1.Definitie ocluzie centrica. Semnele o. c. Caracteristica celor doua

componente fundamentale ale o. c.

Este un contact static sau dinamic dintre arcadele dentare indiferent de

raportul mandibulocranian. Un raport dintre arcadele dntareo in plan sagital,

transversal shi vertical, cind mandibula ocupa o pozitie centrica fata de baza

craniului si maxila. Semnele dentar, articular, muscular, faringoglandular.

Semne de ocluzie centrica: a) fiecare dinte contacteza cu 2 dinti antagonishti,

afara de incis centrali inferiori shi ultimii molari superiori b) linia mediana a

fetei se gaseshte intrun plan cu linia inerincisivala dintre incisivii centrali sup shi

infer c) arcada dentara super este mai mare shi o acopera pe cea inferioara d)

primul molar superior contacteza cu 1,2 molar inferior in asha mod ca pe primul

il acopera cu aproxim 2/3 iar pe al 2 cu ?.

2.Definitie tip de ocluzie. Tipurile de ocluzie fiziologice si patologice.

Tip de ocluzie interdentara este raportul dintre arcadele dentare in ocluzie

centrica(sau obisnuita)

Fiziologice: Ortognata fiecare dinte este in contact cu doi dinti antagonishti,

linia median a fetei coincide cu linia dintre incis centrali super shi infer,

O. dreapta (cap la cap)- se deosebeste de cea ortognata numai prin contactul

dintre dintii din zona frontala dupa tipul cap la cap.

.

O. opistognata- dintii din zona frontala la ambele maxilare impreuna cu

apofizele alveolare au o inclinare usoara in directie orala.

Patologice: Prognatia(ocl distala)- protruzia frontalilor superiori care apare un

spatiu ne inocluzie in plan sagittal

Progenia- deplasareaa anterioara a mandibulei shi ca rezultat instalare unui

raport de inocluzie

Ocluzia deschisa- caracteristic printrun spatiu mai mic sau mai mare de

inocluzie verticala.

Ocluzia adinca- e o supraocluzie frontala accentuata, cind dintii frontali

superiori ii acopera pe cei inferiori mai mult de 1/3 iar marginile lor incizivale

vin in contact cu tuberculii incisivilor superiori.

Ocluzie incrucisata-dereglare a acadelor in plan transversal, in zona frontala

deplasarea liniei incisivale dintre incis cent sup shi inf

3.Definitie relatii de postura mandibulara. Testele functionale la determinarea

relatiei de postura mandibulara. Importanta practica.

Este starea de repaus, datorita unei relaxari musculare echilibrate shi sub

influienta gavitatii, mandibula se deplaseaza in jos oprinduse la o anumita

distanta de maxila. Relatia de postura- este starea de echilibru intre mushchii

ridicatori shi cobiritori ai mandibulei cind ei se afla iintro stare de relaxare

fiziologica relativa, care estecaracteristic printrun spatiu de inocluzie

individualizat egal in mediu 2-3 mm. Wild- test fonetic prin pronuntarea cuv ce

contin fonema (a), silverman (s), robinson(f) sau numaratoarea de la 60-70, testul

functional al actului de deglutitie.

4.Definitie spatiul fiziologic de inocluzie si spatiul liber de vorbire.

Importanta practica.

In stare de repaus, datorita unei relaxari musculare echilibrate si ib influenta

gravitatii, mandibula se deplaseaza in jos oprindu-se la " anumita distanta fata

de maxila. Asemenea relaxare musculara estE considerata drept o relaxare

relativa, deoarece muschii isi pastreaza tonusul functional necesar pentru

mentinerea mandibulei in aceasta pozitie. Acest fenomen de pozitionare a

mandibulei a fost apreciat ca pozitia de repaus fiziologic relativ sau de postura a

mandibulei. In asa rela(ii mandibulocraniene intre arcadele dentare exista un

spatiu de inocluzie numit spatiul de inocluzie fiziologic care este individual si

variaza de la 16 mm, iar in mediu constituie 23 mm. Prin urinare, prin

relatia de postura subintelegem starea de echilibru dintre muschii ridicatori si

coboritori ai mandibulei cind ei se gasesc intr-o stare de relaxare fiziologica

relativa, care se evidentiaza la nivelul arcadelor dentare printr-un spatiu de

inocluzie individualizat, egal in mediu cu 23 mm. In afara de spatiul de

inocluzie fiziologic mai exista spatiu liber pentru functia fonetica a sistemului

stomatognat, care este individual ca si spatiul de inocluzie fiziologic si marimea

lui va varia in ra-port de caracterul fonatiei. Maximal el se va manifesta la

pronunta rea vocalei |a|, iar minimal la pronuntarea consoanei [sj). Nu exista

vreo independenta a marimii acestui spatiu de varietatea de rapoarte normale

dintre arcadele dentare (ocluzie), insa pe parcursul vie(ii el poate fi supus

diferitelor modificari, ba chiar si pe parcur-sul zilei, in dependenta de starea

sistemului nervos

5.Definitie D V O. Metodele de detrminare.

Cu un creion chimic pe treimea mediana a fetei in zona proiectarii linie mediene

se noteaza 2 puncte: unul subnazal, altul pe proieminenta

mentonului.propunindui pacientului sa relaxeze si aplicinnd unul din testele

functionale pentru relatie de postura, apoi masuram cu rigla distanta dintre

puncte shi apreciem dimensiune verticala de postura. Pacientul opoi sa inchida

gura in o.c. shi deasemenea masuram distanta. Diferenta dintre aceste 2

dimensiuni constituie marimea spatiului de inocluzie in relatia mandibulei de

postura.

6.Definitie pozitia neutra a mandibulei. Metodele de determinare.

Starea de echilibru dintre musc.ridicatori si musc.coboritori cind acestea se afla

intr-o stare de relaxare relativ fiziologica,care se individualizraza la nivelul

arcadelor dentare printr-un spatiu de inocluzie egal cu 2-3mm.

7.Semnele de o. c. caracteristice pentru toti dintii in ocluzia ortognatica.

a) fiecare dinte contacteza cu 2 dinti antagonishti, afara de incis centrali

inferiori shi ultimii molari superiori b) linia mediana a fetei se gaseshte intrun

plan cu linia inerincisivala dintre incisivii centrali sup shi infer c) dintii centrali

super ii acopera pe cei inferiori cu o treime d) primul molar superior contacteza

cu 1,2 molar inferior in asha mod ca pe primul il acopera cu aproxim 2/3 iar pe

al 2 cu ?. E) fiecare cuspid al dintilor sup se incadreaza intre 2 cuspizi inferiori

creind astfel o intercuspidare maxima.

8.Definitie ocluzia dinamica sau functionala. Varietati.

Dinamica- relatiile de ocluzic dinamica (miscari de propulsie si lateralitate). La

examenul miscarilor de lateralitatc medicul propune pacien- 'ului sa deplaseze

mandibula din pozitia ocluziei ccntrice spre dreap- ta sau stinga pina la pozitia

de cap-la-cap a caninilor sau a cuspi- ilor vestibulari ai dintilor laterali. In acest

timp este necesar de observa caracterul de conducere al mandibulei: canina

(ocluzic Ic protectie canina) sau de grup (ocluzc de protectie de grup). In 1/. de

ocluzie de protectie canina se observa o inocluzie bilaterala tl.i contactul cap-la-

cap al caninilor), iar in caz de ocluzie de prostie de grup, la asa un grad de

latcralitate al mandibulei, se va in- cgistra o inocluzie pe hemiarcada inactiva (de

balan(a) si un contact virf-la-virf a cuspiziior vestibulari dintre arcadele

dentare pe liemiarcada activa (lucratoare).

9.Consecutivitatea examenului clinic a pacientului.

Datele personale,

Examenul subiectiv- motivatia(acuze), istoria acualei maladii, istoria vietii

Examenul obiectiv- ex. Exobucal, endobucal, ex dintilor.

10.Consecutivitatea examenului clinic endobucal. Ordinea si criteriile

examenului dintilor. Sistemul de notare a dintilor FDI. Exemple.

1)Reportul dintre buze, gradul de deschidere a gurii shi mobilitatea muschiului

orbicular al buzelor

2)Dintii

3)Arcadele dentare

4)Raportul dintre arcadele dentare, tipul ocluziei

5)Mucoasa cav bucale

6)Apofizele alveolare si maxilarele

Se incepe cu incisivii centrali la mandibula trecind in stinga apoi in dreapta, la

maxila la fel. FDI 1.1, 1.2,1.3

11.Examenul clinic al apofizelor alveolare edentate partial si al fibromucoasei

cavitatii bucale. Trei tipuri ale fibromucoasei dupa caracterul mobilitatii.

Formatiunile anatomice.

Este inspectie si palpare digitala ce ne permite sa precizam limitele breselor

dentare, inaltimea, forma, latimea si directia apofizelor. Se ia in cosideratie

retentivitatea versantilor vestibulari shi orali, prezenta marginilor ascutite,

exostoaze, chisturi.

Sunt 3 tipuri de mucoasa: a)activ mobila-buzele,limba,obrajii, planseul bucal b)

pasiv mobile- are o latime de 1,5-2mm situata la trecere mucoasei imobile in cea

activ mobila c) imobila- acopera apofizele alveolare, versantele lor vestibulare si

orale si bolta palatina.

12.Examenul clinic al ocluziei statice si dinamice. Inregistrarea contactelor

dento-dentare.

Statica-Pozitiile mandibulei fata de maxila pot fi centrice, excentrice cu contact

intre arcadele dentare si fara contact. Reiesind din acestea, initial se va

determina tipul de ocluzie. Pacientului, la care mandibula se gaseste m siare de

postura, i se propune de a inchide cavitatea bucala in oclu zia centrica, folosind

diverse probe (deglutitia, miscarea dc inchidere rapida a cavitatii bucale,

inchiderea cavitatii bucale cu rea lizarea contactului bilateral din zona primilor

molari s. a.) si metode de ghidare unimanuala sau bimanuala a mandibulei in

ocluzi centrica fara a provoca presum puternice asupra ei. Ulterior vom

examina relatiile ocluzale in intercuspi- dare maxima pentru care este

caracteristic asa un raport interdental cin i intre suprafetele ocluzale ale

dintilor se stabileste un contact intercus- pidian si fiecare dinte se gaseste in

ocluzie cu doi antagonisti, afara do incisivii centrali inferiori si ultimii molari

superiori.

Dinamica- relatiile de ocluzic dinamica (miscari de propulsie si lateralitate). La

examenul miscarilor de lateralitatc medicul propune pacien- 'ului sa deplaseze

mandibula din pozitia ocluziei ccntrice spre dreap- ta sau stinga pina la pozitia

de cap-la-cap a caninilor sau a cuspi- ilor vestibulari ai dintilor laterali. In acest

timp este necesar de observa caracterul de conducere al mandibulei: canina

(ocluzic Ic protectie canina) sau de grup (ocluzc de protectie de grup). In 1/. de

ocluzie de protectie canina se observa o inocluzie bilaterala tl.i contactul cap-la-

cap al caninilor), iar in caz de ocluzie de prostie de grup, la asa un grad de

latcralitate al mandibulei, se va in- cgistra o inocluzie pe hemiarcada inactiva (de

balan(a) si un contact virf-la-virf a cuspiziior vestibulari dintre arcadele

dentare pe liemiarcada activa (lucratoare).

