proiectul ader 12.4.2: cercetări și studii privind ... · ridicată de reținere a apei. praful...

of 37 /37
Total lei: d.c. 2015 2016 2017 2018 1.262.850 287.850 325.000 325.000 325.000 Proiectul ADER 12.4.2: Cercetări și studii privind reabilitarea infrastructurii principale de irigații aparținând domeniului public al statului din suprafața de 823.000 ha viabile economic Coordonator: Insitututul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie și Protecția Mediului – ICPA București Perioada de derulare a proiectului: 2015 - 2018 Durata proiectului: 40 luni Bugetul estimat: 1.262.850 lei

Author: others

Post on 28-Oct-2019

2 views

Category:

Documents


0 download

Embed Size (px)

TRANSCRIPT

  • Total lei: d.c. 2015 2016 2017 2018

    1.262.850 287.850 325.000 325.000 325.000

    Proiectul ADER 12.4.2: Cercetări și studii privind reabilitarea

    infrastructurii principale de irigații aparținând domeniului public al

    statului din suprafața de 823.000 ha viabile economic

    Coordonator: Insitututul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru

    Pedologie, Agrochimie și Protecția Mediului – ICPA București

    Perioada de derulare a proiectului: 2015 - 2018

    Durata proiectului: 40 luni

    Bugetul estimat: 1.262.850 lei

  • Obiectivul general al proiectului:

    Reabilitarea/modernizarea infrastructurii principale de

    irigații aparținând domeniului public al statului din

    suprafața de 823.000 ha viabile economic

    Obiectivul fazei: identificarea structurii culturilor în regim de irigare, descrierea condițiilor naturale ale sistemelor și tendinte de evoluție, calculul și actualizarea necesarului de apă de irigație pentru sistemele de irigații care fac obiectul analizei

    Denumirea fazei: Optimizarea structurii de culturi și a

    necesarului de apă în diferite condiții specifice

  • Activități:

    • Activitatea II.1: Identificarea exploatațiilor agricole și a

    structurii culturilor în regim de irigare;

    • Activitatea II.2: Descrierea condițiilor naturale ale

    sistemelor (orografie, pedologie, hidrologie,

    hidrogeologie, condiții climatice);

    • Activitatea II.3: Calculul și actualizarea necesarului de

    apă de irigație pentru sistemele de irigații analizate;

    • Activitatea II.4: Inventarierea componentelor

    infrastructurii principale de irigații aparținând

    domeniului public al statului

  • Rezultate preconizate pentru atingerea obiectivului fazei:

    - Baze de date, hărți în format electronic (GIS) cu exploatațiile agricole în regim de irigare încadrate în sistemele de irigații viabile și structura culturilor în regim de irigare;

    - Baze de date, hărți în format electronic (GIS), cu estimări ale regimului climatic actuale și viitoare;

    - Baze de date, hărți în format electronic (GIS) pentru indicatorii de sol care au legătură cu irigațiile;

    - Sistem informatic de optimizare a structurilor de culturi și a necesarului de apă

  • Activitatea II.1: II.1.1. Identificarea exploatațiilor agricole în regim de irigare II.1.1. Identificarea exploatațiilor agricole în regim de

    irigare

    Agenția pentru Plăți și Intervenții în Agricultură a stabilit

    unități cartografice de “blocuri fizice” în care cel puțin

    un fermier folosește irigația. În interiorul blocurilor fizice

    pot fi mai multe parcele având diferiți proprietari. În

    blocurile fizice având cel puțin un fermier care a declarat

    că folosește irigația au fost considerate suprafețe viabile

    pentru irigații în anul 2014.

    Blocurile fizice stabilite conform Agenției de Plăți pentru

    intervenții în Agricultură (APIA) au fost identificate și

    încadrate în sistemele de irigații considerate viabile în

    urma analizei efectuate de Institutul Național de

    Cercetare – Dezvoltare pentru Îmbunătățiri Funciare -

    ISPIF București în decembrie 2015.

  • Comunele în care au fost utilizate irigații

    (2011-2014) și rețeaua de irigații istorică

  • II.1.1. Identificarea exploatațiilor agricole în regim de irigare

    După cum se observă suprafețele irigate se regăsesc în cea

    mai mare parte în Câmpia Română, sudul Moldovei și

    Dobrogea, fiind poziționate în sisteme de irigații viabile.

