PSIHOLOGIA EDUCATIEI

Curs

Lect.univ.drd.Claudia Hanga

Obiectivele cursului de Psihologia Educatiei:

Studentii vor fi capabili sa:

Caracterizeze psihologic varstele scolare

Defineasca si descrie notiunile de :reper psihogenetic, personalitate,temperament, caracter, aptitudine, invatare,motivatie, creativitate, consiliere, comunicare psihopedagogica

Sa circumscrie sfera urmatoarelor concepte:obsevatie, anamneza, experiment, test psihologic, convorbire, chestionar, ca metode de cunoastere psihologica a elevilor

Continut:

Dezvoltarea psihicului in ontogeneza:factorii dezvoltarii psihice;paradigme ale dezvoltarii;stadialitatea din perspectiva lui Kohlberg,Piaget;caracterizarea generala a pubertatii si a adolescentei

Sistemul de personalitate; delimitari conceptuale;perspective de abordare a personalitatii(Eysenck, Freud, Rogers); temperament, caracter, aptitudini, inteligenta ca aptitudine generala, rolul expectantelor in dezvoltarea personalitatii

Invatarea; definitii ale invatarii; teorii ale invatarii;tipuri de invatare

Aspecte motivationale ale invatarii in scoala:definirea conceptuala;tipuri de motivatie;motive fundamentale pentru procesul educative

Factorii psihologici ai reusitei scolare;succsul si insuccesul scolar

Creativitatea, cultivarea creativitatii la elevi;delimitari conceptuale;fazele procesului creator;factorii creativitatii;cultivarea creativitatii la elevi

Comunicarea didactica;indici ai comunicarii nonverbal;principalele caracteristici ale comunicarii defectuoase;principiile de baza ale unei bune comunicari

Notiuni de consiliere psihopedagogica;caracteristici ale consilierului;analiza tranzactionala(Berne);perspectiva cognitivista a lui Beck asupra consilierii

DEZVOLTAREA PSIHICULUI IN ONTOGENEZA

4.Educatia-factor determinant al dezvoltarii psihoindividuale

5.Stadiile dezvoltarii psihice din perspectiva generala

6.Stadiile dezvoltarii psihice din perspectiva lui Piaget

7.Stadiile dezvoltarii psihice din perspectiva lui Kohlberg

8.Descrierea generala a adolescentei si a pubertatii

9.Exigente educative pentru perioada pubertatii si a adolescentei

Introducere:

In acest capitol sunt evidentiate importanta celor trei factori ai devenirii umane: ereditatea, mediul si educatia. Acesti trei factori amprenteaza in mod diferit fiinta umana, conferind unicitate fiecareia dintre acestea.De asemenea sunt ilustrate cateva dintre cele mai semnificative abordari ale stadialitatii, respectiv cea piagetiana, cea din perspectiva lui Kohlberg, si cea dintr-o perspectiva generala. Nu in ultimul rand, sunt creionate cateva dintre cele mai relevante trasaturi ale varstelor pubertatii si adolescentei, etape de varsta de maxim interes pentru majoritatea viitoarelor cadrelor didactice.

Concepte cheie: paradigme de dezvoltare, ereditate, mediu, educaţie formală, nonformală, informală,stadii de dezvoltarea psihica, pubertate, adolescenta

1.Teorii privind educabilitatea

Dezvoltarea psihologica a fiinţei umane este o rezultantă a interacţiunii mai multor factori:

a) interni: -ereditatea

b) externi: -mediul -intern

-extern

-educaţia

ponderea lor fiind diferită atat de la un individ la altul cat şi de la un stadiu la altul. Gradul de implicare a acestor factori a fost abordat in mod diferit de literatura de specialitate , constituindu-se cateva paradigme:

Paradigma sceptică sau organicistă, avandu-i ca reprezentanţi de seama pe Platon, Aristotel, Galton, Stanley Hall, Thorndike, accentuează rolul factorilor ereditari , susţinand că dezvoltarea

copiilor se produce aproape in totalitate ca rezultat al influenţelor genetice, celorlalţi doi factori revenindu-le un rol redus.Esenţa acestei paradigme s-ar putea concentra in urmatoarea afirmaţie (cit. “”Introducere in psihologia contemporana””, N.Hayes, S.Orrell, 1997): “”Recunoaşteţi individualitatea copilului dumneavoastră ca atare şi abandonaţi ideea că i-o puteţi produce (altfel decat prin moştenire), sau i-o puteţi modifica in mod esenţial””.

Paradigma optimistă sau mecanicista are drept exponenţi pe J.Locke, Helvetius, Rosenzweig, Watson, Skinner, Bandura, şi promovează un optimism naiv, accentuand in mod exagerat rolul mediului in ansamblul celor trei factori. Ideea ei conducatoare se poate rezuma astfel (cit. “”Introducere in psihologia contemporana””, N.Hayes, S.Orrell, 1997) :’”Cu o duzină de copii sanatoşi(..)garantez că iau pe oricine la intamplare şi il pregătesc să devina orice fel de specialist, doctor, avocat, şi da ,chiar şi un cerşetor sau hoţ, fără să tin cont de talentul sau, de inclinaţii, de afinitati, de capacitate, de vocatii şi de rasa predecesorilor săi””.

Paradigma interacţionistă sau realistă reuşeste să concilieze cele doua paradigme anterioare, şi are drept reprezentanţi principali pe: Freud, Wallon, Vigotski, etc.Acest curent acorda o pondere insemnată tuturor celor trei factori mai sus menţionaţi, rezervand totuşi educaţiei un rol conducator.

Modele explicative ale dezvoltării (L.Iacob, A.Cosmovici,1998)

Educaţie-Mediu-Ereditate

Ereditate-Mediu

Educaţie

Educaţie

Mediu-Ereditate

2.Ereditatea- premisă naturală a dezvoltării psihoindividuale

Ereditatea se referă la elementele de specificitate care sunt transmise de la antecesori la succesori sub forma codului genetic.

Transmisia genetică se referă la faptul că genele organismului conţin AND(acid dezoxiribonucleic). Aceste substanţe sunt alcatuite la randul lor din gene.Genele sunt cele care poarta informatii asupra

dezvoltarii biologice a organismului. Fiinţele umane au 23 de perechi de cromozomi (46 in total),jumatate mosteniti pe linie paterna. Există situaţii in care apare un cromozom in momentul concepţiei, ca de exemplu in sindromul Down. Hayes şi Orrel (op.cit.)precizează că in urma unei cercetari recente s-a sugerat că aproximativ 60% dintre copiii cu sindromul Down întampină doar dificultaţi uşoare de invaţare, numeroase dificultaţi in acest sens fiind in mare măsură depaşibile dacă incă din primul an din viaţă se intervine cu o instruire specială. Rezultatele slabe ale acestor copii(susţin aceiaşi autori) s-ar datora expectanţelor scăzute ale adulţilor, şi a unei insuficiente stimulări intelectuale şi fizice din partea acestora.

In acest context se impune şi precizarea că genotipul presupune cantitatea de informaţie stocată intr-o celulă neactivată in timp ce fenotipul este rezultatul interacţiunii dintre genotip şi mediu. Psihicul aparţine fenotipului intrucat presupune interacţiunea dintre genotip şi mediu.(Allport, 1981). Deci, in momentul conceperii sunt implicate atat jumătate din materialul cromozomiam de la mamă, cat şi jumătate de la tată, şi printr-un mechanism de de selectie a genelor, unele dintre ele sunt dominante, iar altele sunt recesive.(potenţiale). Acestea din urmă se pot reactualiza la succesori. Cu alte cuvinte, genotipul reprezintă programul informaţional al unui individ, iar actualizarea lui în contextual social se refera la fenotip.

Problematica eredităţii include anumite caracteristici dintre care cele mai de seama sunt:

1.Ereditatea oferă mai degrabă predispoziţii şi potenţialităţi, şi mai puţin o transmitere efectivă de trăsături ale antecesorilor.

2.Transmiterea insuşirilor morfologice şi biochimice este mai degrabă accesibilă descrierii stiinţifice

3.Potenţialităţile pe care ereditatatea ni le oferă pot rămane în faza de latentă pe parcursul vieţii in lipsa unui factor activator sau se pot manifesta efectiv.

4.Ereditatea oferă aşa numitele””perioade sensibile””ïn care intervenţia mediului este optimă.

Nefructificarea acestor perioade poate impiedica realizarea unei anumite achiziţii (de exemplu achiziţia limbajului trebuie să fie realizată intr-un anumit moment optim al copilariei) un exemplu elocvent in acest sens este numit “”proces de imprimare””. Cercetătorii au demonstrat că bobocii de gască dezvoltă un ataşament faţă de orice observă in mişcare (“”mama gască””, fiinţa sau chiar un obiect neinsufleţit aflat in mişcare), cu condiţia că acesta să fie situat in preajma bobocilor in momentul ieşirii acestora din găoace. Ei au numit acest proces””imprimare””, fiindcă bobocii păreau a-şi fi format o impresie asupra obiectului ca şi cand acesta ar fi noua mamă.

Există deci o perioadă critică atat la fiinţele umane cat şi la cele animale, in care se formează ataşamentul (in cazul de faţa ieşirea din ou);mai tarziu fenomenul nu ar mai avea loc.

Perioadele de formare a ataşamentului se constată în diferite tipuri de culturi: de exemplu în anumite triburi din Uganda majoritatea copiilor erau puternic ataşati de mamă in jurul varstei de 6 luni. Mai toţi formau simultan ataşamente cu mai multe persoane, fiind îgrijiti şi de alţi adulţi.

In kibbutz-urile israeliene, incă din primul an de viata, copiii petrec o mare parte a timpului în îngrijirea unei doici. Astfel, sugarii formează ataşamente puternice atat faţă de mamă cat şi faţă de doici. In plus se stabilesc legături puternice şi cu ceilalţi copii, aceasta conducand ulterior spre o mai mare implicare socială.

Importanţa ataşamentului-care reduce anxietatea şi asigura suportul afectiv in situatii de stres, se evidenţiază nu doar in primii ani de viaţă, ci şi de-a lungul stadiilor vieţii. Oricum, relaţiile de ataşament copil-părinte este de natură să influenţeze raporturile ulterioare ale copilului nu doar cu proprii părinti, ci extrapoland, şi cu fraţii, cu anturajul, cu partenerii ulteriori de viaţa precum şi cu proprii copii.(Birch A, 2000)

5.Rolul eredităţii in cazul unor procese psihice este mult mai pregnant decat in cazul altora (de exemplu temperamentul, emotivitatea, sunt mai puternic amprentate de ereditate decat caracterul).