13.Examenul clinic si paraclinic al musculaturii sistemului stomatognat.

Inspectia ne da posibilitatea de a constata absenta sau prezenta asimetriei fetei,

caurmare a unei hipertrofii sau atrofii musculare. Palparea se face bilateral

pentru comparare partea dreapta de cea stinga. Palparea se face extraoral apoi

intraoral.

14.Metoda electroodontometriei si termodiagnosticul starii pulpei dentare.

Indicati parametrele normei.

Electroodontodiagnosticul ne permite sa stabilim pragul de sensibilitate a

sistemului nervos dentar care indica starea pulpei si a periodontiului. Se izoleaza

dintele, se amplaseaza elecrodul activ pe marginea incisivala, ocluzala, care

transmite curent electric la dinte. La momentul aparitiei sensibilitatii se fixeaza

cifra care indica marimea curentului. Pragul dintilor sanatoshi este de 2-6 mkA,

la inflamatia pulpei poate fi 40 .

Termodiagnosticul determina reactia pulpei la excitanti termici,

rece,fierbinte.se aplica un bulete de vata inbibat in apa rece sau fierbinte.

15.Definitie eficienta masticatorie. Enumerati metodele statice de determinare.

Indicati coeficienti dupa Agapov.

Eficienta masticatoare poate fi determinata in procente prin comparatie cu cea a

sistemului stomatognat sanatos, considerata egala cu 100%. La baza metodelor

statice au fost puse datele lui Haber obtinute la determinarea presiunii

masticatoare cu ajutorul gnatodinamometrului, comparind indicii de rezistenta

a diversilor dinti la procesul de masticatie luindu-se drept unitate de masura

valoarea celui mai slab dinte (inclusivul lateral) fiind comparata cu valoarea

celorlalti dinti. Dupa Agapov: 2134465- total 25.

16.Metodele dinamice de determinare a eficientei masticatorie. Determinati

gradul de pierdere a functiei masticatorie dupa Rubinov daca in sita au ramas

200 mg.

Rubinov a ajuns la concluzia ca proba de masticatie dupa Ghelman nu

corespunde indicilor fiziologici, deoarece in conditii de norma nimeni nu

rumega odata 5 miezuri de nuca (I miez = l g). Re- iesind din aceasta, Rubinov a

elaborat proba de masticatie numita fiziologica. In acest scop i se da pacientului

un miez de alune (migdala), greutatea caruia in mediu este egala cu 800 mg, mar-

cind timpul de la inceperea masticatiei pina la aparitia actului de deglutitie. In

conditii de integritate a arcadelor dentare pentru acest act e nevoie de 14 sec. In

caz de edentatie partiala timpul necesar pentru masticatie creste in raport cu

intinderea si localizarea breselor, iar marimea particulelor la momentul aparitiei

actului de deglutitie creste. Calculul acestei probe este analogic cu cel al probei

dupa Ghelman. Prin urmare, aceasta proba ne permite sa determinam eficienta

masticatoare in conditii fiziologice.

La baza calcularii gradului de pierdere a eficientei masticato- rii conform

metodei lui Rubinov este greutatea resturilor din sita cintarite dupa o masticatie,

litnp de 14 sec. De exemplu, daca la unul si acelasi pacient am determina

eficienta masticatoare propu- uindu-i un miez de nuca cu o greutate de 800 mg,

efectuind masticatia pina la aparitia actului de deglutitie, iar a doua proba am

efectua-o la un act de masticatie de 14 sec.,

17.Scimbarile starii functionale a parodontului dintilor in dependenta de gradul

de rezorbtie a tesutului osos alveolar dupa Kurleandschi.

Odontoparodontograma.

Parodontograma este o metoda statica de evidenta a starii functionale a dintilor

si nu este o parte componenta a metodelor de determinare a eficientei

masticatoare,ea ne reda starea functionala a sistemului dentar in pozitie

statica si medicul indirect isi imagineaza eficienta functionala a sistemului

stomatognat. Parodontograma prezinta o schema a formulei dentare unde se

noteaza date despre starea fiecarui dinte.Schema este completata onform datelor

examenului clinic, radiologie si gnatodinamometriei prin semne conditionale: N

norma; O lipsa dintelui; 1/4 resorbtia tesutului osos de gradul I; 1/2

resorbtia tesutului osos de gradul II; 3/4 resorbtia tesutului osos de gradul III.

Daca gradul de resorbtie este mai pronuntat, dintele este considerat absent.

18.Indicatii si contraindicatii generale, locale la tratamentul protetic.

Generale: Dereglarile actului de masticatie pot provoca sau excerba asa maladii

a tractului gastrointestinal cum sint gastritele, colitele, ulcerul gastric si

duodenal etc. Afara de aceasta hrana farimitata insuficient duce si la o micro-

traumatizare a mucoasei esophagului si stomacului. pierderea eficacitatii

masticatoare cu 50% si mai mult constituie o indicatie generala absoluta catre

tratamentul protetic. Locale: necesita un examen clinic si paraclinic minutios,

depind de tabloul clinic si de posibilitatile lichidarii leziunilor prin metode

terapeutice. daca in cazul unor brese unidentare, din zonele laterale cind dintii

care marginesc bresa au tesuturile dure, parodontul sanatos si raportul

interdentar in aceasta zona permite ca dintele care si-a pierdut antagonistul sa

contacteze cu 2/3 a coroanei antagonistului, si deci nu exista pericolul dezvoltarii

dezechilibrului articular, tratamentul protetic prevede aplicarea implanturilor

sau este contraindicat. Lipsa acestui dinte nu va influenta considerabil functia

masticatoare, fiind declansate mecanismele de compensare, pe cind

confectionarea unei lucrari protetice va cere prepararea dintilor-stilpi sanatosi

cu toate consecintele ce vor urma. Prin urmare, indicatiile si contraindicatiile

catre tratamentul protetic vor fi individualizate in dependenta de tabloul clinic al

leziunii, de dereglarile functionale si influenta lor asupra organismului in

general si a starii sistemului stomatognat in particul

19.Pregatirea pre- si proprotetica catre tratamentul protetic.

Pregatirea preprotetica- Pregatirea generala a organismului poarta un caracter

individual si va depinde de afectiunile generale care sint considerate ca

contraindicatii in tratamentul protetic-maladii infectioase, accese cardiovascular

sau care pot influenta planificarea si realizarea acestui tratament (epilepsia,

diabetul zaharat,alergii). tratament antiinflamator al parodontului marginal,

extractia radacinilor dentare ce nu pot fi supuse tratamentului conservativ sau

folosite la cel protetic. Pregatirea proprotetica- Aceasta metoda include masuri

speciale terapeutice, chirurgicale, ortopedice, ortodontice si mixte, care succeda

masurile preprotetice. fiind realizate in dependenta de planul tratamentului

protetic individual si includerea pregatirii psihice a pacientului.

20.Doua metode ale amprentei intr-un timp. Indicati materialele si tehnica.

Amprenta este copia negativa si fidela a cimpului protetic. Amprenta realizata

intr-un timp este obtinuta prin depunerea materialului amprentar in lingura de

amprentare si presarea lui direct pe cimpul protetic. Aceasta tehnica poate fi

utilizata si la aplicarea a doua materiale amprentare de diferita consistenta:

unul viscos si altul fluid. in acest scop ambele materiale sint preparate

concomitent, dupa aceea materialul viscos se depune in lingura amprentara, iar

cel fluid luat intr-o seringa se injecteaza imprejurul dintilor preparati, fiind

concomitent inglobat in materialul viscos.

21.Metoda amprentarii in ocluzie. Clasificarea materialelor amprentare dupa I.

Postolachi Birsa. Exemple.

Amprenta in ocluzie este executata folosind lingura amprenta- ra speciala, care

permite obtinerea imaginilor ambelor arcade dentare in pozitie de ocluzie

centrica. Asemenea amprenta poate fi la fel obtinuta in doi timpi. Dupa

obtinerea primei amprente (portamprenta) pe ea se aplica un strat subtire de

material amprentar fluid, se reintroduce din nou in cavitatea bucala si se

mentine sub actiunea presiunii ocluzale. Elastice(hidrocoloizi reversibili,

ireversibi, elastomeri de sinteza, siliconice) Dure(materiale termoplastice, gipsul,

paste din oxid de zinc si eugenol)

22.Etiologia edentatiei partiale. Enumerati factorii de care depinde tabloul clinic

al edenttiei partiale. Simptomele exobucale.

Factorii care duc la aparitia edentatiei partiale, conditional pot fi repartizati in

2 grupe: I) factorii congenitali si 2) factorii postnatali. Edentatia partiala

congenitala se caracterizeaza prin lipsa mugurilor dentari sau al distructiei lor

in stadiile incipiente de dezvoltare. Daca lipsesc toti dintii avem o anodontie.

iar daca citiva o hipodontie (oligodontie). factorii postnatali (dobindita) care

se mai numeste edentatie secundara apare ca urmare a afectiunilor odontale,

parodontale, a proceselor inflamatoare (osteomi- elita.), interventiilor

chirurgicale (inlaturarea tumorilor benigne sau maligne), traumatismului.In

caz de lipsa a unui numar mare de dinti, cind bresele arcadelor dentare sint

intinse sau cind este pierduta dimensiunea verticala de ocluzie, vor surveni

diferite simptome exobucale. La lipsa dintilor frontali superiori simptomul facial

va fi exprimat prin prabusirea buzei superioare spre oral. Lipsa dintilor laterali

va duce la prabusirea obrajilor creind aspectul de obraji supt, pe cind lipsa

acestui grup de dinti unilateral, din cauza prabusirii obrazului corespunzator, va

duce la o asimetrie a fetei. in caz de pierdere a dimensiunii verticale de ocluzie,

se va observa micsorarea treimii inferioare a fetei, pronuntarea plicilor

nazolabiale si mentoniera, iar comisurile gurii vor fi coborite.

23.Simptomele endobucale ale edentatiei partiale. Caracteristica dimensiunelor

spatiilor edentate si a apofizei alveolare.

La examenul endobucal vom observa urmatoarele simptome:

1)dereglari de integritate a unei sau a ambelor arcade dentare;

2)dezintegrarea arcadelor dentare in care apar doua grupe de dinti: a) grupa

care functioneaza si b) grupa care nu functioneaza. Din grupa functionala fac

parte dintii care si-au pastrat anta- gonistii si participa la actul de masticatie.

Dupa dimensiunile spatilor edentate deosebim: edentatii mici: cind lipsesc pina

la 3 dinti; mijlocii de la 4 pina la 6 dinti si edentajii mari, cind lipsesc mai

mult de 6 dinti. Dupa forma apo-fizei alveolare edentate deosebim: model ingust

pina Ia 5,0 mm mediu de la 5,0 pina la 8,0 mm si lat mai mult de 8,0 mm.