    II.1.2. Identificarea structurii de culturi în regim de

    irigare

    Au fost utilizate datele ANIF, 2013 și bazele de date actualizate de la APIA.

    Din suprafața totală irigată, ponderea cea mai mare o au suprafețele

    cultivate cu porumb (41,7 %), fiind urmate de cele cultivate cu soia (12,7

    %), orez (9,6 %), grâu (8,8 %), legume + cartofi (7,9 %), culturi duble (7,4

    %), rapița (2,7 %), floarea-soarelui (2,2 %), alte culturi (1,8 %), orz (1,1 %),

    culturi furajere (1,1 %) (date ANIF, 2013).

    Conform bazelor de date actualizate de la APIA, în majoritatea blocurilor

    fizice în structura de culturi domină porumbul, floarea-soarelui și grâul.

  • Activitatea II.2. Descrierea condițiilor naturale ale sistemelor

    Aplicarea irigațiilor, respectiv completarea deficitului de

    apă din sol în vederea menținerii unei umidități necesară

    pentru creșterea și dezvoltarea plantelor cultivate în

    condiții optime este în strânsă legătură cu condițiile

    specifice locale privind clima și solul.

  • II.2.1. Clima

    II.2.1.1. Indicele de ariditate pentru deșertificare definit ca raportul

    dintre Precipitații și Evapotranspirația potențială (P/ETP0) caracterizează

    deficitul/excesul de apă dintr-o anumită regiune.

    Indicele de ariditate (P/ETP0)

    – valori medii pentru

    perioada 1961-2010

  • II.2.1. Clima

    II.2.1.1. Indicele de ariditate pentru deșertificare

    Indicele de ariditate (P/ETP0) – valori medii – abaterea medie standard, pentru perioada 1961-2010

    Indicele de ariditate (P/ETP0) + valori medii – abaterea medie standard, pentru perioada 1961-2010

  • După valorile medii ale raportului P/ETP0 zona de sud-est a țării se

    încadrează în clasele sub-umedă și uscat sub umedă, cu o suprafață

    foarte mică situată în zona extrem-estică (Delta Dunării) care se

    încadrează în zona semi-aridă. În anii cei mai uscați (valori medii –

    abaterea medie standard) care reprezintă aproximativ 1/3 din

    intervalul studiat (1961-2010) zona sud-estică, zona centrală a

    județului Olt și o parte din lunca Prutului cuprinsă în județele

    Botoșani și Iași se încadrează toată în zona semi-aridă, zona uscat

    sub-umedă fiind caracteristică celorlalte zone de câmpie din sudul

    țării, zonei colinare a Moldovei și câmpiei din vestul tării. În

    Subcarpați și în Podișul Transilvaniei zona climatică caracterizată de

    acest indicator este sub-umedă.

    În cazul în care sunt considerați anii mai umezi (valori medii +

    abaterea medie standard) care reprezintă la rândul lor aproximativ

    1/3 din intervalul studiat, zona umedă se întinde în Moldova,

    Muntenia, Dobrogea și extremitatea vestică a țării, în timp ce regimul

    foarte umed caracterizează Podișul Transilvaniei.

    II.2.1. Clima

    II.2.1.1. Indicele de ariditate pentru deșertificare

  • II.2.1.2. Indicele de ariditate ombrotermic Bagnouls-Gaussen (BGI)

    este utilizat în numeroase proiecte europene privind ariditatea și

    deșertificarea (CORINE, MEDALUS, ENVASSO). Acest indicator

    caracterizează stresul hidric care se manifestă asupra dezvoltării plantelor

    și formării biomasei fiind utilizat pentru evaluarea senzitivității

    ecosistemelor față de schimbările climatice.

    II.2.1. Clima

    Indicele de ariditate Bagnouls-Gaussen (BGI) – medie pentru seria de ani 1961-2010

    Pe baza acestui indicator în

    perioada 1961-2010 regiune

    afectată de procese de ariditate

    este tot zona de sud-est a țării

    precum șăi câteva comune din

    sudul județului Dolj

  • II.2.1. Clima

    II.2.1.2. Indicele de ariditate ombrotermic Bagnouls-Gaussen (BGI)

    Indicele de ariditate Bagnouls-Gaussen (BGI) – medie pentru seria de ani 2011-2030

    În succesiunea de orizont de

    timp 2011-2030, regiunea

    supusă aridizării precum și

    intensitatea procesului de

    ariditate cresc. De

    asemenea se estimează o

    scădere ușoară a aridizării în

    Dobrogea însoțită de o

    extindere a zonelor cu

    ariditate slabă în sudul

    județului Dolj.

