In literatura de specialitate precum si in mass-media se opereaza in mod frecvent cu anumite concepte care vin sa evidentieze structura complexa si dinamica a procesului constructiei europene: institutii comunitare si organe comunitare

In literatura de specialitate precum si in mass-media se opereaza in mod frecvent cu anumite concepte care vin sa evidentieze structura complexa si dinamica a procesului constructiei europene: institutii comunitare si organe comunitare.

Conceptul de institutii comunitare se caracterizeaza prin urmatoarele elemente specifice:

au rolul de a pune in aplicare, in temeiul competentelor lor, regulile juridice fundamentale de constituire si de functionare a Comunitatilor si a U.E.

sunt create prin tratatele de infiintare a Comunitatilor Europene

in domeniile in care actioneaza sunt dotate cu puterea de a lua decizii si de a le impune statelor membre; din aceasta perspectiva ele reprezinta o desprindere de schemele traditionale ale cooperarii internationale, in care executarea tratatelor este supusa disponibilitatii semnatarilor, suveranitatea nationala fiind cauza principala a asa-numitei "paralizii a tratatelor"

prin natura lor, ele reprezinta interesele statelor (Consiliul), interesele Comunitatilor (Comisia), interesele popoarelor (Parlamentul) si interesele dreptului (Curtea de Justitie)

beneficiaza de anumita autonomie juridica, administrativa si financiara, corolar al specificitatii lor functionale

Organele comunitare se diferentiaza prin faptul ca:

indeplinesc functii consultative, cu caracter tehnic ori financiar, auxiliar;

sunt prevazute prin tratate, altele sunt create de catre institutii in vederea exercitarii atributiilor lor; cele infiintate prin tratate pot avea personalitate juridica sau o simpla autonomie financiara; cele create de institutii trebuie sa aiba fundamentul in tratate, sa nu fie dotate cu puteri proprii de decizie, ci numai cu functii de executie strict controlate, sa nu modifice echilibrul institutional.

Institutiile comunitare sunt acele organe create prin tratatele de infiintare a Comunitatilor Europene, care neavnd personalitate juridica, reprezinta interesele statelor, ale comunitatilor si popoarelor, asigura respectarea dreptului si actioneaza in domenii strict limitate, fiind dotate cu puterea de a lua decizii la nivel comunitar, pe care le impune statelor membre.

Organele comunitare sunt acele elemente structurale, create prin tratate sau de catre institutiile comunitare, in vederea indeplinirii unor functii consultative auxiliare cu caracter tehnic, financiar si de alta natura (Comitetul Regiunilor, Comitetul Economic si Social).

Institutiile Uniunii Europene se pot imparti in doua categorii: cele care au orientare supranationala, cum ar fi: Comisia, Parlamentul European si Curtea de Justie si cele cu orientare interguvernamentala: Consiliul de Ministrii si Consiliul European (Anexa nr. 1).

Comisia este alcatuita din reprezentanti numiti de statele membre pentru o perioada de 4 ani. Ei nu reprezinta interesele propriilor guverne ci, intruchipeaza ideea de unitate europeana. Comisia simbolizeaza si asigura functionarea ideii de integrare supranationala mai mult decat orice organism.

Comisarii nu mai au dupa denumire nici un fel de legatura cu interesele guvernelor care i-au propus. Avand sediul la Bruxelles, Comisia identifica agenda de probleme si propune solutii pe care le inainteaza Consiliului de Ministri. Sub conducerea lui Jacques Delors Comisia si-a sporit personalul, ajungand la circa 13 000 de functionari care asigura din punct de vedere administrativ functionarea Uniunii Europene

Parlamentul European functioneaza la Strasbourg si este dupa cum spunea Conway Henderson "primul si singurul experiment in democratia transnationala". A fost infiintat in 1952 ca parte a Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului. El nu poate adopta legi dar are prerogative in ceea ce priveste supravegherea bugetului Uniunii, fiind in masura sa blocheze o serie de propuneri executive. Parlamentul are chiar dreptul de a dizolva Comisia, daca o asemenea hotarare intruneste doua treimi din voturi.

Din 1979 membrii Parlamentului European sunt alesi direct de catre cetatenii din statele din care provin. In momentul in care Uniunea avea 12 membrii, numarul parlamentarilor se ridica la 518, dupa marirea ei la 15 membrii, numarul parlamentarilor a crescut la 626.

Este de mentionat, pentru aceasta succinta introducere, si faptul ca parlamentarii sunt alesi proportional cu numarul polulatiei din tara membra din care provin, iar in forul european nu mai sunt grupati pe blocuri nationale ci pe grupuri ideologice. In acest fel Parlamentul European ofera o imagine a spectrului politic al Uniunii Europene.

II. Parlamentul European

1. Prezentare generala Parlamentul European reprezinta, n formularea Tratatului de la Roma din 1957, "popoarele statelor unite n Comunitatea Europeana". Aproximativ 375 de milioane de cetateni europeni din 15 tari sunt n prezent implicati n procesul de integrare, prin cei 626 de reprezentanti pe care i au n Parlamentul European.

Primele alegeri directe n Parlamentul European s-au tinut n iunie 1979, cnd, la numai 34 de ani de la terminarea celui de al doilea razboi mondial, popoarele natiunilor Europei, o data destramate de razboi, au mers la urne pentru a alege membrii unui parlament unic. Europenii nu ar fi putut gasi un simbol mai puternic al reconcilierii.

Parlamentul European, a carui legitimitate deriva din sufragiul universal direct, este ales la fiecare cinci ani; de-a lungul timpului, el a acumulat constant putere si influenta, printr-o serie de tratate. Aceste tratate, n special Tratatul de la Maastricht din 1992 si Tratatul de la Amsterdam din 1997, au transformat Parlamentul European dintr-un organism pur consultativ ntr-un parlament legislativ, cu puteri similare cu cele ale parlamentelor nationale.

Parlamentul European este singura institutie comunitara care se ntlneste si si tine dezbaterile n public. Dezbaterile, opiniile si rezolutiile Parlamentului se publica n Monitorul Oficial al Uniunii Europene.

2. Presedintia, Biroul si Conferinta Presedintilor Presedintele reprezinta Parlamentul n situatii oficiale si n relatiile internationale, prezideaza sedintele plenare si ntlnirile Biroului si Conferintei Presedintilor.

Biroul este organul regulator care este responsabil cu bugetul Parlamentului si raspunde de chestiuni administrative, de organizare si de personal. Pe lnga Presedinte si cei paisprezece vicepresedinti, acesta mai include cinci chestori care ocupa o pozitie consultativa n chestiunile administrative si financiare legate de Membri si de Statutul acestora. Membrii Biroului sunt alesi cu un mandat de doi ani si jumatate.

Conferinta Presedintilor cuprinde Presedintele Parlamentului si presedintii grupurilor politice; ea este organismul politic conducator al Parlamentului. Conferinta elaboreaza agenda pentru sesiunile plenare, stabileste orarul activitatii organismelor parlamentare si termenii de referinta si dimensiunea comisiilor si delegatiilor parlamentare.

3. Comisiiile si secretariatul Pentru a pregati activitatea sesiunilor plenare ale Parlamentului, Membrii lucreaza n 17 comisii permanente. Pe lnga aceste comisii permanente, Parlamentul mai poate nfiinta si subcomisii, comisii temporare care se ocupa de probleme specifice, precum si comisii de ancheta.

Comisiile parlamentare unite ntretin relatiile cu parlamentele Statelor cu care Uniunea Europeana are acorduri de asociere. De asemeni, delegatiile interparlamentare fac acelasi lucru pentru parlamentele multor altor tari si pentru organizatiile internationale.

Trebuie mentionat ca activitatea Parlamentului este organizata de un secretariat, condus de un Secretar General, si care are un personal de aproximativ 3500 de persoane, pe lnga care mai functioneaza si personalul grupurilor politice si asistentii membrilor.

Cele unsprezece limbi de lucru ale Parlamentului presupun ca o treime din personalul secretariatului sa lucreze n domeniul lingvistic (traducere si interpretare). Cu toate acestea, n ciuda constrngerilor impuse de multilingvism si de cele trei puncte de lucru, bugetul operational al Parlamentului este doar unu la suta din bugetul Comunitatii, adica un euro si jumatate pe an de la fiecare persoana care traieste n Uniunea Europeana.

4. Puterile Parlamentului European Ca toate parlamentele, Parlamentul European are trei puteri fundamentale:

puterea legislativa

puterea administrativa financiara

puterea de a supraveghea executivul a. Puterea legislativa Procedura legislativa normala este codecizia. Astfel, Parlamentul European si Consiliul se afla la egalitate, actele fiind adoptate mpreuna de Consiliu si de Parlamentul European. Prin procedura de codecizie, mult mai multe amendamente ale Parlamentului sunt introduse n legile comunitare; de asemenea, nici un text nu poate fi adoptat fara acordul oficial al Parlamentului European si al Consiliului European.

