punti mixte
DESCRIPTION
punti dentare mixteTRANSCRIPT
Puntea dentara
este o lucrare protetica fixa utilizata in stomatologie pentru restaurarea
morfologica a dintilor absenti de pe arcadele dentare sau pentrușinarea sau remodelarea dintilor ce au suferit distructii importante.
Puntea dentara este utilizata in tratamentul edentatiilor partiale,
avand functia de a compensa functiile masticatorie, estetica si
fonetica a dintilor absenti, precum si de a prevenicomplicatiile ce pot
surveni ca urmare a pierderii dintilor.
Avantaje: Transmit fortele masticatorii de-a lungul radacinii acestora, ceea ce este o transmitere
foarte apropiata de natural a acestor forte, avand ca rezultat un confort bun in timpul
masticatiei.
Punțile dentare mixte ofera un rezultat estetic bun.
Datorita faptului ca puntile dentare sunt lucrari fixe putin, dereglările fonetice sunt
minore iar adaptarea decurge repede.
Sunt lucrari cimentate definitiv care nu necesita indepartarea periodica pentru
igienizare
Durata de viata a construcției protetice este lunga
Tehnica de confecționare este bine cunoscută
Dezavantaje
Necesita preparării dintilor stalpi
Igiena deficitară
Uneori necesită depulparea dinților stîlpi
Atrofia crestei alveolare în regiune corpului de
punte
Împedica igienizarea spațiilor interdentare
Indicații Restaurarea edentatilor partiale, în cazul cînd paradontul dinților stîlpi este capabil să
suporte forța masticatorie care îi revine dintelui lipsă.
Refacerea morfologica a dintilor cu distructii avansate, eroziuni sau obturatii extinse
Cu scop de șinare în cazul mobiltății dentare
Tratamentul tulburarilor ocluzale
Contraindicații
In tratamentul edentatiilor daca nu exista suficient support. Dacadintii stalpi nu sunt suficienti ca numar, sau acestia au o implantare inadecvata, este indicat sa se opteze pentru un alt tip de lucrare protetica : proteze mobile, lucrari pe implanturi.
Igiena orala nesatisfacatoare. Igiena bucala nesatisfacatoare contraindica realizarea oricarui tip de lucrari protetice pana la remedierea impedimentului
Dinții limitrofi breșei sunt integri
Clasificarea punților mixte După tipul componentei estetice:
Metalo-acrilice
Metalo-ceramice
Componenta estetică acoperă parțial coroana
Componenta estetică acoperă coroana în întregime
După amplasarea dinților stîlpi:
1)Puntea clasică 2)Puntea cu extensie 3) Puntea combinată
Corpul de punte Alegerea tipului corpului de punte depinde de:
Întinderea spațiului edentat
Forma crestei alveolare edentate – deficiența de volum poate duce la asa
complicații în spațiile interdentare precum apariția „triunghiurilor negre”,
stagnarea alimentelor sau percolarea salivei în timpul vorbirii.
Siebert clasifică crestele alveolare deformate
în 3 clase:
I pierderea grosimii crestei alveolare, cu păstrarea înălțimii
II pierderea doar a înălțimii
III defecte combinate
În 91% de cazuri a edentației în zona frontală, defectele
sunt combinate.
Prepararea dinților stîlpi
puncte cheie: trasarea șanțurilor de ghidaj, reducția ocluzală, reducția suprafeței / -lor ce vor fi acoperite cu componentă estetică, prepararea suprafețelor aproximale.
Cerințele față de bonturile dentare preparate:
1) Reducerea ocluzala 1,5 – 2mm
2) Prepararea vestibulară 1,2-1,5 mm
3) Prepararea suprafețelor axiale metalice 0,6mm
4) Conicitatea bontului 6-8 grade
5) Bonturile preparate trebuie să fie paralele
AmprentareaAmprentarea cîmpului protetic se efectuează cu materiale siliconice bifazică sau monofazică prin aplicarea stratuluide bază și a stratului de corecție.
Cea mai des utilizată tehnică este tehnica bifazică care constă din 2 timpi:
1) Amprentarea cu material amprentar de baza cu viscozitate înaltă
Stabilirea culorii
Stabilirea culorii se efectuează cu ajutorul cheii de culori la lumina zilei sau lumina mixtă.
Timpul cel mai favorabil este între orele 11-14
La stabilirea culorii participă medicul, asistentul și pacientul
Culoarea viitoare construcții trebuie apreciată pînă la preparare.
Dinții nu trebuie să fie uscați.
Apartenența de grup poate fi stabilită analizînd culoarea caninului
Se analizează culoare dinților de pe hemiarcada opusă și ale antagoniștilor
Proba carcasului
Se începe cu examinarea vizuală a carcasului. La această etapă se analizează dacă
carcasul nu prezintă defecte majore.
Se anailizează carcasul pe modele – se stabilește adaptarea marginală și cea ocluzală
Proba carcasului în cavitatea bucală
Proba finală Examinarea vizuală
Examinarea pe model
Examinarea în cavitatea bucală cu examinarea culorii și a echilibrării ocluzale.
Fixarea definitivă1) Alegerea materialului de fixare. În calitate de material de fixare pot servi diverse tipuri de
cimenturi precum:
Zinc-fosfat, Zinc-policarboxilat, Glass-ionomer, Glass-ionomer cu adaos de rasini epoxide.
2) Izolarea bonturilor dentare
3) Uscarea și degresarea bonturilor și a coroanelor, pentru aceasta poate fi utilizat alcoolul etilic sau alte substanțe prefabricate (ex. Ангидрин)
4) Materialul se prepară, se aplică în coroană și se fixează
5) După priza primară a materialului se elimină surplusurile de material.