  • II.2.1. Clima

    II.2.1.2. Indicele de ariditate ombrotermic Bagnouls-Gaussen (BGI)

    Indicele de ariditate Bagnouls-Gaussen (BGI) – medie pentru seria de ani 2041-2050

    În succesiune de orizont de

    timp 2041-2050 regiunea

    supusă aridizării precum și

    intensitatea procesului de

    ariditate în continuare

    cresc. Pentru acest

    orizontde timp este

    cuprinsă aproape întreaga

    zonă de sud a țării precum

    și o zonă din estul României

    (lunca Prutului – județele

    Botoșani și Iași).

  • II.2.1. Clima

    II.2.1.2. Indicele de ariditate ombrotermic Bagnouls-Gaussen (BGI)

    În succesiune de orizont

    de timp 2071-2080

    regiunea supusă

    aridizării precum și

    intensitatea procesului

    de ariditate în

    continuare cresc. În

    întreaga zonă de sud a

    țării precum și în lunca

    Prutului – județele

    Botoșani și Iași),

    ariditatea este evaluată

    ca fiind foarte mare. Indicele de ariditate Bagnouls-Gaussen (BGI) – medie pentru seria de ani 2071-2080

  • II.2.1.3.Indicele sensibilității ecosistemelor față de procesele de

    deșertificare (Environmentally Sensitive Area to Desertification

    Index) ESAI este folosit la nivelul UE ca un indicator complex pentru

    caracterizarea sensibilității față de deșertificare a ecosistemelor agricole

    (Kosmas,C., Kirkby,M., and N.Geeson. 1999.

    II.2.1. Clima

    Indicele sensibilității ecosistemelor față de procesele de deșertificare (parametri climatici corespunzători perioadei 1961-2010)

    Conform acestui indice

    Dobrogea, câmpia din

    sudul țării, zonele

    colinare ale Moldovei,

    Podișul Transilvaniei

    precum și câmpia din

    vestul țării sunt zonele

    cele mai critice.

  • II.2.2. Solul

    II.2.2.1.Textura solului este o însușire stabilă care are legătură cu

    folosirea irigațiilor.

    Prin textură se înțelege conținutul procentual al diferitelor

    fracțiunigranulometrice: argilă (cu diametrul particulelor sub 0,002

    mm), praf (cu diametrul particulelor între 0,02-0,002 mm), nisip (cu

    diametrul particulelor între2,0-0,02 mm).

    Argila (cu diametrul particulelor sub 0,002 mm) are o capacitate foarte

    ridicată de reținere a apei.

    Praful se situează pe o poziție intermediară între argilă și nisip, având

    importanță în ceea ce privește ascensiunea capilară și formarea crustei.

    Nisipul ( cu diametrul particulelor între 2,0-0,02 mm) are însușiri opuse

    argilei în sensul că are o capacitate redusă de reținere a apei.

    Pe solurile cu textură grosieră în care predomină fracțiunea nisipoasă,

    apa se pierde mai ușor prin infiltrații, sunt necesare udări mai dese

    decât pe alte soluri.

    Solurile cu textură mijlocie prezintă caracteristicile cele mai favorabile

    pentru irigații.

    Solurile cu textură fină au o capacitate foarte ridicată de reținere apei

    inaccesibilă pentru plante.

  • II.2.2.2.Starea de așezare a solului este evaluată prin prisma unor

    indicatori cum ar fi densitatea parentă și porozitatea totală.

    II.2.2. Solul

    Din punct de vedere al stării de așezare, solurile aflate în sisteme de

    irigații viabile se pretează la aplicarea irigațiilor, nu sunt probleme de

    acumulare a apei în exces la suprafață sau pe adâncimea profilului de sol.

    II.2.2.3.Indicii hidrofizici reprezintă valori convenționale ale

    umidității solului care indică modificări semnificative în mobilitatea și

    accesibilitatea apei pentru plante.

    În domeniul irigațiilor de o importanță majoră sunt coeficientul de

    ofilire (CO), capacitatea de câmp (CC) și intervalul dintre capacitatea

    de câmp și coeficientul de ofilire cunoscut în practica irigațiilor sub

    denumirea de interval al umidității active (IUA).

