CuprinsCap I Notiuni generale. Cap II Protecia special a copilului II.1 Plasamentul II.2 Plasamentul n regim de urgen II.3 Supravegherea specializat II.4.Adoptia Cap III Institutiile cu atributii in protectia copilului. Bibliografie

Capitolul I.Notiuni generale.Creterea i ocrotirea copilului se realizeaz de ctre prini. Dac unul dintre ei este n imposibilitatea de a-i manifesta voina, ocrotirea se realizeaz de ctre cellalt printe. Exist ns situaii n care acetia au decedat ori dei sunt n via se afle n imposibilitatea permanent de a-i exercita drepturile i ndatoririle. Ideea implicrii statului, fie direct, fie prin intermediul diferitelor instituii comunitare abilitate n ocrotirea copiilor ai cror prini sunt n imposibilitate permanent sau temporar de a-i ngriji copiii a fost acceptat abia n sec. XX. Protectia se realizeaza prin modalitati institutionale ,fiind o coordonanta majora a societatii organizate in stat.Ea vizeaza cresterea psihosomatica a copiilor,formarea si educarea lor in raport direct cu normele morale,sociale si juridice ,cu valori promovate de societate,cu idealurile lor umaniste universale.1 Prin intermediul legislaiei i standardelor internaionale n materia drepturilor omului, sec. XX a consemnat obligaia pozitiv a statului de a ocroti copiii aflai n dificultate acei copii care nu beneficiaz de condiii suficiente, necesare dezvoltrii i asigurrii sntii fizice i psihice. Prin urmare convenia cu privire la drepturile copilului prevede n art. 20 alin. 2 obligativitatea statelor pri de a asigura copilului asisten alternativ, n acord cu legislaia lor internaional. Sursa acestor obligaii o reprezint principiul general conform cruia copilul nu poate fi, n nici un moment lipsit de grij i ocrotire. Dup legea romn, ori de cte ori copilul este lipsit n mod temporar sau permanent de ocrotirea printeasc, fie din culpa acestora, fie independent de voina lor, copilul se afl n dificultate i are dreptul la asisten special2. Pentru aceste situaii, n dreptul romn este reglementat un ansamblu de instituii socio juridice menite s asigure, n funcie de situaia concret a copilului, protecia drepturilor sale prin asisten alternativa.

1 2

Vezi Maria Harbada-Dreptul familiei si starea civila, ed UAIC Iasi,pg 267 Acest principiu este reglementat n art. 3 alin. 2 din O.U.G. 26/1997 aprobat prin legea nr. 108/1998 n care sunt preluate prevederile art. 20 alin. 1 din Convenia cu privire la drepturile copilului.

ntre acestea se numr : tutela, curatela, ncredinarea copilului (unei familii, unei persoane sau unui organism privat autorizat), ncredinarea n vederea adopiei, plasamentul, plasamentul n regim de urgen. Unele instituii vizeaz msuri temporare de protecie a drepturilor copilului, de asigurare a creterii i ocrotirii acestuia n mediu familial alternativ fiind aplicate, cel puin teoretic, concomitent cu strategii de sprijinire a familiei n scopul reintegrrii copilului. Altele reprezint msuri cu caracter permanent, n funcie de situaia care a generat instituirea ei, sau de natura instituiei. La alegerea unei instituii organismele abilitate trebuie s asigure copilului capabil de discernmnt dreptul de a-i exprima liber opinia sau asupra msurii de protecie propuse. Msurile legislative adoptate, dup ratificarea Conveniei privind drepturile copilului, au reglementat un sistem mixt care, spre deosebire de instituiile tradiionale tutela, curatela, adopia prevede distribuia drepturilor i obligaiilor de protecie a drepturilor copilului ntre stat i familia alternativ sau organisme private autorizate. Astfel, ia natere o instituie original o co-tutel n cadrul creia statul ine familia alternativ sau organismul privat autorizat exercit n comun drepturile i obligaiile de protecie i ocrotirea copilului.