24.Clasificarea edentatiei partiale dupa Kennedy si Kennedy-Applegate.

Diagnosticul edentatiei partiale. Exemple.

Kennedy

Cl I.Arcadele dentare edentate partial cu prezenta obligatorie a breselor

bilaterale terminale, adica marginite de dinti numai mezial.

Cl Il-a prezenta obligatorie numai a unei brese terminale, adica marginita de

dinti numai mezial.

lll-a obligatorie a bresei laterale intercalate, adica marginita si mezial, si distal

de dinti.

IV-a arcadele dentare edentate partial cu localizarea bresei numai in zona

frontala.

Primele 3 clase Kennedy le imparte in cite 4 subdiviziuni, fiecare, in dependenta

de numarul breselor in zona dintilor restanti. Daca in aceasta zona este prezenta

o bresa, edentatia este clasata in prima subdiviziune, daca sint doua brese

subdiviziunea a ll-a etc. In caz daca avem o combinare de brese care nu poate fi

distribuita nici la o clasa sau subdiviziune, atunci ea se plaseaza la clasa si

subdiviziunea corespunzatoare mai mica

Kennedy-Applegate

/ cuprinde edentatiile terminale bilaterale ale arcadei, in cadrul careia toti dintii

restanti sint plasati anterior fata de spatiile edentate si este identica clasei I

Kennedy.

ll-a include edentatiile terminale unilaterale in care din(ii restanti sint plasati

anterior fata de spatiul edentat si corespunde clasei a ll-a Kennedy.

lll-a numara edenta(iile laterale intercalate, bresele fiind marginite de dinti

restanti anteriori si posteriori deficitari din punct de vedere functional,

incapabili sa suporte o lucrare protetica fixa.

IV-a inglobeaza edentatiile in regiunea frontala a arcadei dentare, care poate

sa se intinda din ambele parti ale liniei mediane. dintii restanti fiind capabili

sau nu sa ofere sprijin protezei fixe.

V-a cuprinde edentatiile laterale intercalate, bresele fiind marginite de dinti

restanti anteriori si posteriori, dar limita anterioara este reprezentata de un

dinte care din punct de vedere functional (cum este, de exemplu, incisivul lateral)

nu poate oferi sprijin suficient de rezistenta unei constructii protetice fixe.

Vl-a include edentatiile laterale intercalate cu brese marginite de dinti restanti

anteriori si posteriori capabili sa suporte sprijinul protezei fixe.

25.Indicatii generale si locale la tratamentul edentatiei partiale cu punti dentare.

Avantajele si dezavantajele puntilor dentare.

Sint indicate pentru inlocuirea a 1, 2, 4 din(i pierduti la nivelul unei singure

brese si, in cazuri exceptionale, pentru inlocuirea a 4 dinti, de exemplu, la lipsa

celor 4 incisivi. . Puntile dentare sint indicate si in edentatiile multiple,

intercalate si in foarte rare cazuri, ca exceptie, in edentatiile terminale.Avantaje:

sint constructii rigide, nedeformabile rezistente la rupere, capabile sa

restabileasca eficacitatea mastica- toare pina la 85100%. Formele suprafetelor

vestibulare si orale ale corpului puntilor dentare sint asemanatoare cu a dintilor

naturali, iar folosirea materialelor contemporane de construire (acrila- te,

composite, portelan) permit si restabilirea aspectului fizionomic. Dezavantaje:

necesitatea prepararii dintilor-stilpi cu redarea paralelismului dintre ei,

posibilitatea suprasolicitarii functionale, aparitia eroziunilor sub corpul puntii,

complicatii survenite din partea elementelor d^ agregare in legatura cu actiunea

lor negativa asupra parodontului marginal, manifestari alergice

26.Caracterizati cele doua grupe de elemente ale cimpului protetic edentat

partial. Importanta practica.

Elementele de structura ale puntii dentare sint reprezentate de:

1)elementele de agregare de care este solidarizat corpul de punte la extremitati si

care contribuie la fixarea (agregarea) de dintii-stilpi a intregii proteze;

2)corpul de punte care reprezinta un dinte sau un bloc de dinti artificiali si

inlocuieste din(ii pierduti de pe arcada dentara.

Elementele de agregare sint prezentate de microproteze prin care puntea se

fixeaza pe dintii- stilpi. Corpul de punte prezinta un bloc de dinti artificiali ce

inlocuiesc dintii absenti din spatiul edentat care restaureaza integritatea

morfologica a arcadei dentare si functiile dereglate ale sistemului stomatognat.

Corpul de punte preia fortele masticatorii de la dintii antagonisti la nivelul

suprafetei ocluzale si le transmite elemen-telor de agregare. Corpul de punte si

elementele de agregare formeaza o singura piesa protetica puntea dentara.

27.

28.Clasificarea fibromucoasei cimpului protetic edentat partial dupa

Supple.Importanta practica.

Clasa l. Fibromucoasa sanatoasa cu grosime si rezilienta moderata, amortizeaza

socurile care rezulta in timpul masticatiei si reduce tendintele de deplasare a

protezelor.

Clasa a ll-a. Fibromucoasa atrofiata, subtire, cu un grad de rezilienta redus,

inapta sa suporte presiuni ce influenteaza nefavorabil realizarea actului de

masticatie.

Clasa a lil a. Fibromucoasa groasa friabila, cu un grad mare de rezilienta care va

favoriza deplasarea protezelor.

Clasa a IV-a. Fibromucoasa hipertrofiata, mobila; din aceasta clasa face parte si

fibromucoasa flotanta sau in creasta de cocos, care trebuie indepartata

chirurgical pentru a putea asigura stabilitatea si eficienta protezelor.

29.Clasificarea fibromucoasei la maxila dupa Liund si gradul de rezilienta a

fibromucoasei dupa Kulajenko, Steiger si importanta practica.

zona fibroasa periferica situata pe coama apofizelor alveolare cu un grad de

rezilienta scazut;

zona fibroasa mediana, la nivelul suturii intermaxilare unde mucoasa este

subtire si aderenta, sensibila la presiuni;

zona rugelor palatine transverse in treimea anterioara a toltii palatinale,

acoperita de o mucoasa cu un grad de rezilienta medie, datorita stratului de tesut

adipos subiacent;

zona glandulara situata in treimea posterioara a boltii palatinale, din ambele

parti a liniei mediane cu un grad mare de re- zilienta (zonele Schroder).

Rezilienta mucoasei dupa V. Kulajenko este de 0,52,5 mm, dupa Steigher de

0,42,0mm

30.Clasificarea suportului osos a tuberozitatilor maxilare in edentatia partiala la

maxila dupa Lejoyeux. Indicati clasa nefavorabila.

La maxila apofizele alveolare sint grupate in patru clase:

I apofize inalte, retentive, cu versante vestibulare si linguale extinse, paralele

intre ele, fara exostoze;

IIapofize medii, cu versante vestibulare usor oblice, prin pierderea de

substanta osoasa si resorbtie centripeta;

IIIapofize cu valoare protetica slaba, afectate prin resorbtie accentuata,

determinata in special de proteze necorespunzatoare;

IV apofize cu valoare protetica negativa, denivelate, disparute partial sau

total prin purtarea unor proteze vechi, cu suprafata mucozala redusa si

incongruente.

Tuberozitatile maxilare:

a)favorabile, retentive cu versante paralele intre ele;

b)de valoare medie, acceptabile, cu un relief perceptibil, utilizabile in favoarea

stabilitatii protezelor;

c)tuberozitati cu valoare negativa, caracterizate prin absenta oricarui relief,

inapte sa asigure stabilitatea protezelor;

d)tuberozitati care impun o modelare plastica chirurgicala, pentru a inlatura

retentivitatile exagerate, care impiedica protezarea sau creeaza interferenta cu

arcada antogonis

31.Clasificarea suportului osos in edentatia partiala dupa Lejoyeux la

mandibula. Indicati clasa nefavorabila. Clasificarea tuberculilor piriformi

mandibulari si importanta practica.

Clasificarea suportului osos dupa Lejoyeux :

I. apofize inaqlte,retentive,cu versante vestibulare si linguale extinse,paralele

intre ele,fara oxostoze.

II.apofize medii,cu versante vestibulare usor oblice,prin pierderea de substanta si

resorbtie centripeta.

III.apofize cu valoare protetica slaba,afectate prin resorbtie

accentuata,determinata in special de proteze necorespunzatoare.

VI.apofize cu valoare protetica negativa,denivelate,disparute partial sau total

prin purtarea unor proteze vechi,cu suprafata mucozala redusa si incongruente.

Tuberculii periformi sint impartiti in:

-tuberculi periformi favorabili stabilizarii si mentinerii protezelor,fermi,aderenti

la planul profund,convecsi si acoperiti cu o mucoasa sanatoasa.

-tuberculi periformi mai putin favorabili stabilizarii si mentinerii protezelor,dar

inca apti de a fi utilizati protetic;mai putin convecsi,mai mobili,mai depresibili.

-tuberculi periformi cu valoare protetica foarte scazuta,fie datorita existentei

unui legament pterigo-mandibular accentuat,cu o insertie nefavorabila,fie

calitati deficitare a tesut submucos sau unei deformari consecutive purtarii

prelungite a unei proteze neechilibrate.

-tuberculii piriformi cu o valoare negativa,ei fiind inutilizabili pentru sprijinul si

stabilirea protezelor

32.Expuneti formele apofizelor alveolare dupa Pietrakovski. Importanta

practica.

Pietrokovski dupa profilul in sec(iune al apofizei alveolare, la maxila si

mandibula deosebeste apofize triunghiulare, parabolice si trapezoidale.

Afara de cele expuse la aprecierea bazei osoase, trebuie sa se ia in consideratie

doi factori importanti: relieful si structura osoasa.

Relieful osos al cimpului protetic este usor de apreciat prin inspectie. In ceea ce

priveste structura osoasa, ea poate fi apreciata radiografie, prin constatarea

gradului de densitate.

Structura osoasa are un rol important in suportarea presiunilor masticatoare

care revin de la proteza mobilizabila. Se stie ca osul este un tesut rigid datorita

elementelor minerale, este flexibil datorita substantei organice si este tenace

datorita tesutului conjunctiv.

33.Tipurile crosetelor folosite in P.P.M. Liniile crosetare. Indicatii.

1. Crosetul cervico-oeluzal deschis dental. Prezinta un croset cu un singur bra(

elastic, care este in contact cu toata suprafata vestibulara a dintelui-stilp in zona

subecuatoriala retentiva. Este recomandat pe dlntii-stilpi care nu au ecuator

accentuat atit la maxila, cit si la mandibula.

2.Crosetul cervieo-alveolar deschis dental. Prezinta un dispozitiv cu un singur

brat de o elasticitate marita, care este in contact cu suprafata vestibulara a

dintelui-stilp in zona subecuatoriala retentiva.

3.Crosetul cervico-ocluzal intors. Segmentul dentar este aplicat pe suprafata

vestibulara supraecuatoriala, iar extremitatea libera a bratului, facind o bucla,

este intoarsa spre zona subecuatoriala orientata spre edentatie.

