radu de la afumaţi (1522-1529)

Dr. NICOLAE STOICESCU

RADUDE LA AFUMATI

22,11

www.dacoromanica.ro

DOMNITORISI VOIEVOZI

www.dacoromanica.ro

Dr. NICOLAE STOICESCU

RADUDE LA AFUMATI

(1522 1529)

EDITURA MILITARÁBUCURE$TI, 1983

www.dacoromanica.ro

Redactor : AL. MARCUTehnoredactor : D. ANDREI

Bun de Upar: 20.12.1983. Apdrut 1983Coll. de ttpar 5 + 8 pag. plan ttpar inalt B 217

Coperta: BOGDAN STIHI

Tiparul executat sub comanda nr. 594la I. P, 13 Decembrie 1918estr. Grigore Alexandrescu nr. 89-97,Bucuresti, Republica S,ocialist5 Romanka

www.dacoromanica.ro

INTRODUCERE

Intre conducátorii románi ai evului de mijloc,Radu de la Afumati, domnul Tárii Românqti, seaflá aláturi de marii voievozi care au apárat, prinluptá, suveranitatea románilor in fata expansiuniiotomane. Mircea cel Bátrin s-a impus Europei prinvitejia i iscusinta diplomaticá cu care a infruntatImperiul otoman ; Iancu de Hunedoara a coalizatcele trei fá ri românqti oprind otile Semilunei sápátrundá in centrul Europei ; $tefan cel Mar%zice cronicarul, a fost nevoit sá ducá, pentru'çará, tot atitea rázboaie chi ani de domnie a avut,in timpul su románii fiind scut crqtinátátii"Mihai Viteazul a unit pe románi In teritoriul lorstrámoesc, de vietuire neintreruptá, pentru aforma un stat unitar, capabil oricInd sáli aperesuveranitatea ; fapta sa va rámtne, peste veacuri,simbol §i pildá ; Radu de la Afumati, in scurta isadomnie, intr-un inceput de secol al XVI-lea incare expansiunea otomana va avea forta necesará

5www.dacoromanica.ro

sá desfiinteze o putere europeaná", regatul ma-ghiar, a trebuit sá puná sabia, de pestedouázeci de ori, drept istavilá 'in calea fortelorinvadatoare turcesti care-i amenintau Tara cu trans-formarea in pasalic ; 6 a reusit sá-i pástreze neatir-narea, asa cum a mostenit-o de la inaintasi si a[sat-o urmasilor. »In máreata epopee a lupteipentru dezvoltarea si pástrarea fiintei nationalea poporului nostru aráta tovargsul NicolaeCeausescu, secretar general al Partidului ComunistRoman, presedintele Republicii Socialiste Roma-nia , pentru libertate si neatirnare, un loc decinste ocupá eroicele rázboaie purtate sub condu-cerea lui Mircea cel Bátrin, Stefan cel Mare, Mi-hai Viteazul care a realizat pentru prima oará,'in 1600, unirea celor trei provincii romanestiprecum si a altor voievozi ce n-au pregetat sg-sijertfeascá viata pentru apárarea pámintului strá-bun" 1

Importanta epocii lui Radu de la Afumati sia personalitátii viteazului voievod care a sal-vat prin lupte grele independenta patriei ame-nintate a determinat prezentarea cit mai com-pletá a evenimentelor cuprinse Intre moartealui Neagoe Basarab (15 septembrie 1521) si aceea

I Nicolae Ceau§escu, Romania pe drumul construirii so-cietiitii socialiste multilateral dezvoltate, vol. 13, Bucu-re0, Editura poditicà, 1977, p. 35.


a neInfricatului domn român (2 ianuarie 1529),perioada crucial a pentru istoria Tara Românesti,amenintatá cu transformarea In pasalic.

Principala preocupare a autorului a fost aceeaca folosind izvoarele externe, clt si cele in-terne, si confruntInd stirile, uneori contradictorii,cuprinse In aceste izvoare sa stabileascá ocronologie clt mai exacta a evenimentelor petre-cute in perioada istorica data (numeroasele schim-bari de domnie, luptele purtate etc.).

De-abia dupa ce a fost stabilitá succesiuneaevenimentiala a factologiei istorice, fará a aveapretentia ca cercetari ulterioare nu ar putea-oImbunatati, s-a putut trece la aprofundarea si

analiza domniei lui Radu de la Afumati.Pe baza unui bogat material documentar, au-

torul a Incercat sá puna In lumina. unele momentemai putin cunoscute din domnia viteazului Raduvoievod, precum cele din 1526 sau cele care audus la uciderea domnului, dupa incheierea tratatu-lui de alianta cu Ferdinand de Habsburg.

Intruch numeroase evenimente din timpul dom-niei lui Radu de la Afumati au fost prezentatenu prea corect de unii istorici din trecut, au-torul a indreptat in note unele din inadvertenteleconstatate, care pot induce in eroare pe cititoriimai putin avizati asupra epocii.

Iwww.dacoromanica.ro

Inainte de a incheia aceste rinduri, se cuvineaducem calde mulTumiri Editurii militare pentrusprijinul i Intelegerea arátate si de aceastá datáautorului. Multumiri se cuvin, de asemenea, cole-gei blanda Micu pentru ajutorul pretios oferitla traducerea unor texte stráine, ctt si la pregá-tirea lucrárii pentru tipar.

www.dacoromanica.ro

I. TRANSFORMARILE PETRECUTE INEUROPA IN VREMEA LUIRADU DE LA AFUMATI

Evident, situatia interna a Tarii Românesti aprimat in cercetarea noastra asupra domniei vi-teazului voievod muntean, ea fiind determinantamajora a dezvoltarii istorice, a fenomenului isto-ric in general si a particularitatilor lui românesti.Dar istoria Tarii Románesti nu s-a desfasurat inafara cadrului sud-estic, central si vest-european,al evenimentelor petrecute intr-un veac ce avea safie atit de framintat de convulsii politice si so-ciale. Pentru a anclava mai bine istoria TariiRomânesti Cu istoria »universal" a timpului, pen-tru a-i relief a specificitatea si pentru o intelegerecit mai completa a epocii lui Radu de la Afumati,consideram a este necesar sa infatisam pe scurtsituatia internationala din aceasta perioada, deo-sebit de zbuciumatá, nu numai pentru istoria Ta-rilor Ron-lane, dar si pentru aceea a Europei ingeneral.

In aceasta vreme Apusul Europei era con-fruntat cu doua mari evenimente : Reforma siluptele dintre Franta si Imperiul habsburgic pen-tru stápinirea Italiei. Aceste evenimente aupiedicat marile puteri apusene sa se coalizeze


impotriva Imperiului otoman, aflat tntr-o specta-curoasá expansiune.

Se considerá cá Reforma a inceput la 31 oc-tombrie 1517, cind Martin Luther a lipit pe usabisericii din Wittenberg cele 95 de teze 5mpotrivaindulgentelor papale. Dupá cum a remarcat An-drei Otetea, Re forma a fost o miscare amplá sicu rádácini adinci. Ea a fost cauzatá nu numaide abuzurile reprezentantilor bisericii catolice

cum se afirma in mod simplist ci a avutcauze mai profunde si anume : contradictia din-tre suveranitatea statului modern si pretentiile bi-sericii la stápinirea universal, dintre aspiratiilenoilor clase, in special ale burgheziei, si privilegi-ile economice, sociale si politice ale clerului, dintrespiritul de liberá cercetare si principiul autoritátii,reprezentat de bisericá, dintre noua conceptie des-pre natura si om a umanismului si ascentismuluimedieval. Reforma nu a fost determinatá de vi-ciile clerului, ci de fortele noi, care nu se puteauacomoda cu pozitia ei privilegiatá (este vorba debiserica catolicá) si care s-au dovedit mai puter-nice decit biserica. Ea s-ar fi produs in mod ne-cesar, chiar dacá biserica catolicá n-ar fi abuzatde lunga ei stápinire fárá control."

Initiatorul Reformei, Martin Luther, a cistigatnumerosi adepti datoritá programului sáu, carecerea : emanciparea statului de sub autoritateaRomei, suprimarea tuturor dárilor si taxelor plá-tite Scaunului apostolic si constituirea unei bi-serici nationale germane. Cu toate acestea, Re-forma nu a biruit prea usor, ei opunindu-i-se Inprimul rind impáratul german Carol Quintul.


Dupg ce ora§ele i principii germani au fostc4tigati de Reformg, al cgrei program fusese sis-tematizat in Confesiunea de la Augsburg (1530),adepvii noului curent au intemeiat Uniunea de laSchmalkalden, care a luptat impotriva lui CarolQuintul ping ce I-a obligat sg recunoascg nouareligie, prin pacea de la Augsburg, din 1555,dupg care impgratul va renunva la tron.

Limitind actiunea statului 0 a bisericii lasfera lor proprie, stabilind o distinctie clarg intreaf acerile lumwi 0 chestiunile religioase, protes-tantismul a secularizat statul, l-a ridicat deasupracontroverselor confesionale 0, prin aceasta, a con-sacrat autonomia civilizatiei laice moderne." Inace1a0 timp, Reforma a nationalizat" slujbele re-ligioase, care se fgceau ping atunci in lating, acor-dind astfel limbii populare aceeali importan; g i

demnitate ca 0 limbilor clasice, considerate sfinte.Aceastá influentá a Reformei s-a simtit §i in il-rile Române, ceva mai tirziu Msg.

Dupg cum argta Karl Marx, Renmterea §i Re-forma au avut aceea0 origine, fiind fiice aletimpului lor" ; »marea 0 puternica Reformg, carese na§te in sec. al XVI-lea,... este fiica acelei for-me a noii economii care se ive§te atunci §i seimpune lumii, repede cl§tigate : economia capita-listg".

Paralel cu dezvoltarea §i triumful Reformei, inanii 1524-1525 s-a desfgwrat marele rgzboi tg-ránesc german, izbucnit la 23 iunie 1524 prinrgscoala fgranilor din comitatul Stiihlingen. Cauzaacestei, mari ridicgri la arme a táránimii germanea fost situavia ei mult mai grea decit in celelaltead occidentale ; táránimea era cople0tá de dgri

11

www.dacoromanica.ro

si redevente feudale, de corvezi si de numeroasetaxe laice si ecleziastice.

In lucrarea sa Keizboiu/ Prnesc german, Frie-derich Engels a descris In pagini devenite clasicesituatia grea a táranilor germani : pe umerii lorapása povara Intregului edificiu stratificat al so-cietátii : principi, functionari, nobilime, popi, pa-tricieni si burghezi. Fie cá apartinea unui prin-cipe, unui cavaler imperial, unui episcop, uneimlnástiri sau unui oras, táranul era tratat pestetot ca un obiect, ca un animal de povará si chiarmai ráu. Dacá era serb, era la discretia totaláa stápInului sátt. Dacá era iobag, prestatiile, chiarnumai cele legale, prevázute prin contract, erausuficiente pentru a-1 strivi ; dar aceste prestatiisporeau din zi In zi. Cea mai mare parte a tim-pului el trebuia sá lucreze pe mosiile stápinuluidin ceea ce agonisea in putinele sale ore liberetrebuia sá pláteascá : zeciuialá, dijmá, arendá,impozit direct, dári de cálátorie (imp ozite de ráz-boi), dári cátre stat si dári cátre imyeriu. Nuputea sá se cásátoreascá, sau sá moara, fárá a-ipláti stápInului o taxá. In afará de muncile declacá obisnuite, el trebuia sá strIngá fin pentrustápInul sáu, sá culeagá fragi, afine, melci, ságoneascá vinatul la vInátoare, sá taie lemne etc.Pescuitul si vInátoarea erau privilegiul stápInului ;táranul trebuia sá priveascá cu mlinile incruci-sate cum vInatul ti distrugea recolta. Pásunile co-munale si pádurile fáranilor fuseserá aproape pestetot luate cu forta de nobili. Si, In acelasi modarbitrar In care dispunea de averea táranului, no-bilul dispunea si de persoana lui, de cea a ne-vestei si a fiicelor lui... Chid avea chef, 11 putea


baga in temnita, unde 11 astepta tortura tot atiltde sigur cum 11 asteapta astazi judecatorul de ins-tructie. Il omora In batai, sau punea sa-i taiecapul cind i se na.zarea... Cine ssá-i fi ocrotit ?Tribunalele erau In mina baronilor, popilor, pa-tricienilor sau juristilor, care 4tiau foarte binepentru ce sint platiti. Toate páturile oficiale alestatului traiau doar din stoarcerea faranilor".

Sarcinile taránimii germane au fost agravatede clasa exploatatoare 4i ca urmare a crizei agri-cole de la sfirsitul secolului al XV-lea si Incepu-tul celui urmator. In Suabia si Westfalia undes-au produs primele explozii ale revoltei Tara-nesti la aceste cauze generale de nemultumires-a adaugat obiceiul de a imparti pamintul Intretoti copiii unei familii, ceea ce a dus la Mimi-%area loturilor faranesti".

Din aceste motive, táranimea germana a de-v enit un mediu foarte receptiv pentru propa-ganda revolutionara, astfel Inch atacurile luiLuther impotriva bancherilor camatari, impotrivajudecatorilor venali si impotriva calugarilor para-zitari, au stirnit ecouri puternice In rindurile ta-ranimii germane." (A. Otetea).

Taranii revoltati au comunicat lui Luther do-leantele lor, intemeiate pe libertatea crestina, pro-movata de Reforma; aceste cereri vizau In primulrind desfiintarea iobagiei si a dijmelor. Speriat deaceste cereri, Luther care devenise o slugáa principilor" a refuzat s'á se solidarizeze cutaranii rasculati, pe care i-a sfatuit sa se supunaordinei existente, pe motivul ca cine ridica sa-bia, de sabie va pieri".


Intrucit táranii au refuzat sá-i dea ascultare,Luther a lansat un apel catre toti apárátorii or-dinii existente, cerindu-le sá zdrobeasa si sáucidá cetele prádalnice si ucigase ale táranilor".Dupá cum spunea Engels, In felul acesta Luthera abandonat nu numai ráscoala táranilor, dar si-arenegat intreaga sa rázvrátire impotriva autori-tátii clericale si laice ; astfel a fost trádatá Infolosul principilor, nu numai aniscarea popular,dar si cea burghezá.

Abandonati de Luther, táranii rásculati au gá-sit un alt conductor in persoana lui ThomasMiinzer considerat de Engels revolutionarplebeu" care sustinea cá reforma religioasánu este posibilá fárá revolutia social. El dorea

dupá spusele lui Engels o societate In caresá nu mai existe diferente de clasá, proprietateprivatá si autoritate de stat independent-a, str-aináde membrii societátii. Toate autoritátile existente,care nu ar voi sá se supuná si sá se aláture re-volutiei, trebuiau sá fie rásturnate, toate muncilesi toate bunurile aveau sá fie comune, urmindsá fie introdusá egalitatea cea mai depliná."

Miinzer a luptat in fruntea rásculatilor cu undeosebit curaj, dar a fost prins In bátália de laFrankenhausen (15 mai 1525) i executat la 27mai. In lunile urmátoare, rámasi fárá conducá-tor, táranii rásculati din Alsacia, Franconia etc.au fost invinsi pe rind, astfel inolt, in noiembrie1525, rázboiul Tá'ránesc german era innábusit insinge. El a slábit mult forta Imperiului habsbur-gic, rupind válul armoniei care masca puterni-cele antagonisme de clasá si inegala desvoltare asocietátii germane."


*

Un alt aspect important al situatiei interna-tionale, pe care se cuvine sá-1 amintim, este con-flictul indelungat ce a opus puternicul regat alFrantei Imperiului habsburgic, conflict incheiatde-abia la 18 septembrie 1544, prin InfringereaFrantei si intárirea imperiului lui Carol al V-lea.

Dupá moartea impáratului Maximilian, in ia-nuarie 1519, marii electori au ales in locul aces-tuia pe nepotul sáu, Carol de Habsburg, tinárulrege al Spaniei. Devenit Carol al V-lea (Quintul),noul impárat a unit sub sceptrul su un imperiuurias, In care se spunea soarele nu apuneaniciodatá. Vázindu-si tara amenintatá de incer-cuirea habsburgicá, regele Frantei a purtat o seriede lupte cu puternicul impárat, fapt ce va ducela divizarea puterilor europene.

Dupá cum aráta istoricul francez Jacques Ma-daule, Carol Quintul a fost obsedat toatá viatade ideea cruciadei impotriva otomanilor, aceacruciadá de care toatá lumea vorbea de la cá-derea Constantinopolului, dar pe care nimeni nuse hotárise incá sa o facá. Cruciada presupuneaca pacea sá fie stabilitá pe continent. 0 astfel depace nu se putea concepe fárá aderarea activaa Frantei. Dar, consimtind la aceasta, ar fi in-semnat cá Franta consimte la Europa lui CarolQuintul, adicá la o diminuare a independenteisale si chiar la mai mult".

Rázboiul pentru suprematie in Apusul Europeia inceput in 1521, adicá. in acelasi an in care


cel care avea sá. fie cunoscut in istorie ca SolimanMagnificul fárá indoialá cel mai mare sultanal otomanilor cucerea Belgradul. Luptele s-aupurtat pe mai multe fronturi, in Italia, in sudulqi in nordul Frantei i au avut ca rezultat in-fringerea regelui Frantei trádat de conetabilulde Bourbon in bátáliile de la Bicocca (27 apri-lie 1522) i Pavia (24 februarie 1525), In ultimaregele Frantei fiind luat prizonier. Aflat inaceastá situatie umilitoare, mindrul rege a fostsilit sá semneze tratatul de la Madrid (13 ianua-rie 1526), prin care renunta la pretentiile saleasupra Italiei i la suzeranitatea asupra Flandreii ceda Burgundia.

Intrucit regele Angliei, Henric al VIII-lea, sealiase cu Carol Quintul, iar regele Sigismund Ial Poloniei era preocupat de rázboiul cu cnezatulMoscovei pentru stápinirea Mazoviei i a Smo-lenskului, Francisc I a cáutat alianta sultanuluiSoliman, intr-o epocá. in care acesta organiza ex-peditia impotriva regatului Ungariei. (Asupraacestei probleme vom reveni pe larg in cap VIIIal lucrárii).

Nici cel de-al doilea rázboi impotriva lui Ca-rol Quintul nu a fost favorabil regelui Frantei.Prin pacea de la Cambrai (3 august 1529), Fran-cisc a fost silit sá renunte din nou la pretentiilesale asupra Italiei i la suzeranitatea asupra Flan-drei, iar Carol Quintul renunta la nuvenirea saasupra Burgundiei. Luptele vor fi reluate maitirziu, cu acelea5i rezultate nefavorabile pentruFranta. ,,Dei nu putuse °Wile tot ce dorea, CarolQuintul era marele invingátor In acest conflict.


Va putea de-acum inainte sá se dedice sarcinilorpe care le considera esentiale : restabilirea unitátiireligioase si politice a Germaniei si Inceperealuptei hotáritoare Impotriva Islamului".

Amenintat de Carol Quintul, In 1532 Francisc Ise aliazá cu principii deveniti luterani din Im-periu ; In 1534 regele Frantei primeste o amba-sadá solemná din partea lui Soliman Magnificul,condusá de corsarul Barbarossa, care are ca rezul-tat semnarea unei capitulatii" (capitulation) In1536, prin care Franta isi asigura nu numai spri-jinul militar al puternicului sultan, dar si avantajeincalculabile in Orient. Este vorba de o politicáeclecticá, care include un tratat cu papa Intreun acord cu protestantii din Germania si un pactcu sultanul, dupá cum remarca istoricul JacquesMadaule.

*

In timp ce Apusul Europei era divizat de con-flictul tntre marile puteri ale vremii, iar Imperiulhabsburgic era mácinat de lupte interne, Im-periul otoman cunostea cea mai strálucitá pe-rioadá din istoria sa, sub conducerea luí SolimanMagnificul ; este epoca celei mai puternice ex-pansiuni otomane in Europa, unde otomanii ocupáBelgradul (29 august 1521), zdrobesc regatul ma-ghiar In lupta de la Mohács (29 august 1526) siasediazá pentru prima oará Viena, de unde se re-trag la 14 octombrie 1529.

Este, 'in acelasi timp, perioada unei puternicepresiuni asupra Tárilor Române, amenin tate cu


transformarea in pa§alicuri. Dar, a§a cum Mirceacel Bátrin l-a infruntat cu succes pe Baiazid It-derim (Fulgerul), Iancu de Hunedoara, Vlad Te-pe § 0 Stefan cel Mare pe Mahomed al II-lea,supranumit Cuceritorul, tot astfel alti doi mariviteji Radu de la Afumati 0 Petru Rare§vor sta cu spada In ming In calea sultanului So-liman §i vor apgra libertatea tárilor lor, amenin-%ate de expansiunea otomang.

Indelungata 0 strglucita domnie a lui Solimans-a bucurat de o deosebitg atentie in istoriografie,inclusiv in cea româneascg ; toti istoricii au fostde acord in recunoaqterea meritelor deosebite alesultanului, considerat un bun organizator de stat0 un mare conductor de oaste. Datoritg másu-rilor sale, oastea otomana a ajuns in aceastg vremecea mai putemicg 0 disciplinatg armatg din lume.Strglucit strateg 0 comandant de o§ti, a condus 13campanii, numite expeditii imperiale", incunu-nate, aproape toate, Cu succese, motiv pentrucare a fost comparat cu Alexandru cel Mare. Insemn de omagiu, apusenii ti spuneau le GrandTurc".

Considerindu-se adevgratul mo§tenitor al co-roanei imperiale romane, datoritg stgpinirii saleasupra Constantinopolului, fosta capital g a Impe-riului latin de rgsgrit, un impgrat dupg modelullui Iustinian" cum spunea Nicolae Iorgasultanul se credea stgptn sau padi§ah al lumii",motiv pentru care a cgutat sg-§i extindg 0 sg-§iconsolideze cuceririle din Europa 0 Asia.

In realizarea acestui %el ambitios dupg cumse exprima marele vizir Piri Mehmed Pa§a


Belgradul era considerat poartaEuropei"'

iarinsula Rhodos cheia Mediteranei" ; cele dougobiective au fost cucerite chiar la inceputul dom-niei, in 1521 i 1522. Importanta Belgradului erarecurtoscutg si de boierii romani, care consideraucetatea apáratá de Iancu de Hunedoara in 1456ca o poartg inchisg in fata pgenilor", motivpentru care ar fi trebuit pgstratg.

In anii urmg.tori sultanul a urmgrit sabirearegatului Ungariei, pe care 11 va zdrobi apoi in1526, pe c1mpiile mlástinoase de la Mohics.

Incurajat de acest succes usor si cunoscind disen-siunile ce separau puterile apusene, in toamnaanului 1529, Soliman a asediat Viena ; de dataaceasta, nu a calculat cum se cuvine probabili-tgtile intreprinderii" cum spunea Aurel De-cei pornind expeditia prea tirziu, adicg toam-na. Acest insucces nu a slgbit puterea imperiuluilui Soliman, care, in 1533, a incheiat primultratat de pace cu Austria, ce i-a recunoscut suze-ranitatea si a acceptat sg-i plgteascg tribut.

Se tntelege a nu vom putea prezenta aci InIntregime lunga domnie a lui Soliman (15201566), deoarece ea depgseste cu mutt epoca luiRadu de la Afumati, de care ne vom ocupa inaceastg lucrare. Va trebui insg sg argegm cg uniiistorici din vremea noastrg 11 considerg pe SolimanMagnificul drept cel mai mare suveran al epociisale, mai puternic decit Carol Quintul, pe careI-a impiedicat sg-si extindg. dominatia asupraEuropei. Sultanul era constient de marea sa fortgchid scria dogelui Venetiei : Eu nu mg feresc


de dusmánia nimánui si nu am nevoie de prie-tenia nimánui."

Acestea grit, In linii principale, Imprejurárileexterne, complicate si nefavorabile, In care s-adesfásurat domnia lui Radu de la Afumati, vo-ievodul ce avea sá infrunte oastea unuia din ceimai mari conducátori de state din istoria omenirii.

www.dacoromanica.ro

II. SUCCESIUNEA LA TRONUL TARIIROMANESTI DUPA MOARTEA LUI

NEAGOE BASARAB $1 IMIXTIUNEAOTOMANA IN TREBURILE EI INTERNE

(septembrie-decembrie 1521)

Moartea lui Neagoe Basarab, la 15 septembrie1521, a declansat grave tulburári in Tara Romá-neascá, deschizind o serie de lupte pentru ocu-parea tronului sau cum spune un cronicarmultá aceavá pentru domnie".

De la inceput trebuie sá spunem cá stirile pri-vind aceste conflicte sint contradictorii 1, din carecauzá stabilirea succesiunii si cronologiei lor estedeosebit de dificil.

Dupá cum rezultá din izvoarele cunoscute,Neagoe Basarab a lásat ca succesor la tron pefiul su, Theodosie, un ttnár de circa 16 ani,

1 Pentru a ilustra aceast5 afirmatie, vom cita aici spu-sele cronicarului motIdovean Macarie, dup5 care Mehmetbeg s-a asezat pe tronul t5rii dup5 rnoartea lui Neagoe simulti altii au incercat (in acea vreme s5 se ridice la aceadomnie, anume pribegi, numiti sau nenumiti, 131115 la 6(!), sitoti au pierit intr-un an" (Cronicile slavo-romiine, p. 93).

Dup5 o alt5 relatare contemporan5, Mehmet beg 1-arfi t5iat pe Theodosie, dup5 care ar fi sustinut la tron peMircea, fiul lui Mihnea cel Mu, care se Inrudea cu Mehmetbeg ! (Hurmuzaki, VIII, p. 51).

In plus, de la Theodosie vod5 nu a ramas nici un docu-ment intern, ceea ce face greu de datat domnia urana-sului lui Neagoe si evenimentele din tianpul acesteia.


care a fost confirmat de Poart i recunoscutde resgele Ungariei, considerat suzeranul domnu-lui Tarii Romanesti.

Fiind tInár i fárá. experientá, Theodosie a fostluat sub protectia unchiului sáu, Preda Craio-vescu, mare ban, despre care cronica tárii afirmá

s-au ináltat domn..., ca sá. tie domnia luiTheodosie, nepotu-su". Este vorba evident de re-genta marelui ban, nu de domnia efectivá a luiPreda, asa cum au afirmat unii istorici. Afirmatiase bazeazá pe cronica lui Radu Popescu, potri-vit cáreia, Theodosie fiind mic, o seamá de bo-iari au ridicat domn pe Preda, ce zic sá fie fostfrate cu Neagoe vodá". Intruch n toate izvoa-rele externe In special cele transilvánene si ma-ghiare Theodosie apare ca domnul legiuit al

vom considera deci pe Preda Craiovescumare ban doar ca tutore al nepotului

Noua domnie nu mul-tUmea Insá-Pe toti boierii,Intre care se gáseau destui dusmani ai fostuluidomn, Neagoe Basarab si ai Craiovestilor. La ceiexistenti In tará se adaug i pribegii din Mol-dova, care auzind poftita de dinsii, de moar-tea lui Neagoe Vodá" au venit n tará siimpreuná cu buzáienii au ridicat alt domn". Dupácum arta Manole Neagoe, adversitatea boierilorbuzoieni fatá de domnia lui Neagoe este ilustratáde faptul cá cele mai multe sate trecute In stápl-nirea domnului pentru hiclenia" fostilor proprie-tari se grupeazá In rásáritul rii, In regiuneaBuzáului, care constituia In aceastá vreme al do-ilea centru al puterii politice din Tara Roma'-neascá.


Ridicarea noului domn s-a produs la scurtávreme dupá moartea lui Neagoe ; la 27 septem-brie se stia deja la Sibiu cá existau tulburári inTara Româneascá inter Wayvodas" si se luaumásuri de intárire a pazei la Turnu Rosu. Eve-nimentele erau urmárite cu multá ingrijorare inTransilvania, de unde se trimiteau numeroaseiscoade sá afle rezultatul luptelor. La 11 octom-brie, cnezul Dimitrie intors din Tara Roma-neascá era trimis la curtea regalá din Budasá. transmitá stirile aflate despre conflictul dintrecei doi voievozi.

Noul domn ridicat de buzoieni si de pribegieste cunoscut sub mai multe nume : cronicile in-terne il numesc Radu Cálugárul, iar in Transil-vania unde a trimis citeva solii este cu-noscut sub alte douá nume : Dragomir sau Vlad.

Cine era noul domni acest enigmatic Dragomirsau Radu Cálugárul ? Era fiul lui Vlad cel llarsau Vládut (de aici si numele de Vlad ce i seda). Tatál su fusese frate cu Radu cel Mare,domnise doi ani dupá moartea lui Mihnea celRáu (1510-1512) §i. murise ucis de Mehmet begInainte de urcarea lui Neagoe Basarab de tron 2Dragomir era deci vár primar cu Radu de laAfumati.

Dupál moartea lui Neagoe, fiul lui Vláclut, fos-tul domn al vsárii Româneti, se considera Indrep-

2 In Viata sfintului Nifon se afirma' cg Mehmet pqa i-aegiat capu1 lui V1clut ; in inscriplia de pe mormintul dom-nului ucis in 1512 se spune lusa' csa a pierit de mina luiNeagoe, Vezi Stefan Steanescu, Bania in Tara Romaneasai,Buc., 1965, p. 108, care remarca aceastä contradiciie.


tátit s ocupe tronul 3 fiind sustinut de partidaboierilor buzoieni care era destul de puternicá.El nutrea In chip firesc resentimente Impotrivalui Mehmet beg, asasinul tatálui sáu, precum siImpotriva Craiovestilor.

Insotit de boierii care-I sustineau si de oasteastrInsá din partea de rásárit a Munteniei, nouldomn s-a Indreptat spre TIrgoviste pentru aocupa scaunul domnesc. Luat prin surprindere

nefiind gata" de luptá, banul Preda a trimisvorbá lui Mehmet beg, pasa de Nicopole,viná In ajutor.

Pîn s ajungá trupele turcesti in lar, mareleban si partizanii si au fost nevoiti s primeascásinguri lupta cu oastea lui Radu (Dragomir)acesta a iesit biruitor in bátália de la Tirgoviste,In care Preda Craiovescu a fost ucis. Dupá cumspune Radu Popescu, a fost o luetá intre douácete de boieri cu domnii ce-si radicase ei".

Victorios asupra partidei adverse, noul domna trimis o solie la Poartá, cerind sá fie confirmat,dar solilor si ii s-a táiat nasul Intrucit Dragomirse ridicase Impotriva domnului recunoscut de sul-tan.

La 24 octombrie 1521 aflInd despre »mareanenorocire cauzatá de acel cálugár Dragomir luiTheodosie" si considerIndu-1 pe acesta din urmádrept mostenitorul legal" (legitimus heres) i vo-ievod confirmat al tárii regele Ungariei, Lu-dovic al II-lea, solicita locuitorilor Transilvaniei

3 Intr-o scrisoare a regelui Ungariei din 27 decembrie1521, se sugine c pretendentul era de spi¡I voievodalV.deci avea dreptul la tron (Hurmuzaki, 11/3, p. 373).


ajute pe Theodosie clt mai urgent posibil";regele arat'al c poruncise voievodului Transilva-niei s actioneze pentru a indepárta dusmániadintre cei doi.

Theodosie nu a avut cind primi sprijin dinTransilvania, deoarece intre timp intrase n taráMehmet beg cu trupele sale chemat n ajutorde Preda Craiovescu ; si au fácut rázboiu cuRadu vocrá la Tirgoviste si au biruit Mehmet beiusi au prins pe Radu vodá viu si pre alti boieri" 4.

La 25 octombrie 1521, Nicolae Thomory, caste-lanul cetátii Fágáras, aflase prin iscoadele sale cáMehmet beg l-a omorlt pe voievodul Vadutá(Vladissa) si pe toti sustinátorii si si in loculsu s-a asezat el insusi pe scaunul domnesc".Pasa era sprijinit de sultan, care-i expediaseIn ajutor 7 steaguri de osteni. Intrucit Meh-met trimisese numerosi oameni sub munti", lahotarul Cu Transilvania, castelanul anunta pe vice-

4 Cu privire la sfirsitul lui Radu-Dragomir si al partí-zanilor si dispunem de dota' stiri care se contrazic : cas-telanul cetätii Fággras informa pe vicevoievodul 5tefanBáthory c ei ar fi fost ucisi in taa, in timp ce in cro-nicä. se sustine c pretendentul ar fi fost dus peste Du-dáre, la Nicopole, unde ar fi fost omorit de Bädica co-

Várul lui Neagoe Basarab, cu voia lui Mehmetbeiu" (Hurmuzaki, XV/1, p. 255 §i Istorille domnilorTârii Românegi, p. 38).

La 14 octombrie sibienii aflaserl deja despre restaurarealuí Theodosie i uciderea rivalului su, ceea ce dovedeste re-peziciunea cu care s-au deseisurat evenimentele (Hurmu-zaki, XI, p. 845). In schimb, In Socotelile Brafovului,novus Wayvoda transalpinensis Wiad" este amintit la 11si 12 octombrie (Quellen, I, p. 361 §i 362).


voievodul Transilvaniei despre iminenta primej-diei ce ameninta provincia.

Ajutorul dat de Mehmet beg lui Theodosie esteconfirmat si de o scrisoare a regelui Ungariei, incare se spune cá, in timpul luptelor dintre The-odosie si pretendentul la tron, Mehmet begcare se afla nu departe" a venit In ajutoruldomnului, urmárind prin aceasta sá-1 facá de-pendent de el ; dupá lupta cu dusmanii lui Theo-dosie, acesta a fost repus pe tron de Mehmet,care a devenit de fapt stápInul tárii. Cronicileinterne nu amintesc despre reinstalarea lui Theo-dosie ca domn, cu sprijinul lui Mehmet. Certeste insá cá, la 1 noiembrie, Theodosie se aflala Bucuresti.

Ca represalii pentru ridicarea lui Radu vodási uciderea banului Preda Craiovescu, la sfirsitullunii octombrie, Mehmet beg au trimis turcide au prádat pre buzáiani fárá de veste si au luatmulti oameni voinici si fete si dobitoc mult simultá pagubá si pradá au fácut pre locul acela".Buzoienii au plátit deci destul de scump incerca-rea de a pune ca domn pe un reprezentant al lor.

Dupá infringerea adversarilor, Theodosie scriabrasovenilor, mindrindu-se cu o biruintá care nuera a lui : s-a ridicat acel vrájmas, Cálugárul sicu hiclenii din Tara domniei mele asupra capuluidomniei mele, iar Dumnezeu a dat... de i-ampus sub picioarele domniei mele".