Intr-o măsură însemnată ereditatea antrenează şi aptitudinile deşi in acest caz un rol de seamă revine şi factorului activator. S-au realizat de exemplu studii asupra moştenirii aptitudinilor de-a lungul generaţiilor. In familia lui Bach din 57 de membri a 5 generaţii au aparut 15 compozitori remarcabili. Johann Sebastian Bach a avut 20 de copii dintre care 10 au fost dotaţi muzical.

Exemplele pot continua şi in alte domenii: in matematică familia Bernoulli, in literatură familia Dumas, ştiinţe ale naturii Darwin.

6.Experienţele pe maimuţe ale unor oameni de ştiinţa care au studiat măsura in care antropoidele sunt capabile să achiziţioneze limbajul specific uman. Rezultatele au demonstrat că ereditatea nu

poate fi depaşita,iar limitele ei pot fi doar extinse (ca şi in cazul prezentat), dar nici măcar primatele nu au putut fi umanizate.

Dr.F.Patterson (cit. de S.Orrell, 197)a reusit printr-un experiment extins pe durata a 14 ani să inveţe o gorila să posede un limbaj de 500 de cuvinte, plus 500 de semne în limbajul surdo-muţilor. Ea reuşise chiar să elaboreze scurte propoziţii dar performanţele obţinute in acest caz au fost singular.

7. Expresiile faciale la om sunt universale, indiferent de cultura căreia persoana ii aparţine, indiferent de timpul în care trăieşte (rasul, plansul).

8. Aportul eredităţii in dezvoltarea personalităţii se constată permanent in:

Structura anatomo-morfologică a organismului uman Stadiile dezvoltării psihice Poziţia bipeda Metabolism Temperament, dinamica corticală

9. Acest aport poate fi studiat prin metoda gemenilor monozigoţi şi dizigoţi- la monozigoţi există o foarte mare asemănare datorită faptului că ei provin, după cum se ştie dintr-un singur ou fecundat(deşi intr-o anumită masură această metodă comportă anumite deficieţe întrucat în spaţiul uterin unul dintre gemeni este întotdeauna dezavantajat, ceea ce va provova anumite carenţe), prin studiul copiilor instituţionalizaţi,(comparandu-se inteligenţa acestora, avandu-se in vedere că in acest caz condiţiile de mediu sunt aceleaşi), prin fenomenul adopţiei(comparandu-se nivelul de inteligenţă al copiilor cu cel al părinţilor), prin ancheta familială(comparandu-se nivelul de inteligenţă al părinţilor cu cel al copiilor proprii).

Studii recente au dus la posibilitatea geneticienilor de a produce organisme povenind dintr-un singur părinte dezvoltand celulele intr-un mediu special şi extragand mesajul genetic continut de AND-ul celulelor(clonare). Exemplarele născute în acest mod sunt întru totul identice, fără nici un fel de variaţie. Multe plante au apărut in acest mod(exemplu kiwi a aparut dint-o planta originală care a produs un fruct normal, iar apoi a fost clonată de mii de ori. Clonarea s-a realizat şi in lumea animală, posibilităţile ingineriei genetice părand a fi nelimitate).

În ceea ce priveşte lumea umană deşi in momentul de faţă cercetătorii nu reuşesc să simuleze condiţiile necesare clonării unui copil, posibilităţile ingineriei genetice sunt, dupa cum s-a mai mentionat, practic nelimitate).

10. Aşa cum considera Zazzo, cu cat o funcţie psihică este mai complexă, cu atat rolul eredităţii este mai puţin pregnant.

11. Acţiunea factorilor ereditari este mai pregnantă in primele etape ale dezvoltării, iar la varsta mai înaintată această acţiune este mai puţin pregnantă şi o mare importanţă o au experienţele dobandite.

12. In inţelegerea influenţelor genetice ale comportamentului, un aspect care poate fi adus in discuţie este legat de procesul de maturizare. Genetic moştenim anumite caracteristici care devin realităţi doar de-a lungul procesului mai sus menţionat.Dacă însă persoana este privată de anumite necesitati, modificarile de maturizare pot fi afectate. Un exemplu in acest sens este anorexia care, conform unor teorii presupune încercarea subconştientă a adolescentelor de a amana transformarile

corporale pe care maturitatea le implică şi de a-şi păstra trăsăturile infantile cat mai mult timp posibil. Acest lucru demonstrează că schimbarile genetice pot fi afectate de influenţele mediului.

3. Mediul- cadrul sociouman al dezvoltarii psihoindividuale

Adam şi Eva erau inteligenţi? Se intreabă pe bună dreptate Alain Lieury. Intr-adevăr cercetările(Washburn 1960, Holloway 1974), susţin că acum 50000 de ani “”homo sapiens”” avea aceeaşi capacitate creativă ca şi cea a noastră, astfel incat perfomanţele intelectuale ale exponenţilor umani ai civilizatiei actuale se datoreaza mediului (limbaj, cunostinţe literare, stiinţifice, etc)fiind produsul unor invăţări ce se extinde de-a lungul mileniilor.

Cosmovici (1998) arăta că acţiunea mediului este multiplă : directă (referindu-se aici la alimentaţie şi climă), şi indirectă (nivel de trai, grad de cultură şi civilizaţie).Aceste influenţe pot proveni din mediul proximal(din imediata apropiere a omului), sau din mediul distal (aflat la distanţă).

Cu toate că unii autori definesc mediul ca fiind totalitatea influenţelor postnatale care se exercită asupra individului, alţi specialişti extind sfera acestor influenţe nu doar la perioada postnatală ci şi la cea prenatală.

Astfel, cercetări ştiinţifice renumite acordă şi mediului o pondere însemnată în dezvoltarea fiiniţei umane.Din această perspectivă o clasificare a tipurilor de mediu ar arăta astfel:

Mediu a)------intern (intrautrerin)

b)------extern :b1)-------fizic

b2)-------social

Mediul intern

Munteanu este unul dintre autorii romani de specialitate care subliniază importanţa acestui tip de mediu. Ea arată insă, că deşi vechile civilizaţii au acceptat această importanţă, totuşi oamenii de ştiinţă ai secolului nostru au avut nevoie de mult timp pentru a o accepta .

Astfel, in uter copilul este o fiinţa activă care incepand din saptamana a VI-a a existenţei sale intrauterine””îşi pune bazele propriului său alfabet psihologic””.In al III-lea trimestru de viaţă penatală copilul poate deja reacţiona senzorial, are deja un sistem amplu de invăţare, afectivitate, memorie, inţelegere.

De asemenea, tonusul psihologic al mamei este capabil să influenţeze copilul; in privinţa alcoolului, tutunului, drogurilor ingerate de mamă în perioada gravidităţii lucrurile sunt extreme de bine cunoscute, astfel încat a devenit aproape un truism luarea lor in discutie.

Stresul emoţional al mamei are drept rezultat producerea adrenalinei, care determină o vasoconstricţie care micşoreaza cantitatea de sange din placentă şi uter, ceea ce duce la o mai slabă oxigenare a fătului.

Oricum, între mamă şi prunc se creează o legatură extrem de puternică incă din această etapă, legatură care însă depinde de afecţiunea materna, capabila să creeze un adevarat scut pentru copil impotriva agresiunilor externe.

Mediul extern

Mediul fizic

Este repezentat de factori de climă, relief, flora, faună, alimentaţie, care contribuie la dezvoltarea somatică şi psihică.Se cunosc astfel diferenţele care există între popoarele care trăiesc într-o climă ca ldă şi umedă faţă de cele care trăiesc în zonele nordice şi reci. De asemenea o

alimentaţie deficitară influenţează nefast atat dezvoltarea fizica cat şi cea intelectuală.Studiile au demonstrat că in Africa dezvoltarea intelectuală a copiilor este mult încetinită din cauza malnutriţiei, întrucat proteinele(care conţin aminoacizi care la randul lor sunt precursorii neurotransmiţătorilor), lipsesc intr-o mare masură.

Mediul social

Cuprinde totalitatea condiţiilor economice, politice,culturale care amprentează dezvoltarea psihică.Există două mari direcţii prin care mediul social îşi exercită influenţele:

asigură păstrarea achiziţiilor umane care s-au realizat de-a lungul istoriei, constituind un adevarat depozit pentru experienţa umană

“”aceste produse ale culturii concentrează în ele şi capacităţile psihice pe care le-au generat, facilitand astfel transmiterea lor de la o generaţie la alta””, susţine I.Nicola(1992) referindu-se la cel de-al doilea tip de influenţe pe care mediul social il exercită asupra omului.Influenţele care se exercită in timp asupra speciei umane vizeaza deci nu numai modificari organice, căci influenţele culturale au drept urmare şi o permanentă evoluţie în privinţa dezvoltării capacităţilor psihice umane.

Referindu-se la o partajare a factorilor ce alcătuiesc mediul social, A.Munteanu afirmă că atunci cand punem in discuţie sintagma de “mediu social”, trebuie să ne gandim la mai multe direcţii:

Condiţii socio-economice, sau cu alte cuvinte aspecte legate de confortul material pe care familia il poate asigura copilului

Condiţii socio-profesionale se referă la profesiunea parintilor şi la măsura în care acest lucru îl influenţeaza pe copil

Condiţiile socio-igenice vizează măsura în care ritualurile zilnice de igienă sunt respectate

Condiţii socio-culturale care evocă atmosfera culturală in care copilul îşi dezvoltă personalitatea

Condiţii socio-comunicative şi socio-afective, care””cuprind climatul afectiv in care traieste copilul, cat şi diversitatea relaţiilor pe care le angajează cu cei din jur””, susţine autoarea mai sus menţionată.

Măsura în care mediul social se constituie într-un factor determinant al devenirii umane este probată şi de existenţa asa zişilor “”copii sălbatici”” izolaţi din varii motive de comunitatea umană. Au existat astfel copii-leopard, babuin, panteră, gazelă, precum şi copiii lup. Un astfel de caz celebru este cel al fetiţelor botezate ulterior Amala şi Kabala, descoperite in India la 9 octombrie 1921.

În momentul descoperirii acestora (avand varsta de 1 an şi respectiv 8 ani şi jumatate), ele trăiau alături de 3 lupi adulţi şi 2 pui, şi aveau un comportament asemănător cu cel al familiei adoptive.Mai exact, ele nu achiziţionaseră mersul biped, ci umblau pe coate şi genunchi, aveau calozităţile groase pe podul palmelor, pe coate şi pe genunchi. Lăsau să le atarne limba şi gafaiau,

lipăiau lichidele, dezgropau mortăciunile, se temeau de lumină. În timp ce ziua stăteau mai mult tolănite, noaptea se agitau, gemand şi urland.

