- Braov 2015 -

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA BRAOV

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE I TIINELE EDUCAIEI

SPECIALIZAREA PSIHOLOGIE

INTRODUCERE N PSIHOTERAPIE

- PSIHOTERAPIA EXPERIENIAL -

ECHIPA:

Aldea Diana Corina

Antohi Gabriel

Damian Mircea Octavian

Fril Aurelia Nicoleta

Lupa Mdlina

Pucau Alina-Ioana

Ttaru Drago

ANUL: III

TITULAR CURS:

conf. univ. dr. Usaci Doina

2

CUPRINS

1) Concepia teoretic

2) Modul n care este perceput boala/bolnavul/sntatea/clientul

3) Obiectivele psihoterapiei

4) Metode i tehnici specifice

5) Relaia dintre client i psihoterapeut

6) Clasificare

A. Psihoterapia experienial clasic - Terapia centrat pe persoan (Carl Rogers)

B. Psihoterapia experienial modern - Analiza bioenergetic

C. Psihoterapia experienial postmodern - Programarea neuro-lingvistic

7) Bibliografie

ANEXE

3

1. Psihoterapia experienial - Concepia teoretic

Psihoterapia experienial se constituie ntr-o paradigm a restructurrii i dezvoltrii personale, ca

o cale de redobndire i pstrare a sntii psihice ( Hayes & Strauss, 1998). Aceasta pune accent pe

trirea i devenirea fiinei umane, proces n care fiecare trebuie s se implice contient, principiul de

baz fiind trirea emoiei i a experienei aici i acum, ceea ce i permite persoanei contientizarea

propriei gndiri (Mitrofan, 1999, pp. 80-82).

Rdcinile experienialismului se regsesc aadar n psihoterapia centrat pe client a lui Rogers, n

gestalt terapie, n psihoterapia existenial i n psihodram. Diferitele dezvoltri ale

experienialismului nu au subsumat ntotdeauna toate cele patru forme de psihoterapie mai sus

menionate, dar au pstrat stilul deschis si nonintruziv de interaciune. Stil nondirectiv, metaforizant i

unificator (Mitrofan, 2000, pp. 42-45)

O contribuie de prim importan la apariia, dezvoltarea i utilizarea termenului de psihoterapie

experienial a avut-o grupul de la Emory University din Atlanta, Georgia. n viziunea acestora

psihoterapia experienial devine mai mult dect o psihoterapie, devine un mod de a fi n lume. Un

mod de abordare, ce se poate aplica diverselor paliere ale experienei umane deci, inclusiv

psihoterapiei. Ea transcende demersurile tehnice din psihoterapie pentru c se aplic permanent

prezentului oricrei experiene umane. (Felder, 1991)

n ciuda schimbrilor de accent n evoluia practicii, exist doi factori important fundamentali ai

abordrilor experieniale. importanta relaiei terapeutice n facilitarea schimbrii clientului i

importanta experienei clientului n terapie (reprezentarea i examinarea viziunilor subiective

interioare: emotii, perceptii, scopuri, valori etc). n practica terapiei experieniale, relaia autentic

empatic este vazut ca un factor curativ crucial dar i ca factor facilitator al altor sarcini principale ale

acestei orientri i anume adncirea experienei clienilor n terapie. Astfel au fost propuse dou

versiuni ale terapiei experieniale. Gendlin (1981) pune accent pe focalizare ca modalitate de a ajuta

clienii s acceseze propria experien, acordnd atenie emoiilor resimite corporal, conducnd clienii

prin diferite stadii de la curarea (cleaning) unui spaiu la simbolizarea emoiilor; iar Greenberg i

colab., (1993), a articulat abordarea procesual-experienial care reprezint o fuziune a abordrilor:

centrat pe client, existential i gestalt. Acesta distinge ntre condiiile relaionale i condiiile

terapeutice i le consider pe ambele ca contribuind in mod unic la schimbarea clienilor (Gendlin,

1973, pp. 317-352).

Psihoterapia experienial n viziunea lui Mahrer A. este o ncercare inovativ de schimbare a

4

persoanei de la ceea ce este la un moment dat, la ceea ce poate fi, la ce poate deveni. Ceea ce este

ns o persoan la un moment dat este mult mai mult dect ceea ce i imagineaz sau tie aceasta

despre ea. Asta pentru c cel mai adesea nu ne folosim i nu ne ntrebuinm resursele de care

dispunem nici mcar pe jumatate. Pare paradoxal ns tocmai atunci cnd nu ne folosim resursele vrem

s fim altceva dect suntem, n timp ce folosirea din plin a resurselor i posibilitilor personale ne face

s tindem spre ceea ce suntem n realitate. Aceasta pleac de la teoria conform creia n noi exist un

potenial pentru experien i experimentare. Acesta e de dou feluri, superficial potenial operant de

experimentare i unul profund potenial profund de experimentare. n plus, ntre aceste poteniale

exist relaii care pot fi prietenoase, calde, de acceptare, pozitive, integrative sau negative, de rejectare,

distan, de dezintegrare.

Psihoterapia experienial, promovat i dezvoltat de Leslie S. Greenberg, are ca puncte

principiale (Leslie & Greenberg, 1998) importana relaiei terapeutice pentru facilitarea schimbrii n

client si experienele clientului n cadrul terapeutic, constnd n reprezentarea i examinarea

experientei subiective, incluznd sentimente, perceptii, valori, scopuri, constructe, etc. n practica

psihoterapiei experieniale, relaia empatic si confirmatorie este privit ca un factor curativ crucial

fiind n acelasi timp un factor facilitator pentru diversele experiente. Greenberg face distincia ntre

contextul relaional si cel al conditiilor de lucru terapeutice, ambele avnd un rol important n

facilitarea schimbrii. Obiectivul primar al psihoterapiei promovate de Greenberg este acela de a ajuta

clienii s integreze informaiile din sistemul emoional i cognitiv pentru a facilita o ajustare mai

satisfctoare a clientului la contextul su. Rolul emoiilor n dezvoltarea personal i n funcionarea

individului este capital. n acord cu acest punct de vedere tendina de cretere, de dezvoltare personal

se sprijin pe experiena de adaptare emoional. Emoia este de asemenea important in sporirea

orientrii, chiar i n rezolvarea de probleme.

Demersul experienial :

Demersul experenial este mai curnd filosofic i pune accentul pe valorificarea

disponibilitilor umane i are ca obiectiv contracararea alienrii (nstrinrii).

Aceast psihoterapie este dedicat depirii experienelor umane obinuite, fiind orientat pe

gsirea unui sens al vieii. Experienialitii pun accent pe autodeterminare, creativitate, autenticitatea

fiinei umane, pe demersul de integrare corporal-spiritual. La baza psihoterapiilor experienialiste se

afl filosofia existenialist i filosofia pe care se fundamenteaz tehnicile orientale (yoga, zen etc).

5

Omul este considerat ca o entitate activ autoformativ, cu un potenial psihic latent. Tehnicile sunt de

autoperfecionare, axate mai puin pe vindecare, simptom sau boal. Scopul terapiei const n

contientizarea de ctre client a propriului Eu sau atingerea unui nivel superior de constiin (Hayes &

Strauss, 1998).

Una din premisele de baz ale acestei orientri este teza lui Rogers - conform creia orice

organism are tendina nnscut de a-i dezvolta capacitile la nivel optim atunci cnd este plasat n

condiii optime.

n acest context pacientul capt o imagine optimist asupra propriei persoane care este privit ca

fiind valoroas i cu multe disponibiliti ce trebuie realizate (Mitrofan, 1999, pp 82-84). Concluzia

este c terapeutul nu trebuie s ncerce s-l modifice pe pacient ci doar s-i ofere un mediu plin de

nelegere i cldur n care acesta s-i poat realiza disponibilitile - din aceast perspectiv

terapeutul nu este altceva dect un catalizator care-l ajut pe pacient s-i valorifice disponibilitile i

s-i restructureze propria personalitate.

2. Modul n care este perceput boala/bolnavul/sntatea/clientul

Tulburrile psihopatologice sunt considerate expresii ale scderii potenialului uman sau a

pierderii legturii cu eul. Aceast pierdere a unitii nu este datorat unor conflicte incontiente, ci

pierderii sensului existenei i blocrii posibilitii de manifestre a eu-lui. Astfel, nevroza devine o

expresie a disperrii existeniale datorate nstrinrii eu-lui de el nsui, anxietatea este teama omului

de a se confrunta cu limitele sale (moartea, sentimentul neputinei), originile sentimentului de

culpabilitate sunt n ignorarea propriilor posibiliti i valori. Idealul psihoterapiei este crearea omului

spontan, autentic, activ i creativ. Terapia pune accent pe trirea emoiilor i tririlor individuale.

Aceast trire este mai curnd un proces afectiv dect unul cognitiv, iar schimbarea terapeutic rezult

n procesul tririi experienei, i practic prin nelegerea unor semnificaii profunde a experienelor de

via.

Terapiile nondirective se aplic subiecilor cu reacii anxioase datorate stresului, adolescenilor

cu tulburri de adaptare sau comportament, persoanelor cu afeciuni somatice invalidante, i la

psihotici aflai n remisie.

3. Obiectivele psihoterapiei

Aceast form de terapie urmrete mai multe obiective, printre care: descoperirea propriului Eu,

propriei individualiti, propriilor stri emoionale i a modului n care acestea se reflect n corpul

6

fizic; explorare spiritual, realizarea unitii dintre om i univers, prin care se pot depi limitele

propriului Eu; reexperimentarea unui eveniment din trecut n care nu au fost exprimate emoiile

asociate (acest lucru permite ca acele emoii s fie simite n prezent, s fie prelucrate i stinse) astfel

nct suferina emoional s nu mai fie reprimat.

Obiectivul principal al psihoterapiei experieniale l reprezint contracararea alienrii.

Scopul psihoterapiei l reprezint contientizarea maximal a propriului Eu sau atingerea unui

nivel superior de contiin prin care omul s dobndeasc contiina lumii sale interne i externe i n

acelai timp s fie capabil s o construiasc. Astfel, accentul este pus pe autodeterminare, creativitatea

i autenticiatea fiinei umane, integrarea corpului cu mintea i spiritul.

Idealul psihoterapiei este crearea omului spontan, activ, creativ i autentic, iar coala

psihoterapeutic experienial pune accent pe starea emoiilor i experienei prezente. Trirea

experienei este mai degrab un proces afectiv dect cognitiv, deci un proces personal, subiectiv i

inobservabil de ctre o alt persoan. Acest proces subiectiv conduce ulterior la conceptualizare, el

fiind iniial implicit i cptnd semnificaii profunde pentru subiect ordonate cu atingerea scopurilor

psihoterapiei.

Schimbrile terapeutice prin care semnificaiile implicite ajung n contiin sunt puternic i direct

resimite fr a fi neaprat verbalizate. La aceste schimbri contribuie n mod substanial i relaia

pacient-terapeut.

4. Metode i tehnici specifice

n cadrul orientrii experienialiste exist o serie de coli psihoterapeutice diferite.