Desi in izvoarele interne se sustine cá Mehmetbeg a fost chemat in ajutor de Theodosie si deboierii si, Michael Bocignoli un raguzan carea cunoscut Tara Románeascá in aceastá vremeafirmá cá sultanul i-ar fi numit tinárului domn


epitropi turci, Cu glndul de a supune astfel vara.Iatá textul su : sultanul ti trece acestuia (luiTheodosie) domnia qi li pune epitropi turci caresá clrmuiascá vara piná ce ar ajunge copilul virst-nic, Cu &dui ca (astfel) romanii sá se Inveve cuIncetul Cu domnii turci, (cáci), ivindu-se acestprilej, ii venise &dui sá ocupe vara cu desávIr-§ire, deoarece vedea cá pe aici (prin Tara Roma-neascá n.a.) e trecerea cea mai uwará contraungurilor Cu care Incepuse sá poarte rázboi qi

socotea cá, dacá aceastá vará ar fi clrmuitá deturci In acela0 fel ca celelalte pgallcuri, el artrage mai mult folos din ea". Este evident deci cáPoarta urmárea sá profite de situavia tulbure dinvará pentru a o supune.

Nu trebuie sá. uitám nici faptul cá. dupá cu-cerirea Belgradului, considerat pe atunci cheiaUngariei" pregátinduli ofensiva Impotriva re-gatului maghiar §i a altor state din centrul Eu-ropei, sultanul dorea In chip firesc sá aibá InTara Româneascá un domn supus, care sá nu-icreeze probleme.

Nu putem Invelege bine Imprejurárile din TaraRománeascá a anilor 1521-1522 dacá nu vomarta cine era Mehmet beg, yersonajul care ajucat un rol de seamá In desfalurarea evenimen-telor. Dupá cum rezultá din cele spuse de cro-nicarul moldovean Macarie, Mehmet se trágea dinneamul" Basarabilor 5, ceca ce ti dádea dreptulsá se amestece In luptele pentru tron.

5 In scrisoarea trimis5 sultanului Bairazid in sprijinulnumirii lui Neagoe Basarab la tronul Tirii Românesti, in1512, Mehmet beg cerea stäpinului sh'u ; sg dayi steag (dedomnie) rudei mele Pirvuloglu (fiul lui Pirvu Craiovescu=

27

www.dacoromanica.ro

Dupá cele mai indreptátite opfnii, Mehmet, ntr-mit i Mihaloglu, a fost nepotul de fiu al luiMihai I, fiul i urma§ul lui Mircea cel Bátrin(1418-1420). Cu toate cá a trecut la islamism

a ajuns pa §á al Imperiului otoman, el a intre-tinut relatii strinse cu Tara Româneascá, atittimpul domniei lui Neagoe Basarab (pe care I-aajutat sá ocupe tronul), cit i tn vremea urma-ilor acestuia, piná eind va don i ajungá el tn-

sui datoritá originii sale domnqti pe carenu o uitase.

Mehmet a fost considerat de contemporanii siun comandant militar foarte inzestrat ; regele Lu-dovic al II-lea al Ungariei dei du§manulsu Il calificá drept virum rei militaris per-tissimus".

Mai trebuie s spunem c Mehmet a jucat unrol de seamá in timpul asediului Belgradului, ter-minat prin cucerirea putemicei cetáti n octom-brie 1521, adic n vremea tulburárilor din TaraRomâneascá. In cunoscuta scrisoare a lui Neaoudin Cimpulung adresatá brawvenilor In vara lui1521, ace§tia stilt informati printre altele

de lucrul lu Mahomet-beg", cáruia i-au datimpáratul slobozie pre (uncle) i-oi va fi voiapren Teara Rumâneascá, iará el sá treacá". Dei

Neagoe) si sä-I numiti domn", promi%ind cä-I va ajuta peBaiazid impotriva dui Selim. cu oastea Tärii Románesti"(Mustafa Mehmet, Doua documente turcefti despre NeagoeBasarab, in Studii", 1968, nr. 5, p. 927). Ca rudä a luiNeagoe Basarab, era firesc ca Mehmet sa-41 ajute pe The-odosie.

inrudirea lui Mehmet cu familia lui Neagoe Basarabprin doamna Despina, presupusä de lije Minea (Cercetärdistorice", 1925, nr. 1, p. 272), ni se pare greu de acceptat.


fusese aliatul su In 1521, lui Neagoe Basarabajuns acum la sfirsitul domniei i era fricámare" de Mehmet, datoritá puterii deosebite ainfluentului pa.

In stadiul actual al cercetárilor, este greu de pre-cizat in ce másurá Mehmet actiona in Tara Ro-mâneascá. calitate de reprezentant al sulta-nului (de-abia urcat pe tron) $i cite din actiunilesale izvorau din initiativa sa de pa sá puternic alregiunii de margine a Imperiului, avind i vele-itáti de urmas al Basarabilor.

Dupá Infringerea lui Dragotriir Cálugárul, li-nistea nu s-a restabilit in Tara Romaneascá. Inscrisoarea citatá a lui Theodosie vodá se aratá

iarási s-au sculat un alt vrájma$... si au prá-dat Tara $i au ars-o, fár tirea impáratului", deidomnia-i fusese datá de la turci". Vázind cá setulburá Tara spune domnul mai departem-am dat iarási spre turci si am trimis $i amdat de stire impáratului", care m-a pus iarásiscaunul párintelui domniei mele". Intrucit tarade acolo (din partea de rásárit n.a.) estecatá de acei vrájmasi", domnul a fost silit sá semute In cealaltá parte a tárii, la Slatina", lá-sind la Tirgoviste pe Radu vornicul $i Boicocálabul, ca sá pázeascá scaunul domniei mele".Tara a avut deci mult de suferit de pe urma lup-telor pentru tron.

Vrájmasul" despre care vorbeste Theodosie nuera Radu de la Afuma ti (cum au afirmat unii is-torici) ; acesta nu intrase incá pe scena istoriei


in nid un caz, nu ar fi fácut-o prádIndu-si pro-pria Tali pe care dorea sá o salveze 6

In aceastá situatie tulbure, intervine din nouMehmet beg care-si dádea seama cá Theodosieeste prea slab pentru a putea stápIni Tara Ro-máneascá. Inainte de 27 decembrie 1521, Melunetbeg l-a trimis pe tInárul domn la Poartá, Impre-uná. cu tezaurul tatálui su si cu 32 de tunuri(tormentis bellicis).

In scrisoarea regelui Ungariei, In care se po-vestesc intImplárile din Tara Romaneascá, se aratácá Mehmet beg »a folosit perfidia ; el a simulat cavrea sá restituie copilului scaunul si puterea pá-rinteascá" si In timp ce Theodosie se indreptaspre scaunul su de la Tirgoviste, impreung cumama sa a fost luat prin surprindere si im-barcat pe navele pregátite pe Dunáre, fiind dusla Nicopole. Ca pretext pentru trimiterea la Poar-tá a tlnárului domn va fi servit necesitatea con-firmárii In domnie, precum si stabilirea haraciu-lui pe care trebuia sa-1 pláteascá Tara Roma-neascá, ce era consideratá ca fiind foarte pros-perá pentru vistieria Impáráteascr. Doamna Des-pina nu a fost lásatá sáli Insoteascá fiul laPoartá.

In felul acesta Mehmet beg a luat in stápInireTara Româneaseá, sub -pretext cá vrea sá restabi-leascá linistea In tal.

6 Este posibil a§a cum credea N. Iorga, Istoria ro-manilor, IV, p. 308 ca a.cest vräjmaq", pe care nu-1putem identifica, sä fie un pretendent sprijinit de turciidunäreni. In Transilvania se mai afla un pretendent numitDan.


Din Tara Románeascá, Mehmet beg punea Inperico! Transilvania, unde trupele sale au prádatciteva sate. Din scrisoarea citatá a regelui Un-gariei rezultá cá turcii au amenintat cá, indatáce va fi zosibil, incá in acest an, ar voi sá ase-dieze doua dintre principalele noastre orase dinTransilvania ce ne sint supuse Brasov si Si-biu si chiar au amenintat cá. vor sá cucereascáSeverinul, Orsova, Mihald (Mehadia) si Peth (?),cetáti de-ale noastre, Invecinate cu Tara Româ-neascá, care, dacá ar fi cucerite..., cu mica oste-nealá ar putea sá le obtiná si pe celelalte". Si-tuatia era deci deosebit de grava pentru Transil-vania, amenintatá acum direct de agresiunea oto-maná.

Considerind Tara Románeascá pierdutá, la 4ianuarie 1522, loan Zá.polya, voievodul Transil-vaniei, interzicea brasovenilor, sub pedeapsa pier-derii capului si a tuturor bunurilor (sub amissionecapitum et omnium bonorum vestrorum), sá maiyin& arme in Tara Románeascá (nullus omninovestrum buiusmodi arma prescripta in Transalpi-nam vendere vel introducere presumat).

Reactia locuitorilor din Tara Románeasa nuavea sá intirzie prea mult ; 'in aceeasi luná, toatáTara se va ridica la arme pentru a-si salva li-bertatea.

www.dacoromanica.ro

III. ALEGEREA LUI RADU DE LA AFUMATICA DOMN AL TARII ROMANE$TI

$1 ALUNGAREA OTOMANILOR DIN TARA

Dupá indepártarea lui Theodosie de pe tronultárii 1, lucrurile s-au complicat In mod deosebit :rámas fárá concurent i tiind cá avea dreptulla tronul vacant In calitatea sa de membru al fa-miliei domnitoare, Mehmet beg a cerut sultanuluisá-1 numeascá pe el domn al Tárii Româneti,rámasá fárá suveran.

Cronica fárii Inregistreazá astfel tristul eveni-ment din istoria acesteia, eveniment care puteaavea urmári foarte grave : Mehmet beiu au cer-wt domniia de la impáratul (turcesc) aici In TaraRomaneascá, zicind cá-1 pohtqte vara sá fie el

I Dupg trimiterea sa in Imperiul otoman de ave Meh-met beg, tinärul Theodosie a murit acolo in conditii greude lämurit. Radu Popescu, Istoriile domnilor reirii Roma-nefti, p. 39, afirmä cä Theodosie ar fi decedat dula alegereaca domn a lui Radu de la Afumati. (Cronicarul sustineIn mod eronat ca si mama lui Theodosie, doamna Despina,ar fi murit la Poartä, dei ea a r5mas in pa, unde atait ina mult timp, pira la 1554). Potrivit autoruluiIstoriei Tarii Romineiti, p. 43, Theodosie ar fi incetatdin viatá mai devreme, inainte ca Mehmet beg sä ceaadomnia.

Intrucit Theodosie a fost expediat la sudul Durarii indecembrie 1521, este probabil a moartea sa a survenitIn ianuarie-februarie 1522; dula unele opinii, ar fi


domn. Drept aceia, Impáratul crezu pe Mehmetbei i i-au dat domniia In Tara Romaneascá".

Data cind s-a petrecut acest eveniment estegreu de stabilit ; conform celor consemnate InIstoria rärii Romäne,sti, Mehmet ar fi cerut dom-nia dupá moartea lui Theodosie ; In schimb, RaduPopescu, autorul Istoriilor domnilor rdrii Ron:4-negi, afirm c Mehmet solicitase tronul Intruaceste turburári ce era intre boiarii fárá

aminteascá de soarta lui Theodosie.AflInd vestea numirii lui Mehmet la tron, Stoica

logofátul care era pe acea vreme capuchehaiela Poartá curind au trimis aice In Tara Ro-maneascá, la toti boiarii, ca s ridice domn citmai curind pre Radul vocrá din Afumati, pentru

piare tara de turci".Auzind vestea, s-au adunat boiarii toti, si mari

si mici si toatá curtea, .(;):-au rádicat domo preRadul vodá din Afumati". Cronica lui R.adu Po-pescu adaugá amánuntul c boierii s-au unit totisi s-au Impácat i si-au rádicat domn, cu voia tu-turor, p Radul dá la Afumati".

murit de ciumä, oricum inainte de a-si putea revendicatronul pierdut.

mir-o koanä special comandatä, doamna Despina a pussä-i fie 7ugräviti fiinta sa cernitä, purtind n brate pe Theo-dosie, copilul sätt incoronat, care nu se mai arfla printrecei vii.

Tinind seama de faptul c5 Theodosie nu se afta intall in vremea alegerii ca domn a lui Radu de la Afumati,ni se pare eronatä opinia lui T. Palade, Radu de la Afu-'nail, p. 12-13, cä viteazul ckunn s-ar fi nidicat impo-triva lui Theodosie, pe care 1-ar fi invins. Nici un izvornu aminteste de lupte intre cei doi, ci doar intre Raciuvoclä i Mehmet beg, sustinut de turci dupä plecarea lui The-odosie din tali.


Situada gravá din Tara Romaneascá era cu-noscut i rmáritá cu ingrijorare in Moldova.In cunoscuta solie a lui Luca Cirje in Polonia,din decembrie 1522, boierul moldovean povestearegelui cele intimplate in »Tara Munteneasea",care se stingea" din cauza turcilor acestia uostricará si o vátámará si o risipirá si puserá incapul ei pe un turc cu numele Mahomed i táiará

. boierimea, jupinese si copii i robirá averile i ar-será i devastará satele. Nevoind a se pleca tur-cilor, o seamá de munteni vi-au ales domn peRadu \ma" (de la Afumati).

Raguzanul Michael Bocignoli, citat si mai suscare ne-a lásat unul din cele mai bine informateizvoare pentru aceastá perioadá afirmác ridi-carea ca domn a lui Radu de la Afumati a fostrezultatul reactiei romanilor impotriva tutelárii tl-nárului Theodosie de catre turci. Dupá alegereasa, boierii au trimis soli la turc ( sultan) siroagá sá-1 intáreascá pe domnul ales de ei si sestráduiesc convingá ea' (acel) copil nu e instare de nimic (inutilem) din cauza virstei preafragede si nu e deloc potrivit pentru o cirmuireatit de insemnatá" ; pe lingá aceasta, au adáugatsolii, nu este potrivit cu datina cea veche (adicácu vechile capitulatii) ca sá fie datá Tara turcilor",acaugind, cu tárie, c nici românii nu vor in-

dui vreodard acest lucru".Vázind hotárirea romanilor de a nu accepta pe

Mehmet beg la conducerea rrii, sultanul s-a mi-niat si a poruncit, impotriva legii si a dreptuluipopoarelor, sá fie gituiti solii, iar pe ceilalti careveniserá cu ei i-a lásat sá se intoarcá. acasá, dupace a pus sá li se taie nárile". Ca represalii, sul-


tanul porunceste pasalelor de Nicopole, Vidin siSilistra adune oastea de pradá (manum prae-datorium) 4i s pustiascá Tara Romaneascr.

Rezultá cá, in fata primejdiei ca domnia váriisá fie incredintatá unui turc, temindu-si propriilesale pozivii, in ianuarie 1522, boierimea Tárii Ro-manesti s-a unit si a ales ca domn pe Radu zisde la Afumati, fiul lui Radu ce! Mare. Este vorbadeci de o ridicare general care urmárea salvarea

gray amegintate de turci.Dupá cum remarca Florin Constantiniu, lungul

sir de victorii obtinute de voievodul roman n-arfi fost posibil fárá sprijinul cetelor militare aleboierilor, care au alergat sub steagul antiotomanal lui Radu, in fga spectrului repetárii In varalor a isprávilor singeroase din sudul Dunárii, uncleboierilor bulgari si sirbi li se substituiserátima-

otomani".Cea mai mare parte a boierimii spunea

Stefan Stefánescu cáreia i s-au adáugat si Cra-iovestii, de team c prin transformarea tárii inpasalic 'hi va pierde privilegiile, s-a solidarizatcu miscarea popular á impotriva turcilor, spriji-nitá si de osti din Transilvania, conduse de I. Zi-polya".

Solidarizarea boierimii cu noul domn ales deTali in conditii dramatice rezultá si din fa..ptulcsal un numár de cinci din fostii mari dregatoriai lui Neagoe Basarab s-au aflat de la inceput insfatul lui Radu de la Afumati , este vorba despre :Harvat mare logofát din Grozesti, Udrea vornicdin Boldesti, Drághici paharnic din Floresti, Nea-goe postelnicul si Dumitru vistierul din Vácáresti.Dintre ceilalvi boieri care s-au aláturat lui Radu

35

www.dacoromanica.ro

de la Afumati multi isi vor jertfi viata in luptelecrincene din anii 1522-1523.

Cine a jost noul clown, cunoscut sub numele deRadu de la Afumari ?

In documentele de cancelarie pe care le elibe-reazá, domnul ti spune Io Radu voievod, fiulmarelui i preabunului Radu voievod," adicá allui Radu ce! Mare, singurul voievod mai vechice a purtat acest nume.

In istorie este cunoscut ca Radu de la Afumatidupá numele resedintei sale principale care se gá-sea la Afumati, n fostul judet Ilfov. Dupá cumrezultá din documente, satul Afumati a fost pro-prietatea lui Vlad Cálugárul (1482-1495), buni-cul lui Radu de la Afumati. O parte a satului afost vindutá de Vlad voclá lui Drághici vorniculdin Márgineni, unul din principalii si sfetnici.De la acesta a trecut n stápinirea fiului sáu, Nea-goe comis din Márgineni, iar cealaltá parte a satu-lui a ajuns, prin mostenire, In stápinirea lui Raduzis de la Afumati.

Pe lingá acest nume consac-rat in istorie, nouldomn mai este cunoscut si sub alte denumiri. Incronica tárii i se mai spune i Radu vodá celTinár", aceasta nu numai pentru a-1 deosebi deceilalti domni cu numele de Radu, dar si pentrucá, la inceputul domniei, Radu vodá trebuie sá fifost un om tinár (S-a náscut probabil n jurulanului 1500, foarte probabil cu chiva ani inaintede sfirsitul sec. XV).

36

www.dacoromanica.ro

Dupg uciderea sa la Rlmnicul Vilcii, In 1529,fostului domn i s-a mai spus i Radu voievodcare a pierit la RImnic", aceasta pentru a-1 deo-sebi de frasii si Radu Bádica i Radu Paisie.

Recunoaqterea cea mai depliná a meritelor salede cátre urmaqi a fost supranumele de cel Vi-teaz", aa cum i se spune Intr-un docfiment emisde Mihnea voievod (Turcitul) la 4 iunie 1588,datoritá faptelor de vitejie sávIrqite In timpuldomniilor sale.

Radu de la Afumasi nu apare In documentesau cronici Inainte de urcarea sa pe tronul TáriiRomâneqti, astfel Inch ne lipsesc tirile despreviasa sa ca tInár fiu de domn. Stim cá a fostcásátorit cu doamna Voica, fiica unui boier bo-gat, Vlaicu vornicul din Bucqani, cu care a avuttrei copii : pe Vlad (asasinat Impreuná cu tatálsu la RImnicul VIlcii), pe Anca qi pe Neaqa.Anca s-a cásátorit cu bogatul boier Udriqte dinMárgineni, mare vistier al lui Radu Paisie, iarfiica lor, Elina, a fost sosia lui Ivasco Golescu,un boier foarte influent In vremea domniilor luiAlexandru Mircea qi Mihnea Turcitul.

Dupá moartea primei sale sosii, In 1526 triimprejurári pe care le vom evoca pe larg In alt ca-pitol Radu de la Afumasi s-a casátorit a douaoará cu domniva Ruxandra, fiica lui Neagoe Ba-sarab, cu care a avut un fiu numit Radu Ilie,ajuns pentru scurtá vreme, In 1553, domn al 11-rii Românesti, cu sprijinul generalului imperialCastaldo, care ocupase Transilvania.

Dupá aceste precizári cu privire la familia luiRadu de la Afumavi, sá urmárim mai departe suc-

37

www.dacoromanica.ro

cesiunea faptelor dupá alegerea sa ca domn. La3 februarie 1522 noul domn &idea primul su hri-sov din Tirgoviste, capitala (árii in acea vreme ;totdeodatá, el va fi luat i másuri energice deorganizare a aiárárii rii, impotriva cáreia seindrepta Mehmet beg cu °stile sale.

La scurtá vreme dupá alegerea ca domn a luiRadu vodá, in februarie 1522, Mehmet beg a vd-nit in lara cu steagul de domnie i cu multimede turci". »lar Radul vodá ce! Tinár s-au gá-tit si au esit inaintea lui cu (taste si au ficut ráz-boi la sat la Glubavi si au biruit Radu vodápe Mehmet bei si au fugit Mehmet bei de s-au maigátit inc de rázboi", spune cronica

Era inceputul unui lung fir de lupte, ale ca'rorrezultate vor favoriza and pe unul, cind pe altuldintre cei doi combatanti.

Dupá reIntoarcerea lui Mehmet beg cu forteproaspete, in martie 1522 2, au avut loc o seriede confruntári armate pe care textul de pe les-pedea de mormint a domnului le insirá in or-dinea : Stefeni (pe Neajlov), Clejani (pe drumulce leagá Giurgiu de Bucuroti), Ciocà'noti (la nordde Bucnresti), Bucuresti, Tirgoviste i dui Argesel,In nordul tárii.

Din succesiunea luptelor rezult c Radu de laAfumati cu ostile sale ha asteptat pe Mehmet

2 Mentionäm eä, in ace14 timp, aveau loc lupteBanat, unde se deplasase loan Zapolya. Intr-o scrisoare din24 mastic 1522, regele Ludovic al II-lea liuda agiunilevoievodului (quod Dominus Vayvoda ad partes inferiorespro fectus est =chum nobis placet, et multo fuisset mellius,si dudum antea hoc fecisset), dar Isi exprima regretul c tur-cii ocupasea cetatea OrIova (Husrnmaki, 11/3, p. 404).


beg la Dunáre, n aceeasi regiune pe unde aveatreacá, in 1595 Sinan pasa ; n fata superioritátiinumerice a trupelor turcesti, domnul a fost silitsá se retragá spre nord, punctind retragerea culuptele amintite. Referitor la aceste infruntári,cronica tárii noteazá. lapidar : peste putiná vre-em, Mehmet bei au venit cu multime de turci si auintrat n tará. lar Radu vodá i-au iesit inaintecu oastea i s-au lovit la Clejani si au biruit preMehmet bei ca dintil 5i multi turci au pierit ; iar&Id au fost apoi, au biruit turcii (la CiocánestiBucuresti n.a.)..., iar Radu Vodá cu boieriiau fugit n Tara Ungureascá" (Transilvania).

Precum rezultá din cee douá texte, cronica nutnregistraazá declt luptele mai importante, pecind pe piatra tombalá a voievodului sint tre-cute si cele mai márunte, care sint greu de datat.

Radu de la Afumati nu a reusit sá se men-tiná prea mult pe tron ; invins de trupele con-

3 ln Socotelile Brafbvului se asesc diverse insemnä'ridespre sumele plätite de la sfirsitul lunii aprilie pentrugäzduirea lui Radu de la Afumati, venit la Brasov cummulta gente" sau unacum ruis barovibus ac aliis multisutriusque sexus gentibus" (Quellen, I, p. .424-426, 429passim). Tot aco'o, la p. 440, insemnarea cg, la 24 apri-lie, I. Zlpolya a venit hanc terram Barcza (= TaraBirsei) cum gente sua electa..., opem domino Radul way-trodae Transalpino, postquam per Thurcok de regno suoTransalpino fuisset espulsus, laturus etc."

Zápolya aflase despre trecerea turcilor in Tara Ro-maneasa la 21 aprilie 1522, pe cind se asea la Sibiu ;tinind searna de pericolu/ ce plana asupra Transilvanieidin partea turcilor dusmanii cei mai necredinciosi ainumelui lui Hristos" voievodul porunceste ridicarea oas-tei pentru apgrare (Hurmuzaki, XV/1 p. 261).

39

www.dacoromanica.ro

duse de Mehmet, la 24 aprilie 1522, el se gáseapribeag in Transilvania 3. Dupá cum spuneaN. Iorga, steagurile care i se trimet necontenitde sultan credinciosului su ajutor stilt mai zuter-nice decit vitejia grupului de boieri (si tarani,adáugám noi), care sprijiná pe domnul rázbunáriicrestine si al mIndriei románesti".

Dupá retragerea lui Radu de la Afumati inTransilvania, considerIndu-se stápinul %rii, Meh-met beg a trimis subasi in orasele i satele TáriiRománesti, care era amenintatá acum direct cutransformarea in provincie otomana. In Poloniase stia in aceastá vreme CI turcul a cuprins sia silit Tara Románeascás intre sub stápinirea sa".

Stápin al tárii, prea spurcatul cline cumIi spuneau transilvánenii someazá pe brasovenisá se supuná Impáratului su trimitá tri-butul. In sudul Transilvaniei amenintate se iaumásuri serioase de paz, pentru a opri iminentainvazie otomaná.

Ingrijorat de situatia creatá, regele Ungarieitransmitea unchiului su Sigismund, regele Po-loniei, stirile aflate prin informatorii si cdupá ocuparea tárii Romanesti de cátre Mehmetbeg sultanul va ataca Transilvania si regatulmaghiar ; existau, de asemenea, temen i Unga-ria va fi atacatá concomitent prin Belgrad si prinSlavonia. Dupá ce luase másuri de apárare a re-gatului sáu, Ludovic al II-lea cere regelui Polo-niei sá-si stringá oastea i sá se Indrepte spreMoldova pentru a o ajuta sá nu cadá sub turci,convins fiind c dacá Moldova va cádea,,se va IntImpla multá nenorocire" regatului Po-loniei.

40

www.dacoromanica.ro

Ocuparea Tárii Romanqti de trupele lui Meh-met beg a creat deci o puternicá panicá In tárilevecine. La sflqitul lui aprilie 1522, Mehmet begameninta Transilvania, ceea ce determiná pregá-tiri febrile de apárare.

Amenintat direct, voievodul Transilvaniei, IoanZápolya, este obligat s intervin n luptá aláturide Radu de la Afumati, care devine astfel aliatulsáti. Dupá cum spune cronicarul, domnul alun-gat din scaun in Transilvania nu lenevea, ci cu-geta zi i noapte cum sfciii mIntuiascá supuii deasemenea jug" (= stápinirea otomana).

Expeditia de reinstaurare a lui Radu de la Afu-mati a inceput in iunie 1522 ; la 18 iunie loanZápolya se gásea cu tabára la Prejmer, undeamlná o judecatá din cauza expeditiei In TaraRomâneascá (propter presentem expeditionem... inregno transalpinensi). Peste patru zile oastea ali-atá se afla la sud de Carpati, in Tara Româneascá.

Ea cuprindea efective destul de mari, de Indatáce solia lui Stefánitá vodá la regele Poloniei oevalueazá (exagerind) la 80 000 de o5teni. Cro-nica tárii adaugá amánuntul cá, dupá trecereamuntilor, Radu vodá a steins oaste mare", cecace dovedqte cá la expeditie a participat §i oastea

Prima másurá luatá de domn a fost s tri-mitá oameni alqi de au cuprins toti(ptii. de Mehmet) pren toate satele i orawle dele-au táiat capetele", curátind astfel tara de turci,dupá trei luni de stápInire otomana.

Dupá clteva ciocniri cu oastea aliat, Mehmetbeg a fugit peste Dunáre, neavind suficiente forte

41

www.dacoromanica.ro

reziste. Urmárindu-1 pe invins, un numár detrabanti trec Dunárea si ard clteva sate.

La scurtá vreme, in iulie, Mehmet a invadatdin nou Tara Romaneascá, insotit de toate os-tile" si de 7 sangiacuri de pe Dunáre, fiind gatade oaste" (adicá de rázboi). Dupá' ciocnirile dela Plata si Alimánesti-Teleorman, amintite intextul de pe piatra de mormInt a lui Radu dela Afumati, lupta cea mare s-a dat la Grumazi-Teleorman, lupa consideratá cel mai iute si maivIrtos din toate rázboaiele", Dupá spusele croni-carului, viteazul domn fácu rázboi mare" ; luptaa durat de dimineaa piná seara" i In ea aupierit multi turci si delii". VázIndu-sedin nou, Mehmet beg a fugit peste Dunáre siRadul vodá incá s-au intors In scaun".

Grupuri din oastea biruitoare au urmárit peotomanii aflati In retragere dincolo de Dunáre,ataclnd Nicopole i istov (cele doug localitátisInt mentionate In textul de pe piatra tombaláa domnului clupá lupta de la Gruruazi).

Dupá Intoarcerea trupelor biruitoare In Transil-vania, regele Ludovic al Ungariei anunta Cu min-drie pe regele Poloniei c Radu de la Afumati afost repus pe tron, iar Mehmet beg alungat din

In cronica lui Radu Popescu se considerá cá,dupá victoria de la Grumazi, Radul vodá nuavea grijá sá se pázeascá cu stráji despre turci,socotind cá nu vor mai veni. lar pgmnii, stein-gindu-se toti den risipa lor, s-au mai invIrtejitdupá °stile noastre i, ajungindu-i fárá veste, i-autálat foarte ráu".


In realitate, tn iulie 1522, simtind primejdia,Radu de la Afumati scria brasovenilor, care-i pro-.miseserá sprijin In once vreme", c avea nevoiede ajutorul lor grab i fárá Intlrziere", ceeace aratá c domnul se stráduia s zágázuiascánoua primejdie otomana.

In august, Mehmet beg revenit cu forteproaspete obtine unele succese la Gherghita,Bucuresti i Slatina, cauzInd pierden i mari tru-pelor lui Radu de la Afumati ; la Slatina cázuráIn luptá printre altii, Neagoe spátarul i Stanciuportarul.

Cu restul boierilor si Radu de la Afumati estesilit sá se retragá din nou In Transilvania ;15 august, se stia la Brasov cá domnul a fostizgonit din tail (iam expulsus ex partibus transal-pinis).

ComentInd rezultatul luptelor din vara lui 1522,N. Iorga putea a afirme cá neobositul dusman,cavalerul musulman, nu e mai putin viteaz siiute decit potrivnicul román" ; si marele istoricavea, fr tndoial, dreptate. In judeca,rea fap-telor trebuie s tin= Insá seama atit de fortelemari de care dispunea cavalerul musulman", citsi de lipsa de sprijin ferm si eficace pentru Radude la Afumati.

Potrivit cronicii trii, la scurtá vreme dupátrecerea sa In Transilvania, Radu vodá s-a dusla loan Zápolya, cerIndu-i sá nu base tara cres-tineascá In mlinile págInilor". Cererea domnuluia avut urmárile dorite ; In septembrie se fac maripregátiri pentru o nouá expeditie In Tara Roma-neascá, actiune la care urmau sá participe po-trivit cronicii 30 000 de voinici alesi", dotati


Cu tunuri si arme furnizate de orasele de pestemunti 4.

Condicile de cheltuieli ale oraselor transilVánenecuprind numeroase date cu privire la participa-rea acestora la pregátirea campaniei. Potrivit sti-rilor din aceste condici, data pornirii expeditieia fost 15 octombrie, cind cei doi voievozi si os-tirile lor au trecut din nou muntii spre Tara Ro-mâneascá.

Trecerea ostilor s-a fácut pe la Rucár, dar Zá-polya nu a inaintat decIt piná la Pitesti. »larMehmet beg spune cronicarul n-au cutezatca sá-1 astepte, ci curind au venit peste Dunáre".Este posibil insá ca otomanii sá fi incercat o re-zistentá la Rucár, unde inscriptia de pe piatra demormint a lui Radu de la Afumati inseamná oluptá (greu databilá). Probabil In aceastá luptáse va fi distins spátarul Dragu, care a primitca recompensá de la domn satul Comani pentrudreapta si credincioasa lui slujbá, cu vársare desinge la Bran (?) cind s-a fost lovit Radu voievodcu turcii".

La 11 noiembrie deci la mai putin de oluná dupá pornirea expeditiei incárcat cu da-ruri de la Radu de la Afumati si insotit si deprizonierii turci capturati, I. Zápolya se intorceatriumfátor in Transilvania ; la 14 noiembrie bra-, ovenii li fáceau o primire cálduroasá, bucuroside izbinda obtinutá.

4 In Socotelile Brafovului adeseori citate se gg-seste insemnarea cà. numai acest oras A dat 1948 de florinipentru plata ostirii ridicate contra pedidissimor Thurcos"(Quellen, I, p. 444).


Cu ajutorul trabantilor rámasi in tail 5, Radude la Afumati a continuat urmárirea trupelor oto-mane, obtinind o victorie la Dridu (Dridih), infostul judet Ilfov. Dupá alungarea turcilor auvenit Radu vodá la TIrgoviste, vesel si cu totiboiarii, si s-au sfátuit cum vor face sá, scoatátara crestineascá din mlinile páginilor". Este vorbadeci de un sfat mai larg, In care s-au discutatperspectivele relatiilor cu Poarta, dupá izgonirealui Mehmet beg din tará. Este posibil sá se fi rea-lizat chiar o Intelegere temporará de pace. Inaceleasi registre brasovene este trecua In lunamartie suma de trei florini plátitá boierului Mogosreferenti bonam pacem firnzatam donzini Radulwaywodae Transalpinensis CUM caesare Thurcorumpro bono nuntio".

Nu dispunem de prea multe date privind sflr-situl acestei domnii a lui Radu de la Afumati ;ultimul su document poantá data de 4 aprilie1523, datá dupá care Isi pierde ttronul, fiind In-locuit la domnie cu Vladislav al III-lea, numit desultan.

Informatia din cronicá dupá care Radu de laAfutmati au plecat capul si s-au dus la Tari-grad", unde sultanul 1-ar fi Tinut multá vreme"fárá dea nici un ráspuns pentru cáci auavut pîr cu Mehmet bei" este gresitá ; ea privestemult mai probabil Impácarea voievodului cuPoarta, din decembrie 1524, despre care va fi vor-

5 In Socotelile Brafovului, la 18 februarie 1523, esteinregistratä suma de 400 de florini plärit'i ad conservan-dos stipendarios seu drabantos in partibus Transalpinisupad dominum Radul waiwodam" (Quellen, I, p. 502),Vezi i ibidem, p. 508-509.


ba In alt capitol al lucrárii. Dupá cum suslineaT. Palade, la inceputul lui 1523, indicaviileaproape zilnice din socotelile Brasovului aratá cádomnul muntean a fost in var`á in acest rástimpa.

