pterinele . tetrahidrobiopterina bh4

BIOCHIMIE FARMACEUTICA . REFERAT 2010.

Pterinele. TetrahidrobiopterinaTetrahidrobiopterina (BH4) este un cofactor de tip vitaminic ce actioneaza similar vitaminelor, iar organismul uman are capacitatea de a-l sintetiza. In unele cazuri, datorate unor defecte in sinteza acesteia , aportul extern devine absolut necesar. Aceasta se gaseste in toate celulele si tesuturile organismelor superioare, inclusiv la om . Enzimele care depind de BH 4 sunt fenilalanin hidroxilaza, tirozin hidroxilaza si triptofan hidroxilaza, care sunt enzime limitante de viteza in sinteza dopaminei, catecolaminelor (adrenalina, noradrenalina) si a serotoninei (5-hidroxitriptmina). Tetrahidropteridina mai este cofactor enzimatic pentru toate izoformele NO sintetazei si glicerol-eter monooxigenaza. La nivel celular, BH 4 este factor de crestere sau proliferarea pentru Crithidia fasciculata, celulele hematopoietice si pentru diverse linii celulare ale mamiferelor.

I.

Grupul pterinelor

Pteridinele constituie un grup larg de compusi naturali, cu structuri variate , implicate in caile biosintetice ale unor cofactori si vitamine. Derivatii cu structura 2amino-4-oxo sunt cunoscuti sub denumirea de pterine si sunt clasificati in doua categorii. Pterinele congugate sunt acelea derivate din acid folic si contin p-aminobenzoat si acid glutamic. Pterinele neconjugate sunt substituite la atomul de carbon numarul 6 si nu au in structura acid glutamic , p-aminobenzoat. Pterinele sunt raspandite in lichidele biologice si in tesuturi atat in forma redusa, cat si in cea oxidata.

pteridina

pterina

Biopterina contine un nucleu pteridinic la care este atasat un rest de 1,2 propandiol in pozitia 6.

1


Dihidrobiopterina are in structura nucleul pteridinic redus in pozitiile 7,8 la care este atasat restul de 1,2 propandiol in pozitia 6.

Tetrahidrobiopterina (BH4) prezinta nucleul pteridinic redus in pozitiile 5,6,7,8 si un rest de 1,2 propandiol in pozitia 6.

II . Metabolismul BH4Tetrahidrobiopterina este sintetizata din guanozin trifosfat in prezenta unor enzime specifice , iar reactiile de reducere necesita NADPH.

.

Prima reactie implica prezenta GTP si GTP ciclohidrolaza (GTPCH),rezultand

2


dihidroneopterin trifosfat . Reactia poate sa fie indusa de catre citokine si este inhibata de care 2,4Diamino6hidroxipirimidina . Structura GTPCH rezulta prin asocierea a 2 pentameri si contine 10 centrii activi echivalenti. Un centru activ implica trei subunitati provenite de la un pentamer si doua subunitati de la celalalt pentamer, formand la suprafata enzimei un buzunar cu adancimea de 10 A (1nm). A doua reactie implica transformarea 7,8 dihidroneopterinei in prezenta piruvoil tetrahidropterin sintetazei (PTS sintetaza) si a ionilor de magneziu in 6 piruvoil tetrahidropterina. Se cunoaste faptul ca gena de expresie PTS contine 145 aminoacizi. Reactia nu utilizeaza echivalenti reducatori externi, insa este dependenta de Mg2+ si Zn2+.