Marea majoritate a acestor coli - nu pun accentul pe o anumit tehnic n abordarea i nelegerea

fiinei umane (considernd chiar c cultura occidental a fcut abuz de metode i tehnici la care a fost

supus omul). Ceea ce conteaz mai mult este contextul terapeutic i ceea ce este terapeutul.

Terapeutul nu analizeaz trecutul pacientului sau mecanismele transferului i contratransferului

(ca n terapiile dinamice), nu stabilete pentru pacient scopuri i obiective impunndu-i personalitatea

(ca n psihoterapia comportamental), ci ofer pacientului posibilitatea de a-i controla din interior

propriul proces de vindecare. Unele coli pun accent pe comunicarea verbal, altele n schimb

subliniaz abordarea nonverbal considernd c mai important este activitatea dect reflecia (a face

dect a spune) - scopul final fiind combinarea aciunii cu introspecia. Scopul tririi experieniale este

contientizarea senzaiilor corporale, a tensiunii musculare, a micrilor, a proceselor fiziologice din

7

organism - astfel contientizarea corporal are efect energizant i activator asupra subiectului.

(Mitrofan, 1999, pp. 80-85).

Printre tehnicile care faciliteaz exprimarea Eului sunt incluse tehnicile dramatice, jocul de rol

sau de imaginaie dirijat, fantezia, reveria sunt considerate preferabile exprimrilor verbale seci,

interpretrilor i abordrii strict cognitive. Pentru contientizarea senzaiilor corporale se utilizeaz

tehnici de relaxare muscular, tehnici psihosomatice orientale i chiar manevre executate asupra

corpului (presopunctura, masaj). De asemenea pentru atingerea idealului acestei terapii - unirea

sufletului cu corpul - unele coli utilizeaz tehnici meditative specifice culturii orientale. Starea de

relaxare profund servete - n concepia lor - transcederii ego-ului individual i contopirii cu contiina

universal.

n scop terapeutic i autoformativ se utilizeaz i tehnici de educare a voinei, de concentrare a

ateniei i de relaxare - prin pronunarea mintal a unor sunete - montre - aa cum se ntmpl n

meditaia transcedental.

5. Relaia dintre client i psihoterapeut

Spre deosebire de alte orientri terapeutice, n psihoterapia experienial terapeutul nu se

plaseaz pe o poziie de superioritate sau control (printe-copil, profesor-elev), ci construiete o relaie

ncrcat afectiv, mutual i echilibrat, asemntoare unei relaii ntre prieteni. n cadrul relaiei,

terapeutul ncearc s creeze o comunicare sincer i deschis cu clientul, att verbal ct i non-verbal.

n aceast relaie pacientul i clinicianul stabilesc un contact psihologic, indiferent care este

scopul evalurii, iar calitatea acestui contact are consecine att asupra acurateii diagnosticului,

acceptrii acestuia de ctre pacient, ct i asupra tratamentului ulterior.

Terapeutul nu d rspunsuri sau interpretri, nu sesizeaz prezena conflictelor incontiente i

nici mcar nu intervine activ n discursul pacientului, nu face dect s asculte cu atenie i cu o

atitudine de acceptare ceea ce spune clientul, ntrerupndu-l doar pentru a formula cu alte cuvinte ceea

ce a vrut sa spun acesta. Aceste reformulri, fr a conine n ele interpretri sau evaluri, l ajut pe

client s-i clarifice sentimentele i ideile pe care le exploreaz, s le priveasc mai atent i s le

contientizeze. (Mitrofan, 2000, p. 44).

6. Clasificare

Orientarea terapeutic experienial cuprinde mai multe direcii dintre care cele mai importante

sunt:

8

a) Direcia filosofic, care are la baz filosofia existenialist, dialogul pe baza de tehnic

verbal fiind tehnica utilizat (Rogers, Frankl)

b) Direcia psihosomatic, care pune accentul mai mult pe tehnicile non-verbale, pe

concentrarea ateniei asupra corpului propriu, a senzaiilor acestuia i a rspunsurilor senzoriale.

c) Direcia spiritual, care accentueaz experiena transpersonal care implic la rndul ei

depirea nivelului contiinei individuale, ca ultim scop fiind contopirea acesteia cu contiina

universal. Acesta se realizeaz prin renunarea la regulile de conduit dictate de Ego-ul individual,

prin relaxare, concentrare, autodisciplin, antrenament al voinei i meditaie.

Mitrofan (2000) realizeaz o clasificare cronologic a celor mai importante forme de terapie

care fac parte din curentul experienial, reieind din aceast clasificare 3 mari categorii: abordarea

experienial clasic (terapie centrat pe persoan, gestalt terapia, psihodram), modern (analiza

existenial, analiza bioenergetic, analiza tranzacional) i postmodern (programarea neuro-

lingvistic, terapia transpersonal, terapia unificrii o nou psihoterapie experienial).

n cele ce urmeaz, vom aborda cte o form de terapie din fiecare abordare. Astfel, vom

discuta despre Terapia centrat pe client, despre Analiza bioenergetic i despre Programarea neuro-

lingvistic.

A. Psihoterapia experienial clasic - Terapia centrat pe persoan (Carl Rogers)

Psihoterapia centrat pe persoan s-a dezvoltat ncepnd cu anii 1940 ca o puternic reacie fa

de psihanaliz. Mai este numit i psihoterapie rogersian, pentru c fondatorul i liderul incontestabil

al acestui tip de psihoterapie este Carl Rogers.

1. Premise teoretice n psihoterapia rogersian

Non-directivitate sau centrare pe client

Psihoterapia centrat pe client se nscrie n curentul orientrilor psihoterapeutice experienialiste;

aprut iniial sub denumirea de psihoterapie non-directiv, contrazicea considerabil principiile statuate

la acea vreme, constituind un adevrat oc ideologic. Ideea unui tratament psihoterapeutic lipsit de

direcii", de diagnostice i interpretri a contrariat muli practicieni.

9

Pentru ca procesul terapeutic sa fie fecund, trebuie ca el sa se efectueze n funcie de experiena

clientului, nu n funcie de teoriile i principiile strine acestei experiene. Pentru ca terapeutul sa fie

eficient, trebuie ca el sa adopte, vis-a-vis de clientul o atitudine empatica; trebuie sa se strduiasc sa

se cufunde cu clientul, n lumea subiectiv a acestuia. Clientul trebuie sa fie centrul ntreprinderii, nu

numai in sensul ca el este beneficiarul, ci intr-un sens mai intrinsec. nelegerea experienei sale

personale trebuie sa serveasc drept ghid i criteriu n procesul de reorganizare a atitudinilor sale i n

conduita ulterioar a vieii sale. De aici, Sintagma centrat pe persoan, indicativ al curentului

ideocratic al procesului, adic a nrdcinrii sale n experiena trit de client.

Sintagma centrat pe persoan subliniaz accentul pus att pe lumea fenomenologic a clientului

dar i pe starea de a fi a consilierului. Pentru Rogers adevrul central era c cel care tie cel mai bine

cum ar trebui s funcioneze procesul terapeutic este nsui clientul. Clientul tie ce-l doare i unde se

afl durerea i tot clientul este cel care, n ultim instan, va descoperi calea cea mai bun. Sarcina

consilierului este s fie un companion care s poat relaiona cu clientul n aa fel nct acesta s i

poat accesa propria nelepciune i sa-i poat regsi reperele n via. Fenomenologia se bazeaz pe

credina c realitatea este diferit pentru fiecare persoan care o percepe, n acord cu fenomenologia,

imaginea realitaii este valid pentru client chiar dac percepia terapeutului despre aceeai realitate

este alta. Astfel nu exist n discuie nici un punct de vedere care este corect sau greit n percepia

realitii, exist realitatea clientului i realitatea terapeutului.

De asemenea, se mai vehiculeaz adesea ideea n anumite momente nu este nimic mai bun de fcut

dect sa te dovedeti strict nondirectiv, implicaia fiind ca subiectul se dovedete intratabil. Fr

ndoiala, noiunea de non-direcie, care este la baza opiniilor de acest gen, este cea de laisser-faire. Nu

poate fi mpiedicat ntrebarea dac cei care susin aceasta i dau seama de faptul ca at itudinea,

comportamentul clientului n timpul interviului este determinat ntr-o mare msura de cel al

terapeutului. De altfel, ceea ce-l califica drept intratabil este poate singurul fundament pe care se poate

edifica autodeterminarea care este scopul terapiei. Din punct de vedere extern, nondirecia i

neintervenia (laisser-faire) se aseamn incontestabil. Dar in intenia i specificitatea lor, cei doi

termeni n-au nimic n comun. Non-direcia, aa cum se nelege prin intermediul opiniei lui Rogers,

este inspirat de o atitudine necondiional pozitiv, n timp ce neintervenia se reduce esenialmente la

indiferena, respectiv la o tolerana vecina cu dispreul. Dar ntr-o relaie care se afieaz ca fiind

ptruns de respect, de nelegere i de cldur (caracteristica reclamata actualmente de toate metodele

terapeutice fr excepie), atitudinea de laisser-faire nu este att de inofensiva pe ct cred cei care o

10

aplica. Clientul recunoate caracterul negativ n mod tacit critic i defensiv al acestei atitudini. O

asemenea experien este nu numai penibil pentru cel care se ateapta sa gseasc la terapeut primirea

pe care este incapabil sa o descopere n alt parte, dar ea ntrete atitudinea de ambivalena i

disperarea care l submineaz. Clientul reacioneaz fie prsind ntreprinderea terapeutic, fie

refuznd n mod tacit sa se angajeze ntr-un efort de autodeterminare.

Este adevrat c rolul terapeutului nondirectiv se descrie adesea ca fiind inactiv. Totui, se

cuvine a se nelege acest termen ntr-o msura oarecum orientala, nsemnnd nu absena de activitate,

ci absen de activitate intervenional. De altfel, terapeutul rogersian inactiv este intens angajat n

procesul de redresare, dar se ferete cu grij s deranjeze dezvoltarea inerent, strduindu-se s o

faciliteze. Acum, aceasta terapie poate fi caracterizat ca fiind un proces de cataliz n opoziie cu

noiunea de analiz

n opinia i practica lui Rogers non-direcia se reduce esenialmente la abinerea de la judecat

evaluant, nu la absena funciei de judecat; orice activitate coerent cere folosirea constant a acestei

funcii. De altfel, a nelege nseamn a judeca - daca nu calitatea, cel puin existena unui lucru sau a

unui eveniment dat. Raiunea despre care este vorba aici se refer la calitatea adevarat sau fals, bun

sau rea, ludabil sau condamnabil, realist sau iluzorie a ceea ce clientul raporteaz.

Actualizarea

n opinia lui Rogers, actualizarea este orientat spre meninerea i dezvoltarea propriei fiine,

incluznd toate trebuinele fiziologice i psihologice (Luca, 2004):. Chiar trebuinele instinctuale de

natur homeostatic sunt incluse n aceast trebuin generalizat spre dezvoltare. Tendina spre

actualizarea utilizeaz aceste trebuine homeostatice pentru a susine creterea i organizarea din ce n

ce mai complex. Maturarea, ca dezvoltare genetic pre-determinat, este susinut n mplinirea ei, de

aceast tendin.