In plus, in martie 1523, Radu de la Afumayi erasigur cá domnia sa era stabilá de Indatá ce soli-cita cu insisteniá brasovenilor si vicevoievoduluiTransilvaniei sá. i se trimitá sovia, rámasá dincolode munvi datoritá stárii de magna confusio etperturbacio" din Tara Româneascá. I s-a rás-puns insá cá mai intli sá restituie cheltuielilefácute pentru intrevinerea sa chid se afla pribeagsi apoi i se va trimite doamna, vinutá se vedeca zálog. Pus in aceastá situatie penibilá de aliaviisai, pentru apá'rarea cárora luptase, viteazul domna protestat, iar doamna Voica a cerut sá i se per-mitá sá meargá la solul su. Nu stim dacá a avutrágazul sá o facá, deoarece la scurtá vremeRadu de la Afumati va fi nevoit sá se refugiezedin nou i'n Transilvania, asa cum am arátat,

www.dacoromanica.ro

IV. PRIMA bOMNIE A LUI VLAIDISLAVAI 111.-LEA

(aprilie-octombrie 1523)

Asupra imprejurárilor, din Tara Románeascá,in care a fost numit damn Vladislav al III-leadispunem de o informatie furnizatá de MichaelBocignolii care afirmá c dupá ce a refuzat s.-1accepte ca domn pe Radu de la Afumati, dar te-mindu-se de perspectiva unei aliante intre TaraRománeascá, Transilvania si Ungaria sultanula renuntat la intentia sa de a transforma Tara inpasalic $i a acceptat s trateze cu românii, invechile conditii" (propositis antiquis condicioni-bus); in urma discutiilor, as-a incheiat un tratat(f oedus) ca sultanul s numeascá domn pe unuldintre románii aflati la dinsul, iar romaniiteascá tribut tot ca mai inainte..., iar turcii, inafará de aceasta, sá nu mai aibá dupá aceea nicio putere in provincie" (Turcis vero postbac, prae-ter ista, nulla potestas in provincia esset).

Intrucit singurul pretendent aflat la Istanbulera Vladislav, trebuie s admitem cá el este dom-nul numit de sultan.

Ceea ce se cuvine subliniat citind textul lui Bo-cignoli este faptul c lupta conclusa. de Radu dela Afuntati nu a fost zadarnicii ; ea a determinatPoarta srt respecte vechile conditii", adica auto-


noznia rii, 2n schimbul obligatiei de a pkitibutul. Se realiza astfel un compromis : Poarta re-nunta la intentia de a transforma Tara RomA-neascá In pasallc, dar refuza recunoascá domnpe Radu de la Afumati, cel care condusese luptaantiotomaná ; ca pret al recunoasterii autonomiei

obliga boierimea s accepte domnul numitde sultan.

Din momentul In care Poarta promitea s res-pecte situatia existentá inainte de 1522 i dispii-rea deci teama transformárii Tárii Romanesti Inpasallc, boierii munteni au párásit pozitia deluptá Impotriva otomanilor si pe conducátorulacestei lupte, ales de ei, Radu de la Afumati. Nuera nici prima nici ultima oará cInd boierimeaIi schimba pozitia In functie de interesele sale.

Inceputul domniei lui Vladislav ne este relatatde douá stiri. Una este vestea sigurá pe care, la25 aprilie 1523, un anume Bartusch o ducea vi-cevoievodului Transilvaniei unacum litteris do-nzini Waywodae Transsalpinensis" c tur-cii au pus un nou voievod In Tara Româneascá,pe Vladislav, (Thurci novum Waywodam W la-dislaum ad regnunz Transalpinunz introduxerunt).$tirea trebuie sá fi surprins mediile politice dinTransilvania ; cu clteva zile inainte la 17aprilie vicevoievodul Leonard Barlabassy cercabrasovenilor s trimitá In Tara Româneasa pesotia lui Radu de la Afumati, ceca se dovedestecá, la data respectivá, nu se stia Incá nimic despreInlocuirea lui Radu de la Afumati, hotárltá laPoartá.

In schimb, la 29 aprilie dupá ce aflaseráde inlocuirea lui Radu cu Vladislav, adus de oto-


tnani vicevoievozii Transilvaniei cereau bra-5ovenilor sá pregáteascá yedestrimea si cálárimeaIn vederea apárárii si sa trimitá iscoade pentrua afla stiri din Tara Româneascá.

Cea de-a doua informatie este cuprinsá intr-oscrisoare nedatatá, dar foarte probabil din mar-tieaprilie 1523, prin care Pirvu Craiovescu,mare ban, anunta pe sibieni cá primise, prin oa-menii si, stirea de la turci ca ne vine domnVladislav voievod, dar cu multi turci cu dinsul ;li cárti de credintá ne-au venit sá ne inchinám luisá. ne fie domn". Deci, inainte de venirea domnu-lui numit de ei, turcii ceruserá boierimii sá sesupuná acestuia pentru a evita noi lupte ; este po-sibil ca boierimea sá fi párásit pe Radu de laAfumati in urma acestor cárti".

Dupá cum rezultá din aceeasi scrisoare a ma-relui ban, considerat conducátorul boierimii mun-tene, care se afla atunci lingá el, aceasta privea curezervá pe noul domn, pe care-I stia cá este omulturcilor. Dacá vom vedea cá acel domn vinepe adeváratá dreptate de la Poartá, sá fie domnCu pace si nouá sá ne fie domn cu pace si prietenal luminatului crai (= Ludovic al II-lea)..., denu va fi vreo Inseláciune a vicleniei turcilor, sá.

nu ne insele in nici un fel, noi incá vom vedea".In cazul in care li se va Intimpla vreun ráu dinpartea noului domn, boierii se declarau gata sátreacá iarási cu capetele noastre 4i cu familiilenoastre cátre domnia voastrá", asa cum fácuseRadu de la Afumati cu parte din boieri.

Cronica noteazá lapidar cá Vladislav a sositcu steag de domnie de la Poartá ; si au venittoti boiarii de s-au inchinat lui Vádislav vodá".


tn putinele sale clocurnente interne, Pout domntsi spune : Io Vladislav voievod..., fiul bunuluisi marelui Vladislav voievod", adicá, al lui Vla-dislav al II-lea, (144S-1456), predecesorul luiVlad Tepes. Intructt de la uciderea lui Vladislaval II-lea, Oda' In 1523, trecuserá 67 de ani In-seamná cá, Vladislav al 111-lea trebuie si fi fostdestul de bátrin ctrid a ocupat tronul (dacá in-tr-adevár, el este fiul lui Vladislav al II-lea,cum sustin numerosi istorici, in afará de C. C. Giu-rescu, care-1 considera nepotul lui Vladislav alII-lea, Dealtfel, Intr-un document din 12 septem-brie 1523 Vladislav al III-lea afirmá c Vladis-lav fusese bunicul su).

Este posibil ca Radu de la Aftunati sá fi In-cercat sá, reziste noului domn, Inainte de a se re-fugia in Transilvania ; textul de pe piatra tom-balá a voievodului aminteste o luptá cu Vladis-lav voievod, greu databilá, la Bucuresti. Dupáopinia lui T. Palade care nu poate fi contro-latá ar fi vorba de o luptá datá Inainte deInscáunarea lui Vladislav. Nu existá tnsá nici odovadác noul domn a fost adus In tará de Meh-met beg, vechiul i redutabilul dusman al lei Radude la Afumati, asa cum afirmá T. Palade si,dupá el, alti istorici.

Primit cu rezervá de boieri Intre care seaflau multi partizani ai fostului domn pri-vit cu ostilitate de transilváneni, care adáposteaula ei pe Radu de la Afumati i1 considerau peVladislav Infeudat turcilor, nout domn a IncercatIn repetate rInduri o apropiere de voievodulTransilvaniei si de cele douá mari orase din sudul

50

www.dacoromanica.ro

tárii, Brasovul si Sibiul, cu care Tara RomaneascáIntretinea strinse relatii politice si economice.

Primele Incercári dateazá din 6 mai 1523, dudVladislav cerea cele trei aria (tres census) cu

care predecesorul su fugise In Transilvania. Lascurtá vreme, noul domn trimitea o solie la vice-voievodul Stefan Thomory ; la 23 mai erau cer-cetati si brasovenii (unde se adáposteau pribegii),oferindu-li-se buná pace".

Nu stim ce impresie vor fi fácut asemenea ofer-te In Transilvania : in schimb, stim lucruri siguredespre rezerva cu care era privit Vladislav deregele Ungariei dintr-o scrisoare a acestuia cátresolul su la Vatican, Stefan Brodarics, cáruia Iicomunica 1a 1 iunie 1523, cá turcii au ocupat TaraRománeascá, de unde au izgonit pe Radu de laA fumati, insaunat cu sprijinul sáu ; fostul domoa trebuit sá. se refugieze in Transilvania ,,cu ceimai buni oameni ai lui". Intruclt Tara Roma-neascá se afla In puterea dusmanilor", regeleconsidera cá Transilvania si Severitiul si chiarIntregul nostru regat slut amenintate de pericol".

Scrisoarea este deosebit de elocventá aril pentrurecunoasterea rolului de avanyost pe care-1 jucaTara Romaneascá pentru apararea Transilvanieisi regatului maghiar, clt si pentru nelncrederea cucare era privit Vladislav al III-lea la curtea re-gelui Ludovic al II-lea, unde era considerat omulPortii.

Cu toate acestea, in scrisoarea adresatá de domnbrasovenilor la 13 iulie <1523P, Vladislav de-

1 MenIion'im c'ä scrisorile lui Vladislav eitre brasovenisau sibieni care nu au decit luna §i ziva, färi a se spe-cifka anal sins greu de datas cu preoizie ; unele pot fi


clara ea se Inchinase de la inceput sfintei co-roane (a Ungariei) i nál/imii sale craiului si luílanas voievod... cu dreaptá slujbá cu prietenie",mulTumindu-le tuturor ea' aTi pus atita ostenealápentru Tara Romaneasca cea crestiná si multe chel-tuieli aTi fácut i aTi scos aceastá vara. crestiná dingura vrájmasá a afurisiTilor agareni", recunoscindastfel importanta ajutorului transilvánean pentrusalvarea varii de pericolul otoman.

ExprimIndu-si mulTumirea de a fi scápat ,,dinmlinile páginilor in Tara Romaneasca..., din ;arapágina' in %ara crestiná", Vladislav fágáduiesteprietenie $i credincioasá slujbá pina la moarte"voievodului Transilvaniei i coroanei maghiare 4iisi exprima nedumerirea despre atitudinea brasove-nilor care-i trimiteau numai vorbe desarte".

Domnul declara ea dorea ca Transilvania siTara Romaneasei, fiind tári crestine", s'a fieunite ca una singurá, numai ca s ne putemapara de .vrajmasii nostri 4i ai legii crestine, deagarenii turci". Era vechea politicá pe care o du-sesera domnii Tárii Romanesti inca din secolulprecedent.

Este greu de spus clt de sincere erau declara-Ole pe care voievodul le fácea brasovenilor ; cadomn numit si sustinut de Poartá, este de neinte-les pozitia sa ostilá afurisiTilor agareni", adicápatronilor sal. Este foarte posibil ea Vladislavstiind ea rivalul su la domnie se afla In Transil-vania, unde beneficia de sprijinul lui Ioan Zá-

din prima domnie (1523), altele din cea de a doua (1524)le-am trecul tla prima domnie sau la cea de-a doua dupicontinmul Jor, deosebindu-ne In unele privinte de T. Palade.


polya simula prietenia Cu transavánenii, careinsá nu-1 credeau.

Peste douá sáptámini, la 29 ittlie, aflat la Dri-dih (Dridu) unde cráclea si. un document in-tern ,-- Vladislav reinnoia declaratiile sale de fi-delitate fa; á de transílváneni. El arta eá, de cumintrase in tati, au venít boieríi Tárii Roma-nesti si ne-au arátat domnieí noastre citá oste-neará si cite cheltuieli a.ti pus domnia voastrá pen-tru Tara Románeascá ; n-ati crutat nici trupurilevoastre de ostenealá, ci v-ati trudit pentru TaraRománeascá cea crestinr.

Auzind aceste vestí, domnul s-a hotárlt sá rá-mlná adevárat ,prieten" al brasovenilor, dreptcare a slobozit caíle de comer; ,yentru neguatorisi sáraci, ca toti sá se hráneasca in bund voe siIn pace". El reproseazá brasovenilor cá nu ráspundla bunele sale intentii cu másuri similare si learatá cá slujitorií lor au ucis pe slugile boierilorsi Dragomír mare paharnic st Tudor mare lo-go fát, care-si trímiseserá. oamenii sá le ridicemarfa" (-= averea) rámasá la Brasov. Domnulsolicitá din nou prietenia brasovenilor, conside-rind cá este mai bine sá-i fie prieteni si buni ve-cini, decit sá. se inceap'a' atita ráu intre noi".

Dei au trimis citeva solii In Tara RomâneascáIn iulieoctombrie 1523, brasovenii au ramas Inaceeasi rezervá fafai de Vladislav.

Se mai cuvine sá. subliniem faptul cá in tim-pul acestei scurte domnií a luí Vladislav s-au ma-nifestat cu putere nemultumirile táranilor aserviti,fácind necesará interventia domniei pentru a-iaduce la supunere. Din aceastá vreme (22 mai1523) ne-a ramas prima poruncá cunoscutá adre-

53

www.dacoromanica.ro

sat'a skitenilor de un domn al ririi Rom:inestiprin care li se cere s asculte" de stápInii feu-dali ; este vorba de porunca datá locuitorilor anouá sate aflate In stápInirea mánástirii Bistrita,sub forma urmátoare : voi, vecinii toti, s ascul-tati de egumen si de poslusnicii sfintei mánástiriiar cine nu va asculta dintre voi, párintele egumen

aibá voie certe si pedepseascá dupáfapta sa si aducá legat la domnia mea".Este pentru prima oailt cind domnia intervenea

aserviti Cu stapinii loraceasta, feir'd mndoiala, datorird refuzului primilorde a asculta" de proprietari si de aparatul lorrepresiv.

Incerc5rile lui Radu de la Afumati de a reocupatronul Tárii Românesti. In timpul scurtei dom-nii a lui Vladislav, Radu de la Afumati asteptaIn Transilvania prilejul sá se intoarcá In taeá.In Brawv, ca i In Intreg Ardealul, el era so-cotit ca uñ luptátor de seamá de care crestiniiaveau nevoie oricInd in lupta lor cu turcii, cedeveneau din ce In ce mai amenintátori la Du-náre 2. Pentru acestea spune T. Palade

2 La 3 mai 1523, regele Ungarlei scria regelui Polonieidespre teama sa cu privire la un iminent atac otoman ;dupi informatiile primite de la $tefinifi vodä i dogeleVene;iei, turcii urmau si atace Ungaria in vara acelui an(Hurmuzaki, II/3), p. 433). Invelegem astfel de ce regeleUngariei avea nevoie de un domn ca Radu de la Afu-mavi in Tara Romäneasci, unde putean fi oprite atacurileotomane.


ardelenii s-au purtat cu o deosebitá atentie fatáde el si i-au dat tot sprijinul".

La 25 aprilie 1523 autoritátile brasovene In-timpinau pe domnul pribeag, cáruia li ofereau os-pitalitate. A doua zi regele Ungariei a fost anun-tat despre sosirea In Transilvania a lui Radu vodá,cu boierii si prelatii si.

La 9 mai, vicevoievodul Stefan Thomory cereabrasovenilor sá se poarte clt se poate de bine sisá trateze cu cinste pe fostul domn si pe boieriisi, aflati In orasul lor. Dupá cum rezultá dinaceastá scrisoare, este vorba de un adevárat exodat boierimii muntene ;, In text se vorbeste desprefemeile si fiii boierilor care se refugiaserá la Bra-sov..

In Transilvania, Radu vodá a tráit atit dinajutoarele primite din partea brasoveni1or3, citsi din veniturile aduse de posesiunile sale din pro-vincia intracarpaticá : Vurpárul si Vintul cfe Jos 4,posesiuni pe care le-a stápInit piná la moarte.

3 in 1524, brasovenii soikirafu restituirea a 324 de flo-rini pe care ii d5duser5 lui Radu voievod Munteanulpentru ajutorul si ap5rarea acelei ;ni". In 1525, braso-venii ceruri din nou ceva din banii imprumutati ; Radude la Afumati arat5 ins5 c5 i-au fost d5rui1i de regesi de Zipolya si, multurnind la toat5 lumea, nu pl5ti ni-m5nuia" (N. Iorga, indrepari fi intregiri, p. 32). In ade-v5r, in Socotelile Brafovului, slut trecute in 1523 donsome de cite 300 de florini prátite de brasoveni lui Raduad comissionem regiam ex taxa suae maiestatis" sau adlitteras regias ad rationem futurae taxae regiae" (Quellen,I, p. 519, 535).

4 Acestea i-au fost int5rite de capidul din Alba IuliaIn 1522 (Hurmuzaki, 11/3, p. 408) ; dup5 A. Veress, Actaet epistolae, I, p. 141-142, domnul Tärii Romanesti a fostinfirit in st5pinirea celor dou5 tirguri la 9 iunie 1526, iar


In septetnbrieoctombrie 1523 el incepe pregá-tirile pentru reIntoarcerea in Tara Romaneascá,unde imprejurárile Ti vor deveni peste putin timpfavorabile. Aflat la Tálmaci in aceastá vreme,Radu impártá4ea lui Matia Horombresther, ju-dele Sibiului, intentia de a trece in tara sa, iar lainceputul lui octombrie fostul domn cerea sibi-enilor inlesneascá drumul spre tará, unde tri-misese deja pe boierul Oancea vistierul i pe Ni-colae Thomory, castelanul Fágára4ului.

Stiind cá in Tara Româneascá se gáseau maimulti soli, printre care i unul regal, i temIndu-sede soarta lor, sibienii au refuzat s satisfacá ce-rerea lui Radu de la Afumati, care ar fi pututprofita de ridicarea boierimii muntene impotrivalui Vladislav. La 5 octombrie vicevoievodul Leo-nard Barlabassy reproa sibienilor cá nu ingáduietrecerea lui Radu vodá peste munti pentruocupa tara (ut illud regnunz transalpinunz sibi ¡psioccuparet). Indiferent de motive, trecerea lui Ra-du vodá peste munti a Intirziat, in timp ce InTara Româneascá se intimplau evenimente im-portante care vor duce la noi lupte i schimbári.Nu trebuie s omitem nici faptul cá In aceastá

dintr-un raport mai tirziu, din 1552, rezult c Radu dela Afumati ar fi prirnit Vintul de jos in schimbul cetatiiPoenari, ocupata de garnizoane transilvänene in 1524 (Hur-muzaki, 11/4, p. 721 si Buletinul Cornisiei Mon. istorice,1909, p. 40-41),

Thund seama de faptul cä. Radu de la Afumati s-arefugiar prima oarà in Transilvania in 1522, este foarteprobabil ca atunci a prirnit in stäpinire cele douä feude ;asa se explica faptul ca, in august 1523, domnul incasacontribujiile domeniilor sale (Quellen, I, p. 526).


vrerne Moldova era teatrul unor grave tulburarila 7 septembrie avusese loc lupta dintre oastea luiStefanita voda si marea boierime rasculata impo-triva domnului, lupta terminata cu victoria auto-ritii careia i-au venit tara Intru aju-toriu". Atit regele Sigismund al Pceloniei, clt 4i

Ludovic al II-lea al Ungariei erau foartejorati de situatia Moldovei, considerata fortareataregatelor polon si maghiar (provincia, que regno-runz utrius que nostrunz insigne propugnaculunzhucus que fuit). Preocupat de situatia din Moldova,pe care o credea amenintata de o invazie otomana,regele Ungariei va fi aminat expeditia din TaraRomaneasca 'Ana' la limpezirea situatiei celeilaltetari românesti extracarpatice.

www.dacoromanica.ro

V. DOMNIA IN TARA ROMANEASCAIN PERIOADA

OCTOMBRIE 1523SEPTEMBRIE 1524

Boierimea ridiei un nou domn : Radu Bádica(octombrie 1523ianuarie 1524). Despre mod-,vele Inlocuirii lui Vladislav al III-lea in toamnalui 1523 dispunem de mai multe stiri. Prima estefurnizatá chiar de urmasul su la tronul domnesc,Badea sau Bádica, cunoscut ca domn sub numelede Radu Bádica, fiu natural al lui Radu cel Mare,deci frate cu Radu de la Afumati.

In ianuarie 1524 Cu putin timp Inainte dea-si pierde tronul si viata Radu Bádica scriabrasovenilor ea: predecesorul su avea de endsá rupá capetele" boierilor de cápetenie si bá-trIni ai Tárii Românesti". D1ndu-si seama c leeste vrájmas tuturor" i nevoind sá-1 lase sále rupá capetele", stiindu-1 pe Bádica adeváratulfiu domnesc al lui Radu voevod bátrInul, feciorulCálugárului" ( Vlad Cálugárul), boierii 1-auprimit pe acesta dupá lege domn al Tárii Roma-nesti".0 versiune asemánátoare ne oferá si scrisoarea

boierilor munteni, adresatá brasovenilor la 19 de-cembrie 1523, In care acestia declarau c s-au In-chinat" lui Vladislav ca domn, dupá lege". »Darputiná vreme am petrecut lingá el si am cunoscut

58

www.dacoromanica.ro

prea bine c,1 nu era vrednic s fie domn, pentrucá nu era crestin ci págIn si nebun si vrájtnascapetelor noastre".

Este vorba deci de o ridicare a boierimii mun-tene Impottiva lui Vladislav al 111-lea care erainteles Cu Poarta s ucidá pe boierii ce sustinu-será pe Radu de la Afumati. tiind c Radudica este adevárat fiu de domn" si Radu de laAfumati lipsind din tará, boierii declarau c l-amluat pe el sá ne fie domn dupá lege".

Cronica tárii pástreazá Insá o altá versiune des-pre alungarea lui Vladislav al III-lea. Acesta arfi intentionat umileascá pe Pirvu Craiovescumare ban care i se Inchinase" degraclin-du-1 din marea sa dregátorie n aceea de pos-telnic in casá" 1. NeputInd s suporte batjocura,

1 Este greu de fixat Cu precizie data cind s-a petrecutacest eveniment : Pirvu Craiovescu apare ca mare ban insfatul domnesc al primelor documente emise de cancelarlalui Vladislav al 111-lea, la 11 si 24 iulie 1523, dar lip-seste din documentul din 12 septembrie, ceca ce poateconstitui o dovad c relaçiile dintre domn i marele bans-au deteriorat inainte de aceastä datä (La scurtä vreme,dealtfel, Vladislav va fi inlocuit).

MenTionim c unul din cercetätorii domniei lui Radude la Afumavi, Petru D. Popescu, op. cit., 64-65, pla-seazg gresit alungarea lui Vladislav de acre Pirvu banulin 1524, cind acesta ar fi fost inlocuit din marea bäniecu Tatu.

Trebuie rectificatä: aici i pärerea lui I. Bogdan, Docu-mente fi regeste, p. 271, care considerä cä trimiterea luiPirvu Craiovescu mare ban de catre Radu de la Afurnajiimpotriva pretendentului ridicat in Mehedimi ar coincidecu revolta marelui ban irnpotriva lui Vladislav al 111-lea.In realitate, ridicarea boierima munteste impotriva lui Vla-dislav s-a petrecut in lipsa lui Radu de ta. Afunaati (aflat

59

www.dacoromanica.ro

banul Pirvu a fugit noaptea la voinicii (=nii) lui" din Oltenia, de unde s-a tutors curIndcu oaste Impotriva lui Vladislav, pe care l-avins si l-a silit s fugá peste Dunáre 2

Fárá ssá. cunoascá domnia lui Radu Bádica, cro-nicarul afirmá cá, dupá alungarea lui Vladislav,Impáratul s-au milostivit de au dat domniia iar

in Transilvania), pe chid marele bad Pi'rvu Craiovescu aintreprins expedisia in Oltenia din porunca lui Radu de

Afumasi. Este vorba deci, in mod clan de dourt acsiunidiferite,

2 Afinnasia cronicii este in contradicsie cu un documentemis de cancelaria regelui Ungariei la 30 iulie 1523, princare se int5reste boierilor Pirvu Craiovescu banul, Harvatlogofkul i Oancea vistierul stäpinirea asupra domeniuluiGeoagiului din comitatul Hunedoarei, fost in posesia luiNeagoe Basarab (A. Veress, Acta et epistolae, I, p. 126).Din acest document s-ar inselege in luna iulie, Pirvu ha-nd era pribeag in Transilvania. Tinind seama c, la 24 iulie1523, apärea ca membru al sfatului domnesc, este greude crezut a el a putut ajunge atit de repede dincolo demunsi, astfel tacit la 30 iulie sà primeasci dania rega15.De aceea consider'im cà dania a avut loc confonn runeipromisiuni mai vechi, a-cute pe vremea cind marele banera partizanul lui Radu de la Afumasi, sussinut de regeleUngariei. Dealtfel, in porunca datà de Ludovic al II-lea,la 4 august 1523, capitlului din Alba Julia se arati d ceitrei boien primeau acest domenitt pentru serviciile adusemai ales in anii trecusi, chid dusmanii turci... au invadatnu o daa (;ara)..., iar chid a avut loc atacul acelora nule-au fost tovar5si, ci au preferat si fie lipsisi de patriede bunurile ei" ; pentru Japtele lor remarcabile", regeleli primeste in regatul si sub protecsia sa (ibitlem, p. 127).La data amintità, Harvat logof5tul s't Oancea vistieruldoi din beneficiarii daniei se aflau poate in Transil-vania deoarece ei nu apar in sfatul domnesc al lui Vla-dislav din aceasta vreme.


Radului vodá", adicá lui Radu de la Afumati,care se afla atunci In Transilvania.

PIrvu Craiovescu si voinicii" sái au jucat deciun rol de seamá In alungarea lui Vladislav 4i inalegerea ca domo a lui Rada Bádica.

Alungarea lui Vladislav al III-lea a avut locdupá 12 septembrie 1523 (data ultimului documentemis de el la Gherghita) si inainte de 19 octom-brie, clnd brasovenii aflaserá de alegerea lui RaduBádica ; la 27 octombrie ei trimit soli la nouldomn al Tárii Románesti, Radul" (Bádica).

Dei din cronicá rezultá cá Vladislav a fostizgonit destul de usor de boierii Craiovesti si deacolitii lor, se pare cá fostul domn a reusit sáse mentiná un timp In tará ; la 19 octombrie1523, brasovenii expediau solii la ambii domni,Radu Bádica si Vladislav (ad partes Transalpinasex parte Badicka et Wladisla waywodarum), ne-stiind inca de partea cui va fi victoria. In ace-lasi timp, Bádica trimitea la Brasov pe boierulDrághici cu scrisori de buná pace". CurInd lu-crurile se vor lámuri In favoarea lui Radu Bá-dica, Vladislav fiind silit sá se retragá la sudulDunárii.

Din 8 noiembrie 1523 ne-a rámas singurul do-cument cunoscut de la efemerul domn, care clá-ruia mitropoliei din Tirgoviste ,,sá-i fie perperiide la Aninoasa si de la oras ( == TIrgoviste)... pen-tru Intárirea sfintei mitropolii".

Cine era noul domo, ales de boierii Craiovesti ?Un personaj sters, al cárui singur merit era acelade a fi fost fiul natural al lui Rada cel Mare sirudá cu boierii Craiovesti, asa cum vom aráta maideparte.

61.

www.dacoromanica.ro

Dupá cum sublinia Dan Plesia, dovada perem-torie a originii domnesti a lui Badica se afla.faptul c insusi Radu voda de la Afumati figroapa trupul decapitat la manastirea Dealului,adica In ctitoria tatalui lor, i nca aláturi de mor-mintul acestuia. Rival cu Badica pentru scaun Intoamna (si iarna n.a.) anului 1523, dar faratotusi s ajunga la el cu lupta armata, este si-gur ca. Radu voda (de la AfumaTi) n-ar fi acordato atare cinstire unui simplu olotru., fie el chiarruda apropiata a Craiovestilor".

In afara de declargia sa si a boierilor ca estefiul (natural) al lui Radu cel Mare, se Cunoscastazi relaTiile de rudenie ale lui Badica cu fa-milia boierilor Craiovesti : mama lui Neagoe Ba-sarab si mama lui Badica. erau surori, ambele fa-clnd parte din familia boierilor din Hotárani.Cronica Tarii Romanesti afirma cu claritateBadica era var .premare cu Basarab voda",aceasta era posibil numai prin mamele lor, careerau surori.

Ca var al lui Neagoe, Badica a fost mare pos-telnic al domnului n anii 1517-1520, dupa carea devenit mare comis (1520-1521) ; n aceastacalitate, a ucis pe Radu voda Calugárul cu voialui Mehmet beiu", n octombrie 1521, aparIndastfel domnia nepotului su, Theodosie voda.

Badica nu apare ca dregator n sfatul domnescal fratelui sau, Radu de la AfumaTi, in 15221523 ; tn schimb, este mare comis al lui Vladislaval 111-lea (Inainte de a fi ales el Insusi domn),ceea ce poate IndreptaIi opinia lui T. Paladeraporturile dintre cei doi fravi nu erau prea cor-diale. Este posibil, de asemenea, ca Badica In


calitate de frote al dortmului n scam s nu. fiacceptat sá fie dregátorul acestuia sau ca frateles'áu sá nu-1 fi promovat in dregátorie. Dealtfel,trebuie sa precizám c Radu de la Afumati amai avut doi frati (dupá mamá) : Cirstea vistiersi Máican spátat, pe care nu i-a promovat indregátorii, aplicind probabil una din invátáturileluí Neagoe Basarab potrivit cáreia alegerea dregá-torilor nu trebuia fácutá dupá gradul de rudenie,ci dupá. capacitate si vrednicia.

Se mai cuvine subliniat faptul c succesorii latron ai lui Aadu Bádica nu 1-au considerat domnlegiuit (poate pentru cá nu a fost recunoscut dePoartá), ci un uzurpator ; la 16 iulie 1538, Raduvodá Paisie afirmá c Bádica, care s-a ridicatdomn", pierduse niste ocine (Sá nu uitám cáRaduPaisie era frate cu Bádica !).

O intrebare Iegitimá se pune : de ce 1-au ridi-cat boierii domn pe Bádica si nu 1-au chematdin nou la tron pe Radu de la Afumati, aflat

Transilvania ? Pentru c boierii stiau c fostuldomn nu putea obtine investitura Portii, care ise refuzase in. primávará, cind sultanul numise peVladislav, si nu doreau sá-si creeze noi complicatiila Stanbul ; ei s-au prevalat dupá traditie dedreptul de a-si alege singuri domnul si au anuntatrezultatul sultanului, în speranta cá: actul lor vafi validat de suzeran. Era, de fapt, o revenirecompletá la status quo-ul existent Inainte de moat--tea lui Neagoe Basarab".

Noul domn a incercat sá se aproprie de loanZápolya, pentru a contracara planurile lui Radude la Afumati de a-si relua tronul cu sprijinultransilvánenilor. Fostul domn se afla In Transil-

63

www.dacoromanica.ro

vania, unde astepta mornentul sá se Intoarcá. Intara pentru a-si recupera scaunul. Expeditia pro-iectata In sprijinul su a fost aminatá Oda' In lunadecembrie, asteptindu-se probabil clarificarea eve-nimentelor din Tara Româneascá.

!rare timp, la 30 noiembrie 1523, toti boierii,mari si mici, din Tara Româneascá" scriau bra-sovenilor c s-au solidarizat cu Radu Bádica, alesde ei ca domn deoarece It stiau de mult" ade-várat fecior de domn". Intrucit aveau pace dinpartea turcilor, boierii se desolidarizeazá de fostullor voievod, Radu de la Afumati, aflat in Transil-vania, cerind brasovenilor s nu-1 mai sprijine

izgoneascá. de acolo cit mai curind, cácicitá vreme va petrece el acolo spun boieriinu poate fi nici o prietenie intre noi..., nici dru-murile peste plaiuri nu pot fi libere, ca sá sehráneascá sáracii".

Intruch scrisoarea nu e semnatá, este greu despus citi din boierii Tárii Românesti deveniserápartizanii lui Radu Bádica i adversarii frateluiacestuia, Radu de la Afumati.

Radu Bádica a incercat s stabileascá relatiibune cu ardelenii, promitind dreaptá slujbá co-roanei i ináltimii sale craiului". La Inceputullunii decembrie, brasovenii au ráspuns cu pro-misiuni de pace ; ele erau pur formale, pentrucá In Transilvania aveau loc pregátiri febrile invederea readucerii lui Radu de la Afumati petronul

Instiintati de aceste pregátiri, la 19 decembrie1523, Radu Bádica si boierii si scriau brasove-nilor ne-au venit la ureche multe vorbe reledespre Radu voievod care este intre voi, cum


aveti de gInd sg insrati In Tara Románeascá,sa faceti zarvá Intre voi si Tara Románeasa",dei noul domn se inchinase coroanei maghiare

lui I. Zápolya. La Inceput Radu Bádica i bo-ierii si nu crezuserá asemenea zvonuri, »dar acum

declará ei vin oamenii nostri i ne spunCu adevárat a pe la Cráciun va intra Radu vo-ievod, cu stirea si cu puterea voastrá".

TinInd seama de faptul c Radu Bádica i bo-ierii si juraserá credinfá ardelenilor, ei averti-zeazá pe brasoveni c, daa cala Intocmireajurámintur, ti vor obliga sá se Inchine turcilor

ce are sg se IntImple mai departe sá. fie desufletele voastre", fácIndu-i deci ráspunzátori pebrasoveni de eventuala alianfá cu Poarta si deurmárile nedorite ale acesteia.

InformaOile lui Radu Bádica despre venirea luiRadu de la Afumati erau exacte ; la 31 decembrieun cnez din Rásinari transmitea la Sibiu stirea

domnul trecuse In çar Insotit de ostirea sa.Sprijinit de Craiovesti, care-1 trádaserá pe Radu

de la AfumaTi, Radu Bádica spera probabil Inajutorul otomanilor. Acestia insá, adápostindu-1pe Vladislav, cel alungat din domnie la Widica,nutreau alte planuri, pe care si le vor realiza In-tr-un mod cu totul nedorit de Bádica ; de la turcinu-i va veni ajutor, ci moartea.

Noul domn a Incercat sá obting confirmareaPortii i steagul de domnie, fiinda asa a fostobiceiul vechi al Tárii Románesti". In acest scop,el a trimis la Stanbul o solie, formatá din Giurapircálabul din Stánesti si Oancea vistierul dinBatiu. Cheltuielile fácute la Poartá au fost destulde mari ; Intr-un document din 24 octombrie

65

www.dacoromanica.ro

1535 se afirm c Bádica a rámas cu multedatorii la turci, toate aceste datorii fac aspri150 000 ; si s-au plátit toti acesti mai sus-zisiaspri din averea domneascá". Cu toate aceste da-ruri, Poarta nu-i va ierta lui Bádica faptulalungase din tará pe domnul numit de ea.

Dintr-un raport italian din 24 ianuarie 1524reiese c fostul domn Vladislav al 111-lea promi-sese sultanului 10 000 de cai Impreuná cu fortelesale armate pentru expeditia pinuit n Ungaria.Aceastá promisiune ar putea constitui unul dinmotivele pentru care Poarta l-a preferat pe fostuldomn numit de ea si nu pe cel care-I alungasede pe tron. Din raport rezultá cá. incercarea luiRadu Bádica de a obtine confirmarea sultanuluia fost contracaratá de Vladislav al 111-lea, carea rámas preferatul Portii.

Retinem deci c situatia lui Bádica era destulde fragilá : Poarta sprijinea pe Vladislav, iartransilvánenii pe Radu de la Afumati.