Cea mai mica dintre fetiţe a murit in acelaşi an in care a fost descoperită iar cealaltă a trait pană la varsta de 17 ani;in cei 8 ani petrecuţi in tovărăşia animalelor, ea a ajuns să dobandească noi comportamente:dupa 10 luni întindea mana cand solicita ceva, dupa 16 luni se ridica in genunchi, dar doar dupa 6 ani a achiziţionat mersul biped. In ceea ce priveşte limbajul, la 17 ani vocabularul său cuprindea 50 de cuvinte.

Un caz asemănator s-a petrecut tot in India unde s-a descoperit un copil de aproximativ 9 ani crescut in compania animalelor, care dobandise şi el, la fel că şi in cazul mai sus menţionat, un comportament tipic animal:mersul in patru labe, reacţia negativă in faţa luminii, lipsa limbajului. Deşi specialiştii au incercat timp de 14 ani sa-l umanizeze, acest lucru a fost practic imposibil.

Exemplele acestea(dar şi altele care nu sunt expuse aici)vin toate in sprijinul ideii că în lipsă unui mediu specific uman, nici atributele specifice ale umanitatii nu pot fi dobandite.

Un argument interesant favorabil importanţei mediului social se referă la structura şi modul de organizare a proceselor psihologice, care sunt dependente de tipul de organizare socială din care individul face parte.

Astfel, M.Mead(Papalia, 1986)arată că in insula Samoa rolurile sociale sunt inversate:femeile caştiga hrana, in timp ce barbaţii se ocupa de sevituţile casnice. În aceste condiţii femeile dobandesc acolo trăsături psihologice comparabile cu cele ale bărbaţilor din tipul nostru de civilizaţie. Asistam in acest caz la o hiperdezvoltare a agresivităţii feminine, ceea ce demonstreaza că mediul este responsabil de acest fapt, sic a ne insusim(sub influenta lui)inca din copilarie anumite roluri sociale pe care ni le mentinem apoi pe parcursul vietii.

Discutand despre mediu trebuie subliniat că influenţele care se exercita asupra individului sunt cu atat mai pregnante cu cat se manifestă la o varstă mai fragedă. Perioada de maximă influenţă din acest punct de vedere este cuprinsă intre 2 şi 8 ani.

Studiile asupra deprivarii senzoriale (la om şi animal) confirmă şi ele importanţa factorului pus in discuţie.

Astfel incă din 1949 au existat studii (reconfirmate in 1968 precum şi ulterior) susţin că in condiţii de internare pe perioade mai lungi in spital, copiii prezentau o apatie generala şi o anumită intarziere in dezvoltare (caracteristici cunoscute sub denumirea de “hospitalism”), datorate lipsei de stimulare care ar trebui să vina din partea mediului. (stimulări importante sunt cele care vizează sfera afectivitaţii , varietatea cromatică, etc.)

Deprivarea senzorială influenţează negativ nu doar fiinţele umane, ci şi pe animale. De exemplu deprivarea senzorială totală, temporară la pisică (pleoape cusute) degenerescenţe nervoase ireversibile in urma cărora pisicile răman oarbe (pentru vedere perioada in care influenţa mediului este maximă, deci perioada critică se situeaza în a treia saptamană şi a treia luna.)

Intr-un alt exemplu care demonstrează importanţa stimulărilor precoce se constituie experienţele realizate de Rosenzweig asupra mediului imbogăţit şi a mediului sărăcit al şobolanilor.

Se pare că diferenţele individuale între sobolani în privinţa capacităţii de a rezolva probleme se datorează in mare masură influenţelor mediului. Astfel, intre cei crescuţi intre 4 şi 10 saptamani intr-un mediu sărăcit (cuşca mică, un singur biberon pentru 3 şobolani) şi cei crescuţi intr-un mediu imbogaţit ( tot intre 4 şi 10 săptămani, cuşca mare, diferite obiecte schimbate zilnic, cum a fi o scariţă, o roata, hrană şi apă), s-au constatat diferenţe semnificative: şobolanii din a doua categorie faţa de cei din prima prezentau un cortex cerebral mai greu şi mai dens, celulele gliale erau mai numeroase, iar activitatea enzimelor era mai mare.

In acest cadru de discuţie trebuie subliniat că in ceea ce priveste fiinţa umană, foarte importanta este măsura in care ea rezonează cu factorii de mediu, căci un factor de mediu indiferent omului este nesemnificativ in privinţa dezvoltării ( de exemplu un conţinut didactic inaccesibil elevului va fi un factor complet inert in privinta dezvoltării sale cognitive).

In concluzie se poate afirma că mediul este principalul factor ce stimulează potenţialul oferit de ereditate, el poate acorda o şansă dezvoltării, cu condiţia să nu fie unul ostil, ci unul favorabil.

4. Educaţia - factor determinant al dezvoltarii psihoindividuale

Se considera că scopul educaţiei are ca produs final fiinţa umană autonomă în raport cu propriul său destin şi propria sa personalitate, deşi aşa cum afirma Debesse “ educaţia nu-l creează pe om, ea il ajuta să se creeze”( cit. C. Cucos, 1998).

Cu alte cuvinte - aşa cum a reieşit din cele expuse anterior - deşi extrem de importantă in devenirea fiinţei umane, educaţia nu este totuşi singurul factor determinant in acest sens.

Una dintre numeroasele definiţii ale educaţiei precizează că aceasta este “activitatea sistematică pe care adulţii o desfaşoară asupra copiilor şi adolescenţilor, din dorinţa de a-i pregăti pentru viaţă, intr-un mediu determinat” (Planchard, 1976).

Potenţialul ereditar al fiecărui individ nu favorizează in mod egal toate componentele personalităţii, şi tocmai aici intervine pregnant rolul educaţiei : acela de a acţiona asupra tuturor acestor componente, asigurand un echilibru optim intre ele.

Conceptele de educaţie formală, nonformală şi informală

In realizarea educaţiei , învăţămantului îi revine un rol de seamă, dar el nu este singurul factor in realizarea acestui deziderat; prin urmare s-a impus ideea conform căreia, pe langă acest tip de educaţie oferit de sistemele instituţionalizate, există şi alte tipuri de educaţie care amprentează individul intr-o manieră tot atat de importantă ca şi primul tip .

Se contureaza astfel trei tipuri de educaţie :

Educaţia formală: se referă la acel tip de educaţie primită în şcoală, deci intr-un sistem instituţionalizat, structurat ierarhic şi cronologic.

Educaţia informală: in acest caz individul dobandeşte educaţia in mod independent, prin experienţa de viaţă, prin participarea la viaţa culturală (citit, etc.). Acest proces se extinde pe durata întregii vieţi a omului.

Educaţia nonformală: se dobandeşte in afara instituţiilor de invăţămant, prin influenţa mediului familial, al anturajului, etc., şi vizeaza atat copiii cat şi adulţii.

Educaţia formală – are drept obiectiv formarea persoanei în urma unei activităţi extinse pe durata 10-20 de ani. De fapt, aşa cum se precizeaza in “Psihopedagogia pentru examene de definitivare şi grade didactice” elaborată sub coordonarea lui C. Cucos, 1998, educaţia formală reprezintă mai mult o introducere in sfera culturii şi a pregătirii iniţiale pentru educaţia permanentă ce se va extinde pe durata intregii vieţi.

O trăsătură deloc de neglijat a educaţiei formale o constituie evaluarea realizată in diferite moduri, evaluare menita în cele din urmă să faciliteze succesul şcolar. Specificul evaluării in cadrul educaţiei formale constă în faptul că aceasta se realizează doar in cadrul instituţiei, lucru care nu se mai produce in cazul celorlalte tipuri de educaţie, cand evaluarea cade exclusiv în sarcina individului însuşi, prin confirmarea sau dezminţirea acţiunilor sale tocmai de realitatea înconjurătoare.

educaţia informala – exprima că racterul spontan al acestui tip de educatie, ea cuprinzand intreaga achizitie autonoma a persoanei, dobandita intamplator. Ea este facilitata nu numai de cultura livresca, ci şi -mai ales in ultimul timp- de invazia mare a că nalelor TV, a internetului, CD-uri, DVD-uri, etc. Una dintre marile că racteristici ale acestei educatii este discontinuitatea sa, ceea ce explica faptul că educaţia informala nu poate contitui temeiul fundamental al educaţiei , cu atat mai mult cu că t lumea care se contureaza tot mai pregnant este una preponderent vizuala, electronica, şi in mai mica masura literara. Valorificate insă judicious, elementele acestei culturi pot contribui intr-o masura insemnata la completarea culturii şi experientei elevilor.

educaţia nonformala – se refera, asă cum am mai precizat anterior la educaţia extrascolara, şi are anumite caracteristici cum ar fi: flexibilitatea, varietatea, implicarea mai profunda in acest demers a insesi persoanelor educate.

4.Stadiile dezvoltarii psihice dintr-o perspectiva generala

Dintr-o perspectiva generala, principalele perioade ale dezvoltarii psihice sunt urmatoarele:

0-1 an, perioada noului nascut

1-3 ani,perioada anteprescolara

3-7 ani, perioada prescolara

7-11 ani,perioada scolara mica

11-15 ani, perioada pubertatii

15-19 ani perioada adolescentei

Desigur aceste limite de varsta sunt flexibile si orientative, intrucat se stie ca ritmurile de dezvoltare difera de la un copil la altul.

6.Stadiile dezvoltarii psihice din perspectiva lui Piaget

0-2 ani stadiul senzorio-motor

2-7 ani perioada preoperationala

7-11 ani perioada operatiilor concrete

11-maturitate, perioada operatiilor formale

Prima perioada se caracterizeaza prin aceea ca acum copilul isi organizeaza si interpreteaza informatiile primite prin intermediul organelor de simt, isi dezvolta coordonarea motrica, propria schema corporala. Tot acum apare si perceptia constantei obiectului.

Cea de-a doua perioada este o perioada in care se dezvolta limbajul, si-n plus copilului nu ii sunt accessibile doua principii:principiul conservarii mateiei si principiul reversibilitatii.

Perioada a treia demonstreaza ca gandirea copilului este acum destul de asemanatoare cu cea a adultului, doar ca el nu intelege notiunile pur abstracte;acestea, pentru a putea fi intelese pas cu pas trebuie a fi aportate la concret.

In a patra perioada tanarul poate manevra logica abstracta, poate intelege diferite teoii stiintifice, abstractiunile in genere.

7.Stadiile dezvoltarii psihice din perspectiva morala a lui Kohlberg

Kohlberg a stabilit existenta urmatoarelor stadii ale dezvoltarii psihice, folosind drept criteriu al stadializarii dezvoltarea morala:

4-10 ani nivelul premoral, in care copilul respecta regula morala din doua motive in principal:teama de pedeapsa sau dorinta de a obtine simpatia cuiva.