Pe parcursul vieii, omul manifest ceea ce Rogers numea proces de valorizare organismic:

ntreaga cunoatere este valorizat n funcie de utilitatea ei pentru actualizare. Astfel c ceea servete

tendina de actualizare este perceput ca bun i este valorizat pozitiv, n timp ce cunotinele i

comportamentele care afecteaz actualizarea sunt percepute ca negative. Aceste percepii influeneaz

comportamentul: se evit experienele indezirabile i al se repet cele favorabile.

Rogers susine caracterul privat al subiectivitii fiecruia, pe faptul c nimeni nu cunoate mai

bine dect individul acest univers (Luca, 2004):. El nu este limitat numai la stimulrile actuale, ci i la

experiena anterioar n ansamblul ei. Pe msur ce copilul crete, universul cunoaterii se lrgete,

11

modul n care el interpreteaz faptele trite devine din ce n ce mai complex. Astfel, nelegerea

persoanei se poate face numai prin prisma acestei experiene individuale.

Dezvoltarea Eu-lui

Pe msura dezvoltrii Eului se dezvolt i ceea ce Rogers numete atitudine pozitiv. Sursa ei

(atitudine nnscut sau nvat) nu este important, dar ea este general i persistent. Atitudinea

mamei n prima copilrie i a celor din jur influeneaz atitudinea pozitiv. Este frustrant s fii lipsit de

acceptare, aprobare, afeciune din partea celorlali. Dac ceilali nu ncurajeaz atitudinea pozitiv

tendina spre actualizare i dezvoltare a Eului este frnat.

Experienele incongruente cu Eul sunt percepute ca amenintoare i sunt trite ca anxietate,

producnd, uneori, sentimente de nstrinare de sine. Experienele sunt evaluate i, ca atare acceptate

sau respinse, n funcie de atitudinea pozitiv condiionat (Supraeu) i nu de importana lor pentru o

deplin actualizare a Eului. Singura modalitate de a scpa de anxietate pare s fie distorsionarea sau

negarea aspectelor incongruente, deci o manier rigid de a reaciona.

Exist o paralel ntre dezvoltarea personalitii i remodelarea personalitii prin psihoterapie,

scopul amndurora fiind acela de a-l nva pe individ sa fie liber (Luca, 2004):.

Caracteristicile personalitii mature

Pentru Rogers, idealul de dezvoltare i de evoluie social este personalitatea matur, caracterizat

prin contientizarea plenar a tririlor, absena inhibrilor i a distorsiunilor. Caracteristicile

definitorii ale personalitii mature sunt urmtoarele (Luca, 2004):

- nu prezint aprri (mecanisme de aprare a Eului) pentru c nu are de ce s se apere -

imaginea de sine nu este ameninat; persoana este deschis spre orice fel de triri fie ele

pozitive sau negative, triete din plin fiecare moment, fiecare eveniment este receptat cu

prospeime;

- flexibilitatea, absena rigiditii; organizarea sa este fluid, mulat pe evenimente, n timp

ce persoana nevrotic i organizeaz tririle n mod rigid, distorsionndu-le pentru a se

potrivi cu structura sa;

- ncreztoare n propriile posibiliti, se bazeaz mai mult pe propria-i judecat, dect pe a

altora, sau pe norme exterioare;

- persoanele mature se simt n mod firesc libere n alegeri, debarasate de constrngeri i

inhibiii; din acest motiv, au un sentiment al puterii personale (control) asupra propriei viei,

12

al puterii de a-i determina viitorul, fr influena mprejurrilor, a normelor, a trecutului

sau a celorlali;

- persoana matur este creativ, triete constructiv i adaptativ chiar dac mediul se

schimb; creativitatea, spontaneitatea permite adaptarea i cutarea de noi experiene.

Actualizarea ca atare este limita superioar, idealul niciodat atins, de aceea C. Rogers nici nu

folosete termenul de personalitate actualizat. Personalitatea matur presupune proces continuu de

cretere, adaptare, modificare, mai degrab o direcie de dezvoltare dect o destinaie

Personalitatea, n viziunea lui Rogers, este contient i raional, guvernat de perceperea

contient a mediului nconjurtor i a propriei persoane, i respinge ideea influenei trecutului asupra

comportamentului actual. Dinamica personalitii este influenat de prezent i tririle actuale.

Personalitatea poate fi neleas numai prin prisma tririlor proprii, a experienei interne, nu prin

condiionri realizate de factori sociali, nici prin funcionare unor mecanisme de aprare generate de

conflicte psihosexuale din prima copilrie

Tendina fundamental, nnscut, a fiinelor este de a se dezvolta, de a-i mplini

potenialitile, de a-i structura identitatea de sine. Dei aceast tendin este nnscut, procesul de

actualizare, n sine, este influenat mai mult de mediul social dect de factorii biologici. Copilria este

important pentru structurarea personalitii, dar nu este definitorie, experienele ulterioare putnd fi la

fel de importante. Scopul ultim al dezvoltrii personalitii este personalitatea matur, iar modul de

structurare i funcionare al acesteia este general uman. Regresia este posibil, la fel ca i

comportamentele anormale, dar acestea sunt excepia, nu regula. Persoana aflat ntr-o astfel de situaie

poate depi impasul prin terapie centrat pe persoan, adic folosind resursele de actualizare ale

propriei personaliti.

2. Relaia terapeutic rogersian i tehnici de dialog

Terapia este un ansamblu de dispoziii i activiti care se preteaz la observaie i nregistrare

care se pot dobndi larg pe calea nvrii; aceasta categorie de condiii se indic n general cu numele

de tehnici.

Funciile terapeutului pun n joc anumii factori morali i umani care corespund noiunii de

atitudine (tendina constanta n a percepe i a aciona ntr-un sens determinat, de exemplu n sensul

toleranei sau al intoleranei, al respectului sau al criticii, al ncrederii sau al nencrederii etc.)

(Mitrofan, 2000).

13

Considerarea pozitiv necondiionata ca expresie a unui sentiment autentic trit reprezint un

fenomen incontestabil nou pe terenul relaiilor umane. n relaia terapeutic rogersian se elimin

tehnicile directive din cmpul terapeutic, iar diagnosticul e considerat ca fiind duntor relaiei

terapeutice ntruct creeaz imaginea expertului. De asemenea, sunt evitate tehnicile manipulative, se

evita limbajul ezoteric, metaforic, nuanat. Orice tehnic, ca psihodrama, tehnicile terapiei gestaltiste i

cele bioenergetice care tind sa pun terapeutul n rolul de expert, diminund contribuia c1ientului, sunt

evitate.

Totui, practicienii terapiei non-directive folosesc o varietate de tehnici n funcie de coala din

care fac parte. Rogers a propus urmtoarele tehnici (Mitrofan, 2000):

1. Clarificarea sentimentelor clientului: se face prin reflecie, meditaie i afirmaie. Accentul

este pus pe sentimentele prezente.

2. Reformularea coninutului afirmaiilor clientului: se folosesc alte cuvinte dect cele folosite

de ctre client pentru a revrsa mai multa lumina asupra problemelor cu care acesta se confrunta, cu

scopul de a elimina confuziile.

3. Acceptarea necondiionata:sintetic redata, presupune comunicarea empatica, autentica,

acceptare pozitiva verbala ~i nonverbala (mimica i pantomimica de tip comprehensiv).

Alte tehnici utilizate n terapia nondirectiv sunt: ascultarea, reflectarea i reformularea

(Mitrofan, 2000).

Ascultarea activ

Terapeutul susine i ncurajeaz nonverbal (prin postura, privire, mimica, micri ale capului,

sunete aprobative) ceea ce spune subiectul.

Tehnici de reflectare

Reflectarea / Repetiia ecou

Terapeutul reia, ca un ecou, o parte din ceea ce

spune subiectul.

Se pstreaz limbajul subiectului i se

accentueaz acea parte din mesajul transmis de

ctre client care este semnificativa pentru

problema cu care acesta se confrunta. Scopul

acestei tehnici este ca clientul se simte acceptat,

14

ncurajat sa comunice, apar i sunt contientizate

sensuri noi ale situaiei prezentate, sunt mult

diluate blocajele, rezistenele Un alt rol

important al acestei tehnici este ca l focalizeaz

pe client asupra gsirii unei noi perspective, a

unei soluii la problema cu care se confrunta.

Repetiia pe alt ton / cu o nuana de umor

Terapeutul reia o parte din ceea ce spune

subiectul, dar pe alt ton, cu nuan de umor.

Scopul este schimbarea perspectivei asupra

evenimentului. Se recomand umorul neagresiv,

blnd, se rade mpreuna cu clientul de o anumit

situaie, nu se face niciodat haz pe seama

clientului.

Amplificarea

Se folosete pentru a scoate n eviden un

aspect pozitiv/faa pozitiv,constructiv a

situaiei sau atunci cnd urmrim obinerea unui

efect paradoxal: prin amplificarea suplimentar

introdus de terapeut, subiectul ajunge sa vad

situaia la dimensiunile ei reale.

Tehnici de reformulare

Reformularea prin inversiunea raportului

figura-fond

Se obine o nou viziune asupra ansamblului,

fr a se aduga sau omite ceva din detaliile

oferite de subiect. Prin aceast tehnic se

urmrete de oc, cu consecine n planul

imaginii de sine, pozitivarea imaginii de sine.

Reformularea sinteza

Reformularea n cuvinte cheie, reliefndu-se

ceea ce este esenial pentru subiect, accentul

fiind pus pe tririle, emoiile, patternurile

interpretative greite, distorsionate ale

15

subiectului; se folosesc doar cuvintele clientului

i nu se fac nici un fel de interpretri asupra

celor relatate.

Reformularea clarificatoare

Terapeutul formuleaz ceea ce subiectul a simit,

dar nu poate exprima Nu se fac sugestii i

ntotdeauna se verific daca ceea ce a fost

reformulat coincide cu trirea clientului.

Tehnici de deschidere

Deschiderea Cnd subiectul pare ca se blocheaz, dialogul

este susinut, redeschis prin formulari neutre de

tipul: ,,i.... , Deci... , Aadar... .a. m.d.

Terapeutul nu judeca ceea ce-i spune subiectul, nu evalueaz, nu-i impune propriile sale valori

i standarde, nu sugereaz soluii. Terapeutul doar ascult, accept necondiionat, clarific. Formulrile

sunt de tipul: "Tu eti suprat pe... ", "Ti se pare c", "Tu crezi c eti ru pentru c... ", "Tu simi

c...". Rol: aceste formulri pun n eviden faptul c doar aprecierea clientului n legtur cu situaia

conteaz eu adevrat. Subiectul nu va mai percepe sistemele de valori ca fiind imuabile, exterioare,

amenintoare, ci personale, bazate pe propria experiena i restructurabile, n armonie cu trirea sa.

