psihologia conducatorului de vehicul

28
PSIHOLOGIA CONDUCĂTORULUI AUTO Prof. Eugen Golgotiu 1. INTRODUCERE. I. NOŢIUNI GENERALE. Etimologic, noţiunea de „psihologie” are ca termeni componenţi cuvintele greceşti „psiche” – suflet, şi „logos” – cuvânt, altfel spus psihologia se ocupă cu studiul comportamentului mental, cuprinzând intenţiile (gândurile, conexiunile dintre ele) şi răspunsul comportamental exprimat prin atitudini fizice, urmare a proceselor de gândire. Psihologia nu se referă explicit la constituţia anatomică a creierului sau a sistemului nervos. Psihologia se opreşte asupra modului de procesare a informaţiilor care sunt deţinute de creier, şi a fenomenologiei, descifrării mecanismului gândirii, considerând conştiinţa ca fiind alcătuită pe trei niveluri, după cum urmează: conştiinţa imediată, conştiinţa transcendentă (bazată pe experienţe anterioare), conştiinţa comună tuturor fiinţelor (umane). Psihologia diferă de ştiinţele sociale (sociologie, antropologie sau ştiinţe politice) prin simplul fapt că studiază comportamentul individului singur sau în relaţie cu un grup şi nu comportamentul de grup ca entitate de studiu sau a relaţiilor dintre acestea. Psihologia apare ca o ramură a ştiinţei de sine stătătoare, în anul 1879 când Wilhelm Wundt se autointitulează „psiholog” şi organizează primul laborator de cercetare în domeniu. Psihologia modernă, dezvoltată ca ştiinţă de sine stătătoare, foloseşte drept instrumente de cercetare metode psihologice şi statistice, în care sunt incluse şi testele standard (IQ, abilităţi, etc) precum şi teste concepute pentru situaţii şi domenii specifice. În această categorie, a testelor specifice, se încadrează studiile ce se dezvoltă în domeniul psihologiei conducătorului auto, a testării capacităţilor şi studiului factorilor de risc, cu legături directe în accidentologie. După ce s-a definit psihologia ca fiind „studiul ştiinţific al comportamentului şi proceselor mentale”, detaliind se defineşte: Comportamentul, ca fiind esenţialmente o manifestare observabilă a organismului uman, dacă se discută despre psihologie umană, procesele mentale, ca fiind fenomene ce se desfăşoară la nivelul creierului, activitate ce nu poate fi observată direct.

Upload: manolesilviu2004

Post on 24-Nov-2015

121 views

Category:

Documents


0 download

DESCRIPTION

Curs Psihologia conducatorului de vehicul

TRANSCRIPT

  • PSIHOLOGIA CONDUCTORULUI AUTO Prof. Eugen Golgotiu

    1. INTRODUCERE. I. NOIUNI GENERALE.

    Etimologic, noiunea de psihologie are ca termeni componeni cuvintele greceti

    psiche suflet, i logos cuvnt, altfel spus psihologia se ocup cu studiul

    comportamentului mental, cuprinznd inteniile (gndurile, conexiunile dintre ele) i

    rspunsul comportamental exprimat prin atitudini fizice, urmare a proceselor de gndire.

    Psihologia nu se refer explicit la constituia anatomic a creierului sau a sistemului

    nervos. Psihologia se oprete asupra modului de procesare a informaiilor care sunt deinute

    de creier, i a fenomenologiei, descifrrii mecanismului gndirii, considernd contiina ca

    fiind alctuit pe trei niveluri, dup cum urmeaz:

    contiina imediat, contiina transcendent (bazat pe experiene anterioare), contiina comun tuturor fiinelor (umane).

    Psihologia difer de tiinele sociale (sociologie, antropologie sau tiine politice) prin

    simplul fapt c studiaz comportamentul individului singur sau n relaie cu un grup i nu

    comportamentul de grup ca entitate de studiu sau a relaiilor dintre acestea. Psihologia apare

    ca o ramur a tiinei de sine stttoare, n anul 1879 cnd Wilhelm Wundt se autointituleaz

    psiholog i organizeaz primul laborator de cercetare n domeniu.

    Psihologia modern, dezvoltat ca tiin de sine stttoare, folosete drept instrumente de

    cercetare metode psihologice i statistice, n care sunt incluse i testele standard (IQ, abiliti,

    etc) precum i teste concepute pentru situaii i domenii specifice. n aceast categorie, a

    testelor specifice, se ncadreaz studiile ce se dezvolt n domeniul psihologiei conductorului

    auto, a testrii capacitilor i studiului factorilor de risc, cu legturi directe n

    accidentologie.

    Dup ce s-a definit psihologia ca fiind studiul tiinific al comportamentului i proceselor

    mentale, detaliind se definete:

    Comportamentul, ca fiind esenialmente o manifestare observabil a organismului uman, dac se discut despre psihologie uman,

    procesele mentale, ca fiind fenomene ce se desfoar la nivelul creierului, activitate ce nu poate fi observat direct.

  • Exemple de procese mentale:

    visele, procesul memorrii, procesul creaiei, artistice, tiinifice, etc.

    n literatura de specialitate sau n alte domenii se poate ntlni denumirea prescurtat a

    cuvntului psohologie prin logo-ul psi, sau cea de a 23-a liter a alfabetului grecesc .

    Faptul c psi este o disciplin tiinific este dovedit de metodele de lucru foarte

    riguroase, ce folosesc din plin matematica, sau statistica att pentru studiul comportamental

    ct i pentru a studia procesele mentale. Aceste metode tiinifice permit descifrarea, predicia

    (anticiparea) i chiar "manipularea" ntr-o oarecare msur a subiecilor studiai.

    Psihologia este o tiin tnr cu un cmp foarte larg de studiu. Cu ct se diversific

    domeniile cercetate cu att se lrgesc oriyonturile conoaterii n domeniu.

    Psihologia academic se concentreaz exclusiv pe cercetare avnd ca scop nelegerea

    fenomenelor psihologice n cazuri sau situaii particulare, cuantificabile. Aceste cercetri sunt

    preluate de ali psihologi ce lucreaz n domeniul psihologiei aplicate" ce folosete

    rezultatele cercetrii n practic pentru a obine rezultate ce vor valida sau infirma datele

    obinute n urma cercetrilor.

    Aceast abordare distinct nu nseamn i excluderea reciproc a celor dou sisteme,

    acestea putnd convieui n cadrul aceleiai cercetri.

    Psihologia contemporan se caracterizeaz prin faptul c abordeaz acelai subiect din

    unghiuri diferite, cu metode diferite. Principalele sisteme de abordare a problemelor se

    clasific dup cum urmeaz:

    1. Psihologia cognitiv, ca fiind o structur cu ajutorul creia se caut nelegerea

    modului de gndire i mai puin aspectul aplicativ. Aceast ramur a psihologiei are ca

    obiecte de studiu, percepia, nvarea, rezolvarea problemelor, mecanismul decizonal, atenia,

    limbajul i emoiile. Psihologia cognitiv se axeaz pe un sistem de gndire, o coal

    cunoscut ca cognitivism, ce are la baz modelarea informaiilor despre procesul de

    gndire, pozitivismul i psihologia experimental.

    2. Psihologia clinic i consilierea psihologic, reprezint o aplicare direct a psihologiei

    pentru nelegerea modului n care se pot face tratamentele psihologice, n cazul problemelor

    mentale sau de comportament. n mod tradiional psihologia clinic se asociaz cu consilierea

    psihologic i psihoterapia.

  • 3. Psihologia educaiei este concentrat pe studierea proceselor mentale care au loc n

    procesul educaional, al dezvoltrii activitii cerebrale, modul n care subiecii nva, percep

    mediul i mecanismele complexe care genereaz procesul nvrii.

    4. Psihologia concentraional, trateaz problemele specifice legate de persoanele care

    au suferit condamnri, se ocup de problemele specifice legate de universul concentraional,

    i caut rezolvri problemlor legate de readaptarea persoanelor eliberate la viaa n societate.

    5. Psihologia sntii este specific nelegerii proceselor psihologice n cazul bolilor

    mentale, i nu nimai, se ocup de relaiile pacient-doctor, doctor-familie, precum i a

    impactului psihologic al asistenei socio-medicale.

    6.Psihologia mediului industrial, organizaional se ocup de problemele psihologice

    ale forei de munc, psihologia clienilor, a consumatorului n general, incluznd aplicarea

    psihologiei n procesele de recrutare i selectare a forei de munc, a educrii acesteia,

    probleme legate de stresul la locul de munc. Se folosete psihologia n procesul de proiectare

    a produselor.

    7. Neuropsihologia, este o ramur a psihologiei care trateaz i se ocup de modul de

    funcionare a creierului i de structura acestui proces. Psihologia cognitiv este vizat n

    primul rnd.

    8. Psihologia social are ca principal obiectiv nelegerea influenelor reciproce,

    biunivoce ntre individ i societate, modul de formare a atitudinilor i stereotipurilor

    comportamentele, att individuale ct i de grup.

    II. NOIUNI GENERALE DESPRE PERCEPIE

    Definiia percepiei: ansamblul mecanismelor fiziologice i psihologice a cror

    funcie general este de a capta informaii din mediul exterior sau informaii privind

    organismul nsui.