10-13 ani nivelul moralitatii conventionale:unele pesoane raman intreaga viata cantonate in acest stadiu, in care regula morala se respecta pentru ca pur si simplu””asa e frumos””, „”asa se cuvine””, „”asa se face””,etc, fara a se mai trece regula morala prin filtrul judecatii personale.

13- pana la sfarsitul vietii ( acest stadiu poate sa nu fie atins niciodata ), nivelul autonomiei morale in care exista doua substadii:primul in care omul tece printr-un filtru personal regula morala, si o respecta in masura in care crede ca asa este mai bine , mai corect si mai democratic pentru sine si pentru ceilalti. Al doilea substadiu este cxel in care individul isi alcatuieste propriul sau cod de reguli morale, din care unele pot chiuar intra in contradicti cu regulile moale unanim acceptate de catre societate, dar fara a fi totusi imorale.

8.Descrierea generala a pubertatii si a adolescentei

Perioada pubertatii, numita si „varsta ingrata”, are in opinia lui Rose Vincent urmatoarele caracteristici:

-preocuparea pentru conformism

-interesul pentru probleme sexuale

-revolta fata de valorile adultilor

-placerea secretului

Adolescenta, intre alte caracteristici, le are si pe urmatoarele:

-este o varsta a contestatiei

-apar false conflicte de detaliu cu cei din lumea adultilor

-nonconformismul adolescentului ia nastere din conformismul gupului

8.Exigente educative pentru perioada pubertatii si a adolescentei:

-educatia trebuie sa se realizeze intre tutela excesiva si indiferenta. Controlul trebuie sa fie discret , dar consecvent

-trebuie ca mereu sa existe disponibilatea de a discuta cu adolescentul

-situatiile conflictuale trebuie rezolvate cu calm

-mijloacele de disciplinare trebuie utilizate cu suplete

-tanarul sa simta intotdeauna caldura afectiva

-autoritatea adultului sa fie nealterata

-initierea de activitati comune cu adolescentul

Rezumatul acestei sectiuni:

In evolutia fiintei umane exista o multitudine de factori ce-si pun amprenta asupra ei, factori ce pot fi grupati in trei mari categorii:ereditate, mediu si educatie

In dezvoltarea fiintei umane pot fi stabilite cateva perioade, avand in vedere anumite criterii(ex.:cognitiv, moral)

Perioadele pubertatii si a adolescentei sunt grupele de varsta caora li se adreseaza cu precadere cadrul didactic, si care prin importanta lor se constituie in etape de maxima impotanta in personalitatea viitorului adult.

Intrebari de autoevaluare:

1. Definiti ereditatea...........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

2. Definiti mediul................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

3. Stabiliti rolul lor in dezvoltarea ontogenetica......................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

4. Care este clasificarea propusa de Piaget in domeniul stadiilor dezvoltarii psihice?..............................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

5. Dar cea a lui Kohlberg?...........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

6. Prezentati asemanari si deosebiri intre cele doua paradigme, cea piagetiana si cea kohlbergiana in dezvoltarea omului...............................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

Sarcini de lucru

Organizati-va in doua grupuri, primul constituit din membri care să aduca argumente etice favorabile clonarii, cel de al doilea care să aduca argumente care să demonstreze că in că zul clonarii etica este incalcata. Confruntati-va parerile.

Comentati urmatoarele afirmatii:o “Nu e totuna sa-ti plamadesti trupul sau mintea pe inaltimi sau intr-o vagauna.”o “A educa inseamna a instrui.”o “Un suflet de copil poate fi ridat de toate erorile de educaţie ale unui batran.”o “A educa inseamna a dresa.”

Evidentiati actiunea educaţiei asupra celorlalti factori ai dezvoltarii.

SISTEMUL DE PERSONALITATE

Cuprins:

1. Personalitatea, delimitari conceptuale;tipologia lui Kretschmer

2. Scoala psihometrica a lui Eysenck

3. Scoala psihanalitica a lui Freud

4. Scoala umanista a lui Rogers

5. Dimensiuni ale personalitatii: temperament, character, aptitudini

6. Personalitatea profesorului

7. Rolul expectantelor in dezvoltarea personalitatii

Introducere:

De-a lungul evolutiei psihologiei, personalitatea a fost un domeniu ce a atras atentia specialistilor, dat fiind importanta cunoasterii ei in contextual complex al intelegeii finite umane.Acest capitol evidentiaza cateva teorii ale personalitatii cu eprezentantii sai cei mai importanti;de asemenea sunt abordate dimensiunile personalitatii, aspect ce tin de

aptitudinea didactica, dar si de importanta asteptarilor positive(realiste)ale profesorilor asupra colectivitatii de elevi.

“”Personalitatea este organizarea dinamica in cadrul individului a acelor sisteme psihofizice care determina gandirea si comportamentul sau characteristic””(Allport).Personalitatea este cea care ne individualizeaza , care ne deosebeste de toti ceilalti.

Dorinta de a explica si a intelege corelatiile dintre aspectele fizice ale persoanei si caracteristicile sale psihologice a dus la aparitia unor tipologii constitutionale, dintre care cea mai cunoscuta este cea a lui Kretschmer. Din punctual sau de vedere exista urmatoarele tipuri:

Tipul picnic-statura mijlocie, maini si picioare scurte, abdomen si torace bine dezvoltate. Ca trasaturi psihice asociate se constata voiciune, optimism, bonomie, tendinta spre superficialitate, opportunism.

Tipul astenic- este mai degraba inalt si subtire, maini si picioare lungi si subtiri, musculature firava.Ca trasaturi psihice intalnim sensibilitate, tendinta spre abstractizare, interiorizare, simt al onoarei, sensibilitate.

Tipul atletic-are o dezvoltare fizica si psihica echilibrata

Azi este evident ca toate acestea sunt simplificari deoarece fiinta umana este prea complexa pentru a putea fi cuprinsa intre aceste limite exacte si oarecum reductioniste.

Perspectivele asupra personalitatii au fost diferite in timp;dintre aceste ne-am oprit aici asupra urmatoarelor:

Scoala psihometrica a lui Eysenck: din punctual sau de vedere, personalitatea are doua dimensiuni:introversiunea/extroversiunea, si stabilitatea/instabilitatea.

Trasaturile introvertitului sunt urmatoarele: este tentat a se inchide in sine, contemplativ, tendinte de izolare sociala, romantic, fin , imaginativ, timid.

Extravertitul pe de alta parte este orientat spre lumea exterioara, deschis, comunicativ, usor adaptabil, evita singuratatea, cauta initiativa, optimist, neatent. Modelul de personalitate al lui Eysenck cuprinde:

Temperamentul SANGUIN, care este extravertit si stabil

Temperamentul COLERIC, care este extravertit si instabil

Temperamentul MELANCOLIC, care este introvertit si instabil

Temperamentul FLEGMATIC, care este introvertit si stabil

Fiecare dintre aceste tipuri are anumite caracteristici:

SANGUINICUL este sociabil, energic, flecar, lipsit de griji, sensibil, autoritar

COLERICUL este active, impulsive, schimbator, agresiv, vioi, foarte sensibil

MELANCOLOCUL este capricios, nelinistit, sobru, pesimist, rezervat, nesociabil, tacut, visator

FLEGMATICUL este calm, echilibrat, sigur,controlat, pasnic, grijuliu, pasiv

Toate aceste trasaturi enuntate reprezinta trasaturi de personalitate ale finite umane.

Scoala psihanalitica a lui Freud.Freud este cel care sustine ca psihicul este alcatuit din trei instante: Constient

Subconstient

Inconstient

Mintea omului este asemanata cu un iceberg, din care partea vizibila este similara constientului, in timp ce partea ce nu se vede (deci cea mai mare parte a icebergului)este similara inconstientului. Deci, partea vizibila este cea controlabila, in timp ce inconstientul scapa controlului nostru, fiind o zona a psihicului in care sunt ascunse conflictele si traumele acumulate ; Freud considera ca in mare parte comportamentul nostrum este determinat de inconstient. Pe langa acestea, mai exista o sfera a psihicului numita subconstient, care adaposteste ganduri si amintiri ce sunt temporar uitate , dar care, dupa caz, pot fi reactualizate.

Pe langa studiul psihicului, Freu s-a ocupat si de studiul personalitatii, care in viziunea lui cuprinde componentele: Sinele

Eul

Supraeul

Sinele este prima instanta care se dezvolta, si este dominat de principiul placerii, fiind egoist si urmarind satisfacerea placerii si a impulsurilor.Pe masura ce inainteaza in varsta , si odata cu interactiunile sociale, cu educatia, individual incepe sa dobandeasca eul, care este dominat de principiul realitatii.Acesta incearca sa satisfaca solicitarile sinelui, dar intr-o maniera rezonabila, dezirabila in raport cu regulile sociale.In fine, ultima instant care apare

este supraeul, care propune standardele pe care individual doreste sa le atinga;supraeul cuprinde toate responsabilitatile si indatoririle subiectului uman. Si aceasta instant trebuie sa fie controlata de catre eu, pentru ca nici exagerarile supraeului nu sunt dezirabile.

In concluzie, o personalitate echilibrata trebuie sa aiba un eu puternic.

Eul, pentru a-si indeplini sarcinile, trebuie sa puna in functie niste mecanisme de aparare care ii permit sa se protejeze de exagerarile inspre care tind celelalte doua instante. Iata cateva exemple in acest sens:

Proiectia-presupune a ne proiecta propriile noastre idei sau stari neplacute asupra altei persoane

Refularea-sau reprimarea unei experiente , de exemplu pentru ca este prea penibila, rusinoasa, stanjenitoare pentru a o avea mereu in sfera constiintei

Rationalizarea-presupune gasirea de scuze in proprii nostril ochi pentru o fapta deloc onorabila comisa de catre noi

Teoria umanista a personalitatii il are drept reprezentant pe Carl Rogers, si isi centreaza esenta pe ideea””sinelui””care poate fi unul real sau unul ideal. Sinele se refera la acea latura a fiintei umane care o defineste asa cum este ea in mod efectiv,, in timp ce sinele ideal se refera la persoana asa cum si-ar dori ea sa fie. Este evident ca pentru o personalitate echilibrata si armonioasa discrepanta dintre cele doua tipuri de sine ar trebui sa fie cat mai mica.Dupa Rogers, dezvoltarea unei personalitai armonioase presupune acordarea de catre cineva apropiat(de obicei parinti), a unei pretuiri neconditionate. In masura in care ii este acordata aceasta pretuire, persoana se simte apreciata si iubita indifferent de calitatile si defectele sale. Ea elibereaza individual de necesitatea de a cauta mereu aprobare sociala la cei din jur, si de a-si explora aptitudinile si talentele.In cazul in care aceasta pretuire nu este acordata, iar iubirea este conditionata(de ex.de note bune obtinute la scoala, sau de un comportament frumos), copilul primeste mesajul ca si-ar dori un copil ideal. Acest copil creste incercand sa intre in modelul pe car parintii il preconizeaza pentru el, neglijandu-si propria fiinta intima. Ulterior aceste persoane tind sa aiba standard foarte ridicate, chiar uneori nerealiste, distanta dintre sinele real sic el ideal fiind foarte mare.