Comunicarea de tip aici i acum: chiar i atunci cnd sunt relatate fapte petrecute din trecut,

comunicarea se menine focalizata pe ceea ce se petrece aici i acum. Situaia trecut este adus n

prezent. Formulrile sunt de tipul: "Ce simi acum?", "Ce sim/crezi n legtur cu asta?", "De ce

anume eti contient acum?" etc.

Aceste tehnici au rolul sa ghideze procesul terapeutic, sa-l orienteze, sa faciliteze comunicarea,

accentul fiind deplasat evident ctre ceea ce este terapeutul i nu ctre ceea ce face.

Noiunea de respect, aa cum o concepe rogersianul, este o dimensiune cu adevrat nou n

domeniul relaiilor umane. Mai nti, acest respect este necondiionat. Clientul este respectat nu din

cauza vreunui merit, demnitate sau competen deosebit pe care le-ar putea avea dobndite n decursul

existenei sale sau din cauza vreunei caliti deosebite - sinceritate, curaj, cooperare, inteligenta - de

care ar putea face dovada n timpul interviurilor. Respectul terapeutului este gratuit. Clientul nu trebuie

16

sa fac nimic pentru a-l merita. Aceasta atitudine se fondeaz pe faptul ca persona este o fiin unic,

cu a structura unic a experienei cumulate i a modului experienial de organizare.

Acestea fiind spuse, am putea caracteriza oarecum metaforic psihoterapia umanista ca un

exerciiu de iubire necondiionat, de creativitate interpersonala, o ntlnire ntre doua fiine umane

angajate intr-un proces de cretere afectiv, de maturizare, de mbogire a fiinei umane n totalitatea

sa (Mitrofan, 2000).

4. Personalitatea terapeutului i atributele sale

Practica terapiei rogersiene nu presupune ca terapeutul s aib o personalitate special sau

talente superioare, ns acesta trebuie s aib anumite atribute fr de care nu s-ar putea realiza

centrarea pe client. Ele sunt: capacitatea empatic, autenticitatea i o concepie pozitiv si liberal

despre om (Luca, 2000). n plus, dou caliti necesare oricrui terapeut indiferent de orientare sunt :

grad ridicat de maturitate emoional i nelegere de sine.

a) Capacitatea empatic

Empatia, capacitatea de a te pune n locul altei persoane, de a vedea lumea aa cum o vede ea,

ca i cum ar fi lumea ta, este absolut esenial terapeutului centrat pe client, care capteaz i reflect

semnificaia personal a cuvintelor clientului.

Totui, Bozarth (2011) afirm c empatia din perspectiv rogersian este unic n comparaie cu

alte conceptualizri, Rogers considernd empatia ca fiind:

- mai degrab un concept terapeutic esenial dect o precondiie

- mai degrab o atitudine i o experien orientat ctre client dect un comportament specific

- un proces interpersonal bazat pe o atitudine nondirectiv

- parte a unei atitudini absolute, unde experiena nelegerii empatice este interconectat cu

congruena i atitudinea pozitiv necondiionat a terapeutului fa de client.

Tot Bozarth (2011) enun urmtoarele afirmaii n legtur cu empatia rogersian:

1. Empatia n teoria rogersian reprezint un concept care este complet integrat cu condiiile de

congruen i atitudine pozitiv necondiionat. Ea exist ntr-un context de nondirectivitate i este

construit pe temelia tendinei de actualizare.

2. Nu exist loc de directivitate n perspectiva lui Rogers asupra terapiei i a rolului terapeutului.

Nondirectivitatea are o influen major asupra conceptualizrii la Rogers.

17

3. Tehnicile lui Rogers sunt ntotdeauna ancorate n atitudinile terapeutice. Aadar, sunt fixate n

experienele interioare ale terapeutului, n rspunsul empatic realizat pornind de la cadrul de referin

al clientului.

4. Acceptarea empatic i cea necondiionat reprezint, n esen, aceeai experien.

5. Cercetarea actual a eficienei terapiei confirm conceptualizarea lui Rogers asupra empatiei n

corelaie cu rezultatele psihoteraputice pozitive.

6. Empatia rogersian nu nseamn neaprat comunicarea empatiei sau rspunsurile empatice.

Pentru a avea acest atribut, practicianul trebuie s fac abstracie de propriile valori, sentimente,

nevoi, s se abin s aplice criterii raionale care s l conduc n afara interaciunii cu clienii

(Mitrofan, 2000).

Oamenii nu se pot arta mai empatici dect sunt, iar pentru a fi astfel este nevoie de o

modificare a ntregii personaliti, de o reorganizare a sistemului de nevoi, interese i valori.

b) Autenticitate (acord intern/congruen)

Atunci cnd exist o stare de acord ntre experien i reprezentarea sa n contiina individului

se poate vorbi de autenticitate sau acord intern, care sugereaz c nu exist erori n perceperea

experienei (reprezentarea experienei este autentic). Ca i empatia, aceast autenticitate nu poate fi

adoptat dup voie, ele nefiind simple forme de comportament, ci manifestri ale personalitii, aa

cum se exprim ea n aciune. Astfel, terapeutul nu se poate mulumi s acioneze ca i cum ar simi

sentimente calde fa de client, ca i cum s-ar pune de acord cu acesta, ca i cum s-ar abine s judece,

ca i cum ar accepta clientul aa cum este sau ca i cum ar vrea ca, clientul s ia conducerea discuiei

(Mitrofan, 2000).

Terapeutul trebuie s simt sentimentele pe care le manifest! Astfel, se difereniaz

exprimarea sentimentelor autentice de imitarea lor, n cazul creia clientul simte la un nivel

subcontient aceast falsitate, iar relaia terapeutic are de suferit. Comportamentul autentic, spre

deosebire de cel simulat are o for care se exprim cu uurin i convingere.

c) Concepia pozitiv i liberal (necondiionat) despre om i relaiile umane

Aceasta este o condiie care face posibil realizarea celor anterioare i care presupune un mod

de a gndi i reaciona nrdcinat n personalitate i exprimat printr-un stil de via. Aadar, nu este

suficient entuziasmul pentru concepiile liberale i umaniste, este nevoie de o reorganizare a

sistemului de atitudini i valori, care cere timp, efort, introspecie, reflexie critic i numeroase

ncercri i erori (Mitrofan, 2000). ns, un terapeut care depune efort pentru a pune n practic

18

atitudinile cu care se identific poate ajunge s i exercite profesia cu acelai succes ca un terapeut

care i-a nsuit deja aceste atitudini (stil de via).

d) Maturitatea emoional

Exist mai multe aspecte ale maturitii emoionale care sunt necesare exercitrii rolului de

terapeut. Un prim aspect este reprezentat de capacitatea de participare la procesul de schimbare a altei

persoane fr a fi tentat de a modela schimbarea dup propria imagine. Astfel, terapeutul trebuie s fie

un rezonator i amplificator la eforturile de redresare ale clientului, nu un ghid, judector sau model,

deoarece fericirea, pacea interioar, satisfacia sunt fenomene subiective. Un al doilea aspect se refer

la capacitatea de a simi i transmite sentimente autentic clduroase fr ca ele s se transforme pe

ascuns ntr-o capcan pentru una sau cealalt dintre persoanele n cauz. Acest aspect merge n aceeai

direcie cu faptul c o relaie sntoas presupune un efort real, dar nu excesiv (Mitrofan, 2000).

De asemenea, maturitatea emoional presupune securitate intern, care permite terapeutului

s i pstreze senintatea i s nu se lase derutat i tulburat de reaciile neateptate, de oscilaiile

inevitabile ale atitudinilor clientului (Rogers, 1961). Fr un grad ridicat de securitate interioar,

terapeutul nu poate nfrunta nici situaiile n care clientul vrea s rmn ntr-o atitudine dependent,

cele n care acesta l aduleaz pe terapeut sau peste alte situaii ncrcate de emoie intens (Mitrofan,

2000).

Aceste aspecte presupun c terapeutul a ales profesia pentru c o gsete util, fr efort i n

concordan cu o concepie nalt despre om i relaiile umane. Totusi, terapeutul nu rmne complet

indiferent la sentimentele pozitive pe care clientul le arat fa de el, ns satisfacia i importana pe

care o va resimi nu trebuie s fie superioar dorinei de a pierde aceast importan, astfel nct

clientul s descopere satisfacia de a fi i a se simi autonom.

e) nelegerea de sine

Aceasta este o condiie de nelipsit, dac suntem de acord c instrumentul cel mai important al

terapeutului este personalitatea sa. Astfel, terapeutul nu poate s i fac o reprezentare realist a

lucrurilor povestite de client dac el nsui nu i cunoate atitudinile i nevoile dominante care

determin tendinele i aversiunile, prejudecile i temerile sale. Cu toate acestea, pentru terapeutul

rogersian aceste riscuri de eroare sunt mai mici, deoarece procesul este non-directiv i se bazeaz mai

mult pe experiena vie i imediat a clientului, i mai puin pe explorarea i interpretarea terapeutului.

Un demers empatic reduce aadar pericolul de contagiune personal, ns acest lucru nu presupune

c nelegerea de sine a terapeutului nu rmne o condiie esenial. Doar c, aceast nelegere

19

presupune n terapia rogersian ca terapeutul s aib o cunoatere a propriului eu aa cum acioneaz n

fiecare moment, reprezentnd de fapt o deschidere constant la experien. Cu alte cuvinte, nelegerea

de sine presupune o atitudine de disponibilitate care permite intrarea n contiin a totalitii datului

organic (Mitrofan, 2000). Aceast disponibilitate presupune o trire fie subiectiv a sentimentelor i

senzaiilor fr a fi clar gndite, fie obiectiv reprezentate n contiin, dar mai presupune i a face

abstracie de aceast subiectivitate, constatnd n ceea ce l privete: m doare, mi-e fric,

iubesc, sunt suprat. Important este absena barierelor i inhibiiilor susceptibile s ngreuneze

sau blocheze percepia complet a ceea este organic dat. Un terapeut perfect deschis experienei sale i

total eliberat de manevre defensive este unul care triete n manier existenial, care simte fiecare

experien ca fiind nou.

Concluzie: Procesul terapeutic rogersian poate fi sumarizat astfel: dac terapeutul se arat capabil s

creeze o relaie caracterizat din partea lui de autenticitate printr-o primire clduroas i sentimente

pozitive fa de lucruri care fac ca personalitatea clientului s fie diferit de a lui, printr-o capacitate de

a vedea lumea i Eul clientului aa cum se vede el nsui, atunci persoana cu care ntreine o asemenea

relaie ajunge n situaia de a vedea i de a nelege prin ea nsi aspectele pe care le refuzase pn

atunci contiinei i evolueaz din ce n ce mai mult spre tipul de persoan care dorete s fie. De

asemenea, aceast persoan va funciona cu dezinvoltur i cu ncredere crescut, se va actualiza ca

persoan, ca fiin unic care gndete i acioneaz ntr-o manier care i este personal caracteristic.

Va deveni capabil s abordeze adecvat problemele vieii.