Ajuns mn Tara Româneascá, la sfIrsitul anului1523 sau inceputul lui 1524 3, Radu de la Afumatianunta brasovenilor situatia criticá in care seafla, amenintat fiind de o confruntare cu Radu

3 La 31 decembrie era trimis un cnez de la Sibiu ver-sus partes transalpinas" sä afle ncrufki despre Radu 135-dica, precutn i despre trecerea lui Rada de la Afumati(quod liii significaret quamodo Radwl Wayvoda cum gen-tibus suis contra eundem ad regnum transalpinum veniret).La 11 ianuarie era trimis un sol cum litteris credincio-nalibus" la Radu Bdica, iar peste 5 zile un altul .cumlitteris credincionalibus ad alterum Radwl (de la Afumati)ut resciret quis illorum victoriam prelii obtineret" (Hur-muzaki, XI, p. 846).

66

www.dacoromanica.ro

Bádica pe card-1 credea sprijinit de otomani : cuvointa lui Dumnezeu, am sosit in %mi, iar aceiPirvulesti (= adeptii lui Pirvu Craiovescu) vo-iesc sá se batá cu domnia mea si foarte ne pre-gátim de rázboi. $i turci multi ei nu au, dar seflete Badea ca va pune pe sangeacul din Vidinsi pe sangeacul de Nicopolea si se vor bate cudomnia mea".

Radu avertiza pe brasoveni cá, dacá i se va in-timpla ceva zmintealá", adicá va fi invins dedusmanii sái, apoi ei vor veni in Tara Birseiimpreuná cu Badea [...] si se fálesc cá vor prádapretutindeni". Pentru a evita o asemenea situatienedoritá domnul cere brasovenilor sá dati stiretuturor puscasilor si voinicilor din Brasov si dinTara BIrsei ca toti sá sáriTi si sá návállli laRucár... $i sá viná unii cu bani (-- leafá), iar altiii fárá bani... ; si de grabá sá veniti cu multe osti,

sá nu vá intreacá Badea cu turcii."Nu stim ce urmare a avut apelul lui Radu de

la Afumati ; este fparte probabil cá el a primitajutorul solicitat.

La 19 ianuarie <1524), Radu Bádica se adresasi el brasovenilor, rugindu-i sá nu-1 ajute pe ri-valul si fratele su. Dupá ce evocá imprejurárileIn care a fost ales domn, Bádica aratá cá aflaseprin iscoadele sale cá s-a ridicat din mijlocul bra-sovenilor vrájmasul peste capul domniei mele,

Rezultä din aceste stiri a, In ianuarie 1524, sibieniiconsiderau cä Tara Romäneascä avea doi domni. Spresfirsitul lunii era trimis un loan Olahua la Radu de laAfumavi corn speciali con gratulacione sue victorie" (dupäuciderea lui Radu Mica).


Radu voievod, i cu puterea voastrá a venitsá-mi rupá capul".

La acuzatia lui Radu de la Afumati cá ar fiadus pe otomani In %ar, Bádica se scuzá, recu-noscInduli neputinta : ,n-am adus noi pe turci

tará, ci ei singuri au intrat, cáci ei au intrat§i In alte tári mai tari declt noi, dar In aceastátará, chid &item mai slabi dech toate tárile ?".Din modul cum vorbe§te despre procletii agareniturci", care au adus mult ráu i amará moarte

robie" rárii Romanqti, rezult c Bádica nupoate fi considerat o unealtá a otomanilor. Elavertiza _pe brawveni : voi n-aveti nevoietráiti cu noi In rázmeritá, cáci Cu totii sIntemcretini", cerindu-le sá nu-1 sprijine pe Radu dela Afumati, cáci astfel vom avea i noi ajutorde acolo de unde tim c putem sá. avem" (erao aluzie la posibilitatea unui sprijin turcesc,otomanii aveau cu totul alte planuri, aa cumvom vedea).

Dupá cum remarca $tefan $tefánescu, comen-and aceastá scrisoare deosebit de interesantá,dincolo de aneputinta» tárii de a rezista turcilor

invocatá de domn se ascundea de fapt re-nuntarea voitá a unei insemnate 'Atli a mariiboierimi la lupta impotriva turcilor, de care eaera legatá prin interese strinse. Chiar In Impreju-rárile in care .neputinta» tárii de a rezista pre-siunii turce§ti tindea sá se transforme In posibi-litatea realá de luptá e cazul domniei lui Radude la Afumati marea boierime s-a ferit sa facaca aceastá posibilitate s deviná o realitate i s-aInteles Cu turcii".

.68www.dacoromanica.ro

Nu putem aprecia Cu exactitate ce efect a avutscrisoarea lui Bádica asupra brasovenilor. Un lucrueste sigur : intre cei dot frati nu s-a ajuns lalupta' 4 deoarece, la scurt timp dupa' data scrisoriiamintite, Bädica a lost atras intr-o cursa de turcifi ucis.

Amánunte despre Imprejurárile asasinárii salene oferá scrisoarea lui Michael Bocignoli, alcátuitála 29 iunie 1524, deci la scurtá vreme dupá asa-sinat dupá ce a afiat de izgonirea lui Vladislaval 111-lea, sultanul dei rábda greu aceastáinsultá s-a prefácut ca nu e suparat i apoia trimis n Tara Romaneascá un sol cu 300 decáláreti ca ducá domnului de curInd ales in-signele domniei 5, (adicá) buzduganul, steagul pecare 11 folosesc In luptá toti comandanIii, pe careturcii 11 numesc sangeac-bei si care este fácutdintr-o coadá de cal (adicá tui n.a.) si apoio podoabá de cap din fir de dur, rásucit ca ocununá. Acesta ( solul), dupá. ce vine in TaraRomâneascá, este primit cu cinste de voievod,dar &id in fata domnisorilor ( = boierilor)

4 Aici ne deosebim de opinia lui $tefan Stefänescit,Banta in Tara Romiineasca, p. 186, dup5 care ar fi avutloc o ciocnire intre cei doi frati. Intrucit, la 19 ianuarie1524, Bklica ruga pe brasoveni sä nu-1 ajute pe rivalul

iar peste citeva zile el se afla in sudul rii, undeavea sä fie lids de otomani, nu a avut timp sä: lupte cuRadu de la Afumati, aflat In partea de nord gTrii Ro-mänesti.

5 $tirea aceasta este in contradictie cu afirmatia lui RaduBädica, din 19 ianuarie 1524, potrivit cäreia boierii tri-misi dupä confirmare s-au intors de la Poarta ijnpäräteasc5cu steag i foarte cu bun i. intocrnitä pace" (I. Bogdan?Documente i regeste, p. 168).


a voievodului se preface cá vrea sá-i puná (aces-tuia) cununa pe cap, 11 loveste cu buzduganultri cap si 11 omoará pe voievod, dupá cum ii yo-runcise sultanul. lar ceilalvi cálárevi li ataca sili máceláresc pe cei mai mulvi dintre domnisorisi, tncálecInd fárá sá li se Impotriveascá nimeni,au fugit In cetatea Giurgiu.

In acelasi mod povesteste moartea lui RaduBádica si fratele si urmasul su la tron, Radude la Afumavi, Intr-o scrisoare adresatá brasove-nilor la 2 februarie 1524, clnd se afla deja Inscaunul clomnesc : spill Portii au venit cu steagulde domnie, iar Bádica, Increzátor, a iesit 1naintealor, apoi turcii 1-au táiat pe el si chi boieriau fost cu dInsul". Boierii care au scápat de mácel,Inspáimtntavi de cele intImplate, au trimis un omla Radu de la Afumavi ca sa-1 anunve cá ei n-austiut In nici un chip de táierea aceasta".

Data uciderii lui Radu Bádica este cuprinsáintre 19 ianuarie (data scrisorii sale citate In pa-ginile precedente) si 29 ianuarie, Ad vestea uci-derii sale era anuntatá Sibiului. La Brasov stireadespre decapitarea nefericitului voievod (qualiterBadyka Waywoda esset decollatus) a ajuns Intre13 si 25 februarie.

Interesant de subliniat este faptul ca stireadespre uciderea lui Bádica era Inregistratá tn Tran-silvania exact In forma In care o transmitea si Radude la Afumayi : quod aliter Thurci ipso BadykaWoyvode banderium Imperatoris obtulissent ettandem idem Badyka per eosdem cum pluribusboyaroni bus suis interemptus fuisset".

Vázlnd cá stratagema cu Radu Bádica le-a re-usit destul de usor, otomanii au tncercat sá o

70

www.dacoromanica.ro

repete si Cu Radu de la AfumaTi, despre carestiau cá se aflá. In Tará. Ei au spus boierilor siostenilor care rámáseserá in viaTá : mergeTi undese aflá. domnul Radu voievod, peste plai, fiindcáel vá este domnitor si impáratul lui i-a dat TaraRomâneascá sá. fie domn. Acest steag este al luiRadu voievod de peste plai" (dei Poarta 11 tri-misese lui Bádica !). Turcii l-au chemat pe Radula vadul Giurgiului, unde acesta ar fi avut ace-easi soartá cu Radu Bádica.

tiind cá otomanii stilt vicleni si necredin-ciosi" (cum spune Radu vodá In altá scrisoare,adresatá sibienilor) Radu de la AfumaTi nu adat crezare vorbelor dulci" trimise lui, pretex-find cá »s-au infricosat boierii... si nu pot sáviná". In acelasi timp, temindu-se de o confrun-tare cu oastea otomana 6 neavind bani sá plá-teascá dorobanTii si secuii veniTi cu el din Transil-vania, cere brasovenilor sá-i trimitá ajutor, aver-tizindu-i : »daca turcii ne vor invinge fi ne vorruina, nici domniile voastre nu ?AV fi in pace".

TrimiteTi-mi oaste In ajutor scria domnulbrasovenilor la 27 ianuarie citá vá este cuputinfá, dar in tainá, cáci vreau s-o asez la oparte si sá vá.'d dacá. turcii vor intr-adevár si cuend bun sá ne aducá pace si steag, sau dacánu cumva vor sá. lucreze cusiretenie si cu endsá piardá Tara Romaneascá si a se apropie (ast-fel) de Tara inálTimii sale craiului (= Ludovic alII-lea) si a dumneavoastrá, ca s-o prade". Pentrua putea preintImpina o asemenea situaTie nedoritá,spune domnul mai departe, noi trebuie a avemcu ce sá ne apárám si cu ce sá ne batem cu ei,ca sá, ne apárám si sá nu ne dám turcilor",


Domnul ti exprima astfel nu numai hotárireade a lupta pentru apárarea fárii sale ImpotrivatendinTelor otomane de cotropire, dar 4i con-vingerea cá Tara Romaneascá constituia o pavázápentru Ungaria 4i Transilvania, care erau deciobligate sá-1 ajute n propriul lor interes.

Aceastá. convingere o nutrea si regele Ungariei,Ludovic al II-lea, care a Incercat n citeva rin-duri ajute pe Radu de la ,Afumaft. La 5 fe-bruarie 1524 tinárul monarh semnala regelui An-gliei primejdia In care se afla regatul su dupáce otomanii ocupaserá. ultimii trei ani toatefortificaTiile de pe Dunáre si Saya, precumcele douá provincii ale romanilor care constituiauun avanpost al acestor fortificaIii (V alacborumquo que provinciis duabus quae ab uno Regni nos-tri angulo propugnaculorum vicem prestabant).

In vara aceluiasi an, Michael Bocignoli i ex-prima temerea cá, dacá sultanul ar supune TaraRomâneascá si Moldova, cei mai muhi socotesc

s-ar sfirsi curind i cu ungurii i cu polonii,intrucit nu se vede sá fie la unguri mijloace deluptá cu care sá poatá sine piept unui principeatit de puternic", cum era Soliman.

Din aceste márturii rezultá cu claritate c fac-torii de rasp.undere ai vremii erau congienti deimportanta Ta'rilor Române pentru apararea sta-telor vecine de expansiunea otomana. Cu toateacestea, din Transilvania nu i se ráspundea dom-nului decit prin solii trimise sí-1 felicite pentrubiruinta sa i sá se intereseze de intenTiile tur-cilor. De un ajutor nici nu se pomenea, cu toateapelurile necontenite ale domnitorului muntean,lásat de data aceasta singur n lupta cu turcii. Bo-


ierii lui Radu, vázind primejdia, incepurg sgtreacg muntii, refugiindu-se in Ardeal, si el in-susi amenintg pe sibieni cu ruperea leggturilor deprietenie deoarece nu i s-a trimis nimic din aju-torul cerut".

Ajutorul a venit prea tirziu si nu i-a fost denici un folos domnului. La 6 martie Radu vodgreprosa sibienilor cg nu i-au trimis ajutoarele ce-rute (ad suam petitionem nullos drabantos misis-semus) ; peste trei zile se trimiteau 67 trabanIi»versus Transsalpinam in subsidium Radwl Way-vode". AQestia nu i-au fost de nici un folos, deoa-rece la 20 martie se stia la Sibiu a Radu vodgfusese alungat (quod Radwl Wayvoda de regnotranssalpino expulsus fuerat et in fugam pros-tratus). La sfirsitul lunii se trimiteau iscoade »adpartes transalpinas pro investigandis rumor: bus,Thurcorum" Luna plank a fost deci decisiva pen-tru soarta domniei lui Radu de la Afumati.

In martie 1524 deci dupg numai o lung qiceva de domnie a lui Radu de la Afumatitrupele turcesti repun pe Vladislav al 111-lea petronul Tárii Românesti, iar Radu este silit si pri-begeascg din nou in Transilvania. A treia saexpedivie in Tara Románeascg s-a terminat fgrgprea mult succes, datoritg lipsei de ajutor dinpartea aIiailor si 6

6 Cu toate acestea, in scrisoarea sa din 29 iunie 1524,Michael Bocignoli sugine cà dupä uaiderea lui RaduBädica Zápolya ar fi venit in Tara Romaneasc5 pen-tru a respinge primeidia comuni printr-o luptä crincenä,cäci, dacä turcii ar ocupa Tara Romäneascä, s-arcu toatä Transidvania, al cärui principe suprom este" (Ca-


A doua domnie a lui Vladislav al 111-lea (mar-tieseptembrie 1524). Nu stim prea multe lu-cruri despre noua domnie a lui Vladislav al 111-lea,instalat iarási cu sprijinul otoman i privit dinaceastá priciná cu suspiciune atit de boieri(care-I mai alungaserá o datá de pe tronulclt si de transilváneni, la care se refugiase aliatullor, fostul domn, Radu de la Afumali.

Inscáunarea lui Vladislav a Insemnat o agra-vare a situaIiei Tárii Romanesti, pe care contem-poranii o considerau supusá Porvii. In vara anului1524, Michael Bocignoli afirma cá locuitoriirii Românesti au ajuns nu numai tributari turci-lor, dar aproape subjugavi de ei" (non solum vecti-gales sed pene subditi).

Documentele interne emise de Vladislav al111-lea intre 10 mai si 27 iulie 1524 nu au sfatdomnesc, astfel Incit nu cunoastem colaboratoriisi din aceastá scurtá domnie. Este foarte ,probabilcá; ei au fost aceiasi cu cei care vor alcatui sfa-tul su domnesc n lunile aprilie-august ale anu-lui urmátor si care erau boieri mai putin cunos-cuvi decit aceia ai lui Radu de la Afumavi : Ji-goran mare vornic, Drágan si Visan mari logofeti,Capotá vistier, Stan spátar, Manea stolnic, Nea-goa comis, Petru paharnic, Petriman, MálaiSahat mari postelnici, Virjoghe clucer, Hamzaportar, Gontea armas etc. Cei mai mulTi dintreacestia vor dispárea odatá cu domnul pe care

latori sträini, I, p. 179). E vorba, foarte probabil, de unadin campaniile intreprinse in anii precedemi intrucit alteizvoare nu amintesc despre o notiä expedi;ie a 1ui Zapo-lya in februarie-kinie 1524 in Tara Romaneasa.


1-au slujit cu mai multá sau mai putiná credintá.Unul din documentele amintite, $i anume cel din

27 iulie 1524, prezintá o deosebitá importantá ;In acest hrisov, prin care este scutit de clári $islujbe satul Ceuri Gorj, apare pentru prima datáo categorie nouá de slujbai domneti, §i anumeacei ce vor trage la oaste". Aceasta dovedqte cálocuitorii Pirii Românefti refuzau .5't participela luptele dintre pretendentii la domnie, fiind ne-cesar la nevoie sa fie trafia , adicä' siliti sä vinala oaste de dreeitorii domniei.

Cea de-a doua observatie privind continutuldocumentului este aceea cá dei satul se gá-sea In Oltenia nu slut indicate In scutirea dedári §i slujbe slugile marelui ban (cum ar fi fostfiresc, tinInd seama de atributiile acestuia In 01-tenia), ci slugile marelui vornic, a cárui autoritatese Intindea de regulá doar In Muntenia. Aceastapoate indica relatii proaste Intre domo §i familiaboierilor Craioveti care detinea marea bánie. Ne-putInd sá uite rolul lui Pirvu Craiovescu In alun-garea sa din prima domnie, era normal ca Vla-dislav sa-1 tiná departe de viata politicá.

Dupá unele stiri, In august 1524, Vladislav al111-lea a incredintat mare bánie unui oarecareTatu, ceca ce a determinat pe Craiovqti sá treacádefinitiv de partea lui Radu de la Afumati.

Lipsit de sprijin din partea boierilor, Vladis-lav a cáutat ca i In prima sa domnie sáse apropie de transilváneni, care 1-au privit laInceput cu aceeai rezervá.

Noul domn a luat unele másuri pentru ser-pirea ráufácátorilor, care se Inmultiserá In acestevremuri tulburi ; el aducea la cunNtiintá braw-

75

www.dacoromanica.ro

venilor aceste másuri pentru a-i determina sá reiacomertul cu Tara Româneascá, intrerupt in tim-pul luptelor pentru tron. Aceste másuri nu indrep-tátesc, in nici un caz, opinia lui T. Palade, dupácare Vladislav ar fi fost un domn tnzestrat cucalitáti de bun cIrmuitor".

Se intelege cá, in situatia existentá in primávaralui 1524, Vladislav nu putea fi privit dech curezervá in Transilvania. Tinind seama cá ocupa-rea Tárii Românesti de trupele otomane consti-tuia cel mai sigur si mai gray pericol" pentruregatul Ungariei, la 5 aprilie 1524, regele Ludo-vic al II-lea cerea sibienilor si ja másuri urgentede apárare in regiunea amenintatá.

Temerile erau intemeiate cáci Balibeg, coman-dantul fortelor otomane nord-vestice, amenintaUngaria dinspre Severin, iar Mustafa pasa, cu3 000 de ieniceri si 7 sangiacuri, dinspre TaraRomâneascá.

Cu toatá aceastá atmosferá incárcatá, Vladis-lav a incercat sá spulbere neIncrederea ce planaasupra sa, ca domn instaurat de otomani.

La 1 mai 1524 el se adresa sibienilor Cu rugá-mintea de a media pacea si prietenia cum uni-versis Saxonibus et toti regno Transilvanie" ; priuintermediul lor, noul domn al Tárii Românestitrimetea o scrisoare regelui Ungariei, asigutindu-1de devotamentul sáu.

La 15 mai 1524 cind Radu de la Afumatiimpreuná cu vicevoievodul Transilvaniei si cutoti pribegii au pornit in sus spre Severin"Vladislav al III-lea se plingea brasovenilor defaptul cá au legat in obezi de fier pe doi trimisiai si in Transilvania ; stiind ca are multi vráj-

76

www.dacoromanica.ro

mafi" dincolo de munti, domnul trimisese din nouin solie la vicevoievod pe dregátorul su Momcelogofátul, prin intermediul drum spera sá sepace cu ardelenii.

Inteleend cá domnia lui Vladislav poate durain conditiile tulburi din aceea vreme, cind Transil-vania insási era amenintatá de otomani, sibieniiau incercat sá se apropie de domnul Tárii Roma-nesti, ceea ce le-a atras dezaprobarea lui loanZápolya, voievodul Transilvaniei ; la 29 iulie1524, acesta scria sibienilor : atita vreme cit yetitine partea lui Vladislav voievod, faceti cea maimare gresalá, atit pentru cetate, cit si pentru voiInsivá" (Certo sciatis quod usque tenetis partemWladislai Waivode, quod tam civitatem vestram,quam eciam vosmet ipsos in maximum erroremducitis). Voievodul avea, fárá indoialá, in ve-dere planurile sale de a-1 sprijini din nou pe Radude la Afumati sá reocupe tronul.

La rindul lor, brasovenii au incercat sá laseimpresia lui Vladislav ca-i sint binevoitori, dar 61nu-i pot face nimic lui Radu de la Afumati, carese aflá sub protectia lui I. Zápolya.

Cu sprijinul acestuia, Radu de la Afumati atrecut din nou in Tara Româneascá in septem-brie 1524. Pretul noului ajutor a fost foarte pro-babil ocuparea de cátre oastea transilváneana aref:Ail Poenari ; la 10 septembrie 1524, aflat laCurtea de Arges, Nicolae Thomory, castelanul Fá-gárasului, cerea sibienilor sá ja másuri pentruaprovizionarea cetátii.

Cu prilejul ocupárii cetátii de trupele transil-vánene, este posibil sá fi avut loc o ráscoalá atáránimii din satele din jurul cetátii, ráscoalá


consemnatá de textul lapidar de pe piatra de mor-mInt a lui Radu de la Afumavi ca fiind o luptácu táranii (horani) la Poenari". Este una dincele mai misterioase lupte din cele purtate In tim-pul domniilor lui Radu de la Afumati, ye carenu au reusit sá o lámureascá Incá lncercarile fá-cute piná acum.

&hit greu de precizat Imprejurárile In care fos-tul domn si-a reocupat scaunul cu sprijin dinTransilvania 7; dupá unele stiri, la 20 septembrie1524, Radu de la Afumavi era din nou pe tronla TIrgoviste. (Primul su document intern da-teazá deabia din 10 februarie 1525, dupá intoar-cerea de la Poartá).

Nu stim sigur dacá au avut loc confruntáriarmate Intre Radu si Vladislav ; este posibil caacesta din urmá párásit de boieri sá se firetras la pasalele dunárene, de unde va reveniIn anul urmátor.

Dupá cum observa T. Palade, faptul cá tur-cii nu l-au sprijinit pe Vladislav Impotriva luiRadu de la Afumavi venit a patra oará dinTransilvania aratá cá ei se sáturaserá sá setot amestece fárá folos In lupta pentru ocupareatronului Tárii Românesti. Preocupati de lovituraIn stil mare ce proiectaserá a o da Ungariei, eisocotirá cá. e mai bine a-1 Ingádui pe Radu, pen-tru ca, mai firziu, sá-1 clstige de partea lor".

7 La 16 septembrie 1524 se pateau 4 florini pentru ojumsátate de altar de salir nitre necesar ad expeditionemTransalpinam in introductione domini Radul waywodaeTransalpini" (Quellen, I, p. 564). Spre deosebire de cele-lalte exped4ii, informa¡iile despre campania din septem-brie 1524 sint mai grace.


In acest scop, Ind de la Inceputul domniei,octombrie 1524, a fost trimis la Tirgoviste Ibrahimpasa, pentru a discuta Impácarea cu Radu,prezenta nobililor Török Balint si Bádo Ferencz,care-I Insotiserátn expeditie 8 Aceastá bunávointáarátatá de Poartá 11 va fi Indemnat pe Radu dela Afumati s ncerce o apropiere diplomaticáde puternicul vecin de la sudul Dunárii, carepusese n acest timp stápinire pe cetatea Severi-nului 9. Pe de altá parte, dupá cum observa cu ani

8 $tirea aceasta, deosebit de pretioas5, se af15 in memo-riile lui Anton Verancsics, care arat5 cä, dupä ce I. Za-polya 1-a sprijimit din nou pe Radu de la Afumati sä-sireja domnia acesta s-a qntilnit cu putemicul pa, dara.' nu stie nimeni ce 3,u vorbit in secrete (MonumentaHungariae Historica Scriptores, III, Buda, 1857, P. 20).Este vorba ded de tratative al caror continut nu-1 cu-noastem, dar a c5ror urmare a fost imp5carea lui Raduvodi cu Poarta.

Probabil dupi aceast5 Intrevedere cu Ibrahim pasa, innoiembrie 1524, marele ban Pirvu Craiovescu anunta si-bienilor cà Rada de la Afumati a fost recunoscut domnde saltan (qualiter Radwl Wayvoda per Cesarem Thur-carum regno transsalpino iterum institutus egret") (Hur-muzaki, XI, p. 848).

In acest caz este greu de inteles stirea pe caw o trans-mitea din Buda, la 8 noiembrie 1524, cardinalul BurgioIn general bine informat cu privire la situatia din f5rileromäne care afirm5 cà turcii au recuperat" Tara Ro-maneasc5 si au pus pe tron il Vayvoda contrario delnostro" (adic5 pe Vladislav al III-lea !). In fata acesteisituatii, Rada de la Afumati s-a dus la Balibeg dup5 ajutor(Hurmuzaki, 11/3, p. 484.)

9 La 8 octombrie 1524, vicevoievodul Leonard Barla-bassy anunta sibienilor c5 turcii se preateau sà atace Se-verinul cu trupe foarte puternice (validissimam genciumcopiam). El sustinea c5 Radu vociä de la Afumati pri-mise ordin sub amenintarea unei pedepse foarte grave


in urmá Ion Radu Mircea, este foarte posibil cadupá pierderea cetátilor Orsova si Severin

Radu de la AfumaIi sá fi inTeles slábiciunea re-gatului maghiar care nu-si mai putea apára ho-tarele amenintate de otomani si de la careasemenea conditii nu se mai putea astepta laajutor.

pentru infidelitate sä participe aläturi de turci la cu-cerirea cetätii cum totis viribus suis" (Hurmuzaki, XV,p. 282).

Intrucit Radu nu-si asumase o astfel de obliga;ie fa;ade Imperiul otoman, stirea este greu de crezut ; in plus,participarea domnului la cucerirea cetaiii nu este confir-matä de nici un fel de izvor istoric. Dupa unii martoriai evenimentelor, cetatea fusese pierdutä din cauza negli-jemei lui I. Zipolya (ibidem. 11/3, p. 489).

Intr-o scrisoare adresati solului su la papa la 8 mar-ne 1524, tinarul rege al Ungariei aräta c Ii trebuiausume marl de bani pentru apärarea cetaiilor TimisoaraSeverin de atacurile turcesti i ca. regatul maghiar pierdusemai multe fortifica;ii, nu din cauza neglijenvei, ci a lipsei demijloace pecuniare (Hurmuzaki, 11/3, p.471-472). Lipsit debani, Ludovic al II-lea a concesionat sibienilor dreptul dea bate moneda, cu conditia ca acestia sa intareascainarmeze cetatea Severinului (ibidem, p. 475-476), cecace probabil nu au fäcut.

Asediul cetalii a fost descris pe larg de cardinalul Bur-gio, care arata ca. la Buda nu iimelegea nimeni importanta

lo Re ( = Ludovic al II-lea) si scusa cum loconsiglio, lo consiglio cum lo Re" (ibidem, p. 478). Deaceea nu consideram ca I. Zcipolya este sin gurul vinovatde pierderea

www.dacoromanica.ro

VI. RADU DE LA AFUMATIDIN NOU DOMN.

IMPACAREA CU POARTA OTOMANA

Cei trei ani de luptá aproape continua cu oto-manii au adus Tárii Românesti nenuniárate pier-den i umane i materiale. In anul 1524 a interve-nit foarte probabil o stare de nemultumire in Al-dul clasei conducátoare muntene care suferiseea Insási mari pierden i si care a ajuns la con-cluzia c rezistenta nu mai poate continua, fiindpreferabilá o Invelegere cu Poarta. Aceastá con-cluzie a fost determinatá, fárá Indoialá, si de lipsade sprijin ferm din partea aliaOlor Tárii Roma-nesti, Transilvania si Ungaria, amenintate ele in-sele de expansiunea otomaná. Faptul acesta eracunoscut factorilor diplomatici ai vremii ; de pilaAntonio Burgio, nunviul papal in Ungaria, motiva

domnul Tárii Românesti as-a pus sub protec-Tia turcilor, disperind de neprimirea nici unui aju-tor din partea noastrá", in primul rind a Ungariei.De aceea pe buná dreptate spunea N. Iorga caRadu de la Afumavi nu voia sä' lie cavalerulcondanmat al unei creftinèitati care ar'eita ce`i nuse putea apara".

Dupá opinia cronicarului Radu Popescu, hotá-rirea de a se intelege cu Poarta ar fi fost luatáIntr-un sfat mai larg, la care au participat toti


boierii" ; sfátuindu-se indelung, au ajuns la con-cluzia csä nu vor putea s s'á tot bat7i, ei fiindputini fi rara micá, cu un impsárat ce au luatau cuprins atitea ta'ri fi are multime de oameni".Tinind seama de aceastá disproportie de forte,cu totii" boierii 1-au sfátuit pe domn sá meargála Poartá, s plece capul la poala impáratului siasa au fácut"

Dealtfel, Tara Româneascá nu fácea altceva de-cit s urmeze exemplul celorlalte puteri europene,care temindu-se de yuternicul sultan Soli-man cáutau atraga bunávointa i sá amineprimejdia ce le ameninta. Dupá cum arta T. Pa-lade in monografia dedicatá lui Radu de la Afu-mati, toate statele din jur au plátit sume debani Portii pentru a-si asigura linistea. Astfel,Sigismund al Poloniei, pentru a obtine de la So:liman prelungirea pácii Incheiate cu d'Ova aniinainte, ii trimise solie cu 6 mari daruri de argint.Raguza, yentru a opri atacul turcesc ce o ame-ninta, plati 5 560 ducati. Venetia, la rindul ei, pen-tru mentinerea bunelor relatii, trimitea sultanuluisuma de 10 000 aspri si o bainá de onoare, iarUngaria, totdeauna lipsitá de bani, astepta totde la Venetia 8 000 ducati ca sá-si dea si ea parteade contributie. Insási Germania obtinea pacea

Dei cronicarul pune aceasa 615torie a lui Radu dela Afurnati la Poareä inainte de numirea ca doma a luiVladislav al ni se pare ci ea trebuie plasatà ina-inte de impäcarea lui Radu cu Poarta din decembrie 1524

Dupi apinia Iui Stefan Stefänescu, Biinia in Tara Ro-maneasca, p. 189, Craiovestii au reusit s obtinä recunoas-terca ca domn a lui Radu de la Afuma;i prin relniile derudenie pe care le aveau in Imperiul Otoman.


plátind Portii un tribut anual de 30 000 ducati.In astfel de conditii, cind state puternice cerseauaproape pacea din partea turcilor, plátindu-le tri-but, opunerea domnului muntean nu ar fi avutnici un rost si nu ar fi dat nici un rezultat".

Despre impácarea lui Radu de la Afumati CuPoarta dispunem de mai multe stiri. Prima, tnordine cronologicá, este relatia ambasadorului ve-netian la Istanbul, Petrus Bragadenus, care scriala 13 decembrie 1524 : zilele acestea, voievodulTárii Romanesti, care a alungat pe cel pus de sul-tan (= Vladislav al III-lea), a venit si a sárutatmina sultanului, spunind c recunoaste ca dreaptásuzeranitatea lui i c voieste s'á fie tributarul lui,pentru care lucru a fost bine primit i s-a inapo-iat cu bine".

Din aceastá relatie rezultá cá, n schimbultii tributului, Poarta l-a recunoscut ca domn peRadu de la Afumati, dei acesta alungase de petron pe voievodul pus de sultan". In afará detribut, domnul nu pare a-si fi asumat alte obliga-tii.

Marino Sanudo, in Diarii-le sale, ne transmitestirea cá la Adrianopol unde se afla sultanul-Radu de la Afumati a avut de infruntat opozi-via vechiului su rival, Vladislav al III-lea, carea fost infrint, sultanul preferindu-1 de aceastádatá pe Radu. Fostului domn i s-a hotárit de laPoartá o pensie zilnicá de 50 de aspri (circa ungalben), iar fiului su (viitorul domn Moise Vodá)

considerat un tinár de 16 ani foarte binecrescut" 100 de aspri zilnic.

Ingrijorati de cele ce se puteau intimpla laPoartá, brasovenii intrebau pe prietenii lor din


Tara Româneascá dacá, intr-adevár, Radu s-ainteles cu Poarta. Intrucit domnul se afla pe drum,spre tará, boierii rámasi la scaun, in frunte cubanul Pirvu Craiovescu, le-au ráspuns,

noi din toate pe rind am inteles de domnulnostru Radu si de partea turcilor... si ne-au venitoamenii nostri de la domnul nostru Radu voievodsi ne-au vestit c ne vine Radu voievod de laPoartá si e pe cale acum spre Tara Româneascá,foarte bucuros i vesel ca toti cei ce iubesc cre-dinta crestineascá". Veselia lui Radu dovedealucrurile se terminaserá cu bine pentru el si pen-tru statul sáu.

Intors la Tirgoviste, la 1 februarie 1525, dom-nul a trimis la rindu-i o scrisoare sibienilor incare le povestea cele intimplate, pentru a le ri-sipi bánuielile : am mers la Poarta turceascáam stat de fa tá cu impáratul turcesc i cu totidomnii tárii turcesti. Si-mi clárui domnul Dumne-zeu intii, dupá aceia i impáratul turcesc domniaromaná. (gospodstvo vlaskoi) ; i iarási m-am in-tors la domnie cu via i sánátate, impreuná cutoti boierii chi au fost cu mine si m-am asezatla tronul si domnia romaná".

Domnul aratá mai departe cá se intorsese in-sotit de o mica gardá de 30 de osteni turci. Elnu spune nimic despre noile obligatii asumate,ceea ce poate dovedi c acestea nu erau deosebitde mari. Tn plus, promite c va fi, in continuare,dupá jurámint, in slujba sfintei coroane" (a Un-gariei), ceea ce aratá cá se bucura incá de dreptulde a duce politica traditionalá, de apropiere deregatul maghiar.


Pentru restabilirea linistei in Tara sa, Raduvodá cere sibienilor si lase pe boierii pribegiaflavi acolo sá se intoarcá la casele lor, sá selinisteascá supusii, cá destul au pribegit", In-truck in Transilvania se gásea un pretendent latronul Tárii Românesti (cáruia domnul ti spunelotru"), solicitá sibienilor prindá pentru anu-i da posibilitatea s unelteascá impotriva sa.

Domnul isi exprima speranya c imprejurárilevor fi mai favorabile in viitor pentru a scápa deturci : Sá dea Dumnezeu domniei voastresánátate si ispásire de catre págini si de catrevrájmasii legii crestine i nouá de asemenea caputem pláti truda voastr i bunátatea cu slujbási Cu cinste".

Finalul scrisorii oglindeste dupá cum re-marca 5tefan Stefánescu cá Radu de la Afu-mati nu intenTiona dupá intoarcerea sa de laPoart s rupg legáturile cu vechii lui aliatinici s renume la ideea luptei impotriva turcilor",se tnIelege cind condiIiile o vor mgádui.