Codecizia este la ora actuala una dintre puterile cele mai importante ale Parlamentului. Procedura de codecizie se aplica asupra problemelor legate de miscarea libera a fortei de munca, de crearea unei piete interne, de cercetarea si dezvoltarea tehnologica, mediul nconjurator, protectia consumatorului, educatie, cultura si sanatate. Aceasta procedura s-a folosit, spre exemplu, atunci cnd Parlamentul European a adoptat directiva "televiziunii fara granite", care interzicea transmiterea evenimentelor sportive numai n forma codificata. Procedura a permis de asemenea Parlamentului European sa asigure reguli mult mai stricte cu privire la calitatea combustibililor si a uleiurilor de motor ncepnd din anul 2000, ca un mijloc de a micsora considerabil poluarea atmosferica.

Desi codecizia este procedura standard, exista domenii importante, cum ar fi problemele fiscale, sau revizuirea anuala a preturilor agricole, n care parlamentul pur si simplu si exprima parerea.

b. Puterea administrativa financiara Aceasta este o putere importanta, care permite Parlamentului European sa si stabileasca prioritatile politice. Parlamentul European adopta n fiecare luna decembrie bugetul Uniunii pe anul urmator. Bugetul nu intra n vigoare pna ce nu este semnat de Presedintele Parlamentului European, punnd astfel la dispozitia Uniunii resursele financiare necesare pentru anul urmator.

Din 1970, bugetul este finantat din resurse proprii, acceptate de Statele Membre dupa consultarea Parlamentului European. Aceste resurse sunt limitate la ora actuala la 1.27% din produsul intern brut. n acest moment, resursele proprii cuprind:

Taxele vamale percepute la granitele externe ale Uniunii;

Taxele pe produsele agricole importate de la tarile care nu sunt membre ale Uniunii;

1% din taxa pe valoare adaugata (TVA) pe produse si servicii n cadrul Uniunii;

o "a patra resursa", calculata pe baza prosperitatii relative a fiecarui Stat Membru (produsul intern brut al acestor state).

De la Tratatele de la Luxemburg din 1970 si 1975, care au creat resursele proprii ale Comunitatii, Parlamentul European si Consiliul European au devenit cele doua brate ale autoritatii bugetare - cu alte cuvinte, ele mpart puterea administrativa financiara.

Parlamentul are ultimul cuvnt n chestiuni care privesc cheltuielile pe regiuni (Fondul European pentru Dezvoltare Regionala), lupta mpotriva somajului, mai ales n rndurile tinerilor si femeilor (Fondul Social European), n chestiuni legate de programe culturale si educationale, cum ar fi programele Erasmus si Socrates; Parlamentul poate mari bugetul de cheltuieli n limitele unui plafon acceptat de Consiliul European si de Comisia Europeana.

De asemenea, trebuie mentionat ca Parlamentul si foloseste puterile pentru a mari fondurile pentru ajutor umanitar si programelor pentru refugiati. n ceea ce priveste cheltuielile cu agricultura, Parlamentul poate propune modificari, dar Consiliul European are ultimul cuvnt n acest sens.

n cazul n care Parlamentul European si Consiliul European nu reusesc sa ajunga la un consens asupra fondurilor de cheltuieli, dupa doua lecturari ale proiectului de buget, ntre mai si decembrie, Parlamentul are dreptul sa respinga bugetul, si ntreaga procedura se reia. Semnatura Presedintelui Parlamentului este cea care face posibila punerea n aplicare a bugetului.

Dupa adoptarea bugetului, Parlamentul monitorizeaza utilizarea corespunzatoare a fondurilor publice, prin Comisia de Control Bugetar. Mai precis, aceasta nseamna controlul asupra administrarii fondurilor si actiuni permanente pentru mbunatatirea procedurilor de mpiedicare, detectare si pedepsire a fraudelor, stabilind daca cheltuielile comunitare au dat cele mai bune rezultate posibile. Parlamentul elaboreaza o evaluare anuala asupra folosirii fondurilor de catre Comisia Europeana, nainte de a acorda o apreciere de "ndeplinire" a implementarii bugetului. n 1999, Parlamentul a refuzat sa acorde Comisiei o apreciere de ndeplinire pentru 1996, din motive de administrare improprie a fondurilor si lipsa de transparenta.

De asemeni, in cadrul procesului de luare a deciziilor in Uniunii Europene Monetare, Parlamentul European are responsabilitatea de a asigura supravegherea democratica a Bancii Centrale Europene (BCE), a carei independenta este garantata prin Tratat. Parlamentul este consultat in problema nominalizarilor pentru presedintie si pentru Comitetul executiv al Bancii. In plus, in afara dezbaterilor periodice asupra situatiei economice si financiare, Parlamentul intervine si in adoptarea legislatiei referitoare la UEM, si este consultat de catre Consiliu atunci cand se pune problema acceptarii unei cereri de adeziune la euro

c. Puterea de supraveghere democratica Parlamentul exercita o supraveghere democratica asupra tuturor activitatilor comunitare. Aceasta putere, care initial se aplica numai asupra activitatilor Comisiei Europene, a fost extinsa si asupra Consiliului de Ministri, asupra Consiliului European si a organismelor de cooperare politica raspunzatoare n fata Parlamentului.

Parlamentul European poate, de asemenea, constitui comisii de ancheta. Acest lucru a fost facut de cteva ori - spre exemplu, n chestiunea "bolii vacii nebune", care a dus la constituirea unei Agentii Veterinare Europene la Dublin. Tot Parlamentul a asigurat si crearea Oficiului European mpotriva Fraudei (OLAF) n chestiuni bugetare.

5. Parlamentul si Comisia Europeana Parlamentul European joaca un rol important n procesul numirii Comisiei Europene. Dupa ce aproba nominalizarea pentru Presedintele Comisiei, Parlamentul audiaza membrii nominalizati pentru Comisiei, numind apoi Comisia printr-un vot de ncredere.

Aceasta putere vine sa completeze dreptul Parlamentului de a cenzura Comisia - o arma politica puternica, de vreme ce adoptarea unei motiuni de cenzura ar obliga Comisia sa demisioneze.

Pna acum, Parlamentul European nu a adoptat nici o motiune de cenzura. Adoptarea unei motiuni de cenzura ar necesita sustinerea unei majoritati absolute a membrilor, precum si votul a doua treimi dintre ei. n martie 1999, ca urmare a unui raport asupra managementului Comisiei, elaborat de o comisie de experti independenti mputerniciti de Parlament, Comisia a ales sa demisioneze, mai degraba dect sa se supuna unei cenzuri oficiale a Parlamentului.

Parlamentul si exercita puterile de supraveghere zilnic, examinnd un mare numar de rapoarte lunare sau anuale pe care Comisia Europeana este obligata sa le prezinte (spre exemplu, raportul anual general si rapoartele lunare cu privire la implementarea bugetului).

n plus, Membrii Parlamentului European pot adresa ntrebari Comisiei Europene, oral sau n scris. n timpul sedintelor n plen, "Sectiunea de ntrebari" devine un forum pe chestiuni specifice ntre membrii Parlamentului si membrii Comisiei. Membrii independenti ai Parlamentului si grupurile politice adreseaza anual peste 5000 de ntrebari Comisiei.

6. Parlamentul si Consiliul European Puterile bugetare si legislative extinse ale Parlamentului au marit influenta acestuia asupra Consiliului European. n special procedura de codecizie a ajutat la crearea unui echilibru al puterii legislative ntre Consiliul European si Parlamentul European.

7. Parlamentul si politica comuna externa de securitate (CFSP) Telul cooperarii politice europene, care a demarat la nceputul anilor '70, era sa depaseasca un cadru economic si social stabilit de Tratatele comunitare, si sa ajunga la o strategie comuna originala a Statelor Membre n domeniul politicii externe.

Dupa cum este cunoscut, Tratatul Uniunii Europene recunoaste nevoia de a ncorpora n politica externa o dimensiune de securitate comuna. Aceasta cooperare se extinde n principiu n toate domeniile de politica internationala care implica interesele Uniunii Europene, ea reprezentnd o prelungire fireasca a activitatii Comunitatii.

Importanta extraordinara pe care Parlamentul o acorda CFSP este reflectata n dezbaterile sale, n special n cele care au loc n Comisia pentru Politica Externa, Drepturile Omului, Securitate Comuna si Politici de Aparare.