5. Teoria concis a terapiei centrate pe persoan

Aa cum afirm Mitrofan (2000) n lucrarea sa, teoria rogersian este de ordin condiional.

Astfel, dac anumite condiii sunt date (variabila independent), atunci se produce un proces

determinat (variabila dependent), iar dac acest proces se produce (devenit variabil independent),

vor avea loc modificri ale personalitii i comportamentului (variabil dependent) (Luca, 2000, p.

42).

Condiiile procesului terapeutic

1) Clientul i terapeutul trebuie s fie contact.

2) Clientul s se afle ntr-o stare de dezacord intern, de vulnerabilitate sau angoas.

20

3) Terapeutul s se afle ntr-o stare de acord intern fa de obiectul relaiei sale cu clientul, cel puin

pe perioada desfurrii sesiunii.

4) Terapeutul s ncerce sentimente de consideraie pozitiv necondiionat fa de subiect.

5) Terapeutul s ncerce o comprehensiune empatic a cadrului de referin intern al clientului.

6) Clientul s nu i dea seama dect ntr-o msur minim de consideraia pozitiv necondiionat i

de comprehensiunea empatic pe care terapeutul i le dovedete.

Niciodat procesul terapeutic nu se produce n absena acestor condiii (Luca, 200).

Este esenial ca terapeutul s nu l informeze pe client n mod explicit despre comprehensiunea

empatic i consideraia pozitiv necondiionat pe care le nutrete fa de el. Important este ca,

clientul s neleag existena acestor atitudini la terapeut. Comunicarea autentic este realizat subtil

prin cteva remarci sau expresii faciale spontane.

Deosebit de important n aceast teorie este autenticitatea atitudinilor terapeutului (acordul

intern). Este necesar ca sentimentele i atitudinile pe care terapeutul le ncearc fa de client s fie

disponibile contiinei sale. Terapeutul poate crede ca are sentimente de empatie i atitudine pozitiv

necondiionat, dar de fapt s aib jen i angoas, n acest caz nerealizndu-se acel acord intern

necesar eficacitii terapeutice, iar relaia are de suferit.

Rogers (1961) afirm c n timpul interaciunii cu clientul, este necesar ca terapeutul s fie el

nsui, oricare ar fi sentimentele pe care le ncearc, dar autorul afirm c nu este clar dac este bine

sau nu s arate clientului natura sentimentelor sale fa de acesta, oricare ar fi ele. Tot Rogers (1961)

afirm totui c indicat ar fi ca terapeutul s exprime aceste sentimente care se impun i care l fac s

fie incapabil s se concentreze pe client sau acele sentimente contrare atitudinii pozitive

necondiionate, i s le explice clientului.

Pentru ca relaia terapeutic s aib rezultate, este capital (indiferent de orientare) ca terapeutul s

poat nelege clientul (semnificaia subiectiv a celor spuse de client) aa cum se nelege pe sine

nsui. Calitatea comunicrii, empatia aratte de terapeut reprezint factorul primordial al terapiei.

Procesul terapeutic

Numai dup ce condiiile discutate anterior sunt ndeplinite i meninute se pune n micare un

anumit proces terapeutic, caracterizat prin:

1) Clientul se simte din ce n ce mai apt s i exprime sentimentele, verbal sau non-verbal.

2) Sentimentele exprimate ncep din ce n ce mai mult s se refere la sine i nu la ceilali.

21

3) El devine din ce n ce mai capabil s disting obiectele de sentimentele i percepiile sale,

aceast capacitate aplicndu-se att noiunii de sine, ct i experienei sale, lumii exterioare, altor

persoane i relaiilor pe care le ntreine. Percepia sa despre toate acestea devine mai flexibil,

global, corect i difereniat.

4) Sentimentele pe care le exprim se raporteaz din ce n ce mai puin la stadiul de dezacord existent

ntre anumite elemente ale experienei sale i noiunea sa despre sine.

5) i d seama de primejdia pe care o reprezint stadiul de dezacord intern. Datorit consideraiei

pozitive necondiionate pe care terapeutul o exprim constant, este posibil ca experiena primejdiei

s fie eliminat.

6) Clientul ncearc plenar anumite sentimente pe care, pn atunci, le deformase/renegase.

7) Imaginea de sine se modific astfel nct se permite integrarea elementelor experienei care

fuseser deformate/renegate.

8) Pe msur ce se produce reorganizarea structurii de sine, acordul ntre aceast structur i

experiena total crete constant. Astfel, elementele care nainte preau amenintoare nct s fie

admise n contiin, acum sunt asimilate treptat de ctre Sine.

9) Clientul devine din ce n ce mai capabil s ncerce consideraia pozitiv necondiionat pe care

terapeutul i-o art, fr s se simt ameninat de aceast experien.

10) Clientul ncearc din ce n ce mai mult aceast consideraie pozitiv necondiionat fa de sine

nsui.

11) Clientul este tot mai contient de ceea ce este, de el nsui, centrul evalurii experienei.

12) Evaluarea experienei devine din ce n ce mai puin condiionat i se efectueaz tot mai mult pe

baza experienei trite.

Aceste aspecte sunt demonstrate de nenumrate studii, chiar Rogers (1961) artnd prin studii de

caz cum treptat structura sinelui clientului devine tot mai mult n acord cu experiena sa, aceast

cretere fiind nsoit i de diminuarea comportamentului defensiv. De asemenea, consideraia pozitiv

fa de sine crete, iar el tinde s se considere centrul evalurii experienei.

Efectele terapiei asupra personalitii i comportamentului

Schimbrile observabile n comportamentul clientului sunt de natur relativ permanent:

1) Este mai deschis spre experiena sa i mai puin defensiv. Evolueaz spre un stadiu de acord

intern.

22

2) Percepiile sale sunt mai realiste, difereniate i obiective.

3) Devine din ce n ce mai capabil s i rezolve problemele.

4) Funcionarea sa psihic se amelioreaz i se dezvolt n sens optimal, datorit schimbrilor din

structura sinelui.

5) Vulnerabilitatea sa la primejdie scade, datorit creterii acordului ntre sine i experien.

6) Sinele ideal este perceput mai realist i devine mai realizabil, datorit schimbrilor modalitii de

percepere (obiectiv).

7) Crete acordul ntre sine i sinele-ideal, datorit ameliorrii funcionrii sale psihice i a diminurii

vulnerabilitii la primejdie.

8) Scade nivelul de tensiune psihologic i fiziologic i al angoasei, datorit creterii acordului ntre

sine i sine-ideal, dar i ntre sine i experien.

9) Crete consideraia pozitiv fa de sine.

10) Se percepe din ce n ce mai mult ca centrul evalurii.

11) Valorile sale ncep s se bazeze pe un proces de evaluare, avnd o ncredere tot mai crescut n el

nsui i simindu-se capabil de schimbare a conduitei sale n via.

12) Percepe lumea exterioar mai realist i mai corect (datorit punctului 1 i 2).

13) ncearc o toleran i o acceptare crescut fa de experienele sale (mai ales cele relativ la alte

persoane), simte din ce n ce mai puin nevoia de a le deforma.

14) Numrul comportamentelor acceptabile de ctre sine crete datorit creterii numrului i varietii

experienelor comparabile cu imaginea de sine.

15) Se dimineaz comportamentele care nainte nu erau compatibile cu imaginea de sine i erau

denigrate.

16) Se percepe ca fiind mai apt s-i controleze i dirijeze comportamentul.

17) Comportamentul su este evaluat mai favorabil i de ctre ceilali, fiind judecat ca fiind mai matur

si adaptat social.

18) Devine mai creativ i se adapteaz mai uor la condiiile i problemele noi.

Cea mai important schimbare n urma terapiei este cea enunat la punctul 1, conform creia

crete acordul intern, celelalte schimbri constituind de fapt implicaii ale acesteia.

Concluziile care reies din teoria lui Rogers i care caracterizeaz natura uman:

23

1) Individul este capabil s devin contient de factorii disfuncionali psihologici, care decurg din

incongruena dintre noiunea de sine nsui i totalitatea experienei.

2) Individul are capacitatea de a nlocui disfuncionalitatea psihic cu funcionarea adecvat, prin

reorganizarea noiunii de sine ntr-un mod compatibil cu experiena sa, fiind predispus (tendin

nnscut) s realizeze acest lucru.

3) Dac aceast capacitate enunat la punctul 2 exist doar n stare latent, ea poate fi dezvoltat prin

intermediul relaiei cu o persoan care: stabilete un stadiu de acord intern n aceast relaie, are o

atitudine de consideraie pozitiv necondiionat i o comprehensiune empatic i comunic

ntr-o anumit msur aceast atitudine.

Astfel, psihoterapia rogersian const n eliberarea acestei capaciti de a soluiona propriile

probleme, capacitate deja prezent n stadiu latent (Schultz, 2005).

Psihoterapia centrat pe client n form pur nu este dect rareori folosit astzi (Holdevici, apud

Luca, 2003). Cu toate acestea, orientarea a pus baza multor terapii orientate umanist, care accentueaz

problemele actuale aflate n contiina clientului, care pot fi rezolvate de ctre persoana nsi,

terapeutul acionnd doar ca un catalizator.

Conchiznd, aceast orientare face parte din spectrul larg al psihoterapiilor experieniale care

urmresc valorificarea potenialului i disponibilitii fiinei umane (Luca, 2000).

B. Psihoterapia experienial modern - Analiza bioenergetic

Analiza Bioenergetica, fondat de Alexander Lowen, reprezint un studiu al personalitii

umane in termenii proceselor energetice ale corpului i o terapie orientat corporal. Alexander Lowen a

fost puternic influenat de munca lui Wilhelm Reich, fiindu-i atat discipol ct i pacient. Reich era

puternic interesat de legtura dintre caracterul unei personae si atitudinea sa corporal. Acesta era de

prere c toate aspectele emoionale au o anumit manifestare corporal. Cnd suferina i emoiile

negative, ca furia sau tristeea nu sunt lsate s se manifeste la nivel comportamental (manifestrile

acestora fiind indezirabile social), se creeaz tensiune la nivelul anumitor muchi. Acest tensiune se

cronicizeaz i formeaz armura muscular a omului.

Odat cu finalizarea terapiei n 1945, Lowen a lucrat un timp ca terapeut reichian, ns dup

civa ani a realizat c nu reuise s i rezolve multe dintre problemele sale majore, motiv pentru care

mpreun cu un alt terapeut reichian, John Pierrakos, pune bazele unei noi terapii, cea bioenergetic.

24

Conceptul de armur muscular a lui Reich, concept care a i strnit interesul lui Lowen spre terapia

orientat corporal, rmne un aspect de baz.

Lowen consider c fiina uman are dou naturi: cea primar, reprezentat prin deschiderea

ctre via i dragoste, libertatea interioar i fluxul de sentimente; i cea de-a doua natur, reprezentat

de nchidere, nencredere, aprrile i armurile aprute ca un mijloc de supravieuire ntr-o cultur care

neag valorile corporale, nfavoarea puterii, prestigiului i a posesiunii.