Una dintre componentele personalitatii este TEMPERAMENTUL.Acesta este latura dinamico-energetica a personalitatii, si poate fi studiat din mai multe perspective:

Din perspectiva lui Pavlov, sistemul nervos are urmatoarele caracteristici:

Forta

Echilibru

Mobilitate

Forta se exprima in rezistenta la solicitari a sistemului nervos

Echilibrul se exprima in raportul existent intre excitatie si inhibitie

Mobilitatea este dependenta de viteza cu care se consuma si regenereaza substantele constitutive ale neuronului(se constata de exemplu in diferite aspect exterioare, observabile, cum ar fi modificarea unei deprinderi).

In functie de cum se combina aceste trei insusiri intre ele, rezulta urmatoarele tipuri:

Sanguinicul-puternic, echilibrat, mobil

Flegmaticul-puternic, echilibrat, inert

Colericul-puternic, neechilibrat, mobil

Melancolicul-hipoton(are un tonus scazut)

Din punctual de vedere al lui Eysenck , temperamentele sunt tot acestea patru expuse anterior, cu caracteristicile mentionate la paragraful referitor la paradigme ale personalitatii(perspectiva lui Eysenck).

O alta perspectiva este cea a lui Le Senne, care stabileste existenta a opt tipuri temperamentale, in functie de urmatoarele criterii:

Emotivitate

Activitate

Rasunet(Ecou)

In functie de acesti factori omul poate fi:Emotiv(E) sau Nonemotiv(nE)

Activ(A) sau Inactiv(nA)

Primar(P), -care are terndinta de a trai puternic prezentul, implica extroversiunea-,sau Secundar(S)-care are tendinta de a ramane sub influenta impresiilor trecute, implica introversiunea-

Cele opt tipuri temperamentale pe care le stabileste Le Senne sunt:

-Pasionat(EAS)

-Coleric(EAP)

-Sentimental(EnAS)

-Nervos(EnAP)

-Flegmatic(nEAS)

-Sanguinic(nEAP)

-Apatic(nEnAS)

-Amorf(nEnAP)

O alta component a personalitatii sunt aptitudinile.Acestea se definesc ca fiind “”insusiri ale persoanei, care in ansamblul lor explica diferentele constatate intre oameni in privinta posibilitatii de a-si insusi anumite cunostinte, priceperi si deprinderi””(A.Cosmovici)

Clasificarea aptitudinilor:

A. Dupa natura proceselor psihice implicate:

Aptitudini senzoriale(ex.acuitate vizuala, auditiva, etc)

Aptitudini psihomotorii(ex.dexteritate manuala)

Aptitudini intelectuale(ex.aptitudinea spre matematica)

Aptitudini fizice(ex.forta, viteza, indemanare)

B.Dupa gradul de specializare:

Aptitudini generale(ex.inteligenta)

Aptitudini special(ex.aptitudinile profesionale)

Din ansamblul acestor aptitudini ne vom referi in continuare la inteligenta, ca aptitudine generala. In momentul de fata exista o multime de definitii ale inteligentei;in fapt, lumea psihologica nu a reusit sa se puna de accord cu un punct de vedere unanim asupra acestei probleme. Oricum, ea este capacitatea de a obtine alte noi capacitatati;de asemenea ea este instrument al analizei, sintezei,abstractizarii, generalizarii, etc.

Dintre perspectivele asupra inteligentei ne vom referi la cea a lui Thorndike, Cattell, Thurstone.

Thornidike considera ca exista urmatoarele tipuri de inteligenta:

-Abstracta-se refera la capacitatea de a folosi limbajul verbal si symbolic

-Pragmatica-vizeaza activitatile concrete de manipulare a obiectelor si instrumentelor

Sociala-se refera la abilitatea de a ne descurca eficient in cadrul relatiilor sociale, in acomodarea la ele.

Initial apare inteligenta pragmatica(copiii descompunand si recompunand diferite obiecte, jucarii, etc si-o antreneaza),pe urma ajuge la cea conceptuala(abstracta), pentru ca apoi sa se dezvolte inteligenta sociala.

Din punctul de vedere al lui Cattell, se poate distinge o inteligenta fluida si o inteligenta cristalizata.

Astfel, inteligenta fluida raspunde mai degraba situatiilor noi, insolite, in timp ce inteligenta cristalizata este aplicabila la situatiile tip ale mediului socio-cultural(I.Dragan)

Thorstone considera ca in spatele inteligentei generale stau opt factori, si anume:

Rationament inductiv

Rationament deductiv

Memorie

Aptitudine numerica

Rapiditatea perceptiei

Aptitudini spatiale

Intelegere verbala

Fluenta verbal

IQ VERSUS EQ(EQ=inteligenta emotionala)

„Este foarte interesant că, deşi au diplome echivalente ca valoare, unii se tîrăsc în slujbe umile, în timp ce alţii fac salturi impresionante în drumul lor către succes. Cum se explică faptul că unii care dovedeau în copilărie o inteligenţă vie şi promiteau foarte mult, au eşuat pînă la urmă în mediocritate, iar alţii, care nu se distingeau prin nimic deosebit, au reuşit în viaţă? De ce sînt cupluri care se ceartă şi apoi se despart, şi perechi care, deşi se mai confruntă cu tensiuni, nu se destramă şi chiar sînt fericite? Răspunsul la toate aceste întrebări ţine cont de faptul că noi "decidem şi gîndim sub influenţa sentimentelor", după cum ne sugerează Daniel Goleman, psiholog la Harvard.Adevărata măsură a inteligenţei nu este I.Q., ci E.Q., coeficientul emoţional. "Marea revoluţie a anilor 2000 constă în revanşa sentimentelor asupra inteligenţei", ne asigură Daniel Goleman în cartea sa celebră deja în Statele Unite ale Americii, "Emotional Intelligence". În prezent, cînd ne referim la inteligenţă, înţelegem cel puţin două lucruri:

intelectul (IQ) şi inteligenţa emoţională (EQ)."În mod tradiţional, puterea creierului este dată de IQ, însă cu cît lumea devine mai complexă, inteligenţa emoţională trece pe primul plan" (Daniel Goleman).O persoană inteligentă emoţional este abilitată în patru domenii: identificarea emoţiilor, înţelegerea emoţiilor, reglarea emoţiilor şi folosirea emoţiilor. În viziunea lui Daniel Goleman (1998), inteligenţa emoţională este formată din cinci factori: cunoaşterea propriilor emoţii, managementul emoţiilor, motivare, recunoaşterea emoţiilor la alţii (empatie) şi relaţiile interpersonale. Iată o comparaţie între IQ şi EQ.

Intelectul - IQ ne ajută să facem socoteli; ne ajută să procesăm informaţii; se bazează pe logică; ne ajută să rezolvăm probleme; ne ajută să reuşim la şcoală; în decursul vieţii IQ-ul este relativ constant;Inteligenţa emoţională - EQ ne ajută să ne înţelegem pe noi înşine şi să ne motivăm; ne ajută să luăm decizii (fără emoţii nu poate fi luată nici o decizie); ne ajută să comunicăm şi să ne înţelegem mai bine cu alţi oameni şi să construim relaţii puternice, care durează; ne ajută să ne transformăm; ne ajută să învăţăm din experienţă; ne ajută să fim creativi; ne ajută să reuşim la locul de muncă şi în viaţă.Dezavantajele intelectuluifuncţionează bine doar cînd sîntem calmi; funcţionează încet, sau în orice caz mai încet decît inteligenţa emoţională; din această cauză nu ne putem baza pe IQ atunci cînd ne aflăm în situaţii critice sau cînd trebuie să luam rapid decizii; este un predictor slab al succesului nostru în viaţă; (însă un bun predictor al succesului nostru în şcoala tradiţională); rămîne relativ constant toata viaţa.Avantajele EQfuncţionează bine în orice situaţie; functionează rapid, sau în orice caz mai repede decît IQ-ul; din această cauză ne putem baza pe EQ cînd ne aflăm în situaţii critice sau cînd trebuie să luăm rapid decizii; este un predictor puternic al succesului nostru în viaţă; poate creşte, chiar foarte mult.Bell Labs, Centrul de cercetare pentru înalta tehnologie al lui A.T.&T., gigantul telecomunicaţiilor din SUA, a apelat la Goleman pentru a testa angajaţii care se dovediseră foarte eficienţi. Rezultatul: cei mai valoroşi cercetători nu aveau un I.Q. foarte ridicat sau diplome dintre cele mai prestigioase. Erau însă persoane foarte echilibrate din punct de vedere emoţional, capabile să facă faţă cu succes momentelor de criză. Cercetarile au arătat că succesul nostru la locul de muncă sau în viaţă depinde 80% de inteligenţa emoţională şi doar 20% de intelect. În cazul liderilor, inteligenţa emoţională contribuie cu pînă la 90% la succes. Asta nu înseamnă că rolul IQ-ului trebuie neglijat. IQ-ul continuă să fie important, dar nu cel mai important. De altfel, viaţa şi experienţa fiecărui individ arată că, spre deosebire de IQ, care nu se schimbă mai deloc după adolescenţă, inteligenţa emoţională este, în mare parte, învăţată, şi continuă să se dezvolte pe măsură ce înaintăm în varstă şi învăţăm să cunoaştem emoţiile şi sentimentele şi să le utilizam pozitiv.”(dr.Cherechianu Aurel)

Caracterul este si el o componenta a personalitatii. Acesta””constituie profilul psihomoral al individului, manifestat in consistenta relatiilor interpersonale si in activitatea sa”(I.Radu)

Exista asadar trasaturi pozitive, precum si trasaturi negative(de ex.cinstea, corectitudinea, constiinciozitatea, modestia, altruismul/minciuna, aroganta, lenea,rutina, linguseala.

Trasaturi negative de caracter frecvente la copil si corectarea lor:

Minciuna

Forme de manifestare:eludarea intentionata a adevarului. Piaget sustine ca pana aproximativ in jurul varstei de 6 ani, copilul este de fapt un pseudomincinos, fiindca in ceea ce-l priveste granite dintre real si imaginar este foarte sensibila.