Analizele cristalografice au evidentiat ca PTS sintetaza este compusa dintr-o pereche de trimeri ce formeaza structura hexamerica activa. Desi nu s-a elucidat in totalitate mecanismul de actiune al enzimei , cercetatorii au apreciat ca Zn2+ are un rol crucial in desfasurarea catalizei deoarece activeza protonii substratului si stabilizeaza forma finala a produsului de reactie. Acest compus la randul sau poate intra in doua tipuri de reactii. Prima implica formarea de sepiapterina sub influenta enzimei sepiapterin reductaza (SR) , iar cea din urma duce la obtinerea structurii numite lactoil tetrahidropterina cu ajutorul PTS reductazei. Lactoil tetrahidropterina si sepiapterina se afla in echilibru, iar intr-o reactie finala catalizata de sepiapterin reductaza se formeza tetrahidrobiopterina. Studiile au demonstrat ca forma predominanta din care rezulta BH4 este sepiapterina, deoarece in organismul uman concentratia acesteia este superioara concentratiei de lactoil tetrahidropterina. Reactia este NADPH-dependenta, iar dicumarolul inhiba reductaza. Pe langa contributia avuta la sinteza de novo a tetrahidrobiopterinei, sepiapterin reductaza (SR) participa si la calea de salvare a BH4, catalizand transformarea sepiapterinei in dihidrobiopterina (BH2), care apoi este redusa la BH4. SR (261 aminoacizi) are o structura homodimerica rezultata prin asocierea a doi monomeri. S-au observat numeroase regiuni repetitive Tyr-Xaa-Xaa-Xaa-Liz . Deficitul enzimelor implicate in sinteza tetrahidrobiopterinei provoaca aparitia carentei de BH4 , imposibilitatea metabolizarii normale a fenilalaninei cu aparitie de hiperfenilalaninemie, fenilcetonurie si, de asemenea, se reduce productia de neurotransmitatori : serotonina, dopamina,adrenalina si noradrenalina

3


Cu toate acestea, defectele de regenerare sau sinteza a BH 4 sunt responsabile intr-un procent mai mic de aparitia hiperfenilalaninemiei decat defectele enzimei fenilalanin hidroxilaza. Acestea din urma sunt cauzele cele mai frecvente ce induc forma clasica a hiperfenilalaninemiei si a fenilcetonuriei .

Pentru a pune un diagnostic diferential cu privire la natura hiperfenilalaninemiei, se realizeaza un test de supraincarcare orala cu BH4. In general, pacientii cu alterari ale functionarii enzimelor implicate in sinteza si regenerarea BH4 prezinta o normalizare aconcentratiei plasmatice de L-fenilalanina destul de rapid (4-8 ore de la administrare). Pentru o exactitate crescuta se efectueaza si determinarea dihidropteridin reductazei din eritrocite.

In organism BH4 este unul dintre cei mai puternici reducatori naturali, fiind cofactor enzimatic pentru mai multe hidroxilaze implicate in metabolismul aminoacizilor aromatici: fenilalanin hidroxilaza, tirozin hidroxilaza, triptofan hidroxilaza. Tetrahidrobiopterina 4


reactioneaza cu oxigenul molecular, cu formare intermediara de oxigen activ , capabil sa hidroxileze substratele specifice. In cadrul reactiei redox, aceasta pierde doi electroni si formeza pterin-4a- carbinolamina. In reactia catalizata de pterin-carbaminolamin dehidratazei (PCD), pterin -4acarbamiolamina pierde o molecula de apa si formeza q-dihidrobiopterina si dihidrobiopterina.

Dihidrobiopterina regenereaza in organism BH4 sub actiunea dihidrofolat reductazei ,iar q-dihidrobiopterina regenereaza BH4 in urma reactiei catalizate de catre dihidropteridin reductaza.

5


Enzima de ritm este considerata GTP ciclohidrolaza (GTPCH) , expresia careia poate fi influentata de citokinelor cu rol inductiv. In ficat, activitatea ei este inhibata de catre BH4 si stimulata de fenilalanina prin intermediul unei proteine specifice. Mecanismele de reactie ale procesului de metabolizare BH4 , precum si cele care privesc reciclarea enzimelor implicate au fost propuse in urma unor cercetari ce au utilizat clonarea de gene, mutageneza si analize RMN. Analizandu-se structura celor trei enzime principale din calea biosintetica de novo a tetrahidrobiopterinei nu s-au gasit asemanari in structura primara ori secundara a acestora. Totusi, structura secundara a GTPCH prezinta asemanari cu cea a neopterin-aldolazei, uroat oxidazei si H2NTP epimerazei.

Structura tridimensionala a principalelor enzime implicate in sinteza BH4. Imaginile din partea dreapta indica enzima rotita 90 in jurul axei x. (a) GTPCH izolata din E.Coli, (b) PTPS izolata din hepatocit de sobolanului, (c) SR izolata din hepatocit de soarece

III.