Presedintia Consiliului European consulta Parlamentul European asupra principalelor aspecte de politica externa si de securitate, si asigura luarea n considerare a punctelor de vedere ale Parlamentului.

In plus, Parlamentul este informat n mod regulat de Presedintie si de Comisia Europeana despre dezvoltarea strategiilor de politica externa si de securitate. Tratatul de la Amsterdam a creat biroul Reprezentantului pentru politica externa si de securitate comuna. Primul detinator al acestei functii este Xavier Solana, care a fost numit de Consiliul European de la Cologne n iunie 1999.

Parlamentul European poate adresa ntrebari sau face recomandari Consiliului European. Anual, Parlamentul tine dezbateri asupra progresului n implementarea CFSP.

8. Parlamentul si cooperarea in domeniul justitiei si politicii interne Parlamentul acorda o atentie speciala implementarii politicilor n domenii de interes comun, cum ar fi politicile de azil si emigrare, lupta mpotriva dependentei de droguri, fraudei si criminalitatii internationale.

Parlamentul este consultat si informat cu regularitate asupra cooperarii ntre autoritatile juridice si de politica interna ale Statelor Membre ale Uniunii. Acesta poate pune ntrebari sau poate face recomandari Consiliului n acest sens. De asemenea, Parlamentul tine dezbateri anuale asupra progresului nregistrat n aceste domenii.

9. Parlamentul si supravegherea democratica a Uniunii Economice si Monetare Parlamentul a primit un rol important n relatia cu Banca Centrala Europeana (BCE), ca parte a EMU (Uniunii Monetare si Economice).

Banca se bucura de independenta totala n deciziile de politica monetara. Ea are autoritate unica n stabilirea ratei dobnzilor pe termen scurt si n folosirea instrumentelor monetare necesare pentru mentinerea stabilitatii monedei euro.

Cu toate acestea, independenta operationala a Bancii Centrale Europene este contrabalansata de raspunderea pe care aceasta o are n fata Parlamentului European. Regulile procedurale ale Parlamentului definesc clar rolul pe care acesta l are n numirea Presedintelui, Vicepresedintelui si a altor membri ai Biroul Executiv al Bancii. Dupa audierile comisiei, nominalizatii trebuie sa fie aprobati de Parlament nainte de a putea fi numiti de Consiliu.

Presedintele Bancii Centrale Europene trebuie sa prezinte un raport anual n sedinta plenara a Parlamentului. n plus, Presedintele Bancii Centrale si alti membri ai Biroului Executiv se prezinta n fata comisiei pe probleme monetare a Parlamentului la intervale regulate; aceste ntlniri pot avea loc la cererea oricareia din parti. Cel putin patru asemenea ntlniri trebuie tinute n fiecare an.

10. Membrii Parlamentului European Membrii Parlamentului European sunt alesi prin sufragiu universal direct, ntr-un sistem de reprezentare proportionala - fie pe baza regionala, cum este cazul n Italia, n Marea Britanie si n Belgia, fie pe baza nationala, cum se ntmpla n Franta, Spania, Austria, Danemarca, Luxemburg si n alte tari, sau ntr-un sistem mixt, ca n Germania.

Peste tot se aplica aceleasi reguli democratice, iar dintre acestea n special dreptul de vot la vrsta de 18 ani, egalitatea ntre femei si barbati, si votul secret. n unele state membre, cum ar fi Belgia, Luxemburg si Grecia, participarea la vot este obligatoriu.

Membrii Parlamentului European nu au voie sa desfasoare anumite activitati profesionale sau sa detina anumite functii (spre exemplu, functia de judecator, ministru sau director al unei companii de stat). De asemenea, ei trebuie sa se supuna legilor nationale care restrictioneaza sau interzic mandatele duble.

De la intrarea n vigoare a Tratatului de la Maastricht, n 1993, orice cetatean al unui Stat Membru al Uniunii Europene care traieste n alta tara a Uniunii poate vota sau candida la alegeri n tara sa de rezidenta.

De asemenea, membrii Parlamentului European primesc aceleasi alocatii ca parlamentari, ca si membrii parlamentelor lor nationale. Aceasta alocatie este platita de fiecare Stat Membru si completata de Parlamentul European cu o suma care sa acopere cheltuielile Membrilor Parlamentului European, aparute ca urmare a ndeplinirii ndatoririlor lor si recrutarii de asistenti. Aceste alocatii pot fi blocate daca Membrii nu participa regulat la sedintele plenare.

La cererea Parlamentului, n Tratatul de la Amsterdam s-a inclus o prevedere referitoare la un statut comun pentru toti Membrii Parlamentului European. Acest statut va fi adoptat n curnd si va elimina discrepantele ntre salariile Membrilor de diferite nationalitati, asigurnd n acelasi timp o transparenta mai mare.

12. Componenta Parlamentului European Numarul de Membri pentru fiecare stat este specificat n Tratate.

n Camera, Membrii se aduna n grupuri politice, nu n delegatii nationale. n prezent, Parlamentul are opt grupuri politice, plus ctiva membri "independenti". Aceste grupuri politice cuprind membri din peste o suta de partide politice nationale. (Anexa nr 2)

13. Activitatea Membrilor Parlamentului European Membrii Parlamentului European se ntlnesc n sedinta plenara, timp de o saptamna, la Strasbourg, unde este sediul Parlamentului European.

Comisiile parlamentare se ntlnesc n general doua saptamni pe luna la Bruxelles, pentru a usura contactul cu Comisia si Consiliul European. Cea de a treia saptamna este rezervata ntlnirilor grupurilor politice, iar cea de a patra, pentru sedinta plenara de la Strasbourg. Parlamentul mai are si ntlniri plenare suplimentare la Bruxelles. Secretariatul se afla la Luxemburg.

Desi si are sediul la Strasbourg, Parlamentul European are trei puncte de lucru, din motive istorice. Cele trei Comunitati nu au fost constituite n acelasi moment. Comunitatea Europeana pentru Carbune si Otel (ECSC) a fost constituita la Luxemburg n 1952, iar Comunitatea Europeana pentru Energie Atomica, adesea numita EURATOM, si Comunitatea Economica Europeana (EEC) au fost constituite n principal n Bruxelles, n 1958.

Strasbourg a devenit mai nti sediul Consiliului European, iar apoi, n 1952, sediul Parlamentului European, pentru a simboliza reconcilierea franco-germana. ntlnirea Consiliului European de la Edinburgh (1992) si Tratatul de la Amsterdam (1997) au oficializat amplasarea Institutiilor n cele trei locuri.

Traducerea simultana a tuturor dezbaterilor parlamentare si discutiilor comisiilor este asigurata n cele unsprezece limbi oficiale ale Uniunii: daneza, olandeza, engleza, finlandeza, franceza, germana, greaca, italiana, portugheza, spaniola si suedeza. De asemenea, toate documentele parlamentare sunt traduse si publicate n toate aceste unsprezece limbi.

Activitatea Parlamentului este organizata n general pe urmatoarele principii:

comisia parlamentara corespunzatoare (spre exemplu, Comisia pentru Mediul nconjurator pe probleme de legislatie a poluarii) numeste un membru ca "raportor", pentru a redacta un raport asupra propunerii, ce va fi supus Comisiei Europene spre analiza;

raportorul supune raportul redactat comisiei respective, pentru dezbatere;

dupa ce raportul a fost analizat, el este supus la vot si, daca este cazul, amendat;

raportul se discuta apoi in sedinta plenara, amendat si supus la vot. Parlamentul adopta apoi o pozitie asupra chestiunii respective. Aceasta este procedura pentru adoptarea legislatiei, care necesita doua lecturari, ca n cazul procedurii de codecizie.

Pe lnga adoptarea propunerilor legislative si a bugetului, Membrii Parlamentului European mai analizeaza si activitatea Comisiei Europene si a Consiliului European, punnd ntrebari orale asupra unor chestiuni specifice Membrilor Comisiei si Consiliului, n cadrul sedintelor n plen.

14. Relatiile cu tarile in curs de dezvoltare Parlamentul European poate ndruma si promova programele de dezvoltare si cooperare ale Uniunii Europene cu practic toate tarile n curs de dezvoltare din lume, prin Comisia pentru dezvoltare si cooperare din cadrul Parlamentului, si prin activitatea Adunarii Comune AC-EU.

Prin procedura bugetara, Parlamentul influenteaza direct cheltuielile pentru prioritatile majore de dezvoltare, cum ar fi ajutoare cu hrana pentru zone rurale, chestiuni referitoare la mediul nconjurator, asistenta pentru refugiati si persoane stramutate si sustinerea activitatii organizatiilor neguvernamentale. Parlamentul acorda de asemenea o mare importanta furnizarii de ajutoare umanitare.

n special prin Adunarea Comuna, institutia democratica a conventiei AC-EU care uneste Uniunea Europeana cu 71 de tari ale regiunilor africana, a Insulelor Caraibe si a Pacificului (ACP), Parlamentul European a lucrat pentru crearea unui parteneriat bazat pe comert si dezvoltare economica, pentru lupta mpotriva saraciei si respectarea drepturilor omului si a principiilor democratice.