4.Crosetul inelar Jackson Adams. Jackson, pentru ancorarea protezelor

mobilizabile, cit si a aparatelor ortodontice pe dintii 6 ai hemiareadei intregi, a

propus un croset inelar. Segmentul dentar este situat orizontal In zona

subecuatori- ala, Indreptindu-se spre marginile proximale, mezial si distal, si

transversind suprafata ocluzala prin nisele masticatoare se coboara pe

suprafata orala a dintelui si se include cu segmentele reten- tive in baza protezei.

Adams, pentru marirea elasticitatii acestui croset, a realizat la extremitatile

proximale ale ansei vestibulare doua bucle.

5.Crosetul mucoalveolar. Acest croset este realizat in edentati- ile terminale si nu

prezinta contact cu dintii-stilpi, deoarece este aplicat pe versantul vestibular al

apofizei alveolare. Este indicat in situatiile clnd apofiza alveolara anterior este

bine dezvoltata si are un profil retentiv. Se realizeaza dintr-o ansa dubla de

sirma sub forma unei bucle, ale carei capete pornesc si se intorc in saua

protezei.

6.Crosetul dento-gingival Kemeny. Este asemanator cu crosetul mucoalveolar,

insa el partial cuprinde si o portiune a dintelui din partea vestibulara in zona

subecuatoriala. Este indicat in aceleasi situatii clinice ca si crosetul mucoalveolar.

7.Crosetul telescopic. Este compus din doua elemente protetice; o capa

cilindrica, care este cementata pe dintele-ancora si nu reda forma lui anatomica;

o coroana artificiala realizata dupa amprenta obtinuta de pe capa cementata pe

bont si fixata stabil in saua protezei. Coroana poate sa redea in intregime forma

anatomica si morfologia dintelui-stilp si sa fie montata in baza protezei sau

poate fi fixata numai in saua protezei, iar deasupra ei sa fie montati dintii

artificiali.

34.Limitele bazei protezei partiale mobilizabile acrilice la maxila si mandibula.

Baza protezei la maxila este alcatuita din seile protezei si placa palatinala care

vin in contact cu suprafata mucozala a cimpului protetic, cit si cu dintii restanti.

Placa acopera bolta palatinala, seile-apofizele alveolare edentate in intregime.

Marginile vestibulare ale seilor ajung pina la fundul sacului vestibular, in zona

mucoasei neutre, aflindu-se intr-un contact intim. Marginile palatinale ale

placii prezinta contact cu coletul dintilor restanti frontali, iar in zona laterala se

termina pe suprafetele orale ale dintilor restanti pina in zona supraecuatoriala.

Limitele bazei protezei la mandibula. Seile protezei vor acoperi suprafata

mucozala a cimpului protetic edentat, iar marginile vestibulare in aceste zone

ajung pina la fundul sacului vestibular, la nivelul mucoasei neutre. Posterior, in

functie de valoarea protetica a tuberculului periform, seile acopera treimea

anterioara a acestuia, coborindu-se pina la linia oblica interna intinzindu-se

orizontal pe fundul de sac lingual. Seile sint unite cu placa linguala, care in zona

dintilor restanti se intinde pe suprafetele lor orale pina in zona

supraecuatoriala.

35.Indicatii la confectionarea P.P.M. acrilice cu baza metalica si cu captusala.

Materiale folosite.

Baza metalica este indicata, cind se fractureaza frecvent baza acrilica la pacientii

cu o musculatura masticatoare puternica, in caz de bruxism, la pacientii cu

alergie de la acrilate si in cazurile de ocluzie adinca.

Materialul elastic contribuie la compensarea rezilientei fibromucoasei si

micsorarea presiunii masticatoare asupra cimpului protetic, prin intermediul

amortizarii. El poate fi aplicat pe suprafata mucozala a bazei acrilice partial sau

total.

Actualmente sint utilizate materiale elastice sub denumirea de Ortosil,

OrtosilM, Eladent100

36.Biomecanica P.P.M. acrilice. Enumerati factorii de care depinde gradul de

deplasare a protezei.

Factorii care se opun desprinderii protezelor vor fi: adeziunea si succesiunea;

rctentivitatile anatomice ale cimpului protetic: apo- fizele alveolare cu volum si

forma pronuntate, bolta palatinala musculatura orofaciala; segmentele dentare

ale crosetelor plasate in zona subecuatoriala; sistemele de culisare, telescoapc si

bare care actioneaza prin frictiune.

Factorii care se opun deplasarii posterioanterioare: tubcrozita- tile retentive ale

cimpului protetic, versantele orale anterioare ale apofizelor alveolare, numarul

dintilor restanti, crosetele cu deschidere dentala etc.

Factorii care se opun deplasarii anterioposterior sint prezentati de tuberculii

piriformi mandibulari, versantele orale si vestibulare ale apofizelor alveolare,

numarul dintilor restanti, crosetele cu deschidere edentala.

Factorii de opunere a deplasarii laterale: versantele vestibulare si orale ale

apofizelor alveolare, bolta palatinala, dintii laterali montati la mijlocul apofizei

alveolare si elementele de mentinere a protezelor.

37.Enumerati etapele clinico-tehnice la confectionarea P.P.M. acrilice in ocluzia

stabila si instabila.

1.Clinic. Examinarea pacientului si ainprentarea ciinpului protetic.

2.Laborator. Realizarea modelelor. Daca amprenta a fost obtinuta cu o lingura

standard, ulterior, pentru a realiza proteza, se vor confectiona din ceara

sabloanele cu bordurile de ocluzie. Daca tabloul clinic reclama o amprentare

functionala (edentatii sub- totale, terminale ete.), dupa realizarea modelelor de

pe amprenta obtinuta cu o lingura standard, se confectioneaza lingura

individuala. Dupa amprentarea cu lingura individuala se realizeaza modelul si

se va confectiona din ceara sablonul cu bordura de ocluzie.

3.Clinic. Determinarea ocluziei centrice sau a relatiilor inter- maxilare.

4.Laborator. Fixarea modelelor in ocluzor sau articulator si montarea dintilor

artificiali.

5.Clinic. Proba machetei protezei in cavitatea bucala.

6.Laborator. Modelarea definitiva a machetei, ambalarea in chiuveta si

realizarea tiparului, introducerea acrilatului in tipar si polimerizare^,

dezambalarea si prelucrarea protezei.

7.Clinic. Aplicarea si adaptarea protezei la cimpul protetic.

38. Caracteristica situatiei clinice la absenta ocluziei si etapele clinico- tehnice la

confectionarea P.P.M acrilice.

Etapele clinico-tehnice la confectionarea protezelor acrilice mo- bilizabile

partiale. Confectionarea protezelor partiale mobilizabilc acrilice, ca si orice

lucrare protetica impune respectarea consecuti- vitatii anumitor etape clinico-

tehnicc. In ordinea necesara aceste etape se efectueaza astfel:

8.Clinic. Examinarea pacientului si ainprentarea ciinpului protetic.

9.Laborator. Realizarea modelelor. Daca amprenta a fost obtinuta cu o lingura

standard, ulterior, pentru a realiza proteza, se vor confectiona din ceara

sabloanele cu bordurile de ocluzie. Daca tabloul clinic reclama o amprentare

functionala (edentatii sub- totale, terminale ete.), dupa realizarea modelelor de

pe amprenta obtinuta cu o lingura standard, se confectioneaza lingura

individuala. Dupa amprentarea cu lingura individuala se realizeaza modelul si

se va confectiona din ceara sablonul cu bordura de ocluzie.

10.Clinic. Determinarea ocluziei centrice sau a relatiilor inter- maxilare.

11.Laborator. Fixarea modelelor in ocluzor sau articulator si montarea dintilor

artificiali.

12.Clinic. Proba machetei protezei in cavitatea bucala.

13.Laborator. Modelarea definitiva a machetei, ambalarea in chiuveta si

realizarea tiparului, introducerea acrilatului in tipar si polimerizare^,

dezambalarea si prelucrarea protezei.

14.Clinic. Aplicarea si adaptarea protezei la cimpul protetic.

39.Indicati etapele si tipurile amprentelor la confectionarea P.P.M. acrilice.

Complicatiile posibile si profilaxia lor. Materialele amprentare elastice.

Amprentarea cimpului protetic. Amprentele realizate pentru confectionarea

protezelor partiale mobilizabile trebuie sa redea cu o mare fidelitate forma si

intinderea cimpului protetic. Pentru aceasta sint folosite urmatoarele tipuri de

amprente: a) anatomica si b) functionala.

Amprenta anatomica reproduce In negativ copia tuturor elementelor

topografo-anatomice ale cimpului protetic si este realizata cu ajutorul lingurilor

standarde universale. Aceasta amprenta nu reda cu precizie relieful

fibromucoasei cimpului protetic din zona trecerii fibromucoasei imobile in activ

mobila din cauza supraextinderii sau micsorarii marginilor amprentei in zona

mucoasei pasiv mobile.

Protezele realizate dupa astfel de amprente adeseori necesita retusari numeroase

la nivelul suprafetei mucozale si ca rezultat in unele cazuri este nevoie de a le

reface.

Amprenta functionala, reprezentind copia negativa a cimpului protetic, reda cu

mare fidelitate forma si intinderea lui In dependenta de func(ia tesuturilor moi.

Amprentele functionale se realizeaza prin doua tehnici: In doi timpi si intr-un

singur timp.

Amprenta functionala in doi timpi este realizata dupa tehnica amprentelor

duble, pe cind intr-un singur timp prevede amprentarea dupa confectionarea

unei linguri individuale din acrilat sau alt material pe modelul realizat dupa

amprenta anatomica. In dependenta de metoda amprentarii ea poate fi

clasificata in:

a)amprenta functionala necompresiva, care se recomanda pentru edentatiile

partiale de clasele I si a ll-a dupa Kennedy, la tratamentul carora se prevede

realizarea bazei protezei cu captuseala elastica. Pentru realizarea ei se

recomanda material elastic de o fluiditate marita, care nu va permite exercitarea

presiunilor pe suprafata cimpului protetic;

b)amprenta functionala compresiva, care se recomanda in edentatiile partiale,

in care fibromucoasa cimpului protetic are un grad de rezilienta marita. Ea este

realizata prin exercitarea presiunilor digitale asupra lingurii individuale sau

ocluzale, de la bordurile de ocluzie, confectionate pe o baza rigida, care

concomitent inregistreaza si relatiile intermaxilare.

Hindels a propus realizarea unei amprente functionale la inceput in zonele

edentate, fara aplicarea presiunii. In zonele molarilor, pe suprafata lingurii

individuale sint montati butoni. Concomitent se ia o supraamprenta cu o

lingura standard perforata in dreptul butonilor, ce permite sa se exercite o

presiune uniforma asupra lingurii individuale, adica asupra primei amprente.

40.Enumerati metodele de determinare a DVO si indicati in ce situatii clinice se

determina.

