvenților să utilizeze acest volum prin parcurgerea următorilor pași:

citirea și înțelegerea întrebării;

formularea răspunsului;

consultarea cursului disciplinei respective, dacă nu a reușit să descopere singur

răspunsul;

verificarea dacă răspunsul formulat este corect apelând la grila de răspunsuri din partea

a doua.

Cu speranța că acest volum va fi un instrument de lucru util absolvenților pentru recapitularea

principalelor cunoștințe dobândite în timpul facultății, așteptăm propuneri și sugestii pentru

îmbunătățirea sa, pentru o ediție viitoare.

Departamentul IMTech


5

ACȚIONĂRI HIDRAULICE

1. Debitul, presiunea, puterea hidraulică, randamentul.

2. a

3. Momentul (forța), turația (viteza) la nivelul legăturii mecanice.

4.

Acț. hidraulice Acț. pneumatice

Natura fluidului de lucru lichid (ulei) gaz (aer comprimat) Presiuni de lucru sute de bar până la 8÷10 bar Gabarit mare redus Acțiune poluantă poluează nu poluează

5. Posibilitatea realizării de forțe, momente și puteri dezvoltate mari, cu energii de comandă mici.

Uzură redusă și o bună evacuare a căldurii, datorită prezenței în circuit a lichidului de lucru cu bune proprietăți lubrifiante.

Posibilități largi de automatizare

6. Mașini hidraulice care funcționează pe baza variației continue a volumului de fluid, cuprins între elementul fix și elementul mobil și vehiculat între circuitul de alimentare și cel de evacuare.

7. Diametrul (deschiderea) nominală Dn - diametrul orificiilor active ale distribuitorului.

8. Nivelul presiunilor de comutare: zeci (sute) de bar la supapele de presiune, respectiv 1÷3 bar la supapele de sens.

9. Rezistențe hidraulice (DROSELE) fixe sau reglabile, regulatoare de debit cu 2 și 3 căi ș.a.

10. Mișcare de rotație, mișcare de translație, mișcare oscilatorie.

11. b

12. Volumul de lichid teoretic aspirat (refulat) într-un ciclu de pompare = volumul geometric al mașinii.

13. Pompe cu pistonașe axiale; Pompe cu roți dințate; Pompe cu palete culisante; Pompe cu pistonașe radiale; Pompe cu șurub ș.a.

14. Pierderi hidraulice (de presiune); Pierderi volumice (de debit); Pierderi mecanice (de putere)

15. Pompa volumică, motorul hidraulic, supapa de siguranță, filtrul hidraulic.

16. 320 bar = 320∙105 Pa = 32000000 Pa

3

3 335 1035 l / min m / s 0,000583333 m /s

60

ANALIZĂ ECONOMICO-FINANCIARĂ

1. Analiză economico - financiară este modalitate de cercetare a întregului, într-o activitate economică, pornind de la examinarea individuală a părților componente ale acestuia.

2. Analiza economic-financiară poate fi: cantitativă, calitativă, economică, financiară, macroeconomică sau micro-economică.


6

3. Metodele uzuale în aplicare analizei economic-financiare sunt: descompunerea, gruparea, comparația, inducția, deducția, ordonarea, corelarea, recompunerea precum și prezentarea grafică, tabelară, grile de evaluare, indici, statică și dinamică.

4. Sursele de informații utilizate de analiză sunt:bugetele, situațiile financiare, notele anexe situațiilor financiare, rapoartele compartimentelor funcționale,informațiile externe.

5. Cifra de afaceri este un indicator sintetic care reflectă capacitatea întreprinderii de a-și vinde și încasa producția sau serviciile realizate.

6. În raportul de analiză Cifra de afaceri se poate exprima ca: indicator brut, indicator net, indicator mediu sau sub forma indicilor de evoluție dinamică.

7. Bilanțul contabil este un tablou financiar care reflectă mișcările patrimoniale ale unei întreprinderi între două momente de analiză.

8. Organizarea analizei se face la nivel de: departament (compartiment) operativ și financiar-contabil și la nivel de management.

9. Profitabilitatea întreprinderii este un indicator care reflectă capacitatea unei activități economice de a genera profit și se determină ca raport între:

a) profitul brut/veniturile totale;

b) profitul brut/cifra de afaceri;

c) profitul brut/costurile totale.

10. Valoarea adăugată se determină ca diferență dintre Qe (producția exercițiului) și M (consumurile intermediare)

11. Gradul de integrare pe verticală a activității întreprinderii se determină ca raport între Qa (valoarea adăugată) și cifra de afaceri brută.

12. Contribuția factorului uman la obținerea producției se calculează ca raport între (fondul de salarii +contribuțiile)/valoarea adăugată totală.

13. Indicatorul ”cheltuieli la 1000 lei cifră de afaceri” se determină ca raport între: producția evaluată la costul de producție/producția evaluată la preț de vânzare*1000.

14. Cheltuielile variabile sunt acele elemente ale costului care fluctuează proporțional sau apropiat cu modificarea cantității de producție.

15. Gradul de folosire a capacității de producție se determină ca raport între Cifra de afaceri/nivelul maxim al producție ce poate fi obținut prin utilizarea intensivă a capacității existente.

BAZELE ECONOMIEI

1. Proprietatea este dreptul exclusiv al unei persoane de a utiliza și dispune de un bun.

2. Prin noțiunea de piață se înțelege totalitatea schimburilor de bunuri și servicii dintre producători și consumatori realizate la prețul de echilibru dintre cerere și ofertă.

3. Libertatea economică arată posibilitatea legală pe care o are o persoană de a încheia sau desființa tranzacții economice.

4. Un model economic este o reprezentare izomorfă a realității economice prin prisma legăturilor dintre componentele care o alcătuiesc.


7

5. Cererea (în plan economic) arată cantitatea dorită dintr-un bun sau serviciu ce poate fi cumpărată la un anumit nivel al prețului, într-o anumită perioadă.

6. Oferta (în plan economic) arată cantitatea de bunuri și servicii disponibile pentru vânzare într-o anumită perioadă, la un preț determinat.

7. Factorii de producție majori sunt: munca, natura, capitalul și neofactorii.

8. Banii sunt o marfă folosită ca mijloc de intermediere a schimburilor iar bancnotele sunt bilete de bancă care exprimă o anumită unitate valorică a banilor.

9. Întreprinderea este o unitate economică care are capacitatea de a produce bunuri sau servicii organizată pe principiul autonomiei financiare.

10. Productivitatea muncii (W) reprezintă gradul de eficiență a utilizării resursei umane și se calculează ca raport între efectul obținut și numărul de persoane participante (W=V/N)

11. Criza economică semnifică o stare de dificultate în care se află activitățile economice, concretizate în scăderea sau stagnarea acestora.

12. Economia de piață este un sistem economic în care piața funcționează pe principiul tendinței de echilibru între cererea și oferta agregate de bunuri și servicii, cu excluderea intervenției statului și a monopolurilor.

13. Bursa este acea piață publică organizată și specializată pe care se tranzacționează operațiuni de vânzare/cumpărare a bunurilor și serviciilor.

14. Ipoteca este o garanție reală, constând în dreptul pe care-l are creditorul asupra bunului aparținând debitorului care are o obligație de plată la un termen scadent.

15. Acțiunea este un titlu de valoare care dovedește partea pe care o deține posesorul său din capitalul unei societăți comerciale.

BAZELE MANAGEMENTULUI 1

1. a 2. b 3. b 4. b 5. c 6. c

7. Motivarea pozitivă se bazează pe amplificarea satisfacțiilor personalului, rezultate din participarea la procesul muncii, ca urmare a realizării sarcinilor atribuite, în condițiile în care nivelul sarcinilor obligatoriu de realizat este accesibil majorității executanților, în timp ce motivarea negativă se bazează pe amenințarea personalului cu reducerea satisfacțiilor dacă nu se realizează întocmai obiectivele și sarcinile repartizate, al căror nivel, foarte ridicat, este inaccesibil, în condițiile date, unei părți apreciabile a executanților.

8. d 9. a, b 10. b 11. a

12. d 13. a 14. b 15. a

BAZELE MANAGEMENTULUI 2

1. c 2. b 3. c 4. d 5. a

6. a 7. b 8. c 9. d 10. a, b, c

11. Însărcinarea, atribuirea competenței formale și încredințarea responsabilității


8

12. Programarea muncii managerilor, perfecționarea raporturilor manageri-subordonați, folosirea colaboratorilor moderni, utilizarea eficace a secretariatului, modernizarea instrumentarului managerial, organizarea ergonomică a muncii managerului.

13. Decizia managerială implică cel puțin două persoane: managerul, cel care decide, și una sau mai multe persoane, executante sau cadre de conducere, ce participă la aplicarea și concretizarea deciziei.

Decizia managerială are influențe directe la nivelul grupului, neafectând numai starea, comportamentul, acțiunile și rezultatele unui singur individ.

Decizia managerială determină întotdeauna efecte directe și propagate (economice, umane, tehnice, educaționale etc.) cel puțin la nivelul unui compartiment al firmei.

14. Factorii de luare a deciziei (decidentul) și mediul ambiant decizional

15. Receptarea corectă a mesajului; înțelegerea corectă a mesajului; acceptarea mesajului; provocarea unei reacții (o schimbare de comportament sau atitudine

CONTABILITATE, PREȚ COST

1. Contabilitatea studiază patrimoniul unităților economice sau de altă natură, rezultatele finale și activitățile extrapatrimoniale.

2. Patrimoniul întreprinderii înseamnă drepturile și obligațiile legate de activitatea acesteia.

3. Rezultatele întreprinderii sunt mărimi valorice care exprimă profitul (beneficiul) sau pierdere, funcție de raportul dintre veniturile și cheltuielile acesteia.