Cap II Protectia speciala a copilului.Masurile de protectie sunt stabilite in atributiile consiliului judetean,respective ale consiliului local al sectorului municipiului Bucuresti care are noi structuri functionale in domeniul protectiei copilului,stabilindu-se Comisia pentru protectia copilului,Serviciul corespunzatoare.3 Dup cum am mai spus, tutela, curatela i adopia sunt msuri tradiionale de ocrotire a minorului. Exist ns i situaii cnd se impun unele msuri speciale care trebuie luate n cel mai scurt timp posibil pentru a asigura copilului continuitate n dezvoltarea sa psihic si fizic. Aceast protecie special se aplic n situaia urmtoarelor categorii de copii : copilul ai crui prini sunt decedai, necunoscui, deczui din exerciiul drepturilor printeti, declarai judectorete mori sau disprui i nu se poate institui tutela; copilul care, n vederea protejrii intereselor sale, nu poate fi lsat n grija prinilor din motive neimputabile acestora; - copilul buzat sau neglijat; - copilul gsit sau abandonat de ctre mama n uniti sanitare; - copilul care a svrit o fapt prevzut de legea penal i care nu rspunde penal. Trebuie menionat faptul c msurile de protecie special se acord pn la dobndirea capacitii depline de exerciiu sau pot fi acordate i n continuare, la cererea copilului care i continu studiile ntr-o form de nvmnt de zi, pe toat durata studiilor, dar fr a depi 26 de ani. Tot aa tinerii care nu i continua studiile, dar nici nu pot reveni n propria familie fiind confruntai cu riscul excluderii sociale, pot beneficia, la cerere, de protecie speciala nc doi ani. Aadar, msurile de protecie special sunt :3

public

specializat

pentru

protectia

copilului

si

institutiile

Maria Harbada- Dreptul familiei si starea civila, ed UAIC Iasi,pg 274

a) plasamentul b) plasamentul n regim de urgen c) supravegherea specializat

II.1 Plasamentul. Este o msur special de protecie care are un caracter temporar i poate fi dispus, dup caz, la o persoan sau familie, un asistent maternal sau la un serviciu de tip rezidenial. Persoana sau familia care primete un copil n plasament trebuie s aib domiciliul n Romnia i s fie evaluat de ctre Direcia General de Asisten Social i Protecia Copilului cu privire la garaniile morale i condiiile materiale pe care trebuie s le ndeplineasc pentru a primi un copil n plasament. Conform practicii internationale, plasamentul familial consta in incredintarea unui copil, unei persoane sau familii, alta decat parintii biologici, cu sau fara consimtamantul acestora. Familia de primire poate fi din randul familiei largite sau din comunitatea din care face parte copilul. Familia primitoare isi asuma responsabilitatile pentru cresterea si educarea copilului. Copilul primit in plasament nu devine din punct de vedere juridic membru al familiei de primire, ci continua sa apartina familiei de origine. Desi plasamentul familial si incredintarea erau considerate alternative prioritare fata de institutionalizarea copilului, in practica ele au fost si raman inca forme marginale. Plasamentul familial a avut o evolutie diferita in tarile dezvoltate. Diferentele intre tarile din Uniunea Europeana sunt foarte mari. Astfel, din totalul de copii aflati in afara familiei in Irlanda 73% sunt in plasament familial, restul fiind in plasament institutional; in Franta sunt 57%, iar in Spania 12%; in Anglia raportul intre plasamentul institutional si cel familial este de 40/60, in Olanda si Danemarca raportul este 50/50. Desi practica internationala actuala este eterogena, se pot face cateva aprecieri globale privind avantajele si dificultatile plasamentului familial. Avantajul esential al plasamentului consta in posibilitatea de a oferi copilului mediu familial provizoriu, cand acesta nu poate trai in familia naturala si nici nu poate beneficia de o

familie adoptiva. Problema esentiala a plasamentului consta in coexistenta a doua familii responsabile de soarta aceluiasi copil. Aceasta situatie trebuie sa fie pe deplin acceptata de familia care primeste copilul si sa faca obiectul unei urmariri permanente de catre personalul specializat.

In organizarea programelor, s-a avut in vedere ca plasamentul familial este un demers specific pentru care este nevoie de: cadru juridic si reglementari administrative precise; practicieni cu o formare profesionala adaptata; mijloace de control; statut clar si solid pentru familiile ocrotitoare Masura plasamentului nu se poate lua decat in cazul in care securitatea ,dezvoltarea sau integritatea morala a copilului este periclitata in familie din motive independente de vointa parintilor.4 Drept exemplu avem urmtoarea spe: Prin sentina civil nr.121 din 15 ianuarie 2001 Judectoria Reia a respins plngerea formulat de reclamanii M.G. i M.A. mpotriva hotrrii nr. 1212 din 4 octombrie 2000 a Comisiei Generale pentru Protecia Copilului Cara-Severin reclamanii au Solicitat plasamentul nepoilor M.I.R., nscut la 11.06.1992 i M.A.V., nscut la 28.12.1993. n urma investigaiilor, Comisia pentru Protecia Drepturilor Copilului a reinut c minorii al cror plasament s-a cerut nu se afl n dificultate, deoarece, dei se afl n ngrijirea bunicilor reclamani, tatl lor ntreine cu ei relaii fireti i contribuie la ntreinerea lor. Ca urmare, prin hotrrea nr.1212 comisia a respins cererea reclamanilor. Instana a apreciat c prinii fireti ai minorilor, dei triesc n concubinaj cu alte persoane, nu sunt mpiedicai din motive obiective de a se ngriji de acetia. A apreciat astfel c minorii nu se afl n dificultate n sensul O.U.G. nr.26/1997 privind protecia copilului aflat n dificultate. Prin decizia civil nr.632 din6 iunie 2001, Tribunalul Cara-Severin a admis apelul declarat de reclamani i a schimbat n tot sentina primei instane, admind plngerea formulat de reclamani, cu consecina anulrii hotrrii comisiei i plasamentul minorilor n cauz.4