1)a)intraorale si b)extraorale

2)antropometrice, anatomofiziologice, functionale

Antropometrica- cu un compass,format din2compase unul mic si unul

mare.pacientul deschide gura la maxim,si I se aplica compasul pe menton si

virful nasului.apoi el inchide gura pina ajunge la virful intermediary al

compasului la virful nasului.inaltimea va corespunde cu pozitia de repaos

fiziologic al mandibulei care va fi cu 2-3mm mai mare decit DVO.

Anatomofiziologica-cu sabloane cu bordure de ocluzie,tehnica-se aplica cu

creionul 2 puncte unul pe suprafata inferioara a spinei nazale anterioare,altul pe

suprafata inferioara a mentonului.dimensiunea determinate se transfer ape placa

de ceara.sabloanele cu bordure de ocluzie sunt introduce in cavitatea bucala si

pacientul inchide gura.prin adaogarea sau razuirea cerii se determina DVO care

e mai mic cu 2-3mm decit dimensiunea verticala a pozitiei de repaos a

mandibulei

Functionala-cu aparatul ADOC cu un dispozitiv intraoral care permite

determinarea relatiilor intramaxilare centrice cu precizie de + - 0,5mm.se

confect linguri individuale, la mandibula paralele cu linia bipupilara se aplica o

placa cu un detector.se introduce in cav.bucala si in detectorul de forta se aplica

pivoti care corespund dimensiunii verticale a relatiei de postura.se inregistreaza

semnall,si cind el se va micsora se va folosi criteriul de relatie intermaxilare

centrice.

41.In ce situatii clinice se va determina pozitia neutra a mandibulei la

determinarea o.c. in edentatia partiala si caracterizati aceste metodele.

42.Enumerati particularitatile etapelor clinico-tehnice si de determinare a

relatiilor centrice intermaxilare in edentatiile subtotale ale ambelor maxilare.

43.Metoda probei machetei P.P.M. acrilice. Ce greseli pot fi evidentiate la proba

machetei P.P.M. acrilice in plan vertical.

Verificarea se face in 2etape- pe model,si in cavitatea bucala. Pe model consta in

verificarea contactelor intercuspidiene in ocluzor sau articulator cu hirtia de

articulatie,controlul montarii dintilor pe apof.alveolare edentate care in zonele

laterale trebuie sa fie montati in mijloc si perpendicular,in z.frontale in raport de

ocluzie.In cav.bucala se atrage atnetia la contactele dentodentare in pozitie de

intercuspidare maxima,care trebuie sa fie multiple.apoi la culoarea dintilor

alesi,montarea lor in bresele edentate,prevazind gr.de vizibilitatea,linia surisului

si linia mediana.se atrage atentia la DVO prin teste fiziologice si

fonetice,prnuntind s.In timpul probei machetei din ceara,care trebuie intarita

cu un dispozitiv de sirma,machete se scoate din cavitatea bucala si se raceste la

fiecare 1-2minute

44.Enumerati simptomele endobucale la proba machetei P.P.M. acrilice daca la

determinarea si inregistrarea relatiilor intermaxilare centrice mandibula s-a

deplasat anterior. Tactica medicului.

45.Cum se va proceda daca P.P.M. acrilica finalizata nu insera la cimpul

protetic, cum se efectuiaza corectia planului de ocluzie.

46.Enumerati dezavantajele P.P.M. acrilice si avantajele protezelor scheletate.

Utilizarea protezelor partiale mobilizabile acrilice in tratamentul edentatiei

partiale rezolva in prealabil restabilirea functiei organelor pierdute din punct

de vedere functional, mecanic si bio- profilactic. Desi au un rol favorabil pentru

multe forme de edentatie, ele reprezinta o solutie de tratament greu acceptata

datorita urmatoarelor dezavantaje:

1)tesutul mucoosos al cimpului protetic nu este adaptat pentru suportarea

presiunilor masticatoare si ca rezultat se agraveaza procesul de atrofie a acestui

substrat;

2)aplicarea protezei pe cimpul protetic provoaca tendinta de inflamatie a

mucoasei sau chiar si aparitia eroziunii cronice a epi- teliului pe intreaga

suprafata de sprijin;

3)marginea protezei transmite forte orizontale nocive asupra dintilor restanti;

4)la infundarea protezei pe cimpul protetic crosetele pot traumatiza festonul

gingival, cit si smaltul dintilor-stilpi;

5)baza protezei este voluminoasa, ocupa o suprafata intinsa a mucoasei si poate

aduce la dereglarea functiilor sensorice si fonetice.

47.Caracteristica elementelor componente ale P.P.M. scheletate.Doua variante

ale seilor P.P.M. scheletate.

PPMscheletata-eare urmatoarele elemente componenteseile protezei amplasate

in spatiile edentate pe care se monteaza dintii artificiali, elementele de legatura

dintre sei- concetorii principali, elemente de ancorare,mentinere,sprijin si

stabilizare realizate pe dintii stilpi, elemente de legatura dintre partile mucozale

si cele dentare ale scheletului- concetorii secundari.

2variante ale sailor protezei scheletate-a)intreg metalice la care suprafat

mucozala prezinta contact cu mucoasa apofizei alveolare a spatiului edentate,pe

suprafat protetica se realizeaza elemnte retentive ca bonturi,gile ,anse sau

ciupercute folosite pt retentia acrilatului cu dintii artificiali

b)partial metalice inglobate in acrilat,saua metalica e perforate fiind situate la 1-

2mm de mucoasa cimpului protetic

48.Care sunt dimensiunile conectorilor principali prezentate prin arcuri ale

P.P.M. scheletate pentru mandibula si maxila si topografia lor.

Conectorii principali sunt realizati in forme de bare(arcuri) avind o forma

rotunda,semirotunda,ovala,semiovala,atipica.dimensiunile la mandibula-latimea

nu mai mica de 3mm, grosimea 1,5-2,0mm. la maxilla- latimea:6-8mm,

grosimea:0,8-10mm.Barele trebuie sa fie situate la 0,5-1,0mm de la mucoasa in

dependenta de rezilienta ei.sa fie plasate in zone cu functionalitate scazyta,san u

impiedice miscarile limbii in timpul masticatiei si fonatiei

Plasarea: la maxilla-in z.palatinala posterioara in 1/3anterioara,in edentatii

frontale in zona medie anterioara.

La mandibula:intre dintii restanti si zona de reflexive a mucoasei,superior la 3-

4mm de festoul gingival, extremitatea inferioara- cu 2mm de la fundul de sac

lingual si frenul limbii.

49.Ce prezinta conectorii secundari in P.P.M. scheletate. Clasificarea in raport

de modul de consolidare a elementelor dentare cu cele mucosale dupa Rindasu, si

scoala nationala.

Conectorii secundari-sunt dispozitive care unesc partile mucozale si dentare ale

protezei,cu functie de transferare a presiunii masticatoare de la dintii artificiali

asupra cimpului protetic.Din punct de vedere morfofunctional,sint situati pe

suprafetele proximale ale dintilor ce delimiteaza spatial edentate sau pot fi

plasati interdentar.dupa Rindasu sunt individualizati din punct de vedere al

rigiditatii: rigizi si elastici.cei rigizi-au support dentoparodontal, semilabili-

support mixt dentoparodontal si mucoosos, labile-mucosos.

50.Clasificarea si indicatiile crosetelor utilizate in P.P.M. scheletata dupa

Rindasu.

1dupa nr dintilor pe care se aplica:monodentare,bidentare,tridentare

2dupa nr total al bratelor din care se compun crosetele: cu 2brate, cu 3brate, cu

4brate, cu 6brate

3dupa nr bratelor active elastice: cu un singur brat (monoactive), cu 2brate

(bioactive), cu 3brate (triactive), cu 4brate (tetraactive)

4 dupa nr conectorilor secundari si dupa pozitia lor topografica : cu un singur

concetor secundar, cu 2conectori secundari, cu 3conectori secundari

51.Cerintele catre crosetele turnate ale P.P.M. scheletate dupa Lejoyeux.

Crosetul Ackers. Componentele si plasarea lor pe dintele stilp.

1)sa contribuie la retentia si stabilizarea protezei,fara sa actioneze nefavorabil

asupra tesuturilor de sprijin

2)lungimea crosetului trebuie sa permita incercuirea a mai mult din jumatatea

celei mai mari circumferintea dintelui ancora,fiind continua sau discontinua

3)la orice portiune retentive elastica a crosetului trebuie sa I se opuna o portiune

rigida a acestui,pentru a rezista fortelor ce tind sa desprinda

proteza,extremitatea retentive elastica a crosetului trebuie sa fie pasiva din

momentul aplicarii protezei si s anu devina active decit pentru a se opune

deplasarii protezei

4)partile componente ale crosetuui trebuie sa se situeze mai aproape de

1/3cervicala pt a reduce fortele care ar actiona in sensului torsionarii dintelui-

ancora

5)partile retentive ale crosetelor situate pe fiecare heniarcada trebuie sa fie

simteric dispuse

6)pt a evita orice actiune imediata sau secundara a crosetului asupra dintelui

ancora se recomanda ca dintii limitanti sa fie solidarizati in conditii favorabile

cite doi,iar in situatii nefavorabile in grup.

Crosetul Ackers-circular turnat.este alcatuit dintrun corp de la care pornesc

3brate- retentive,opozant si pintenul ocluzal, inconjurind dintele in

intregime.este indicat la premolari si molari,cind ecuatorul protetic trece

vestibular sau oral pe mijlocul coroanei dintelui ancora,avind in zone

subecuatoriala o retentie de 0,25-0,5mm.

Corpul e asezat in zona proximala,neretentiva.Bratul retentive-porneste spre

suprf.vestibulara traversind ecuatorul protetic si se termina in zona retentivaare

2portiuni-supraecuatoriala (rigida), subecuatoriala (elastica).

52.Caracteristica crosetului Bonwill, Raichelman.Adams. Indicatii la utilizare.

Bonwill-este circular,are 6brate:2retentive,2opozante, 2pinteni ocluzali aplicati

pe 2dinti..el este unit cu scheletul metallic prin conectorii secundari rigizi, si e

considerat dublu croset Ackers.este plasat pe premolari si molar,intre care exista

trema,in edentatii uniterminale,cu rol antibasculant.

53.Ce prezinta crosetele divizate Roach. Caracteristica fiecarei grupe. Indicatii.

Sunt crosete divizate in 2grupe: 1grupa:are contact redus cu dintele-ancora in

z.retentiva subecuatoriala care este mai putni sau delok vizibila.sunt 7 la numar

si au brate elastice,forma carora imita literele :C,L,U,S,T,I,R.sunt aplicati pe

dintii posteriori cu grad de retentivitate marita si implantare dificila.sunt

compuse din:corpul,pintenul,bratul opozant, bratul retentive,2conectori

secundari (unul al bratului retentive,altul uneste bratu opozant si pintinele

ocluzal de scheletul metallic).corpul crosetelor e o portiune asezata pe suprafata

proximala a dintilor stilpi limitrofa spatiului edentat.in zona supraecuatoriala

este unit rigid prin conectorul secundar cu saua scheletului metallic,la nivelul

paradontului marginal,la o distanta de 1,5mm.din corpul crosetului pornesc

pintenul ocluzal si bratul opozant.