    Diferitele tipuri de soluri amplasate sisteme de irigații viabile prezintă

    în general valori ale capacității de câmp (CC), ale coeficientului de

    ofilire (CO) și ale intervalului imidității active (IUA) sunt în general mari

    și foarte mari, ceea ce pune în evidență o accesibilitate optimă a apei

    pentru plante.

  • II.2.2.4.Curba de sucțiune sau curbă caracteristică a umdității sau

    curbă pF reprezintă relația fundamentală și diferită de la sol la sol

    dintre conținutul de apă (θ) și potențialul matricial (Ψ). Cu ajutorul

    acesteia pot fi estimați diferiți indici hidrofizici cum ar fi capacitatea

    de câmp, coeficientul de ofilire sau apa accesibilă. Curba de sucțiune

    s-a evaluat utilizând forma apropiată a ecuaţiei van Genuchten/

    II.2.2. Solul

    Valorile înregistrate pentru apa

    accesibile sunt variate, valori

    mici sunt înregistrate îndeosebi

    în sistemele situate în sudul

    țării și valori mari și foarte mari

    sunt înregistrate în partea de

    est și sud-est.

    Apa accesibilă din solurile pe care există sisteme de irigații viabile

  • II.2.2.6. Potențialul matricial la capacitatea de câmp și la

    plafonul minim

    II.2.2. Solul

    Potențialul matricial la plafonul minim al solurilor pe care există sisteme de irigații viabile

    Potențialul matricial la capacitatea de câmp a solurilor pe care există sisteme de irigații viabile

    Pe cea mai mare parte a suprafețelor amenajate cu sisteme de irigații

    viabile sunt soluri cu valori ale potențialelor matriciale mici și mijlocii.

  • II.2.2.7. Conductivitatea hidraulică nesaturată

    În solurile agricole saturația cu apă este rareori prezentă, astfel încât în

    diefrite studii este utilizată conductivitatea hidraulică nesaturată. Am

    considerat că este util să fie calculată pentru acest studiu.

    Conductivitatea hidraulică nesaturată a fost estimată utilizând funcții

    de pedotransfer.

    II.2.2. Solul

    Conductivitatea hidraulică nesaturată la capacitatea de câmp pentru solurile pe care există sisteme de irigații viabile

    Valorile înregistrate se

    încadrează pe cea mai mare

    suprafață în domeniul

    claselor mijlocii, domeniu

    optim în ceea ce privește

    curgerea sau mișcarea apei în

    solurile nesaturate și care nu

    pune problem aplicării

    irigațiilor.

  • Activitatea II.3 Calculul și actualizarea necesarului de apă

    de irigație pentru sistemele de irigații analizate

    Metodologia utilizată aluat în considerare având valorile calculate ale

    indicatorilor hidrofizici, evapotranspirația potențială calculată conform

    Thornthwaite, datele climatice aferente șirului de ani 1961-2014 a fost

    calculat deficitul de apă și necesarul de apă la nivel de bloc fizic

    (comună) în care se utilizează irigațiile.

    Deficit de apă (cm) al solurilor din sistemele de irigație viabile

    Există un deficit de apă

    pronunțat în majoritatea

    zonelor care se află în sisteme

    de irigație viabile, care

    impune utilizarea irigațiilor.

    Necesarul de apă calculat la

    nivel de bloc fizic irigat

    (comună) (m3/an) a înregistrat

    valori mari ale necesarului de apă îndeosebi pe suprafețele

    irigate din sudul și sud-estul

    țării noastre.

  • Activitatea II.4. Inventarierea componentelor infrastructurii principale

    de irigații aparținând domeniului public al statului

    II.4.2. Consumuri de apă în sistemele de irigație viabile

    În analizarea viabilității sistemelor de irigație, s-a considerat oportun a face o

    analiză comparativă a volumelor de apă livrate către utilizatori în ani diferiți,

    conform datelor ANIF și Administrației Naționale "Apele Române" (ANAR).

    Conform datelor ANIF, 2013, cele mai mari suprafețe pe care s-au aplicat

    udări aparțin filialelor județene Brăila, (165957,0 ha), Ialomița (51969,6),

    Galați (30285,0 ha), Dolj (18321,0 ha). Cele mai mari volume de apă livrate

    au fost în filialele județene Ialomița ( 99058,0 mii mc), Brăila (68096,0 mii

    mc), Galați (14621,6 mmi mc), Dolj (13251,3 mii mc).