4. Contabilitatea managerială se ocupă cu determinarea costurilor activităților desfășurate într-o unitate economică, în toate fazele derulării acestora.

5. Principiile contabilității sunt: dubla reprezentare (drepturi - obligații), dubla înregistrare (debit - credit), înregistrarea cronologică a operațiunilor, înregistrarea sintetică și analitică.

6. Documentul justificativ este suportul material pentru înregistrarea operațiunilor economice și financiare în contabilitate.

7. Planul de conturi este un instrument de lucru al contabilității alcătuit din: clase de conturi, grupe de conturi și conturi sintetice.

8. Amortizarea mijloacelor fixe înseamnă uzura acestora atunci când este inclusă pe costurile producției în mod eșalonat și ordonat.

9. Amortizarea imobilizărilor corporale se face în trei moduri: lineară, accelerată și degresivă.

10. Planul de amortizare se face la momentul punerii în funcțiune a mijloacelor fixe și conține: valoarea de achiziție, regimul de amortizare, durata normată, amortizarea anuală și lunară și valoarea reziduală după fiecare perioadă cumulată.

11. În categoria stocurilor intră: mărfurile, materiile prime, materialele, semifabricatele, produsele finite și reziduale și ambalajele.

12. Costul mediul ponderat înseamnă: CMP = (Vsi + Vi): (Qsi + Qi) în care: CMP - costul mediu ponderat, Vsi - valoarea stocului inițial, Vi - valoarea intrărilor, Qsi - cantitatea aferentă stocului inițial, Qi - cantitățile intrate


9

13. Segmentarea financiară presupune „împărțirea” întreprinderii pe Centre de responsabilitate, respectiv, pe entități organizatorice de acțiune economică, care răspund de performanțele întreprinderii.

14. Costul de producție reprezintă totalitatea cheltuielilor efectuate în procesul de producție ce se calculează pe ecartul cuprins între stocajul de materii prime aprovizionate și stocajul de produse finite realizate.

15. Costul unitar, potrivit metodei de calcul direct - costing, se determină prin raportarea cheltuielilor variabile la cantitatea de produse fabricate astfel: Cu = Σ Chv/Q.

CULTURĂ MANAGERIALĂ

1. c 2. a, b, c 3. b 4. d 5. b

6. a 7. a 8. d 9. a, c 10. c

11. b, d 12. b, c, d 13. a 14. b 15. c

DESEN TEHNIC ȘI INFOGRAFICĂ

1. b 2. a 3. b 4. a 5. b

6. c 7. a 8. b, c 9. b 10. c

11. b 12. b 13. c 14. a 15. b

DIAGNOSTICARE VIBROACUSTICĂ

1. b 2. b 3. a, b 4. a 5. e

6. b 7. b 8. a 9. b 10. c

11. a 12. c 13. b 14. c 15. d

ECHIPAMENTE PENTRU FABRICAREA MATERIALELOR DE CONSTRUCȚII

1. a 2. a 3. a 4. a 5. a

6. b 7. a 8. a 9. c 10. a

11. b 12. a 13. c 14. b, c 15. a

ECHIPAMENTE PENTRU ÎNCĂRCARE ȘI TRANSPORT

1. a 2. a 3. a 4. c 5. a

6. a 7. a, b, c 8. a 9. a, b 10. a

11. a, b, c, d, e 12. b 13. b 14. a 15. 1b


10

FABRICAȚIE ASISTATĂ DE CALCULATOR

1. Semifabricatul poate fi definit prin intermediul unui bloc de material (paralelipiped dreptunghic) cu dimensiuni cel puțin egale cu dimensiunile de gabarit ale piesei finale sau prin intermediul unui model 3D care reprezintă forma semifabricatului rezultat în urma unei operații anterioare (debitare, forjare, turnare etc.)

2. Ordinea de așezare a sculelor în magazia mașinii unelte trebuie să respecte în totalitate ordinea sculelor stabilită în cadrul tehnologiei CAM întocmite.

3. Zig-Zag, Așchiere după profilul piesei, Spirală

4. Lungimea părții active și diametrul frezei

5. Originea sistemului de referință a piesei trebuie aleasă astfel încât să corespundă cu una din bazele de așezare ale semifabricatului/piesei.

6. Axa Z trebuie să fie întotdeauna perpendiculară pe suprafața ce urmează a se prelucra.

7. Cu axa Z

8. Adâncimea axială de așchiere, adâncimea radială de așchiere, turația/viteza de așchiere, viteza de avans de lucru(avansul pe dinte, nr. de dinți), viteza de avans rapid

9. Deplasarea cu avans rapid se efectuează atunci când scula nu se află în așchiere. Se utilizează de obicei la deplasarea acesteia între 2 zone de lucru sau atunci când se efectuează schimbarea de sculă.

10. Identificarea coliziunilor, optimizarea traseului de sculă, vizualizarea modului de prelucrare

11. Zonele critice ale modelului (raze minime, zone cu subtăiere, înclinații ale pereților, zone profilate) și adâncimea maximă a cavităților modelului, implicit lungimea minimă în consolă necesară sculei

12. Generarea instantanee a codului ISO (cod G), indiferent de complexitatea prelucrărilor

13. IGES (IGS), STEP (STP), Stereo Litography Traingles (STL)

14. Importarea modelului 3D al piesei

15. b

FIABILITATE

1. a 2. b 3. b 4. d 5. c

6. b 7. c 8. a 9. b 10. a

11. d 12. a, b, c 13. b 14. c 15. a, b

FINANȚE ȘI CREDIT

1. Funcțiile finanțelor sunt două:

a) de repartiție - modalitățile de formare (mobilizare) a veniturilor statului și căile de utilizare (redistribuire) a fondurilor constituite;

b) de control - exercitarea formelor de control asupra formării și utilizării resurselor publice în economie.


11

2. Finanțele private sunt cele care aparțin de entitățile specializate, de întreprinderi și populație iar în componența acesteia intră: piața monetară, piața de capital, finanțele întreprinderii și finanțele populației.

3. Cheltuielile publice sunt relații economice și sociale în formă bănească efectuate cu ocazia repartizării resurselor mobilizate de stat , în scopul îndeplinirii funcțiilor sale.

4. Impozitul este o acțiune de obligare din partea statului a cetățenilor săi, de a contribui în expresie bănească, cu o parte din venitul sau averea lor, în scopul suportării cheltuielilor publice.

5. Trăsăturile impozitului sunt:

a) obligativitatea - statul obligă la plata impozitului pe contribuabili, în mod unilateral și legitim;

b) lipsa echivalenței (contraprestației) - statul nu se obligă să redistribuie servicii publice către contribuabili, în echivalență cu impozitele plătite.

6. Taxa pe valoarea adăugată (TVA) este un impozit calculat pe creșterea de valoare ce este adăugată de către fiecare participant la realizarea unui produs sau serviciu.

7. Evaziunea fiscală reprezintă o acțiune de sustragere, sub orice formă, de la plata impozitelor și taxelor datorate în mod legal statului.

8. Inspecția fiscală se ocupă cu verificarea conformității declarațiilor fiscale depuse de contribuabili și îndeplinirea corectă a obligațiilor impuse de stat acestora.

9. Bugetul financiar al întreprinderii este un plan financiar prin care se prevăd resursele și căile de obținere a lor, ce vor fi alocate pentru realizarea unui obiectiv sau pentru atingerea unui scop.

10. Categoriile de bugete folosite în bugetizarea întreprinderii sunt cele ale: marketing-ului, producției, resursei umane, activității financiare, investițiilor și bugetul general.

11. Gradul de îndatorare al întreprinderii se determină pe două căi:

a) datorii totale/total pasiv;

b) datorii totale/capital propriu.

12. Funcțiile banilor sunt: mijlocitor al schimbului, unitate de măsură a valorii, mijloc de plată și formă a tezaurizării averii.

13. Cererea de bani pe piață este influențată de: nivelul dobânzii, veniturile din economie și dinamica prețurilor.

14. Creditul este operațiunea prin care se însușesc resurse în prezent cu promisiunea rambursării acestora în viitor; ”mușcă azi din tortul de mâine”.

15. Dobânda simplă se determină ca un produs între: suma depusă *rata dobânzii contractate * nr. de zile/365

GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ

1. a, b, c 2. a, b 3. c/b/a 4. b/a/c 5. b, c

6. a, b, d 7. b, c 8. a, c, e 9. b, c 10. b

11. b, d/a/c 12. c 13. a, c 14. b 15. c/a/b


12

INGINERIA FABRICAȚIEI

1. a 2. a 3. c 4. a 5. a

6. b 7. c 8. a 9. a 10. a

11. b 12. d 13. a, b 14. a, b 15. a, d, e, g

INGINERIA SISTEMELOR DE PRODUCȚIE

1. b 2. b 3. b 4. c 5. a

6. a 7. c 8. a 9. b 10. c

11. - o tendință de diversificare tipologică a sarcinii de producție cu scopul satisfacerii cererii de produse;

- o tendință de reducere a varietății tipologice în vederea obținerii unei funcționări economice a SFF.

12. Capacitatea de producție necesară, volumul anual al producției, mărimea lotului de fabricație, gradul de asemănare a itinerariilor tehnologice pentru produsele care constituie sarcina de producție, diversitatea tipologică a produselor din sarcina de producție.

13. Abordarea sistemică a sistemelor de producție ia în considerare conceptul de sistem după care nici un întreg nu poate fi studiat pe părți, fără riscul de a se pierde anumite caracteristici esențiale. De aceea în loc de a explica întregul în termenii componentelor este mai eficient a se explica părțile întregului în termenii întregului.