Vezi Maria Harbada- Dreptul familiei si starea civila, ed UAIC Iasi,pg 275

Astfel, a reinut c mama minorilor i-a prsit, stabilindu-se ntr-o alt localitate, n judeul Bihor, iar n prezent ntreine relaii de concubinaj cu un alt brbat, cu care are un copil. Tatl minorilor a prsit domiciliul i s-a raliat n concubinaj cu alt femeie, cu care are un copil. Pe de alt parte, mama minorilor a fost de acord cu adopia minorilor de ctre reclamani. Tribunalul a apreciat c minorii se afl n dificultate i se impune plasamentul lor la reclamani, care au condiii optime pentru creterea i educarea lor, conform anchetei sociale. Efectele msurii plasamentului sunt: domiciliul copilului se afl la persoana sau serviciul ce l are n ngrijire; drepturile i obligaiile printeti rmn la prini cnd msura a fost dispus de Comisia pentru Protecia Copilului; Comisia pentru Protecia Copilului sau instana stabilete sumele cu care prinii trebuie s contribuie la ntreinerea copilului conform Codului familiei.

II.2 Plasamentul n regim de urgen Este o msur de protecie special cu caracter temporar care se stabilete n situaia copilului abuzat sau neglijat, precum i a copilului gsit sau a celui abandonat n uniti sanitare. Pe toat durata plasamentului n regim de urgen se suspend de drept exerciiul drepturilor printeti pn cnd instana va dispune altfel. n cazul n care copilul a fost gsit sau abandonat, abuzat ori neglijat, n uniti sanitare, msura se stabilete de ctre directorul direciei generale de asisten social i protecie a copilului cu condiia s nu existe opunere din partea reprezentanilor persoanelor juridice, ori a persoanelor fizice care au n ngrijire copilul respectiv5. Dac se constat c exist o situaie de pericol eminent n legtur cu copilul ncredinat unei persoane fizice sau juridice, instana judectoreasc se va pronuna prin hotrre preedenial. Legea prevede si delimiteaza expres situatiile exceptionale in care sanatatea,dezvoltarea si integritatea morala a copilului poate fi pusa in pericol ,ca urmare a neglijentei grave,in indeplinirea obligatiei parintesti,fata de situatiile in care sanatatea ,dezvoltarea si integritatea fizica si morala a copilului este periclitata ,ca urmare a neglijentei fara caracter de gravitate ori a imprejurimilor neimputabile parintilor.6 Masura plasamentului unui copil in regim de urgenta apare ca o sanctiune de decadere din dreptul familiei ,datorita identitatii cauzelor ei cu o parte din cauzele care conduc la decaderea din drepturile parintesti.Pe durata plasamentului de in5 6

n termen de 48 de ore este obligat s anune instana judectoreasc de msura luat. Vezi Maria Harbada- Dreptul familiei si starea civila, ed UAIC Iasi,pg 276

regim de urgenta ori a incredintarii copilului,se suspenda exercitiul drepturilor pe care parintii le au fata de copil mentinandu-se in sarcina acestuia doar indatoririle parintesti.7

II.3 Supravegherea specializata. Masura de supraveghere specializata se dispune n conditiile Legii nr.272/2004 fata de copilul care a savrsit o fapta penala si care nu raspunde penal. n cazul n care exista acordul parintilor sau al reprezentantului legal, masura supravegherii specializate se dispune de catre comisia pentru protectia copilului, iar, n lipsa acestui acord, de catre instanta judecatoreasca. Pentru copilul care a savrsit o fapta prevazuta de legea penala si care nu raspunde penal, la propunerea directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului n a carei unitate administrativ-teritoriala se afla copilul, se va lua una din urmatoarele masuri: plasamentul, plasamentul n regim de urgenta, supravegherea specializata. n dispunerea uneia dintre aceste masuri , Comisia pentru Protectia Copilului, atunci cnd exista acordul parintilor sau al altui reprezentant legal al copilului, ori, dupa caz, instanta judecatoreasca, atunci cnd acest acord lipseste, va tine seama de: a)conditiile care au favorizat savrsirea faptei; b)gradul de pericol social al faptei; c)mediul n care a crescut si a trait copilul; d)riscul savrsirii din nou de catre copil a unei fapte prevazute de legea penala; e)orice alte elemente de natura a caracteriza situatia copilului. Masura supravegherii specializate consta n mentinerea copilului n familia sa, sub conditia respectarii de catre acesta a unor obligatii, cum ar fi: a)frecventarea cursurilor scolare;7