Dupá cum spunea T. Palade, silit de impre-jurári, domnul muntean a trebuit sá-si calce peinimá si sá se plece turcilor. In sufletul su insáde luptátor i viteaz, detestind acest act, el rá-mase acelasi soldat devotat al cauzei crestine".Si, intr-adevár, evenimentele ce vor trma vor do-ve& c Radu de la AfumaTi nu devenise omulturcilor, asa cum 1-au considerat unii diplomatistráini, dupá impácarea cu sultanul 2

2 De pila, nuniul Burgio considerat vir prudens,et ingeniosus" scria : Radu Vayvoda di Transalpinache primo era nostro (adic5 aliatul lumii cre§tine) et no-

$5

www.dacoromanica.ro

Care a fost pretul impácárii lui Radu de laAfuma0 cu Poarta otomaná ? Dintr-un raport ve-netian contemporan al lui Marino Sanudo rezultácá acest pre; a fost márirea haraciului de la12 000 la 14 000 de galbeni, deci o majorare cu2 000 de galbeni. Aceastá majorare este acceptatási de Mihai Berza in cunoscutul su studiu privindevolutia haraciului tárilor romane 3

Este foarte posibil ca Radu de la Afumati sánu fi avut bani pentru achitarea integrará a hara-ciului, motiv pentru care a fost trimisá mica gardáturceascá Impreuná cu domnul. La 5 februarie1525, Radu vodá cerea brasovenilor sá-1 pásu-iascá de plata a 3315 aspri ce le datora pentruniste blánuri de jder, arátind 6. are nevoie debani ca sá-i dau acelor turci care au venit cudomnia mea ca sá. ne curátim de ei". Dupá platasumei datorate, Tara s-a curátit" de turci i a

vamente si a fatto del Turco, per mezzo di Balibeg, pre-fetto di Belgrado, et che era andato al Turco, comeper altre mie lettere vostra Signoria deve haver inteso,a presente è tomato in Transalpina, remandato asai ono-rataanenti" (Hurmuzaki, 11/3, p. 488).

Se invelege a nu putem fi de acord cu unele afinnatiirecente potrivit cärora Tara Româneascä este definitiv in-feudatä Imperiului otomana (Horia Ursu, Moldova in con-textul politic european (1517-1527), Buc., 1972, p. 123).

3 Mentionäm cä, dupä un document otoman din timpuldomniei lui Neagoe Basarab, acesta ar fi märit haraciulcu 100 000 de aspri, aducindu-I la 700 000 de aspri, sumaechivalentä cu 14 000 de galbeni, ;inind seama de faptulcä ducatul sau florinul valora 50 de aspri (Mustafa Meh-met, Un document turc concernant le kharatch de la Mol-davie et de la Valachie au XVeXVI siécles, in Revuedes études sud est européennesa, 1967, nr. 1-2, p. 270,274.)

86

www.dacoromanica.ro

Inceput sá-li vindece ránile cauzate de rázboaielegrele din ultimii ani. Dar linistea nu avea sá du-reze mult.

DO recunoscut de Poartá ca singur domn,Radu de la Afumati a avut de 'infruntat mai de-parte pe Vladislav al 111-lea, care a revenit Intara, sprijinit probabil de pasalele de la Dunáresau de o parte a boierimii muntene. Cert este cá,In perioada 19 aprilie 18 august 1525, TaraRomaneascá a avut doi domni, pe Vladislav laBucuresti si pe Radu de la Afumati la Tirgoviste.Succesiunea documentelor emise de ei este urmá-toarea :

19 aprilie Vladislav al III-lea ;30 aprilie-16 mai Radu de la Afumati ;30 maiiulie Vladislav al III-lea ;24 iulie Radu de la Afumati ;18 august Vladislav al III-lea side la 8 septembrie Radu de la Afumati

singur.Intrucit ne este greu sá acceptám sase schim-

bári de domni intr-un rástimp scurt de citeva luni,ni se pare cl singura explicatie este aceea ac-ceptata si de istoricul $tefan Stefánescu cácei doi domneau 'in acelasi timp, unul in parteade nord a tárii 4, celálalt In partea de sud, maiaproape de turci. Lipsesc stiri despre eventualeleconflicte intre ei 'in aceastá epocá.

4 Cu toate acestea, Raidu de la Afumayi se considerasingur saploitor §i domn a toatg ;ara Ungrovlahier, cumse intituleazg la 4 mai 1525, &id in tara' se ggsea §i Vla-dislav al /II-'lea, care elibera §i el hrlsoave domnelti ctisfatul sil.' de boieri (Documenta Romaniae Historica, B,vol. II, p. 440)

87

www.dacoromanica.ro

Dupá 18 august Vladislav dispare, in impre-jurári necunoscute, iar Radu de la Afumgi rá-mine singurul domn al fárii piná. la asasinareasa in 1529. Este de presupus c Radu vodá areusit izgoneascá pe fostul domn prin fortaarmelor 5.

Lupta lui Radu de la Afumati nu a fost za-darnica ; ea a salvat tara de la transformarea inpafalic fi a asigurat autonomia statului. Dupácum spunea cronicarul moldovean Macariecontemporan cu domnul Radu s-a luptat cuturcii, dud báttnd, dud fiind bátut ; de patru oria trecut muntii cátre hotarele unguresti Tran-silvania), aducind ajutor de acolo si nu s-a lasatpin?z' ce nu i-a alungat (pe turci) cu totul din ho-tarele acelea".

In pisania pus ä cu prilejul zugrávirii bisericiilui Neagoe Basarab de la Curtea de Argo

care constituie o adeváratá paginá de cronicáviteazul domn recunostea el trisusi c obtinuse pa-*cea cu turcii printr-o luptá : au návalitturcii cu multe greutAi, ca s ja patria noastrá,Tara Româneascá ; i m-am ridicat domnia mea

5 Referindu-se la lupta cu un vräjmas" (=pretendent),despre care vorbeste o scrisoare din 7 decembrie (Mi. an),Stoica Nicolaescu (Documente slavo-romeine, p. 39) consi-dera c cesta e desigur Vladislav III, pe care Poarta

päräseste In noiembrie 1524, dind domnia lai Radu".Intrucit Vladislav domneste i in 1525 si oum vräjmasurs-a ridicat din Mehedinti", este vorba de un alt pre-tendent, nu de fostul domn. Vezi mai jos cap. VII.


si cu boierii, multe rázboaie apárind, cite odatáfiind goniti si cite odatá gonind (pe dusmani),piná cind puterea si ajutorul prealnaltului Dum-nezeu... ne-a dat pace". Pacea cu turcii fi liber-tatea ta'rii au f ost deci rezultatul luptelor con-duse de viteazul domn 6.

Chiar si dupá recunoasterea suzeranitátii sul-tanului, materializatá in plata haraciului márit,Radu de la Afumati a continuat sá trimitá voievo-dului Transilvaniei si regelui Ungariei stiri des-pre miscárile trupelor turcesti, iar In momenteledramatice din vara anului 1526, cind Soliman vaporni cu forte uriase sá supuná Ungaria, Radude la Afumati a avut curajul sá. fáureascá planuripentru zádárnicirea expeditiei otomane,

6 Importanta luptei conduse de Radu de la Aftuna0 afost subliniaa si de unul din cei mai avizati cunoscatorial relaviilor turco-române din evul mediu, I. Matei, carescria cu chiva ani in urma : La résistance organisée pen-dant le ragne de Radu de la Afumati, la participationd'une grande partie des boyards menacés de perdreleurs terres , l'appui populaire accordé a cette lutte, di-terminèrent les Turcs a. renoncer ou tout au moins a ajour-ner l'exécution de leur plan. Ils avaient tout intérat aéviter une révolte de grandes proportions a. la vielle de lagrande bataille de Hongnie, ou le lendemain de celle-ci. Lesinstructions données à Ferruh Aga en 1525 sont tras clairesen ce sens : éviter tous les «troubles» ou toute action pou-vant compromettre les intérats du sultan",

www.dacoromanica.ro

VII. POLITICA INTERNAA LUI RADU DE LA AFUMATI

Avind o domnie zbuciumatá, a cárei principalápreocupare a fost piná la 1525 apárareaindependentei iárii §i a tronului su amenimat deMehmet beg, Vladislav al III-lea sau Radu Bádica,Radu de la Afumati nu a beneficiat de rágazulnecesar infáptuirii unui program mai larg de po-liticá interna, a. a cum s-ar fi Inti'mplat, desigur,dacá domnia sa ar fi decurs lini§tit §i continuuvreme de apte ani. Putem vorbi de o domnierelativ mai lin4titá Incepind de-abia din 1525,motiv pentru care am considerat cá acest capi-tol privind politica interná a lui Radu de la Afu-ma:0 poate fi plasat Inainte de a prezenta eveni-mentele anului 1526.

De la inceput trebuie sá spunem ca. informatiaprivind situatia interna a Tarii Românesti inaceasta vreme nu este prea bogatá ; din cerceta-rea atenta a izvoarelor istorice rezuttá Irma anu s-au produs schimbari notabile in principaleledomenii ale vietii interne a tarii asa cum ne sintele cunoscute In primele decenii ale secolului alXVI-lea. Mai agitata a fost viata social, undes-au inregistrat grave prejudicii din pricina lup-telor purtate atit intre pretendentii la tron, cit


si mai ales impotriva expansiunii otomane, lupteprezentate pe larg in capitolele anterioare.

Principalele ocupatii ale locuitorilor au ramascele traditionale : agricultura cu ramurile sale,mestesugurile, comertul, pescuitul. Dezvoltarea lora fost stinjenitá, fárá indoialá, in vremea lupte-lor care sileau populatia sá se retragá in locuriadápostite. Viata isi ream cursul normal dupáincetarea luptelor.

Bogátia tárii in produse agricole si in animaleimpresiona pe toti stráinii care o vizitau. De

raguzanul Michael Bocignoli afirma pe la1524 cá pámintul Tárii Románesti este gras,potrivit pentru culturá, afará de locurile unde etáiat de mlastini sau páduri. Regiunea este pro-ductivá in toate cele privind nevoile traiului...nu este nicáieri in altá parte o mai mare multimede vite, iar hergheliile de cai sint abia mai putinnumeroase deck turmele de vite márunte".

Peste douá decenii cind realitátile erau ace-leasi Anton Verancsics remarca si el faptulcá. Tara Románeascá si Moldova aveau pámint ro-ditor, fiind foarte bogate in vin, in bucate, invite i in herghelii".

Intrucit tehnica agricolá a fácut progrese lentede-a lungul veacurilor, este greu de precizat careera niveluI acestei tehnici in primele decenii alesecolului al XVI-lea. Din documente rezultáprincipalele cereale cultivate erau griul, meiul, or-zul, ovázul si secara. Intensitatea cultivárii ce-realelor esta doveditá de numárul mare al morilor,

91

www.dacoromanica.ro

ca si de cantit`Aile mari de gnu exportate la su-dul Dunárii.

Productivitatea la cereale pare sá fi fost cutotul deosebitá ; dupá unele stiri din a doua ju-mátate a sec. XVI, o másurá. de sáminfá dá 25si 30 de másuri". Chiar dacá aceastá 4tire pareexageratá, trebuie sá remarcám fertilitatea deose-bitá a solului, care, dupá un an de culturá, eralásat sa se odihneascá sau sá se refacá.

Stiri mai bogate avem despre comer, datoritáfaptului ca in desfásurarea acestuia erau necesareuncle reglementári scrise.

Comervul cu marile orase din sudul Transilva-niei s-a desfásurat mai departe in conditiile sta-bilite de Neagoe Basarab, care hotárise sá fievolnici negufátori (transilváneni) sá. yin& In sca-unul domniei mele, la TIrgoviste si la Tirgsor sila ampulung, dar sá vInclá oamenilor nostri curidicata, iar prin alte tirguri sá nu umble". Nea-goe Basarab luase si unele másuri de Intárire apazei la hotare, unde numise vátafi pe la mar-ginia (viitorii vátafi de plai).

Dupá cum remarca Radu Manolescu cu-noscut specialist In problemá stirile privind co-menul Tárii Românesti cu Brasovul in deceniulal treilea al secolului al XVI-lea sInt destul desárace si. ele constau indeosebi din salvconductecare garantau securitatea comervului Intr-o vremeIn care luptele si desele schimbári de domnie aucreat o stare de nesiguranfá pe care o deplingeaVladislav al III-lea in 1524, cind afirma ca ne-orin-duiala" din tará fácuse sá se Inmulteascá Inmod deosebit ráufácátorii".

92

www.dacoromanica.ro

ComerTul cu Transilvania a suferit, fárá ludo-ialá, In timpul luptelor pentru tron din Tara Ro-mAneascá, dud hotarul de nord al Tárii se Inchi-dea si se luau másuri speciale de paz. and vre-murile se linisteau, domnii cereau reluarea nego-Tului cu Brasovul i Sibiul, deschizInd cálle de co-mer; pentru neguTátori si sáraci, ca toti sá sehráneascá In bung voie si In pace", cum spuneaVladislav al 111-lea, Intr-o scrisoare din 1523.

Radu de la AfumaTi a Incurajat comertul cunegustorii brasoveni i sibieni, care l-au i spri-jinit In luptele sale antiotomane, ca i In expedi-Tiile pentru reocuparea tronului.

Schimburile comerciale cu orasele transilváneneau cunoscut îns i unele momente dificile In anul1525 clnd Radu de la AfumaTi a refuzataccepte noua monedá" impusg de brasoveni, deirecunostea cg Tara sa se aproviziona prin oa-menii" Brasovului sau In 1528, chid acesterelatii au fost turburate de situaTiaanume de trecerea negustorilor sasi In tabára luiFerdinand de Habsburg ; In douá scrisori din 23februarie si 3 aprilie 1528, domnul Tárii Roma-nesti aráta brasovenilor c supusii si i se plInse-será cá erau opriTi sg. cumpere gnu i alte pro-duse alimentare, dei domnul asigurase libertateacomerTului In Tara sa, unde negustorii transilvá-neni puteau cumpára sau vinde produsele Inlungul si In latul Tárii noastre". Prin asemeneamásuri restrictive, negustorii brasoveni, ca si ceisibieni, cáutau sileascá pe Radu de la Afu-maTi s treacá de partea lui Ferdinand de Hab-sburg, aflat In confilct cu I. Zápolya.


Domnul le cere brawvenilor sii asigure libertateanegotului indeosebi cu cereale i deschiderea dru-murilor comerciale ut veheantur victualia vide-licet triticum et alia victualia, quae sunt necessecolonis nostris, et aperantur vicie versus regnumnostrum". El ii asigurá, totodatá, cá nu are in-tentii agresive fa á de Transilvania (quod malanon agerem nec facerem aliquam devastationemin regno regiae majestatis), dar cá nu-i va cruyape brapveni dacá nu-i va lása pe supuii si sácumpere hrana necesará.

In vremea domniei lui Radu de la AfumaTi (in-deosebi dupá impácarea cu Poarta din 1524) do-cumentele amintesc despre extinderea comer;uluicu Imperiul otoman. Astfel, la 1 aprilie 1526,dud Radu voca intárea mánástirii Tismana drep-tul de a ncasa vama de la Calafat, se preciza catrebuiau sá se pláteascá : 6 aspri de un cal, 3aspri pentru un bou, 2 aspri de o vacá, un asprupentru cloua oi, doi aspri de un sac de grit', treibolovani de sare din 100 de bolovani i 10 aspripentru un butoi de vin. Animalele, griul, vinul

sarea erau deci principalele produse exportatede Tara Romaneasca la sudul Dunárii.

*

Viata social á a epocii lui Radu de la Afumatia fost destul de agitatá datoritá in primul rindluptelor i nesiguranwi pe care acestea o creau.

Domnia lui Radu vodá a fost tulburatá dec4iva pretendenTi, care au stems In jurul loro parte din fortele sociale ale Tárii Românesti,in primul rind grupuri de boieri care urmáreau


sá. acapareze puterea politicá dominatá in aceastávreme de puternica factiune a PIrvulestilor" (par-tizanii lui Pirvu banul Craiovescu).

In afará de pretendentul venit din Moldova siInvins la Bráila (despre care va fi vorba In ca-pitolul urmátor), Radu de la Afumati a mai avutde luptat si cu alti doi yretendenti care au pro-vocat dezordine In tara. Este vorba mai mtlide un domnisor", ridicat In Oltenia (probabilIn anul 1525).

Victoria Impotriva pretendentului este amintitátntr-o scrisoare a lui Radu de la Afumati catrebrasoveni In care este trecutá doar ziva si luna(7 decembrie), fárá an (scrisoare datatá de edi-tor c. 1525). In document se spune cá se ridicaseun vrájmas" (nu lotru", cum slut numiti de obi-cci pretendentii) din Mehedinti, iar domnia meaam trimis pe cinstitul dregátor al domniei mele,pe jupan PIrvul banul, cu curtea domniei melede s-au bátut cu &ma". In aceastá luptá vráj-masul" a fost ucis impreuná cu Intreaga lui oaste,de s-a fácut multá moarte asupra lor, fárá nu-már" (bez cisla).

Din textul scrisorii rezultá cá vrájmasul dom-nului a gásit numerosi aderenti In Oltenia, calupta cu partizanii si a fost destul de grea sicá In aceastá luptá au cázut multime fárá numár"de partizani ai pretendentului.

Cine poate fi misteriosul vrájmas" ? ---, Nucredem cá el este fostul domn Vladislav (cumsustineau N. Iorga 4i Stoica Nicolaescu), Intru-clt acesta nu se putea ridica din Mehedinti, ci Inregiunea Dunárii, unde 11 sprijineau otomanii. Inplus, Radu de la Afumati nu ar fi ascuns nu-

95

www.dacoromanica.ro

mele vrájmasului ucis In luptá dacá acesta ar fifost Vladislav al 111-lea, cel care i-a cauzat atheanepláceri In anii 1523-1525 1.

La un eveniment asemánátor se referá si undocument mai tIrziu, din 1579, prin care se in-tárete lui Manea, fiul lui Mogo, ociná la Poiana,pe Jales (deci aproape de Mehedinti !), fostá a fi-ilor lui Batt' care se spune In documentau fost hicleni, eáci clnd s-a bátut ráposatulRadul voievod cu pgtnii turci, cu Mehmet beg,fiul lui Ali beg, pentru crestini, sá nu stápIneascápgînii turci Tara Româneascá, iar fiii lui Biltusi cu aiçi erbi (hlapi), ei s-au sculat asupra capu-lui ráposatului Radul voievod ca sá fie domn tutlotru, anume Dragoslav purcarul".

Acest document emis la o jumátate de secoldupá uciderea lui Radu de la Afumati estedeosebit de interesant, dar stirile furnizate de elnu pot fi acceptate In Intregime. Mai intii, estegreu de acceptat ideea c locuitorii se puteau ri-dica Impotriva domnului lor Intr-un moment degrea cumpáná pentru soarta rii, clnd Radu selupta sá nu stápIneascá turcii Tara Româneascr,adicá In anii 1522-1523. Este vorba probabilde o miscare posterioará acestei date.

Nu credem cä N. Iorga are dreptate rind sustinepretendentul s-ar fi ridicat impotriva lui Radu Mica(Pretendenti domnelti, p. 72). La 7 decembrie 1523dica avea alte griji nu se putea lupta cu pretendentul ;este evident a Radu vodä din scrisoare este Radu de laAfumati. De altfel, în Studii fi documente, VI, p. 594,acelasi N. Iorga susvine cà pretendensul invins in pärtileoltene de oastea lui Radu de la Afummi ar fi fost Vladis-lav al III-lea.


In al doilea rind, nici un document din pe-rioada domniei lui Radu de la Afumati nu amin-teste de un personaj cu numele de Dragoslav pur-carul, care rámine destul de misterios.

Cit priveste serbii" de care este vorba In text(numiti astfel probabil si cu sens peiorativ), aces-tia nu se amestecau in general in luptele pentrutron, care erau apanajul taberelor boieresti. Arfi unul din pOnele cazuri in care fáránimea isisusvinea propriul su candidat la tron, pe enigma-ticul Dragoslav purcarul.

Dacá mai adáugám si faptul cá pe lespedea demormint a viteazului domn mai este amintitáo luptá cu Oranii" (horani) la Poenari, inTe-legem cá in Tara Româneascá exista in aceastávreme o puternicá stare de nemulTumire ce semanifesta uneori in forme violente (Asa cum ammenTionat in cap. IV, din 1523 dateazá primaporuncá de ascultare" adresatá de domnie Ora-nilor aserviti).

Nemulvumirile nu erau create numai de nesi-guranTa In care tráiau locuitorii, dar si de altecauze, printre care birurile mari necesare plá%iiharacidui sau mercenarilor din armata domneascá.Din vremea domniei lui Radu de la Afumavi da-teazá primul caz de pierdere a unei ocine dinpricina neputintei de a o pláti de bir (docu-ment din 10 noiembrie 1528).

intr-un alt document, din 25 iulie 1557, sespune cá trei locuitori din Cocoseni si-au inchinatocinile lui Talapi logofát care le plátise biruriledin zilele lui Radu voievod care a pierit la Rim-nic Odd' in zilele lui Vintilá voievod, birurile fac4000 de aspri". Rezultá din acest document ca


biruriie datorate de trei gospodárii de megiasi petimp de circa 10 am (1524-1534) insumau4 000 de aspri, revenind de gospodárie circa 133de aspri anual, adicá aproximativ doi galbenisi jumátate, suma destul de mare pentru aceastáepoca. Putem spune deci cá, incepind din vremeadomniei lui Radu de la Afumati, birul devineG greutate pentru locuitorii reirii, siliti uneori säliinstr'áineze proprietarile pe care nu le mai puteauplà'ti de bir.

In timp ce unii locuitori nu dispuneau nici debanii necesari pentru plata birului, marii bo-ieri stápineau averi Intmse ; de pildá, Neagoedin Pens, mare vistier, stáptnea, la 1 iunie 1526,36 de sate si circa 500 de robi.

Datoritá numeroaselor schimbári de domni dinaceastá perioadá, boierii treceau adeseori dintr-otabárá in alta, fiind pasibili de acuzatia de hi-clenie" (---- trádare) din partea domnului pe careil páráseau. Documentele ne pástreazá numeleunora dintre boierii considerati hicleni", fárá 'in-doialá Insá. destul de putini fatá. de totalul celorcare hi schimbau patronul dupá imprejurári.

Cazurile repetate de hiclenie" l-au determinatpe domn sá formuleze principiul dupá care eraupedepsiti hiclenii" : la 3 iurne 1528, Radu de laAfumati aráta cá judecase cu toti dregátorii siboierii si dupá dreptate si dupá lege" cá. dacácineva piere de hiclenie, iar agonisita si averile(acestuia) sá fie domnesti".

Aplicarea acestui principiu de confiscare a ave-rilor celor dovediti hicleni" a dus la trecerea inpatrimoniul domniei a numeroase averi. Iatá ei-teva cazuri cunoscute : Hamza spátarul a pierdut

98

www.dacoromanica.ro

ocina din Uibá.resti, vii i mori la Stoicánesti cuhiclenirea domniei mele" (document din 4 august1522) ; Pruncea si-a pierdut si el ocina din Bá-deniBuzáu cu rea hiclenie fatá de domniamea" (documente din (1523-1528> si 14 fe-bniarie 1536) ; lui arstian $upitul i s-au confiscataverile pentru acelasi motiv (13 noiembrie 1525);aceeasi soared' au avut-o bunurile fiilor lui Biltucare s-au sculat asupra capului" lui Radu de laAfumati (document din 1579).

Ceca ce se cuvine subliniat este faptul c Radude la Afumati (spre deosebire de urmasii siMoise vodá, Vlad Vintil, Radu Paisie, MirceaCiobanul, Alexandru Mircea s.a.) nu urmáreaucidá pe boierii hicleni", ci doar le confiscáaverea.

Ocinele celor hicleni" erau utilizate indeosebipentru rásplátirea boierilor care se distingeau prinslujbá dreaptá i credincioasá" fa; á de domn,precum : Neagoe postelnic (document din 4 au-gust 1522), Manea mare vornic (document din13 noiembrie 1525), Balaur logofát (14 februarie1536), Dragu spátar (document din 19 ianuarie1575-1576), Radu Furcovici vistier (documentdin 22 august 1575) s.a.

In afará de boierii miluiti" pentru dreaptási credincioasá slujbá, alti boieri 6 slugi domnestiau primit diverse danii de la domn, fára sá sementioneze motivul daniei ; de pildá, Radu stol-nicul a primit un sálas de tigani din sálaseledomnesti (1525-1526) ; Giura logofátul o ocinádomneascá (5 mai 1538) ; Firtat clucerul loculdomnesc Matca Verzei (7 iulie 1526) ; sluga dom-neascá Gorlát ociná la Curtisoara (30 mai <1528>)


etc. Este de presupus c beneficiarii acestor da-ni s-au remarcat i ei prin slujbele aduse domnu-lui arii, attt tn timp de pace clt i in vreme derázboi.

Printre cei rásprátiti de domn nu se gásesc nu-mai boieri, ci i oameni de conditie mai modesta'.Dintr-un document din 28 august 1579 aflám ast-fel ca doi locuitori, Stoican si Preda, lásaserá ur-masilor lor satele Gubaucea i Drágneiul, do-bIndite cu vársare de sInge inca*, din zilele lui Raduvoievod care a pierit la Rtmnic".

Dupá cum rezultá din cazurile citate, Radude la Afumari a rasplatit cu generozitate slujbeleaduse domniei i rii, indeosebi in timpul lupte-lor cu otomanii, cind multi locuitori #-au datviata pentru apararea patriei.

Pe ring daniile fácute boierilor, Radu de laAfumati a fácut numeroase altele mánástirilordin tara', attt din averea sa personará, clt si dinveniturile tárii : astfel, a dáruit mánástirii Argesjumátate din satul Pitesti, plátitá cu 30 000 de as-pri din vistieria domneascá (3 iunie 1528) ; epis-copiei de Buzál i-a dáruit 6 sálase de tigani,douá máji de peste, 15 vedre de miere, gáletilede la 170 de case, cásária din judetul Buzau, 300de vedre de vin etc. (8 septembrie 1525) ; mánás-tirii Snagov vináriciul i perperii de la Valea Cá-lugárenilor (1527-1528) ; mánástirii Seaca-Muse-testi i-a dáruit mai multe salase de tigani (6 fe-bruarie 1526) ; mánástirii Tismana vama de laVilcan (2 februarie 1528) etc.

In afará de daniile personale, Radu de la Afu-mati a retnnoit pe cele mai vechi, fácute Indeosebide Neagoe Basarab : Balta Doamnei intáritá m'a"-


nástirilor Glavacioc, Bolintin, Nucet, StrimbuMusetesti la 3 aprilie 1526 ; v ama de la Calafat,indritá manástirii Tismana, la 1 aprilie 1526 etc.

Domnul a fost la fel de generos cu mánástirilede la Muntele Athos, unde urmInd pilda luiNeagoe Basarab a fácut citeva danii mánás-tirii Hilandar i-a dáruit 10 000 de aspri, mánás-tirii Turnul lui Arbánas 1 200 lar apoi 3 000 deaspri etc. ; daniile se fáceau din dorinTa dom-nului de a fi considerat nou ctitor" la MunteleAthos.

Ctt priveste organizarea rii n vremea dom-niei lui R adu vodá, ea nu diferá de aceea dinprimele douá decenii ale secolului. Domnul con-ducea Tara cu ajutorul sfatului domnesc, formatdin aceiasi dregátori : marele ban, marele vornic,mare'e logofát, marele vistier, marele spátar, ma-rele comis, marele stolnic, marele paharnic si ma-rele postelnic (funcTie ocupatá uneori de douá per-soane). Mai rar sint amintiTi ca membri ai sfatu-lui domnesc si alTi dregátori, ca marele portarsau marele armas.

Principalii dregátori ai domniei lui Radu de laAfumaii au fost : Pirvu Craiovescu mare ban,Drághici din Floresti mare vornic, Manea Per-sanu mare vornic, Neagoe din Peris mare vis-tier si mare vornic, Tudor din Drágoesti marelogofát, Vilsan Furcovici mare vistier, Radu allui Furcá mare spátar, Drághici din Márginenimare comis, Badea Aiaz Izvoranu mare postelnic,

101

www.dacoromanica.ro

Dragu din Orboqti mare postelnic tovi fi-ind membri ai unor puternice familii boiere$ti,foarte influente In aceastá epocá.

Numeroi colaboratori apropiati ai domnuluiau fost ucii in luptele cu agarenii" (= otomanii)din anii 1522-1524 pentru credinTa crqtiná".Numele lor a fost pastrat de pomelnicele mánás-tirilor Argq 4i Govora, unde slnt pomeniti prin-tre cei morvi In btlii1e purtate boierii : Captarelogofát, Harvat mare logofát, Dumitru din Vá-cáre4ti mare vistier, Neagoe vistier, Neagoe marespátar, Oancea din Batiu vistier, Radu vornicul,Stanciu Benga portar, Udrea din Boldesti marevornic, Vladislav clucer, Baldovin pircálabul etc.

Numeroi alvi boieri strit amintivi ca participantila luptele cu turcii, reu4ind s rmin în vigáBalaur logofát, Coadá clucerul, Diicu din Izvoranimare comis, Dragomir spátarul din Pietropni,Giura postelnic din Stáne4ti, Jitianu stolnic, ManeaPerlanu clucer, Silica din Suici vornic, Toma banuldin Pietropni, Turcin clucerul, Vilsan Furcovicivistierul, Radu Pap.dia mare paharnic, Radu por-tar, Balica medelnicer, Cirstea vistier, Dumitrupircálab, Maican spátar, Vlad ban etc.

I-am amintit aici pe boierii cunoscuvi catori In btliile cu agareniiff din anii 1522-1524,pentru c ei au constituit una din cele mai glo-rioase generatii de viteji cavaleri ai boierimii noas-tre, care l-au secondat cu cinste pe domnul ri-

2 Pentrt. toyi o.cestia vezi N. Stoicescu, Dictionar al ma-rilor dreeitori din Tara Romaneasc4 ¡i Moldova, sec. X IVXVII, Buc., 1971, s.v.

102

www.dacoromanica.ro

dicat de ei ca s conducá lupta pentru apárarea

O problemá pe care trebuie sá o discutám aicieste aceea a relatiilor lui Radu vodá cu mareaboierime, In deosebi cu Pirvulestii", despre cares-a spus c au ajuns sá. tuteleze domniaimpuná propria lor linie politica, indeosebi in re-latiile cu Poarta.

Domnul exercitat atributiile de suveran caonce alt voievod, fárá a fi fost influentat in moddeosebit de o partidá boiereascá. Poruncile aspreadresate de domn unora din supusii si sint odovadá despre fermitatea cu care ti indeplineaatributiile domnesti. Dregátorii care nu respectauhotártrile domnului erau amenintati cu porunci degenul acesteia : mai ráu dectt tine nu va pátinici un cm« (document din 7 ianuarie <1526)).

Dregátorii care nu-si indeplineau obligatiileslujbei lar erau pedepsiti cu asprime ; de pildá,in 1528, niste portárei care nu respectaserá po-runca domnului cu privire la gázduirea ,mor soliau fost bátuti cu 150 de lovituri de toiag.

Vom insista In chip firesc asupra problemelormilitare : organizarea, dotarea ,si efectivele arma-tez, Cu ajutorul cáreia Radu de la Afumati a asi-gurat independenta

In caz de mare primejdie se cherna sub armeconform traditiei oastea cea mare", pe caredocumentele din timpul domniei lui Radu de laAfumati nu o amintesc printre scutirile de slujbeacordate satelor unor boieri sau mánástiri (Eaeste mentionatá intr-un document dat de Moisevodá la 12 mai <1529), ceea ce dovedeste c exista i inainte de aceastá. datá).

103

www.dacoromanica.ro

Pe 11110. oastea cea mare", pe care o comandadomnul, izvoarele amintesc si de curteni. De pildá,Pirvu Craiovescu mare ban a invins un preten-dent ridicat in Mehedinti cu ajutorul curtenilordomnului, pusi sub comanda sa.

In aceastá vreme existau incá cete de ostenicare depindeau de marii dregátori. Cronica táriiaminteste astfel cá. marele ban Pirvu Craiovescu1-a izgonit din tali pt vodá Vladistav In frunteavoinicilor" (---- ostenilor) sái, care trebuie sá fifast destul de numerosi pentru a putea infringeoasteA domneascá.

ExistenTa acestor osteni aflati in slujba marilordregátori este doveditá si de unele documenteca cel din 3 august 1529, In care citim cá. acelasiPirvu Craiovescu, mare ban, miluise mai multeslugi" ale sale cu douá ocine In Oltenia, cápá-tate cu dreaptá si credincioasá slujbá. si cu singevársat In tot locul", se intelege luptind aláturi demarele ban.

Unele documente vorbesc chiar de participa-rea acestor slugi" la luptele conduse de Radude la Afumati. De pilda, intr-un document alepocii se spune : astfel, cind a fost rázboi laClejani, a iesit Stanciul, tatál lui Simul, inainteaacelor amIndoi (Barbu si Pirvu Craiovescu) culancea. Astfel, tare s-a nevoit (Stanciu) cu dreaptási credincioasá slujbá, piná eind a pierit. lar dupáaceea Pirvul ban, el a dat acea mai sus-zis á ociná(din Turceni) si i-a miluit si pe fiii lui Stanciul,pe Simul si pe fratii lui, pentru slujba tatáluilor".

Pe lingá oastea de tará, Radu de la Afumati aavut In slujba sa numerosi trabanti si secui mer-


cenan i din Transilvania, care I-au sprijinit in lup-tele purtate Impotriva agresiunii otomane.

Dei nu dispunem de date contemporane privindefectivele armatei Tárii Românesti In vremeadomniei lui Radu de la Afumati, putem deduceaceste efective din documentele epocii lui Nea-goe Basarab, care sustinea, pe la 1517, cá poateridica la luptá 40 000 de ostasi. Se Intelege cá,In Imprejurárile grave din anii 1522-1523, cIndTara era amenintatá cu transformarea In pasallc,Radu de la Afumati va fi avut sub comanda saefective asemánátoare, formate in cea mai mareparte din táranii care-si apárau glia strámoseascá.

Oastea Tárii Românesti nu a fost Inzestratácu piese de artilerie, deoarece asa cum amarátat cele 32 de tunuri de care dispunea tarala moartea lui Neagoe Basarab au fost trimisepeste Dunáre de Mehmet beg In decembrie 1521de aceea, In luptele din 1522-1524, oastea luiRadu de la Afumati a fost sprijinitá de tunuriletrimise din Transilvania, de unde primea, de ase-menea, plumb si silitrá pentru armele de foc.

*

In Incheierea acestui scurt capitol se cuvinesi spunem clteva cuvinte despre realiz'arile cul-turale i artistice ale epocii lui Radu de la Afu-mati.