14. Sistemele de așteptare care se pretează în cazul SFF, sunt cele în care fluxurile de intrare evoluează după o distribuție Poisson iar timpul de servire are o distribuție exponențial-negativă.

15. Fluxuri de materiale, fluxuri de energie, fluxuri de informații.

INGINERIA VALORII

1. a, b, c, d 2. b, d 3. b 4. b 5. a

6. a, b, d 7. b 8. a 9. d 10. a

11. c 12. a 13. a 14. c 15. a

LOGISTICĂ INDUSTRIALĂ

1. a 2. a, c, d 3. a 4. d 5. c

6. a 7. b, c 8. a, b, c 9. a 10. b

11. c 12. a 13. a, b, c 14. a, b, d, e 15. c


13

MANAGEMENTUL CALITĂȚII

1. Calitatea este ansamblul de proprietăți și caracteristici ale unei entități (produs, serviciu, persoană, activitate, organizație etc.) care îi conferă acesteia aptitudinea de a satisface anumite necesități exprimate și implicite.

2. În anii 1960 la nivel mondial și după 1990 în Romania.

3. Obținerea constanței calității activităților desfășurare, cu efect asupra constanței calității produselor și serviciilor oferite clienților. Un client satisfăcut de calitatea produsului/serviciului oferit și livrat.

4. Inspecția calității, Controlul Calității, Managementul calității, Managementul Calității Totale.

5. SR EN ISO 9000:2006 - Sisteme de management al calității. Principii fundamentale și vocabular.

6. SR EN ISO 9001:2008 - Sisteme de management al calității. Cerințe.

7. Nu, ISO 9001 este un standard facultativ pe care organizațiile interesate și-l pot (sau nu) asuma. El devine obligatoriu pentru acea organizație din momentul din care conducerea organizației, singură, și l-a asumat, și până când ea renunță la certificarea sistemului de management al calității.

8. Orice organizație indiferent de locație, forma de proprietate, denumire, domeniu de activitate, număr de angajați, mărime, etc. care doresc un SMQ.

9. Toate tipurile de activități pe care organizația respectivă le desfășoară.

10. Cerințe minimale pe care organizația trebuie să le îndeplinească.

11. Politica în domeniul calității, manualul calității, procedurile, instrucțiunile de lucru, formulare, fișe, rapoarte, înregistrări.

12. Toate (Politica în domeniul calității, manualul calității, procedurile, formulare, fișe, rapoarte, înregistrări) cu excepția instrucțiunilor de lucru care sunt documente facultative – organizația le întocmește doar dacă consideră necesare informații suplimentare față de proceduri.

13. Partea teoretică (documentele sistemului) și respectiv activitățile reale desfășurate în acea organizație. Activitățile reale se vor derula conform prevederilor din documentele Sistemului de Management al Calității.

14. Un Sistem de Management al Calității documentat a parcurs doar primele 3 etape de implementare a sistemului: (1) Stabilirea și proiectarea SMQ, (2) Implementarea și menținerea SMQ, (3) Auditarea internă și nu a parcurs etapa a 4-a de Audit extern și certificare. Un Sistem de Management al Calității certificat a parcurs toate cele 4 etape obținând certificarea sistemului implementat.

15. Auditul (calității) reprezintă examinarea sistematică, independentă și documentată, executată cu obiectivitate cu scopul de a determina măsura în care sunt îndeplinite criteriile de audit. Se determină în ce grad cerințele din documentația organizației sunt apte să atingă obiectivele de calitate (auto)propuse, dacă aceste cerințe sunt aplicate în mod efectiv și dacă activitățile și rezultatele acestor activități satisfac cerințele prestabilite în documentație. Există mai multe tipuri de audit: intern, extern de secundă parte, extern de terță parte, de certificare, de supraveghere etc.

MANAGEMENTUL IMM-URILOR

1. a 2. c 3. a 4. b 5. a, b, d

6. a, b, d 7. a 8. c, d 9. c 10. b

11. d 12. a 13. a, b, c 14. c 15. a, b, c, d


14

MANAGEMENTUL INVESTIȚIILOR

1. a 2. a, b, c 3. a, b, c 4. b, c 5. d

6. a, b, c 7. a, b, d 8. b 9. a, c 10. a, c

11. Licitație deschisă, licitație restrânsă, negocierea directă, cererea de ofertă de preț.

12. Riscul de proiect, riscul de avarie, riscul politic, riscul economico-financiar.

13. Investitorii, intermediarii financiari, beneficiarii investițiilor financiare.

14. Exprimă valoarea lucrărilor care sunt legate teritorial sau funcțional de investiția directă, asigurând acesteia utilitățile necesare.

15. Devizul pe categorii de lucrări, devizul pe obiect, devizul pe categorii de cheltuieli, devizul general.

MARKETING

1. c 2. a, c 3. c 4. a, c 5. b

6. c 7. d 8. a 9. b, d 10. a, b, c

11. c 12. b 13. a, b 14. a 15. d

MAȘINI HIDRAULICE

1. La pompa centrifugă: t

Q Q ; respectiv:t p

Q Q Q .

2. La turbina hidraulică: t

Q Q ; respectiv: t p

Q Q Q .

3. La pompa centrifugă: tH H ; respectiv: t r

H H h .

4. La turbina hidraulică: tH H ; respectiv:

t rH H h .

5. t

m h v

a t t

P H Q, ,

P H Q .

6. m h v

; respectiv: u

a

P

P .

7. Într-o pompă centrifugă are loc transformarea energiei mecanice în energie hidraulică; Într-o turbină hidraulică are loc transformarea energiei hidraulice în energie mecanică; Într-o centrală hidro-electrică are loc transformarea energiei hidraulice în energie mecanică și apoi transformarea energiei mecanice de rotație în energie electrică.

8. La turbine, ecuația fundamentală – forma în unghiuri este: t 1 u1 2 u2

1H u v u v

g , în care

1,2u

reprezintă viteza de transport în secțiunea de intrare respectiv ieșire, iar u1

v , u2

v reprezintă

componentele vitezei absolute după direcția vitezei de transport.

9. 0

290 și 1 u1

t

u vH

g deci ieșire normală.


15

10. La pompele centrifuge, ecuația fundamentală – forma în unghiuri este: t 2 u2 1 u1

1H u v u v

g , în

care 1,2

u reprezintă viteza de transport în secțiunea de intrare respectiv ieșire, iar u1

v , u2

v

reprezintă componentele vitezei absolute după direcția vitezei de transport.

11. 0

190 și deci 2 u2

t

u vH

g , deci intrare normală.

12. h

tH H

1 p

; în care

h este randamentul hidraulic al pompei, iar p este o constantă numerică.

13. Punctul de funcționare al unei pompe hidraulice cuplată la o rețea este punctul de intersecție dintre caracteristica internă a pompei și caracteristica externă a rețelei.

14. Scopul cuplării în paralel a două sau mai multe pompe centrifuge se realizează pentru a crește debitul refulat; Scopul cuplării în serie a două sau mai multe pompe centrifuge se realizează pentru a crește înălțimea de pompare respectiv pentru a crește presiunea de refulare.

15. Se folosește rotor cu palete curbate înapoi, pentru care 0

290 .

MAȘINI-UNELTE

1. b 2. d 3. a 4. c 5. b

6. b 7. b 8. c 9. d 10. c

11. c 12. d 13. c 14. a 15. d

16. b 17. a 18. d 19. a 20. a

MAȘINI–UNELTE ȘI PRELUCRĂRI PRIN AȘCHIERE

1. a 2. c 3. b 4. a, b 5. d

6. a 7. a, b, c 8. b, c 9. b 10. d

11. a 12. c 13. b 14. b 15. b

16. a 17. d 18. b 19. a 20. d

MECANICA FLUIDELOR

1. Compresibilitatea. Lichidele sunt considerate fluide incompresibile iar gazele fluide compresibile.

2. Prima proprietate a efortului hidrostatic: n

p S ; n

p pn și exprimă gradul de compresibilitate al

fluidului (este normal la suprafața care trece prin punctul respectiv)

A doua proprietate a efortului hidrostatic: în orice punct M , după orice direcție, efortul hidrostatic

np este același:

x y zp p p p p(M) p(x,y,z) .


16

3. Pascalul, simbol Pa

575bar 75 10 Pa , 44at 4 9,81 10 Pa ,

15mmHg 15 133,3 Pa , 150Torr 150 133,3 Pa ,

10At 10 760 133,3 Pa , 4

270mH O 7at 7 9,81 10 Pa .

4. 0p p gh este legea de variație a presiunii cu adâncimea (semnul plus). Presiunea crește cu

adâncimea.

0p p gh este legea de variație a presiunii cu altitudinea (semnul minus). Presiunea scade cu

altitudinea.

Semnificația termenilor: p este presiunea din punctul respectiv,

0p este presiunea de referință, de la suprafața lichidului,

este densitatea lichidului,

g este accelerația gravitațională,

h este adâncimea sau altitudinea la care se află acel punct.

5. Condiția de plutire fără încărcătură este A

F G

Condiția de plutire cu încărcătura G este A

F G G

6. Debitul volumic: A

Q v n dA VA , 3m

sQ .

Debitul masic: m

A

Q v n dA VA , m

KgQ

s .

Debitul gravific sau de greutate: G

A

Q v n dA VA , G

NQ

s .

7. Ecuația de continuitate în cazul mișcării unidimensionale și permanente pentru un fluid incompresibil de-a lungul unui tub de curent:

1 2 nQ Q ....... Q Q cst. , sau:

1 1 2 2V A V A ......... V A cst.