    Din analiza comparativă a suprafețelor irigate și a volumelor de apă livrate în 2

    ani diferiți (2013, 2015),se observă că pe ansamblu suprafețele pe care s-au

    aplicat udări și în care a fost livrată apă de irigație au crescut în anul 2015,

    comparativ cu 2013, creșteri semnificative fiind înregistrate în cadrul filialelor

    județene Olt Dunăre și Dunărea Inferioară. De asemenea în filiale județene în

    care în anul 2013 nu s-a livrat apă de irigație, în 2015 apar cu suprafețe pe care

    s-au aplicat udări și s-a livrat apă (Timiș Mureș Inferior, Dunăre Jiu, Prahova).

  • Din analiza datelor privind volumele de apă propuse/captate pentru irigații din surse de suprafață în perioada 2013-2015 pe bazine hidrografice conform datelor Administrației Naționale "Apele Române" (ANAR). se poate observa, că în anii 2013, 2014 volumele de apă captate pentru irigații au fost sub nivelul celor propuse sau necesare cu mici excepții. În 2015 au fost însă bazine hidrografice în care volumele de apă captate pentru irigații au depășit mult nivelul volumelor propuse pentru irigații (Banat, Olt, Buzău, Ialomița).

    Activitatea II.4. Inventarierea componentelor infrastructurii principale

    de irigații aparținând domeniului public al statului

    II.4.2. Consumuri de apă în sistemele de irigație viabile

    În concluzie, există o tendință pozitivă în mentalitatea fermierilor care încep

    să înțeleagă necesitatea utilizării irigațiilor pentru a completa necesarul de apă

    al plantelor cultivate în momentele de consum maxim și în condiții de deficit

    de apă în sol.

  • II.4.3. Încadrarea sistemelor de irigație viabile în bazine hidrografice

    Sistemele de irigații viabile sunt poziționate cu preponderență în

    spațiile (bazinele) hidrografice Argeș Vedea, Buzău Ialomița, Dobrogea,

    Jiu, Olt, Mureș.

    Spații (bazine) hidrografice în România

  • II.4.3. Încadrarea sistemelor de irigație viabile în bazine hidrografice

  • II.4.3. Încadrarea sistemelor de irigație viabile în bazine hidrografice

  • II.4.3. Încadrarea sistemelor de irigație viabile în bazine hidrografice

  • II.4.3. Încadrarea sistemelor de irigație viabile în bazine hidrografice

  • II.4.3. Încadrarea sistemelor de irigație viabile în bazine hidrografice

  • II.4.3. Încadrarea sistemelor de irigație viabile în bazine hidrografice

  • Concluzii

    Suprafețele irigate se regăsesc în cea mai mare parte în Câmpia

    Română, sudul Moldovei și Dobrogea, fiind poziționate în sisteme de

    irigații viabile.

    Conform datelor ANIF, 2013 în structura de culturi irigate plante

    prășitoare, cereale păioase, legume+cartofi, culturi duble, rapiță, alte

    culturi, culturi furajere. Valorile înregistrate evidențiază faptul că din

    suprafața totală irigată, ponderea cea mai mare o au suprafețele

    cultivate cu porumb (41,7 %), fiind urmate de cele cultivate cu soia

    (12,7 %), orez (9,6 %), grâu (8,8 %), legume + cartofi (7,9 %), culturi

    duble (7,4 %), rapița (2,7 %), floarea-soarelui (2,2 %), alte culturi (1,8

    %), orz (1,1 %), culturi furajere (1,1 %).

    Conform bazelor de date actualizate de la APIA, în cadrul structurii de

    culturi din comunele cu blocuri fizice irigate domină porumbul,

    floarea-soarelui și grâul.

  • După valorile medii ale raportului P/ETP0 zona de sud-est a țării se

    încadrează în clasele sub-umedă și uscat sub umedă, cu o suprafață

    foarte mică situată în zona extrem-estică (Delta Dunării) care se

    încadrează în zona semi-aridă.

    În anii cei mai uscați care reprezintă aproximativ 1/3 din intervalul

    studiat (1961-2010) zona sud-estică, zona centrală a județului Olt și o

    parte din lunca Prutului cuprinsă în județele Botoșani și Iași se

    încadrează toată în zona semi-aridă, zona uscat sub-umedă fiind

    caracteristică celorlalte zone de câmpie din sudul țării, zonei colinare

    a Moldovei și câmpiei din vestul tării. În Subcarpați și în Podișul

    Transilvaniei zona climatică caracterizată de acest indicator este sub-

    umedă.