Dupá cum observa Nicolae Iorga, Inrudirea luiRadu de la Afumati cu familia lui Neagoe Basa-rab a fácut din el reprezentantul pe scaunuldomnesc al curentului (cultural) pe care asa demult 11 intárise Inaintasul su".


Asa se explicá faptul cá In anul 1526 dupácásátoria sa cu domniva Ruxandra Radu vodás-a considerat dator sá zugráveascá celebra ctito-rie a socrului su de la Curtea de Arges. In F'-sarna pus á la 10 septembrie 1526, cu prilejul in-cheierii lucrárilor, executate de talentatul zugravDobromir, Radu de la Afumati aratá cá doamnaDespina, soacra sa, ti amintise cá biserica luiNeagoe rámásese nezugrávitá, ceca ce fi obligasesá o ispráveascá spre a se numi si el ctitor allácasului.

In textul pisaniei se mai aratá cá Radu de laAfumati pusese sá i se zugráveascá chipul in bi-sericá dupá porunca lui Neagoe voievod si vo-inta lui" 3, ceea ce dovedeste cá el a vinut seamade dorin;a ctitorului si a familiei sale.

Pictura bisericii lui Neagoe din Curtea de Ar-ges este principala realizare artisticá a epocii luiRadu de la AfumaTi. Dupá cum au remarcatspecialistii, In faza incheiatá In 1526 s-au zu-grávit numai cele trei suprafeye ale incáperii mor-mintelor din sud (care apartinea familiei lui Nea-goe Basarab), másurind in lime mai mult de1,50 m, precum si cele douá suprafete cuprinseintre fereastra si pilastrul sudic al zidului vesticsi dintre acest pilastru si usa mare a bisericii,

3 Se in;elege cg Neagoe nu avea cum sg-i porunceascgdirect lui Radu de la Afumali ; in textul pisaniei pus ä lactitoria sa se spune cg viitorul socru al lui Raclu vodgnu si-a putut termina opera inceputg deoarece s-a dusla vesnicele Igcasuri' : el a rugat pe urmasul su la tronsä ispräveascg si sä zugrgveascä chipul lui" unde a po-runcit (Gr. Tocilescu, Biserica episcopaki a ma'neistirii Cuneade Argel, p. 22).


aflate, in mare parte, in afara incáperii mormin-telor. In aceastá faz, Radu de la Afumati a puss'.4, se picteze in incáperea mormintelor cele treimari familii voivodale, care, spre deosebire de ce-lelalte imagini, poartá trei chivoturi : familia saproprie (Radu de la Afumati si doamna Ruxan-dra) cu chivotul bisericii minástirii Arges, vázutdin profil, familia lui Neagoe (Neagoe Basarab,doamna Despina si cei sase copii), cu acelasi chi-vot, vázut din fatá, si familia cneazului Lazár(cneazul Lazár, cnejina Milita si doi copii) Cuchivotul bisericii Ravanita, din profil.

In afara incáperii mormintelor au fost zugrá-viti Radu (ce! Mare), Mircea (cel Bátrin) si(Nicolae) Alexandru 4i, probabil, Vlad Cálu-gárul. Prin zugrávirea acestor predecesori ai si,Radu de la Afumati cauta sá-si dovedeascá genea-logia sa domneascá 4i sá-si legitimeze astfel dom-nia, atit ca urmas al lui Radu ce! Mare, cit 4ica ginere al lui Neagoe Basarab.

Pictura bisericii lui Neagoe din Curtea de Ar-ges nu este singura realizare a acestei epoci zbu-ciumate, care nu a fost propice dezvoltárii artelor.

Un monument important al acestei epoci trebuiesá fi fost curtile domnului de la Afumati, de undeviteazul voievod emite un hrisov la 11 septembrie1525. La sfirsitul secolului trecut locuitorii satuluimai pástrau amintirea acestor curti domnesti, darele nu au fost descoperite incá de arheologi.

In aceeasi epocá s-a construit biserica Sf. Ni-colaeAndronesti din Tirgoviste, cláditá de Ma-nea Persanu mare vornic in 1527; ea nu se maipástreazá deoarece a fost avariatá de °stile oto-

107

www.dacoromanica.ro

mane In 1595, hind refácutá de Matei Basarabdoamna Elina la 1653.Dupá cum s-a arátat nu de mult, din aceastá

vreme ar data si biserica fostei mánástiri dinGeoagiu de Sus, ridicatá probabil de Radu dela AfumaTi In timpul pribegiei sale In Transil-vania. Mentionám c domeniul Geoagiului a fostdáruit la 9 iulie 1517 de regele Ungariei lui Nea-goe Basarab i fiului su, Theodosie, cu scopulca, In cazul In care domnul ar fi fost silit sá-sipáráseascá Tara, sá. se refugieze la noi In Taranoastrá, In siguranfá, cu fiii i fiicele sale si cuboierii i lucrurile sale si s aibá un loc sigur"(de refugiu). Dupá moartea lui Neagoe si a fi-ului su, Theodosie, la 30 iulie 1523, domeniulGeoagiului se afla In stápInirea lui PIrvu Craio-vescu mare ban, Harvat mare logofát si Oanceavistierul.

O operá de o deosebitá valoare artisticá si is-toricá este lespedea de pe mormIntul lui Radu dela Afumati din biserica mánástirii din Curtea deArges, In care viteazul voievod este reprezentatcálare, cu buzduganul In mina dreaptá si cu man-tia fluturInd ; In partea de jos a pietrei funerareeste sápat un text unic In istoria noastrá, si anu-me lista bátáliilor purtate de domnul ráposat pen-tru apárarea fárii, text folosit In lucrarea noas-trá (vezi cap. IX).

Dupá cum au remarcat specialistii, imaginea luiRadu de la Afumati de pe piatra de mormIntutilizeazá ca model pe sfIntul militar Dimitrie,sculptat pe usile de la mánástirea Snagov. Fap-tul c pentru chipul lui Radu de la AfumaTi s-aales ca model un sfInt militar nu este IntImplá-


tor. Radu de la Afumati era socotit un luptátorImpotriva Semilunei. Imaginea de pe piatra demormInt... este a unui cruciat, In sensul rásári-tean, asa cum fuseserá si sfintii militari, asa cuml-au vázut probabil urmasii pe Stefan cel Mare".

Piatra de mormInt a lui Radu de la Afumati vafi utilizatá mai tirziu pentru alte douá operede acelasi gen : pietrele tombale ale altor doi vi-teji, Albu Golescu si Stroe Buzescu, care repre-zintá si ele ilustrarea a douá pagini de cronicáIn care ni se relateazá vitejia celor dispáruti".

0 ultima problemá pe care o vom prezenta aicieste aceea daca a existat sau nu o cronicrz a luiRadu de la Afumati, problemá ce a seirnit In ul-tima vreme discutii contradictorii.

Primul care a sustinut existenta unei croniciscrisá In parte sub domnia lui Radu de la Afu-mati" a fost P. P. Panaitescu, care a adus douáargumente In sprijinul afirmatiei sale : atitudineabinevoitoare a autorului fatá de factiunea Craio-vestilor si faptul cá, fiind scrisá In vremea lupte-lor cu turcii, sustine atitudinea luptátoare pentruindependentá".

Opinia lui P. P. Panaitescu a fost Imbráti-satá si de alti autori, care au afirmat fárádovezi convingátoare cá aceastá cronicá ar fifost redactatá In 1525 §i cá ea cuprindea istoriaTárii Românesti IncepInd de la 1290.

0 opinie asemánátoare a sustinut de curIndsi Stefan Andreescu, care afirmá cá este vorba deprima cronicá a Tárii Românesti ce ilustreazá cuprecizie exceptionalul efort militar si politic anti-otoman sustinut de societatea vremii.


Dupá opinia noastrá:, ar ffumentele aduse in spri-jinul existent-ei unei cronici a epocii lui Radu dela Afumati nu sint convingc7toare. Dacá ar fiexistat o asemenea cronicá contemporaná cu dom-nia viteazului conductor de osti sint greu de in-teles erorile de datare pe care le cuprinde 4 saufaptul cá nu aminteste decit o micá parte dinluptele purtate impotriva otomanilor, lupte pecare le cunoastem din textul de pe lespedea demormInt a lui Radu de la Afumgi, acesta, tn-tr-adevár, contemporan cu epoca.

In plus, dacá ar fi existat o astfel de cronicá,ea este destul de incompletá : nu aminteste decitde o singurá domnie a lui Vladislav al In-lea,nu spune nimic despre scurta domnie a lui RaduBádica, despre lupte'e lui Radu de la Afumgicu ceilalli pretendemi etc. Din aceste motive con-siderám cá nu sint dovezi suficiente pentru a sus-Tine existenTa unei cronici a lui Radu de laAfumati.

4 De pilda, se spune c Mehrnet beg a peadat regi-unea Buzau in luna lui mai in 2 zile", dei evertimentuls-a produs in nov. 1521 ; se afirma ca, la alegerea saca domn, Radu de la Afumati era ginerele lui Neagoe Ba-sarab, dei a devenit solul Ruxandrei in 1526; se sus-fine c Radu de la Afuma0 s-ar fi dus la Poarta in1523, fiind oprit acolo multa vreme", dei in acea vremevoievodul se afla in Transilvania etc.

www.dacoromanica.ro

VIII. 1526 AN D GREA CUMPANA.INCERCARI DE SALVAREA REGATULUI MAGHIAR

RELATIILE LUI RADU DE LA AFUMATI CUSTEFANITA VODA AL MOLDOVEI

In momentul in care Radu de la Afumaii tiasigurase stabilitatea domniei dupá numeroaselupte si se creaserá conditii favorabile ref aceriifárii atit de greu incercatá In anii 1521-1525,pe plan extern se pregátea unul din evenimentelecu consechne grave pentru soarta Europei centrale,care va influen;a si situaTia fárilor romane : estevorba de campania sultanului Soliman din varaanului 1526, care va duce la prábusirea regatuluimaghiar.

Planul acestei campanii fusese intocmit de sul-tan pentru primávara anului 1526. La 18 de-cembrie 1525, oratorul regelui Sigismund I alPoloniei scria din Brasov regelui Ungariei cá. aflasedespre intentiile sultanului de a ataca in primá-vará Ungaria, de unde rezulta nevoia de a selua másuri de paz á si de intárire a pregátirii mi-litare. Intr-un astfel de climat, domnul Tárii Ro-mânesti era bánuit pe nedrept cá. intentionapredea turcilor pe voievodul Transilvaniei (Woye-voda vero Transalpinensis promisit ipsi Turcu Wo-yevodam Transilvaniensem extradere). In realitate,Radu de la Afumati, care era informat despreintentiile turcilor prin oamenii i, transmitea sti-

111

www.dacoromanica.ro

rile aflate In Transilvania §i Ungaria. De pildá,la 27 martie, Antonio Burgio anunta din Buda laVatican cá venise un sol de la Radu Voclá, vo-ievodul transalpin, sá anunte cá turcii construi-será trei poduri la Nicopole. Solul 11 asigura perege ca domnul, Impreuná cu toti baronii (= bo-ierii) si, era gata sa se expuná la once pericol,sá se uneascá cu voievodul Transilvaniei §i sáse opuná turcilor, cu conditia cá, dacá va trebuisáli páráseascá Tara, regele sá-i asigure un locde refugiu In Ungaria, unde sá poatá trái cu aisi (l'ambaxada sua 6 questa : che lui como bonsuietto di la sua Maestá insieme cum tutti li Ba-roni et Principi del Regnio 6 prontissimo di ex-ponersi ad ogni periculo, et din coniungersi cumlo Voyvoda di Transilvania, et di obstare alTurco, purche sua Maestá lo assecuri, che perden-sosi quella provintia li dia luoco qui in Ungaria,ove possi egli insieme cum li suoi vivere).

In aceeai zi, voievodul Transilvaniei anuntáel printr-o scrisoare curtea regará cá un spion

al su vázuse un ponte gia fatto in un certoloco sopra Nicopole" §i ti exprima teama caotomanii vor asedia Brawvul »cita princi-pale" i Sibiul.

La 11 aprilie, acelqi nuntiu apostolic Burgioaráta cá veniserá la Buda trimi§i ai lui Radude la Afumati i ai lui I. Zápolya cu §tirea caturcii au demolat cele trei poduri fácute la Ni-copole qi. din materialul rezultat construiserá altedouá poduri, unul pe Nistru §i altul la Chilia, cuintentia de a trece prin Moldova spre Transil-vania. Din aceste texte rezultá ca, In primávaralui 1526, turcii pregáteau (sau simulau pregáti-

112

www.dacoromanica.ro

rea ?) un atac prin Tara Româneascá sau Mol-dova spre Transilvania. Realizarea planului a tre-buit aminatá din pricina situatiei nesigure de lagranita de rásárit a Imperiului otoman, ca si adezordinelor din armata padisahului. Dupá res-tabilirea ordinii, sultanul si-a pregátit temeiniccampania ; initial se pare cá atacul trebuia sá sedesfásoare pe traseul Tara RomâneascáTransil-vaniaUngaria, dar acest plan a fost abandonatapoi din motive strategice si inlocuit cu altulcare viza atacarea regatului Ungariei dinspre sud,prin nordul Serbiei, unde otomanii detineau puter-nica cetate a Belgradului, cuceritá de ei in 1521.

Situatia Ungariei Inainte de marea campanieotomana din 1526 era disperatá. Ea este preg-nant prezentatá intr-un raport al nuntiului pa-pal Burgio, adresat papei la 18 ianuarie 1526»Tara aceasta nu este In stare sá se apere singurá,depinde de dispozitia dusmanului. and nu ráz-besc sá achite lefurile garnizoanelor de la hotare,cum se poate astepta sá se ridice Inaintea intregiiputeri a sultanului ? Domnii (--= nobilii) tráiescpentru ei, nemesimea e impártitá in particle. Dar,chiar dacá ar domni intre ei intelegerea, fárá pre-gátiri de rázboi, nu se poate ajunge la nimic. Potsá, dea o bátálie, dar, dacá o pierd, nu au nicio Intáriturá unde sá se retragá, ca sá astepteajutor. lar ajutor, de unde ? Germania e o scenáde tulburári si e dusmana natural a natiunii ma-ghiare, 1 iar Polonia a Incheiat pace cu turcii..,

1 Cind regele Ungariei a cenit ajutorul principilor ger-mani, intruni;i la Viena in 1522, acqtia au ràspuns c'isoldalii trim4i in ajutor in anii trecuvi au fost tratavi in-tr-un mod nu prea amical (Ungarie provinciales superiori-

113

www.dacoromanica.ro

tini dau seama c1/4á, clac á sultanul vine cu o ar-matá puternicá, nu exista speranfá ca tara sá fiesalvatá".

ConstatInd indiferen;a magna;ilor maghiaripentru soarta fárii lor, acelasi bine informat car-dinal Burgio scria secretarului papal exagerIndevident pentru a fi mai plastic dacá Unga-ria ar putea fi salvatá din vlrtejul primejdiei tur-cesti pentru un pre; de trei florini, nu s-ar gásiIn toatá Tara trei oameni gata sá facá acest sa-crificiu".

Regele Ludovic al II-lea recunostea el Insusistarea de nesiguranfá In care se gásea regatul sáu;el declara cá se teme mai mult de turcii dinUngaria, declt de cei din Turcia".

Dupá cum informa pe Carol Quintul In 1525,regele Ungariei era constient de faptul cá. sulta-

bus annis alienos milites, ipsis contra in f edeles subvenientes,as pere ac minus amice exceperunt atque tractaverunt)

ca se gasesc printre unguri oameni care declara camai bine se supun turcilor decit sà primeasca ajutorulgermanilor i boemilor (sunt qui ref erant, aliquos Ungarospalam predicare, malle turcic um imperatorem agnoscere su-um principem, quam bohemis et germanicos auxiliis uti etilla ferre). Mai mult Inca, maghiarii daduseri dovada detotala ingrairudine aruncind in Dunare citeva mii delanci ( framearum milia seu has tarum, quibus pedites utun-tur), trimise din Germania (Hurmuzalti, 11/3, p. 400).

Mai tirziu, s-au adaugat i neintelegerile de ordin con-fesional, in Imperiul german extinzindu-se Reforma, inimp ce Ungaria raminea catolica. Dieta maghiara intru-nita la Rakos in 1525 hotara ca luteranii sa fie stirpitiori uncle vor fi aflati (Lutherani etiam omnes de Regnoextirpentur : Et ubicun que reperti f uerint ; non solum perEcclesiasticas, verum etiam pe r Saeculares personas, liberecapiantur et comburan(tur) (Hurmuzaki, 11/3, p. 507).


nul pregátqte o mare armatá nu pentru a ocupavreun oral sau pentru a executa incursiuni lafrontierele regatului sáu, ci ca sá nimiceascá cutotul Ungaria i sá facá sá-i piará numele, odatácu capul regelui (Constituit autem... ineunte verenon unum nobis aut alterum oppidunz adimere,non excursionibus fines nostros impetere, sed quic-quid este ditionis Hungariae, ita Thurcarum vi-ribus ac znultitudine obruere, ut cum nostro capitehuius quo que Regni nomen extingui ac tolli inperpetuunz).

Informatii asemánátoare transmitea regeie ma-ghiar i papei Clement al VII-lea la 30 aprilie1526 : lmperatorem Thurcorum collectis undiqueomnibus viribus suis et ex Asia et ex Europacontra nos venire, et non lam ad fines Regniinvadendos aut provincias aliquas mihi subiectassubigendas, aut arces expugnandas, sed ad Reg-num hoc meum Hungariae, et ad Budanz Regninzei solium occupandam recta tendere". Rezultádin aceste texte cá tini:irul rege al Ungariei eraconftient de faptul c2 marea expedirie preeitireide sultan urnu'irea desfiinrarea regatului sate, pecare nu l-a putut salva.

Anarhia feudal á a Inlesnit succesele otomanilor;o parte a nobilimii s-a sustras de la participareala luptá i insui. voievodul Transilvaniei, loanZápolya, a lipsit de pe cImpul de bátálie 2; el a

2 Printre motive'e invocate pentru absenta lui I. Zi-polya de pe cimpul de bàfälie au fost indrzierea ordinuluidat de rege de a se prezerna ou oastea sa ia Mollies,precum si teama de a nu fi atacat din spate de Radude la Afumati (M. Sanudo, Diarii, XLII, c. 609). Intru-cit domnul ii propusese un plan comun de acttune 1m-


fost, dealtfel, principalul beneficiar al infringeriiarmatei regale.

Cunoscind situatia grea in care se afla Ungaria,tidárul rege Ludovic al II-lea a adresat numeroasecereri de ajutor puterilor apusene, care nu i-autrimis deck promisiuni. A scris astfel papeicare i-a expediat o sum á de bani lui Fran-cisc I, regele Frantei, i lui Carol Quintul, care-iera cumnat. In scrisoarea cátre papá din iunie1526 nefericitul rege implora disperat ajutor innumele crestinátátii". Francisc I nu putea spri-jini Ungaria deoarece cauta alianta sultanului.

Aflati in conflict cu regele Frantei (la 22 maise incheiase liga de la Cognac", prin care Franta,papalitatea, Venetia, Milanul i Florenta se alia-seri lui Carol Quintul), Habsburgii vorface tot posibilul s exploateze relatiile lui Fran-cisc cu Soliman, pentru a acuza pe regele Frantei

fata intregii crestidátáti de atacul sultanuluiasupra Ungariei, consideratá adeváratul bulevardal crestinátátii", pentru c clupá sfatul acestuia(Francisc), sultanul a acceptat acest rázboi", scriaCarol Quintul principilor germani. La rindul sáu,regele Frantei se desvinovátea In fata unor suve-

potriva turcilor, o ala scuzsá invocatg de $tefan Broda-rics era aceea c voievodul a Infirziat din pricina discu-tiilor privind aplicarea acestui plan, deci nicidecum dincauza lui Radu de la Afumati, care-i oferise ajutor (Hur-muzaki, 11/3, p. 568 si um.) Indiferent de motivele invo-cate de Zipolya, yam remarca lipsa sa de intereg pentrusalvarea regatului maghiar. Dealtfel, chiar dacg ar fiajuns la timp pe cImpul de lupa, cu cei circa 14 000 de os-teni ai si, I. Zipolya tot nu ar fi putut schimba soarta

tinind seama de fortele uriase comandate de So-liman (circa 200 000 de oameni).


rani din tárile Europei, afirmInd cá toate acesteas-au petrecut mai de grabá din vina impáratului"(Carol Quintul).

Puterile apusene nu au irneles cá. este In inte-resul lor sá apere regatul Ungariei, dei era ciarcá acesta reprezenta primul obiectiv In planurileexpansioniste ale lui Soliman spre centrul Euro-pe'. (la trei ani dupá cáderea Ungariei, in 1529,va fi asediatá Viena).

Nici Polonia nu a intreprins nimic in sprijinulUngariei, dei regele Sigismund era unchiul luiLudovic al II-lea. Dupá. Incheiereayácii cu Poartain 1525, solul regelui Poloniei dadea umile asi-gurári de prietenie sultanului si motiva cá inter-vine pentru pace Intre Poartá si regatul maghiardatoritá inrudirii suveranului sáti cu regele Lu-dovic. La aceste oferte vizirul Ibrahim ar fi rás-puns falios : fáceti-vá treaba voastrá, lásati Un-gana la o parte, cáci cu Ungaria avem altá so-cotealá decit cu Polonia".

Sultanul cunostea bine situatia grea In carese gásea regatul Ungariei prin intermediul beilorsi de margine, care-1 asigurau cá se va obtineo cucerire atit de mare, incit asa ceva nu a fostniciodatá", si aceasta deoarece dregátorii otomanistiau cá ungurii nu mai prezentau o fortá deluat in seamá". Soarta regatului maghiar páreadeci pecetluitá.

*

In fata acestei situatii disperate In care se gá-sea regatul Ungariei, amenintat de planurile ex-pansioniste ale lui Soliman, slábit de contradic-


tii interne i de ambitiile magnatilor i lipsit desprijin din afará, ce puteau face tárile româneextracarpatice, considerate vechi aliate ale rega-tului maghiar ?

Una din principalele preocupári ale sultanuluia fost aceea de a izola Ungaria de tárile române,Indeosebi prin presiuni i amenintári la adresadomnilor lor.

Inainte de lupta de la Mohács, din 29 august1526, se exprimaserá temen i despre o expeditieotomana In Moldova (lipsitá de sprijinul Polo-niel, care Incheiase pace cu Poarta In 1525), ca

despre Inlocuirea lui Stefánitá cu un alt domnIn plus, In iulie 1526, deci Inainte de lupta de laMohács, tátarii amenintau Moldova cu invazia.Din aceastá priciná, tInárul domn a fost silitducá o politicá prudentá, de echilibru ; Stefánitánu s-a arátat ostil lui Soliman, dar nici nu l-aajutat In expeditia sa a5a cum i se ceruseIn acelgi timp, el nu a putut ajuta nici Un-gana, dei cunotea primejdia mare care o ame-ninfá. Domnul l-a anuntat pe regele Ludovic alII-lea c nu-1 va putea sprijini pe fafá, deoareceSoliman ii rezervase un rol In campania Impotrivaregatului maghiar, rol pe care nu I-a Indeplinit

stato richiesto insieme cum il Transalpino adstar in ordine per potere dannificare l'Ungaria).

Clt priveqte Tara Romaneascá, dupá un raportal nuntiului papal Burgio care cápátase infor-ma-0.a de la voievodul Paul, vasal al turcilor,fugit din tabára otomaná In ianuarie 1526

aceasta era amenintatá direct de ofensiva oto-maná, deoarece Soliman plánuise initial s ataceUngaria prin Tara Romaneascá qi Transilvania,


aceasta din douá motive : pentru a-I obligape domnul Tárii Românqti sa. i se aláture cufortele sale armate i pentru a Impiedica un even-tual atac din flanc al lui loan Zápolya, voievodulTransilvaniei. Este posibil ca prin acest plan So-liman sa' fi mascat de fapt adevárata directie aatacului sáu (pe care 11 va da prin Serbia).

Cu toate amenintárile directe la care era su-pus á tara sa, Radu de la Afumati care nuabandonase idealurile sale de luptátor ImpotrivapágInilor agareni" i a expansiunii otomanea Incercat sá ajute Ungaria amenintatá, gurindun plan de actiune deosebit de indráznet. 3

Voievodul Tárii Românegi a trimis In maretainá un om de incredere la regele Ungariei, pen-tru a-1 Intiinta cá sultanul Inainteazá Cu toatefortele sale armate 4i ea' domnul este gata sá-1ajute pe rege In aceastá grea Incercare, atacindpe turci. Tin1nd seama de concentrarea maxima'a fortelor militare otomane §i de faptul cá tinu-turile de la Dunárea de Jos au fost lásate subo paz á slabá, domnul Tárii Romaneti a 1ntoc-mit un plan concis care prevedea atacarea simul-taná a inamicului, din fatá de cátre oastea re-geaseá, iar din spate de cátre eea a voievozilor"(Radu de la Afumati i I. Zápolya).

Planul lui Radu vodá avea i o a doua va-riantá, qi. anume trecerea Dunárii i pustiirea re-

3 Mentiongm cg acest plan considerat ping nu demult imaginar" a fost pus in adevgrata sa luming deI. Pataki in 1967, dupg cercetarea arhivei familiei de Bran-denburg, de la NiirnberF, uncle a descoperit memoriul dejustificare al lui I. Zapolya adresat papei Clement alVII-lea in care d'idea detatii despre acest plan de acviune.

119

www.dacoromanica.ro

giunii de la sudul fluviului de cátre °stile mun-tene si transilvánene, pentru a-1 sili pe sultansá se intoarcá din expeditie.

Planul a fost acceptat de rege si de anturajulsáu, dar voievodul Transilvaniei Insárcinat cuexecutarea planului a fost de altá párere, con-siderInd mai recomandabilá unirea fortelor salecu cele ale regelui pentru a Infrunta lmpreunápe dusman.

Datoritá acestor discutii prelungite, dei ataculostilor otomane era iminent, planul nu s-a pututrealiza, astfel Inch au trecut mai multe sáptá-mini pretioase.

Pentru a ne da seama de confuzia si dezorgani-zarea ce domneau la Buda In preajma invaziei tur-cesti, vom cita scrisoarea nuntiului papal Bur-gio din 19 iunie 1526, In care se arta c discu-tiile din consiliul regelui nu duceau la nici o ho-tárire, c regele dormea piná la prInz fárátiná seama de pericol i cá nu se luau másuri efi-ciente pentru pregátirea apárárii (Non est mini-771a res, quae proponitur in Consilio, quin totadies in disputationibus consunzatur, et vespere di-velluntur magis confusi. Si aliquid concludatur,postea nemo est, qui id exequatur. Majestas regianec commemorat, nec sentit periculum, dormitusque in meridiem, et consilium, incipit in meri-die. Non est ullus ejus timor ulla reverentia, etonmi die in deterius ver gimus, non habemus velunam navim in Danubio, nec ullum tormentumbelicum instructum, praeter aliquot tormenta,quae a Proceribus adferenda dicantur...)

Affind probabil de acest plan, reprezentantiiPortii au luat másuri de prevenire a executárki


lui. Printre altele ei au pretins ca unicul fiu allui Radu de la Afumati (Vlad voievod) ssi fietrimis ostatec In tabára sultanului. In aceastá si-tuatie, domnul Tárii Románesti n-a mai pututsá participe la expeditia propusá si, implicit, nuse mai putea conta nici pe forta armatá a aces-tei ri".

Datarea planului de actiune comuná antioto-maná se poate face dupá douá stiri sigure : estevorba, mai intti, de o scrisoare a nuntiului papalAntonio Burgio, datatá 9 mai, din care rezultáea' domnul Tárii Románesti s-a dus la Adriano-pole In IntImpinarea sultanului. (Stirea este plau-zibilá, tinind seama cá din perioada 20 aprilie-18 mai 1526 lipsesc documente emise de cance-lara domneasca). Radu de la Afumati a avutdeci posibilitatea sá cunoascá la fata locului am-ploarea expeditiei si pericolul urias ce amenintaUngaria.

Intors 'in tará aráta I. Pataki e maimult decit probabil cá, In prima jumátate a luiiunie, el a trimis la Buda planul atacului cu unom de incredere (per primarium et secretissimumnuncium)". Este vorba de loan Zalanczy servi-tor domini woywodae Transalpinensis qui vene-rat ad R. M. in certis secretis negotiis dominisui" 4. Data plecárii acestui sol din Buda este cu-noscutá.' din registrul de socoteli al curtii regale :

4 Acest secretar al lui Radu de la Afumati va juca unrol de seamg pe ling'i domn, motiv pentru care, la 1 ia-nuarie 1527, va primi de la I. Zápolya citeva posesiuni incomitatul Hunedoara pentru serviciile aduse in variir lega-tionibus" (A. Veress, Acta et epistolae, p. 143-144).

121

www.dacoromanica.ro

25 iunie, ziva in care a párásit capitala Unga-riei i solul domnului Moldovei.

Dupál discutarea i aprobarea planului de catrerege i sfetnicii sii, In luna iulie a fost trimis i'nTransilvania Urban de Batthyan pentru a transmitevoievodului I. Zápolya hotártrea regelui In legáturácu planul de actiune. Din Transilvania solul atrecut in Moldova pentru a-1 anunta si pe Ste-fánitá vociá de intentiile regelui Ungariei.

Discutiile privind planul comun de acçiune allui Radu de la Afumati durInd clteva sáptámlni,timp In care nu s-a reusit punerea lui In aplicare,°stile transilvánene au fost mobilizate de-abia ladata de 15 august, cu locul de adunare la Turda ;se Intelege c ele nu au putut ajunge In &disáptámlni la Mohács ca sa participe la bátáliahotárltoare pentru soarta regatului maghiar.

La 29 august 1526, oastea lui Ludovic al II-lea,sprijinitá doar de clteva detasamente mici sositedin tárile vecine, a suferit la Mohács o InfrIngeredecisivá, tnsusi regele gásindu-si moartea pe clm-pul de luptá. Otomanii au reusit s intre pentruprima datá In Buda, la 8 septembrie 1526.

InfrIngerea regatului Ungariei a Insemnat ogravá loviturá datá fortelor de rezistentá anti-otomaná din centrul si sud-estul Europei. Conduscu o deosebitá energie si abilitate diplomaticáde Soliman Magnificul si bazat pe forta sa mi-litará' bine organizat i deosebit de puternicá,Imperiul Semilunei a reusit s schimbe echilibrulde forte din aceastá zon n favoarea sa ; aceastáschimbare a fost usuratá si de faptul cá, dupáretragerea lui Soliman din Ungaria, aici s-au de-

122

www.dacoromanica.ro

clansat puternice lupte pentru tronul rámas va-cant.

Indiferent insá de cele Intimplate, planul de ac-tiune propus de Radu de la Afumati dovedestevoievodul a fost preocupat de salvarea regatuluimaghiar, care fusese aliatul su in lupta antioto-maná din anii 1522-1524. Acest plan aruncáo nouá luminá asupra domniei sale si dovedestecá. voievodul nu devenise omul Portii dupá Inchi-narea" sa din 1524. Am putea spune deci, Inconcluzie, cá Tara Romaneasca" s-a gasit printreputinele state euro pene care au lost preocupate desoarta regatului maghiar in momentele de greacumpiin'ii din 1526.

In le&Iturá cu acest aspect important al po-liticii externe a lui Radu de la Afumati din anul1526, se cuvine s trecem n revista relatiile dom-nului Tarii Române.§.6 cu 5teMnipi vod:51 al Mol-dovei, i aceasta Intrucit unii istorici consideráexista o relatie directá intre neparticiparea celordoi domni la luptele din vara lui 1526 si nein-Ielegerile ivite Intre ei In acelasi an.

Cei mai mulvi istorici din trecut sustineauaceste neIntelegeri ar constitui un gen de rázboitroian" al poporului nostru : cei doi domni s-arfi Infruntat intre ei pentru mina preafrumoaseidomnite Ruxandra, fiica lui Neagoe Basarab, pro-mis ini;ial lui $tefánitá, dar Incredintatá lui Radude la Afumavi.

Primul istoric care a pus la indoialá faptuladeváratul motiv al conflictului dintre cei doi

123

www.dacoromanica.ro

domni a fost alegerea de cátre Radu de la Afu-mati a Ruxandrei, fiica cea mai micá si frumoasáa lui Neagoe, a fost Nicolae Iorga, care considerapovestea neintemeiatá si hazlie". Marele istoricatrágea atentia asupra faptului cá intre condi-Ole pácii dintre cei doi domni cedarea pribe-gilor figureazá la loc de frunte si cá I. Zápolyainsusi scria regelui Ungariei cá impácarea dintreRadu si Stefánitá s-a fácut cu o restituire re-ciprocá a pribegilor" (controversie inter ipsos con-descenderunt ac alter alteri prybekos restitueruntet Dominus Moldavus Vayvoda ¡am repatriavit).Avem deci si alt tnteles al acestui nou incidentrázboinic : 5tefan nu putea sá sufere uneltirilecontinue ale pribegilor, care se pare cá si prá-daserá cu ajutor muntean in Moldova... si po-litica lui de luptátor crestin se lovea de acesteintrigi ale lor" 5

Mergiond mai departe, 5tefan Andreescu afirmacá acest conflict este In realitate o Inscenare",menitá sá inducá In eroare pe turci ; cearta arfi fost simulatá" de cei doi domni ca sá le slu-jeascá drept pretext cá. nu participá aláturi deotomani la luptele cu regatul maghiar din varalui 1526 6 Ni se pare cel putin ciudatá opima

5 Inainte de a sustine aceastä opinie, N. Iorga era con-vins si el a pricina conflictului dintre cei doi domni fu-sese alegerea Ruxandrei de catre Radu de la Afumati (vezilstoria armatei romarie, I, Buc., 1929, P. 209).

6 0 opinie In parte asemänätoare exprimase si HoriaUrsu, op. cit., p. 106, care afirmä cä nu este exclus" caacest conflict sä fi fäcut parte din tactica lui Stefan celTinär, tocmai spre a avea motive de a rämine in expec-tativä fa tä de cele douä mari tabere ce se inclestaserä intr-oluptä final. Cä a fost doar o diversinne motivatä de

124

www.dacoromanica.ro

autorului cá, luptindu-se In 1526, domnii Moldo-vei si Tárii Roinânesti ar fi conlucrat politic".

In explicarea acestui conflict nu trebuie sá por-nim de la asemenea idei pentru a-i scuza pe ceidoi domni de neparticiparea la lupta de la Mo-liács (Sá" nu uitám cá Radu de la Afumati acercat sá ajute Ungaria, astfel incit nu avea ne-voie sá simuleze conflictul cu 5tefánitá).