Cauze: teama de pedeapsa, dorinta de a iesi in relief

Remedii:deprinderea inca de la varste mici cu exactitatea, dezvoltarea simtului realului, iar la varste mai mari, constientizarea faptului ca respecatrea adevarului este o chestiune de demnitate.

Capriciul

Forme de manifestare:Copilul capricios este un copil cu toane, mofturos,obisnuit sa I se satisfaca toate gusturile.Odata refuzata o dorinta, copilul izbucneste in tipete, cuvinte urate, etc

Cauze - :interne-o slaba dezvoltare a inhibitiei interne si un psihic labil

- Externe-greseli educative din partea familiei, rasfatul si ingaduinta exagerata

Remedii:nu se recurge la rugaminti, ci se adopta o atitudine fema , cerintele sa fie statornice, indiferenta fata de manifestarile capricioase

Incapatanarea

Forme de manifestare:refuzul nejustificat de a indeplini anumite sarcini

Cauze:educatie excesiv de autoritara, rasfat exagerat, sau de asemenea poate fi lipsa autoritatii si a supravegherii din partea parintilor

Remedii:ignorarea temporara dupa principiul “”observa totul, dar nu reactiona la orice””,amanarea indeplinirii sarcinilor pana in momentul in care situatia s-a mai detensionat, la varste mici abaterea atentiei spre alte obiective.

Personalitatea profesorului

Referindu-ne la aceasta, e necesar a releva in ce consta aptitudinea didactica:

-calitati senzoriale:vaz, auz

-calitati ale aparatului locomotor

-calitati ale limbajului:exprimare clara, inteligibila

-atentie:concentrate, distributive

-calitati intelectuale:gandirea-flexibiltatea mentala

-rationament abstract

-capacitate de analiza si sinteza

-gandire creative

-calitati ale personalitatii:interes profesional crescut, sociabilitatea, moderare in reactii, constiinciozitate si simtul datoriei, autoritate, calm, incredere in sine, simtul umorului

-capacitati psihopedagogice:capacitatea de a face materialul de ivatare accesibil, empatia, creativitatea in munca psihopedagogica

Managementul efficient presupune:

1. O negociere inca de la inceputul colaborarii profesor-elev a sistemului de regului care vor functiona in clasa(deci presupune implicarea si activarea elevilor)

2. Depinde si de imagine ape care elevii si-o formeaza despre profesorul efficient.

In urma cercetarilor s-a constatat ca elevii sunt interesati de urmatoarele probleme:

-Poate profesorul sa mentina ordinea?

-Stie profesorul sa rada?

-Ii intelege pe elevi?

Referitor la prima intrebare, s-a constatat ca de fapt elevii asteapta de la profesor tocmai acest lucru, dar mentinerea acestei ordini sa nu se transforme intr-un regim prea aspru.De asemenea, elevii asteapta ca profesorul sa inteleaga clasa ca intreg.

Controlul profesorului se bazeaza pe doua aspecte:

1. Pe putere-presupune coercitii-fizice

-psihologice

2. Pe autoritate-intruneste consensul celor aflati sub autoritatea sa

Pentru a realiza un control efficient, profesorul trebuie sa detina urmatoarele calitati:

a. Charisma-capacitatea de a atrage si a influenta oamenii prin propria personalitate

b. Ascendenta-obtinerea controlului asupra unei situatii prin simpka prezenta

c. Puterea intelectuala-puterea expertului

d. Resursele de putere-capacitatea de a organizare a elementelor unei activitati in clasa

In privinta rolului expectantelor in formarea personalitatii, in cele ce urmeaza, ne vom referi la:

Autoeficienta, care inseamna””credinta cuiva de a putea indeplini o sarcina specifica””(Bandura).Aceasta presupune faptul ca in momentul in care persoana are asteptari(expectatii) inalte fata de sine, exista multe sanse ca ele sa se indeplineasca ; in masura in care aceste expectatii sunt negative, sansele ca ele sa se indeplineasca sunt de asemenea mari.

Predictia ce se autoindeplineste se refera la situatia de interactiune dintre doua sau mai multe persoane,in care asteptarile credibile din partea observatorului , vor suscita un anumit comportament din partea actorului.Cu alte cuvinte, in masura in care un profesor are asteptari scazute in ceea ce priveste nivelul unei clase(din multiple puncte de vedere:comportamental, invatatura, etc), el transmite acest lucru chiar si indirect acest lucru elevilor, astfel incat ,mai devreme sau mai tarziu ei ii vor confirma asteptarile, si vor intra in modelul(negative)pe care profesorul l-a preconizat pentru ei.

CREATIVITATEA;CULTIVAREA CREATIVITATII LA ELEVI

Cuprins:

1.Delimitari conceptuale

2. Etapele procesului creator

3. Factorii creativitatii

4. Cultivarea creativitatii la elevi

Introducere:

Dezvoltarea creativitatii este un domeniu intrat nu foarte demult in atentia psihologilor, cu toate acestea studiul ei prinde actualmente tot mai mult teren, intrucat se constata ca societatea actuala are din ce in ce mai multa nevoie nu doar de indivizi inteligenti si instruiti, ci si de indivizi creative, capabili sa gaseasca solutii inedite si eficiente la problemele complexe cu care lumea de azi se confrunta.

“Creativitatea este o activitaste sau un proces care duce la un produs caracterizat prin noutate sau originalitate, si valoare prin societate””(I.Rosca)

Initial s-a considerat creativitatea ca fiind apanajul geniului, mai exact a “”geniului nebun””.Creativitatea presupunea deci in buna masura insanitatea psihica. Ulterior s-a demonstrat ca in fapt creativitatea trebuie vazuta ca o scala pe care sunt situate toate fiintele umane normal dezvoltate din punct de vedere intellectual;singura diferenta este ca ele se situeaza la un nivel mai inalt au mai scazut pe aceasta scala.

In privinta fazelor procesului creator, acestea sunt patru:

Prepararea, care consta in adunarea de informatii referitoare la domeniul de intees

Incubatia, care este un moment predominant abisal, si care consta intr-o corelare a informatiilor existente,

Iluminarea,sau””fulguratia unei clipe incandescente, care sfideaza orice legitate””(A.Munteanu), este momentul in care ideea se naste. Numita si reactia “”Evrika””, ea poate fi descrisa stiintific, pretandu-se mai degraba descrierilor literare.

Verificarea se refera la procesul de punere in aplicare a celor gandite, si implica in mare masura efort volitiv.

Factorii creativitatii pot fi impartiti in mai multe categorii:

A) Factori psihologici pot fi impariti in mai multe categorii: Intelectuali

Nonintelectuali

Discutand despre factorii intelectuali, in primul rand facem referiri la gandire.Aceasta poate fi convergenta sau divergenta.Cea convergenta este mai degraba o gandire algoritmica, ce merge pe drumul cel mai scurt si mai uzual pentru rezolvarea unei probleme.

Gandirea divergenta presupune un mod nou, neuzual de rezolvare a problemelor.Factorii care alcatuiesc gandirea divergenta sunt urmatorii:

Fluiditatea-capacitatea de a da un numar de raspunsuri cat mai mare la o anumita problema

Flexibilitatea-capacitatea gandirii de a-si schimba prompt cursul gandirii daca este cazul

Originalitatea-capacitatea de a da raspunsuri noi si neuzuale la o problema

Elaborarea-punerea in practica a celor gandite;presupune effort volitiv

Sensibilitatea fata de probleme-capacitatea de a sesiza probleme acolo unde aparent ele nu exista

Redefinirea- capacitatea de a folosi un obiect sau o parte a unui obiect in alt scop decat cel pentru care a fost creat

In privinta raportului dintre inteligenta si creativitate specialistii sustin ca nu se poate discuta despre creativitate in lipsa unei inteligente aflata macar la un nivel mediu.Dincolo de acest nivel orice combinatie este posibila intre cei doi factori:un nivel inalt de inteligenta si o creativitate medie, un nivel mediocre de inteligenta si o creativitate inalta, ambele inalte, ambele medii.

Cativa dintre factorii nonintelectuali ai creativitatii sunt urmatorii:

Motivatia(intrinseca este mai degraba favorabila creativitatii decat cea extrinseca;o importanta mare au si celelalte tipuri de motivatii:cognitive, afectiva,pozitiva..Un alt factor este caracterul, cel putin in ceea ce priveste tenacitatea , perseverenta de a pune in practica cele gandite.Afectivitatea influenteaza si ea creativitatea, in ceea ce priveste latura sa care vizeaza placerea de a crea, pasiunea pentru un domeniu.

B)Factori biologici :Ereditatea (se cunosc familii in care exista predispozitia fructificata spre a crea intr-un anumit domeniu, cum ar fi familia Darwin, familia Bach, etc);

Sexul(desi in momentul de fata marile creatii ale omenirii apartin barbatilor intr-o mai mare masura decat femeilor , acest lucru este perfect explicabil prin mentinerea secole de-a randul a femeilor intr-o situatie de ignoanta in ceea ce priveste instructia;dupa cum am vazut inainte, unul dintre momentele creativitatii este cel al prepararii, al adunarii de date, caci “”intamplarea nu ajuta decat o minte pregatita””dupa cum spunea Pasteur.Pe de alta parte testarile in zona potentialului creativ , nu au reliefat nici o superioritate, nici a femeilor si nici al barbatilor in acest domeniu.

B) Factori sociali se refera la influenta familiei si a scolii asupa individului.(asupra acestui punct se intra in detalii la punctul 4 al temei:””Cultivarea creativitatii la elevi””)

Discutand despre cultivarea creativitatii la elevi, trebuie spus ca un mediu familial permisiv are un rol pozitiv;

In privinta mediului scolar, acesta poate fi unul inhibitor(implica profesori hipercritici, lipsiti de entuziasm, rigizi, indisponibili in afara orelor).Un alt tip de mediu este cel stimulativ(aici se permite libera exprimare a ideilor, chiar contrare, se stimuleaza munca independent, profesorii sunt disponibili si in afara orelor)

Factori ce blocheaza creativitatea in scoala:

1. Evaluarea-stiindu-se notat, cel mai adfesea elevul nu-si mai permite alte abordari ale problemei decat cea uzuala, caci a incerca ceva nou implica si riscul de a gresi, ori daca doreste o nota buna, elevul nu-si asuma acest risc.Se propune ca atunci cand acest lucu este posibil, evaluarea sa fie amanita.