Reglarea sintezei de tetrahidrobiopterina

Mecanismul de reglare a biosintezei BH4 este complex si nu a fost elucidat in totalitate. Se cunoaste ca sinteza acesteia este neuniforma. Spre exemplu , in hepatocite si in neuroni este mai accelerata. Un factor important care interfera in acest proces este expresia genelor pentru GTPCH, PTPS si SR, care difera in functie de natura tesutului. Un

6


alt element il reprezinta modificarile posttranslationale suferite de cele trei enzime biosintetice, precum si expresia proteinei GFRP care moduleaza activitatea GTPCH.

III.

(1)

Reglarea prin GTPCH

S-a descoperit ca lectinele, interferonul si interleukina-1 au efect inductiv atat in vitro,cat si in vivo asupra expresiei GTPCH in anumite linii celulare (in limfocitele T, macrofage, monocite, fibroblasti). De exemplu , prezenta lectinelor in concentratie crescuta are efect de trigger asupra limfocitelor T, care elibereaza citokine ce stimuleaza activitatea GTPCH . Consecinta biochimica a acestui eveniment il reprezinta secretia accelerata de neopterina si 7,8 dihidroneopterina,care se acumuleaza in sange si urina. Depolarizarea membranei neuronilor dopaminergici din hipotalamus s-a dovedit a fi un stimulant al sintezei ARNmesageger pentru GTPCH. Acelasi efect inductor asupra expresiei transcriptiei GTP ciclohidrolazei l-a avut si administrarea de rezerpina . Este cunoscut faptul ca fosforilazele au capacitatea de a modula activitatea unei enzime. Prin urmare adiministrarea de agenti ce stimuleza proteinkinaza C , vor cauza o fosforilare crescuta a GTPCH si in mod direct influenteza pozitiv sinteza de BH4. Analog s-a demonstrat ca inhibitorii proteinkinazei C inhiba si sinteza GTPCH , respectiv BH4. S-a incercat in vitro fosforilarea GTPCH folosind si alte proteinkinaze ,insa eficienta s-a mai dovedit a fi doar cazein kinaza II. In organismul uman tetrahidrobiopterina isi poate regleaza sinteza de novo prin feedback, cu ajutorul unei proteine specifice GTRP.Aceasta se leaga de enzima biosintetica (GTPCH), ii modifica conformatia si o transforma in stare inactiva. Proteina este sintetizata in cantitati mai crescute la nivel hepatic , la nivelul miocardului si al celulelor nervoase. In urma studiilor clinice s-a constatat ca in cazurile de hiperfenilalaninemie datorate defectului de 4-fenilalanin hdroxilaza, este crescut atat nivelul BH4 cat si al GTPCH.

III.

(2) Reglarea prin PTSS

Piruvoil- tetrahidropterin sintetaza (PTSS) nu este influentata de catre citokine. PTSS devine enzima limitanta de viteza a caii de sinteza BH4 doar in cazul in care exprimarea GTPCH este crescuta ca urmare a imunotimularii inductive produse de citokine . In acest caz, un eventual defect al fosforilazelor care activeaz PTSS are consecinte asupra biosintezei tetrahidropteridinei. Pana in momentul de fata nu s-au gasit dovezi care sa indice ca sinteza BH4 se afla si sub controlul sepiapterin reductazei (SR). De asemenea nu a fost reportata nici o patologie referitoare la expresia SR.

IV.

Importanta regenerarii BH4 si enzimele implicate

Regenerarea tetrahidrobiopterinei este o conditie esentiala pentru metabolizarea fiziologica a fenilalaninei si pentru sinteza tirozinei si a celorlalti compusi derivati din aceasta . Cele doua enzime, implicate in formarea dihidrobiopterinei (BH2) si reducrea din nou la BH4, indeplinesc doua functii de prima importanta: pe de o parte asigura o sursa