Mai trebuie sá avem in vedere faptul cá cei doidomni mosteniserá o situatie de tensiune In ra-porturile dintre fárile lor ; se stie cá. Radu celMare sau Neagoe Basarab au sustinut pretendentila tronul Moldovei.

Aceste relatii au devenit mai incordate dupsá1523, chid parte din boierii moldoveni invinsisi persecutati de domn dupá ridicarea lor impo-triva autoritátii centrale au pribegit in TaraRománeascá 7. De aceea credem cá N. Iorga avea

chestiuni de prestigiu sau de interese personale, nu putempreci7a !" In nici un caz nu poate fi vorba de conlu-crare" intre doi domni in timpul acestor neintelegeri. Ste-f5nit,5 nu avea nevoie sä simuleze conflictul si pentru fap-tul a era amenintat de un atac t5t5r5sc care-i imobilizafortele armate. 0 solie a domnului Moldovei la regeleUngariei ar5ta acestuia c5. 50 000 de t5tari amenintauPolonia si Moldova, dar a el era hotärit a le da b5t5lie"(dice che Tartari sono cinquanta millia cavalli congre-gad per entrare in Polonia et in Moldavia, et che lui 5apparichiato per donarli battaglia). Pentru a face fav5mai usor primejdiei, tin5rul domn ceruse regelui Polonieis5 isi uneasci fortele cu ale sale, cerere eirnas5 f5r5 re-zu'tat (Hurmuzaki, 11/3, p. 538).

7 Asa cum spunea cronicarul Macarie, dup5 revolta din1523, boierii adversari ai lui Stefärtifi s-au risipit in ho-tarele si in domniile dimprejur", deci si in Tara Ro-rnaneasc5 (Cronicile slavo-romane, p. 94).


dreptate cind afirma c5.' una din principalele cauzeale conflictului au fost pribegii 8.

De aceeasi párere este si unul din ultimii cer-cetátori ai domniei lui Stefánitá vodá, HoriaUrsu, care aráta : Originea conflictului dintrecei doi domnitori stá, probabil, in refuzul perma-nent al lui Radu de la Afumati de a extráda peboierii moldoveni pribegi, care continuau sá. unel-teased' impotriva domnitorului Moldovei".

Ca pribegii au fost motivul principal al adver-sitátii rezultá mai intli din imprejurarea cá. acestconflict a izbucnit inainte de alegerea Ruxandreica solie a lui Radu de la Afumati. Dupá cumreiese dintr-o scrisoare a lui I. Zápolya din 1 de-cembrie 1525 scrisoare putin folositá de isto-ricii care s-au ocupat de aceastá problemá ne-intelegerile dintre cei doi voievozi fuseserá pro-vocate de un fiu de voievod" care s-a ridicatdin Moldova" 9, de unde a Inaintat spre Bráilacu o oaste de aproape 2 000 de oameni (recru-tati foarte probabil dintre adversarii lui Radu dela Afumati si ai Craiovestilor). and a ajuns la Brá-ila, micul grup de oaste a fost nimicit de osteniilui Radu Vodá. Pe timpul acestei ciocniri, preten-

8 Existau si pribegi ,munteni in Moldova ; dintr-un do-cument din 14 februarie 1536 rezulti ci un anume Prun-cea pierduse o ocini cu hiclenie" fati de Radu de laAfurnati cici a pribegit Pruncea in Moldova si acolo amurit" (DRH, B, vol. IV, p. 7).

9 Ni se pare neintemeiati opima unor autori putincam aspri cu Raclu de la Afumayi clupi care conflictuldin 1526 ar fi fost o greseali politici" a domnului TäriiRominesti (vezi vol. 60 de ani de la faurirea statului na-(ional unitar roman, Buc., 1978, P. 22). Nu trebuie si ui-tim ci cel care a atacat primul a fost Stefiniti.


dentul la troll s-a inecat. Dei voievodul Moldoveiceruse sá-i fie remisi unii dintre captivi, careau fost dusi la Radu voievod", acesta a refuzatsá-i predea. Din acest pasaj rezultá cá Steránitáera el Insusi amestecat In conflict, de Indatáce putea sá ceará inapoierea unora dintre ceiprinsi In luptá, care erau, desigur supusii sái.Nu stim dac'á acestia intraserá in Tara Roma-neascá cu stirea domnului Moldovei sau fuseseráadusi de pretendentul la tron si de boierii acestuia.

In scrisoare, voievodul Transilvaniei isi exprimasperanTa cá cei doi domni care si-au trimisunul altuia soli speciali" de pace se vor Im-páca. In curind Insá se va ivi un nou motiv deneintelegere intre Radu de la Afuma%i si Stefá-nitá.

In afará de motivul principal, pribegii, maiexista unul de natura personará, care nu trebuietotusi neglijat. Se stie cá Neagoe Basarab a avutdouá fiice, Stana si Ruxandra, ultima vestitá prinfrumusqea ei. Incá. din timpul vietii, Neagoe pro-misese pe una din fiice lui Stefánifá vodá, tt-nárul domn al Moldovei, care urma sá-si aleagárnireasa din cele douá fiice ; din pricina eveni-mentelor Intimplate In Moldova, Stefánifá nu s-aputut cásátori prea curind.

In noiembrie 1525, Radu de la Afumati rámlneváduv, prin moartea primei sale sotii Voica, fiicalui Vlaicu vornicul. Pentru a-1 lega mai puternicde familia lor, Craiovestii au cerut domnului sáse cásátoreascá cu una din fiicele lui Neagoevodá, ameninvIndu-I cá. altfel 11 vor izgoni de penon (de regno suo penitus expellentur). Ei au

127

www.dacoromanica.ro

cistigat de parte lor pe Ibrahim pasa si Mustafapasa, care le erau rude.

Primind propunerea boierilor si, cu care a In-cheiat o intelegere, Radu de la Afumati s-a adre-sat regelui Ungariei, Ludovic al II-lea subprotectia cáruia se aflau cele douá domniteprecum si lui I. Zápolya, cerindu-le pe una dinele de sotie ; acceptind cererea, regele comunicávoievodului Transilvaniei, »ca vecin al unuia sial celuilalt" domn, s fixeze ziva alegerii, tinindseama si de promisiunea fácutá de Neagoe luiStefánitá.

Este interesant de arátat ea: in scrisoareaamintitá, din 1 decembrie 1525 voievodulTransilvaniei cerea arhiepiscopului de Strigoniu,primatul regatului Ungariei, ca in cazul in careva veni solul lui Radu de la Afumati la rege,»sá nu i se dea un ráspuns decisiv piná ce nu vafi bine aprovizionatá cu alimente cetatea Poie-nari", aflatá in stápinirea garnizoanelor transil-vane.

Intrucit domnul Moldovei era preocupar de in-tentiile agresive ale tátarilor, care-i amenintautara, el a cerut lui Zápolya sá amine data alegerii.Presat de Radu de la Afumati, voievodul Transil-vaniei i-a dat acestuia posibilitatea s aleagáprimul ; in ianuarie 1526, solii domnului au ales-ope Ruxandra ca viitoarea lor doamná 10, lui Stefá-nitá rámlnindu-i Stana.

I° La 17 ianuarie sibienii Inregistrau cheltuielile ficutecu Ozduirea boierilor veni¡i din partea lui Radu voca .proabduccione iunioris filie domine Bozaradne" (Hurmuzaki.XI, p. 849).

128

www.dacoromanica.ro

FAA;

._ jZ,...411.tif<21.,.". 1. '

...-..r: ,

rl

N

f

,COMO

Radu de la Afumati

,

te

'q

-ri6 47.. jit ; Ai97.10;

Doamna Rnaandra, sotialui Radu de la Afumati

.

..

www.dacoromanica.ro

"

-

Pece tea lui Radude la Afumati

Efigia lui Radude la Afurnati de pe

piatra tombalS.

www.dacoromanica.ro

2g4,

4 ,r

4P4

if- r

,

rson

"

-

1, e '

A*1' Eft

k4 "S",\Iu-

E

tnatiffr

ainuargr;Tameharm

-Fro.

mew 4,1

rw."

°

:fr*k.

:

, tirr ARV_ c.Oginkr.AMMTS,f474.-3.'

sOrfsar,74121WOKAUMPe'''''.7;t{TrA,MIOAMORAFIMVIIr

11110AirFiGa.T.2:tatiMMI: _e.ivmltetzarocremumeo,=

.1.-,.

ovip - i.s.--NTeN

s4 ' b4 ( 7k.vfi.'''-s.Vil'AVgil'el4,.. : . A \.,S,, S.Z....,4"6.\.S.1,-,4:,<<" AY.;aGr .--

' .....,,,i.m.N...,.. .. 9:!'., eisgo. cpigeVet, .

Lespedea de pe piatra de mormint a luiRadu de la AfumaTi

www.dacoromanica.ro

L'

igittMA' 41. 1, ---0,

b --, '7.4yrrex.q.

#74, A iy- '

...A...

,

Biserica nilnàstirii Curtea de Argeo unde este inniormintatRadu de la Afumati

:fa

www.dacoromanica.ro

,

qafilMgOEfie+7

. _j,,

iblatilliorocrirmA- 4-4, .( -171 L 4' 1,g r, ;13 itli-;*Lf id if9-$4.141f1

a ii 41711EN .11(6,A.0411: 7 EJi H..

yL. . - -

ooklIrr tut, C 1 I E f,it

'-

rt: VatrrgOVR,111Att'r;Atttillyi1- tTItL. 1LikvalLkrittilL titrAtifrif h 114 ,71.1).?C.447 ¡WO

akkiiiixt14;mi4toigq,..;o4'11aefyilrogrcipit.ikt .jicwigAILEAf 1.1.0A tiøI

. 0,4410.4.31,3t1101,g4bptat KAr9,1iVitrO(110Mtit rO4Y.1, .1i'tir 1ttK11gl-ilet,4 E4171.17CTC114114`410iro HtEtOt1t1lI MCIHrGerø

NCTO4ffrot 17,

er -',71i Mkt CTFYIlk .

1 g 4-,ifogreitizar

Pisania pus5, de Radu de la Afurnati dupà pictarcabiscricii din Curt.ca dc Arges

et:

www.dacoromanica.ro

2

1 3'

4 t,Arme din sec. XVXVI:(1) arme albe. (2) secure de1upt5., (3) bici de lima,(4) halebardà, (5) secerl de

www.dacoromanica.ro

lupa, (6) sAbii de tip oc-cidental (7) cAmasd de zale,sabie, scut si arc, (8) ghioa-g5., (9) bombard& de min&

gi ghiulele

S

www.dacoromanica.ro

Alba luliaoTR0ANSILVADeva

0 Vint '0 clvL Foç1,..

Si biu Brasov() ___-

O Xc, RI.Ic3ir" -"v\,'

o(--1=ZrnSt rat 6,

,--'-s-f' Poenarl Cfmpulung Buzau' ifrgu Bengcli Govora Xo o ) \ Tirgsor

( 0 Argesel Tir oviste PloiestiA AS C A-T òbfk R ea,,a

'Ntsti \ "OGherghita

Severin te; Ciociine#ià6rvd ih- \i't°--..., ox cyo ,., I r

. Gruman BUCURESTIAtimanesti,,,_:_.,

o, 40

t`t-'..1.".,x,s,Segarcea RuVi de Vede tden je'. cppubavl

Caracal N\ 5Vidin,+, o o' o Ca lafat Giurgiu*Turnu

narez '41' ZimnitceaNicopolA cxOsistovIMPERIUL OTOMÁN

Craiovao `

ConstantaSilistra'

Turtucaia C:)

(t,Rusciuc

( Ruse) l;)

°Mdcin

Elan aciog

°Irsova

Harta luptelor purtate de Radu de la Afumati, (dup& Gheorghe Romanescu:Marile britdlii ale romandor, Bucurqti, 1982)

Brailc

R

n a

www.dacoromanica.ro

In mod firesc domnul Moldovei s-a consideratnedreptáitit si a protestat pe lingá regele Ungarieisi voievodul Transilvaniei (condolendosi che listata fatta injuria contra la forma di concordiafatta primo, et poi da la Maesta del Re com-probata). El a aratat cá este gata sá se impacecu domnul Tárii Românesti cu conditia ca acestasa primeascá a se numi voievodul cel mic alValahiei" (Vayvoda minore di la Valaccbia)si-1 recunoascá pe el drept mare voievod al Va-lahiei", deci un fel de suzeran.

Dorinta domnului Moldovei de a fi numit astfelera cunoscutá si la Poartá ; la 9 iulie 1526, PetrusBragadenus scria de la Istambul la Venetia 61ducele Mari Valahii" (ducha Valacho Grande)trimisese tributul sultanului. Faptul ca Moldovaera numitrt In aceasrá epoca Valabia Mare con-stituie o recunoa,stere clara a uniréitii de neamdintre munteni i moldoveni.

Cererea lui Stefánitá constituie o dovada con-vineitoare a existentei conftiintei unitiifii de neam,domnul numind cele douá tári cu termenul Vala-hia, deci ambele tári românesti. Mentionind aceas-

cerere, cardinalul Antonio Burgio adáuga :aceste douá provincii, Moldova si Muntenia, sintValahia, colonie de romani" (queste due provintie,Moldavia et Transalpina, son la Valacbia, colo-nia di Romani). Dealtfel, trebuie s arátám cá nunumai Burgio recunostea In aceastá vreme unitateade neam a muntenilor cu moldovenii, ci 4i regeleUngariei, care arta, la 1524, papei Clement alVII-lea cá primise vesti din cele douá Valahii"(ex duabus Valachiis).


Intniclt Radu de la Afumati nu a acceptat con-diTia pusá de viitorul su cumnat si cum acestatrebuia sá dovedeascá cá meritá sá fie numitmare voievod" al Valahiei, avind oastea strinsáImpotriva tátarilor, in februarie 1526 ataca ful-gerátor Tara Româneaseá, ajungInd piná in re-giunea Tirgsor. Dupá cum spun cronicile moldo-vene, Radu de la AfumaTi n-a cutezat a sta im-potriva vijeliosului atac, care l-a luat prin sur-prindere.

Cronicarul muntean Radu Popescu care-1acuzá pe tlnárul domn al Moldovei de multenebunii" afirmá cá acesta, seme%indu-se"dupá victoria obtinutá asupra tátarilor, s-au scu-lat fárá veaste si au intrat In Teara Rumâneascáde au jáfuit piná la Társor si iar s-au IntorsIndárát, intreg, cá Radul vodá nu era gata deoaste".

Intrucit cearta celor doi domni crea o starede instabilitate In regiune, atit regele Ungariei,cit $i sultanul au intervenit energic pentru imp5.-carea lor. 11

La inceputul lui martie 1526, Radu de la Afu-mati a cerut pace si a restituit lui $tefánivá pri-begii, care au fost ucisi din porunca domnuluiMoldovei. La 17 martie nun;iul apostolic Anto-nio Burgio transmitea din Buda secretarului papalcá voievozii celor douá fári române s-au impá-

u Probabil in legIturä cu aceste dernersuri de impäcarea fost expediat in solie la Radu vodä secretarul regal Ni-colae Gerendy ; la 22 aprilie 1526, aniunyind solia sibie-nilor, loan Zipolya aräta cä aceasta prezenta multä im-portan, dar a nu era necesar sä le dezväluie scopul ei(Hurmuzaki, XV/1, p. 288).

130

www.dacoromanica.ro

cat, iar Radu de la Afumati i-a restituit lui Ste-fánitá pribegii, considerati dusmani si rebeli, careau fost ucisi. In text se afirmá cá domnul TáriiRománesti fusese izgonit din domnie si cá i selásase tronul cu aceastá conditie. Iatá textulHogi 6 venuta nova, che queli due Vayvodi diTransalpina et di Moldavia si sono concordatiin questo modo, che lo Transalpino, cacciato chefu da quel Regnio, hebbe per bene di dar in manodi l'altro certi soi ribelli che el favoriva, et quellohavuto questo, li ha lassato lo Stato, si 6 tornatoin Moldavia, et ha fatto decapitare tutti quelli,che erano .suoi nimici et ribelli".

Faptul a relatiile celor doi domni romanierau bune In vara anului 1526 rezultá din Impreju-rarea cá, In luna iunie, Stefánitá vodá 11 anuntape regele Ludovic al II-lea a se va alia cu Radude la Afumati si vor porni la luptá Impotriva tur-cilor pentru a salva Ungaria ; el cerea regelui sáporunceascá lui I. Zápolya sá li se aláture, pen-tru a-1 ataca pe sultan din spate. Oferta lui $tefá-nitá dovedeste cá el nu avea de ce sá, simulezeconflictul cu Radu de la Afumati, de Indatá cese arta gata sá meargá aláturi de acesta Impo-triva otomanilor ; In plus, este greu de acceptatideea unui simulacru sIngeros Intre °stile muntenesi moldovene, formate ambele din romani.

In aprilie 1528 dupá moartea lui $tefá-nitá Radu de la Afumati IntreTinea relatii bunecu noul domn al Moldovei, Petru Rares, solii mol-doveni venind In Tara Romaneascá Impreuná cutrimisii brasovenilor, folositi probabil ca interme-diari.

www.dacoromanica.ro

IX. SFIR5ITUL DOMNIEI LUI RADUDE LA AFUMATI.

PERSONALITATEA SA

Dupá dezastrul. de la Mohacs a Inceput luptapentru succesiunea la tronul Ungariei Intre loanZápolya, sprijinit de Poartá, i Ferdinand de Habs-burg, fratele lui Carol Quintul. In aceastá luptáau fost antrenati i domnii tárilor romAne, PetruRarq i Radu de la Afumati. Ferdinand de Habs-burg a trimis soli speciali pentru a-i determina sátreacá de partea sa, In timp ce Poarta le cereacu insisten; á sa-1 susting pe loan Zipolya, deve-nit candidatul su. In ultimii si doi ani de dom-nie (1527-1528), Radu de la Afumati a Incercatsá reja vechile sale planuri antiotomane, intrIndIn legáturá cu Ferdinand de Habsburg. AceastáIncercare temerará va avea urmári grave pentrudomn.

Doi 1$i dádea seama cá un atac hotárlt i ra-pid contra lui Soliman, ale cárui osti erau sleitede lunga expeditie, ar putea sá-i aducá e4tig decauzá., loan Zápolya a fost preocupat mai Iralide toate de Intárirea pozidei sale pe cale diploma-tic, cáudnd sprijin la curdle regilor Angliei, Fran-tei i Poloniei ; dupá cum se aratá 'in Istoria Ro-maniei, solii si au vizitat Roma, Venetia i curtile


principilor germani, pentru a obtine recunoaste-rea titlului dobindit. El a pierdut din vedere cáintra astfel In sfera aligilor Pogii, care eraubucurosi sá vadá in persoana lui un adversar pu-ternic al Habsburgilor In centrul Europei, darcare, la sprijinul solicitat impotriva Semilunei,ráspundeau doar prin promisiuni niciodatá res-pectate.

La inceput TinInd seama de ajutorul pe care-1primise de la I. Zápolya in anii 1522-1524Radu de la Afumati a fost de partea acestuia, tri-mitind soli la noul rege al Ungariei, Incoronatla 10 noiembrie 1526. Considerind cá nu poatecontinua lupta impotriva Imperiului otomandud coroana sa era amenintatá de Ferdinandde Habsburg, ales si el rege la 17 decembrie 1526,I. Zápolya a incercat sá se apropie de sultan,unde a trimis pe Hieronym Laski sá ducá tri-butul si dorirla sa de supunere ; Soliman 1-a pri-mit pe noul rege al Ungariei ca protejat al sáu.

In a doua jumátate a anului 1527, sor;ii izbin-zii au trecut de partea lui Ferdinand ; la 25 au-gust 1527 acesta a cucerit Buda, zdrobind apoi,la 27 septembrie, oastea lui Zápolya la Tokaj sisilindu-1 pe acesta sá. se retragá in Transilvania.

Victoriile lui Ferdinand au produs o puternicáimpresie asupra contemporanilor, iar Radu de laAfumgi a Inceput sá nutreascá noi planuri an-tiotomane.

Intr-o Intrevedere confidentialá cu Stefan Glin-cie, solul lui Ferdinand, in noiembrie 1527, dom-nul Tárii Romanesti i-a arátat acestuia ea: nue nimic ce nu ar ncerca s'a' facá cu dragá inimá"

133

www.dacoromanica.ro

pentru Ferdinand, dar cá, tn Imprejurárile deacum", nu vedea cum ar putea face acest lucru 1

Radu atrage atentia, totodatá, solului lui Fer-dinand cá In hotártrea pozitiei sale trebuia sátiná seama de relatiile cu puternicul vecin dinsud, Imperiul otoman : deoarece este tributar tur-cilor, se cuvine sá-i Indestuleze si sí-i linisteascáctt mai bine si sá nu Incline nici catre aceastáparte (=Habsburgii) ori cátre alta, cáci atttatimp ctt se aflá tnconjurat de dusmani ar fi sftr-situl domniei sale si ar fi Indepártat de pe trondacá le-ar produce cea mai mica nemultumire".In plus, domnul trebuia sá in seama de faptulcá fiul su era ostatec la Poartá.

Dei a primit asigurári cu privire la securitateabunurilor sale din Transilvania, Radu de la Afu-mati nu era total convins de promisiunile Habs-burgilor. Urmárind eliberarea tárii sale de subdominatia otomaná, el s-a declarat de acord Inprincipiu sá treacá de partea lui Ferdinand tncazul In care acesta ar fi pornit Impotriva tur-cilor si 1-ar fi anuntat printr-un sol special cá vinecu oastea. Dacá Ferdinand ar fi facut aceasta,Radu de la Afumati era gata sá se tncingá laluptá si sá se arate asa cum va trebui sá hotá-rascá In chip mIntuitor folosul maiestátii voastreregesti ( = Ferdinand) si al tntregii obsti crestine".Domnul declara a ar fi primit cu mare bucuriepe solul care i-ar fi adus o asemenea veste, Inch

I La 30 decembrie 1527 solul Ungariei arta c'i inurma ordinului sultanului cei doi voievozi români(quedli due Vayvodi Vallachi) vor ajuta pe loan Zápolya(Hurmuzaki, VIII, p. 53)

134

www.dacoromanica.ro

1-ar fi Incárcat cu atitea daruri c i regele Fer-dinand ar fi rámas uimit de ele.

Hotártrea domnului de a porni lupta tmpotrivaotomanilor n conditii favorabile, se tntelege-a fost remarcatá de solul lui Ferdinand, care spu-nea : »am simtit timpede c strádania i dorintaminunatá a acestui om si a tntregii Tà'ri Roma-nesti, ba chiar a Serbiei, Bulgariei i Bosniei, estesá. se elibereze din strtnsoarea tiraniei turcilorcelor mai cruzi, cáci la dinsii nu se aud nimicaltceva deck cele mai mari pltngeri impotrivaapásárilor, a samavolniciilor si a nemásuratei ti-ranii a turcilor".

Intructt nu i asumase nici un fel de obligatiefa tá de Ferdinand, Radu de la Afumati a conti-nuat s ducá aceeasi politicá prudentá, respecttn-du-si obligatiile fatá de Poartá. Aceastá politicáprecum i interventia lui I. Zápolya la Poartá audeterminat autoritátile turcesti sg.-1 elibereze pefiul domnului roman la sfIrsitul lunii ianuarie1528. In raportul lui Hieronym Laski, solul luiZápolya la Istanbul, se preciza c eliberarea osta-ticului fiu de domn se fácuse cum magna dif fi-cultate" , ceea ce dovedeste c Poarta nu aveaprea multá tncredere 'in domnul Tárii Romanesti.

Eliberat de grija pentru viata fiului su, Radude la Afumati si-a schimbat treptat orientarea

acceptlnd, In primávara aceluiasi an1528, alianta cu Ferdinand, act ce aveacoste tronul j viata. Ce I-a Indemnat la aceastánoug orientare politicá este greu de spus cu certi-tudine, dar unele presupuneri se pot face. Mo-tivele au fost atit de natura politic, cit i eco-nomicá.

135

www.dacoromanica.ro

Domnul nu párásise gindul de a-si scoate tarade sub dominatia otomaná si aceasta nu se putearealiza decit cu sprijinul Transilvaniei. Cum insáI. Zápolya devenise omul Portii, Radu de la Afu-mati nu mai putea spera la nici un ajutor dinpartea acestuia, motiv pentru care l-a preferat peFerdinand, inamic declarat al Imperiului otoman.

Pe de altá parte, prin apropierea de Ferdinand,domnul român urmárea si alte scopuri, printrecare : asigurarea stápinirii asupra posesiunilor saledin Transilvania, Indepártarea pretendentilor latronul su aflati in provincia de peste munti, casi restabilirea legáturilor comerciale ale Tárii Ro-mánesti cu Brasovul si Sibiul, orase puternice caretrecuserá de partea lui Ferdinand. Asa se si ex-plicá faptul c, tnainte de a trimite sol la Ferdi-nand, el s-a adresat celor douá mari orase, la 23si 24 februarie 1528, oferindu-le relatii de bunávecinátate si cerind reluarea schimburilor comer-dale reciproc avantajoase. In plus, in scrisoareacátre sibieni, el se oferea sá participe la campaniaimpotriva Imperiului otoman, certnd insá inde-pártarea pretendentului Sigismund Sasul, aflat laSibiu si folosit ca mijloc de santaj impotriva dom-nului.

In aceeasi vreme, nefiind sigur c Radu de laAfumati va trece de partea sa, Ferdinand fáceapresiuni asupra lui prin intermediul lui PetruPerényi, noul voievod al Transilvaniei, care i-aadresat domnului o scrisoare la Inceputul lui mar-tie 1528. Litre timp, n februarie, trupele luiI. Zápolya fuseserá infrinte n bátália hotáritoarede la K osi6e.


Primdvara anului 1528 a lost hot2i4toare pen-tru noua orientare politicii a domnului rdrii Ro-miine,sti. In aceastá vreme Radu de la Afumatiera solicitat de ambele tabere aflate In luptá pen-tru tronul Ungariei. In timp ce Ferdinand li ce-rea sá treacá de partea sa, la TIrgoviste se aflaHieronym Laski care Intors de la Poartá cupromisiunea a vizirul 11 luase pe Zápolya inveram fraternitatem" soma pe locuitorii Tran-silvaniei sá se supuná stápInului sáu, transmitIn-du-le $i mesajul domnului Tárii Române$ti carepromitea pace buná $i dragoste celor buni $i

credincio$i, iar celor rái, pirjol, fier, pieire, jafsi urgie de tot felul". ProferInd asemenea ame-nintári, domnul astepta sá vadá dacá turcii in-tervin direct, ceca ce nu s-a IntImplat.

El a refuzat sá dea curs cererii turce$ti de aintra cu trupele In Transilvania pentru a-1 sus-tine pe loan Zápolya. Lucrul acesta rezultá dardin relatia lui Andronico Tranquillo, prezent laTIrgovi$te In aceastá vreme, care afirmá In mai1528 : am Inteles foarte curInd cá voievodulRadu este departe de a voi sá 1ndeplineascá po-runca turcilor $i sá dea ajutor regelui loan". Te-mIndu-se de paznicii pu$i de domn, Tranquilloa fugit Impreuná cu Laski la Poartá, unde auanuntat foarte probabil schimbarea pozitiei luiRadu de la Afumati $i au Impiedicat negocierileduse de solii lui Ferdinand de Habsburg cu sul-tanul.

Acestea sin t Imprejurárile In care, In primá-vara aceluia$i an 1528, Radu de la Afumati atrimis o solie In Ungaria Superioará pentru apurta negocien i cu Ferdinand $i a stabili termenii

137

www.dacoromanica.ro

acordului ce urma a fi incheiat. Odatá aceastámisiune indeplinitá, in vara anului 1528, a urmato a doua solie munteaná care a dus legámlnturlui Radu si al boierilor si fatá de Ferdinand,document deosebit de important, descoperit decurind de harnicul cercetátor Costin Fenesan.

Prin acest legámint", incheiat cu Incuviin-tarea sfetnicilor nostri si a tuturor stárilor"urmInd pilda vechilor voievozi, Inaintasii siRadu de la Afumati jura credintá lui Ferdinand I,in calitatea sa de rege al Ungariei, promifind sárespecte In tot chipul jurámlntul si credintaascultarea, fárá vreun viclesug si inseláciune".Domnul promite ca, In cazul in care Ferdinandv a porni o exyeditie impotriva turcilor sau táta-rilor, impreuna cu toti boierii, supusii, fruntasii,precum si cu toate °stile", sá viná in ajutor dupáputere si sá lupte cu credintá si stáruintá pIná lasflqitul rázbolului... Impotriva dusmanilor majes-tátii sale". In acelasi timp, el promite sá nu per-mitá trecerea dusmanilor lui Ferdinand (Indeosebia turcilor) prin teritoriul Tárii Românesti, iar incazul In care nu s-ar fi putut opune cu armeleinaintárii otomane sá-1 anunte din vreme pe rege.

Radu de la Afumati se mai obliga, de aseme-nea, sá nu se prezinte la Poartá la cererea sulta-nului deck cu stirea lui Ferdinand, sá nu Incheieniciodatá vreo Intelegere prieteneascá ori vreoaliantá mutual" cu sultanul si, dacá se va pu-tea", sá nu pláteascá un haraci mai mare deckInainta$ii si.

In sfIrsit, domnul Tárii Románesti mai promiteca in cazul eliberárii de puterea si de uraniatoircilor" sá reInnoiascá anual, prin trim4i


speciali, jutimln tul de credintá fatá de Ferdi-nand, ceea ce nu s-a mai IntImplat.

Din analiza prevederilor legámintului reiese culimpezime caracterul su profund antiotoman, as-pect care a caracterizat, dealtfel, Intreaga domniea lui Radu de la Afumati, oferind, n acelasitimp, o explicare temeinicá schimbárii de orientarepoliticá a domnului roman prin trecerea n tabáralui Ferdinand de Habsburg, care párea oferechezásii mai sigure pentru realizarea názuintelorsale".

In schimb, Ferdinand promite pástreze peRadu Impreuná cu boierii, sfetnicii, fruntasii,dregátorii i cu ceilalti localnici i locuitori, pre-cum si tntreg poporul Tárii Romanesti, In toatevechile noastre libertáti, drepturi i bune obice-iuri de care ne-am folosit mereu ptná acum...;ne apere si ocroteascá cu armatele sale" ; dacádomnul va fi alungat din tail, Ferdinand 11 vaadáposti la un loc mai tnainte stabilit" §i-1 vaajuta sá-si recapete tronul prin tária armelor

autoritatea sa regala".Textul acestui document dovedeste hotártrea lui

Radu de la Afumati de a continua lupta impo-triva dominaTiei otomane, nu singur, pentruacest lucru nu mai era posibil, ci cu sprijinul luiFerdinand, regele Ungariei i sealpInul Transilva-niei din acea vreme.

Faptul c Radu tsi asumase obligatia fermá dea lupta Impotriva turcilor aláturi de Ferdinandrezultá si din unele tmprejurári de dupá moarteaviteazului domn ; la sfIrsitul lunii ianuarie 1529,nestiind mnc despre asasinarea domnului, Ferdi-nand a Insárcinat pe solul su Andreas Mihale-


wyth sá. Inceapá pregátirile militare pentru cam-pania antiotomana In baza legámtntului incheiatIn vara anului 1528 (cum et fide et unione mutuanobis et regno nostro praef ato sit astrictu6 et con-iuctus.)

Scrisoarea adresatá lui Radu (numit de Ferdi-nand Illustrissimum sincerem et fidelem nobisdilectum Radulem Woyvodam Transalpinensem) afost predatá noului domn ales de complotisti,dupá cum spune o notá marginará din 19 fe-bruarie 1529: dedi ad novum quo que Waywo-dam litteras credentiales Maiest ates Vestre" ;acesta se Intelege nu i-a dat nici o urmare.

Dupá cum observa C. Fenesan, legámintul luiRadu de la Afumati tncheiat intr-o conjunc-turá favorabilá, deschizátoare de perspective pro-mitátoare s-a dovedit cutind a fi fost un pasgresit, care va avea grave urmári pentru domnulTárii Românesti.

In a doua jumátate a anului 1528 Imprejurárilecare-I determinaserá pe Radu de la Afumatise aláture partidei lui Ferdinand s-au schimbat In-tr-un mod neprevázut de viteazul domn. Sustinutcu putere de Polonia si de Imperiul otoman, Intoamna anului 1528 I. Zápolya a reusit sá. supunáTransilvania, unde numai sasii si secuii au ramascredinciosi lui Ferdinand. Un rol de seamá Inmodificarea situatiei 1-a jucat Petru Rares, domnulMoldovei, care a párásit si el tabára lui Ferdi-nand si a trecut de partea lui I. Zápolya. Intru-ctt Poarta 11 sustinea pe fostul voievod al Tran-


silvaniei, era firesc ca ea sá urmáreascá lichidarealui Radu de la Afumgi, In care nu a avut nicio-datá fncredere.

Dupá Incheierea tratatului, aderen;ii lui loanZápolya au cáutat sá compromitá pe Radu de laAfumati la Poartá. La 1 sept. 1528, In numelelui Ferdinand I, ei au alcátuit o scrisoare falsáprin care acesta 11 In$tiirqa pe sultanul SoLimanca a Imputernicit pe domnul Tárii Române$ti careprezentant al su $i ca intermediar pentru In-cheierea unui tratat de pace cu Poarta.

Turcii au aflat In mod sigur despre noua orien-tare politicá a domnului Tárii Române$ti $i au pusla cale Inláturarea lui prin intermediul unor bo-ieri trádátori.

Participarea reprezentanlilor Porvii la asasina-rea lui Radu de la Afumaii a fost recunoscutáde contemporanii sái. De pildá, la 25 martie 1529,judele sibian Marcus Pemfflinger scria lui Fer-dinand I cá Radu a fost asasinat de turci $i deboieri, autorul principal fiind Mehmet beg : Ra-dul waivoda, uti Maiestati vestrae constat, a bo-ieronibus nonnulis, praesertium Mebmet bek auc-tore et persuasore, cum et ipse waivodatum filiosuo, ambiret". Deci Mehmet beg uneltise din nou,de data aceasta pentru domnia fiului su.

De aceea$i párere era $i Johann Weymann,care fi scria lui Gheorghe de Brandenburg, la 27ianuarie 1529 : de asemenea, a sosit o solie de laprimarul din Sibiu aici la Buda cá turcii au luatTara Româneascá, cá au decapitat pe Radu vo-ievod $i pe cápitanul din cetatea Poenari (Boyna)$i au trimis ambele capete Impáratului turcesc"(Idoch ist heidt dan weytherr bodtschaft vonn


dem burgermaysterr auss der Hermstadt hier herrKeagen Offen Komenn, dass dy thurkenn dy Wall-achey haben eynngenommen, den Radoll weydaund den hauptmann auff den festenn geschlossBoyna genand, Beyde gekopfft und ire hauptterbeyde demm thurkeschen Keyser zu geschigkt).