    În cazul în care sunt considerați anii mai umezi care reprezintă la

    rândul lor aproximativ 1/3 din intervalul studiat, zona umedă se

    întinde în Moldova, Muntenia, Dobrogea și extremitatea vestică a țării,

    în timp ce regimul foarte umed caracterizează Podișul Transilvaniei.

    Concluzii

  • Concluzii

    Conform indicelui de ariditate Bagnouls-Gaussen în perioada 1961-

    2010 regiune afectată de procese de ariditate este tot zona de sud-

    est a țării precum șăi câteva comune din sudul județului Dolj.

    În succesiune de orizonturi de timp 2011-2020, 2041-2050 si 2071-

    2080 regiunea supusă aridizării precum și intensitatea procesului de

    ariditate cresc. Pentru orizontul de timp 2041-2050 este cuprinsă

    aproape întreaga zonă de sud a țării precum și o zonă din estul

    României (lunca Prutului – județele Botoșani și Iași).

    Ariditatea în aceste zone este evaluată ca fiind foarte mare în

    orizontul de timp 2071-2080. Pentru intervalul de timp 2011-2020 se

    estimează o scădere ușoară a aridizării în Dobrogea însoțită de o

    extindere a zonelor cu ariditate slabă în sudul județului Dolj.

  • Conform indicelui sensibilității ecosistemelor față de procesele de

    deșertificare (Environmentally Sensitive Area to Desertification Index)

    ESAI, Dobrogea, câmpia din sudul țării, zonele colinare ale Moldovei,

    Podișul Transilvaniei precum și câmpia din vestul țării sunt zonele cele

    mai critice.

    Concluzii

    Din punct de vedere al indicatorilor fizici, solurile de sub amenajările

    de irigații, în general, nu pun problem în aplicarea irigațiilor. Trebuie

    menționat totuși că este necesar să se evalueze impactul aplicării

    irigațiilor asupra mediului, respectiv asupra factorilor de mediu (în

    principal,apa și solul). Prin urmare este necesar să se evalueze starea

    actuală a indicatorilor fizici care intervin în aplicarea irigațiilor,

    recomandat prin măsurători directe.

    Din punct de vedere al orografiei, condițiilor hidrologice și

    hidrogeologice, pe ansamblu nu sunt probleme în aplicarea irigațiilor.

    Amenajările de irgație viabile sunt localizate în zonele de câmpie joasă

    și uneori luncă, în condiții hidrologice și hidroegeologice bune.

  • Estimările privind deficitul de apă prezent în lunile mai – august în

    comunele în care se irigă (conform APIA) pun în evidență prezența unui

    deficit de apă pronunțat în majoritatea zonelor care se află în sisteme

    de irigație viabile, care impune utilizarea irigațiilor.

    Conform estimărilor realizate, sunt înregistrate valori mari ale

    necesarului de apă îndeosebi pe suprafețele irigate din sudul și sud-

    estul țării noastre.

    Concluzii

    Conform datelor ANIF, pe ansamblu, suprafețele pe care s-au aplicat

    udări și în care a fost livrată apă de irigație au crescut în anul 2015,

    comparativ cu 2013, creșteri semnificative fiind înregistrate în cadrul

    filialelor județene Olt Dunăre și Dunărea Inferioară. De asemenea în

    filiale județene în care în anul 2013 nu s-a livrat apă de irigație, în

    2015 apar cu suprafețe pe care s-au aplicat udări și s-a livrat apă

    (Timiș Mureș Inferior, Dunăre Jiu, Prahova).

  • Conform datelor ANAR, în anii 2013, 2014 volumele de apă captate

    pentru irigații au fost sub nivelul celor propuse sau necesare cu mici

    excepții. În 2015 au fost însă bazine hidrografice în care volumele de

    apă captate pentru irigații au depășit mult nivelul volumelor

    propuse pentru irigații (Banat, Olt, Buzău, Ialomița).

    Există deci o tendință pozitivă în mentalitatea fermierilor care încep

    să înțeleagă necesitatea utilizării irigațiilor pentru a completa

    necesarul de apă al plantelor cultivate în momentele de consum

    maxim și în condiții de deficit de apă în sol.

    Concluzii