Idem 6.

b)utilizarea unor servicii de ngrijire de zi; c)urmarea unor tratamente medicale, consiliere sau psihoterapie; d)interzicerea de a frecventa anumite locuri sau de a avea legaturi cu anumite persoane.

n cazul n care mentinerea n familie nu este posibila sau atunci cnd copilul nu si ndeplineste obligatiile stabilite prin masura supravegherii specializate, comisia pentru protectia copilului ori, dupa caz, instanta judecatoreasca, poate dispune plasamentul acestuia n familia extinsa ori n cea substitutiva, precum si ndeplinirea de catre copil a obligatiilor. n cazul n care fapta prevazuta de legea penala, savrsita de copilul care nu raspunde penal, prezinta un grad ridicat de pericol social, precum si n cazul n care copilul pentru care s-au stabilit masurile prevazute de art.55 lit.a si c din Legea nr.272/2004 savrseste n continuare fapte penale, comisia pentru protectia copilului sau, dupa caz, instanta judecatoreasca dispune, pe perioada determinata, plasamentul copilului ntr-un serviciu de tip rezidential specializat. Este interzis sa se dea publicitatii orice date referitoare la savrsirea de fapte penale de catre copilul care nu raspunde penal, inclusiv date privitoare la persoana acestuia. Pe toata durata aplicarii masurilor destinate copilului care savrseste fapte penale si nu raspunde penal, vor fi asigurate servicii specializate, pentru a-i asista pe copii n procesul de reintegrare n societate. Tipurile de servicii specializate au fost aprobate prin Hotarrea nr.1439/2004, urmnd ca standardele referitoare la modalitatea de asigurare a acestor servicii sa se aprobe prin hotarre a Guvernului.

II.4 Adoptia Adoptia este operatiunea juridica prin care se creeaza legatura de filiatie intre adoptator si adoptat, precum si legaturi de rudenie intre adoptat si rudele adoptatorului. In cursul procedurii adoptiei trebuie respectate, in mod obligatoriu, urmatoarele principii: principiul interesului superior al copilului; principiul cresterii si educarii copilului intr-un mediu familial; principiul continuitatii in educarea copilului, tinandu-se seama de originea sa etnica, culturala si lingvistica; principiul informarii copilului si luarii in considerare a opiniei acestuia in raport cu varsta si gradul sau de maturitate; principiul celeritatii in indeplinirea oricaror acte referitoare la procedura adoptiei. Adoptia este unul dintre instrumentele esentiale de protectie a drepturilor copilului, in perspectiva asigurarii unei familii pentru fiecare copil. Copilul care este lipsit de parinti sau de ingrijire corespunzatoare,este primit in familia adoptatorilor unde urmeaza a fi crescut ca si un copil firesc al acestora.8 Spre deosebire de familia de plasament, familia care adopta un copil devine familia copilului, acesta ne mai intorcandu-se in familia biologica. Statutul copilului adoptat ii confera acestuia nu numai siguranta, dar mai ales stabilitate si continuitate de viata si dezvoltare in noua familie. In consecinta, adoptia nu reprezinta o modalitate de protectie temporara, alternativa ocrotirii rezidentiale, ci mai mult decat atat, inseamna asigurarea unei familii permanente pentru copilul adoptat. Pot adopta numai persoanele care au capacitate deplina de exercitiu si care sunt cu cel putin 18 ani mai in varsta decat cel pe care doresc sa il adopte. Persoanele cu boli psihice si handicap mintal nu pot adopta. Pentru motive temeinice, instanta judecatoreasca poate incuviinta adoptia chiar daca diferenta de varsta dintre adoptat si adoptatori este mai mica de 18 ani, dar in nici o situatie, mai8

Vezi Maria Harbada- Dreptul familiei si starea civila, ed UAIC Iasi,pg 277

putin de 15 ani. In Romania nu exista o traditie reala in ceea ce priveste adoptia copiilor, in sensul ca numarul copiilor implicati in aceasta forma de protectie a fost, in timp, mult mai mic decat numarul copiilor institutionalizati. Printre cauzele acestei realitati nu in ultimul rand se numara inexistenta, pana in anul 1993, a definirii abandonului legal al copilului. Un caz aparte il constituie adoptiile internationale.La o cerere foarte mare pentru adoptie pe plan international, oferta de copii din Romania dupa 1989 a fost intens valorificata, cu atat mai mult cu cat reglementarile interne in acest domeniu erau practic inexistente.