    Percepia este sinonim cu senzaia, chiar dac s-a ncercat o difereniere. n general

    modalitatea de percepie senzorial se refer la investigaiilor fiziologice i mai puin n

    cazul cercetrilor psihologice.

    Organismul uman este dotat cu cinci simuri. Aceste sisteme de percepie au la baz

    receptori, dispozitive de detecie a parametrilor funcionali ai organismului, temperatur,

    poziie, presiune sanguin, cocncentraie de zahr, etc, sunt numai cteva exemple. Aceti

    senzori fac parte din sisteme de reglaj automate trimind semnalele la unul sau mai multe

    astfel de sisteme.. Aceti senzori nu produc senzaii perceptibile, dect mpreun cu alte

  • sisteme, dac este cazul, alarmnd contientul prin senzaii specifice de ru sau de bine. Cele

    cinci simuri care produc senzaii, sau percepii sunt: pipit, gust, miros, auz, vz.

    a) Senzaiile tactile Cercetri au evideniat patru categorii de senzaii tactile:

    - contactul stimulare vibro-tactil fr alte senzaii,

    - durerea punctele de pe suprafaa pielii ce produc durere sunt specifice i diferite

    de celelalte,

    - cldura punctele specifice de pe suprafaa pielii ce au senzori speciali,

    - frig senzori speciali, puncte specifice.

    Fiziologii au detectat la nivelul pielii i ali senzori care nu au o funcie precis, sau nu

    s-a reuit detectarea acesteia. Deasemeni s-a constatat o rspndire inegal a senzorilor pe

    suprafaa corpului, sunt zone cu foarte muli senzori cum ar fi mna, i zone puin dotate

    senzorial cum ar fi spatele, zonele de o parte i de alta a irei spinrii. Sensibilitatea se

    exprim prin praguri; pragul absolut i pragul diferenial.

    Pragul absolut reprezint mrimea stimulrii corect apreciate. n practic pragul

    durerii apare la o presiune de 30 g/mm2 aplicat pe buricul degetelor i de numai 0,2 g/mm2 la

    nivelul corneei oculare (Weler, Fechuer).

    Fiziologul Ernest Weler face primele cercetri legate de pragul diferenial relativ de

    percepie n sec. XIX, ajungnd la concluzii interesante. Pentru a percepe o diferen de

    greutate este nevoie ca diferena dintre greuti s fie de cel puin 2,5%. De exemplu, pentru a

    percepe diferena dintre o greutate de 100 g i o alta mai mare, aceasta din urm trebuie s

    aib minim 102,5 g, iar pentru 300 g, 307,5 raionnd la fel pentru 400 g, 410 g, . a.m.d.

    Aceast proporie numit i raportul lui Weler, este constatat pe o anumit plaj de

    valori i se extinde i la alte fenomene perceptive. Practica i cercetrile au evideniat faptul

    c psihicul uman lucreaz cu mrimi relative i nu cu mrimi absolute, ce nu pot fi

    apreciate cu exactitate i deci nu pot fi folosite efectiv, deoarece ar trebui s existe tot timpul

    o mrime de referin cunoscut.

    b) Auzul Organul receptor al undelor sonore este urechea. Vibraiile audibile pentru urechea

    uman se situeaz ntre 15 Hz i 20.000 Hz. Frecvenele sonore sub prima valoare sunt

    definite ca infrasunete, iar peste valoarea maxim, ultrasunetele. Sunetele se propag sub

    form de ondulaii ale mediului purttor ( gazos, aer, lichid sau solid), sub aciunea energiei

    sonore, produs de emitorul de zgomote ce consum o energie oarecare pentru producerea

    sunetelor. Acestea ajung prin intermediul urechii la timpan care cu ajutorul unui sistem

  • mecanic (nicoval-ciocan) transform vibraiile timpanului n impulsuri nervoase prin

    intmermediul cililor celulelor nervoase din urechea intern (organul lui Corti).

    Nu se va intra n detaliile fiziologiei urechii, aceasta putnd fi consultat n orice carte

    de anatomie i fiziologie uman. De subliniat faptul c urechea interna are i rolul de a ptra

    echilibrul corpului, fiind responsabil i pentru senzaiile de deplasare.

    Sunetul se caracterizeaz prin trei parametri:

    - frecvena perceput ca nlime sau tonalitate. Frecvenele joase, sunt percepute

    ca tonaliti joase, iar frecvenele nalte sunt percepute ca sunete ascuite.

    - intensitatea sonor sau presiunea acustic, este funcie de distana de surs i de

    puterea sursei de zgomot. Senzaia de cretere a intensitii sonore crete odat

    cu creterea presiunii acustice sau a intensitii sonore. Cercetrile au artat

    (Motos 61) c urechea uman este sensibil la doar 325 de trepte difereniale de

    intensitate.

    - timbrul, percepia n totalitate a sunetului, parametru care poate avea caracter

    specific fiecrei persoane n funcie de sensibilitatea sistemului auditiv

    Unitatea de msur pentru intensitate sonor (Io) este 1 bel = 10 W/cm2 (n cinstea

    inventatorului telefonului Graham Bell) cu subdiviziunea sa cea mai folosit decibelul 1dB =

    1/10 bel. Bariera auditiv a intensitii sonore la 1000 Hz este:

    Io = 10-12 W/m2.

    Mrimile caracteristice acusticii sunt:

    Presiunea acustic (amplitudinea acustic se msoar n Pascali (Pa) cu un

    sonometru). Pragul minim de percepie ,Pro, se definete:

    Pro = 210-5 (Pa), unde, 1Pa = 110-5bar = 110-6 ata.

    Puterea acustic "Pa" se msoar n W (Watts), ridicnd presiunea acustic la

    ptrat.

    Pa = (Pro)2 [W]

    Pragul minim de percepie Pao = 10-12 W

    Pragul maxim, dureros Pam =102 W.

    Nivelul puterii acustice (LP) msurat n dB

    LP (dB) = 10log Pa/Pao, unde (Pao = 10-12 W)

    Pragul dureros Pamax = 102 W sau n dB

    LPmax = 10log 102/10-12 = 10log (1014) = 140 dB.

    Intensitatea acustic (I) se msoar n W/m2, definit ca puterea acustic, Pa,

    raportat la unitatea de suprafa. Intensitatea acustic a pragului de percepie, "Io" este:

  • Io = Pao/1m2 = 110-12 [W/m2].

    Nivelul intensitii acustice (LI) se msoar n dB.

    LI [dB] = 10log (I/Io) unde Io = 110-12 W/m2

    Exemple de niveluri de intansiti acustice:

    LI = 120 140 dB senzaie dureroas LI = 90 120 dB pericol de afeciuni auditive LI = 60 90 dB mediu sonor nociv LI = 40 dB nivelul unei conversaii normale.

    Psihologia vzului

    Senzorul vzului, ochiul, reprezint cea mai important surs de informaii

    furnizate creierului. Se estimeaz c 80%, din totalul informaiilor primite provin de la ochi.

    Globul ocular este un sistem optic foarte perfecionat care transform informaia vizual n

    impulsuri nervoase ce ajung la creier unde sunt prelucrate, formnd percepia vizual.

    Percepia culorilor are un rol foarte important n procesul de conducere i de aceea se

    va detalia acest sitem perceptiv. Culorile sunt clasificate n dou categorii:

    - culori spectrale,

    - culori de absorbie.

    Culorile spectrale de baz, monocromatice au o lungime de und fix i sunt

    considerate culori pure:

    violet - 450 nanometri [nm] lungime de und, albastru - 500 nanometri [nm] lungime de und, verde - 530 nanometri [nm] lungime de und, galben - 580 nanometri [nm] lungime de und, oranj - 600 nanometri [nm] lungime de und, rou - 700 nanometri [nm] lungime de und,.

    Culorile percepute prin absorbie sunt culori percepute prin reflexia luminii de pe

    obiecte, deci culorile neabsorbite de acesta. Cu alte cuvinte dac un obiect are o anumit

    culoare, aceasta este vizibil deoarece el absoarbe celelalte culori.

    Teoria tricromatic a lui Young i Helmholtz.

    Young (fizician englez) demonstreaz la nceputul secolului XIX c se pot obine

    orice nuane de culori plecnd de la trei culori de baz rou, verde, albastru, RVA.

    RVA este principiul care st la baza construciei receptoarelor TV color.

  • Perceperea formelor. Forma este definit ca o structur unic neanalizat care ni se

    impune. Filozofii colii greceti din jurul lui Pitagora considerau cercul, patratul i

    dreptunghiul de aur [ xl 2= iar ( )51+= xL ] ca entiti divine. Legile care stau la baza percepiei secveniale de ansmblare a formelor (ochiul percepe

    frnturi pe care le asambleaz dup anumite tipare subrutine) sunt:

    - legea proximitii punctele apropiate tind s fie vzute cu uurin ca aparinnd

    unui grup cu un sens anume (Ex: constelaiile cereti);

    - legea similaritii puncte sau pri similare tind s fie vzute ca aparinnd unui

    ntreg (petele de aceeai culoare);

    - legea simetriei percepia imaginii prin completarea imaginii apelnd la simetrie.