Ecuația de continuitate în cazul mișcării unidimensionale și permanente pentru un fluid compresibil de-a lungul unui tub de curent:

m1 m2 mn mQ Q ....... Q Q cst. , sau:

1 1 1 2 2 2V A V A ......... V A cst.

8. 2 2

1 1 2 2

1 1 2 2 r1 2

p V p Vz z h

2g 2g

, în care:

z = înălțimea de poziție,


17

p

= înălțimea piezometrică, iar

pz

= sarcină piezometrică HP,

2v

2g = înălțimea cinetică sau sarcină cinetică HC.

r 1 2h

= pierderea hidraulică sau de sarcină între secțiunile 1 și 2.

9. Prin definiție diferența de potențial hidraulic se exprimă ca fiind diferența dintre sarcina piezometrică la intrarea, respectiv sarcina piezometrică la ieșirea din circuit:

1 2

p1 p2 1 2

1 2

p pp pH H H z z z z

10. Traseul parcurs de un fluid intr-un circuit hidraulic este format dintr-o succesiune de conducte, coturi, elemente de ramificație a debitului, elemente de trecere bruscă sau lină de la o secțiune la alta, robinete, vane, etc. Toate aceste organe opun rezistență la înaintarea fluidului, motiv pentru care se numesc rezistențe hidraulice. Ele fac ca o parte din energia primită de fluid de la sursă să se consume pentru trecerea peste aceste obstacole și deci pe fiecare element de circuit are loc o cădere de energie, care are ca efect o pierdere de presiune. Acestea se clasifică în:

rezistențele hidraulice liniare: conductele

rezistențele hidraulice locale: coturi, curbe, elemente de ramificație a debitului, elemente de trecere bruscă sau lină de la o secțiune la alta, robinete, vane

11. Relația de calcul hidraulic al pierderii de sarcină liniară este 2

i

L Vh

D 2g , în care:

este coeficientul de rezistență hidraulică liniară,

L este lungimea conductei,

D este diametrul conductei,

V este viteza medie,

g este accelerația gravitațională.

Relația de calcul hidraulic al pierderii de sarcină locală este 2

l l

Vh

2g , în care:

l este coeficientul de rezistență hidraulică locală,

V este viteza medie în aval de rezistența hidraulică locală,

g este accelerația gravitațională.

12. s c r

p p p , de unde pierderea totală de presiune din circuit este r s c

p p p .

13. Panta energetică: r

e

hHJ

L L atunci când

1 2V V ,

Panta hidraulică r

h

hJ

L .


18

Se observă că e h

J J (panta energetică compensează panta hidraulică).

eJ este o energie introdusă în sistem, în timp ce

hJ este un lucru mecanic rezistent.

14. n

e i

i 1

M M

15. Conductă de egală presiune.

MECANICĂ

1. d 2. b, d 3. a, c 4. b, c 5. d

6. a, c 7. a, b 8. a 9. c 10. b, c

11. b 12. a, b 13. b 14. c

MECANISME

1. b 2. b 3. b, c 4. a 5. b, c

6. b 7. a 8. c 9. a 10. a, b, c

11. a, c 12. a, b, c 13. a, c, d 14. a 15. a

MECANISME ȘI ORGANE DE MAȘINI

1. b 2. b, c 3. b 4. a 5. a, b

6. a, e 7. c 8. a 9. a 10. a

11. b 12. b 13. b 14. a 15. a

ORGANE DE MAȘINI

1. a 2. b 3. a, b, c 4. b 5. c

6. a, c, d 7. a 8. c 9. c 10. a

11. a÷g 12. b 13. b 14. a 15. b

16. a, b, d 17. b

ORGANIZAREA PRODUCȚIEI

1. a 2. b 3. a, c 4. b 5. a

6. b 7. a 8. a, c 9. a 10. b

11. Amplasarea într-un spațiu comun a tuturor utilajelor necesare realizării întregului proces tehnologic al unui reper sau grupă de repere similare din punct de vedere tehnologic.


19

12. Gruparea utilajelor cu aceleași funcțiuni tehnologice (strunjire, frezare, rectificare etc.) în spații comune rezultând unități specializate tehnologic: grupe de mașini, ateliere, secții de strungărie, de frezare, de rectificare etc.

13. Au - suprafața ocupată de echipamentul tehnologic;

At - aria tehnologică;

Ac - aria de circulație;

Ai - aria interioară a halelor de producție.

14. Organizarea succesivă.

15. Metoda verigilor, metoda cercurilor, metoda gamelor fictive.

PRELUCRAREA DATELOR ȘI SISTEME INFORMATICE ÎN DOMENIUL ECONOMIC

1. Adresa, număr înregistrare la Registrul Comerțului, codul de înregistrare fiscal, capital social, codul IBAN, banca unde este deschis contul curent.

2. Bon de consum, bon de lucru, dispoziție de lucru, necesar materii prime și materiale, necesar SDV-uri, fișe limite de consum, necesar de colaborări etc.

3. Lista comenzi secție, consumuri efective pe comandă, manopera pe comandă, centralizator timpi manoperă/comandă, listă urmărire comenzi la terți, listă producție neterminată etc.

4. Documentul care permite predarea bunurilor obținute în urma proceselor de prelucrare pe comanda internă/ destinații de consum.

5. Document utilizat pentru înregistrarea consumurilor de bunuri stocabile.

6. Document utilizat pentru evidențierea produselor stocabile într-o gestiune.

7. Document obligatoriu care conține informații referitoare la activele corporale imobilizate (denumirea mijlocului fix, număr inventar, număr document proveniență, valoarea de inventar, valoarea amortizării lunare, codul de clasificare, durata normală de funcționare etc.).

8. La intrarea în gestiune a materiilor prime, materialelor consumabile, obiectelor de inventar, combustibili etc.

9. Numele și prenumele salariaților, CNP-ul, marca, salar de bază, sporurile, număr de ore lucrate, zile concedii (odihnă, medical, fără plată etc.), ore lucrate noaptea, contribuții personale (CAS, sănătate, șomaj), deducere personală, deducere suplimentară, impozit, rețineri, impozit, rest de plată, semnătura etc.

10. Balanța, registrul de vânzări, registrul de cumpărări, statul de plata, registrul de casă, registrul de bancă etc.

11. NIR, fișa de magazie, bonul de predare, bonul de consum, fișă de inventariere.

a) Lista de inventariere

b) Fișa Mijlocului Fix

c) Balanța imobilizărilor

d) Situația valorică a imobilizărilor

e) Registrul numerelor de inventar


20

f) Situația imobilizărilor intrate /ieșite

g) Situația amortizărilor

12. Fișa mijlocului fix, lista de inventariere mijloace fixe, situația valorică a imobilizărilor, registrul numerelor de inventar, registrul amortizărilor, balanța imobilizărilor etc.

13. Descrierea tehnologică a produselor finite, subansamblelor, reperelor etc., sub forma unei structuri arborescente, pe nivele.

14. Registrul de casă.

15. Permite în orice moment obținerea unei situații de reale despre performanța afacerii.

PRELUCRĂRI PRIN AȘCHIERE ȘI SCULE AȘCHIETOARE

1. a÷d 2. a 3. c 4. b 5. c

6. c 7. b 8. c 9. c 10. b

11. a 12. b 13. b 14. c 15. b

PROIECTAREA SCULELOR AȘCHIETOARE

1. a, c, e, f 2. a, b, d, e 3. a 4. b 5. b

6. a, c 7. b 8. c 9. c 10. a

11. b 12. b 13. d 14. e 15. c

REZISTENȚA MATERIALELOR

1. Sub acțiunea forțelor și a cuplurilor exterioare, corpurile își schimbă forma geometrică și dimensiunile inițiale, se află într-o stare de solicitare.

Starea de solicitare se caracterizează prin apariția în interiorul corpului a unor forțe interioare, de interacțiune între particulele corpului, suplimentare față de cele existente inițial.

Rezistența materialelor studiază forțele interioare suplimentare, echilibrul intern al unui corp solid solicitat, în scopul determinării materialului și dimensiunilor corpului, astfel încât să rezulte o siguranță deplină în funcționare, în condițiile unui consum minim de material.

2. Rezistența materialelor rezolvă următoarele categorii mari de probleme:

1. Probleme de dimensionare – în cazul cărora se cunoaște materialul piesei, forțele și cuplurile aplicate, modul de rezemare și se determină caracteristicile geometrice ale secțiunii piesei.

2. Probleme de verificare – în cazul cărora se cunosc dimensiunile piesei, încărcarea, forțe și cupluri și se verifică dacă piesa este sigură în funcționare, dacă respectă anumite condiții de rezistență, rigiditate și stabilitate.

3. Probleme de calculul sarcinii admisibile – în care se stabilesc valorile maxime ale forțelor sau cuplurilor exterioare pe care le poate suporta o piesă de mașină, fiind cunoscut materialul, dimensiunile acesteia și modul de solicitare.


21

3. Legea lui Hooke este ecuația primei porțiuni liniare, până la limita de proporționalitate, a curbei caracteristice a unui material. Această lege exprimă proporționalitatea între tensiuni și deformații a se scrie sub forma:

E , în care:

E este o constantă de material numită modul de elasticitate longitudinal , care pentru oțeluri are

valoarea medie 5 2

E 2,1 10 N/mm , iar este alungirea sau deformația specifică.

Proporționalitatea între tensiuni și deformații este una din ipotezele de bază ale Rezistenței materialelor.

4. Forțele interioare suplimentare, care se produc datorită solicitării se studiază prin metoda secționării.

Prin reducerea forțelor interioare suplimentare, distribuite pe suprafața întregii secțiuni transversale

a barei, în centrul de greutate al secțiunii rezultă un torsor format dintr-o rezultantă R și un cuplu

rezultant M , care poartă numele de eforturi.