Persoanele care trebuie sa consimta la adoptie sunt urmatoarele:

parintii firesti; daca unul dintre parintii firesti este decedat, necunoscut, declarat, in conditiile legii, mort sau disparut, pus sub interdictie, precum si daca se afla, din orice imprejurare, in imposibilitate de a-si manifesta vointa, consimtamantul celuilalt parinte este indestulator; parintele sau parintii decazuti din drepturile parintesti sau carora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor parintesti pastreaza dreptul de a consimti la adoptia copilului; consimtamantul reprezentantului legal este obligatoriu in acest caz; tutorele copilului ai carui parinti firesti sunt decedati, necunoscuti, declarati morti sau disparuti ori pusi sub interdictie, in conditiile legii; copilul care a implinit varsta de 10 ani; adoptatorul sau, dupa caz, familia adoptatoare; in cazul adoptiei copilului si de catre sotul adoptatorului, consimtamantul trebuie exprimat de catre sotul care este deja parinte adoptator al copilului.

Nu este valabil consimtamantul dat in considerarea promisiunii sau efectuarii unei contraprestatii, indiferent de natura acesteia, fie ea anterioara sau ulterioara. Evaluarea garantiilor morale si a conditiilor materiale ale adoptatorului sau familiei adoptatoare se face, pe baza solicitarii lor, de catre directia generala de asistenta sociala si protectia copilului de la domiciliul acestora si trebuie sa aiba in vedere: personalitatea, starea sanatatii si situatia economica a adoptatorului sau familiei adoptatoare, viata familiala, conditiile de locuit, aptitudinea de educare a unui copil; motivele pentru care adoptatorul sau familia adoptatoare doreste sa adopte; motivele pentru care, in cazul in care numai unul dintre cei doi soti solicita sa adopte un copil, celalalt sot nu se asociaza la cerere; impedimente de orice natura relevante pentru capacitatea de a adopta.

Pe baza rezultatelor evaluari, directia in a carei raza teritoriala se afla domiciliul adoptatorului sau familiei adoptatoare decide, in termen de 60 de zile de la data depunerii cererii de evaluare de catre adoptator sau familia adoptatoare, daca acesta sau acestia sunt sau nu apti sa adopte. In cazul unui rezultat favorabil al evaluarii, directia va elibera atestatul de persoana sau familie apta sa adopte. Atestatul eliberat de directia in a carei raza teritoriala domiciliaza adoptatorul sau familia adoptatoare este valabil pentru o perioada de un an. Valabilitatea acestui atestat poate fi prelungita anual in urma unei solicitari de reinnoire din partea adoptatorului sau familiei adoptatoare, cu conditia sa fie respectate aceleasi criterii care au stat la baza acordarii sale initiale. In cazul unui rezultat nefavorabil al evaluarii, adoptatorul sau familia adoptatoare au dreptul sa solicite directiei, in termen de 30 de zile de la comunicarea rezultatului, reevaluarea. Rezultatul nefavorabil al reevaluarii poate fi atacat, in termen de 15 zile de la data comunicarii, la tribunalul de la domiciliul adoptatorului.

Obtinerea atestatului nu este necesara in urmatoarele cazuri: pentru adoptia persoanei majore de catre familia care a crescut-o in timpul minoritatii; pentru adoptia copilului de catre sotul parintelui firesc sau adoptiv. Inainte de a sesiza instanta judecatoreasca cu privire al deschiderea procedurii adoptiei, directia generala de asistenta sociala si protectia copilului de la domiciliul copilului efectueaza demersuri pentru reintegrarea copilului in familie sau, dupa caz, pentru plasamentul copilului in familia extinsa sau substitutiva. Incuviintarea deschiderii procedurii adoptiei interne se face numai daca: planul individualizat de protectie stabileste necesitatea adoptiei interne; parintii copilului sau, dupa caz, tutorele isi exprima consimtamantul la adoptie. Adoptia nu poate fi incuviintata de catre instanta judecatoreasca decat dupa ce copilul a fost incredintat pentru o perioada de 90 de zile persoanei sau familiei care doreste sa-l adopte, astfel incat instanta sa poata aprecia, in mod rational, asupra relatiilor de familie care s-ar stabili daca adoptia ar fi incuviintata. Incredintarea in vederea adoptiei nu este necesara in urmatoarele cazuri: pentru adoptia persoanei majore de catre familia care a crescut-o in timpul minoritatii; pentru adoptia copilului de catre sotul parintelui firesc sau adoptiv; pentru adoptia copilului pentru care a fost deschisa procedura adoptiei interne si acesta a fost plasat la adoptator sau la familia adoptatoare, iar masura plasamentului dureaza de cel putin 90 de zile; pentru adoptia copilului de catre tutorele sau, daca au trecut cel putin 90 de zile de la data instituirii tutelei.