    Procesul percepiei oculare se face sacadat prin fixare. Sacadele sunt salturi ale

    cmpului vizual, care au ca funcie trimiterea privirii naintea intei. Acestea au durate de 20

    ms (milisecunde), pn la 80 ms. In felul acesta percepia imaginii este continu, deoarece

    pragul minim de perceptie, viteza de prelucrare a imaginilor la nivelul creierului, stabilit

    expermental, este de 100ms

    Pentru o percepie vizual normal fixrile dureaz n medie 250 ms, timp n care se

    estimeaz c se percepe corect informaia.

    Ca o aplicaie a acestui mod de percepie este cinematograful. n timpul proieciei

    imaginile se succed cu 24 de cadre pe secund, ceea ce nseamn 40 ms/imagine, sub pragul

    de percepie stabilit experimental la 100 ms, n televiziune se lucreaz cu 25 de cadre pe

    secund .

    Percepia spaial este caracteristic amplasrii ochilor n fa la distan relativ mare

    unul de altul, ntre 5 i 8 cm. Aceast amplasare d senzaia de adncime imaginii percepute,

    cu posibilitatea de a aprecia mai mult sau mai puin corect distana pn la un anumit obiect

    sau poziionarea relativ a mai multor obiecte (persoane) ntre ele. Aceast proprietate a

    vederii este fundamental n procesul de conducere a unui automobil. n nici o alt activitate

    uman (exceptnd poate pictura), vederea spaial nu are o mai mare importan. Imaginile

    obinute de ochiul stng i de ochiul drept sunt uor diferite din cauza punctului diferit de

    observare. Creierul intercepteaz aceste informaii, n final determinnd o percepie

    tridimensional a obiectelor, o viziune n spaiu i posibilitatea aprecierii distanelor. De fapt

    procesul este mult mai complex. Creierul analizeaz distanele dintre cele dou imagini,

    dimensiunile, poziia ambelor, micarea, rezultatul fiind vederea binocular spaial.

  • 2. NOIUNI DE PSIHOLOGIA TRAFICULUI RUTIER I. PSIHOLOGIA TRAFICULUI RUTIER, GENERALITI

    O definiie general acceptat a psihologiei confer acestei tiine puterea de a determina

    cum se poate modifica o aciune negativ trecut, ntr-o aciune pozitiv. Etapele de urmat

    sunt simple ca enun;

    gsirea motivului pentru care are loc aciunea, n primul rnd; modificarea comportamentului, n al doilea rnd. Extrapolnd la psihologia traficului rutier, a conductorului auto, se poate spune c

    aceasta din urm se refer la cunotinele acumulate despre cum se comport participanii la

    trafic i modificarea acestui comportament n funcie de cerinele de moment i a tendinelor

    de lung durat.

    Studiile au evideniat faptul c una din principalele cauze ale accidentelor este

    agresivitatea la volan. Cauza principal a agresivitii pe osele (reage rood) ar fi

    sentimentele de frustrare, care conduc cercetrile spre domeniul afectivitii umane, pentru a

    determina:

    Ce simte o persoan ntr-un anumit moment este important pentru nelegerea acestor sentimente a modului de a reaciona.

    Dac s-ar cunoate mai multe despre ce sentimente au oamenii s-ar nelege mai bine comportamentul conductorilor auto n trafic.

    Oamenii ar trebui s nu conduc dac sunt furioi sau frustrai i ar trebui s-i lase furia n alt parte i nu pe osea.

    Psihologia traficului rutier studiaz comportamentul foarte diferit al unor persoane cu un grad

    foarte diferit de instruire ce particip la trafic. Foarte muli dintre participanii la trafic nu-i

    dau seama in totalitate de consecinele modului in care se comport pe strzi sau pe osele.

    Educatia conductorilor presupune mai mult dect s fie:

    - educai nu numai n sensul de a avea o diplom.

    - o persoan (cu grade universitare) care nu tie ce se ntmpl cnd frnezi brusc pe

    ghea este la fel de periculoas ca un biciclist sau un crua care nu tie s citeasc

    sau care nu tiu nici un semn de circulaie .

    - oferii trebuie s-i pstreze calmul dac constat comportamente anormale la alii i

    s ncerce s evite o confruntarea.

    Conducerea autovehiculelor se face n primul rnd cu bun sim, iar acesta se

    dobndete greu i se pierde uor!

  • II. PROCESUL NVRII

    Procesul acumulrii de cunotine, experiene, fapte, are dou componente: nvarea

    i memoria.

    nvarea este definit de modificarea continu i sistematic a comportamentului n

    funcie de experiena acumulat, n timp iar memoria desemneaz ansamblul structurilor

    morfologice i a proceselor psihice i electrochimice ce au loc n creier n timpul procesului

    de memorare.

    Principalele niveluri de nvare n funcie de complexitatea cerebral se clasific n:

    - deprinderi,

    - condiionarea reactiv,

    - condiionarea operant i nvarea asociativ,

    - nvarea de simboluri,

    - memoria.

    Memoria este considerat ce mai simpl form de nvare. Se memoreaz efectele

    unor aciuni, creierul stabilind o corelaia cauz-efect, corelaie ce poate fi din ce n ce mai

    complexe pe msur ce structura neural a creierului se amplific.

    n cazul conducerii automobilului procesul nvrii ncepe din timpul copilriei. n

    aceast perioad se formeaz primele deprinderi, cum ar fi, s circuli pe trotuar, s respeci

    culoarea semaforului, s fii atent la trafic, copilul constat c mainile circul pe partea

    dreapt a drumului, etc.

    Tot deprinderi sunt nsuite n primele lecii de conducere auto. Aezarea la volan,

    punerea centurii de siguran, pornirea motorului, schimbarea vitezelor, frnarea-accelerarea

    sunt tot attea deprinderi, automatisme, care odat dobndite nu se uit. Exemplul cel mai

    elocvent este mersul pe biciclet sau mersul pe patine, care o dat dobndit (nvat) rmne

    pentru toat viaa.

    Condiionarea reactiv ca mod de nvare se bazeaz pe existena unui rspuns

    reflex sau automat care se declaneaz la manifestarea unui stimul specific necunoscut, altfel

    spus pe dobndirea condiionrii.

    n conducerea automobilului condiionarea reactiv st la baza procesului de

    conducere. Astfel n momentul n care automobilul din fa frneaz (se aprind stopurile) n

    mod reflex (condiionat) apsm i noi pe frn (sau reducem viteza prin ridicarea piciorului

    de pe acceleraie) fr s tim precis de ce automobilul din faa noastr a frnat. Viteza de

    rspuns a condiionrii scade pe msur ce crete experiena (numrul de km parcuri).

    Condiionarea reactiv se poate modifica (complica) n sensul c un stimul deja condiionat

  • permite condiionarea unui nou stimul. n cazul conductorilor auto momentul n care, de

    exemplu, se aprind stopurile i simultan, semnalizatorul de schimbarea direciei. Dac n alt

    situaie se aprinde numai semnalizatorul de schimbare a direciei, automat vom pune frn,

    chiar dac stopurile celui din fa nu se aprind, acest tip de condiionare se numete

    condiionare de ordin superior.

    Este o mare deosebire ntre a nelege i a nva. Conducerea automobilului este un

    proces bazat att pe nelegere ct i pe nvare. Toat lumea tie cum s porneasc motorul,

    nva mecanic s nvrt cheia de contact, dar puini sunt cei ce neleg de ce pornete

    motorul. Nu trebuie s nelegi funcionarea automobilului n detaliu, pentru a-l conduce este

    suficient s nvei s-l conduci corect. Acest tip de nvare se mai numete i nvare prin

    condiionare operant voluntar.

    nvarea presupune efectuarea mental a unor procese asociative i cognitive. Prin

    asocierea mai multor tipuri de cunotine despre un sistem putem intui cognitiv modul n care

    sistemul funcioneaz fr a desfacesistemul studiat. Se asociaz lipsa benzinei din rezervor

    cu oprirea motorului. Indirect am nvat c motorul funcioneaz cu benzin! Un exemplu

    simplu dar, elocvent.

    Principiul fundamental al nvturii, dup Hull, este de forma:

    COMPORTAMENT = OBINUIN MOTIVAIE

    Concluzia este c nu putem nva fr motivaie!

    nvarea de simboluri, presupune putere de abstractizare i n acelai timp folosirea

    condiionrii aparente i a nvrii asociative. Simbolurile guverneaz viaa noastr de zi cu

    zi. Avem nevoie de simbolul mrcii unui automobil pentru a ti ce marc este (nu este nevoie

    s scrii numele ntreg, i acesta fiind un simbol de fapt). Simbolurile se nva prin imitaie i

    prin observaie. La vrste fragede sau n situaii complexe imitm pentru a ne salva. n

    situaii obinuite cnd nu este vizibil un pericol imediat este dominant fenomenul de nvare

    prin observaie.

    La om sistemele de reprezentare se dezvolt foarte mult astfel nct ele permit

    codificarea i comunicarea evenimentelor din trecut. Se atinge punctul culminant al

    nivelurilor de nvare i anume memoria. Spre deosebire de animale care sunt sclavele

    prezentului, omul folosind memoria poate iei din cadrul constrngerilor temporale.

    Memoria se mparte n memorie de lung durat i memorie de scurt durat.