Scopul terapiei bioenergetice devine astfel rectigarea naturii primare, prin formarea a trei

elemente:

Libertatea absena restrngerii interioare si a fluxului de sentimente

Elegana expresia fluxului de sentimente n micare

Frumuseea manifestarea armoniei interioare, a fluxului care se naste

n alte cuvinte, punctul de plecare al bioenergeticii este ideea c procesele energetice ale corpului

determin ce se ntmpl n minte la fel cum ele determin ce se ntmpl in corp.

Personalitatea sntoas este definit de cele dou nivele ale funcionrii, mental i fizic, care

coopereaz pentru a crea starea de bine.

Personalitatea tulburat, perturbat apare atunci cnd exist arii ale simirii i comportamentului unde

aceste aspecte ale personalitii sau niveluri ale funcionrii sunt n conflict

Pentru a ntelege mai bine ceea ce analiza bioenergetic ne propune, trebuie s ntelegem cteva

concepte de baz.

Energia n concepia bioenergetic

Unul dintre cele mai importante concepte bioenergetice este nsi energia. Energia este

aspectul necesar animrii oricrui obiect. Fr energie nu exist micare. Aceasta este, asadar, un

aspect esenial n toate procesele vieii: micare, sentiment, gandire etc. Implicit, toate aceste procese

sufer modificri dac aprovizionarea cu energie este afectat. O exemplificare foarte bun a

implicaiilor pe care dinamica energiei unui individ o are asupra psihicului acestuia se regseste in

teoriile personalitii. Este acceptat, atunci cand se vorbeste despre temperament, c indivizii difer din

punct de vedere al cantitii de energie de care dispun, precum i n funcie de modul n care o

folosesc. Punctul de vedere bioenergetic al lui Lowen este similar. El exemplific ideea amintind de

25

indivizii impulsivi care nu pot reine nici o crestere de energie i trebuie sa o descarce imediat, precum

i la indivizii depresivi, unde depresia se regsete i la nivel energetic, studiile cinematice artnd c

acetia realizeaza aproximativ jumatate din micrile spontane obinuite observate la indivizii

nedepresivi. Un prim obiectiv al terapiei bioenergetice, in cazul depresiei este, aadar, cresterea

nivelului energetic. Cea mai simpl metod prin care se poate realiza aceasta crestere energetic este

prin mrirea aportului de oxigen prin exeriii de respiraie profund i complet.

Un alt concept important este ncrcarea i descarcrcarea energetic. Aceast diad

alctuiete un ciclu functional echilibrat. Exceptnd perioada de cretere, cantitatea de energie preluat

este egal cu cea descrcat. Ciclul acesta se desfoar pe diferite canale: respiraie, micare,

activiti, exprimarea de sine. Dac unul dintre aceste canale devine blocat din diverse cauze (inhibiii,

complexe, tensiuni musculare etc.), persoana trebuie s reduc aportul de energie pentru pstrarea

echilibrului energetic. Scopul bioenergiei devine, aadar, deblocarea acestor canale lucrnd simultan cu

ambele pri ale diadei pentrua ridica nivelul energetic al persoanei.

La fel de important este si fluxul energetic. Motilitatea corpului unei persoane depinde de

fluxul excitaiei din corpul su. Tulburrile acestui flux apar sub forma de blocaje anumite zone ale

corpului n care motilitatea este redus, iar musculatura este spastic.

Comunicarea corporal

Analiza bioenergetic acorda mare importan limbajului corporal. n concepia lui Lowen,

corpul unui individ este ca o fereastr spre lumea lui interioar. Atitudinile persoanei fa de via si de

lume sunt reflectate cel mai bine de postur i modul n care aceasta se mic. Chiar i atunci cnd o

persoan ncearc s i ascunda adevratele sentimente,dei poate adopta o postur artificial, corpul

su va contrazice mesajul transmis prin starea de tensiune pe care o creaz. Poligraful se bazeaz pe

acest principiu. Cand cineva spune o minciun, se creeaz o tensiune la nivel corporal care se va

refecta n presiunea sngelui, rata pulsului i n conductibilitatea electric a pielii. Concluzia fiind c

nimeni nu poate fi stpn pe propriul corp, activitatea intern a universului emoional avnd un efect

clar i deseori involuntar asupra acestuia, iar mesajele pe care le transmitem prin intermediul corpului

sunt mai reale i mai rezonante dect cele pe care le transmitem verbal.

Principiul plcerii i caracterul

26

Orientarea primar a vieii este nspre plcere i departe de durere. Practic plcerea la nivel

corporal indic asigurarea homeostaziei pe cnd durerea reprezint existena unei ameninri asupra

integritii organismului. Ne deschidem si ne ndreptm aadar n mod spontan nspre placere i ne

ndeprtm i ne contractm din faa durerii. Atunci cand o situaie conine posibilitatea unei plceri

dar ameninarea unei dureri, trim anxietatea.

Din aceast cauz toi indivizii dezvolt defense mpotriva luptei pentru plcere, defense care nu pot,

ns, bloca n totalitate impulsurile orientate spre obinerea plcerii. Defensele permit anumitor

impulsuri s treac, n anumite condiii limitate i n anumite grade, aceste defense fiind diferite de la

un individ la altul.

n analiza bioenergetic, diferitele tipuri de aprri sunt denumite structuri de caracter.

Caracterul, aadar, nconcepia bioenergetic este definit ca un patern fixat de comportament sau

strategia tipic pe care un individ o dezvolt n situaii care implic obinerea plcerii (Mitrofan, 2000).

La nivel somatic, caracterul este structurat sub forma uno rtensiuni musculare cronice, deseori

inconstiente care blocheaz sau limiteaz posibilitatea impulsurilor de a se exprima. La nivel psihic,

caracterul apare sub forma mecanismelor de aprare ale Eului.

Defensele nu sunt ns singurele bariere pe care individul i le ridic n drumul su ctre

plcere. Dei aceast conceptie se ncadreaz foarte bine n conceptul de natur secundar prin faptul

c individul trebuie s fie selectiv n eliberarea impulsurilor n funcie de restriciile impuse de mediu,

perceperea mediului devine la fel de important. Cu alte cuvinte orientarea persoanei n realitate este

un aspect foarte important de care terapeutul trebuie s fie constient, i care nu trebuie abandonat

niciodat de-a lungul terapiei. Obtinerea de plcere, satisfacie i mplinire, devine foarte dificil in

cazul in care persoana este nerealist fa de viaa ei, dnd natere iliziilor. Iluziile, la rndul lor, pot da

nastere disperrii, iar n disperarea individul uit s obtin placere n prezent, viata lui intrnd n

asteptarea pentru indeplinirea iluziei. Practic energia deviat ctre scopul nerealist sau ctre iluzie, nu

mai este disponibil pentru viaa cotidiana din prezent. Persoana renunt la prezent pentru a obtine o

plcere care probabil nu exist. Colapsul acestor iluzii dei genereaz ntotdeauna depresie, ofer

persoanei posibilitatea de a descoperii iluzia i de a-i redresa gndirea i comportamentul pe un teren

mult mai solid.

27

Stresul i sexualitatea

Tot din prisma celor dou naturi primar i secundar Lowen realizeaz i o descriere a stresului.

n concepia sa stresul rezult din impunerea unei fore sau presiuni asupra unui organism, care

rspunde prin mobilizarea energiei (Mitrofan, 2000). Lowen nparte stresul in dou categorii:

natural stres pentru care organismul este echipat sa fac fa

socio-cultural reprezentat de constrngerile sociale, autocostrngeri cat si stresul emotional

rezultat din relatiile interpersonale.

Gravitaia poate fi un exemplu foarte bun de stres natural. Aceasta ne apas permanent in jos.

Pentru a ne mentine poziia ortostatic este nevoie s consumm energie din acest motiv, cnd suntem

obosii preferm s stm jos sau sprijinii. Asemntor, stresul de natur socio-cultural actioneaz i el

la nivelul posturii dnd natere anumitor tensiuni musculare. Terapia bioenergetic poate realiza

detensionarea tensiunilor musculare cauzate de stres. Odat reduse persoana descoper ca poate face

fa mai bine stresului. Aceast detensionare se realizeaz prin anumite exerciii:

1. Exerciii de imbuntire a contactului cu solul prin flexibilizarea genunchilor

2. Eliberarea pelvisului si deschiderea simurilor sexuale

3. Obinerea de vibraii in picioare pentru a le reduce rigiditatea

Lowen acorda o funcie foarte important vibraiei. Un corp viu vibreaz: btie inimii, respiraia,

tresrirea de bucurie, tremuratul furiei, plnsul, rsul. Toate acestea sunt aciuni care ne mic profund,

ns cel mai aductor de satisfactie, mplinire i sens dintre toate aceste rspunsuri involuntare ale

corpului este orgasmul. n concepia bioenergetic descrcarea sexual satisfctoare va elibera

excitaia n exces si va reduce mult tensiunea. Totui Lowen este mai rezervat in ceea ce priveste

descarcarea tensiunilor prin orgasm, n comparatie cu Reich. Dei consider orgasmul cea mai eficient

descrcare, el recunoaste c uneori tensiunile acumulare n corp pot fi att de profund structurate nct

relaxarea orgasmic apare rareori.

Spontaneitatea i exprimarea de sine

Atunci cand vine vorba de exprimarea de sine, persoana realizeza acest lucru n mod automat i

adesea incontient prin fiecare aciune sau micare a corpului su. De aici reiese c sinele nu este

limitat la sinele contient i nu este identic cu ego-ul. Mai mult dect att, pentru a ne exprima sinle nu

este nevoie s facem nimic, deseori impresionnd mai mult nefcnd nimic.

28

n opinia lui Lowen calitatea principal a exprimrii de sine este spontaneitatea. Spontaneitatea

se manifest prin lipsa interferenei, absena strdaniei si inocen. Desigur, spontaneitatea nu poate fi

invat, aadar scopul terapiei bioenergetice identificarea, nelegerea i nlturarea blocajelor sau

barierelor exprimrii sinelui.

Se va analiza aadar, relaia comportament spontan comportament nvat eprimarea de sine,

comportamentul nvat fiind o expresie a ego-ului sau a supraego-ului, dar nu a sinelui. Este de

urmrit un echilibru ntre controlul egoului i spontaneitate, pentru a putea permite exprimarea

eficienta a impulsurilor innd totui cont de realitatea vieii persoanei.

C. Psihoterapia experienial postmodern - Programarea neuro-lingvistic

1. Scurt istoric i definirea NLP:

Precursorii NLP

Programarea neuro-lingvistic a luat natere la nceputul anilor 70 n cadrul universitii Santa

Cruz din California. Iniiatorii, ei John Grinder si Richard Bandler au dorit s afle care sunt elementele

care fac dintr-un psihoterapeut un psihoterapeut de succes. Ei au pornit acest demers prin studierea

comportamentelor a trei psihoterapeuti de succes ai acelor vremuri. Printre acetia se numar Fritz

Perls, Virginia Satir si Milton Erickson. Ulterior cercetarile celor doi au fost unite sub denumirea de

NLP, sistem ce s-a dovedit aplicabil ntr-o gama larg de domenii nu doar n cadrul psihoterapiei

(Mitrofan, 2000).