În cazul general eforturile R şi M au direcții oarecare în spațiu și pot fi descompuse în componente

având ca suport normala la planul secțiunii, adică axa longitudinală a barei (notată cu x) și componente conținute în planul secțiunii (având ca suport axa orizontală z sau axa verticală y), aceste componente fiind, de asemenea, denumite eforturi.

Componentele rezultantei R sunt:

N - forță axială sau normală (normală la secțiune xN );

T - forță tăietoare (în planul secțiunii y zT ,T ).

Componentele cuplului M sunt:

M t - moment de torsiune (având ca suport axa barei xM );

M i - moment de încovoiere (în planul secțiunii zM , yM ).

5. Solicitarea unei bare pentru care în secțiunea transversală se manifestă doar una dintre componentele denumite eforturi se numește solicitare simplă.

Solicitările simple și eforturile corespunzătoare sunt :

întindere sau compresiune – forța axială x

N N

forfecare – forța tăietoare y

T T

încovoiere – momentul încovoietor i z

M M

torsiune – momentul de torsiune M t = M x .

6. Diagramele de eforturi sunt reprezentări grafice cu ajutorul cărora se studiază variația eforturilor pe întreaga lungime a barei și se determină secțiunile periculoase, în care eforturile au valori maxime. Aceste valori maxime se utilizează în calculele de dimensionare sau verificare.

7. Forța axială N este egală cu suma algebrică a proiecțiilor pe axa barei ale tuturor forțelor exterioare, inclusiv reacțiunile, care acționează de aceeași parte a secțiunii (în stânga sau în dreapta). Se consideră convențional pozitivă forța care produce întinderea părții din bară asupra căreia este


22

aplicată.

Forța tăietoare T este egală cu suma algebrică a proiecțiilor pe normala la axa barei ale tuturor forțelor exterioare, inclusiv reacțiunile, care acționează de aceeași parte a secțiunii (în stânga sau în dreapta). Se consideră convențional pozitivă, forța care acționează în sens orar în raport cu secțiunea.

Momentul încovoietor este egal cu suma algebrică a momentelor tuturor forțelor, inclusiv ale reacțiunilor, plus cuplurile aplicate, care acționează de aceeași parte a secțiunii, calculate în raport cu centrul de greutate al acesteia. Se consideră convențional pozitiv momentul care produce lungirea fibrei inferioare a grinzii.

Calculul se face utilizând forțele din stânga sau din dreapta secțiunii, alegând varianta mai simplă în funcție de poziția secțiunii.

8. Se scriu ecuațiile de echilibru:

1

3 1

1 3

H 0 : H F cos ;

M 0 : V F sin a 0 ;

M 0 : V F sin a 0 ,

din care rezultă reacțiunile:

1

3

F sin a F b sinV ;

F sin aV .

Forța axială în intervalul 1-2 este egală cu 1H , iar în

intervalul 2-3 este zero.

Forțele tăietoare sunt constante:

1 2 1 2 3 2T V ; T V ,

cu salt în dreptul secțiunii 2.

Momentele încovoietoare în secțiunile de la capetele grinzii sunt nule, iar momentul maxim din secțiunea 2 este:

max 1 2

F sin a bM V a V a .

9. În cazul solicitărilor axiale (întindere sau compresiune) se produc tensiuni normale, constante în secțiune, notate cu , care se determină cu relația:

N

A , în care:

2[N/mm ] - este tensiunea normală,

N [N] – este forța axială,

A 2[mm ] – este aria secțiunii transversale.


23

Relația se utilizează în următoarele variante:

Dimensionare: neca

NA

σ ,

Verificare: max a

Nσ = σ

A ,

Calculul forței capabile: cap aN A ,

în care aσ este tensiunea admisibilă la tracțiune a atσ σ .

Tensiunea admisibilă se definește ca tensiunea maximă admisă să se producă într-o piesă în condiții date de material și solicitare.

10. La forfecarea barelor de secțiune mică se admite că se produc tensiuni tangențiale paralele cu forța aplicată și repartizate uniform pe suprafața secțiunii transversale a barei. Acestea se calculează cu relația:

T

A , în care:

2[N/mm ] - este tensiunea tangențială,

T [N] – este forța tăietoare,

A 2[mm ] – este aria suprafeței de forfecare.

Relația se utilizează în următoarele variante:

Dimensionare: neca

TA

,

Verificare: a

T

A ,

Calculul forței capabile: cap aT A ,

în care a este tensiunea tangențială admisibilă la forfecare a at(0,5 0,8) .

11. La solicitarea de încovoiere pură tensiunile sunt nule pe axa neutră a secțiunii - axa z și cresc liniar cu distanța fața de ea, fiind maxime în fibrele extreme. Calculul valorii maxime se face cu formula lui Navier:

zmax

z

M

W , în care:

max 2[N/mm ] este tensiunea normală maximă în secțiune,

zM [N mm] este momentul încovoietor,

zW 3[mm ]este modulul de rezistență axial.

În funcție de tipul problemei, formula se folosește, analizând secțiunile periculoase în una din următoarele variante:


24

Dimensionare: z

z neca

MW

,

Verificare: zmax a

z

M

W ,

Calculul momentului capabil: z cap a zM W ,

în care tensiunea admisibilă a este tensiunea admisibilă la încovoiere a ai .

12. La solicitarea de torsiune a barelor de secțiune circulară sau inelară tensiunea maximă, tangentă la contur, are valoarea:

tmax

p

M

W , în care:

max 2[N/mm ] este tensiunea tangențială maximă în secțiune,

tM [N mm] este momentul de torsiune,

pW este modulul de rezistență polar al secțiunii transversale.

În funcție de tipul problemei, formula se folosește, analizând secțiunile periculoase, în una din următoarele variante:

Dimensionare: tp nec

a

MW

,

Verificare: tmax a

p

M

W ,

Calculul momentului capabil: t cap p aM W ,

în care tensiunea admisibilă a este tensiunea tangențială admisibilă la torsiune.

13. Momentul de torsiune funcție de puterea transmisă și turație rezultă din relația:

t t

P PM 9,5493 ; M 9,55

n n ,

cu unitățile de măsură tP [W] , n [rot/min] , M [N m] .

În practică se folosesc frecvent tP [kW] , n [rot/min] , M [N m] , iar relația, cu aceste unități de

măsură, devine:

3t

PM 9,55 10

n .

Dacă momentul este exprimat în N mm , se va utiliza:

6t

PM 9,55 10

n ,

cu unitățile de măsură tP [kW] , n [rot/min] , M [N mm] .


25

14. Se notează cu b [mm] și h [mm] dimensiunile secțiunii.

Aria secțiunii 2[mm ] : A b h

Momentele de inerție axiale 4[mm ] :

3 3

z y

b h b hI ; I

12 12

Modulele de rezistență axiale 3[mm ] :

2 2yz

z ymax max

II bh b hW ; W

y 6 z 6

15. Se notează cu d [mm] diametrul secțiunii.

Aria secțiunii 2[mm ] :

2d

A4

Momentele de inerție axiale 4[mm ] :

4

z y

dI I

64

Momentul de inerție polar 4[mm ] :

4

p z y

dI I I

32

Modulele de rezistență axiale 3[mm ] :

3 3yz

z ymax max

II d dW ; W

y 32 z 32

Modulul de rezistență polar 3[mm ] :

3p

p

I dW =

d 16

2

SECURITATE ȘI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ

1. c 2. a, c, d 3. a, c 4. a, c 5. a÷d

6. a÷c 7. a 8. b 9. a 10. a


26

SISTEME FLEXIBILE DE FABRICAȚIE

1. a, b, c 2. a, b, c 3. b 4. a, b, d 5. a, b, c

6. a, c 7. b, c 8. c 9. a, b, c 10. b

11. b, c 12. a, b, c 13. a 14. b 15. c

STRATEGII CONCURENȚIALE

1. a

2. c

3. În timp ce viziunea exprimă o stare ideală posibilă, misiunea exprimă o evoluție programatică spre această stare. Viziunea se concentrează pe imaginea internă a organizației și pe aspirațiile managementului de vârf, în timp ce misiunea se concentrează pe imaginea externă a organizației și pe determinanții sau factorii decizionali ai managementului. Pe scurt, misiunea unei organizații comunică ce este organizația respectivă și ce vrea ea să facă pentru această societate.

4. a, b, c 5. c 6. b 7. a 8. c 9. a 10. c

11. Prezența economiilor de scară asigură întotdeauna un avantaj de cost pentru firmele care operează pe scară mare (sau care reușesc să execute în comun anumite activități) în fața firmelor care operează pe scară restrânsă. Simpla prezență a curbei experienței nu reprezintă o barieră de intrare, numai dacă ea este un ”bun”aflat în proprietatea firmei, care nu poate fi însușit de concurenți și noii intrați prin copiere, angajarea personalului firmei care deține experiență sau prin achiziționarea celor mai noi utilaje de la furnizorii de echipamente ori a know-how-ului de la consultanți sau de la alte firme.

12. a, b 13. a 14. a, b, c 15. a, b, c

STUDIUL MATERIALELOR (ȘTIINȚA ȘI INGINERIA MATERIALELOR, SEM.1)

1. a 2. d 3. a, c, d 4. c 5. b

6. a, b 7. a 8. c 9. a 10. a, b, d

11. a, c, d 12. a 13. c 14. b 15. a

SUDURĂ ȘI TEHNOLOGIA SUDĂRII

1. a, b 2. c 3. b 4. a, b 5. b

6. a 7. b, c 8. a, c 9. a, b 10. b

11. a, c 12. a 13. a 14. a, b 15. a

TEHNOLOGIA FABRICĂRII PRODUSELOR

1. Operația tehnologică este activitatea ordonată și limitată în timp, efectuată fără întrerupere de un operator sau o formație de lucru, la un singur loc de muncă, asupra unuia sau mai multor materiale,


27

cu scopul modificării formei, dimensiunii sau proprietăților. În ingineria prelucrărilor mecanice, locul de muncă îl reprezintă mașina unealtă. Atunci când piesa trece de pe o mașina unealtă pe o alta, ea schimbă operația.