2. Recompensa-cel mai adesea este nota.In locul acesteia se propune gasirea si oferirea unor sarcini-abil alese-in plus. Aceasta este valabila mai ales la elevi cu varsta mai mica.(de ex in momentul in care elevii termina de executat o sarcina, doar celor care sunt apreciati ca au lucrat mai creativ li se ofera noi material de completat, combinat, ales, etc astfel incat atat ei cat si restul colectivului percep acest lucru ca o valorizare a lor la care nu toata lumea a reusit sa acceada)

3. Competitia-in locul ei se propune cooperarea.

“”Idoli ai sistemului scolar sanctificati timp de secole””(dupa A.Munteanu), si care inhiba creativitatea:

-cultul elevului dupa care profesorul isi regleaza tempoul

-obsesia profesorului pentru programa

-“”elevul model””este recitatorul fidel al manualului

-sanctificarea metodelor traditionale de invatamant

-supraestimarea notelor

-fetisizarea ratiunii si a memoriei in defavoarea imaginatiei si a dimensiunilor noncognitive ale personalitatii

Una dintre metodele de stimulare a creativitatii, extrapolabila si la domeniul didactic, este brainstormingul, sau metoda asaltului de idei.Acesta presupune doua principii:

1. Amanarea judecatii

2. Cantitatea creste calitatea

Si patru reguli:

1. Suspendarea oricarui criticism

2. Manifestarea impetuoasa a imaginatiei

3. Stimularea unui debit ideativ mai mare

4. Preluarea ideilor emise de altii, si fructuficarea lor prin ajustari

Comunicarea

Cuprins:

1. Delimitari conceptuale:comunicare nonverbala/comunicare verbala

2. Indici ai comunicarii nonverbale

3. Comunicarea verbala:

3.a) Principalele caracteristici ale comunicarii defectuoase

3.b) Principiile de baza ale unei bune comunicari

Introducere:

Lipsa comunicarii este o tară a perioadei actuale, accentuandu-se parca mai mult ca oricand datorita a ceea ce numim””viteza””acestor timpuri.Lipsa comunicarii, sau deficientele ei amprenteaza atat relatia perinte copil, cat sip e cea profesor elev.

Tocmai de aceea sunt abordate cateva dintre aspectele considerate mai interesante si mai relevante ale problematicii comunicarii.

-Toti ne formam o imagine despre propria persoana

-In actiunile noastre ne bazam pe aceasta imagine

-Uneori imaginea de sine nu coincide cu realitatea

-Atunci cand exista o mare discepanta intre imaginea de sine si realitate, comunicarea are de suferit

Indicii comunicarii nonverbale sunt urmatorii:

Contactul visual

Expresia faciala

Pozitia

Gesturile

Proximitatea

Imbracamintea

In privinta comunicarii verbale,un aspect de care trebuie tinut cont se refera la principalele caracteristici ale comunicarii defectuoase. Acestea ar putea fi urmatoarele:

-Atacul la persoana-in acest caz, persoana care are dificultati de comunicare, are tendinta de a condamna interlocutorul in ansamblu, ca persoana, in loc sa se centreze exclusive pe comportamentul care a deranjat-o

-Apararea-persoana are tendinta de a se apara in mod global, in loc sa-si explice comportamentul care a avut reverberatii negative in cealalta persoana

-Infailibilitatea-persoana are tendinta de a considera ca dreptatea este exclusive de partea sa, partenerul de discutie neavand catusi de putin dreptate

-Sentimentul nedreptatii-acest indice se refera la faptul ca persoana se simte in mod necesar o victim in raport cu celalalt

-Deziluzia-discutia nu are rost, pentru ca celalalt oricum nu ne intelege

-Agresivitatea-persoana face totul pentru a-si rani interlocutorul, pentru a-l umili

-Retragerea in sine-fiind caracterizati de acest indice, refuzam oice comunicare cu interlocutorul,m orice explicatie, orice dialog

Intre principiile de baza ale unei bune comunicari, am selectat aici umatoarele:

Principii legate de ascultare:

-Dezarmarea –se refera la faptul ca in momentul in care discutia risca sa degenereze in conflict, sa ne antrenam abilitatea de transmite direct sau indirect faptul ca ii intelegem furia sau frustrarea interlocutorului, dar ca in aceasta situatie am reactionat astfel deoarece…(explicand aici eact mobilurule comportamentului nostru)

-Empatia:presupune parcurgerea a trei pasi:

A-l asculta pe celalalt cu atentie

A-I repeta pe scurt ceea ce am inteles

A-I cere precizari sau informatii in plus cu privire la subiectul pus in discutie

Principii legate de exprimare:

-Flexibilitatea:se refera la faptul ca perceptia noastra asupra evenimentelor nu este infailibila, si ca probabil si interlocutorul isi are partea sa de dreptate

-Centrarea-presupune capacitatea persoanei de a se focalize exclusive pe comportamentul care ne-a deranjat la interlocutor, si a nu aluneca in reprosuri colaterale

-Aprecierea:se refera la faptul ca, in masura in care reusim sa transmitem interlocutorului ca in ansamblu il apreciem ca persoana, ca il respectam , dar ca de asta data un anumit comportament al sau ne-a deranjat, este mai putin probabil ca situatia sa degenereze in conflict.

Aspecte motivationale ale invatarii in scoala

Cuprins:

1. Motivatia: definire, structura, forme

2. Legea Yerkes-Dodson

3. Frustrarea si mecanisme de aparare in fata frustrarii

Introducere:

Cunoasterea structurilor motivationale care determina cea mai dezirabila conduita a elevului(atat in planul scolar cat si extrascolar), este necesara in intregul proces didactic.Astfel, aflarea unui optimum motivational, adica a unui echilibru optim intre performanta elevului si nivelul motivatiei sale, cere in primul rand cunoasterea temeinica a elevului cu toate particularitatile sale de varsta.

Motivatia cuprind ansamblul factorilor care declanseaza si sustin activitatea.

Structura sa este alcatuita din urmatoarele:

-trebuinte

-motive

-interese

-convingeri

-idealuri

In privinta trebuintelor Maslow a alcatuit o piramida a acestora, situand la baza sa trebuinte fiziologice(foame, sete, sex, odihna),apoi umeaza trebuinte de securitate, dragoste si afiliere, de stima si statut ,de cunoastere, estetice si de autorealizare.Pe masura ce o trebuinta de la baza se realizeaza, omul poate sa acorde atentie realizarii urmatoarei trebuinte.Este evident de exemplu ca, in lipsa satisfacerii trebuintelor de securitate(in conditii dramatice, de razboi de pilda) ,omul nu este interesat de trebuintele estetice, ci mult mai curand de a-si pastra viata, de a o continua in circumstante sigure, ferite de primejdii.

Formele motivatiei sunt:

Pozitiva si negativa

De exemplu un elev invata din placer(si este motivat deci pozitiv), sau din teama de a nu fi pedepsit, de a nu ramane coregent (si deci e motivat negativ)

Cognitiva si afectiva

De exemplu un elev invata din dorinta de a sti ori din dorinta de a obtine simpatia cuiva drag

Intrinseca si extrinseca

De exemplu elevul invata pentru ca el doreste astfel, dorinta este a sa si o face din pasiune, in timp ce fiind motivat extrinsic, el invata pentru o nota buna, pentru o bursa, etc

Legea Yerkes Dodson se refera la raportul dintre motivatie si performanta.

Mai exact , in cazul unei motivatii slabe, performanta este pe masura.Daca persoana este supramotivata, performanta este afectata in mod negative, pentru ca, aflata sub stress, persoana va fi inhibata, iar performantele sale nu vor fi pe masura capacitatilor sale.

De aceea este de dorit ca persoana sa fie bine(si nu supra)motivate, pentru ca eficienta sa sa fie reala.

Frustrarea este pe de o parte imiedicarea unei persoane sa-si realizeze un drept sau o dorinta, iar pe de alta parte este starea psihica ce rezulta din acest blocaj.

In fata frustrarii oamenii pun in functie diverse mecanisme de aparare, cum ar fi:

-eliminarea barierei:de exemplu un elev are de dat un examen foarte important, dar se isca o furtuna foarte puternica.Eliminand bariera, elevul va lua un taxi, sau va gasi o alta modalitate de a solutiona aceasta situatie

-ocolirea barierei:ex.unul dintre elevi se simte persecutat la scoala din cauza ca acesta a dezvoltat o antipatie nestavilita fata de el. Deci, fiindca nu poate elimina bariera, o va ocoli, de exemplu transferandu-se la o alta scoala.

-reactii compensatorii: 1.Substituirea motivului:un liceean se indragosteste de o colega a sa, dar intrucat aceasta va allege un alt baiat, cel dintai isi va intensifica si reorinta eforturile in alta directive, inspre invatatura, sport, etc

2. substituirea obiectului reactiei:un functionar este certat la serviciu de catre seful sau, dar neputand riposta isi va revarsa furia acasa, asupra sotiei.

-reactii de aparare a eului: 1.refularea sau reprimarea unor amintiri care sunt prea penibile pentru a putea fi pastrate in sfera constiintei

2.compensarea prin fantezie:un elev mentinut la nivelul marginal al clasei de catre colegii sai din diverse motive, poate sa compenseze acest neajuns prin visare, prin imaginarea a diferite ipostaze avantajoase pentru el, si al caror protagosnist principal este.

3.identificarea:un individ care si-a dorit o viata intreaga sa devina medic, de exemplu, si din anumite motive nu a reusit acest lucru, poate depune toate eforturile pentru ca fiul sau fiica sa sa devina ceea ce n-a reusit, identificandu-se astfel cu el(ea).

4.rationalizarea:un evreu in timpul celui de-al doilea razboi mondial isi denunta fratele pentru ca acesta din urma complota impotriva Statului Major al SS-ului.Motivul pe care primul il invoca era respectarea legalitatii si a regulamentelor;in fapt intre ei exista o veche rivalitate si gelozie inca din copilarie.

Notiuni de consiliere psiho-pedagogica

Cuprins:

1. Delimitari conceptuale

2. Caracteristicile consilierului si ale consilierii

3. Analiza tranzactionala din perspectiva lui Berne

4. Perspectiva cognitivista a lui Beck asupra consilierii

5. Jurnalul starilor sufletesti

Introducere:

Profesorul diriginte indeplineste adesea, pe langa celelalte roluri asumate in institutia de invatamant, sip e cel de consilier. In acest scop, acest capitol-ce nu se doreste a fi exhaustiv-, prezinta o introducere in acest domeniu, subliniind ca rolul cadrului didactic este si Acela de a contribui la dezvoltarea personala a elevului, de a sensibiliza specialistul (psiholog cel mai adesea)atunci cand exista o situatie de criza care depaseste atributiile sale.

Consilierea este o interactiune intre doua sau mai multe persoane.