7


continua de cofactor reducator , iar pe de alta parte previn acumlarea de metaboliti nefasti pentru organism. Deshidratarea pterin-4a-carbamiolamina este catalizata de pterin-carbaminolamin dehidratazei (PCD). S-a constatat ca structura primara PCD este identica cu cea a unei proteine numita cofactor de dimerizare (DCoH) al factorul nuclear 1 din hepatocit (HNF1), prin urmare in literatura de specialitate se gaseste sub denumirea PCD/DCoH. In urma studiilor efectuate pe BH4-4a-carbamiolamina sintetica s-a aflat ca enzima nu deosebeste stereoizomerii 4a(R)-hidroxi si 4a(S)- hidroxi. PCD este un tetramer, cu structura de helix,are patru situsuri active; la nivelul fiecaruia gasim trei histidine esentiale pentru indeplinirea functiei . Prin intermediul a numeroase studii enzimatice s-a observat ca histidinele din pozitia 61 si 79 indeplinesc rolul catalitic, iar histidina din pozitia 62 asigura legarea de substrat. Produsul de reactie qdihidrobiopterina are rol inhibitor asupra PCD/DCoH, avand valoarea constantei Ki jumatate din valoarea Km. Deshidratarea pterin-4a-carbamiolamina are loc si in absenta PCD/DCoH (reactie neenzimatica), insa cantitatea de BH4 rezultata la sfarsitul ciclului este insuficinta si se formeaza cantitati importante din intermediarul numit dihidro primapterina, care se excreta urinar. De asemenea , s-a constatat ca pterin-4a-carbamiolamina nu exercita nici un efect asura fenilalanin hidroxilazei (PAH) , dar produsul sau de catabolism , primapterina, are efect inhibitor asupra PAH.

Deshidratarea pterin-4a-carbamiolaminei

Dihidropteridin reductaza ( DHPR) este enzima ce catalizeza transformarea qBH2 in BH4. Structura sa a fost cercetata prin intermediul cristalografiei cu raze X . Dimensiunile acesteia sunt 34A x 50A x 73A .In centru prezinta structura de foaie , maginita de helixuri. Secventele repetitive Tyr-(Xaa)(3)-Liz contin domeniul de legare la NADPH.

Excreia renal a biopterinei, neopterinei si xantopterinei la neoplazici si in limfogranulomatoza maligna

pacienii

In urma determinarii concentratiilor principalilor compusi pteridinici in urina, atat la subiecti sanatosi ,cat si la persoane diagnosticate cu diferite forme de cancer , s-au constatat modificari semnificative. Probele au fost patial purificate prin intermediul

8


cromatografiei de schimb ionic si analizate prin metode specifice (HPLC si CSS). Sau determinat concentratii crescute de neopterina la 70 % dintre pacientii suferind de cancer ,exceptie facand persoanele diagnosticate cu metastaze hepatice. De asemenea ,

cantitatea de xantopterina urinara s-a dovedit a fi modificata ori de cate ori concentratia de neopterina sau/si biopterina prezenta abateri de la valorile normale. Un alt studiu a luat in analiza probe de urina provenite de la doua grupuri de pacieni cu diagnostic confirmat de melanom malign si boala Hodgkin (limfogranulomatoza maligna) si s-au urmarit modificarile excretiei renale de neopterina si biopterina. In acest caz , determinarile au fost realizate prin intermediul metodei amperometrice si determinare in UV. S-au folosit doi electrozi : pe cel de carbon vitros si un microelectrod modificat. La pacientii cu melanom malign, s-a constatat o crestere remarcabila a excreiei de neopterina, care depinde de stadiul maladiei. In schimb, la pacientii cu boala Hodgkin s-a identificat o scadere semnificativa a excreiei de biopterina, de asemenea coorelata cu stadiul bolii. In ambele tipuri de boli tumorale raportul neopterine: biopterine este deosebit de crescut in comparatie cu valorile fiziologice. Toate aceste date sugereaza ca metabolismul derivatiilor pteridinici sufera modificari notabile in majoritatea bolilor maligne.

VI.

Functiile tetrahidrobiopterineiUna dintre primele functii evidentiate a fost recunoasterea tetrahidrobiopterinei ca factor de crestere pentru Crithidia fasciculata. Acest aspect a fost utilizat initial in scopul determinarii cantitative a biopterinelor in diferite fluide biologice si tesuturi.In ultimii ani s-a incercat stabilirea modalitatii prin care BH4 induce proliferarea celulelor hematopoietice .Se cunoaste cu certitudinecu ca tetrahidrobiopterina stimuleza sinteza ADN si impreuna cu sepiapterina induce replicarea virusului simian (SV40). In concluzie BH4 este un mediator esenial al efectelor proliferative determinate de EGF i NGF(Anastasiadis 1997), iar inhibitorii specifici ai biosintezei BH4 blocheaz proliferarea celulelor determinat de factorii de cretere.