2. Faza (tehnologică) este parte din operația tehnologică prin care se realizează: (1) un singur scop tehnologic, din aceeași prindere, (2) cu aceeași poziționare-prindere a piesei, (3) cu aceeași sculă (simplă sau combinată), (4) cu același regim de așchiere (t, s, v). Dacă doar unul singur dintre cele patru elemente se modifică în prelucrarea piesei pe o mașină unealtă, piesa schimbă faza tehnologică.

3. Fabricarea unui produs presupune existența următoarelor tipuri de cheltuieli: cheltuieli directe (cheltuieli cu materiale directe, cheltuieli cu salarii directe) și cheltuieli indirecte (cheltuieli generale ale secției/societății - apă, curent, gaz, alte utilități, salarii, personal indirect productiv - și cheltuieli cu utilajul tehnologic - amortismente, întreținere, revizii, reparații).

4. O piesă tehnologică se va putea executa în condiții tehnico economice corespunzătoare, fără complicații tehnice. O piesă tehnologică va asigura: manoperă minimă și ciclu de fabricare minim, posibilitatea prelucrării utilizând SDV-uri standardizate uzuale, aplicarea de procedee uzuale derulate în mod curent, costuri de producție minime. O piesă netehnologică este fie imposibil de executat, fie se poate executa dar cu complicații tehnice deosebite care încarcă foarte mult cheltuielile de producție și deci nu merită a fi executată.

5. Lotul de piese este numărul de piese de același fel care se lansează simultan în fabricație și pentru care se acordă un singur timp de pregătire-încheiere. Lotul optim de piese se determină prin una din următoarele metode: (1) se împarte numărul total de piese de executat „N” la numărul de luni avute la dispoziție, (2) se împarte numărul total de piese de executat „N” la numărul de luni avute la dispoziție în mod ponderat, ținând cont și de fondul real de timp (3) se calculează lotul optim astfel încât cheltuiala de producție pentru o piesă de executat să fie minimă.

6. Principalele tipuri de semifabricate utilizate în industria mecanică pentru prelucrarea mecanică a pieselor sunt: semifabricatele laminate (bare, țevi, table etc.), semifabricate turnate, semifabricate forjate, semifabricate matrițate, semifabricate extrudate, semifabricate trase. Coeficientul de utilizare al materialului este randamentul de utilizare al materialului semifabricatului și se exprimă ca fiind raportul dintre masa piesei finite și masa/volumul semifabricatului utilizat pentru fabricarea

acesteia. Se exprimă în procente: Mpf

C.U.M. 100%Msf

, Vpf

C.U.M. 100 %Vsf

. La alegerea

semifabricatului se urmărește să aibă valori cât mai mari, fără însă a crește prea mult prețul semifabricatului.

7. Ștanța este o sculă-dispozitiv care, acționată de o mașină unealtă numită presă,face numai prelucrări de tăiere. Exemple: ștanță de decupare, ștanță de perforare, ștanță de decupare-perforare etc. Matriță este o sculă-dispozitiv care, acționată de o mașină unealtă numită presă, face fie numai prelucrări de deformare plastică, fie prelucrări combinate de deformare plastică și tăiere. Exemple: matriță de îndoit, matriță de ambutisat, matriță de retezare-îndoire, matriță de decupare-ambutisare etc.

8. Itinerarul tehnologic este un tabel nestandardizat ca și format și ca și dimensiuni, care cuprinde toate operațiile tehnologice cu fazele aferente, în succesiunea lor tehnic firească și care conduc la transformarea semifabricatului în piesa finită cerută prin desenul ei de execuție. La fiecare operație se realizează desenul piesei la finalul acelei operații cu evidențierea suprafețelor prelucrate în acea operație, se indică sistemul de prindere a piesei pe M.U., mașina unealtă, a sculele, dispozitivele și aparatele de măsură și control utilizate.


28

9. Baza tehnologică de așezare BTA este suprafața piesei pe care ea se așează pe mașina unealtă sau în dispozitiv suprimându-i un număr de grade de libertate astfel încât să se poată realiza prelucrarea dorită. Baza tehnologică de măsurare BTM este suprafața piesei față de care se măsoară

dimensiunile piesei obținute prin prelucrare. Erorile de așezare a

apar datorită neconcordanței

dintre BTA și BTM. Mărimea erorii de așezare a

este proporțională cu mărimea toleranței distanței

dintre BTA și BTM.

10. Eroarea totală de prelucrare a unei piese la o anumită prelucrare mecanică rezultă din compunerea

următoarelor categorii de erori: a

eroarea de așezare, M.U. - erori cinematice de mers în gol al

mașinilor unelte (jocuri în lagăre, jocuri în angrenaje, erori de pas la șurubul conducător, bătăi

radiale/frontale ale arborelui principal), SDV

- erori ale sculelor, dispozitivelor și verificatoarelor

utilizate în prelucrare și ulterior în măsurare, p - erori de prelucrare (deformațiilor elastice ale

piesei în timpul așchierii, dilatări termice ale piesei datorate căldurii degajate în așchiere, deformări termice ale sculei, vibrații care modifică poziția relativă sculă - piesă, etc.). Eroarea totală de prelucrare la cota sau la suprafața prelucrată trebuie să nu depășească toleranța T a acelei cote sau

suprafețe T T a M.U. SDV p, , , T .

11. Parametrii unui regim de așchiere sunt: (1) adâncimea de așchiere t [mm], (2) avansul s [mm/rot] și (3) viteza de așchiere va [m/min] la prelucrările de strunjire, frezare, burghiere, etc.) și [m/s] la rectificare. Turația n [rot/min] nu este un parametru al regimului de așchiere ci un parametru de reglaj al mașinii unele care intra în relația de calcul a vitezei de așchiere.

12. Strunjirea de degroșare – adâncimile de așchiere sunt mari, avansurile relativ mari și viteza de așchiere mică, rezultă piese în treapta de precizie IT 12-13 ISO și rugozitate între Ra 25 12,5 m.

Strunjire de finisare - adâncimile de așchiere sunt mici, avansurile mici și viteza de așchiere mare,

rezultă piese în treapta de precizie ISO IT 9÷11 și rugozitate aR 6,3 3,2 m.

13. Filetele exterioare pot fi prelucrate prin următoarele procedee: a) filetarea cu filieră; b) filetarea prin strunjire cu cuțit prismatic, disc sau pieptene; c) filetarea prin frezare cu freză disc sau pieptene; d) filetare cu cap de filetat – filetarea în vârtej, e) filetarea prin rectificare cu disc abraziv profilat sau melc abraziv, f) filetarea prin rulare.

14. Rectificarea cu avans longitudinal, necesită următoarele mișcări: turația sculei ns – mișcarea principală de așchiere, turația piesei np – mișcarea de avans circular, avansul longitudinal sl. Intermitent se dă un avans transversal de pătrundere st. Rectificarea cu avans transversal, necesită următoarele mișcări: turația sculei ns – mișcarea principală de așchiere, turația piesei np – mișcarea de avans circular, avansul transversal st. Ambele procedee de rectificare asigură, orientativ, treptele de precizie IT 6-7 ISO și o rugozitate a suprafeței Ra = 1,6...0,2μm.

15. Superfinisări prin așchiere: strunjirea de netezire, vibronetezirea, finisarea cu bandă abrazivă; lepuirea (rodarea). Superfinisarea prin deformare plastică: rularea cu dispozitiv cu bile sau cu role, lovire cu jet de bile, calibrarea cu bucșe. Procedeele de superfinisare se aplică de regulă după rectificarea arborelui și asigură o precizie dimensională și de formă, de regulă, în trepte IT ISO 5 și

o calitate a suprafeței aR 0,4 m .


29

TEHNOLOGIA MATERIALELOR (ȘTIINȚA ȘI INGINERIA MATERIALELOR, SEM.2 + BAZELE FABRICAȚIEI)

1. d, e, f

2. a. OL37.3.n = oțel carbon de uz general pentru construcții, cu rezistență minimă de rupere la tracțiune 37daN/mm2, clasa a 3-a de calitate, necalmat.

b. OLC45XS = oțel carbon de calitate superioară pentru îmbunătățire, cu un conținut mediu de carbon de 0,45% și conținut controlat de sulf.

c. OLC15 = oțel carbon de calitate pentru cementare, cu un conținut mediu de carbon de 0,15%

d. OT500-2 = oțel carbon turnat, cu rezistența minimă de rupere la tracțiune de 500N/mm2, grupa 2 de calitate.

e. OSC12 = oțel carbon pentru scule, cu un conținut mediu de carbon de 1,2%

f. T30MoCrNi11 = oțel aliat cu molibden, crom și nichel, turnat, cu un conținut mediu de carbon de 0,3% și cca. 1,1%Ni

g. 40Cr10XS = oțel aliat de calitate superioară, cu un conținut mediu de carbon de 0,40% și cca. 1%Cr, cu conținut controlat de sulf

h. 51Si17A = oțel aliat pentru arcuri, cu un conținut mediu de carbon de 0,51% și un conținut de cca. 1,7%Si

i. 155MoVCr120 = oțel aliat cu molibden, vanadiu și crom ca element principal de aliere, având un conținut mediu de carbon de 1,55% și cca. 12%Cr.