    Memoria de scurt durat este caracterizat printr-o capacitate de stocare limitat i o

    uitare rapid, ceva n genul fiierelor de memorare temporar al calculatoarelor moderne,

  • memorie ce se terge dup o perioad scurt de timp sau se terge de cte ori oprim

    calculatorul.

    Memoria de lung durat are o capacitate foarte mare, iar procesul tergerii (uitrii) se

    manifest lent, n ani sau mai mult. Problema care nu a fost pe deplin rezolvat este de a

    determina factorii care determin ca o informaie s intre n memoria scurt sau n memoria

    de lung durat. Cercettorii din domeniu (Lieury 1975) arat c factorii ce influeneaz locul

    de stocare sunt volitivi i emoionali. Factorii volitivi se manifest n timpul nvturii, cnd

    ne impunem s memorm o informaie pe o perioad lung (tabla nmulirii, semnele de

    circulaie), etc. Factorii emoionali conduc la memorarea pe perioade lungi a faptelor i

    situaiilor care au declanat emoii puternice. Cu ct emoiile sunt mai puternice cu att durata

    memorie legat de aceste emoii crete. Acest fenomen este valabil pentru ambele tipuri de

    emoii, negative sau pozitive. S-a mai observat c n timp, amintirile legate de emoiile

    negative se estompeaz mai repede dect cele legate de emoiile pozitive. Acest fenomen

    poate fi socotit ca un mecanism de protejare psihic a persoanei. Nu este cazul unor

    exemple, toat lumea a trit mai mult sau mai puin acest fenomen.

    n timpul conducerii automobilului se folosesc intens ambele tipuri de memorie.

    Conducerea efectiv a mainii se bazeaz pe memoria de lung durat, pe lucrurile nvate n

    timpul colarizrii, precum i pe experiena proprie acumulat de-a lungul timpului n

    procesul de conducere. Memoria de scurt durat se manifest n timpul conducerii atunci

    cnd percepem detalii, situaii specifice, irepetabile, ce se petrec n trafic. inem cont de

    aceste situaii pe moment dup care ele se terg din memorie pentru a face loc altor fapte i

    situaii noi. Cine poate spune c a reinut numerele mainilor depite cu 5 minute n urm sau

    marca i culoarea mainii vzute n retrovizor cnd am virat la stnga? nregistrm prezena i

    acionm n consecin dup care imaginea se terge imediat. Secvenele din trafic care

    produc emoii puternice (accidente, evitri n ultimul moment) sunt reinute o perioad mai

    mare de timp intrnd n memoria de lung durat, activ, care folosete conducerii n

    siguran. Dac cineva a avut de a face cu un tractorist care-i taie calea fr s semnalizeze,

    de cte ori va ntlni n trafic un tractor, automat va fi atent la comportamentul acestuia, sau

    clasica minge care iese dintr-o curte n mijlocul oselei, ce va fi imediat urmat de un copil n

    fug, i exemplele de acest fel sunt extrem de numeroase.

    III. PERSONALITATE CONDUCTORULUI AUTO

    n continuare este prezentat pe scurt, modul n care personalitate conductorului auto

    influeneaz declanarea desfurarea accidentelor.

  • Accidentele se produc n marea lor majoritate din cauza c nu s-a apreciat corect riscul

    manevrei anterioare accidentului. Trebuie subliniat faptul c n momentul n care ne suim

    n main ne asumm un risc calculat. Riscul contient asumat, este de patru feluri:

    Riscul fizic manevr n conducere sau decizia luat n orice alt mprejurare care periclitez integritatea fizic a persoanei care este implicat n actul

    decizional sau a persoanelor ce depind sub o form sau alta de aceste decizii.

    Riscul financiar deciziile n timpul conducerii automobilului sunt tot timpul amendate de acest tip de risc deoarece mainile costa destul de mult!

    Riscul social deciziile n conducere sunt influenate, de multe ori, de posibila dezaprobare din partea societii a consecinelor acesteia, subcontientul fiind

    direct implicat.

    Riscul etic simul vinoviei, n urma unor evenimente mai mult sau mai puin tragice, care pot crea disconfort psihic perioade mari de timp, cu riscul cronicizrii

    sub form de boal psihic.

    Aceste tipuri de risc se pot asocia dar legtura e slab.

    Persoanele cumptate, care reuesc in marea majoritate a cazurilor s ia decizia

    optim, n cazul conducerii automobilului vor aciona in mod asemntor, adic cumptat, cu

    risc minim.

    Momentul asumrii riscului i nivelul acestuia nu poate fi prevzut i este determinat

    de patru categorii motivaionale:

    1. Se ateapt anumite avantaje legate de gradul de risc pe care-l presupune o aciune,

    dac se conduce cu vitez (risc), se ctig timp (avantaj) sau, manevre periculoase (risc)

    pentru a ndeprta plictiseala actului de conducere pe un tronson monoton de drum, un avantaj

    discutabil..

    2. Costurile legate de un comportament riscant, comportament gen ce m cost? legat

    de ntreinerea automobilului (risc dac nu pltesc suficient pentru ntreinere), sau eterna

    problem a alegerii asigurrii de ce s arunc banii pe o asigurare dac nu am avut accidente

    pn acum!.

    3. Beneficiul scontat n cazul unui comportament sigur cu riscuri minime, exemplu,

    reducerea primei de asigurare pentru conducere fr accidente (grave).

    4. Costurile legate de un comportament sigur cu riscuri minime, folosirea unei maini

    mai puin performante, dar mai ieftine cu costuri mai sczute pentru ntreinere, chiar dac

  • apar situaii neplcute (mergi prea ncet i eti admonestat vulgar de ceilali conductori, dar

    nu-i pas!).

    IV. ACTUL DECIZIONAL N ACTIVITATEA DE CONDUCERE A

    AUTOVEHICULELOR

    Conducerea unui automobil presupune existena simultan n persoana oferului a mai

    multor caliti, native i dobndite.

    Aceste caliti sunt:

    - existena unui potenial intelectual cel puin la nivel mediu. Acest potenial este

    considerat satisfctor dac candidatul la un carnet de conducere a absolvit cel puin 8

    clase. n unele ri tacheta este mai cobort, este suficient s fii tiutor de carte, sau

    mai ridicat, 10 clase sau liceul terminat. Vom vedea c adesea potenialul intelectual

    nu este prea bine cntrit de numrul de clase absolvite;

    - deprinderi motorii normale, ce se stabilesc nainte de nceperea colii de conducere cu

    ajutorul unor teste la cabinetul de psihologie. Este evident faptul c persoanele care nu

    au o coordonare motorie i reflexe, deasemeni n limite normale, nu vor putea conduce

    un automobil n siguran;

    - o personalitate bine definit, psihic normal dezvoltat deoarece automobilul cum am

    mai subliniat poate fi folosit ca arm, iar permisul de conducere are echivalena unui

    permis de port-arm. Este absolut normal s se cear maturitate intelectual,

    responsabilitate i stabilitate psihic persoanelor care conduc automobile;

    - conductorii auto trebuie s aib o capacitate de decizie rapid i corect. Aceast

    trstur este n parte nnscut, dar n mare parte se capt prin educaie i experien.

    Actul decizional, care st la baza procesului de conducere a autovehicului, se definete ca

    fiind un proces complex prin care se tinde spre concretizarea ntr-un sens bine definit a

    viitorului. De cele mai multe ori actul decizional n conducerea automobilului se bazeaz pe

    rutin (reflexe ritmice) i experien.

    Sunt ns i cazuri cnd oferul se confrunt cu situaii limit. Aceste situaii sunt de

    obicei de dou feluri:

    a) situaia este parial previzibil,

    b) situaia este total neprevzut (imprevizibil).

    De obicei decizia se ia pe baza datelor specifice fiecrui caz n parte, tandemul

    "om+main" fiind considerat un tot unitar cu o specificitate foarte ridicat. Luarea deciziilor

    se desfoar ntr-un ritm impus, specific constrngerilor din trafic (de obicei n criz de

  • timp), pe baza unor fragmente de informaie considerate eseniale, prelucrarea tuturor

    informaiilor ar lua prea mult timp. Cu ct conductorul auto prelucreaz o cantitate mai mare

    de informaii, cu att decizia va fi mai adecvat situaiei. Decizia presupune alegerea unei

    strategii ce poate fi ofensiv sau defensiv, n funcie de factori absolut subiectivi. De

    exemplu hotrrea de a accelera n cazul unei depiri riscante este o decizie ofensiv, iar

    hotrrea de a frna poate fi calificat ca o decizie defensiv.

    Cercetrile au evideniat dou tipuri de decizii:

    1) Decizii certe, care au un grad sczut de incertitudine, acestea putnd fi clasificate

    ca automatisme n conducere, cum ar fi schimbarea vitezelor, frnarea la culoarea

    roie a semaforului, aprinderea farurilor cnd se las ntunericul etc.