In perioada incredintarii copilului in vederea adoptiei, directia de la domiciliul adoptatorului sau familiei adoptatoare urmareste evolutia copilului si a relatiilor dintre acesta si persoana sau familia careia i-a fost incredintat, intocmind in acest sens rapoarte bilunare. La sfarsitul perioadei de incredintare in vederea adoptiei, directia intocmeste un raport final referitor la evolutia relatiilor dintre copil si adoptatori, pe care il comunica instantei competente in vederea solutionarii cererii de incuviintare a adoptiei. Daca pe durata perioadei de incredintare in vederea adoptiei directia in a carei raza teritoriala domiciliaza adoptatorul sau familia adoptatoare constata neadaptarea copilului cu persoana sau familia adoptatoare ori existenta oricaror alte motive de natura sa impiedice finalizarea procedurii de adoptie, sesizeaza de indata instanta judecatoreasca, in vederea revocarii sau, dupa caz, prelungirii masurii incredintarii. Cererea de incuviintare a adoptiei poate fi introdusa direct de catre adoptator sau familia adoptatoare in situatia adoptiei persoanei majore de catre familia care a crescut-o in timpul minoritatii si cel al adoptiei copilului de catre sotul parintelui firesc sau adoptiv. In toate celelalte cazuri cererea de incuviintare a adoptiei putand fi introdusa fie de catre adoptator sau familia adoptatoare, fie de catre directia de la domiciliul acestora, la sfarsitul perioadei de incredintare in vederea adoptiei sau, dupa caz, la implinirea termenelor prevazute pentru adoptia copilului aflat in una dintre situatiile urmatoare: a fost deschisa procedura adoptiei interne si copilul a fost plasat la adoptator sau la familia adoptatoare, iar masura plasamentului dureaza de cel putin 90 de zile; adoptia copilului de catre tutorele sau, daca au trecut cel putin 90 de zile de la data instituirii tutelei. Cererea de incuviintare a adoptiei este insotita de urmatoarele acte: certificatul de nastere al copilului, in copie legalizata; certificatul medical privind starea de sanatate a copilului, eliberat de catre unitati publice nominalizate de catre directia de sanatate publica; atestatul valabil al adoptatorului sau familiei adoptatoare; hotararea judecatoreasca irevocabila de incredintare in vederea adoptiei; certificatele de nastere ale adoptatorului sau ale sotului si sotiei din familia adoptatoare, in copie legalizata; certificatul de casatorie al adoptatorului sau al sotilor din familia adoptatoare, in copie legalizata; cazierul judiciar al adoptatorului sau, dupa caz, al fiecarui membru al familiei adoptatoare; certificatul medical privind starea de sanatate a adoptatorului, eliberat de medicul de familie pe lista caruia este inscris; documentele doveditoare cu privire la exprimarea consimtamantului parintilor firesti, in masura in care nu s-a pronuntat anterior o hotarare judecatoreasca de incuviintare a deschiderii procedurii adoptiei interne a copilului.

Directia in a carei raza teritoriala domiciliaza persoana sau familia adoptatoare va avea obligatia de a depune rapoartele finale pana cel mai tarziu cu 5 zile inaintea termenului la care a fost citata pentru judecarea cauzei, precum si, dupa caz, de a da instantei judecatoresti orice relatii necesare pentru solutionarea cererii de incuviintare a adoptiei. Instanta judecatoreasca va admite cererea de incuviintare a adoptiei numai daca, pe baza probelor administrate, si-a format convingerea ca adoptia este in interesul superior al copilului. In termen de 5 zile de la ramanerea irevocabila a hotararii judecatoresti prin care s-a incuviintat adoptia, directia care a participat la judecarea cererii de incuviintare a adoptiei va instiinta in scris parintii firesti despre aceasta. Directia de la domiciliul copilului va urmari si va intocmi rapoarte trimestriale cu privire la evolutia copilului si a relatiilor dintre acesta si parintii sai adoptivi pe o perioada de cel putin 2 ani dupa incuviintarea adoptiei.