Definirea termenilor neuro, lingvistic i programare

Denumirea NLP provine de la sintagma programare neuro-lingvistic. Conceptul neuro se

refer la substratul neurologic specific fiecarui proces, termenul face referire la procesele de gandire.

comportamentul uman pornete de la experienele senzoriale prin care este experimentat lumea , sunt

create sensurile i sunt generate reaciile iar toate acestea au la baza mecanisme neurologice (Mitrofan,

2000). Lingvistic nseamn defapt limbajul folosit att pe planul extern, atunci cnd se realizeaz

procesul comunicrii ct i pe plan intern. Prin limbaj, n planul intern sunt integrate experienele i

sunt ordonate gndurile. Conceptul de programare vizeaz posibilitatea de care persoana dispune n

alegerea starilor i emoiilor pe care aceasta dorete s le experiemnteze n anumite situaii. Sinonim cu

conceptul de condiionare, programarea presupune o implementare contient a unei structuri similare

schemei stimul-raspuns.

Relaia terapeutic

29

n literatura de specialitate sunt menionate trei tipuri posibile de relaie terapeutic n care

terapeutul i clientul interacioneaz. Se poate afirma despre un curent de psihologic c are la baz un

tip specific de relaie dar acest lucru nu nseamn c ntr-o edin de psihoterapie n cadrul curentului

respectiv nu se ntmpl ca psihoterapeutul s foloseasc elemente ale celorlalte tipuri de relaii atunci

cnd interactioneaz cu clientul. NLP ul fiind un curent cu origin in gestalt terapie si terapia

ericksoniana se axeaza in principal pe relatia centrata pe client sau centrata pe realitate. In cadrul

acesteia sunt vehiculate principii precum acceptare neconditionata, responsabilizarea clientului,

ancorarea in prezent (aici si acum) dar si atitudinea umanista a terapeutului.

Obiectivul terapeutic

Curentul NLP se centreza in principal pe studierea experientei subiective, in acelas timp pune

accentul pe identificarea patternurilor ineficiente si schimbarea acestora folosind patternuri eficiente si

adaptate specificului situatiei.

Clientul este vazut drept o entitate responsabila pentru sine, pentru ceea ce i se intampla pentru

alegerile pe care le face si care este capabil sa opereze modificari astfel incat sa experimenteze starile

si emotiile dorite. Pornind de la acest principiu scopul psihoterapiei NLP devine invatarea clientului

cum sa fie ecicient si sa opereze modificari astfel incat sa inlocuiasca patternurile dezadaptative cu

comportamente si emotii dorite. (Mitrofan, 2000)

2. Presupozitii ala programarii neuro lingvistice:

Harta nu este acelas lucru cu teritoriul

Aceasta presupozitie porneste de la ideea ca ralitatea interioara specifica fiecarui individ este

construita de acesta cu ajutorul simturilor de care dispune la care sunt adaugate constructiile sale

subiective precum educatia, zestrea culturala, experienta anterioara. Astfel realitatea individului apare

ca o reprezentare a realitatii obiective dar nu se afla cu aceasta intr-un raport de identitate, intocmai

cum harta este o reprezentare a teritoriului dar nu insasi teritoriul (Mitrofan, 2000). Cu alte cuvinte

realitatea apare reprezentata in constiinta individului filtrata de capacitatile sale senzoriale si cognitive.

Programarea neuro lingvistica evalueaza hartile in functie de utilitatea pe care acestea le au pentru

posesori si nu daca acestea sunt adevarate sau nu (Jago si McDermott, 2001).

Oamenii fac intotdeuna ce mai buna alegere posibila la momentul respectiv

Comportamentele si emotiile pe care clientii le eticheteaza drept lipsite de sens sau distructive

ii determina pe acestia sa se priveasca printr-o lumina nefavorabila, sa se simta in sensul negativ

30

diferiti de normal sau sa se auto invinovateasca pentru existenta lor. Principiul aduce o noua

perspectiva sustinand ca, comportamentele si trairile afective etichetate drept neinsemnate si stupide

au jucat in alt context sau in trecutul persoanei un rol important, acestea au fost initiate intrucat au

reprezentat cea mai buna alegere pentru persoana respectiva. Presupozitia orienteaza terapeutul si

clientul pe procese de explorare si colaborare in virtutea intelegerii sensului pe care manifestarile

prezente le-au avut in trecut si nu pe judecarea acestora. (Jago si McDermott, 2001).

Intelesul sau sensul comunicarii este raspunsul primit

In procesul de comunicare potentialii interlocutori inteleg mesajele vehiculate prin intermediul

propriilor filtre. Se intampla de multe ori ca receptorul mesajului sa inteleaga cu totul altceva decat

ceea ce a intentionat sa transmita emitatorul. Semnificatia mesajului, conform acestui principiu nu

consta in ceea ce afirma in realitate emitatorul ci in feedbackul primit din partea persoanei care

recepteaza mesajul, intrucat acest feedback ilustreaza ceea ce persoana a inteles din mesajul

emitatorului. Aceasta presupozitie poate avea ca implicatie inversarea responsabilitatii intelegerii

eronate in procesul comunicarii. Putem considera ca persoana care a emis mesajul nu a fost suficient

de explicita sau spcifica si astfel s-a comis eroarea intelegerii.

Nu exista esecuri ci doar feedbackuri

Presupozitia enuntata anterior porneste de la premisa ca putem atribui unui comportament

valoarea de succes sau de esec in functie de rezultatul obtinut sau feedbackul primit in urma

intreprinderii acestuia.. Esecul potrivit acestei asumtii nu este decat o modalitate de a denumi un

rezultat care nu corespunde cu asteptarile personale sau pe care nu il acceptam (Mitrofan,

2000).Feedbackul obtinut influenteaza autoreglarea comportamentului in sensul adaptarii si modificarii

strategiilor folosite. In acest caz acentul nu mai cade pe credinte precum nu sunt in stare sa fac asta

ci mai degraba pe explorarea strategiilor alternative Ce anume pot schimba astfel incat sa obtin

rezultatul dorit (Jago si McDermott, 2001).

3. Structura experientei subiective Sisteme reprezentationale :

Experienta subiectiva, principalul aspect studiat de programarea neuro lingvistica isi are

originea in interiorizarea experientelor senzoriale. Cu ajutorul simturilor individul preia informatii din

mediul exterior pe care ulterior le organizeaza in experiente senzoriale. Procesul de perceptie care face

legatura intre lumea obiectiva si experienta senzoriala este influentat de filtrele de natura fiziologica

sau functionala de care individul dispune. Ulterior informatiile dobandite si organizate in harti

31

senzoriale vor fi filtrate prin prisma principiilor, valorilor, culturii si educatiei persoanle specifice

individului si astfel va rezulta experienta subiectiva. In aceasta inlantuire cauzala ce porneste la la

simturile senzoriale si se incheie cu experienta subiectiva este usor sa ne imaginam ca o acuratete

ridicata a analizatorilor va influenta complexitatea experientei subiective, acesta este si motivul pentru

care dezvoltarea acuitatii senzoriala devine un obiectiv important in NLP (Mitrofan, 2000)

Sistemul NLP sustine reexperimentarea informatiilor pe plan intern astfel procesul gandirii este

folosirea interna a simturilor careia i sunt aplicate operatii precum analiza comparatia, sintetizarea.

Modul in care informatia este encodata, stocata si prelucrata poarta denumirea de sistem

reprezentational. Folosim sistemul reprezentational pentru a percepe lumea in exterior si pentru a ne

reprezenta experientele in interior. El cuprinde principalele modalitati senzoriale si poate fi utilizat atat

in plan extern cat si in planul intern. Este alcatuit din trei sisteme principale cel vizual, auditiv si cel

kinestezic (Mitrofan, 2000). Folosind informatiile de la aceste sisteme suntem capabili sa percepem

realitatea si totodata sa ne reprezentam experientele in planul mintal. Spre exemplu folosim sistemul

vizual cand proiectam in minte o expereinta trecuta, daca aceasta este insotita de sunete specifice

inseamna ca utilizam in acelas timp si sistemul auditiv. In planul intern utilizam un sistem dominant cu

ajutorul caruia ne raportam la experiente, acesta poarta denumirea de sistem primar.

3. Indicatorii de acces

Indicatorii de acces permit psihoterapeutului sa inteleaga in ce sistem reprezentational gandeste

un client intr-un anumit moment de timp. Intrucat fiecare sistem (vizual, auditiv si kinestezic) are

anumite implicatii fizice, pentru a avea acces la modul in care clientul gandeste, psihologul trebuie sa

dispuna de acuitate senzoriala si cunostinte legate de modificarile fizice specifice ce survin atunci cand

gandirea se orienteza intr-un anumit sistem senzorial.

Spre exemplu modul in care clientul utilizeaza limbajul este o resursa importanta pentru a

cunoaste in ce sistem reprezentational gandeste acesta. Folosirea anumitor cuvinte care in NLP poarta

numele de predicate poate oferii indicii importante despre sistemul reprezentational. Un clien a carui

sistem de reprezentari preferat este cel vizual va formula mesaje ce contin verbe, adverbe si adjective

ce fac referire la campul vizual Vad aceasta solutie ca fiind potrivita Observ o modificare.... In

schimb pentru cineva care prefera sistemul reprezentational auditiv pot aparea mesaje ce contin

predicate ce fac referire la campul auditiv Viitorul nu imi suna foarte bine Indicatorii de acces se

impart in indicatori vizuali si alti indicatori:

32

A. Indicatorii de acces vizual sunt reprezentati de miscarile sistematice ale ochilor. Orientarea

privirii in partea stanga sus este specifica atunci cand sunt evocate amintiri din trecut. Orientarea in

partea superioara dreapta este folosita cand persoana rezolva anumite sarcini care necesita imaginatia.

Privirea orientata in partea stanga inferioara semnifica dialogul interior pe pare clintul il poarta in acel

moment. Amintirea senzatiilor orienteaza privirea in partea dreapta inferioara iar privirea defocalizata

este asimilata cu vizualizarea (Mitrofan, 2000)

B. Alti indicatori de acces vizeaza aspectele fizice mai usor de observat precum mimica,

postura, frecventa respiratorie, ritmul vorbirii. Persoanele care gandesc in imagini sunt caracterizate de

un ritm al vorbirii accelerat, corpul le este usor tensionat capul este tinut drept iar respiratia este

superficiala. Persoanele care gandesc in sunete folosesc o voce clara si rezonanta, capul este usor

inclinat iar respiratia se face din intrega cavitate toracica . Persoanele kinestezice au un ritm al vocii

lent cu multe pauze, tonalitatea vocii este profunda, capul este orientat in jos iar corpul este relaxat.

Sunt caracterizati de o respiratie profunda. (Mitrofan, 2000)

Toate aceste informatii ce confera acces la sistemul reprezentational al clientului pot fi folosite

de psihoterapeut pentru a atinge starea de rezonanta alaturi de client .