    2) Decizii dificil de luat. Dificultatea n luarea deciziei are la baz mai muli factori

    cum ar fi:

    a) prudena excesiv poate conduce la luarea unor decizii greite tocmai din dorina de a

    nu grei! De exemplu n momentul n care ncepe, pe neateptate o ploaie foarte

    puternic, o avers, oprim brusc maina, pe partea dreapt, pentru a nu produce un

    accident din cauza vizibilitii reduse. Oprirea se face pe carosabil nu ntr-o parcare

    sau n afara oselei. Este evident c n acest fel am pus n pericol traficul, deoarece

    mai mult ca sigur oferul din spate nu se ateapt la o manevr att debrusc i poate

    intra n coliziune cu maina oprit neregulamentar, dar cu bune intenii!

    b) Asumarea unor riscuri excesive, este o problem mai delicat. Cine hotrte dac

    riscul a fost excesiv sau nu? De obicei se apeleaz la un observator independent

    pentru a-i spune prerea dup producerea evenimentului (accidentului). Dac din

    contra, decizia luat conduce la un final fericit, decizia a fost bun! Exemplul clasic

    l reprezint depirile numite deja riscante, fr vizibilitate, n vrf de pant, pe

    timp nefavorabil. Sunt momente cnd asumarea unor riscuri excesive sunt ultima

    soluie la o situaie dat, dar trebuie considerat i faptul c pentru a ajunge n aceast

    situaie limit sa trecut peste mai multe praguri de risc acceptabil, care cumulate au

    condus la situaia de criz.

    Procesul asumrii riscurilor excesive poate avea la baz mai multe cauze, unele

    obiective cum ar fi:

    - slaba pregtire n general sau n particular;

    - slab pregtire pentru a conduce un automobil n siguran;

    - lipsa de experien;

    - labilitate psihic;

  • - factori puternic perturbatori cum ar discuii violente n contradictoriu cu pasagerii din

    main, muzic, telefonul mobil etc.

    Ali factori care s influeneze tipul decizional:

    - vrsta conductorului auto;

    - sexul, tiut fiind c femeile iau n cele mai multe cazuri decizii prudente, ce implic un

    risc minim, brbaii oscilnd continuu ntre pruden i risc;

    - oferi profesionist sau amator, experiena primei categorii conduce la decizii prompte

    i de calit

    Actul de cizional n timpul conducerii unui automobil trebuie contientizat,

    responsabilizat. Conducerea preventiv este de fapt "decizia" optim pe care o poate lua

    orice conductor n momentul n care se suie la volan. De fapt, mare parte din sigurana

    traficului se bazeaz pe aceast decizie, luat de marea majoritate a conductorilor auto.

    Acetia conducnd preventiv, contracareaz tendinele agresive, generatoare de situaii limita,

    ale unui numr foarte mic de conductori auto care nu respect normele elementare de

    circulaie i ale bunului sim.

    3. FACTORII DE RISC N CONDUCEREA AUTOMOBILULUI I. STRESUL N CONDUCEREA AUTOVEHICULELOR

    De ce este condusul unui autovehicul stresant?

    Rutina conducerii n trafic presupune evenimente i incidente ce se succed continuu.

    Evenimentele corespund manevrelor obinuite necesare procesului conducerii vehiculului

    cum sunt, pornirea, oprirea la stopuri, urmrirea benzii de rulare, schimbarea benzilor,

    frnarea, schimbarea vitezelor etc. La aceast activitate de rutin se adaug incidentele,

    clasificate ca evenimente neprevzute, cum ar fi; depiri periculoase, ciocnirile evitate n

    ultimul moment, pietoni ce traverseaz fr a se asigura, vehicule

    ce-i schimb brusc direcia de deplasare fr asemnaliza, etc., indiferent din cauza cui se

    produce incidentul. Evenimentele i incidentele din timpul procesului de conducere pot

    produce dezechilibre psihice de scurt durat sau de lung durat (stri de oc) capabile s

    produc sentimente foarte putenice (panic, fric, surpriz, furie) i ca urmare o gndire

    iraional, generatoare de accidente.

    Conducerea are dou componente structurale n opoziie, componenta previzibil i

    componenta imprevizibil. Acestea se manifest n acelai timp, ponderea lor n procesul de

    conducere fiind n continu modificare. Procesele mentale ce se desfoar n timpul

  • condusului sunt influenate i de antagonismul dintre sentimentul de libertate pe care-l ofer

    deplasarea cu automobilul, unde doreti, cnd doreti i restriciile impuse pe timpul

    deplasrii de regulile de circulaie. Din acest antagonism, de multe ori, apar situaiile

    neprevzute.

    Cercetrile de specialitate au identificat un numr mare de aspecte conflictuale ce apar

    n procesul de conducere, aspecte ce devin factori de stres.

    a) Imobilitatea din timpul conducerii este generatoare de tensiuni, att fizice ct i

    psihice, din cauza restriciilor impuse micrilor corpului, a oboselii ce apare din

    cauza imobolismului i a neateniei din cauza activitii rutiniere din timpul

    conducerii, mai ales pe distane mari n condiii de trafic moderat.

    b) Reglementrile i regulile de circulaie impuse conductorilor sunt generatoare

    de stres. Automobilele i camioanele au posibilitatea s se deplaseze cu viteze mult

    peste cea impus. Tentaia de a depi aceast limit i frica de a nu fi prins de

    agenii poliiei rutiere, produc o ncordare continu, un stres continuu celor ce

    ncalc legislaia. Impunerea i respectarea legilor i regulamentelor, sunt o

    necesitate obiectiv tocmai pentru a prentmpina haosul pe osele. n realitate

    conductorii, de multe ori incontient, n mod repetat au tendina de a le nclca,

    mai ales atunci cnd prin preajm nu este nici un poliist!

    c) Ambuteiajele rutiere i n general secvene n circulaie cnd traficul normal este

    blocat din diverse motive (accidente, fenomene naturale, ploi, ninsori, etc.) produc

    stri de anxietate legate de ntrzierea la destinaie. Aceast anxietate, generatoare

    de stres conduc la adaptarea unor decizii riscante, la luarea unor decizii ce pot

    genera accidente. Stresul este amplificat i de faptul c oferul blocat n trafic nu

    se poate mica n voie, accentund sentimentele de frustrare, panic sau chiar

    claustrofobie.

    d) Teama de a nu avea accidente combinat cu teama de a nu strica maina, nu din

    cauza ta, ci datorit altor conductori auto care nu respect regulile, conducnd

    periculos sau din cauza factorilor meteo, induc o stare de stress permanent,

    necontientizat, dar care ridic anxietatea i irascibilitatea la volan cu cocnsecine

    grave.

    e) Invadarea intimitii. Spaiul interior al automobilului este considerat de

    majoritatea conductorilor ca fiind un spaiu strict personal, un teritoriu ce nu

    poate fi nclcat de nimeni fr acceptul conductorului. n acest spaiu el face

    legea i ateapt obedien din partea pasagerilor i chiar a celorlali participani

  • la trafic. De fapt este un motiv n plus de a fi stresat de comportamentul celorlali

    participani la trafic n strns legtur cu invadarea intimitii sale.

    f) Diversitatea foarte mare a conductorilor auto din toate punctele de vedere,

    vrst, sex, pregtire, stare emoional. S nu se neglijeze faptul c licena de

    conducere a unui automobil este, prin extrapolare, echivalent cu un permis de port-

    arm. Starea social i material pune o amprent foarte uor de observat asupra

    stilului de conducere. Regulamentele i regulile de circulaie sunt concepute pentru

    a putea fi respectate de toi cei care intr n posesia unui permis. De aici

    responsabilitatea foarte mare pe care o au persoanele care examineaz i acord

    permise de conducere auto. Seriozitatea examenelor psihologice este de asemenea

    foarte important pentru depistarea timpurie a persoanelor inapte psihic s fac

    fa stresului conducerii unui automobil.

    g) Activitile colaterale conducerii cum sunt conversaia cu pasagerii, mncatul,

    fumatul, manevrarea radioului, etc disip atenia conductorului mrind gradul de

    periculozitate n conducere. Ca dovad a importanei acestor aspecte conflictuale

    n timpul conducerii s-a interzis, n toat lumea, folosirea telefoanelor mobile. Este

    permis folosirea acestora numai dup oprirea n siguran a automobilului.

    Evident, faptul c nu toat lumea respect aceast restricie crete gradul de

    periculozitate a traficului mrind factorul de stress.

    h) Exagerarea calitilor n conducerea automobilului i minimizarea propriilor

    greeli creaz n cazul producerii acestor greeli a unor sentimente de insatisfacie

    datorat nenelegerii juste, din punctul personal de vedere, a desfurrii

    evenimentului n discuie. Acest comportament produce sentimente de furie i

    frustrare tuturor celor implicai mrind gradul de stress.

    i) Pierderea obiectivitii n cazul producerii unor evenimente rutiere se produce,

    spun psihologii, din tendina fireasc de a cuta vinovatul n alt parte. Aceast

    lips de obiectivitate are tendina de a modifica, uneori incontient, modul de

    relatare a desfurrii evenimentului rutier, insistnd pe faptele ce vin n sprijinul

    afirmrii nevinoviei personale. Subiectivitatea crete stresul din cauza emoiilor

    negative puternice pe care le creaz. Creterea stresului n astfel de situaii poate

    conduce la manifestri violente periculoase.

    j) Actul conducerii automobilului se desfoar ntr-un mediu stresant, starada

    sau oseaua. Mediul este zgomotos, stimulii vizuali, mirosuri specifice, situaiile

    neateptate abund. Mediul este impredictibil, neprimitor. Devine din ce n ce mai

  • dificil adaptarea, care se face cu un consum nervos din ce n ce mai mare,

    condusul devine mai stresant, mai periculos.