Ea presupune in mod necesar: - existenta unui consilier si a unui client

- un anumit timp si spatiu acordat consilierii

-un set de tehnici, metode de consiliere, abilitati si atitudini pentru atingerea rezultatului dorit

Beneficiile clientului in urma consilierii sunt:

Autocunoastere, acceptare si dezvoltare personala

Sesizarea si rezolvarea problemelor cu care se confrunta clientul

Imbunatatirea relatiilor sale cu ceilalti

Eliminarea situatiilor de criza

Caracteristicile consilierului

Pozitive:

rabdare, ascultare activa, comunicare eficienta, empatie, respect, acceptare neconditionata, toleranta, caldura, confidentialitate

Negative:

Tendinte de dominare, tendinte de superioritate sau de inferioritate fata de consiliat, precum si reversul fiecareia dintre caracteristicile positive mai sus mentionate

Ce presupune consilierea?

A. Preventia-este elemental de baza al consilierii;se pot preveni obiceiuri legate de fumat, droguri, consumul de alcool, insucces scolar, etc

B. Dezvoltare personala-presupune insusirea de tehnici de autocunoastere, invatare eficienta, comunicare, eliminarea unor complexe, prospectarea viitorului

C. Interventia in situatii de criza-presupune interventia unei persoane specializate in situatii cum ar fi:stress accentuat, depresie, tentative de sinucudere, situatii post traumatice

Din multitudinea paradigmelor referitoare la consiliere am ales spre ilustrare doua, si anume: Analiza tranzactionala din perspectiva lui Berne, si perspectiva cognitivista a lui Beck asupra consilierii.

Analiza tranzactionala din perspectiva lui Berne:

Conceptia lui Berne in acest domeniu se poate rezuma la urmatoarele:

Stari ale egoului

Regulile tranzactiilor

Scenariul de viata

Cu alte cuvinte, Berne considea ca fiecare persoana include in fiinta sa trei tipuri de ego: ego de copil, ego de adult si ego de parinte.

-Egoul de copil implica anumite trasaturi cum ar fi:comportament emotional, creative, nesupus rigorilor disciplinei

-Egoul de adult implica un comportament realist, logic, rational,neafectiv

-Egoul de parinte presupune asumarea valorilor preluate de la parinti (morala, atitudini, credinte), empatie, grija si ocotire fata de ceilalti.

Unui copil nu-I este caracteristic in fiecare moment doar egoul de copil, ci si alte tipuri de egode exemplu ego de parinte in atitudinea fata de un animal, fata de o papusa, etc), dupa cum si un adult poate pune in functie la un moment dat un ego de copil.

Dificultatile de comunicare sustine Berne, se datoreaza in mare masura faptului ca o anumita persoana pune in functie un anumit ego(de exemplu de parinte), adresandu-se egoului de copil al interlocutorului(comunicare defectuoasa), in loc sa se adreseze tot egoului de parinte al acestuia(comunicare eficienta)

Un exemplu de situatie in care doua persoane pun in functie doua egouri diferite( comunicare defectuoasa, cu potential conflictual):

Doi colegi, functionari, sunt protagonistii acestui dialog:Unul dintre acestia, punctual la serviciu, il intreaba nemultumit pe celalalt, care tocmai intarziase, in timp ce-si priveste ceasul:””Cat e ora?””La care colegul sau , pe un ton nemultumit raspunde:””E opt si jumatate””.

Este evident ca fiecare dintre cei doi comunica de fapt un cu totul alt mesaj decat cel aparent: De fapt , mesajul primului este:””De ce ai intarziat atat?””, in timp ce mesajul celuilalt este:””De ce ma iei la rost, in fond nu sunt subalternul tau!””.

Primul s-a adresat celui de-al doilea de la un ego de parinte la un ego de copil, insa colegul sau n-a acceptat acest lucru, raspunzandu-I de la un ago de adult, si activandu-I tot un ego de adult

Acest exemplu este ilustrat schematic mai jos:

Copil Copil

Adult Adult

AAaa

Parinte Parinte

Ce se intampla in aceasta situatie?

Berne sustine ca aici regulile tranzactiilor apar foarte clar, acestea fiind urmatoarele:

1. Cand sagetile sunt paralele intre cele doua tipuri similare de ego, comunicarea poate continua nelimitat

2. Cand sagetile se incruciseaza, comunicarea cu privire la un anumit subiect inceteaza imediat

3. Intelegerea mesajului psihologic este cheia intelegerii comportamentului unei persoane

In fine, Berne sustine ca in urma interactiunilor cu parintii, copilul dezvolta un model de comportament care poate fi unul suportiv, sau unul agresiv.El dezvolta o anumita atitudine fata de sine si fata de ceilalti;aceste decizii vor forma ulterior scenariul de viata, care poate fi de persoana care invinge, sau de persoana care pierde.

Perspectiva cognitivista a lui Beck asupra consilierii

Pe scurt, conceptia lui Beck in acest domeniu poate fi sintetizata astfel:

Comportamentul nostrum este determinat de interpretarea noastra a situatiilor pe care le traim

Deformarile rationamentului dau nastere problemelor

Tehnica automonitorizarii, prin care deformarile prezente devin alternative rationale

Beck sustine deci ca noi acodam situatiilor problematice pe care le traversam anumite semnificatii(mai mult sau mai putin grave), si ca tocmai acest lucu este de natura sa ne influenteze comportamentul, si nu situatia in sine.De pilda, raportandu-ne la activitatea didactica, o nota de sapte poate constitui o sursa de mare stress pentru un elev, in timp ce pentru altul poate constitui o mare usurare.

Confruntandu-se cu situatii problematice, persoana are nu o data de infruntat invazia gandurilor automate depresive.Iata cateva exemple de acest tip de ganduri:

-Nu sunt bun de nimic

-Nu reusesc niciodata nimic

-Nimeni nu ma intelege

-Mi-ar placea atat de mult sa fiu altfel

-Nimic nu merge cum vreau eu

-Ceva nu e in regula cu mine

-Sunt un ghinionist

De fapt, spune Beck, in momentul in care o persoana care se adreseaza consilierului(un elev de pilda care traverseaza o situatie dificila, adresandu-se dirigintelui sau, in conditiile in care in scoala nu exista un psiholog scolar), el trebuie sa fie consiliat de asa maniera incat sa fie capabil sa-si stavileasca avalansa gandurilor depresive, si sa constientizeze ca practic, el se afla in miezul unor deformari de rationament. Iata cateva exemple dintre principalele tipuri de deformare a rationamentului:

1. Radicalizarea:a vedea totul fie in alb, fie in negru

2. Suprageneralizarea:a dramatiza o dificultate obisnuita, generalizand-o in mod excesiv

3. Deformarea selective:a nu retine decat partea negative a lucrurilor, sau a minimalize ceea ce este pozitiv, amplificand ceea ce este negative

4. Autodeprecierea:a crede ca toate calitatile si atuurile noastre nu au nici o valoare si nu servesc la nimic

5. Inferenta:a ghici (mai exact a crede ca ghicesti correct)gandurile oamenilor, a ghici viitorul

6. Emotivitatea:a ne proiecta starile sufletesti asupra realitatii(Ex:viata este trista si grea pentru ca noi suntem indispusi)

7. Prezenta lui””a trebui””:a socoti ca viata si lumea trebuie sa raspunda intotdeauna unor norme foarte precise

8. Etichetarea:a identifica intotdeauna persoanele cu actiunile lor

In aceasta situatie, persoana consiliata trebuie ajutata sa-si dezvolte abilitati de automonitorizare, cu ajutorul carora deformarile prezente sa devina alternative rationale.

In acest scop, Beck propune realizarea unui “”Jurnal al starilor sufletesti””:

Jurnalul starilor sufletesti

1.Imprejurarile indispozitiei mele:-----------------------------------------------------------------------------------------

””aveam pentru prima oara intalnire cu o fata, am asteptat o ora, dare a nu a venit””-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

2.Sentimentele mele negative, si intensitatea lor pe o scala de la 1 (minim) la1oo (maxim)--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------ma simt:-----trist, nelinistit, neincrezator in mine, etc-------------------------------------------------

Ma simt:

Trist nelinistit Neincrezator in mine

etc etc

70%50%

40%1%

80%40%

Intensitatea sentimentelor a fost initial completata la inceputul elaboraii jurnalului. Daca va fi corect executata activitatea, la sfarsitul ei, ne asteptam ca intensitatea sentimentelor negative sa se diminueze.

Exemplu:

Gandurile mele automate negative

Intensitatea lor pe o scala de la 1 la 100

Deformarile prezente Alternative rationale

Intensitatea lor pe o scala de la 1 la 100

-Nu reusesc niciodata nimic

80%

Autodeprecierea -In grupul meu de prieteni sunt apreciat si valorizat

100%

-s-ar putea sa-I fi intervenit ceva, motiv pentru care nu a ajuns la intalnire

80%

etc etc etc

etc etc etc

 In concluzie: intr-o prima faza persoana descrie situatia care l-a facut sa se simta atat de neplacut. Apoi ce simte exact fata de aceasta situatie, plus intensitatea trairilor, pe o scala de la 1 la 100. La fiecare gand automat depresiv trecut in tabel, I se gaseste ce tip de deformare a rationamentului ii corespunde. Ulterior, in ultima rubrica se gasesc si se noteaza alternative rationale (cu intensitatea lor).

In finalul demersului, se revine cu aprecierea intensitatii sentimentelor negative, (in tabel cifra apare ingrosat), si cum am mai precizat, ne asteptam ca aceasta intensitate sa scada, si persoana sa se simta mai bine.

In ceea ce piveste etapele consilierii , acestea pot fi analizate din doua puncte de vedere:

Etapele consilierii dupa scopul urmarit:

a. Etapa initiala= stabilirea primului contact, presupune explorarea situatiei, ascultarea active, identificarea problemei, stabilirea strategiei

b. Etapa de actiune=implica aplicarea strategiilor de actiune, metodele propriu zise

c. Etapa finala=adica analiza situatiei si urmarirea cazului

Etapele consilierii din prisma abilitatilor utilizate de consilier:

a. Ascultare active( implica contact vizual, limbaj nonverbal adecvat), la care se adauga observarea clientului(mimica, postura, gestica)

b. De evitat intrebarile inchise(ex;””te intelegi bine cu parintii?””, care blocheaza fluxul comunicarii in sensul ca subiectul este tentat sa raspunda cu”da”sau”nu””); se recomanda in schimb intrebarile deschise:”ce ai putea sa-mi povestesti despre…?””

c. Incurajarea(prin limbajul verbal si nonverbal), prin parafrazare(ex:””daca am inteles bine, spuneai ca…””)

d. Reflectarea sentimentelor(“”ce simti?””, “”ce crezi?””)

e. Focalizarea(“”adevarata problema pare sa fie””)

f. Influentarea(sesizarea impreuna cu clientul a alternativelor de actiune)

g. Decizia(o ia clientul, asistat de consilier)