Multumita Parlamentului European, Conventia ACP/EU include acum o "clauza de democratie" - optiunea de a suspenda ajutorul catre tarile ACP care se fac vinovate de ncalcari grave ale drepturilor omului.

15. Apararea drepturilor omului n prezent este nevoie de asentimentul Parlamentului pentru decizii referitoare la acceptarea de noi State Membre, la acorduri de asociere cu tarile care nu sunt membre ale Uniunii si la ncheierea de acorduri internationale.

Aceasta nseamna ca n prezent Parlamentul are dreptul sa ratifice si puterea sa respinga acorduri internationale. Din preocuparea sa pentru apararea drepturilor omului, Parlamentul si foloseste puterea pentru a cere tarilor care nu sunt membre ale Uniunii sa si imbunatateasca practicile n domeniul respectarii drepturilor omului.

In acest sens, se poate mentiona faptul ca Parlamentul nu a ezitat sa respinga o serie de protocoale financiare cu unele state care nu sunt membre ale Uniunii, pe baza unor chestiuni legate de drepturile omului, oblignd aceste tari sa elibereze detinutii politici sau sa accepte angajamente internationale pentru respectarea drepturilor omului.

n 1998 Parlamentul a decis sa creeze PREMIUL SAHAROV, oferit anual unor persoane care s-au distins n lupta pentru apararea drepturilor omului. Nu este un lucru neobisnuit ca detinatorii Premiului Saharov sa primeasca ulterior Premiul Nobel pentru Pace. In Anexa nr 3 este prezentata lista detinatorilor premiului Saharov, incepand cu anul infiintarii acestui premiu, si pana in prezent.

Puterile considerabile ale Parlamentului n domeniul relatiilor externe fac din acesta un adevarat forum international. n timpul sesiunilor plenare, sefii statelor care nu sunt membre ale Uniunii sunt adesea invitati sa se adreseze Parlamentului n sedinte oficiale.

De asemenea, Presedintele Parlamentului European este adesea invitat sa faca vizite oficiale n diferite parti ale lumii, reflectnd astfel pozitia internationala a Parlamentului.

III. Consideratii finale

Uniunea Europeana este construita ntr-un sistem institutional unic n lume. Statele membre delega anumite atribute de suveranitate unor institutii independente, care reprezinta interesele Uniunii n ansamblul ei, ale statelor ei membre si ale cetatenilor sai.

n mod traditional, Comisia apara interesele uniunii n ansamblul sau, n timp ce fiecare guvern national este reprezentat n Consiliu, iar Parlamentul European este ales n mod direct de catre cetatenii statelor membre. Democratia si suprematia legilor sunt asadar pilonii structurii.

Acest "triunghi institutional" este flancat de alte doua institutii: Curtea de Justitie si Curtea de Conturi. Alte cinci institutii completeaza sistemul, si printre ele se numara si Parlamentul European.

Dupa cum am aratat pe parcursul acestui referat, Parlamentul European are un rol activ in procesul legislativ, privind multe domenii: piata interna, protectia consumatorului, transporturi, educatie, sanatate.

La fiecare 5 ani prin sufragiu universal, Parlamentul European reprezinta expresia vointei democratice a celor 374 milioane de cetateni ai Uniunii Europene. Principalele partide politice din statele membre sunt reprezentate n Parlament, unde activeaza n grupuri politice pan-europene.

n 1965, la Bruxelles, s-a facut un pas important n aplicarea proiectului comunitar: s-a realizat unificarea institutiilor celor trei Comunitati europene (Comunitatea Economica a Carbunelui si Otelului, EuroAtom, Comunitatea Economica Europeana).

Democratia, insa, ca forma de guvernamnt bazata pe sufragiu universal si drepturi politice fundamentale (libertatea cuvntului, a adunarii, a asocierii etc.), are ca regula cheie alegerile competitive si regulate, completata de raspunsul institutiilor alese, transparenta luarii deciziilor, actiunea grupurilor de interes fata de putere, responsabilitatea liderilor politici. Ceea ce nseamna ca legitimitatea unei democratii tine n mare masura de componenta participare, ca forma a sustinerii pe care indivizii, apartinnd unui grup, o acorda institutiilor.

Astfel, se poate spune ca democratia reala, nregistrat un cstig, in privinta Parlamentului European abia n 1979, n momentul n care au avut loc primele alegeri parlamentare europene prin sufragiu universal. S-a mers totodata si catre o extindere a atributiilor Parlamentului, care, n noul context, urma sa reprezinte pilonul democratiei n Uniune si fundamentul legitimarii acesteia.

Se pare nsa ca nici alegerile directe si nici cresterea graduala, dar considerabila, a puterilor Parlamentului (ncepnd cu 1979) nu au rezolvat problema legitimitatii n Uniune. Participarea la alegeri este un indicator ce ne atrage atentia asupra acestui fapt. Astfel, cele patru alegeri pentru Parlamentul european, care au avut loc ntre 1979 si 1994, par sa confirme ndoielile si ngrijorarea cu privire la democratie si legitimitate n Uniunea europeana: participarea a fost ntotdeauna scazuta si chiar s-a micsorat ntre 1979 si 1994, de la 66% la 59%.

n multe dintre tarile membre exista o diferenta de 20 pna la 40 de procente ntre participarea la scrutinul national si cel european. Aceasta rata crescuta a absenteismului la alegerile pentru Parlamentul european pare sa indice ca multi europeni sunt destul de confuzi cu privire la Uniunea europeana.

O posibila solutie a acestei probleme ar putea fi studierea atenta a cauzelor absenteismului la alegerile pentru Parlamentul european, ct si masura n care ele sunt legate de ceea ce nseamna participare la jocul democratic n general. O alta ar putea avea n vedere procesul de socializare politica - nteles ca rezervor al legitimarii, prin popularizarea ideii de Uniune europeana" - strns legat de cel de democratie".

In plus sistemul de partide ramne tributar conditiilor de la nivel national, nefiind adaptat cerintelor europene. Ar trebui sa existe o legatura directa ntre alegerile nationale si cele europene, iar acestea din urma sa reprezinte un apendice al primelor n situatia n care partidele ar avea aceeasi reprezentare la ambele niveluri; de asemenea, ar trebui sa existe o distinctie clara ntre partidele guvernamentale, cele traditionale si cele de opozitie/protestatare, astfel nct alegatorii sa poata face distinctie ntre opozitie si putere, dnd nastere unui sistem competitional.