3. a. Fc350 = fontă cenușie cu grafit lamelar, cu rezistența minimă de rupere la tracțiune 350N/mm2.

b. Fmp45.07 = fontă maleabilă perlitică cu rezistența minimă la rupere la tracțiune de 45daN/mm2 și alungirea specifică la rupere de 7%.

c. Fma35.03 = fontă maleabilă albă cu rezistența minimă de rupere la tracțiune de 35daN/mm2 și alungirea specifică la rupere de 3%.

d. Fgn400.12 = fontă cu grafit nodular, cu rezistența minimă de rupere la tracțiune de 400N/mm2 și alungirea specifică la rupere de 12%.

e. FrCr30 = fontă refractară aliată cu 30%Cr.

4. a. CuZn20 = alamă simplă cu cca. 20%Zn.

b. CuZn39Pb3 = alamă specială cu cca. 39%Zn și cca. 3%Pb.

c. CuZn38Pb2Mn2 = alamă specială cu cca. 38%Zn, cca. 2%Pb și cca. 2%Mn.

d. CuSn4Pb4Zn4 = bronz cu cca. 4%Sn, cca. 4%Pb și cca. 4%Zn.

5. a

6. a. reprezintă reziliența de 120J/cm2, determinată cu un ciocan pendul având energia potențială inițială W1 = 150J, pe o epruvetă cu crestătura în "U", cu adâncimea h = 2mm și lățimea b = 5mm

b. reprezintă reziliența de 135J/cm2 determinată cu un ciocan pendul având energia inițială W1 = 300J, pe o epruvetă cu crestătura în "U", cu adâncimea h = 2mm și lățimea b = 10mm

c. reprezintă reziliența de 70J determinată cu un ciocan pendul având energia potențială inițială W1 = 150J, pe o epruvetă cu crestătura în "V", cu lățimea b = 5mm


30

7. a. reprezintă duritatea de 270 unități Brinell, cu bilă de oțel cu diametrul D = 5mm, forța de încercare F = 750Kgf (7355N), timpul de menținere a sarcinii t = 20sec.

b. reprezintă duritatea de 290 unități Vickers, sarcina de încercare F = 30daN și timpul de menținere a sarcinii t = 15sec.

c. 85HRB corespunde durității de 85 unități pe scala B (bilă de oțel);

d. 64HRC corespunde durității de 64 unități pe scala C (con de diamant).

8. b, c, d, e

9. b

10. c

11. - disocierea, adică descompunerea moleculelor mediului în care se găsește piesa și formarea atomilor activi ai elementului cu care trebuie să se îmbogățească suprafața piesei;

- absorbția atomilor activi pe suprafața metalică a piesei;

- difuziunea spre interiorul piesei a elementului absorbit, formându-se soluții solide sau combinații chimice.

12. a, d

13. b

14. - restaurarea rețelei cristaline;

- recristalizarea propriu-zisă prin germinare;

- creșterea grăunților cristalini prin coalescență.

15. c

TEHNOLOGIA PRESĂRII LA RECE

1. Sculele-dispozitivele cu care se realizează prin presare la rece prelucrări de tăiere se numesc ștanțe (exemple: ștanță de perforare, ștanță de decupare, ștanță de retezare, ștanță de decupare-perforare etc.). Sculele-dispozitivele cu care se realizează prelucrări de deformare plastică și cele combinate de deformare plastică și de tăiere se numesc matrițe (exemple: matriță de îndoit, matriță de ambutisat, matriță de decupare-ambutisare, matriță de retezare-îndoire etc.).

2. Un procedeu de presare simplu, realizat cu o ștanță/matriță simplă, este acel procedeu în care, la fiecare cursă dublă a berbecului presei, ștanța/matrița execută o singură prelucrare de presare. Exemple: procedeul de perforare, procedeul de decupare, procedeul de îndoire, procedeul de ambutisare etc.

3. Un procedeu de presare combinat simultan este acel procedeu în care piesa se obține dintr-o singură cursă activă a berbecului presei, la o singură poziționare a semifabricatului, din mai multe prelucrări asociate într-o singură operație și care se desfășoară la singurul post de lucru a ștanței/matriței. Un procedeu de presare combinat succesiv este acel procedeu în care piesa se obține din mai multe prelucrări asociate, prin deplasare succesivă a semifabricatului cu câte un pas în dreptul mai multor posturi de lucru a ștanței/matriței, la fiecare cursă activă a presei de acționare.

4. Creșterea conținutului de carbon a oțelului influențează negativ prelucrabilitatea sa prin deformare plastică la rece, el având o rezistență la deformare mai mare și o deformabilitate mai redusă.


31

5. Fenomenul de ecruisare este un efect al deformării plastice la rece a unui material metalic prin care datorită modificării structurii cristaline într-o structură cu grăunți cristalini alungiți, cresc proprietățile de rezistență mecanică și duritatea și scad proprietățile de plasticitate-deformabilitate.

6. Joc între cuțite/elemente active există în toate procedeele de forfecare și în toate procedeele de ștanțare de precizie obișnuită (normală). Jocul optim se stabilește tabelar în funcție de grosimea semifabricatului și proprietățile de rezistență a acestuia (duritate, rezistență de rupere, etc.) - jopt = jopt(g, HB).

7. Principalii factori care influențează calitatea și precizia unei piese decupate/perforate sunt: valoarea jocului, starea muchiilor tăietoare a elementelor active, construcția ștanței, proprietățile materialului ștanțat, forma și dimensiunile piesei, precizia elementelor active ale ștanței, starea presei de acționare. Orientativ, precizia IT ISO și rugozitatea suprafeței Ra a unei piese realizată prin decupare/perforare obișnuită IT 8-12 și Ra = 6,3...1,6 μm și a uneia realizată prin decupare/perforare de precizie IT 6-7 și Ra = 0,8...0,4 μm.

8. Materialele din care se execută în mod clasic-uzual elementele active (poansonul și placă activă) ale unei ștanțe/matrițe sunt oțeluri carbon de scule (OSC7...OSC12) și oțeluri aliate de scule, puternic aliate cu crom (C100, C120).

9. Forța și puterea presei va fi mai mare decât forța și puterea necesară calculată, cursa presei mai mare decât cursa necesară, iar dimensiunile presei (dimensiuni masă, deschidere etc. ) vor fi în corelare cu dimensiunile ștanței/matriței. Presa de acționare a unei matrițe de ambutisare sau alte tipuri de deformări plastice importante va fi presă hidraulică, de viteză lentă.

10. Elementele de ghidare din construcția unei ștanțe/matrițe pot fi plăci de ghidare sau coloane și bucșe de ghidare. Servesc la centrarea și ghidarea mișcării poansonului în orificiul plăcii active conjugate. Fiind supuse unei uzuri de contact intense se execută din oțeluri carbon sau aliate de cementare (OLC10, OLC15, 15Cr08, 18MoCr11 etc.), tratate termic.

11. Pașii de calcul a dimensiunilor semifabricatelor pentru piesele îndoite sunt: se împarte piese în porțiuni drepte și curbe, se determină poziția stratului neutru al deformațiilor, se calculează lungimilor porțiunilor drepte și curbe (pe stratul neutru al deformațiilor) și se însumează aceste lungimi.

12. Arcuirea unei piese îndoite este fenomenul prin care deformația elastică de la începutul deformării materialului se anulează la finalul procedeului de îndoire, piesa se destinde elastic și tinde să revină la forma și dimensiunile inițiale. Prin arcuire piesa își modifică unghiul și raza de îndoire (cresc). Soluțiile sunt dimensionarea corectă a elementelor active care să fie corectate cu valorile de variație estimate pentru unghiul de îndoire și raza de îndoire. Soluțiile practice pot fi: corectarea poansonului, corectarea plăcii active sau matriță cu elemente active mobile.

13. Soluția pentru a evita formarea cutelor pe piesă în procesul de ambutisare este introducerea în construcția matriței a unui inel de strângere a piesei în zona de flanșă (dispusă în exteriorul poansonului de ambutisare) care să strângă materialul piesei pe placa activă cu o forță suficient de mare care trebuie calculată.

14. Secțiunea periculoasă a piesei ambutisate, în care pericolul fisurării/ruperii este maxim în timpul procesului de ambutisare, este secțiunea (zona) din porțiunea cilindrică de perete lateral a piesei aflată imediat deasupra porțiunii de racord dintre fundul piesei și peretele lateral.

15. Dimensiunile semifabricatului plan individual pentru ambutisarea fără subțierea voită a peretelui, a unei piese cu forma și dimensiunile definite prin desenul ei de execuție, se calculează prin metoda egalării ariilor – se egalează aria semifabricatului plan individual cu aria piesei, ținând cont și de eventualul adaos de tundere a piesei.


32

TEHNOLOGII DE CONTROL NEDISTRUCTIV

1. a 2. a, c 3. a, b 4. b 5. c

6. a, b 7. c 8. b 9. 1, 3, 5, 4, 2 10. c

TEHNOLOGII DE PROCESARE A MATERIALELOR DE CONSTRUCȚII

1. a 2. a 3. b 4. a 5. a

6. a 7. a 8. a 9. b 10. c

11. b 12. b 13. a 14. b 15. b, c

TEHNOLOGII DE PRELUCRARE PE MAȘINI-UNELTE CU COMANDĂ NUMERICĂ

1. c 2. a 3. c 4. c 5. a

6. b 7. c 8. b, c, d 9. a, b, c, d 10. a, b, c

11. c 12. a 13. b 14. b 15. b

TEHNOLOGII DE PRELUCRARE PRIN AȘCHIERE

1. a,b 2. c 3. b 4. a 5. c

6. a 7. a 8. c 9. c 10. a

11. a 12. c, d 13. a, c 14. a 15. c

TEHNOLOGII ȘI ECHIPAMENTE DE ASAMBLARE

1. Asamblări fixe: demontabile (permit asamblarea și dezasamblarea repetată a pieselor, fără deteriorarea acestora) și nedemontabile(nu pot fi dezasamblate fără distrugerea parțială sau totală a cel puțin a unei piese).