4. Metode si tehnici de lucru: adaptare dupa Mitrofan (2000)

Swish pattern:

Metoda presupune schimbarea comportamentelor nedorite cu altele ce au o valoare adaptativa

mai mare. Aceasta metoda presupune o serie de pasi:

Pasul1: este identificat comportamentul dezadaptativ, sau acel comportament pe care

clientul doreste sa il modifice.

Pasul 2: comportamentul dezadaptativ este valorificat ca o resursa. Clientul raspunde la

intrebari precise legate de frecventa lui de aparitie, durata de manifestare, perioada in care se

manifeste, ce anume determina comportamentul sau cum ajunge in acea situatie. Toate acesta

clarificari au menirea de a aduce in planul constient comportamentul dezadaptativ si totodata

pentru a obtine o reprezentare cat mai acurata a lui.

Pasul 3: sunt identificate cel putin dou submodalitati care prin modificare vor influenta

modul in care clientul se raporteaza la experienta respectiva. Este recomandat ca

submodalitatile alese sa aiba un caracter continuu.

Pasul 4: este construita o imagine ideala in care clientul dispune de o resursa ce confera

acestuia posibilitatea de a fac efata comportamentul dezadaptativ sau dispune chiar de un

33

comportament nou ce il inlocuieste pe cel negativ. Reprezentarea resursei sau a

comportamentului trebuie sa fie foarte clara si completa, clientul trebuie sa faca acest exercitiu

dintr-o perspectiva disociata.

Pasul 5: in functie de submodalitatile alese sunt reprezentate cele doua experiente pe un

ecran interior imaginar. Comportamentul ce se doreste a fi schimbat poate aparea intr-o

imagine mare si stralucitoare iar comportamentul dezirabil va avea la inceput aspectul unei

imagini mici si intunecoase. In acest proces cele doua imagini se inverseaza astfel imagine

comportamentul dezirabil se va mari si va deveni stralucitoare iar imaginea comportamentului

negativ va deveni mica si intunecoasa. Procesul se repeta de cateva ori pentru o mai buna

fixare.

Ancorarea resurselor

Procesul de ancorare porneste la premisa ca putem in mod constient sa controlam emotiile si

starile pe care dorim sa le experimentam intr-o anumita situatie. Eficienta procesului consta in

posibilitatea de a aduce resurse in situatiile considerate neplacute sau dezadaptative si astfel sa

modificam aspectul negativ a experientei respective. Tehnica presupune o serie de pasi

Pasul 1: este identificata situatia sau comportamentul pe care clientul doreste sa le

modifice.

Pasul 2: este identificata resursa care prin prezenta ei va modifica starea initiala.

Pasul 3: se efectueaza verificare resursei in contextu situatiei ce va fi modificata.

Verificarea in acest contex nu presupune o verificare efectiva la fata locului. Daca clientul

considera ca resursa pastrarea calmului este potrivita intr-o situatie stresanta acest lucru nu se

va verifica prin punerea clientului in mod fizic intr-o situatie stresanta pentru a testa utilitatea

ancorei alese.

Pasul 4: clientul alege o situatie antecedenta in care a experimentat resursa respectiva.

Pasul 5: sunt alese ancorele prin care resursa va fi evocata.

Pasul 6: este experimentata starea in care clientul a dispus de resursa respectiva. Este

recomandat ca experimentarea sa se realizeze in toate cele 3 sisteme reprezentationale astfel

experimentarea se face in profunzime. Clientul este scos din stare evocata prin distragerea

atentiei.

Pasul 7: este repetata experimentarea starii, sunt fixate ancorele iar apoi clientul este

scos din stare.

34

Pasul 8: sunt testate ancorele si aparitia starii resursa.

5. Modelul limbajului Meta

Pornind de la modelul limbajului terapeutic folosit de Fritz Perls, limbajul meta este un model

de utilizare a limbajului pentru a clarifica limbajul (Mitrofan, 2000). Acesta pleaca de la asumtia ca

exista doua dimensiuni prin care gandurile sunt transpuse in cuvinte. Structura profunda fiind imaginea

sau idea de care vorbitorul dispune in mod inconstient si care prin scurtcircuitare creaza structura de

suprafata sau informatiile transmise de vorbitor. Mesajul care trece din structura profunda in cea d

esuprafata sufera trei modificari: stergeri de informatii, generalizari si distorsiuni. In incercarea de a

completa lacunele si de a clarifica limbajul, modelul meta pune la dispozitie o seri de intrebari

specifice care folosite in contextul potrivit sporesc sensul comunicarii.

Exemple de patternuri in limbaj :

a) Verbe si substantive nespecificate: Din frazele sau propozitiile construite lipsesc

substantivele sau verbele casa a fost construita pentru clarificare se folosesc intrebari cum

, ce anume

b) Comparatiile: Din aceste structuri pot lipsi obiectele comparate sau etalonul cu care s-a

realizat comparatia sunt mai slab , nu sunt atat de bun. Se folosesc intrebari de clarificare

atat pentru elementele comparate cat si pentru etalonul folosit In comparatie cu cine?

c) Evaluarile: Contin acele structuri ce sunt legate de comparatii nu sunt bun de nimic.

Este important sa se cunoasca persoana care face judecata, motivele acesteia precum si

standardele pe care le foloseste in alcatuirea judecatii, sunt folosite intrebari de clarificare

precum Cine spunea aceasta?, Cine face aceasta apreciere?, Pe ce argumente se bazeaza?

d) Cuantificatorii universali: Anumite cazuri ajung sa fie reprezentative prin generalizare.

Spre exemplu un client depresiv va generaliza in sensul negativ neputinta de a intreprinde

anumite comportamente nu sunt in stare de nimic, niciodata nu reusesc sa fac ceva bine .

Prin aceste generalizari se realizeaza o limitarea a posibilitatilor de care persoana respectiva

dispune. Este important ca psihoterapeutul sa evidentieze exceptile de la regula prin intrebari

specifice Poti sa iti amintesti o situatie in care ai avut succes?, Chiar niciodata?

e) Echivalenta complexa: Doua afirmatii sunt conectate impreuna astfel incat par sa aiba o

legatura cauzala daca nu faci cum iti spun eu inseamna ca nu ma respecti. Intrebarile folosite

abordeaza legatura dintre afirmatii Cum anume faci aceasta legatura?

35

f) Presupozitiile: Pornesc de la anumite asteptari si credinte care de multe ori nu sunt in

acord cu situatia respectiva spre exemplu intrebarea La ce concert vrei sa mergem sambata?

pleaca de la presupozitia ca persoana intrebata vrea sa mearga sambata la concert . Este posibil

ca acest lucru sa nu fie adevarat. Intrebarile de clarificare vizeaza credinta de la care persoana a

pornit Ce anume te determina sa crezi ca vreau sa merg la concert?

g) Cauza- efect: sunt constructii alcatuite pe baza unei legaturi cauzale artificiale. Acestea

pot minimiza rolul pe care il are clientul intr-un anumit proces. Spre exemplu afirmatia M-ai

facut sa ma simt prost pleaca de la premisa ca emotia traita este conditionata de

comportamentul altei persoane, emotia este efectul iar cauza este comportamentul. Aceasta

relatie nu este cauzala intrucat comportamentul persoanei respective nu declanseaza in mod

automat reactia afectiva. Clientul poate alege sa nu se simta prost din cauza comportamentului

initiat de persoana respectiva, dar pentru acest lucru este necesar sa isi asume responsabilitatea

pentru starile pe care le experimenteaza. Intrebarile formulate sunt de forma Cum anumea

aspectul x cauzeaza evenimentul y?

h) Citirea mintii: se intampla atat cand persoana presupune ca stie ce gandeste o alta dar si

cand persoana in discutie se asteapta ca ceilalti indivizi sa cunoasca gandurile ei. De multe ori procesul

nu are o baza stiintifica, citirea gandurilor fiind in realitate proiectie, halucinatie sau interpretare

eronata ale unor indici comportamentali (Mitrofan, 2000).Se exprima prin afirmatii precum stiu ca

esti suparat sau daca ai fi tinut la mine ai fi stiut ce imi doresc. Intrebarile folosite pentru clarificare

sunt de forma Cum de stii acest lucru? sau De unde stii?

36

8) Bibliografie

Bozarth, J. D. (2011). Empatia din perspectiva teoriei centrate pe client i a ipotezei rogersiene. n A.

C. Bohart, L. S. Greenberg (coord.) Empatia n psihoterapie. (p. 119-146). Bucureti: Editura Trei

Felder R.M. (1991), Experiential Psychotherapy: A Symphony of Selves,UPA

Gendlin, E.T. (1973). Experiential psychotherapy. In R. Corsini (Ed.), Current psychotherapies (pp.

317-352). Itasca, IL: Peacock

Greenberg, L.S., Watson J. C and Lietaer G, (1998), Experiential Psychotherapy In Journal of

Consulting and Clinical Psychology, Vol. 75, No. 6, 875887

Hayes, A. M. & Strauss, J. L. (1998). Dynamic systems theory as a paradigm for the study of change in

psychotherapy: An application to cognitive therapy for depression. Journal of Consulting and Clinical

Psychology, 66, 939947.

Jago, W., McDermott, I. (2001). Brief NLP Therapy. Londra: SAGE Publication.

Luca, A. (2000). Carl Rogers i Terapia centrat pe persoan. n I. Mitrofan (coord.) Orientarea

experienial n psihoterapie.(p. 24-60). Bucureti: Editura S.P.E.R.

Luca, M. R. (2004). Curs de Psihologia personalitii. Teoriile personalitii. Sibiu: Editura

Psihomedia

Mitrofan I, (1999). Psihoterapia experienial. Editura Infomedica, Bucureti pp. 80-85.

Mitrofan, I., (coord). (2000). Orientarea experienial n psihoterapie - dezvoltare personal,

interpersonal, transpersonal. Bucureti: Editura S.P.E.R.

Neculcea, C. (2000). Programarea neuro-Iingvistica - psihoterapia eficientei personale. In I. Mitrofan

(coord). Orientarea experienial n psihoterapie - dezvoltare personal, interpersonal,

transpersonal. (p.205-256). Bucuresti: Editura S.P.E.R

Niculescu, G. (2011). Psihoterapia centrat pe persoan condiii necesare i suficiente, Journal of

Romanian Child and Adolescent Neurology and Psychiatry, 15(1), 49-58.

Rogers, C. R. (1961). On becoming a person. A therapists view of psychotherapy. Boston: Houghton

Mifflin Company.

Schultz, D.P. & Schultz, S.E.(2005). The Humanistic Approach. Theories of personality.,8th ed.

Belmont:Wadsworth, pp 338-341

http://webspace.ship.edu/cgboer/rogers.html, accesat la 21 aprilie

37

ANEXE

Anexa 1. Exemplificarea terapiei centrate pe client printr-un joc de rol adaptat dup un studiu de caz

real

Maria si-a facut o programare la consilierul scolii, deoarece este in clasa a 12a si este indecisa in

legatura