2grupa:fac parte crosete cu bratele aplicate supraecuatorial asigurind sprijinul

protezei scheletate pe cimpul protetic.pot fi simple,cu un brat ce are contact

partial sau total cu dintele, si compuse aplicate uni- sau bidentar.bratele

crosetului bidentar inconjoara inelar suprafetele dintelui,fiind cunoscut ca

croset inelar continuu.sunt indicate pe dintii frontali,si pe cei laterali cu zone

retentive neinsemnate si inaltime mica,precum dintii conici.

54.Sistemul crosetar Ney. Indicatii catre fiecare tip.

Crosetele Ney au fost imaginate pentru forme si implantare diferite ale dintilor

stilpi care in genere nu sunt acoperite cu microproteze.poseda caracteristici

proprii crosetelor circulare si crosetelor divizate.sunt in nr de 6.

NEY nr1- asemanator cu crosetul Ackers,insa bratul opozant,ca si retentive este

elastic situate in zona subecuatoriala retentive.ambele brate asigura o mentinere

dubla si reciproca,fiind aplicate pe suprf.vestibulara si orala ale dintelui ancora.

NEY nr2-deriva din crosetul Roach cu bratul elastic T,ambele brate sunt elastice

divizat in T si au cite un conector secundar propriu. E indicat pe premolari si

molarii cu retractie gingivala si cu retentivitati marite, sip e dintii la care

ecuatorul protetic trece in apropierea suprafetei ocluzale.elementele elastice sunt

aplicate in zona gingivala.se aplica mai rational in edentatiile terminale

Crosetul Ney nr. 3. Prezinta o combinare dintre crosetul nr. I nr. 2, avind doua

brate rctentive; unul mai putin elastic unit rigid cu corpul crosetului, avind

forma bratului de la crosetul nr. 1 si altul cu un grad de elasticitate marita (unit

prin conectorul se-

cundar cu saua protezei) fiind reprezentat de un T. Bratele sint aplicate in

dependenta de retentivitatea dintelui-ancora astfel: bratul mai putin elastic nr. 1

este aplicat pe suprafata vestibulara sau orala a dintelui cu retentivitate mai

mica, iar bratul elastic nr. 2 pe suprafata cu retentivitate marita.

Acest crosct este indicat in edenta(iile terminale, cind dintii- stilpi au inclinatie

orala sau vestibulara, iar ecuatorul protetic are direcjii diferite pe suprafetele

orala si vestibulara

Crosetul Ney nr. 4. Acest croset este realizat prin metoda de turnare si lipire:

corpul si pintenele ocluzal sint turnate, iar bratele sint confectionate din sirma

prin indoire; fiind aplicate pe suprafetele vestibulara si orala, se lipesc de corp.

Acest croset este indicat pe dintii cu retentivitate situata in apropierea marginii

ocluzale a suprafetelor vestibulare si orale. Crosetul Ney nr. 4 nu este utilizat in

practica datorita proprietatilor mecanice scazute, care nu permit mentinerea

satisfacatoare a protezei pe cimpul protetic

Crosetul Ney nr. 5. Este cunoscut sub numele de croset inelar cu actiune inversa

posterioara si deriva din crosetele circulare. Acest croset este alcatuit dintr-un

conector secundar excentric unit rigid cu saua sau placuta protezei, pozitionat,

mai ales, me- ziooral pe dintele-stilp. Bratul crosetului porneste din corp, avind

doua portiuni: una rigida, aplicata supraecuatorial, din care porneste pintenul

ocluzal asezat in foseta distala sau meziala, pre- lungindu-se cu bratul elastic,

care transversind ecuatorul protetic se termina in zona retentiva meziala sau

distala. Acest croset este indicat in edentatiile terminale, cind dintii-stilpi au

inclinatie vestibulara sau orala, cit si pe dinti cu coroane clinice mici sau cu

forma conica

Crosetul Ney nr. 6. Este asemanator cu crosetul precedent, are aceleasi

caracteristici si se deosebeste prin prezenta a doi pinteni ocluzali situati distal si

mezial. Fiind unit rigid cu saua protezei prin intermediul conectorului secundar,

incepe cu doua apofize duble de la saua sau bara protezei, care continua in

bratele crosetului. Crosetul Ney nr. 6 este indicat pe molari inclinati, cu

ecuatorul protetic ridicat in partea inclinarii si lasat in jos in cea opusa. Are cel

mai lung brat din toate crosetele si este des numit croset inelar circular

55.Indicatiile si caracteristica sistemelor speciale de mentinere , sprijin si

stabilizare a P.P.M. scheletate.

56.Indicatiile catre folosirea sistemelor Dolder- Rumpel in protezele PM

scheletate.

Barele cu calareti. Sint compuse din piese dentare fixe alcatuite dintr-o bara

solidarizata la coroanele care acopera dintii-stilpi sau la dispozitivele radiculare

ale acestor dinti si o gutiera aplicata in saua protezei scheletate care incaleca

bara.

Bara are dimensiuni si forme variate; ea poate fi: rotunda, ovo- idala,

dreptunghiulara etc., iar dimensiunile depind de numarul dintilor care lipsesc si

de topografia edentatiei; grosimea barei variaza de la 1,54 mm. Bara este

solidarizata de elementele fixe in asa mod ca sa urmeze profilul apofizei

alveolare la o distanta de aproximativ 12 mm. Pentru realizarea frictiunii intre

bara si gutiera, polul mic al barei este orientat inspre apo fiza alveolara.

Gutiera se mai numeste si calaret, fiind o copie de forma si dimensiuni externe

ale barei. In dependenta de situarea calaretului pe polul superior al barei,

Dolder descrie doua variante: 1) sistem rigid, in care gutiera are contact intim cu

polul superior al barei sj nu permite infundarea protezei in fibromucoasa cim-

pului protetic; este indicat in protezele cu sprijin dentoparodon- tal; 2) sistem

rezilient, realizat cu un spatiu intre calareti si polul superior al barei,

dependent de gradul de rezilienta a fibro- mucoasei, ce permite infundarea

protezei, realizind un sprijin mixt, dentomucozal.

Sistemele de bare cu calareti au fost concepute de Schroder si Rumpel,

perfectionate si descrise de mai multi cercetatori, printre care Dolder,

Ackerman, Cilimone, Lipsit..

Barele sint indicate in edentatiile frontale, laterale si subtota- le cu inaltimea

spatiului protetic corespunzator pentru utilizarea barei, seii cu calaret S< a

dintilor artificiali. inaltimea minimala intre apofiza alveolara edentata si dintii

antagonisti trebuie sa fie in jurul la 6 mm pentru a asigura mentinerea, sprijinul

si stabilizarea protezei. Asa proteze au aspect fizionomie optim si sint bine

tolerate de pacienti

57.Indicatiile catre folosirea in protezele PM scheletate tipului de crosete din

sistemul Ney.

Ney1- ca si crosetul Ackers,indicat pe premolari si molari cind ecuatorul protetic

trece vestibular sau oral pe mijlocul coroanei dintelui ancora,avind in zona

subecuatoriala o retentie de 0,25-0,5 mm

Ney2-se aplica in zona gingiva, in edentatii terminale

Ney3-in edentatii terminale cind dintii stilpi au inclinatie orala sau

vestibulara,iar ecuatorul protetic directii diferite pe suprafetele orala si

vestibulara.

Ney4-nu este utilizat in practica datorita proprietatilor mecanice scazute care nu

permit mentinerea satisfacatoare a protezei pe cimpul protetic

Ney5-indicat in edentatiile terminale,cind dintii stilpi au inclinatie vestibulara

sau orala,cit si pe dintii cu coroane clinice mici sau cu forma conica

Ney6-indicat pe molarii inclinati cu ecuatorul protetic ridicat in partea inclinarii

si lasat in jos in cea opusa.

58.Ce prezinta disjunctoarele de forta. Indicatii.

Disjunctoare de forfe. Aceste dispozitive au fost elaborate pentru protezele

scheletate terminale, avind ca scop sa permita miscarea seilor protezei fata de

dintii-ancora si sint cunoscute ca sisteme articulare. Acestea se impart in

disjunctoare de forte- amortizatori si balamale, si sint reprezentate de dispozitive

mecanice complexe, fabricate sau confectionate in laborator.

Disjunctoarele de forte permit seilor protezei miscari de infun- dare in plan

vertical si de revenire dupa incetarea presiunii masticatoare datorita modului

de consolidare dintre cele doua parti componente ale disjunctoarelor-

dalbo,sistemul telescopic egert.

Balamalele sint folosite ca elemente de legatura intre crosete si seile protezelor

fiind compuse dintr-o parte solidarizata de croset, iar alta de saua protezei,

fiind articulate cu un ax transversal.Balamalele sint indicate in edentatiile

mandibulare terminale cind lipsesc molarii

59.Particularitatile planificarii

si biomecanica protezelor scheletate in edentatia partiala clasa I .

Sub actiunea fortelor masticatoare protezele scheletate, ca si protezele partial

mobilizabile acrilice, se deplaseaza in diferite directii. Gradul de deplasare

depinde de factorii care o provoaca si de cei care se opun deplasarii.

60.Particularitatile planificarii si biomecanica protezelor scheletate in edentatia

partiala clasa I subdiviziunea 2,3 Kennedy.

61.Particularitatile planificarii si biomecanica protezelor PM scheletate in

edentatia partiala clasa I Kennedy.

62.Particularitatile planificarii si biomecanica protezelor PM scheletate in

edentatia partiala clasa II Kenedy.

63.Particularitatile planificarii si biomecanica protezelor PM scheletate in

edentatia partiala clasa II subdiviziunea I Kenedy localizata in zona laterala a

arcadei dentare.

64.Particularitatile planificarii si biomecanica protezelor PM scheletate in

edentatia partiala clasa III Kennedy.

65.Fixarea, stabilizarea si echilibrul protezelor mobilizabile partiale,

caracteristica factorilor determinanti

66.Prin ce este prezentata P.P.M. scheletata in edentatia partiala cl.IV Kennedy,

in ce consta alegerea numarului dintilor stilpi, ce tipuri de crosete vor fi utilizate.

67.Paralelograful. Structura.Argumentati necesitatea studiului modelului la

confectionarea P.P.M. scheletate.