Procesul de socializare, prin rezervele de legitimitate pe care le pune la dispozitie si prin atitudinile prefabricate, nvatate si preluate ca atare, ar putea constitui o solutie pentru absenteismul alegatorilor europeni. Ct priveste explicarea beneficiilor procesului democratic, n Uniune sau oriunde, ea face parte din proiectul educarii maselor", de care vorbea Ortega Y Gasset, proces ce presupune att timp ct si elite dispuse sa si-l asume.PARLAMENTUL EUROPEANPentru a raspunde principiilor democratiei reprezentative, alaturi de interesele guvernelor si cel al Comunitatii trebuie sa fie satisfacute si interesele cetatenilor, iar singurul organ care o putea face era un parlament constituit dupa reguli cat mai apropiate de cel al parlamentelor nationale.Prin crearea Parlamentului European ca Institutie de baza care reprezinta interesul poporului, ulterior prin elaborarea procedurilor pentru organizarea de alegeri directe s-a dat satisfactie principiului democratic evocat.Intreaga evolutie a reglementarilor ce privesc regimul acestui organ, inclusiv modificarile aduse prin Tratatul de la Maastricht, Tratatul de la Amsterdam Tratatul de la Nisa, precum si proiectul Tratatului modificator din 2007 de la Lisabona pun in lumina doua tendinte de principiu: sa se dea o cat mai mare legitimitate si sa creasca rolul sau, astfel incat in timp sa poata indeplini functiile unui parlament national. Aceasta evolutie inseamna un grad din ce in ce mai mare de integrare, inclusiv sub aspect politic.A. CompunereStabilirea numarului de locuri pentru Parlament si repartizarea acestora intre statele membre este o problema destul de delicata. Ea trebuie sa tina seama de urmatoarele considerente:-alegerile directe implica o crestere a numarului de reprezentanti alesi pentru acest forum democratic;-trebuie sa se aiba in vedere eventualitatea largirii sale, urmare a aderarii de noi state;-numarul total trebuie sa asigure o buna functionare a Institutiei, sa nu creeze un mecanism greoi, ineficient;-numarul de locuri acordat fiecarui stat sa nu fie atat de mic incat statele mai putin populate sa nu-si poata exprima optiunea politica a electoratului.In aceste conditii Parlamentul celor 15 in anul 1995 numara 626 membri repartizati astfel: Germania, 99 de locuri, Franta, Italia si Marea Britanie cate 87 de locuri; Spania 64 de locuri; Olanda 31 de locuri; Belgia, Grecia, Portugalia cate 25 de locuri, Irlanda 15 locuri si Luxembourg 6 locuri. Criteriul demografic este baza negocierii numarului de locuri acordate fieicarui stat. Spre exemplu, dupa reunificarea Germaniei, demografic acest stat se afla pe primul loc (81.100.000 locuitori), Italia (57.700.000 locuitori), Franta (57.500.000 locuitori) si Marea Britanie (57.500.000 locuitori). Olanda (15.700.000 locuitori) este cea mai populata dintre tarile mijlocii sub aspect demografic din cadrul UE. Dupa acest an, urmare politicilor nationale demografia statelor membre cunoaste alte cote, dar care nu au adus si modificari pentru norma de reprezentare. De ex. politica de imigratie adoptata pentru a compensa scaderea ratei natalitatii a facut ca Franta sa aiba in prezent o populatie de 62.000.000 locuitori, cresteri cunoscand si Germania (82.000.000), Marea Britanie (59.600.000) si Italia (58.000.000).Tratatul de la Amsterdam din iunie 1997, modificand Tratatele constitutive a fixat la 700 numarul maxim de membri ce il poate avea Parlamentul European, in perspectiva aderarii de noi state la UE.Tratatul de la Nisa prevede ca in perspectiva extinderii UE cu pana la 27 de state membre, numarul de locuri in Parlamentul European va fi maxim de 732 repartizate astfel: Germania 99 locuri, Marea Britanie, Franta, Italia 72, Spania, Polonia 50, Romania 33, Olanda 25, Grecia, Belgia, Portugalia 22, Republica Ceha, Ungaria 20, Suedia 18, Bulgaria, Austria 17, Slovacia, Danemarca, Finlanda 13, Irlanda, Lituania 12, Letonia 8, Slovenia 7, Estonia, Cipru, Luxemburg 6, Malta 5. In cazul extinderii Uniunii Europene cu mai mult de 27 de state se va reconsidera numarul de locuri acordat fiecarui stat fara a se depasi numarul total de 732. Prin tratatul de aderare pentru Romania au fost negociate 35 de locuri, iar pentru Bulgaria 18, din numarul total negociat in prezent de 736 de locuri.Prin Tratatul de aderare a Romaniei si Bulgariei la Uniunea Europeana , tara noastra a negociat 35 de locuri iar cea vecina 18, astfel incat alegerile europene din 2007 au fost organizate pentru ocuparea acestor locuri.Tratatul ce reformeaza constructia comunitara, astfel cum a fost gandit initial prin Tratatul de instituire a unei Constitutii pentru Europa, renegociat in octombrie 2007 prin Proiectul de Tratat de modificare a Tratatelor Uniunii Europene si Comunitatilor Europene arata ca Parlamentul European exercita impreuna cu Consiliul functia legislativa si bugetera, functia de control politic si consultativa, alege presedintele Comisiei. In ordinea reglementarii, PE este prima dintre institutii.Reprezentand cetatenii Uniunii, el se compune din 750 de membrii, reprezentarea statelor fiind proportional degresiva, nici un stat neputand avea mai mult de 86 si mai putin de 6 membri. Se intelege ca astfel Germania va avea 86 locuri, Malta 6, iar prim Rezolutia PE de renegociere aprobata de Consiliul European din octombrie 2007 Romania va avea 33 de locuri din urmatorul mandat, 2009. Atributiile codecizionale si de control politic cresc evident.B. Proceduri electoraleInitial deputatii au fost desemnati de catre Parlamentele nationale din randul membrilor acestora, pe criteriul reprezentativitatii politice. Desi tratatele prevazusera principiul alegerilor directe, ele au fost posibile doar dupa realizarea conditiilor necesare punerii in practica a acestei proceduri.Actul intervenit la 20 septembrie 1976 a intarit acest sistem, primele alegeri universale si directe avand loc in anul 1979, fiind urmate de cele din 1984, 1989, 1994 si 1999.Alegerile directe din anii 1979, 1984 si 1989 s-au desfasurat dupa urmatoarele reguli:-fiecare stat organizeaza alegerile dupa regimul electoral national, rezultatul alegerilor fiind stabilit conform legii electorale nationale;-fiecare persoana cu drept de vot este indreptatita doar la un vot (in raport de teritoriu nu poate vota de mai multe ori in tari diferite);-alegerile se organizeaza dupa un calendar general stabilit de Comunitati;-data alegerilor este fixata de fiecare stat membru, in functie de acest calendar general;-urnele de vot nu se dezvelesc inainte de terminarea ultimei alegeri;-daca una din procedurile nationale prevede votul cu doua scrutinuri, primul dintre ele va trebui organizat in perioada fixata de Comunitati.Diversitatea de regimuri nationale electorale este foarte mare. Spre exemplu, varsta electorala variaza de la 18 la 25 de ani; majoritatea statelor prevad scrutinul proportional, iar Marea Britanie scrutinul majoritar uninominal cu un singur tur; regimul listelor de vot si al regulilor de numarare a voturilor difera de la tara la tara etc.In aceste conditii diversitatea regimurilor nationale a ridicat unele probleme la alegerile pentru Parlamentul European.In anul 1982 a fost adoptat de Parlament proiectul de procedura electorala uniforma care prevedea ca in fiecare stat membru trebuie sa se recunoasca dreptul de vot resortisantilor celorlalte state membre, daca acestia sunt rezidenti de cel putin 4 ani. Se mai prevedea respectarea reprezentarii proportionale in cadrul regional dat si adaptarea regimurilor electorale din Franta si Marea Britanie la cele din celelalte tari membre, avand in vedere ca aceste doua state prezentau sistemele cu cele mai mari particularitati.Acest act a premers Tratatului de la Maastricht care a introdus cetatenia europeana ca statut politico-juridic ce da printre altele, dreptul de vot pentru alegerile generale pentru Parlamentul European, cat si pentru alegerile locale tuturor resortisantilor statelor membre, rezidenti pe teritoriul acestor state, indiferent de nationalitate (a se intelege cetatenie conform dreptului nostru).Alegerile din 1994, 1999 si 2004 au avut loc dupa aceasta procedura care tinde sa apropie cat mai mult sistemul national si astfel sa dea Parlamentului European legitimitatea unui parlament national.C. Statutul parlamentarilorTratatele constitutive, actul din 1976, dispozitiile prevazute in legislatiile nationale privind statutul membrilor parlamentului dau configuratia acestei calitati.Durata mandatului este de 5 ani si are un caracter reprezentativ, votul fiecarui deputat este personal si individual.Actele evocate mai sus impreuna cu Protocolul asupra privilegiilor si imunitatilor definesc statutul parlamentarilor.Calitatea de membru al Parlamentului European este incompatibila cu cea de membru al oricarei alte Institutii precum si a organelor auxiliare mai importante; este de asemenea incompatibila cu cea de membru al unui guvern national. Din reglementarea data rezulta ca nu exista incompatibilitate fata de calitatea de membru al unui parlament national. In fapt, 9/10 din deputatii Parlamentului European au si calitatea de membri ai legislativului national, situatie care pune in evident profit Institutia, datorita politicii europeiste promovata in acest mod in parlamentele nationale.D. Organizare si functionareOrganizarea si functionarea sunt guvernate de regulile stabilite in regulamentul intern, dispozitiile fiind asemanatoare cu cele din dreptul parlamentar national.Organele proprii de conduce sunt Biroul si Biroul largit. Biroul se compune din: Presedinte, 14 vicepresedinti si 5 chestori alesi pentru un mandat de 2 ani si jumatate iar, Biroul largit cuprinde in afara membrilor Biroului si presedintii grupurilor politice.Alegerea Presedintelui se face dupa o procedura cu majoritate absoluta, scrutin exprimat in trei tururi. Primii doi candidati ramasi dupa cel de-al treilea scrutin vor participa la turul patru in urma caruia se va decide in final alegerea presedintelui. Rolul sau este mai mare decat cel obisnuit al presedintilor camerelor unui parlament national.Alegerile vicepresedintilor se fac dupa aceeasi procedura in doua tururi de scrutin, la cel de-al treilea participand primii 28 de candidati ramasi in cursa, acestia alegandu-se in final cei 14 vicepresedinti.Chestorii sunt alesi dupa aceeasi procedura si ei au un vot consultativ in cadrul biroului.Biroul largit are atributii interne importante, in special in ceea ce privesc relatiile cu celelalte Institutii si organele auxiliare, cu organele diferitelor organisme internationale; el are calitatea de a elabora propunerea de proiect bugetar al Comunitatilor.Ca formatii de lucru, Parlamentul European este compus din grupuri politice, comisii permanente, comisii temporare, comisii de ancheta si delegatii interparlamentare.Grupurile politice sunt alcatuite pe principiul afinitatilor politice. Numarul minim pentru constituirea unui grup politic este de 23 daca deputatii apartin unui singur stat, de 18 daca apartin la 2 state si 12 daca apartin la 3 sau mai multe state.Un deputat nu poate face parte decat dintr-un grup politic. Grupurile politice joaca un rol deosebit, ele au dreptul de initiativa, timpi de interventii la dezbateri, locuri in comisiile parlamentare s.a. Pentru desfasurarea activitatii se bucura de un personal auxiliar-tehnic si de localuri si dotari.O alta formatie importanta de lucru o constituie comisiile permanente organizate pe domenii. In cadrul ultimului mandat au figurat 18 comisii permanente dintre care exemplificam: comisia politica; comisia pentru agricultura, bugetara, economica, monetara si politica industriala; comisia juridica si protectia drepturilor omului; comisia pentru relatii economice externe; comisia pentru energie; comisia pentru transporturi si turism etc.Fiecare deputat este membru plin al unei comisii si membru supleant al alteia. Membrii comisiei se aleg pentru un mandat de 2 ani si jumatate ce poate fi reinnoit. Numarul si denumirea comisiilor sunt fixate printr-un act intern al Parlamentului, la inceputul fiecarui mandat. Comisiile permanente isi desfasoara activitatea intre sesiuni, dupa un program prestabilit.Comisiile temporare al caror mandat este de maxim 12 luni sunt create printr-o decizie a Parlamentului, act in care se arata durata mandatului si atributiile.La cererea a cel putin un sfert din membrii sai, Parlamentul poate constitui comisii de ancheta, al caror numar de membri nu poate fi mai mare de 15 si al caror mandat nu poate fi mai lung de 9 luni. Membrii acestor comisii sunt alesi la propunerea Biroului, dintre candidatii propusi de grupurile politice, iar alegerea lor se face tinand cont de spectrul politic al Parlamentului. Institutia mai poate constitui delegatii interparlamentare desemnate de gruparile politice si ale caror competente sunt determinate printr-un act intern de Parlament.Reuniunile urmeaza in mare regimul parlamentar clasic.Perioada cea mai lunga si corespunzatoare mandatului este legislatura. Anual Parlamentul se reuneste intr-o sesiune, iar perioadele efective de lucru sunt sesiunile lunare. In mod traditional Parlamentul isi incepe sesiunea in a II-a zi de marti a lunii martie din fiecare an. Parlamentul se convoaca la initiativa Biroului largit si in mod exceptional de Presedinte, la initiativa Comisiei sau a Consiliului.Biroul largit stabileste ordinea de zi dupa consultarile avute de Presedinte cu grupurile politice si comisiile permanente. Ordinea de zi definitiva se hotaraste de Parlament prin vot.Consiliul si Comisia pot asista la deliberarile privind ordinea de zi.Reuniunile Parlamentului sunt deschise publicului.Regulile privind discutiile si deliberarile sunt aceleasi ca in reglementarile nationale.Quorumul este de o treime din numarul total al membrilor, iar votul absolut personal este in principiu deschis. Hotararile se iau cu votul a doua treimi din cei prezenti.Parlamentul nu are drept de initiativa legislativa, dar are drept de initiativa politica, actele sale fiind temei al procedurii de reglementare initiata de Comisie.In functia colegislativa adopta regulamente, decizii si directive, in cea consultativa adopta rezolutii si avize.In cadrul fiecarei sedinte se redacteaza un proces-verbal in care sunt consemnate toate aspectele (discutii, deliberari etc.) iar acest act se publica in termen de o luna in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene (JOCE).E. AtributiiTratatele constitutive, Actul Unic European, Tratatul de la Maastricht si Tratatul de la Amsterdam, prin atributiile conferite Parlamentului European i-au dat rolul de organ consultativ, de cooperare si decizional.Linia politica inceputa dupa 1957 a fost de a largi atributiile si evident de a mari rolul acestei Institutii.Ca organ de control politic isi exercita aceasta putere in raport cu Comisia, Consiliul si Consiliul European, aspecte deja evocate in sectiunile precedente ale capitolului.Parlamentul dispune de o reala putere decizionala in materie bugetara. Este cea mai importanta atributie, doar in acest domeniu fiind egalul Consiliului ca organ legislativ. Procedura bugetara este destul de complicata, atributiile in aceasta materie fiind impartite intre cele doua Institutii, asa incat sa se creeze un echilibru intre ele, in final hotararea bugetului Comunitatilor fiind opera celor doua organe. Pentru venituri votul final se da de Consiliu iar pentru cheltuieli de Parlament, bugetul devenind executoriu sub semnatura Presedintelui PE.Parlamentul are un rol codecizional alaturi de Consiliu si uneori chiar de Comisie in proceduri de consultare (alaturi de Consiliu) in proceduri de coordonare (alaturi de Comisie) cat si in proceduri de cooperare (alaturi de Consiliu sau de ambele) in domenii particulare determinate in Tratate. Parlamentul European are un rol decizional alaturi de Consiliu in materia relatiilor externe ale UE.Cele mai importante acte prin care au fost sporite puterile acordate Parlamentului European sunt Actul Unic European, Tratatul de la Maastricht si Tratatul de la Amsterdam. Actul Unic European (AUE) a prevazut ca daca Parlamentul respinge cu majoritate de voturi pentru a doua oara o propunere legislativa, Consiliul o va putea adopta doar cu unanimitate. Parlamentul are dreptul de a interpela in scris si oral, Comisia si Consiliul, poate initia procedura de demitere in bloc a Comisiei, se pronunta prin aviz asupra cererilor de aderare la UE si asupra acordurilor de asociere si comerciale incheiate de Uniune.Tratatul de la Maastricht a dat Parlamentului dreptul la codecizie alaturi de Consiliu in anumite domenii ce privesc piata unica, dreptul de a cere Comisiei sa inainteze anumite propuneri legislative, de a numi un Avocat al poporului imputernicit sa primeasca reclamatii impotriva Institutiilor si organelor UE.Tratatul de la Amsterdam a intarit si mai mult rolul codecizional al acestei institutii, atribuindu-i aceasta putere in domenii cum sunt: libertatea de deplasare a lucratorilor, piata unica, protectia mediului inconjurator, retele transeuropene, protectia consumatorului, educatie, cercetare, statistica etc.Actul de modificare a CE din 1997 a intarit si rolul politic al Parlamentului, nominalizarea Presedintelui Comisiei fiind supusa aprobarii Parlamentului, iar la incheierea sedintelor Consiliului European, presedintele in exercitiu al acestei institutii prezinta concluziile lucrarilor in fata Parlamentului.Putem spune ca, in esenta, el ramane un organ de control democratic al celorlalte Institutii si codecizional alaturi de Consiliu, fara a avea rolul unui Parlament national.1. Prezentare generala