    k) Ambiguitatea comunicrii cu ceilali participani la trafic induce stri tensionate

    productoare de stres. Este foarte dificil s ghiceti ceea ce va face maina din faa

    ta, de exemplu, semnalizeaz stnga i o ia la dreapta! Acest tip de comportament

    cere o concentrare din ce n ce mai mare la volan, condusul devenind tot mai puin

    o plcere a vieii.

    l) Precaritatea pregtirii noilor conductori auto, nu din cauza instructorilor, ci

    din cauza faptului c lipsa de experien n conducere nu poate fi suplinit de

    sfaturi. Mediul n care se conduce este din ce n ce mai ostil i stresant, depinde de

    prea multe variabile, iar lipsa de experien nu face dect s agraveze aceast

    situaie. De exemplu iarna dup cderea primei zpezi nu este recomandat s

    circuli una, dou zile pentru ca cei fr experien care sunt un adevrat pericol n

    astfel de situaii s se elimine de la sine, ori fac accidente ori i dau seama c nu

    fac fa i se retrag din trafic. Dup aceast perioad cei experimentai pot circula

    n relativ siguran. Toi aceti factori determin ntr-o msur diferit starea de

    stress a oferului. Rspunsul la stres depinde de factori subiectivi, cum ar fi;

    constituie psihic, rezisten la oboseal, autocontrol i de o serie de factori

    obiectivi care nsumai determin comportamentul conductorilor auto.

    II. FENOMENUL CONDUCERII AGRESIVE (furia oselelor)

    n capitolul precedent am trecut, pe scurt este drept, n revist principalele cauze ale

    apariiei stress-ului n timpul conducerii. De cele mai multe ori starea de nemulumire aprut

    ca o consecin a stress-ului se transform n agresivitate la volan. Agresivitatea se manifest

    la nceput cu timiditate, cteva claxoane, gesturi cu nelesuri mai mult sau mai puin

    echivoce, admonestri verbale, care pot avea un diapazon foarte larg, de la sfaturi

    prieteneti pn la invective greu de reprodus. Acest rzboi al nervilor culmineaz cu

    executarea unor manevre foarte riscante (depiri, n zone foarte periculoase, mrirea

    necontrolat a vitezei de deplasare sau chiar ciocnirea voluntar a vehiculului incriminat cu

    propriul automobil). Nu de puine ori pn la sosirea poliitilor protagonitii ncearc

    rezolvarea diferendului cu ajutorul pumnilor.

    Cei ce conduc mult au constatat, din proprie experien, ce poate face starea de

    nervozitate i agresivitate. Acest fenomen st la baza multor accidente care nu au o cauz

    clar. Cercettorii n domeniu au ajuns la concluzia surprinztoare, c acest comportament

  • este o norm cultural dobndit prin educaie i nu este un comportament deviant de la

    normal! Predispoziia spre o conducere agresiv se capt nc din copilrie, cnd copilul, ca

    pasager, urmrete reaciile adulilor care conduc. Acest fenomen este accentuat de vrst,

    ajuni n pragul maturitii tinerii sufer de aa numitul teribilism juvenil care se manifest

    i mai trziu, dar sub form de agresivitate crescut la volan.

    Gradul de agresivitate este strict determinat de caracteristicile personale ale

    conductorilor (sex, educaie, vrst, personalitate) i de factorii sociali cum sunt, ocupaie,

    locul n ierarhia social, succesul n viaa social.

    Cercetri recente (James, 1998) au scos n eviden forme specifice ale

    comportamentului agresiv comparativ la femei i la brbai.

    Norme de conducere nclcate Brbai

    %

    Femei

    %

    ntoarcerea ilegal a mainii 18 12

    Nesemnalizarea schimbrii benzii de rulare 26 20

    Nerespectarea distanei de siguran n mers 15 13

    Trecerea pe culoarea roie a semaforului 9 7

    njurturi la adresa celorlali conductori 59 57

    Depirea vitezei legale cu 20...40 km/h 46 32

    Admonestare prin ipete a celorlali conductori 34 31

    Ambalare motorului ca semne de rspuns la provocri 12 8

    Gesturi insulttoare 28 20

    Orbire cu farurile 25 13

    Frnare violent pentru pedepsirea urmritorului 35 29

    Tierea deliberat a drumului cuiva 19 10

    Folosirea mainii pentru a bloca drumul 21 13

    Folosirea mainii ca arm de atac 4 1

    Urmrirea unei maini ca pedeaps 15 4

    Angajarea ntr-o btaie cu pumnii 4 1

    Diferena de procentaj la toate capitolele n favoarea brbailor a confirmat faptul c

    acetia conduc mai agresiv. n acelai timp diferenele mici ntre sexe sugereaz faptul c un

    comportament violent la volan nu este apanajul brbailor. n plus femeile au tendina s

    conduc mai mult n orae dect brbaii datorit preocuprilor specifice, copii la coal,

  • cumprturi i alte activiti care cer o deplasare zilnic cu multe opriri. Pe de o parte este

    bine deoarece statistic femeile produc mai puine accidente.

    Cercetrile au scos n eviden faptul c stresul produs de conducerea automobilului

    are efecte nefaste similare asupra sntii individului, ca stresul produs de problemele de la

    serviciu sau alte forme (APA Monitor 1996).

    n general exprimarea direct a agresivitii n timpul conducerii este reprimat din

    cauza fricii de pedeaps, dar stresul rmne i provoac dezechilibre la nivel fiziologic. O cale

    a reducerii acestei tensiuni o reprezint educarea voinei i contientizarea faptului c un

    comportament violent nu ajut la rezolvarea problemelor. Abordarea cu calm a situaiilor

    neplcute cu care se confrunt conductorii auto pe strzi n orae i pe osele ar reduce

    drastic numrul de accidente grave. Conducerea preventiv trebuie s devin norm de

    civilizaie, ce se deprinde din copilrie odat cu celelalte norme de bun purtare.

    III. EXPERIENA I FACTORI DE RISC N ACCIDENTOLOGIA AUTO

    List principalilor factori de risc legai de experiena n conducerea automobilului a

    fost ntocmit pe baza datelor culese din statistici i a testelor psihologice completate de

    conductori auto amatori i profesioniti scoate n eviden factori i combinaii de factori

    care conduc la producerea accidentelor rutiere, tiut fiind c acestea se produc ntotdeauna din

    mai multe cauze. n funcie te manifestarea temporal fa de momentul producerii

    accidentului foctorii de risc se mpart astfel:

    a) Dependena de timp (viteza cu care circul)

    - utilizarea unor automobile cu puteri mari ale motorului ce pot depi cu uurin

    viteza maxim admis prin lege. Acest lucru se ntmpl mai ales cnd se

    utilizeaz maini mprumutate sau nchiriate cu caracteristici tehnice mult

    superioare celor cu care era nvat conductorul;

    - conducerea cu viteze ridicate pe un drum necunoscut, conductorul fiind incitat de

    faptul oseaua este puin circulat, aparent pustie. n acest caz se ntrunesc toate

    condiiiloe pentru un accident grav;

    - uurin n a nclca legile de circulaie, mai eles n condiii meteo nefavorabile

    sau pe timp de noapte cnd oferii apreciaz c nu este cazul s se mai team de

    radare, de intervenia poliiei n general. Aceast motivare psihologic st la baza

    conducerii cu viteze foarte mari n astfel de condiii, motiv pentru care i

    accidentele produse sunt foarte garve.

    b) Timpul scurs de la obinerea carnetului de conducere

  • Vechimea n conducere este un factor ce variaz ca importan n timp. Imediat

    dup obinerea carnetului crete riscul de accidente din cauza lipsei de experien.

    Pn la 5 7 ani vechime ansele de a produce accidente sunt ridicate din cauza

    supraestimrii posibilitilor (teribilismul juvenil dublat de lipsa de experien este o

    cambinaie de multe ori fatal). Dac conductorul scap de aceast perioad

    urmeaz o etap de timp mai lung, de ordinul zecilor de ani cnd ansele producerii

    de accidente scad datorit experienei acumulate i a seriozitii care vine odat cu

    vrsta. Urmeaz a treia perioad n care crete riscul de accidente, din cauza

    diminurii capacitilor fizice ale conductorului auto. Odat cu naintarea n vrst

    scade acuitatea vizual i auditiv, scade viteza de reacie, scade rezistena fizic n

    general. Aceste deficiene ce apar odat cu vrst sunt compensate, n parte, de

    experiena acumulat de-a lungul anilor n conducerea vehiculelor. Este cunoscut

    remarca celor mai tineri care imediat categorisesc pe cineva care conduce prudent cu

    calificativul conduce btrnete. n acelai timp, nu nseamn c cineva care are 30

    de ani de cnd are carnet i a condus numai cteva mii de km se poate numi un ofer

    cu experien. Aceti conductori intr n categoria aa numiilor oferi de

    duminic care prezint un grad ridicat de risc n traficul extra-duminical pentru

    ceilali participani la trafic prin lipsa de experien! Este foarte important ca acest

    categorie s realizeze riscul pe care-l reprezint pentru alii, avnd dou opiuni, ori

    conduc mai mult ori se las de ofat. Ca o parantez, trebuie precizat c la extrema

    cealalt, a oferilor de raliuri, acetia se antreneaz conducnd n jur de 400 km/zi 7

    zile din 7 n perioadele premergtoare concursurilor.

    c) Factori de risc se acumuleaz n perioada parcurgerii traseului.

    n primul rnd oboseala ce se instaleaz dup un numr de ore de conducere. Se

    recomand pauze la fiecare, cel mult dou ore de condus. Oboseala este nsoit de

    somnolen. Aceasta apare i datorit monotoniei traseului strbtut. Este mai mult ca sigur c

    nu te apuc somnul pe un drum de munte sinuos, dificil.