Studiul modelului la paralelograf. Daca modelul de studiu este oufectionat din

ghips obisnuit, atunci cel definitiv din ghips pccial, dur (superghips). Modelul

definitiv este studiat Ia paralelograf. Paralelograful este alcatuit din soclul

stabilizator reprezentat de un dispozitiv metalic, cu o anumita greutate care

confera stabilitatea aparatului; suportul pentru modelul din ghips cu articulatia

reglabila multidirectionala cu o masuta de lucru reglabila inzestrata cu sisteme

pentru fixarea modelului. Suportul este asezat pe dispozitivul soclului

stabilizator si permite plasarea lui in toate directiile pe toata suprafata

dispozitivului. Stilpul vertical al paralelografului solidarizat lateral la soclul

stabilizator, prin- tr-un dispozitiv special permite realizarea miscarilor in plan

vertical la diferit nivel; la extremitatea superioara a stilpului vertical; este

solidarizat (sau articulat) bratul orizontal; la cealalta extremitate a bratului

orizontal, este articulata tija verticala fiind paralela cu stilpul vertical si

inzestrata cu un sistem de menghina, in care sint fixate piesele anexe

reprezentate de: a) tija detectoare, asemanatoare cu un cilindru plin, cu ajutorul

careia se orienteaza inclinarea masutei de lucru pe care este fixat modelul pina se

stabileste axul comun al dintilor-stilpi purtatori de crosete; b) tija portcreion,

care are la extremitate un grafit, cu ajutorul caruia se traseaza ecuatorul tuturor

dintilor restanti; c) tijele retentivometre, in numar de trei, sub forma de cilindru,

asemanatoare cu tija detectoare, dar la o extremitate prezentata de un disc cu

raza de 0,25 mm, 0,50 mm si 0,75 mm, cu ajutorul carora se masoara reten-

tivitatea subecuatoriala coronara fata de axul comun; d) tija razu- sa,

reprezentata de o lama cu o extremitate in muchie bizou, care poate fi

coborEta manual pentru a razui ceara de pe model si a reveni la pozitia initiala

automat, datorita actiunii unui resort.

Cu ajutorul paralelografului se executa urmatoarele operatiuni: determinarea

axului de insertie si dezinsertie al protezei; fixarea pozitiei alese a axului de

insertie si dezinsertie al protezei pentru reproducerea ei; determinarea si

trasarea ecuatorului protetic; determinarea zonelor retentive unde vor fi situate

extremitatile bratelor elastice ale crosetelor; alegerea constructiei protezei si

trasarea proiectului pe model.

68.Metodele de determinare a axului de insertie si dezinsertie a P.P.M.

scheletate.Descrieti metoda libera si dupa Novac.

Determinarea axuriior de insertie si dezinserfie ale protezei. Axul de insertie si

dezinsertie al protezei, dupa E. Gavrilov, este apreciat drept directie de aplicare

si inlaturare a protezei, care prevede miscarea protezei de la primul contact al

elementelor de ancorare cu dintii-stilpi pina la fibromucoasa cimpului protetic

cind pintenii ocluzali sint situati in locasurile lor, iar seile sint amplasate cu

precizie pe suprafata cimpului protetic. inlaturarea protezei este apreciata ca

miscare in directie opusa, adica de la momentul desprinderii seilor de pe

fibromucoasa cimpului protetic pina la pierderea contactului elementelor de

ancorare cu dintii-stilpi.

Autorii manualului respectiv considera ca axurile de insertie si dezinsertie ale

protezei prezinta o traiectorie bine determinata, care permite aplicarea si

inlaturarea protezei de pe cimpul protetic fara

obstacol.

Axul dc insertie si dezinsertie al protezei poate fi: 1) strict vertical (cind proteza

este aplicata concomitent pe toti dintii-stilpi in plan vertical); 2) vertical spre

dreapta (cind proteza este aplicata la inceput pe dintii-stilpi din partea dreapta si

apoi pe cei din stinga); 3) vertical spre stinga; 4) vertical posterior; 5)

vertical interior.

Determinarea corecta a axului de insertie si axului de dezinser- tic al protezei

depinde de alegerea pozitiei modelului in paralelo- graf. Aceasta operatiune este

realizata prin una din cele trei metode cunoscute: a) libera; b) apreciere a

inclinarii medii a axelor ilintilor-stilpi; c) de alegere.

Metoda libera. In cazul acestei metode modelul se fixeaza pe masu(a reglabila in

asa fel ca suprafata ocluzala a dintilor-stilpi

fie perpendiculara cu tija detectoare. Dupa blocarea masutei reg- Iabile, tija

detectoare este inlocuita cu tija portereion care arc un grafit, cu ajutorul caruia

se traseaza ecuatorul protetic la fiecare linte-stilp. Aceasta metoda era

practicata in trecut la confectionarea protezelor schcletate cu crosete din sirma,

cind erau prezenti ' 3 dinti-stilpi relativ paraleli intre ei. La folosirea acestei

metode < eu a torul protetic ocupa o pozitie nefavorabila creind o situatie dificila

pentru aplicarea crosetelor si fixarea protezelor.

69.Metodele de determinare a axului de insertie si dezinsertie a P.P.M.

scheletate. Desrieti metoda de alegere.

Determinarea axuriior de insertie si dezinserfie ale protezei. Axul de insertie si

dezinsertie al protezei, dupa E. Gavrilov, este apreciat drept directie de aplicare

si inlaturare a protezei, care prevede miscarea protezei de la primul contact al

elementelor de ancorare cu dintii-stilpi pina la fibromucoasa cimpului protetic

cind pintenii ocluzali sint situati in locasurile lor, iar seile sint amplasate cu

precizie pe suprafata cimpului protetic. inlaturarea protezei este apreciata ca

miscare in directie opusa, adica de la momentul desprinderii seilor de pe

fibromucoasa cimpului protetic pina la pierderea contactului elementelor de

ancorare cu dintii-

stilpi.

Autorii manualului respectiv considera ca axurile de insertie si dezinsertie ale

protezei prezinta o traiectorie bine determinata, care permite aplicarea si

inlaturarea protezei de pe cimpul protetic fara

obstacol.

Axul dc insertie si dezinsertie al protezei poate fi: 1) strict vertical (cind proteza

este aplicata concomitent pe toti dintii-stilpi in plan vertical); 2) vertical spre

dreapta (cind proteza este aplicata la inceput pe dintii-stilpi din partea dreapta si

apoi pe cei din stinga); 3) vertical spre stinga; 4) vertical posterior; 5)

vertical interior.

Determinarea corecta a axului de insertie si axului de dezinser- tic al protezei

depinde de alegerea pozitiei modelului in paralelo- graf. Aceasta operatiune este

realizata prin una din cele trei metode cunoscute: a) libera; b) apreciere a

inclinarii medii a axelor ilintilor-stilpi; c) de alegere.

Metoda de alegere. Conform acestei metode pozitia modelului pe masuta

reglabila se stabileste fn asa fel ca dintii-stilpi sa prezinte retentivitati favorabile

pentru plasarea bratelor elastice ale crosetelor. Pentru a da modelului o pozitie

favorabila, se foloseste tija detectoare inelinind masuta reglabila pina la un

contact punctiform al tijei cu portiunea cea mai convexa a dintelui, clnd spre

colet apare un spatiu de forma triunghiulara (fig. 137).

In acest scop modelul fixat pe masuta reglabila se inclina de mai multe ori in

toate directiile pina ce la contactul dintilor cu tija detectoare apar zone retentive

pe suprafetele verticale ale din- tilor-stilpi. Se poate intimpla, ca la unul sau mai

multi dinti-stilpi sa fie zone retentive favorabile pentru plasarea bratelor elastice

ale crosetelor, iar pe altii nesatisfacatoare. Prin usoara inclinare in jos a

modelului cu partea unde sint dinti cu zone retentive nesa-tisfacatoare, apar zone

retentive. Determinarea pozitiei in care toti dintii-stilpi prezinta retentivitati

favorabile este realizata in urma mai multor inclinari. Determinarea acestei

pozitii va coincide si cu axele de insertie si dezinsertie ale protezei, iar masuta

reglabila ^e blocheaza pentru ca toate operatiile urmatoare sa se execute in

aceasta pozitie.

F. Graddock (1956), I. Osborne, L. Lammine (1974) socot ca o rationala alegere a

elementelor retentive poate fi efectuata in dependenta de topografia breselor

arcadei dentare. Fi propun ca in edentatiile terminale si frontale modelul sa fie

inclinat cu segmentul edentat in jos. Daca avem doua sau mai multe brese (in

zonele frontale si laterale), modelul se inclina in jos cu partea care reprezinta o

stabilizare mai insuficienta. In cazurile de edentatii laterale intercalate modelul

se va inclina in directia dintilor mai stabili. in unele cazuri pentru o aplicare mai

fizionomica a crosetelor la edentatia frontala se recomanda de a inclina modelul

posterior.

70.In ce consta determinarea si trasarea ecuatorului protetic.In ce zone imparte

ecuatorul coroana dintelui.

Pentru tratamentele protetice, ne intereseaza ecuatorul protetic, care este linia

care uneste convexitatile cele mai mari ale dintilor stalpi. Traiectul ecuatorului

protetic poate coincide cu celal ecuatorului de implicare sau de malpozitie, sau

poate fi creeat prin pregatiri proprotetice.(proteze unidentare, punti). Este

utilizat pentru proiectarea protezei partiale scheletate dar si pentru cea acrilica.

Ecuatorul protetic este ecuatorul comun al dintilor stalpi si poate fideterminat cu

ajutorul unui aparat numit paralelograf.Tresarea ecuatorului protetic pe fetele

laterale coronare, le imparte in 2 zone distincte, cuutilizarea protetica diferita:-

zona subecuatoriala: situata intre colet si ecuatorul protetic, este partea retentive

a coroanei. Inaceasta zona se aplica bratele elastice ale crosetelor. Aceste brate

sunt asezate numai dup acesunt cunoscute urmatoarele elemente:1. pozitia

zonelor retentive.2. Gradul de retentivitate, determinat de forma coroanei si

pozitia de implantare a dintelui.3. Valoare de implantare morfo functionala a

dintilor.- Zona supraecuatoriala : este cuprinsa intre ecuator si extremitatea

libera a coroanei si reprezinta partea neretentiva a coroanei. In aceasta zona se

afla marginea dentara a placii protetice la proteza acrilica sau elementele rigide

ale crosetelor turnate la proteza scheletata.Caracteristici privind retentivitatea:-

la molariui superiori, retentivitatile favorabile sunt situate pe fetele vestibulare.-