Parlamentul European reprezinta, in viziunea Tratatului de la Roma, din 1957, "popoarele statelor reunite in cadrul Uniunii Europene".Originile Parlamentului European se regasesc in Tratatul de la Paris din 1951. Acest tratat, care a instituit Comunitatea European a Crbunelui si Otelului a creat 4 institutii:a) Inalta Autoritateb) Consiliul Special de Ministri;c) Adunarea Comuna;d) Curtea de Justitie.

Tratatul de la Paris prevedea, in cadrul institutional nou format, o "Adunare comuna" compusa din "reprezentantii ai popoarelor statelor reunite in Comunitate", avand rol de Adunare consultativa. Ca model a fost luata Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei.

Adunarea Comuna era constituit conform art. 7 si art. 20-25 din tratat. Ea era compusa din 78 de delegati desemnati de parlamentele nationale ale statelor membre. Potrivit prevederilor inscrise in tratat, membrii Adunarii erau fie numiti, fie alesi prin "sufragiu universal, direct, dupa procedura fixata de fiecare Inalta Parte Contractanta". In fapt, toti membrii Adunarii erau delegati ai parlamentelor nationale. Potrivit stipulatilor din tratat, Adunarea se intrunea cel putin o data pe an, prilej cu care se punea in discutie si un raport general prezentat de Inalta Autoritate. La 23 iulie 1952 Paul-Henri Spaak este numit presedinte al Adunrii.