Reactiile enzimatice de hidroxilare a aminoacizilor aromatici au fost caracterizate de catre Kaufman. Acesta e evidentiat unele particularitati comune , precum necesarul de oxigen ,ioni de fier si BH4, dar si eliberearea metabolitului intermediar pterin-4acarbamiolamina .Una dintre diferent este rolul de efector alosteric negativ, pe care BH4 il joaca doar in cazul fenilalaninhidroxilazei, unde s-a constatat formarea complexelor BH4 PAH. Tetrahidrobiopterina stimuleza toate cele trei izoforme ale NO sintetazei: iNOS (inductibila), nNOS (neurala) si eNOS (endoteliala) , fiind un cofactor esential pentru acestea. NO rezult n urma oxidrii gruparii terminale guanidil-nitrogen a L-argininei. Cofactorii principali ai NOS sunt hemul i biopterina, iar ca substrat se utilizeaz oxigenul i

9


NADPH. S-a sugerat ca in prima faza se formeza OH-arginina ,care mai apoi este oxidata la NO i citrulina, proces dependent de biopterina cu un consum de 0,5 M de NADPH. Studii mai recente avanseaza ideea ca L-arginina prezinta afinitate pentru unul din situsurile BH4, iar BH4 se leaga de eNOS printr-o punte de hidrogen. Tetrahidrobiopterina mentine raportul ion superoxid / NO la o valoare ce constanta si benefica organismului, astfel ca patologiile ce interfera metabolismul biopterinelor si unele medicamente cu functii inhibitoare (glucocorticoizii) determina carenta de cofactor si implicit creste riscul dobandirii unei disfunctii endoteliale, creste riscul proliferarii placilor ateromatoase, a vasocontrictiei si aparitia hipertensiunii arteriale.

Implicatiile deficitului de tetrahidrobiopterina in metabolismul fenilalaninei. Fenilcetonuria de tip II si III.Hiperfenilalaninemiile rezulta din alterarea conversiei fenilalaninei la tirozina. Cea mai importanta manifestare clinica este fenilcetonuria, care se caracterizata printr-o concentratie mare de produsi secundari ( fenilpirvatul, fenilacetatul, fenillactat) in urina . In cele mai multe forme severe de fenilcetonurie tip I, activitatea apoenzimei hidroxilaza, codificata de o gena de pe cromosomul 12q22-q24.1, este aproape total deficitara. Au fost identificate peste 200 de mutatii in aceasta gena la pacientii cu fenilcetonurie. Mutatiile care determina o deficienta mai putin completa a enzimei sunt asociate cu forme usoare de fenilcetonurie tip I. Hiperfenilalaninemia tranzitorie) este determinata de o maturare intarziata a apoenzimei hidroxilaza. In hiperfenilalaninemia maligna scaderea persistenta a activitatii hidroxilante este data de catre deficitul de tetrahidrobiopterina , determinat de blocarea caii prin care aceasta este sintetizata din GTP (fenilcetonuria tip III sau hiperfenilalaninemia maligna) sau de deficitul de dihidropteridinreductaza (fenilcetonuria tip II), enzima care regenereaza tetrahidrobiopterina din dihidrobiopterina. In acest caz, eliminarea fenilalaninei din alimentatie nu modifica tabloul clinic. In fenilcetonuria netratata in varianta cu deficit de BH4 ,concentratiile plasmatice de fenilalanina devin suficient de mari (16 mg/dl). Concentratiile plasmatice ale altor aminoacizi sunt moderat scazute, probabil datorita inhibarii absorbtiei gastrointestinale sau scaderii reabsorbtiei tubulare renale datorita excesului de fenilalanina. Afectarea cerebrala severa este rezultatul unor consecinte ale acumularii de fenilalanina: inhibarea competitiva a transportului altor aminoacizi necesari pentru sinteza proteinelor, scaderea sintezei si accelerarea degradarii mielinei si formarea inadecvata a norepinefrinei si serotoninei. Fenilalanina este un inhibitor competitiv de tirozinaza, o enzima cheie in calea sintezei melaninei. Acest blocaj determina hipopigmentatia parului si a pielii. Deficitul de tetrahidrobiopterina care apare la 1-5% din nou-nascutii, urmata de cresterea fenilalaninei sanguine se poate depista prin screening-ul profilului urinar de pteridina si prin evauarea activitatii dihidropteridin reductazei in hematii.