La molarii inferiori, retentivitatile favorabile sunt pe fetele linguale.- Premolarii,

datorita pozitiei de implantare verticala, prezinta zone retentive pe fetele

vestibularesi orale.- Gradul de retentivitate este mai mare la coroanele inalte cu

forme globuloase si mai mic lacoroanele scurte cu forme cilindrice, dar care sunt

destul de rare.- Coroanele cu retentivitati reduse, indica a fi acoperite cu coroane

de invelis prevazute cu zoneretentive pe ambele fete.6. Valoarea parodontala a

dintilor stalpi: este caracteristica fiecarui dinte si consta in gradul derezistenta al

dintilor fata de fortele care intend sa-i deplaseze din alveole. Ea este determinata

de:- Implantarea osoasa.- Morfologia radiculara( lungimea, grosimea si numarul

radacinilor).- Starea de sanatate a tesuturilor parodontale.Implantarea dintilor

in alveole nu este rigida ci are un grad de elasticitate datorat ligamentelor alveolo

dentare, care permit infundarea fiziologica a dintilor (0,1 0,2 mm) sub

actiuneafortelor ocluzale, numita rezilienta parodontala. In ansamblu, suportul

dento parodontal, prindintii restanti, contribuie essential la stabilizarea,

mentinerea si sprijinul protezelor partialeacrilice.In conditii normale,

parodontiul fiecarui dinte dintr-o arcada intacta, este solicitat de

presiunilemasticatorii cu numai jumatate din forta lui de rezistenta, restul

rezistentei ramanand potentiala.In cazul suprasolicitarilor se manifesta insa si

aceasta rezistenta latenta. Este necesar a secunoaste posibilitatea de compensare

a dintilor de sprijin si gradul de rezistenta la presiunilemasticatorii fortate. Se

recomanda sa se tina cont si sa se foloseasca in evaluarea valorii proteticea

dintilor stalpi, tabelele coeficientilor masticatori recomandate de literature de

specialitate.Astfel, in unitati de raport aproximative, valoarea masticatorie a

fiecarui dinte este: central 2,lateral 1, canin 3, premolar 4, molarii de 6

ani 6, molarii de 12 ani 5.Suportul muco ososProtezele partiale sunt in

contact intim cu suportul muco osos, care impreuna cu dintii restanti, preiau

presiunile ocluzale. Suportul muco osos este constituit din:1. Oasele maxilare

care alcatuiesc suportul osos al campului protetic, suport format din:a) Creasta

alveolara: formatiunea ce rezulta prin transformarea proceselor alveolare in

urmaextractiei dintilor. Dimensiunea si forma crestei alveolare sunt infinit de

variate , variabilitatedata de:- cauzele extractiilor dentare

71.Din ce motiv ecuatorul anatomic nu coincide cu ecuatorul protetic. Varietati

de topografie a ecuatorului protetic. Metoda determinarii zonelor retentive ale

dintilor in P.P.M. scheletata .

Determinarea si trasarea ecuatorului protetic. Dupa determinarea pozitiei

modelului si blocarea masutei reglabile, tija detectoare este inlocuita cu tija

portereion cu grafit care, fiind adusa la fiecare dinte-stilp si plasata in jos pina la

nivelul coletului pastrind contactul cu dintele, inscrie ecuatorul protetic cu

partea laterala a grafitului; de avut grija ca extremitatea grifului sa treaca intre

fes- tonul gingival si colet.

Noi consideram ca cel mai reusit este termenul de ecuator protetic, care in

majoritatea cazurilor nu coincide cu pozitia ecuatorului anatomic al dintelui.

Totodata, ecuatorul protetic imparte dintele in doua zone: zona subecuatoriala

cuprinsa intre ecuatorul protetic si colet, numita ca zona retentiva; zona

supraecuatoria- la situata intre ecuatorul protetic si marginea ocluzala a dintelui,

numita ca zoma neretentiva, de sprijin. Aceste zone, in dependenta de

pozitionarea lor, vor servi la alegerea tipurilor de crosete. L. Blattcrfein a stabilit

unele caractere ale traseului ecuatorului protctic in dependenta de inclinarea

modelului, deosebind cinci varietati dc amplasare a lui pc suprafetele dintelui si

de atitudine fa(a de edenta(ie (fig. 138).

In realitate traseul ecuatorului protetic nu este epuizat numai prin aceste

variante si poate sa fie reprezentat printr-o topografie variata dependenta de

pozitia de inclinare a modelului, de migrarile si forma anatomica a dinti lor-stl

1 pi. In unele situatii traseul ecuatorului protetic este reprezentat de o curba

deformata atipica, care permite ca limitele zonelor rctentive si neretentive sa fie

dc o configuratie compusa, ce prezinta dificultati pentru aplicarea elemen-telor

crosetului.

Varietati de topografie a ecuatorului protetic: a mediu: b. cdiagonal; d

inalt: ejos; / zona apropiata de baza protezei (I) si zona indepartata (2)

Determinarea zonelor retentive. Pentru accasta operatie, tija portereion cu grafit

este inlocuita cu tija retentivometrica de dimensiuni corespunzatoare formei

crosetului si starea parodontului dintelui-stilp. Retentivomctrele de 0,25 mm sint

folosite pentru crosetele rigide, iar cele de 0,50 si 0,75 mm pentru crosetele

elastice. Tija retentivometrica trebuie sa vina in contact cu linia ecuatorului

protetic, iar circumferinta discului va fi ridicata sau coborita in zona retentiva

pina si ea va intra in contact cu suprafata sub- ecuatoriala a dintelui (fig. 139).

Locul in care discul atinge dintele, reprezinta zona de reten- tie care se inseamna

cu creionul, unde si va fi plasat bratul re- tentiv (extremitatea elastica) al

crosetului.

72.Indicatii le tratamentul protetic cu P.P.M. cu fixare telescopata.

Sistemul de telescoape ca si in protezele partiale mobilizabile acrilice este

constituit din cape cilindrice sau cilindroconice, ce- mentate pe dintii de ancora si

coroane de invelis care restabilesc forma anatomica a dintilor-stilpi fiind

solidarizate cu saua protezei scheletate (fig. 126).

Sistemul de telescoape are o suprafata de frictiune mare care se creeaza intre

aceste doua elemente, ceea ce reprezinta o conditie favorabila pentru mentinerea

si stabilizarea protezei pe cimpul protetic.

Telescoapele pot fi utilizate atit pentru sprijinul mixt rigid al protezelor

scheletate terminale, cit si pentru sprijinul dento-parodontal al protezelor

scheletate intercalate. Telescoapele au fost elaborate, perfectionate si descrise

de Bottger si Engelhart.

Capsele sint formate din doua parti componente ca si culisele si pot fi considerate

ca matrice si patri- ce. Sint indicate pe dintii cu distructii coronare masive, dar

cu radacini recuperabile (fig. 127).

La prima etapa a confectionarii capselor pe dintii atacati sint realizate cape

radiculare cu patrice cilindrice sau ovale cementate pe dintii-stilpi. La a doua

etapa se confectioneaza matriceie solidarizate de seile protezei scheletate cu

forma corespunzatoare patricu si sectionata (lamelata) partial in sens axial

(pentru formarea petalelor elastice), fapt ce permite legatura dintre ambele parti

ale capsei. Matriceie sint solidarizate la seile protezei scheletate conform situarii

patricclor pe dintii-stilpi.

73.Etapele clinico-tehnice la confectionarea P.P.M. scheletate prin confectionarea

scheletului metalic intreg turnat.

Aceste etape sint dependente de tehnica de confectionare a sche- J letului metalic.

Din punct de vedere tehnic, scheletul metalic poate fi realizat prin doua tehnici:

1) din elemente fabricate pentru diferite parti ale protezei (bare, arcuri, crosete,

sei etc.) sau modelate separat si dupa aceea lipite intre ele. Procedeul este simplu

si poate fi reprezentat ca o metoda clasica; 2) prin turnarea intregului

schelet metalic. Turnarea poate fi realizata pe modele dublicate si in afara lor.

Procedeul este reprezentat ca o metoda moderna.

Etapele clinice pentru ambele tehnici sint identice, iar cele de laborator

diferite.

Etapele clinico-tehnice Ia confectionarea protezei scheletate prin lipire:

Clinic. Amprentarea cimpului protetic;

Laborator. Realizarea modelelor si confectionarea sabloanelor cu bordurile de

ocluzie;

Clinic. Determinarea ocluziei centrice sau a relatiilor inter- maxilare;

Clinic-laborator. Analiza modelelor la paralelograf si schitarea elementelor

protezei scheletate. Daca vor fi folosite piese fabricate, atunci ele dupa schema

realizata vor fi ajustate pe model si pe urma lipite (sudate). In lipsa pieselor

fabricate ele se vor con- fcctiona din sirma sau se vor modela segmentar din

ceara speciala, iar dupa turnarea din aliaje se va face adaptarea pe model si

lipirea.

Clinic. Proba scheletului metalic.

Laborator. Prelucrarea scheletului metalic, lustruirea si po- leirea, montarea

dintilor artificiali.

Clinic. Proba machetei protezei.

Laborator. inlocuirea cerii cu acrilat, prelucrarea si lustruirea protezei.

Clinic. Aplicarea protezei pe cimpul protetic.

Etapele clinico-tehnice la confectionarea protezei scheletate integru turnate

(metoda moderna):

Clinic. Amprentarea cimpului protetic.

Laborator. Realizarea modelelor. Daca conform tabloului clinic este necesar de

a obtine o amprenta functionala, atunci pe model se confectioneaza lingura

individuala, iar in clinica se obtine o amprenta functionala de pe care in

laborator se va confectiona modelul definitiv. Pe modelele definitive se

confectioneaza sablonul eu bordurile de ocluzie.

Clinic. Determinarea ocluziei centrice sau a relatiilor inter- inaxilare.

Clinic-laborator. Analiza modelelor la paralelograf si schitarea elementelor

protezei scheletate, realizarea modelului dublicat si modelarea machetei

scheletului din ceara speciala, turnarea lui din aliaje, prelucrarea si lustruirea.

Clinic. Proba scheletului metalic.

Laborator. Montarea dintilor artificiali.

Clinic. Proba machetei protezei.

Laborator. inlocuirea cerii cu acrilat, prelucrarea si lustrui- rca protezei.

Clinic. Aplicarea protezei pe cimpul protetic.

Metoda probei scheletului metalic al P.P.M. scheletate.Cerintele.

Proba scheletului metalic si a machetei protezei scheletate.

Scheletul metalic lustruit si adaptat pe model se aplica pe cimpul protetic.

Aceasta operatiune se realizeaza prin doua momente: a) examenul scheletului pe

model; 2) proba in cavitatea bucala.

Examenul scheletului pe model urmareste scopul de a controla: integritatea

modelului la nivelul dintilor restanti, calitatea prelucrarii mecanice si

electrochimice, forma elementelor componente si plasarea lor pe cimpul protetic,

tipul axelor de insertie si dezin- sertie.

Proba in cavitatea bucala se face dupa o toaleta perfecta a cavitatii bucale, iar

scheletul este prelucrat cu solutii antiseptice. Dupa ce scheletul este introdus pe

cimpul protetic, atragem atentia la urmatoarele obiective: verificarea

rapoartelor elementelor de stabilizare cu dintii restanti, in special a pintenilor

ocluzali si a gherlelor incizale, a bratelor opozante si retentive, a relatiilor de

ocluzie, raportului conectorului principal si ai celor secundari cu mucoasa

cfmpului protetic. Se controleaza, in special, suprafetele muco- zale ale acestora

si raportul lor cu mucoasa.

Daca este necesar, se efectueaza corectarea prin slefuirea punctelor evidentiate

cu hirtia de articulatie.

Dupa proba scheletului, tehnica moderna de confectionare a protezelor

scheletate, in cazurile edentatiilor terminale, vizeaza necesitatea amprentarii

functionale pentru o echilibrare mai armonioasa a presiunilor masticatoare.

74.Proba si aplicarea P.P.M. scheletate finisate in cavitatea bucala.

Aplicarea protezei scheletate finite in cavitatea bucala. Aceasta operatiune consta

in verificarea extrabucala si i