In 1957, in cele doua Tratate prin care se instituiau Comunitatea Economica Europeana si Comunitatea Europeana a Energiei Atomice se prevedea crearea de aceleasi "Adunari", Conventia din 25 martie 1957 propunand infiintarea unei "Adunari unice".

Tratatele de la Roma, din 1957, au dus la aparitia celorlalte doua comunitti europene, Comunitatea Economica Europeana si Comunitatea Europeana a Energiei Atomice. O data cu semnarea Tratatelor CEE si CEEA a fost semnata si Conventia referitoare la unele institutii comune ale Comunittilor, prin care cele trei Adunri erau unificate sub numele de Adunarea Parlamentar European. La 19 martie 1958 are loc sesiunea de stabilire a Adunrii Parlamentare Europene. Este tinut in Strasbourg. Este ales ca Presedinte al Adunrii Robert Schuman.

Prin rezolutia Adunarii parlamentare europene din 30 martie 1962, s-a stabilit denumirea de Parlament European, denumire pe care o poarta pana in prezent.

Primele alegeri directe in Parlamentul European s-au tinut in iunie 1979. Numarul de mandate este repartizat pe tari, in functie de marimea acestora. La numai 34 de ani de la terminarea celui de al doilea razboi mondial, popoarele natiunilor Europei, o data destramate de razboi, au mers la urne pentru a alege membrii unui parlament unic. Europenii nu ar fi putut gasi un simbol mai puternic al reconcilierii.

Parlamentul European, a carui legitimitate deriva din sufragiul universal direct, este ales la fiecare cinci ani; de-a lungul timpului, el a acumulat constant putere si influenta, printr-o serie de tratate. Aceste tratate, in special Tratatul de la Maastricht din 1992 si Tratatul de la Amsterdam din 1997, au transformat Parlamentul European dintr-un organism pur consultativ intr-un parlament legislativ, cu puteri similare cu cele ale parlamentelor nationale.

Parlamentul European este singura institutie comunitara care se intlneste si isi tine dezbaterile in public. Dezbaterile, opiniile si rezolutiile Parlamentului se publica in Monitorul Oficial al Uniunii Europene.

2. Componenta Parlamentului European

Inca de la incheierea tratatelor C.E.C.A si C.E.E a fost sustinut clar principiul conform caruia membrii Adunarii sa fie alesi prin sufragiu universal direct, dupa o procedura uniforma in toate statele membre si sa se reglementeze punerea sa in aplicare. S-a avut in vedere ca Adunarea sa fie formata din delegati desemnati de Parlamentele nationale, dupa procedura stabilita de fiecare stat membru. Principiul a fost preluat de Tratatele C.E.E. si EURATOM.

Statele membre nu au agreat ideea adoptarii unei proceduri electorale uniforme, astfel incat, articolul 138.3 al Tratatului C.E.E. prevede ca procedura electorala este condusa in fiecare stat membru prin dispozitii nationale. Fiecare stat era liber sa adopte un anumit tip de scrutin, conform traditiilor electorale nationale. Toate statele au procedat astfel, mai putin Franta, care a incalcat traditie celei de-a V-a Republici, alegand scrutinul proportional, adica impartirea restului la cea mai puternica jumatate, in liste blocate si pragul de 5% voturi. Franta a invocat istoria electorala pe care o are, folosind cadrul national, adica o circumscriptie electorala unica.

Cu toate ca fiecarui stat membru ii este permisa organizarea sufragiului in functie de propriile reguli, trebuind sa respecte numai un set de conditii minime comune:- nimeni nu poate vota decat o singura data (principiul votului unic);- alegerile se desfasoara in cursul aceleiasi perioade in toate statele membre incepand cu joi dimineata, pana duminica, in cursul aceleiasi saptamani; prima perioada este determinata de catre Consiliu, care statueaza, cu unanimitate de voturi, dupa consultarea Parlamentului European;- varsta minima pentru vot este 18 ani;- deschiderea urnelor se poate face numai dupa inchiderea scrutinului in toate statele membre.

Fiecare stat stabileste regulile cu privire la electorat (singura conditie stabilita de o maniera uniforma este cea referitoare la varsta), la eligibilitatea si la modurile de desfasurare a scrutinului (toate statele au adoptat un sistem de reprezentare proportionala, cu liste nationale sau locale.

Mai tarziu, o data cu intrarea in vigoare a Tratatului de la Maastricht, s-a instituit un drept de a alege si a fi ales pentru toate persoanele care poseda cetatenia Uniuni Europene.Legitimat prin vot universal direct si ales pentru un mandat de 5 ani, Parlamentul European si-a sporit continuu influenta si puterea prin intermediul unei serii de tratate. Acestea, in mod special Tratatul de la Maastricht din 1992 si Tratatul de la Amsterdam din 1997, au condus la transformarea Parlamentului European dintr-un organism pur consultativ intr-un parlament cu puteri legislative similare celor exercitate de parlamentele nationale.

Prin Tratatul de la Nisa, intrat in vigoare la 1 februarie 2003, in perspectiva extinderii Uniunii, s-a stabilit un numar maxim de 732 de membri ai Parlamentului din care in prezent exista 626 de deputati, restul locurilor fiind rezervate in vederea extinderii. Incepnd cu 2004, 338 milioane de alegatori din cele 25 de state membre ale Uniunii Europene isi aleg cei 732 de reprezentanti in Parlamentul European. Repartitia parlamentarilor este urmatoarea:

TaraNr. de parlamentari

Germania99

Franta87

Italia87

Marea Britanie87

Spania64

Olanda31

Belgia25

Grecia25

Portugalia25

Suedia22

Austria21

Danemarca16

Finlanda16

Irlanda15

Luxemburg6

Tratatul Uniunii Europene a prevazut o crestere a puterii Parlamentului European prin introducerea procedurii de luare in comun a deciziilor, care inseamna ca o mare parte a legislatiei (ca de exemplu cea referitoare la piata interna, problemele si protectia consumatorilor, reteaua de comunicatii trans-europeana, educatia si sanatatea) este acceptata att de catre parlament ct si de catre Consiliu.In cea mai mare parte a cazurilor (incluznd agricultura, pescuitul, piata interna, protectia mediului si transportul), Consiliul ia decizii cu majoritate de voturi, statele membre dispunnd de urmatorul numar de voturi:

Germania, Franta, Italia si Marea Britanie10 voturi

Spania8 voturi

Belgia, Grecia, Olanda si Portugalia5 voturi

Austria si Suedia4 voturi

Irlanda, Danemarca si Finlanda3 voturi

Luxemburg2 voturi

TOTAL87 voturi

Atunci cnd se discuta o propunere a Comisiei Europene este necesara o majoritate de cel putin 62 de voturi pentru. In celelalte cazuri, majoritatea necesara este tot de 62 de voturi, dar acestea trebuie sa apartina cel putin a 10 state. In practica, Consiliul incearca sa atinga un consens ct mai larg in majoritatea problemelor inainte de a lua decizii, astfel inct, spre exemplu, numai la aproximativ 14% din legislatia adoptata de Consiliu in anul 1994 s-au consemnat voturi negative sau membri ai Consiliului care nu si-au exercitat dreptul de vot.

Statutul membrilor Parlamentului European este reglementat atat de dispozitiile comunitare, cat si de cele nationale. Dispozitiile aplicabile la alegerile europene, care sunt inscrise in Act, sunt foarte sumare. Ele trimit, in special, fie la tratatele originale, fie la masurile de aplicare sau, cel ami des, la legislatiile nationale, legislatii care dispun ca se fac aplicabile si parlamentarilor europeni. Parlamentul poate stabili si unele reguli de conduita pentru membrii sai.

Deputatii europeni sunt alesi pentru o perioada de 5 ani, iar mandatul lor este reprezentativ. Verificarea puterii lor este o prerogativa care incumba Parlamentului European. Cumulul mandatului european cu un mandat national este autorizat pe plan european, dar el este interzis pe plan national.

Numarul locurilor este, de obicei, proportional cu populatia fiecarui stat membru. Fiecare stat membru si-a stabilit un numar de locuri, maximul fiind de 99, iar minimul de 5. Proportia femeilor in Parlamentul European a crescut, astfel ca in prezent o treime din membrii este femei. Membrii Parlamentului European sunt grupati dupa afinitati politice, nu dupa nationalitate. Ei isi exercita mandatul in mod independent. Primesc un salariu egal cu al mambrilor parlamentului din tara pe care o reprezinta. S-a luat in discutie un statut care sa egalizeez salariile si care sa duca la transparenta in ceea ce priveste remunerarea europarlamentarilor.