10


VIII.

Deficitul de dihidropteridin reductaza in randul populatiei asiatice

Departamentul de Endocrinologie Pediatrica si Boli Metabolice din Shanghai a realizat un studiu (902 subiecti) prin care a constatat ca deficitele de dihidropteridin reductaza si piruvoil tetrahidropterin sintetaza sunt principalele defecte ce afecteaza metabolismul BH4 in randul populatiei asiatice. Pacientii au fost supusi unui tratament combinat de fenilalanina si BH4, evaluandu-se raspunsul aminoacidului la tetrahidrobiopterina. In acelasi timp, s-a monitorizat gradul de eliminare urinara a produsilor de catabolism si s-au consemnat manifestarile clinice. Scopul a fost stabilirea unui diagnostic diferential ,care sa permita individualizarea schemei terapeutice si obtinerea de rezultate cat mai satisfacatoare in tratarea bolnavilor.

IX.

BH4 si neurotransmitatorii. Studiu de caz: diagnosticarea distoniei DOPA responsive in culturi de fibroblasti

Deficientele de tetrahidrobiopterina perturba sinteza principalilor neurontransmitatori: dopamina si serotnina, cu efecte negative asupra transmiterii impulsului nervos la nivel sinaptic. Acest fapt se datoreaza in majoritatea cazurilor unor mutatii congenitale ale genelor ce codifica expresia enzimelor implicate in sinteza BH4 ( GTPCH, PTSS, DHPR). Distonia DOPA responsiva (DRD), cunoscuta sub denumirea de sindromul Segawa, se manifesta de la varste fragede, fiind consecinta defectului genetic de GTPCH. Concentratiei foarte mici de BH4 ,ii corespunde o scadere a productiei de dopamine. Manifestarile specifice sunt: limitarea flexiei dorsale, mers dificil, hiperlordoza lombara, hipertrofie musculara, miscari distonic S-a urmarit masurarea concentratiei de biopterina, neopterina si activitatea GTPCH in culturi fibroblasti proveniti de la 21 pacienti. Asupra fibroblastilor s-a actionat inductiv prin intermediul citokinelor. De asemenea s-au monitorizat si celelalte enzime implicate in metabolismul BH4, in culturi de fibroblasti fara citokine Din cei 21 de pacienti : 8 erau diagnosticati cu DRD, 3 prezentau deficenta autozomala recesiva a GTPCH, 7 sufereau de patologie PTPS, iar 3 deficienta DHPR. Fibroblastii, proveniti de la pacientii cu distonie DOPA responsiva si deficit autozomal recesiv de GTPCH, au indicat o activitate redusa din partea GTPCH ( aproximativ 15,4% si 30,7% din valoarea normala). Productia de neopterina si biopterina e redusa in ambele cazuri. Probele pacientilor cu patologie legata de PTPS si DHPR au aratat ca activitatea enzimatica a GTPCH lipseste in acest caz. Principala pterina sintetizata in deficitul de piruvoil tetrahidrofolat reductaza este neopterina.

X.

Utilizarea biopterinei in traumatismele cerebrale moderate si grave

11


In februarie 2009 a fost introdus pe piata farmaceutica 4-amino-(6R,S)-5,6,7,8tetrahidro-L-biopterina * 2HCl cu utilizare in cazurile severe si moderate de traumatism cerebral . Aceste traumatisme, ce se produc in varii situatii, sunt cauzatoare de numeroase complicatii, printre care edemul si hemoragia cerebrala,cresterea presiunii intracraniene, coma. Tratamentul cu 4-amino-(6R,S)-5,6,7,8-tetrahidro-L-biopterina urmareste in primul rand reducerea edemul cerebral. Mecanismul de actiune se bazeaza pe functia de inhibitor al acestui compus asupra NO-sintetazei si reducerea productiei de oxid nitric (vasodilatator). 4amino-(6R,S)-5,6,7,8-tetrahidro-L-biopterina*2HCl este o pulbere alba , higroscopica, sensibila la oxidare, instabila in mediu alcalin, conditionarea sa impune asocierea acidului ascorbic cu rol antioxidant si este contraindicata administrarea sa la gravide, datorita potentialului efect teratogenic.

12

pterinele . tetrahidrobiopterina bh4

Documents