    Starea de oboseal poate fi agravat de consumul de alcool sau de medicamente cu

    efecte psihotrope. n toate aceste cazuri bunul sim al conductorului i spune cuvntul.

    Este de preferat o ntrziere de o or unui accident grav. De subliniat faptul c accidentele de

    circulaie care au drept cauz adormirea la volan se ncadreaz ntre cele cu consecine foarte

    grave. Exist i aici tot soiul de teribilisme gen am condus fr ntrerupere 24 de ore, da,

    de data aceasta a scpat ca s povesteasc, dar data viitoare?

  • d) Factorii de risc care apar pe perioade scurte de timp i care de obicei preced

    un accident sunt urmtorii:

    - vitez prea mare n condiiile date, chiar dac aceasta se ncadreaz n limitele

    legale (de obicei nu se ncadreaz). Aceast neadaptare a vitezei apare ca o consecin a unui

    cumul de factori de risc enumerai anterior, precum oboseala, lipsa de experien, etc.

    Conductorul i asum un risc prea mare, nu mai este n stare s aleag un optim n materie

    de risc i pierde!

    - factori meteo neateptai: ploaie foarte abundent, ghea pe osea, un viraj foarte

    strns pe care nu l-a observat la timp i multe altele. i n acest caz factorii de risc se

    acumuleaz pe neobservate conducnd la inevitabil.

    Folosirea telefonului mobil n timpul conducerii este printre ultimii i unul dintre cei

    mai la mod factori de risc. Convorbirile telefonice n timpul condusului produc o serie de

    reacii (bucurie, furie, neputin, etc) care au influene imediate asupra siguranei deplasrii.

    Dac se conduce n ora unde viteza de circulaie este mai mic consecinele nu vor fi prea

    grave, dar pe osele la viteze mari manevrarea telefonului mobil n timpul conducerii poate fi

    fatal att pentru utilizator ct i pentru ali participani la trafic.

    e) Factori de risc care apar la cteva secunde nainte de producerea accidentului:

    Lips de concentrare. oferul din diferite motive i ndreapt privirea n alt parte prsind pentru prea mult timp urmrirea traseului pe osea (strad).

    Aceast distragere a ateniei poate avea foarte multe cauze, din interiorul

    vehiculului propriu sau evenimente de pe drum, peisaje, reclame etc.

    Tot n aceast categorie se nscriu i manevrele brute greu de anticipat de ctre ceilali participani la trafic.

    Sintetiznd, se poate spune c nici un accident nu poate fi redus doar la unul din

    elementele sale. Aceasta se produce datorit unor relaii defectuoase dintre una sau

    mai multe persoane, una sau mai multe mijloace de transport i infrastructura rutier.

    ntotdeauna se spune acest accident putea fi evitat dac, acest dac fiind de

    multe ori un fleac, cum ar fi o clip de neatenie, dar n marea majoritate a cazurilor, a

    accidentelor, ele sunt urmarea unui cumul de factori de risc care depesc, din

    diferite motive, puterea de sintez, de previziune, a conductorului. Dac oricare

    din aceti factori de risc ar fi fost eliminat accidentul nu s-ar fi produs.

  • IV. AFECTIVITATEA CA FACTOR DECIZIONAL

    Statisticile arat c 90% dintre accidentele rutiere sunt datorate comportamentului

    inadecvat al factorului uman. S-a constatat c factorul uman din tandemul om-main

    influeneaz decisiv comportamentul acestui sistem prin doi factori i anume:

    - timpul de reacie,

    - emotivitate.

    Timpul de reacie este definit ca fiind timpul scurs de la receptarea pericolului, pe

    ci senzoriale, pn la momentul reaciei de tip mecanic a corpului, de obicei micri ale

    membrelor, capului etc. Aceast mrime are valori cuprinse ntre 0,25s 1s, ca timpi normali

    de reacie. Aceti timpi sunt influenai de o serie de factori cum ar fi, gradul de concentrare,

    de atenie, stare fizic (oboseal, somnolen), alcoolul, vrsta, antrenament, experien,

    intuiie

    Emotivitatea este strns legat de procesele afective, care sunt definite ca fiind fondul

    i latura energetic a vieii psihice. Procesele afective ar mai putea fi definite i ca procese ce

    declaneaz i susin energetic procesele adaptive i de luare n stpnire a ambianei (Prof.

    Paul Popescu-Neveanu). S-a constatat c emoiile anticipeaz desfurarea evenimentelor.

    Mecanismul exact care st la baza acestui comportament este foarte greu de descifrat. Totul se

    petrece ca i cum am putea privi n viitor, e drept pentru o perioad foarte scurt de timp, dar

    suficient pentru a vedea emoional ce se va ntmpl!

    Din aceast cauz, n cazul conductorilor auto este foarte important ca acetia s-i

    stpneasc emoiile, procesul de autocontrol al acestora fiind dobndit prin exerciiu, dar de

    cele mai multe ori este un dat al constituiei psihice al fiecruia. Persoanele care reacioneaz

    violent la stimuli nevinovai (o u trntit, un zgomot mai puternic, o apariie brusc) trebuie

    s se gndeasc de dou ori nainte de a-i dori carnetul de conducere auto.

    Emoia este definit ca un ansamblu de reacii cu caracter adaptiv. n esen emoiile

    mobilizeaz energetic organismul. Acestea, emoiile, apar n situaii neprevzute declannd

    reacii de alarm care cer a adaptare rapid psihomotorie la situaia nou aprut. n mod

    paradoxal n situaii limit toate simurile se ascut, percepia fiind foarte bine focalizat. n

    acelai timp reacia de rspuns se elaboreaz ntr-un timp record, aproape fr s ne gndim,

    dovad a faptului c rspunsul este bazat, n primul rnd, pe automatisme. Avnd un

    antrenament adecvat i experien n domeniul n care discutm, de multe ori reacia automat

    este dublat de aprecierea voit (voluntar) a evenimentelor ce se succed, hotrrea final

    fiind una gndit mai mult dect condiionat de un automatism. Ca exemplu, s ne gndim

    ce face un conductor auto cnd in fa i apare brusc un obstacol? n primul rnd apas cu

  • putere pe frn (reacie automat), dup care ncepe s evalueze situaia. n cazul oferilor

    neexperimentai acetia rmn cu piciorul blocat pe frn i nu mai ncearc nici o alt

    manevr de evitare. Sunt foarte multe cazuri n care o simpl micare a volanului ar fi evitat

    accidentul sau ar fi redus gravitatea acestuia, dar nu se ntmpl aa. Spunem c s-a blocat

    din cauza emoiei i este adevrat. Cei ce pot trece de acest blocaj pot evita accidentele sau

    diminua gravitatea lor. Acest lucru trebuie nvat, trebuie explicat nceptorilor care nu au

    nc experiena necesar. Din pcate numai expunerea acestor principii nu este suficient i n

    final tot experiena i spune cuvntul.

    Fiziologic emoia se manifest prin modificarea ritmului cardiac (creterea acestuia),

    creterea tensiunii arteriale, creterea secreiei salivaro-sudoripar, excitarea segmentului

    vegetativ i creterea nivelului de adrenalin din snge.

    Componenta emoional afectiv are dou forme de manifestare:

    - forma latent, ca stare general de fond,

    - forma activ, ca trire actual.

    Activitatea de conducere a unui vehicul fiind rapid modificabil, din cauza

    imprevizibilitii are un coeficient ridicate de tensiune afectiv, de stress, tensiune care este

    ntreinut de contiena riscului continuu la care te expui cnd te urci la volan. Chiar dac

    mult lume spune c a conduce este o plcere, o destindere, de fapt acetia schimb un stress

    (provocat de problemele zilnice de la serviciu de exemplu) cu un alt tip de stress, care prin

    faptul c acapareaz emoional, volitiv i motor, estompeaz cealalt surs de tensiune.

    Strile emoionale ce apar n timpul conducerii sunt: surpriz, alert, fric, spaim,

    stupoare, bucurie, ncntare. Dup cum se poate constata paleta tririlor emoionale la volan

    este foarte larg. n acelai timp trebuie subliniat faptul c toate aceste triri au influene

    negative asupra siguranei circulaiei. Efectul nu depinde de felul fririi, dac este pozitiv

    sau negativ, ci de intensitatea i durata acesteia. Se apreciaaz c 20% din accidentele

    datorate factorului uman au la baz emoii puternice, explozive cu efect dezorganizant.

    Literatura de specialitate adopt o scar a emoiilor pe trei niveluri:

    - hipoemotivi, acetia au tendina de a subaprecia pericolul real i n consecin

    sunt tentai n a-i asuma riscuri inutile;

    - normoemotivi, persoanele din aceast categorie se comport n limite normale,

    apreciind cu justee valoarea riscului ntr-o situaie dat. Aceste persoane,

    echilibrate, sunt recomandate pentru conducerea autovehiculelor;

    - hiperemotivii sunt persoane care supraapreciaz periculozitatea unei situaii, intr

    n panic uor i iau decizii eronate sub imperiul emoiilor.