Asamblări mobile: demontabile (pot fi dezasamblate complet, fără deteriorarea pieselor asamblate sau a organelor de asamblare și nedemontabile (nu pot fi dezasamblate cu ușurință fără distrugerea parțială sau totală a cel puțin unei piese).

2. - poate fi asamblată și dezasamblată în elemente componente, independente de alte elemente constructive ale produsului final;

- după asamblare, unitățile de asamblare, pot fi manipulate pe parcursul procesului tehnologic de asamblare, ca și când ar fi piese independente.

3. - oferă o imagine clară asupra tipului și numărului de piese componente ale unităților de asamblare și a ordinii de montaj;

- permite întocmirea rapidă a fișelor tehnologice de asamblare și constitue un mijloc eficace de organizare, în timp și spațiu a asamblării produsului final.


33

4. Asamblabilitatea unui echipament tehnologic, este un concept care definește calitatea acelui echipament de a se obține în urma unui proces tehnologic de asamblare, rațional organizat, fără un volum excesiv de lucrări netehnologice de ajustare și cu o manoperă minimă de asamblare.

5. - desenul de ansamblu al produsului;

- desenele de ansamblu al diferitelor subansamble componente ale produsului studiat;

- condițiile tehnice impuse de proiectant;

- programul de producție pe an, lună, zi.

6. - chei speciale(cu cioc, chei impact etc.);

- bucși dimensionate;

- ciocan;

- prese extractoare (cu brațe reversibile, cu acționare hidraulică);

- inductoare și plite electrice;

- leră;

- sisteme de aliniere.

7. Asamblarea staționară este atunci când produsul de asamblat stă pe loc, iar echipele specializate de muncitori se deplasează succesiv de la un produs la altul.

8. - Metoda interschimbabilității totale-elementele componente care alcătuiesc lanțul de dimensiuni se asamblează fără nici o selecție, reglare sau ajustare, asigurându-se precizia prescrisă pentru elementul de închidere.

- Metoda interschimbabilității parțiale - asigură precizia de închidere numai pentru o parte a elementului de închidere a lanțului de dimensiuni;

- Asamblarea prin metoda selecționării - prin această metodă precizia elementului de închidere se obține prin măsurarea și sortarea reperelor pe grupe, cu respectarea toleranțelor în anumite limite alese;

- Asamblarea prin metoda ajustării - asigurarea preciziei necesare a elementului de închidere se realizează prin modificarea dimensiunilor unuia dintre elementele lanțului de dimensiuni, stabilit în prealabil;

- Asamblarea prin metoda reglării - prin această metodă precizia elementului de închidere este asigurată la toate lanțurile de dimensiuni prin modificarea, fără prelucrare, a mărimii unuia din elementele componente, stabilite în prealabil.

9. - Abaterile dimensionale, de formă și de poziție reciprocă ale suprafețelor pieselor îmbinate;

Consecințe: apariția jocurilor și strângerilor; apariția bătăilor radiale și axiale; apariția necoaxialităților.

- Abaterile de la rugozitatea prescrisă;

Consecințe: contacte imperfecte între suprafețe, micșorarea rigidității de contact și a etanșeității.

- Așezarea, poziționarea și fixarea imprecisă a reperelor sau unităților de asamblare;

Consecințe: nefuncționarea în parametrii stabiliți a produsului

- Executarea necorespunzătoare a operației de asamblare (strângeri neuniforme, deformații ale reperelor);


34

Consecințe: înclinări și deformații ale reperelor sau subansamblelor.

- Imprecizia constructivă și/sau reglarea necorespunzătoare a echipamentelor și dispozitivelor de asamblare;

Consecințe: imposibilitatea asamblării, funcționarea necorespunzătoare a produsului.

- Deformațiile elastice și termice ale utilajelor și dispozitivelor de asamblare;

Consecințe: imposibilitatea asamblării.

- Tensiunile interne existente în reperele care se asamblează;

Consecințe: apariția necoaxialităților, apariția strângerilor și/sau jocurilor necontrolate înainte sau după asamblare.

10. - Se va urmării ca produsul original, să fie executat în conformitate cu o documentație de execuție, o normă sau un standard și să aibă în componență elemente interschimbabile;

- Modulele din care sunt alcătuite să fie detașabile și să-și conserve funcțiunile;

- Costul dezasamblării nu trebuie să depășească veniturile obținute prin refabricarea sau reciclarea reperului sau subansamblului dezasamblat;

- Utilizarea unor soluții constructive care să prevină depunerea mizeriei în zona elementelor de asamblare;

- Utilizarea unor repere a căror deformație termică să fie minimă.

11. Avantaje:

- asamblările se comportă bine la solicitări vibratorii;

- se poate realiza asamblarea pieselor din materiale greu sudabile;

- asamblarea pieselor confecționate din materiale diferite;

- operație care se pretează la mecanizare și automatizare.

Dezavantajele:

- consum de manoperă mare;

- condiții de lucru dificile din cauza producerii de zgomot;

- se micșorează rezistența pieselor asamblate prin execuția găurilor

- se poate afecta etanșeitatea construcțiilor realizate.

12. Avantaje:

- Lipsa fisurilor și a concentrărilor de tensiune;

- Temperaturi de lucru relativ joase;

- Posibilitatea asamblării pieselor subțiri;

- Asamblarea reperelor din materiale diferite (excepție fac Al și Mg, care se pot lipi numai între ele);

- Obținerea unor asamblări curate;

- Menținerea formei și a preciziei dimensionale;

- În cele mai multe cazuri nu este necesară prelucrarea mecanică ulterioară;

- Adaptabilitatea operației la mecanizare.


35

Dezavantaje:

- Sarcinile exterioare sunt preluate de către stratul de aliaj;

- Rezistența asamblării este mai mică decât în cazul sudării;

- Rezistența la coroziune mai mică decât cea a metalului de bază.

13. Avantaje:

- permit o gamă variată de soluții constructive;

- asamblare și dezasamblare ușoară;

- se obțin forțe de strângere mari cu forțe de acționare mici;

- permit adaptarea formei reperelor în funcție de locul în care se utilizează;

- posibilitatea transmiterii unor eforturi mari;

- siguranță în funcționare.

Dezavantaje:

- apariția concentratorilor de tensiuni în zona filetată;

- necesitatea asigurării împotriva autodesfacerii;

- necunoașterea precisă a forței de strângere a piuliței;

- lipsa autocentrării.

14. 0120 C .

15. Costul prelucrării canelurilor este ridicat.

TOLERANȚE ȘI CONTROL DIMENSIONAL

1. Ajustajul caracterizează relația între două grupe de piese conjugate care au aceeași dimensiune nominală, în legătură cu valoarea jocului sau a strângerii ce apare la asamblarea lor.

2. Câmpul de toleranță reprezintă zona grafică cuprinsă între dimensiunea limită maximă și dimensiunea limită minimă.

3. Abaterile limită reprezintă limitele câmpului de toleranță, iar toleranța dimensională reprezintă înălțimea câmpului de toleranță.

4. Alezaj unitar cu diametrul nominal de 20mm; clasa de toleranță H7; abaterea fundamentală H;

abaterea limită inferioară EI=0; diametrul minim Dmin=20mm; abaterea limită superioară ES0; treapta de toleranță 7.

5. O mulțime de toleranțe corespunzătoare aceluiași grad de precizie a prelucrării, pentru toate dimensiunile nominale. Se indică prin IT+cifră (pentru dimensiuni nominale sub 500mm, de la 01;0;1...18).

6. Ansamblul neregularităților de pe suprafețele reale ale pieselor și al căror pas este relativ mic în raport cu adâncimea lor . Rugozitatea depinde de procedeul tehnologic de prelucrare (de precizia impusă prelucrării).

7. Abateri de formă ale suprafețelor/profilelor (abaterea de la planitate, abaterea de la cilindricitate, abaterea de la forma dată a suprafeței, abaterea de la rectilinitate, abaterea de la circularitate, abaterea de la forma dată a profilului ), abateri de orientare (abaterea de la paralelism, abaterea de


36

la perpendicularitate, abaterea de înclinare), abateri de poziție (abaterea de la poziția nominală, abaterea de la concentricitate/coaxialitate, abaterea de simetrie), bătăi ale suprafețelor sau profilelor (bătaia circulară radială/frontală, bătaia totală radială/frontală).

8. Dimensiunile să fie tolerate și să formeze un contur închis.

9. Erorile sistematice de măsurare sunt erori constante care se manifestă la măsurarea repetată a aceluiași măsurand, în condiții identice. Eliminarea sau compensarea lor se poate face prin introducerea unor corecții, egale și de semn contrar erorii.

10. Vernierul este o scară gradată ajutătoare (suplimentară) folosită pentru creșterea preciziei de citire a diviziunilor scărilor gradate ale mijloacelor de măsurare (vernierul liniar - la șublere, vernierul circular - la micrometre, vernierul spiral - la microscopul universal ș.a.).

11. b 12. b 13. a 14. b 15. a 16. a

TRIBOLOGIA

1. a÷e 2. a, c 3. b 4. a÷e 5. b

6. b 7. b 8. a, b, d 9. b, c 10. a, c

11. a, b, c, e 12. c 13. a÷d 14. c

raspunsuri la testele si intrebarile pentru examenul de licenta

Documents