In sflqit, Intr-o scrisoare din 9 iulie 1529, adre-satá lordului cancelar al Angliei, cardinalul Wols-ley, se aráta ca predecesorul lui Moise vodá fu-sese ucis din porunca sultanului deoarece s-a In-depártat" de regele loan Zápolya, susvinut dePoarta otomaná (Huius predecessor, quum a Regeloanne defecisset, Regis Turcarum iussu interem-ptus 1140.

Radu de la Afumati este deci, ca i Vlad Te-pe, o victimá a boierimii muntene, care 1-a asa-sinat In Inwlegere cu Poarta otomana, Impotrivacáreia domnul inten;iona sá se ridice, cu sprijinullui Ferdinand de Habsburg.

Asupra modului cum a fost ucis Radu vodá.nu dispunem de prea multe stiri. Cronica fárii nune dezváluie motivele, ci doar povestqte faptaodioasá a uciderii, sávNitá de doi mari boieri,Neagoe vornicul din Peris i Deágan postelniculdin MerisaniBuqani : dupá aceia, Neagoe vor-nicul i Drágan postelnicul, ei au rádicat oastepre ascuns pre capul Radului vodá. Decii, chidau prins de veste Radul vodá, el nu i-au pututstrInge oaste degrab, ci numaidech au fugit cufie=sáu, cu Vlad vodá, la banul PIrvul la Craiova.Deci clnd au fost Radul vodá In oras la RImnic,iar boierii au ajuns pe Radul vodá de 1-au legati i-au táiat capul, i lui i fie-sáu, Vlad vodá ;


si au pierit amindoi in oras la Rimnic and au fostcursul anilor 7037" (1529).

Surprins nepregátit de complotistii care lucraupe ascuns" si care, dupá alte izvoare, s-ar fiintrunit la Slatina in luna decembrie 2, domnula incercat sá se salveze in Oltenia la ruda sa,banul Pirvu Craiovescu. Asasinii I-au prins insála Rimnicu Vilcea unde 1-au ucis la 2 ianuarie1529. Dupá unele opinii, domnul ar fi fost orno-rit chiar in biserica de pe dealul Cetátuia 3.

Cine erau asasinii ? Amindoi erau rude cu dom-nul, fiind ginerii a douá surori ale tatálui lui Radude la Afumati, deci veri cu domnul si cumnati in-

2 Dup5 cum rezult5 din Socotelile Sibiului, la Slatinaa avut loc o ,congregatie (= adunare larg5) a boierilor"(congregacio boyaronum), in care s-a hot5rit, foarte proba-bil, uciderea domnului. La 1 ianuarie sibienii trimiteau laSlatina pe Ivan din Räsinari sà afle ce s-a hotärlt inaceast5 congregatie (Hurmuzaki, XI, p. 852). Peste treizile se aflase la Sibiu despre uciderea domnului.

3 Mention5m aci cà despre asasinarea voievodului s-auf5cut in trecut o serie de afirmatii nefondate. Astfel, dup5opinia lui N. Iorga, letona romanilor pentru poporul ro-manesc, ed. VI-a, Välenii de Munte, 1926, P. 175, Radude la Afumati ar fi fost ucis de boierii olteni, care-Ig5seau prea aspru pentru dînii i care ar fi dorit, ca subNeagoe i Teodosie, s5-si aibà domn in leg5tur5 cu dlnsii,n5scut din mam5 alteanc5 sau coborltor din neamul lor".Marele istoric nu a tinut seama de faptul cà cei doi uci-gasi nu erau olteni si c5; domnul a càutat sä: se salvezetocmai in Oltenia, la Craiovestii cu care se inrudise.

Nu exist5 apoi nici o dovadà cà in asasinarea lui Radude la Afumati ar fi fost amestecat Hieronym Laski, dup5cum afirm5 Rodica Ciocan Politica Habsburgilor jata deTransilvania In timpul lui Carol Quintul, Buc., 1945, p. 74,si Cu atit mai putin cà odiosul asasinat ar fi fost rezul-tatul luptei dintre Dänesti i Dr5culesti, cum sustineP. D. Popescu.


tre ei. Neagoe s-a aflat aláturi de domn tn tm-prejurárile grele din 1522, cind a fost mare pos-telnic, fiind promovat apoi mare vistier (15251526) $i mare vornic (1527-1529) ; era un dre-gátor apropiat al lui Radu vodá, care-1 consideradin casa" sa. Celálalt boier (pe care Dan Ple-sia 11 confundá cu un alt Drágan, mare logofátal lui Vladislav al 111-lea) a fost mare pos-telnic al lui Radu de la Afumati in 1523-1525,dupá care este mentionat ca fost postelnic.

Tinind seama de faptul c viitorul domn, Moisevodá (fiul lui Vladislav al III-lea, deci dusmanullui Radu de la Afumati), a fost numit de Poartáde-abia In martie 1529 adicá la douá luni dela uciderea fostului voievod este greu de accep-tat o legáturá tntre complotisti si viitorul voie-vod, stráin de actiunea lor.

Dealtfel, nu trebuie s uitám c complotistiii-au ales propriul lor domn, pe un anume Ba-sarab, care-si spunea fiul lui Basarab voievod(deci fiu al lui Neagoe !). Nu stim cine a fost acestefemer voievod 4, care a dispárut fárá urmá la ve-niraa domnului numit de Poartá 5.

4 Amintim aici opinia lui Ion Radu Mircea, caretinind seama de faptul c Mehmet beg voia domnia pen-tru un fiu al su sustine c acest enigmatic Basarabar putea fi fiul pasei de Nkopole, acceptat ca domn deboieri, dar care a dispärut apoi odatä cu tatäl su, in-depärtat de sultan din postul de pa sä de Nicopole (TaraRomiineasca i nchinarea raialei Braila, in Balcania", IV,1941, p. 455, nota 3).

5 I. Bogdan a publicat rezumatele a trei documente ne-datate, adresate brasovenilor de Basarab voievod, pe carel-a identificat cu Basarab (al V-lea), domnul Tärii Romi-nesti in ianuariefebruarie 1529. In aceste documente sint


Pe de altá' parte, faptul c In timp cc con-ducea tara in lipsa domnului numit de PoartáNeagoe vornicul a inclinat el insusi spre impe-riali 6, I-a indreptáTit pe $tefan $tefánescusustiná cá nu atit schimbarea orientárii politicea lui Radu a fost cauza care a stirnit impotrivalui boierimea de la est de Olt, ci aceasta ura pedomn din cauza situgiei deosebite pe care con-tinuau s-o aibá Craiovestii in Tara... In luptapentru rásturnarea lui Radu de la AfumaIi si cu-cerirea puterii, boierimea de la est de Olt a gásitsprijinul lui Mehmed beg". In aceastá judecatá seomite totusi interesul otomanilor de a-1 elimina peRadu de la Afumati, trecut de partea lui Ferdi-nand.

La 4 ianuarie trupul domnului asasinat a fostinmormIntat in biserica mánástirii lui Neagoe Ba-

amintiti Sibin vornicul i Ghiatä spätarul, despre care I. Bog-dan spune cä nu se intIlnesc in documentele unui altBasaraba". (Documente i regeste, p. 273-274). Sibin vor-nicul este memianat intr-un document de la Raclu de laAfumali din <1523-1528>, deci el putea fi aläturi de nouldamn in 1529. In schimb, documentele vremii nu amintescnici un boier cu numele de Ghiafg.

6 Faptul acesta rezultä din raportul solului AndreasMihalewyth (Mihalevich) trimis de Ferdinand la Radude la Afumati, dar ajuns la Tirgoviste In martie 1529, dupäasasinarea acestuia care a tratat ou marele vornic Nea-goe, dewre care auzise el este devotat lui Ferdinand ;acesta i-a dat citeva informavii despre intenviile otoma-nilor, precum i sfaturi cu privire la maclu! cum tre-buiau atacate trupee turcesti, in primul rind pIrjolindu-setotul In calea lor, dupä tactica tradilionalä româneascl.Solul lui Ferdinand i-a cerut lui Neagoe sä se ridice" (toiilocuitorii) n jurul regelui su sä-1 sileaseä pe noulvoievod ce va veni sä fie credincios" lui Ferdinand (Ca-ltori straini, I, p. 300).


sarab din Curtea de Arges, sub o frumoasá lespedede mormint al cárui text sápat in piatrá (alcátuitde domn sau de un apropiat al sáu) povestesteluptele conduse de viteazul dispárut. Intrucit inacest text nu sint amintite decit luptele din anii1522-1524 (lipsesc cele din 1525 i 1526 din Me-hedinTi si de la Bráila), este foarte probabil cáviteazul domn si-a pregátit textul de pe piatrade mormint dupá incheierea luptelor cu turciidin 1524, cind amintirea acestor evenimente eraincá proaspátá, constituind un titlu de glorie pen-tru voievod.

Textul de pe piatra tombalá unic in istorianoastrá completeazá un alt text, aflat la chivapasi de mormint, sub portretul zugrávit al luiRadu de la AfumaTi, unde domnul dispárut amin-tea urmasilor cá au náválit turcii cu multe gre-utáTi, ca sá ia Tara noastrá, Tara Româneascá ;si ne-am ridicat domnia mea si cu boierii, multerázboaie apárind, cite odatá fiind goniTi si citeodatá gonind pe dusman". Textul de pe piatra demormint (vezi mai jos) continuá pe cel de sub por-tretul domnului, intre ele existind o legátura cenu a fost Ina: remarcatá de istorici.

Mai trebuie sá subliniem faptul cá acceptindtextul care liuda bátáliile si victoriile lui Radude la AfumaTi impotriva otomanilor boieriicare-1 asasinaserá nu se desolidarizau de acestevictorii, cu alte cuvinte nu se arátau a fi filo-otomani.

Yn martie 1529, Poarta a trimis in Tará cadomn pe Moise vodá ; Intr-o scrisoare din 25martie 1529 din Sibiu se afirmii cá. noul domnvenise insoTit in Tará de trupe de ieniceri si cala-


reti otomani, deci ca om al turcilor ; curInd elva trece In tabára lui I. Zápolya 7.

In aceeasi scrisoare se afirm c banul si uniiboieri (bano et ceteris bojeronibus) chematide pa sá la Giurgiu au protestat Impotriva nu-mirii domnului de cátre turci, care contraveneavechiului obicei" (antiquam consuetudinem) i auamenintat cá, dacá turcii nu vor respecta acestobicei, vor fugi In Transilvania 8

Istoricii romani au condamnat odiosul asasinat,cáruia i-a cá:zut victimá viteazul domn al TáriiRomanesti si una din gloriile militare ale roma-nilor. Dupá opinia lui C. C. Giurescu, de pildá,aceastá crima mizerabilá unicá prin Impre-jurárile ei In istoria noastrá ...pune In luminacea mai uritá boierimea munteaná din acea vreme".

Alti istorici au explicat gozitia boierimii mun-tene, care nu mai dorea razboiul. lata ce spuneFlorin Constantiniu boierii l-au Inláturat n mo-mentul clnd alianta domnului cu Ferdinand deHabsburg ameninta s impuná un nou efort for-

7 Intr-o scrisoare adresatg brasovenilor, Moise vodgasigura : domnia mea slut grieten si scut de credinfádespre partea turcilor". Intrucit insä sultanul li poruncisesà intre Cu °stile in Transilvania pentru a-i determina pelocuitori sä se supung lui I. Zápolya, le cere sg o facgcgd altfel va veni sultanul personal si-i va robi. DomnulTàrii Romanesti le promite cg, dacä se supun lui I. Zá-polya, va da de stire sultanului sg nu mai ving in Transil-vania Dragomir, Documente nota, p. 45-46).

8 SOilli lui Ferdinand de Habsburg, aflat la Tirgovistela sfirsitul lui martie 1529, afirma la rindul sgu : turoul

sultanul) a trimis un voievod in Tara Romineascg, darping acum (locuitorii) nu I-au primit ca domn" (Calätoristralni, I, p. 301).

147

www.dacoromanica.ro

telor demo-militare ale tarii forte deja sleitemai ales, sa anuleze rezultatele politice ale vic-

toriilor militare domnesti, adica renuntarea decatre Poarta la planul ei de a instaura un pasa-lic pe teritoriul Tarii Românesti".

Moartea lui Radu de la Afumati a impresionatputernic pe transilvaneni, fostii si aliati, care-siexprimau temerea c turcii vor navali n Transil-vania Impreuna cu muntenii, fapt ce nu ar fi fostposibil In timpul vietii temerarului voievod.

Brasovenii care se purtasera rán cu voievo-dul ucis In conditii dramatice, pentru a-1 silitreaca In tabara lui Ferdinand s-au ingrozit

ei la auzul stirii mortii domnului ; In scrisoareaadresata lui Ferdinand de Habsburg, la 5 februa-rie 1529, ei aratau : Novit solus deus quid ex cofuturum sit, Turcis provinciam tenentibus".

S-a spus despre Radu de la Afumati ca a fostun practician" al lnv'citaturilor adresate de Nea-goe Basarab fiului su Theodosie. Fara indoiala

Radu voda a aplicat in practica unele dinfaimoasele invataturi, si In primul rind aceea pri-vitoare la vitejie : tu sa mergi dreet fa; a la fataspre dusmanii ti, Era nici o frica. lar de vorfi ei multi, nimic sa nu te Infricosezi, nicite Indoiesti, c omul viteaz si razboinic nu sesperie de oamenii cei multi, ci, cum risipeste unleu o cireada de cerbi si cum omoara un lup oturma de oi cit de mare, asa si omul viteaz i bar-bat nu se infricoseaza de oameni multi".

Vitejia a fost, fara2ndoial, principala calitate avoievodului Radu, pe care urmafii s'di 1-au si nu-

148

www.dacoromanica.ro

?nit, dealtfel, cel Viteaz", §i care merita pe deplinacest nume.

Numeroasele sale batálii (19 In doi ani) nesint amintite de textul inscriptiei de pe lespedeace-i strajuieste mormintul de la Curtea de ArgoIn stire sai va fie razboaiele ce vá voi povestivoua, pe care le-am purtat eu : cel dintli rázboicu agarenii (nelocalizat n.a), al doilea la Gu-bavi, al treilea la satul $tefeni pe Neajlov, alpatrulea la Clejani, al cincilea la Ciocanesti, alsaselea la cetatea Bucuresti, al saptelea la cetateaTirgovistei, al optulea la dui Argesel, al nouáleala satul Plata, al zecilea la Alimánesti, pe Teleor-man, al unsprezecelea, cel mai iute si mai vIrtosdin toate rázboaiele, la Grumazi, cu 7 sangeacuri,al doisprezecelea la Nicopole, al treisprezeceleala Sistov, al patrusprezecelea la cetate la Poenari,cu faranii, al cincisprezecelea la Gherghita, al sai-sprezecelea iar la Bucuresti, al saptesprezeceleala oras la Slatina, al optsprezecelea la cetateaBucuresti, cu Vladislav voievod, al nousprezece-lea la satul Rucar, al douázecelea la Didrih"(= Dridu)

Acest lung pomelnic de lupte, prin care seaude sunetul sabillor de la un capat la altul altárii", cum spun ea N. Iorga, a fácut sa rámina inamintirea vesnicá a neamului nostru numele bata-liilor purtate de viteazul domn pentru apararealibertatii si independentei patriei amenintate.

In afará de vitejie, alte componente ale perso-nalitátii sale au fost perseverenta si hotarlrea dea continua lupta pina la victoria final. Acestdomn viteaz a fost silit de fortele superioare aleadversarilor sal, de imprejurárile nefavorabile

149

www.dacoromanica.ro

sau de necredinva unora din boierii si care 1-aupárásit sá pribegeascá de patru ori in Transilvania,dar tot de atitea ori a avut tária sá reviná invara si sá alunge pe vrájmasi prin lupte grele.Dintre tovi domnii romani, este singurul care aavut o domnie atit de zbuciumatá.

In acelasi timp, domnul era constient cá prinlupta sa apára nu numai libertatea várii sale,ci si pe aceea a várilor vecine si a crestinátávii ingeneral, asa cum o fácuserá Inaintea sa si alvimari voievozi ca Vlad Tepes sau Stefan ce! Mare.El si-a exprimat in mod ciar aceastá convingereintr-o conversavie cu solul lui Ferdinand, cáruiai-a márturisit cá este gata sá lupte Impotrivaotomanilor pentru folosul Intregii obsti crestine".In numele acestui ideal domnul si-a jertfit viava.

Pentru toate aceste motive, dar mai ales pentrucurajul cu care si-a apárat vara 'in momente deo-sebit de grave, Radu de la Afumati merita pedeplin numele de Radu cel Viteaz pe care i l-audat urmafii.

In acelasi timp, se cuvine ca el sá ocupe un locde cinste in galeria marilor nostri voievozi, alá-turi de ceilalvi domni viteji care au apárat, casi el, libertatea patriei iubite : Mircea ce! BátrIn,Iancu de Hunedoara, Vlad Tepes, Stefan ce! Mare,Petru Rares, loan vodá Viteazul si Mihai Unifica-torul. Trecerea sa in rindurile marilor voievozini se pare un act patriotic si de dreptate. Carteanoastrá. constituie o justificare a acestui act si,in acelasi timp, un omagiu respectuos adus luiRadu vodá cel Viteaz, asasinat miseleste, ca qiVlad Tepes si Mihai Viteazul.

,

'www.dacoromanica.ro

CRONOLOGIA EVENIMENTELOR PETRECUTE INTARA ROMANEASCA DE LA MOARTEA LUI NEAGOE

BASARAB LA ACEEA A LUI RADU DE LAAFUMATI (1521-1529)

1521

septembrie 15 Moartea lui Neagoe Basarab i urcareape tron a fiului säu, Theodosie, tutelat de mareleban Preda Craiovescu, unchiul su.

septembrie, a doua jumätate a lunii Ridicarea ca domna lui Radu sau Dragomir Cälugärul, suninut deboierii buzoieni si de pribegi.

sfIrsitul lui septembrieinceputul lui octombrie Luptade la Tirgoviste, in care banul Preda Craiovescua fost ucis; Raclu Cälugärul ocupä tronul.

octombrie, Inainte de 25 Radu Cälugärul este Invinsde Mehmet beg, care restabileste ca domn pe Theo-dosie i pradä: apoi regiunea Buzäului.

decembrie Theodosie este indepärtat i trimis la Poartä,iar tara este luatä: in stäpInire de Mehmet beg,care cere sultanului sä. fie numit domn.

1522ianuarie Amenintatä cu transformarea In pasal1c,

Tara Romaneascä se ridicä la luptä sub condu-cerea lui Radu de la Afumali, ales domn, carealungä pe turci din ;ark'.

februarie 3 Primul document emis de Radu vodä dela Afumati.

februarie Mehmet beg vine In ;arä cu multime deturd", dar este Invins de Radu la Glubavi sialungat peste Dunäre.

martie Noi lupte /titre Mehmet beg si °stile TäriiRomânesti la 5tefeni, Clejani, Bucuresti, Ciocä-nesti, Tirgoviste i au/ Argese/. Invingator, Meh-

151

www.dacoromanica.ro

met beg numeste suba.si In satele si orasele dinTara Romaneascä, instituind administratie otomana.

aprilie Radu de la Afumati se retrage in Transil-vania, cerind ajutor lui I. Zápolya. Domnul pr;beag primeste ca feude Vintul de Jos 5i Vurpärul.

iunie 22 Trupele aliate, conduse de I. Zápolya siRadu de la Afumati, inträ in Tara Romaneascg

alungg pe Mehmet beg peste Durare; se punecalan ocupatiei turcesti.

iulie Mehmet beg se intoarce In tara' cu oaste puter-nicä ; dupg ciocnirile de la Plata si Alimänesti-Teleorman, turcii sint infrinti in bätälia de laGrumazi-Teleorman ; grupuri din oastea lui Radude la Afumati trec Dungrea i ataca' pe turci laNicopode i Sistov.

august Mehmet beg revine In Tara Romineascä siinvinge trupele lui Radu la Gherghita, Bucuresti5i Slatina. `Domnul se retrage din nou in Transil-vania (15 august).

septembrie Pregkirea expeditiei de reinstaurare a luiRadu de la Afumati cu ajutoare din Transilvania.

octombrie 15 Trupele lui I. Zápolya i Radu de laAfumati trec din nou muntii pe la Rucär, undeare loc o ciocnire cu turcii care se retrag.

noiembrie I. Zápolya se intoarce in Transilvaniatrupele lui Radu continua' lupta, invingind peturci la Dridu. Radu de la Afumati ocupa' pen-tru a treia oarä tronul Tárii Romanesti.

1523

aprilie, data 4 Radu de la Afumati este inlocuit desultan cu Vladislav al 111-lea si silit sg se retraggdin nou in Transilvania (25 aprilie), dura ce s-aopus trupelor otomane, ce-1 aduceau pe noul domn,la Bucuresti.

mai 22 Prima poruncg de ascultare" adresaa de domnigranilor aserviti din Tara Romaneasd, dovedindexistenta unei sari de agitatie in tara*.

septembrieoctombrie Radu de la Ahmati incepe pre-ggtirile pentru o noug expeclitie in Tara Roma-

152

www.dacoromanica.ro

neasa, experitie care a fost aminatä din cauza tul-burärilor din Tara Romaneascä si Moldova.

octombrie, ante 19 Vladislav al III-lea este izgonit din¡ari de boierianea nemulvumitä de politica sa ; RaduBädica este ales domn,

noiembrie 8 Document intern ernis de Radu Micadecembrie 31 Radu de la Afumati trece din nou in Tara

Romaneascä pentru a-si ocupa tronul.

1524

ianuarie, (intre 19-29) Radu Bädica este ucis de turciitrimisi in Tara sä-i aducä steagul de domnie ; Radude la AfumaIi oc-upä pentru a patra oarä tronul(probabil färä lupte).

martie Poarta oto manä numeste din nou domn peVladislav al 111-lea; Radu de la Afumati se retrageIn Transilvania (20 martie), dupä ce a incercat säl seopunä trupelor ce aduceau pe noul domn.

august Trupele turcesti ataci cetatea Severinului, pecare o cuceresc in octombrie.

septembrie Radu de la Afumati reocupä tronul cusprijinul lui I. Zápolya, cäruia ii cedeazä. cetateaPoenari. Cu acest prilej, are loc probabill luptacu täranii" la Poenari. Vladislav este invins laDridu.

octombrie Tratative intre Radu de la AfumatiIbrahim pasa care pregätesc impäcarea cu Poarta,solkitatä si de marea boierime a färii.

decembrie Radu de la Afumati Mine confirmareaPortii in schimbul màririi haraciului de la 12 000la 14 000 de galbeni. Tara isi päistreazä indepen-densa.

1525

februarie 1 Intors in tarä, Radu de la Afumati anuntäIn Transilvania impäcarea co Poarta.

aprilie 19august 18 Domnie dublä in Tara Ro mä-neascä : la Tirgoviste Radu de la Afumati, iar laBucuresti Vladislav al III lea, sustinut de pasaleledu are ne.

153

www.dacoromanica.ro

august, dupa 18 Radu de la Afumati alung5 din tarape Vladislav al III-lea si ramine singur domn pinaIn 1529.

noiembrie Trupele lui Radu de la Afumati inving laBrilla pe partizanii unui pretendent la tron, sus-tinut de Stefanita voda.

decembrie, ante 7 Lupta cu un nou vräjmas", ridicatIn Mehedinti, care este invins i ucis de trupeleconduse de Pirvu Craiovescu.

1526

ianuarie Casatoria lui Radu de la Afumati cu Ruxan-dra, fiica lui Neagoe Basarab.

februarie Trupele lui Steränita voda pätrund in TaraRomaneascä pina la Tirgsor ; cei doi domni seimpaca in martie, Radu de la Afumaii restituindlui Stefanita pribegli moldovenl.

martie Radu de la Afurnati se ofera sa ajutc regatulmaghiar impotriva trupelor otomane case se pre-gateau sä-1 atace.

aprilie-mai Radu de la Afumati chernat in tabarasultanului are prilejul sà cunoasca amploareaexpeditiei turcesti impotriva Ungariei.

iunie Radu de la Afumati propune regelui maghiarun plan comun de actiune impotriva trupelor oto-mane, care nu s-a putut realiza.

august 29 Bkalia de la Mohács unde trupele maghiaresint infrinte de sultanul Soliman.

noiembrie 10 loan Zápolya este ales rege al Ungariei.decembrie 17 Ferdinand de Habsburg este ales si el

rege al Ungariel ; intre el si Zápolya incepe luptapentru coroana regatului, fiecare cautind sà ob-tina sprijinul domnilor fárilor romane.

1527

augustseptembrie Victoriile lui Ferdinand de Habs-burg silesc pe I. Zápolya sa se retrae in Transilva-nia si si solicite ajutorul lui Soliman.

154

www.dacoromanica.ro

nolembrie Solia lui Ferdinand de Habsburg la Radude la AfumaIi pentru a-1 atrage de partea imperi-alilor.

decembrie Sultanul cere lui Radu de la Afumaii§i lui Petru Rare s ajute pe I. Zápolya, favori-tul su.

1528

ianuarie In urma soliei lui H. Laski la Poartá, sulta-nul promite sprijinul lui I. Zápolya §i elibereaza peVlad, fiul lui Radu de la AfumaIi, aflat ostaticla Istanbul.

februarie Negustorii brasoveni i sibieni trectqi departea lui Ferdinand de Habsburg restring co-mertul cu Tara Romaneasca pentru a-I obliga peRadu de la Afumaii sa se alieze Cu stapinul lor.

aprilie Radu de la Afumni incheie o imelegere cuPetru Rares, domnul Moldovei.

vara Tratat intre Radu de la Afumayi si Ferdinandde Habsburg, prin care cei doi se aliaza in luptaantiotomana.

toamna I. Z¡polya supune Transilvania trecutade partea lui Ferdinand i pune in pericolaliança incheiata de Radu de la Afumayi.

decembrie O congreggie" a boierilor Tarii Roma-nesti, intrunita la Slatina, hotaraste indepartareade pe tron a lui Radu de la Afumayi care fugein Oltenia la Pirvu Craiovescu.

1529

ianuarie 2 Radu de la Afuma;i este asasinat de doidin boierii sài, Neagoe vornicul i Dragan pos-telnicul, la Rimnicu Vilcea.

ianuarie 4 Fostul domn este inanormintat in bisericalui Neagoe Basarab de la Curtea de Arges.

www.dacoromanica.ro

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

LUCRARI TEORETICE

* Programul Partidului Comunist Roman de faurire asocietatii socialiste multilateral dezvoltate j inaintarea Romaniei spre comunism, Bucurwi, Editura po-liticä, 1975.

NICOLAE CEAUSESCU, Romania pe drumul construiriisocieta tii socialiste multilateral dezvoltate, vol. 13,Bucurqti, Editura politicä, 1977.

NICOLAE CEAUSESCU, Expunere cu privire la stadiulactual al edificarii socialismului in tara noastr% laproblemele teoretice, ideologice fi activitatea poli-tic% educativa a partidului, prezentatä la plenaralärgitä a Comitetului Central al Partidului ComunistRoman, 1-2 iunie 1983, Bucureqti, Editura politicä,1982.

I. Izvoare

Acta Tomiciana, vol. VIVII, (Poznan), 1862-1864.I. BOGDAN, Documente fi regeste prtvitoare la relatiile

Tarii Romanefti cu Brafovul fi Ungaria in secolulXV fi XVI, Buc., 1902.

latori straini despre tarile romane, I, Buc., 1968.Documenta Romaniae Historica, B, Tara Romaneascä, vol.

qi III, Buc., 1972, 1975.SILVIU DRAGOMIR, Documente noted privitoare la rela-

tiile Tärii Romanefti cu Sibiul in sec. XV fi XVI,Buc., 1929.

E. HURMUZAKI, Documente privitoare la istoria roma-nilor, vol. II/1, 11/3, VIII, XI i XV, Buc., 1891,1892, 1894, 1900, 1911.

156

www.dacoromanica.ro

Istoria Tãnii Romeinefti, 1290-1690. Letopisetul Cantacu-zinesc, ed. C. Grecescu-Dan Simonescu, Buc., 1960.

STOICA NICOLAESCU, Documente at privire la Rada dela Afumati, Buc., 1909.

P. P. PANAITESCU, Documente slavo-romiine din Sibiu(1470-1653), Buc., 1933.

RADU POPESCU, Istoriile donmilor Tarn Romtinelti, ed.C. Grecescu, Buc., 1963.

Quellen zur Geschichte der Stadt Kronstadt, III, Bra-sov, 1886, 1889.

AURELIAN SACERDOTEANU, Pomelnicul manastiriiArgeplui (Bis. ort. romang", 1965, nr. 3-4, p.310-311).

M. SANUDO, I diarii, Venezia, 1872-1902.FR. SCHULLER, Urkundliche Beitrage zur Geschichte Sie-

benbiirgens (Archiv des Vereins filr SiebenbilrgischeLandeskuncie", XXVI, 1896, p. 223-287, 607-672).

GRIGORE G. TOCILESCU, 534 documente istorice slavo-roméine din Tara Roma'neased fi Moldova privitoa) ela legiiturile ca Ardealul, 1316-1603. Buc., 1931.

A. VERESS, Documente privitoare 11 istoria Ardealului,Moldovei i Tarii Romiinefti, I, 1527-1572, Buc.,1929.

Acta et epistolae relationum Transylvaniac Hungari-aeque cum Moldavia ct Valachia, I, 1468-1540, Bu-dapesta, 1914.

II. Lucriri diverse

Ch. ANCII.LON, Ilistoir de la vie de Soliman secondempereur des Turcs, Rotherdam, 1707.

STEFAN ANDREESCU, Framintari politice in Tara Ro-méineasca la inceputul domniei lui Rada Paisie (Rev.de istorie", 29, 1976, nr. 3, p. 395-412).

Observatii asupra pomelnicului mânâstirii Arge-fului (Glasul hisericii", 1967, nr. 7-8, p. 800-829).

Restitutio Daciae (Relatiile politice dintre TaraRomâneasca, Moldova si Transilvania in rüstimpul1526-1593), Buc., 1980.


Considération sur la date de la première chroni-que de Valachie (Revue roumaine d'histoire", 1973,nr. 2, fp. 361-373).

G. 130GDAN-DUICA, Notita despre Radul de la Afumati(Arhiva", IX, 1898, p. 313-318)

FLORENTINA CAZAN, Rolul orafului Sibiu In politicaexterna a lui Ferdinand de Habsburg (Analele Uni-versieätii Bucuresti." istorie, 21, 1972, nr. 2, p.21-36).

FLORENTINA CAZAN A. BOIANGIU, Unitatea deactiune a tarilor romane in politica antiotomana eu-ropeana (1522-1529), in vol. 60 de ani de la fauri-rea statului national unitar, Buc., 1978, p. 17-26.

RODICA CIOCAN, Politica Habsburgilor lata de Transil-vania in timpul lui Carol Quintul, Buc., 1945.

COSTIN FENESAN, Legamintul lui Rada de la Afumatijara de Habsburgi. Semnificatii fi urmari (»Anua-ml Institutului de istorie i arheologie", Cluj-Napoca,1980, p. 383-395).

N. IORGA, Indreptari fi intregiri la istoria românilor dupaacte descoperite in arbive sasefti, Buc., 1905.

Pretendenti domnefti in secolul al XVI-lea, Buc.,1898 (extras din Analele Acad. Române. MemoriileSectiei istorice", s. II, t. XIX).

CAIUS JIGA, Brafovul fi lupta antiotomana a t'asilos ro-mane la inceputul secolului al XVI-lea (Cumi-dava", II, 1968, p. 111-118).

MIHAI NICOLAESCU, Eroica aparare a Tarii Roma-nefti sub conducerea lui Radu de la Afumati (Vala-chica", 1976, p. 411-416).

T. PALADE, Radu de la Afumati, Buc., 1939.IOSIF PATAKI, Atitudinea lui Radu de la Afumati fi a

lui loan Zcipolya in ajunul luptei de la Mohacs (1526)(Studia Universitatis Babes-Bolyai", Historia, t. 12,1967, fasc. 2, p. 13-27) ; reprodus fi in vol. Stu-dii de istorie a nationalitatilor conlocuitoare dinRoma'nia fi a infratirii lor cu natiunea romiina. Na-tionalitatea maghiara, Buc., 1976, p. 57-76.

DAN PLE$1A, Neagoe Basarab Originea, familia fi omata privire asupra politicii Tarii Romanefti la in-ceputul veacului al XVI-lea (Studia Valachica",1970, p. 133-136).


PETRU DEMETRU POPESCU, Radu de la Alumari,domn al rdrii Ronamegi, Buc., 1969.

HORIA URSU, Moldova in contextul politic european(1517-1527), Buc., 1972.

ION URSU, Din influenrele politicii euro pene asupra isto-riei noastre : Moise voda (1529 martie 1530 au-gust), Buc., 1914 (extras din Analele Acad. Ro-mane. Memoriile SecTiei istorice", s. II, t. 36,1913-1914, p. 517-528).

www.dacoromanica.ro

CUPRINS

Introducere . 5

Transformarile petrecute in Europa in vremealui Radu de la Afumati . . . . . . 9

Succesiunea la tronul Tarii Romanestl dupamoartea lui Neagoe Basarab si imixtiunea oto-mana in treburile ei interne (septembriede-cembnie 1521) . . . . . . . . 21Alegerea lui Radu de la Afumati ca domn alT5tii Romanesti si alungarea otomanilor din tara 32Prima domnie a lui Vladislav al 111-lea (apri-lieoctombrie 1523) . . . . . . 47

Don-111;a in Tara Romaneasca in perioada oc-tombrie 1523septembrie 1524Radu de la Afumati din nou domn. impacareacu Poarta otomana SI

Politica interna a lui Radu de la Afumati . 901526 an de grea cumpanä. Incercari de salvarea regatulul maghiar. Relatilie lui Radu de laAfumati cu Stefanita vodi al Moldovei . 111

Sfirsitul domniei lui Radu de la Afumati. Per-sonalitatea sa. ...... . . 132

Cronologia evenimentelor petrecute in Tara Roma-neasca de da moartea lui Neagoe Basarab laaceea a 1ui Radu de la Afumati (1521-1529) 151

Bibliografie selectiv:i 156

www.dacoromanica.ro

Editura militari

Pentru curajul cu. care si-a apirat tara in momentedeosebit de grave, Radu de la Afumati meritä pe deplinnumele de Radu cel Viteaz pe care i l-au dat urmasii.In acelasi timp, se cuvine ca el si ocupe un loc de cinstein galeria marilor nostri voievozi, alituri de ceila10domni viteji care au aparat, ca si el, libertatea-patrieiiubite: Mircea cel Batrin, lancu de Hunedoara, VladTepes, Stefan cel Mare, Petru Rares, loan \foci.* Vitea-zul, Mihai Unificatorul.

Lei 7,25www.dacoromanica.ro

radu de la afumaţi (1522-1529)

Documents