  • O alt form de emotivitate, mai puin evident, este anxietatea, care se manifest

    prin retragerea n sine, tema de nou, de imprevizibil, scade stpnirea de sine, scade

    capacitatea de mobilizare, apare deruta n aciuni. Toi aceti factori sunt defavorizani

    sporind riscul de producere a accidentelor de orice fel, inclusiv cele de circulaie.

    Un alt factor emotiv important este rezistena la frustraii. Aceast tip de emoie apare

    deoarece n procesul conducerii automobilului exist momente de insatisfacie cum ar fi,

    timpul petrecut ateptnd ntr-o intersecie, sau la o trecere la nivel cu cale ferat, sau timpul

    pierdut n traficul blocat. Frustrarea apare i cnd eti depit de un alt vehicul, sau cnd

    constai stupiditatea altor conductori. Factorii de mediu pot induce aceast stare, dublat de

    starea de panic cum ar fi circulaia pe cea, ploaie abundent etc. Dac conductorul

    reuete s-i pstreze calmul n astfel de situaii scade semnificativ riscul de producere a

    accidentelor.

    Cercetrile n domeniu au definit ca parametri ai afectivitii, gradul de maturizare

    emoional, avnd urmtoarele trepte:

    - maturizarea emoional perfect;

    - maturizarea emoional normal; echilibru emoional (cel mai important pentru un

    bun conductor auto);

    - maturizarea emoional medie;

    - imaturizare emoional, apar tendine i manifestri ale unei lipse de maturizare

    emoional;

    - uoar imaturitate emoional;

    - conduit afectiv adolescentin;

    - conduit afectiv copilreasc;

    - infantilism.

    De remarcat, nc o dat faptul, c un bun conductor auto trebuie s fie pe scara

    emotivitii la mijloc, pentru a putea realiza justa valoare a riscului fr a intra n panic,

    acesta fiind pe scurt profilul unui ofer sigur.

    Factorul atenie are mai multe aspecte sub care poate fi abordat, i anume:

    - cantitativ, de fapt gradul de concentrare al subiectului, definete cantitatea de

    informaii pe care aceasta o poate decela din mediu;

    - calitativ, se refer la acumularea informaiei pe care o primete, fineea detaliilor,

    viteza cu care reuete s deceleze detaliile;

    - n relaie cu percepia, aceasta, percepia, se definete ca fiind un proces psihic prin

    care obiectele si fenomenele din mediul nconjurtor, ce acioneaz nemijlocit

  • asupra organelor de sim, sunt reflectate n totalitatea nsuirilor lor, ca un ntreg

    unitar, percepia fiind de fapt imaginea ce rezult n urma acestei reflectri. Este

    evident faptul c percepia este n strns legtur cu atenia, aceasta din urm

    determinnd, de fapt, calitatea percepiei. O percepie corect a desfurri

    evenimentelor ce ne nconjoar conduce la luarea unor decizii corecte privind

    comportamentul nostru pe viitor n condiiile date. Deciziile corecte sunt de fapt

    baza unui comportament corect n trafic;

    - nvarea; atenia se educ! Sunt tehnici speciale de concentrare care sporesc

    calitatea i cantitatea informaiei culese din mediu, n unitate de timp. nvarea

    este strns legat de experien. Practic cu fiecare kilometru parcurs experiena

    conductorului auto se mbogeste, acesta "nva" sa fie mai atent, nva la ce s

    fie atent, formndu-i o scar "valoric prioritar" a fenomenelor i situaiilor ce

    merit atenie!

    - motivaia, este de fapt tot o form de ierarhizare a prioritilor, privind zonele i

    fenomenele crora le acordm o "atenie mai mare". Motivaia depinde de

    prioritile stabilite anterior procesului percepiei. n fincie de "starea " mediului

    nconjurtor la un moment dat se stabilesc prioritile i motivarea ordinii n care

    ne concentrm atenia asupra unui fenomen sau altuia.

    - memoria are o importan foarte mare n procesul concentrrii ateniei. Atunci

    cnd se ntlnesc fenomene sau situai prin care subiectul a mai trecut, acesta i

    amintete tipul de reacie, acionnd fr a mai "pierde" timpul cu analiza. Atenia

    ndreptat asupra fenomenelor i situaiilor cunoscute va scdea, prioritate avnd

    fenomenele i situaiile noi.

    Toate aceste aspecte ce influeneaz atenia pot fi nglobate i definite ca realiznd

    flexibilitatea ateniei , ce este de fapt, o nsuire structural ce integreaz proprieti de

    mobilitate i suplee n capacitatea de deplasare eficient, voluntar, cu finalitate adaptiv.

    Studiile au evideniat patru tipuri de erori datorate lipsei de atenie.

    1. Erori datorate ineriei i rigiditii n percepia schimbrii. Ineria i rigiditatea se

    manifest, de fapt, la nivel mental. n momentul n care sunt observate schimbri

    acestea sunt ignorate, situaia i faptele date fiind asimilite unor situaii i fapte trite,

    memorate, de multe ori asemntoare, a cror "rezolvare" estre cunoscut. De fapt, n

    ansamblu situaia pare cunoscut dar, mici detalii (observate sau nu) fac diferena, iar

    decizia luat pe baza experienei anterioare poate fi fals cu consecine grave, mai

    ales cnd este vorba despre conducerea unui automobil.

  • 2. Erori datorate lentorii cu care se acioneaz (reacioneaz). Incetineala n luarea

    deciziilor este n parte datorat lipsei de concentrare, lipsei de ateniei, i n parte

    vitezei de reacie la stimuli. Viteza de reacie depinde de factori obiectivi, cum ar fi,

    vrsta, condiiile de mediu (timp ploios, cea, n general vizibilitate redus),

    mascarea de ctre alte vehicule, arbori, case, etc. Factorii subiectivi sunt: gradul de

    oboseal, consumul de alcool sau medicamente cu efecte psihotrope, droguri, stare

    general proast datorit unor boli (grip, raceal, infecii toxico-alimentare).

    3. Erori de precizie. Deciziile luate se bazeaz pe un numr prea mic de factori ce

    influeneaz desfurarea evenimentelor. Datorit lipsei informaiei precizia aprecieri

    evenimentului este sczut, consecina fiind o decizie cu un grad sczut de eficien,

    chiar periculoas n unele cazuri.

    4. Erori ce se datoreaz "neateniei". Este clar c n momentele de neatenie la volan, o

    serie de detalii nu sunt percepute, situaia este greit apreciat cu consecine mai mult

    sau mai puin grave.

    V. PASAGERUL DIN MAIN

    1. Pasagerul poate fi cel mai bun prieten i n acelai timp cel mai ru duman.

    - pasagerul trebuie s accepte stilul de conducere al oferului;

    - pasagerul nu trebuie s dea natere la conflictele, sa se abin din a critica stilul de

    conducere al celui sau celei de la volan. Disputele, verbale desigur, sunt cel mai ru

    lucru pe cere-l poate face un pasager, punnd n pericol viaa sa si a celor din main;

    - fiecare conduce cunoscndu-i limitele, ce impun un anumit stil de conducere

    personificat, de aceea nu este bine sa critici stilul de conducere chiar dac nu-i place;

    - pasagerii trebuie s nvee s fie de ajutor conductorului auto, cnd acesta l cere.

    2. Foarte mare atenie la bicicliti. Acetia sunt frustrai, geloi de multe ori needucai, ei

    nu ncearc s neleag psihologia conductorului, avnd impresia c dac ei te aud i te vd,

    (mai ales noaptea) i cel de la volanul mainii l vede, concluzie cu deznodmnt fatal uneori

    pentru biciclist. .

    3. Pietonii. i unii i alii ar trebui sa fie mai nelegtori mai curtenitori n relaia direct

    ca participani la tarfic.

    Strzile sunt fcute pentru maini nu pentru pietoni pentru acetia sunt fcute trotuarele!

    Toat lumea ar trebui s experimenteze ct mai multe mijloace de transport pentru a le

    nelege specificitatea.

  • Numrul celor ce ncalc grosolan legea este foarte mic. Dar, din cauza

    acestei minoriti, care nu poate fi ignorat, toi ceilali participani la trafic

    trebuie s fie foarte ateni i s conduc preventiv.

    Examen: Acesta va cuprinde trei mici disertatii pe o tema data, ca in exemplul urmtor. 1. Dezvoltati ideile cuprinse in paragraful de mai jos. Exemplificai.

    Educatia conductorilor presupune mai mult dect s fie:

    - educai nu numai n sensul de a avea o diplom.

    - o persoan (cu grade universitare) care nu tie ce se ntmpl cnd frnezi brusc pe

    ghea este la fel de periculoas ca un biciclist sau un crua care nu tie s citeasc

    sau care nu tiu nici un semn de circulaie .

    - oferii trebuie s-i pstreze calmul dac constat comportamente anormale la alii i

    s ncerce s evite o confruntarea.

    Conducerea autovehiculelor se face n primul rnd cu bun sim, iar acesta se

    dobndete greu i se pierde uor!