Capitolul III Institutiile cu atributii in protectia copilului.Institutiile rezidentiale pentru ocrotirea copilului formeaza practic , in prezent, sistemul public a carui relevanta ca solutie la problemele copiilor aflati in dificultate este evident. A. Institutiile publice pentru ocrotirea rezidentiala a copilului au fost in mod traditional organizate pe criteriul varstei. Traditia la care se face referire era de a ocroti copilul intre 0-3 ani in "leagan", iar pe cel intre 3- 18 ani in "casa de copii". Intrucat copilul aflat in cele doua tipuri de institutii are aceleasi categorii de nevoi, separarea pe criteriul varstei poate fi considerata artificiala. Aceste institutii au avut o subordonare administrativa si metodologica diferita: leaganele apartinand Ministerului Sanatatii, iar casele de copii Ministerului Educatiei Nationale. Aceste subordonari au generat caracteristicile esentiale si diferentierea celor doua tipuri de institutii. In general, numarul de copii ingrijiti in fiecare institutie publica de ocrotire este mare.Pe de alta parte,perioada de timp pe care copilul o petrece in institutie este indelungata.Institutiile fiind mari,insuficient adaptate nevoilor copiilor, este dificil de realizat pe scara larga programe individualizate pentru fiecare copil.Totodata,lipsa de alternativa reala la sistemul de ocrotire rezidentiala face ca fiecare copil intrat in "capcana"acestui sistem sa trebuiasca sa treaca cel putin o data dintr-o institutie intr-alta (in functie de varsta) cu schimbarea, in consecinta, a intregului mediu: loc, personal, colegi, prieteni . Acest fapt, de asemenea, nu poate contribui la o dezvoltare armonioasa a copilului. Exista deja metodologii, proceduri de lucru si profesionisti care pot activa plasamentul in familie ca pe o reala alternativa de protectie pentru copil. Gestiunea de catre un singur organism (consiliul judetean) a tuturor resurselor care sa permita oferirea de servicii diversificate, adaptate nevoii fiecarei familii, va putea dirija

interventia profesionistilor catre prevenirea riscurilor si gasirea unor solutii eficace si eficiente pentru dezvoltarea copilului. Studiul privind institutionalizarea copilului, realizat in 1991, scotea in evidenta intarzieri semnificative in dezvoltarea fizica si intelectuala a copiilor institutionalizati pe perioade lungi de timp fata de copilul de aceeasi varsta crescut in familie. In studiul similar din 1997, situatia pare a fi ameliorata, in special in ceea ce priveste dezvoltarea fizica, dar se inregistreaza intarzieri in dezvoltarea intelectuala, manifestate in special prin nereusita scolara. Necesitatea elaborarii unei conceptii unitare si coerente, in interesul copilului lipsit de familie, in sensul recurgerii la ocrotire in institutie numai atunci cand acest lucru nu poate fi evitat, trebuie sa se regaseasca in obiectivul major al institutiilor rezidentiale. Indifernt care ar fi varsta copilului, aceasta trebuie sa se reintoarca in mediul familial si sa fie pregatit pentru viata sociala. Nu trebuie trecute cu vederea experimentele realizate in cateva institutii de ocrotire, inclusiv de catre organizatii neguvernamentale , care au demonstrat posibilitatea urmaririi evolutiei copilului prin proiecte individuale. In prezent, in leagane relatia sociala este subestimata. Desi in ultimii ani s-au produs ameliorari semnificative ale acestei situatii, ea ramane inca o problema foarte importanta. Prelungirea perioadei de ocrotire a copilului in leagan dupa varsta de 3 ani, fara o adaptare a normativelor de personal, a programelor de activitate si a conditiilor materiale de viata, nu creeaza garantia functionarii leaganului in sensul servirii interesului fundamental al copilului. La nivelul intregii tari exista un numar de aproximativ 58 de leagane, in care sunt aproximativ 9800 de copii. Un fenomen ingrijorator care nu s-a manifestat pana in anul 1990 (sau, cel putin, nu cu o asemenea amploare si consecinte) este prezenta ilegala a majorilor in casele de copii. Conform legii, dupa varsta de 18 ani beneficiaza de ocrotire doar majorii care continua studiile, pana la varsta de 25 de ani. Lipsa ofertelor de munca, dificultatea de a gasi o locuinta au ingreunat situatia tinerilor crescuti in casele de copii. Neavand locuinta, loc de munca sau familie care sa ii sprijine, unii dintre acesti tineri intra in conflict cu legea. Continuand sa locuiasca in casele de copii ei creeaza probleme deosebite (violenta, abuz sexual s.a.).

B. Institutionalizarea mascata a copiilor in spitale/sectii de spitale constituie un capitol aparte. Teoretic, copiii nu sunt institutionalizati, practic insa, timpul indelungat (de ordinul anilor) pe care il petrec in aceste institutii medicale, ca si cauzele care genereaza ramanerea lor in acestea, le confera in fapt statutul de copii abandonati in grija institutiei medicale. Este vorba de sectii de recuperare pediatrica, de recuperare neuropsihica sau sectii pentru copii cu boli contagioase din diferite spitale. In spital, personalul specializat in asistenta medicala nu le poate oferi acestor copii decat ingrijire preponderent medicalizata, care nu este suficienta. Nu se fac evaluari

periodice si nu se pune in discutie cazul fiecarui copil in comisia de ocrotire a minorilor, respectiv transferul acestor copii, de exemplu in institutii care sa le ofere serviciile de care au nevoie. Pe de alta parte, copiii ramasi dupa insanatosire in spitale, datorita unor cauze sociale, se transforma, in timp, in reale cazuri medicale. Spitalizarea indelungata este nu numai ne stimulativa pentru dezvoltarea copilului, ci si extrem de traumatizanta, generand handicapuri si boli cronice. Cazul copiilor abandonati de familie si institutionalizati mascat in diferite categorii de spitale (maternitati, sectii de recuperare neuropsihica, sanatorii, preventorii, spitale/ sectii pentru copii HIV pozitiv sau bolnavi de SIDA) genereaza situatii critice, mai ales atunci cand identitatea lor este necunoscuta. C. Caminul spital este singurul tip de institutie rezidentiala pentru copii in varsta de 3-18 ani, cu handicap motor asociat cu deficienta mintala profunda, care antreneaza o restrangere extrema a autonomiei si a posibilitatilor de perceptie, expresie si relationare a copilului. Costurile intretinerii revin in totalitate statului. Caminul spital reprezinta institutia care a ridicat cele mai multe si mai grave probleme, relevant fiind faptul ca aici s-a inregistrat o rata a mortalitatii de 15-18% pe an. Faptul ca nu exista o analiza periodica a evolutiei fiecarui copil, conduce la situatia in care, copii pentru care nu este necesara internarea intr-o astfel de institutie raman aici pe perioade lungi de timp.Practica directorilor de institutii si a personalului acestora de a ocupa institutia la capacitate maxima din dorinta pastrarii posturilor, este un alt motiv care prelungeste durata sederii copilului in caminul spital. D. Institutiile private de ocrotire a copilului formeaza o categorie distincta in cadrul peisajului romanesc. Acestea sunt infiintate de diferite ONG-uri si sunt in mod esential diferite de institutiile publice. Ele sunt create din start dupa standarde moderne, corespunzatoare practicii actuale in domeniu pe plan international. Asigurarea legalitatii infiintarii si functionarii acestor institutii s-a bazat pe incheierea unor contracte de asociere cu autoritatile judetene sau locale ori pe contracte similare, incheiate direct cu structuri ale guvernului. Un exemplu de proiect dezvoltat de o institutie privata este programul de ingrijire familiala temporara "foster care", promovat de Organizatia Holt incepand din 1994. Programul ofera o alternativa la ocrotirea de tip rezidential, cu rezultate deosebite pentru evolutia copilului . Familiile care doresc sa primeasca in plasament unul sau mai multi copii trec printr-o procedura de evaluare, prin care se analizeaza nu numai experienta in cresterea si ingrijirea copiilor, ci si motivatia pentru acest program. Aproape fiecare dintre institutiile de ocrotire gestionate de ONG-uri poate constitui model pentru ceea ce inseamna ocrotire de tip familial, institutie deschisa spre comunitate, abordare plenara a dezvoltarii individuale a fiecarui copil ocrotit. Filozofia care sta la baza majoritatii acestor institutii este aceea ca ele constituie centre de tranzit al copilului spre o familie. Cu toate acestea, monopolul impus de

institutiile publice de ocrotire nu a putut fi desfiintat, sistemul public de ocrotire rezidentiala demonstrand o mare rezistenta la schimbari structurale.

Bibliografie.1.Maria Harbada Dreptul familiei si starea civila, ed UAIC ,Iasi 2003 2. Doina Balahur Protecia drepturilor copilului ca principiu al asistenei sociale, Editura All Beck, Bucureti, 2001; 3.I.P.Filipescu Adopia i protecia copilului aflat n dificultate, Editura All, Bucureti, 1997;4. www.birouldeconsiliere.ro