3. Organizarea Parlamentului European

Organizarea si functionarea Parlamentului European sunt reglementate in Tratatele institutive si in Regulamentul adoptat cu majoritate de voturi de catre insusi Parlamentul European. Regulamentul a facut obiectul unei reforme globale in octombrie 1993.Din punctul de vedere al organizarii, Parlamentul European cuprinde: a) un Birou;b) Conferinta presedintilor;c) Comisii;d) Grupuri politice parlamentare.

a) Presedintele, cei 14 vicepresedinti si cei 5 chestori sunt alesi pentru un mandat de 2 ani si jumatate, adica pentru jumatate din durata mandatului unui Parlament. Alegerea se face prin vot secret. Impreuna, ei formeaza Biroul, in cadrul caruia chestorii au un drept de vot consultativ, in chestiunile administrative si financiare legate de membri si de statutul acestora. Presedintele reprezinta Parlamentul in situatii oficiale si in relatii internationale, prezideaza sedintele plenare si intalnirile Biroului si ale Conferintei Presedintilor. Biroul este responsabil cu bugetul Parlamentului si raspunde de chestiuni administrative, de organizare si de de personal.

b) Conferinta Presedintilor cuprinde Presedintele Parlamentului si presedintii grupurilor politice; ea este organismul politic conducator al Parlamentului. Conferinta elaboreaza agenda pentru sesiunile plenare, stabileste orarul activitatii organismelor parlamentare si termenii de referinta si dimensiunea comisiilor si delegatiilor parlamentare.

c) Pentru a pregati activitatea sesiunilor plenare ale Parlamentului, Membrii lucreaza in 20 comisii permanente. Acestea sunt cele care pregatesc lucrarile Parlamentului, redacteaza rapoarte si tin legatura cu Comisia si Consiliul, in intervalul dintre sesiuni. Pe lnga aceste comisii permanente, Parlamentul mai poate infiinta si subcomisii, comisii temporare (pentru 12 luni, cu posibilitatea prelungirii existentei lor printr-o decizie a Parlamentului) care se ocupa de probleme specifice, precum si comisii de ancheta.Parlamentul european poate infiinta si comisii parlamentare mixte, cu participarea parlamentarilor din statele asociate la Comunitate sau din statele cu care deja sunt angajate negocieri de aderare.Comisiile parlamentare unite intretin relatiile cu parlamentele Statelor cu care Uniunea Europeana are acorduri de asociere. De asemenea, delegatiile interparlamentare fac acelasi lucru pentru parlamentele multor altor tari si pentru organizatiile internationale.

d) Membrii Parlamentului pot sa se organizeze in grupuri politice, dar exista si deputati neinscrisi. Ei se organizeaza dupa afilierea politica si nu dupa nationalitate. In prezent, exista sapte grupari politice in Parlamentul European:- Grupul Partidului Popular European (democrat-crestini) si Democratilor Europeni - PPE-DE;- Grupul Partidului Socialistilor Europeni PSE;- Grupul Aliantei Democratilor si Liberalilor pentru Europa ALDE;- Grupul Verzilor/ Alianta Libera Europeana V/ALE;- Grupul Confederalal Stangii Unitare Europene/ Stanga Verde Nordica GUE/ NGL;- Grupul Uniunii pentru Europa Natiunilor UEN;- Grupul Independentei si Democratiei IND/DEM;- Grupul Celor Neinscrisi.

Grupurile politice parlamentare (G.P.P) sunt formatiuni organizatoriceale Parlamentarilor, constituindu-se in temeiul criteriilor politice care ii unesc pe parlamentari. Orice grup politic se infiinteaza prin intermediul unei declaratii care se face in fata presedintelui Parlamentului, declaratie care contine denumirea grupului, semnatura membrilor si componenta biroului. Aceasta declaratie se publica in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene. Exista si conditii referitoare la numarul membrilor privind infiintarea grupurilor politice.

Trebuie mentionat ca activitatea Parlamentului este organizata de un secretariat general, condus de un Secretar General, si care are un personal de aproximativ 3500 de persoane, pe lnga care mai functioneaza si personalul grupurilor politice si asistentii membrilor.

Cele unsprezece limbi de lucru ale Parlamentului presupun ca o treime din personalul secretariatului sa lucreze in domeniul lingvistic (traducere si interpretare). Cu toate acestea, in ciuda constrngerilor impuse de multilingvism si de cele trei puncte de lucru, bugetul operational al Parlamentului este doar unu la suta din bugetul Comunitatii, adica un euro si jumatate pe an de la fiecare persoana care traieste in Uniunea Europeana.

4. Functionarea Parlamentului European

Durata unei legislaturi este de 5 ani. Parlamentul tine o sesiune anuala; se reuneste pe deplin drept in a 2-a marti din luna martie (cu exceptia lunii august) si tine, cateodata, sesiuni suplimentare mai scurte. Parlamentul poate fi convocat, cu titlu exceptional, la cererea unei majoritati a membrilor sai sau a Consiliului ori a Comisiei sau la cererea unei treimi din membrii sai. Dezbaterile Parlamentului sunt publice. Lucrarile Parlamentului se desfasoara in 3 orase diferite. Secretariatul se gaseste la Luxemburg, comisiile parlamentare se reunesc la Bruxelles, iar sesiunile parlamentare au loc la Strasbourg, cu sesiuni suplimentare la Bruxelles.

Activitatea Parlamentului este organizata in general pe urmatoarele principii: comisia parlamentara corespunzatoare (spre exemplu, Comisia pentru Mediul Inconjurator pe probleme de legislatie a poluarii) numeste un membru ca "raportor", pentru a redacta un raport asupra propunerii, ce va fi supus Comisiei Europene spre analiza; raportorul supune raportul redactat comisiei respective, pentru dezbatere; dupa ce raportul a fost analizat, el este supus la vot si, daca este cazul, amendat; raportul se discuta apoi in sedinta plenara, amendat si supus la vot. Parlamentul adopta apoi o pozitie asupra chestiunii respective.

Aceasta este procedura pentru adoptarea legislatiei, care necesita doua lecturari, ca in cazul procedurii de codecizie. Pe lnga adoptarea propunerilor legislative si a bugetului, Membrii Parlamentului European mai analizeaza si activitatea Comisiei Europene si a Consiliului European, punnd intrebari orale asupra unor chestiuni specifice Membrilor Comisiei si Consiliului, in cadrul sedintelor in plen.

5. Atributiile Parlamentului European

Parlamentul are trei puteri importante: Puterea legislativa reprezinta adoptarea legilor europene (foi de parcurs, ordonante, decizii). Prin aceasta cooperare legislativa se asigura adoptarea intr-o forma democrata a textelor legilor. Partidul European nu detine nici un drept al initiativei, deci nu poate sa voteze pentru un proiect propriu de lege. Puterea bugetara, deci poate sa exercite o influenta asupra cheltuelilor comunitatii. Puterea de supraveghere democratica, se exercita asupra Comisiei Europene. Partidul European isi spune parerea despre numirea membrilor comisiei si poate sa depuna o motiune impotriva acesteia. In plus, exercita control politic asupra tuturor institutiilor. In timp, Parlamentul a cstigat de la fondarea sa in 1957 competente importante, dar nu competente att de puternice ca si parlamentele nationale. De aceea criticii vorbesc despre un deficit de democratie, desi Conventia Europeana planuieste in proiectul de constitutie europeana o serie de drepturi importante.

Atributiile Parlamentului European sunt:a) asigurarea controlului politic general;b) participarea la elaborarea dreptului comunitar prin cooperare (legislativa);c) decizia, propriu-zisa, in materie bugetara (in sensul ca adopta bugetul Comunitatii);d) participa la relatiile externe.

Functiile exercitate de catre Parlament sunt numai simbolice, comparativ cu cele exercitate de un parlament veritabil, national, asa cum exista ele intr-o democratie parlamentara. Parlamentul nu are dreptul de a desemna Guvern. El are puteri de supervizare numai asupra Comisiei, nu si asupra Consiliului. Parlamentului i s-a recunoscut un rol important in luare deciziilor care privesc accesul noilor state ca state membre.

6. Parlamentul European si Comisia Europeana

Parlamentul European joaca un rol important in procesul numirii Comisiei Europene. Dupa ce aproba nominalizarea pentru Presedintele Comisiei, Parlamentul audiaza membrii nominalizati pentru Comisiei, numind apoi Comisia printr-un vot de incredere.

Aceasta putere vine sa completeze dreptul Parlamentului de a cenzura Comisia - o arma politica puternica, de vreme ce adoptarea unei motiuni de cenzura ar obliga Comisia sa demisioneze.

Pna acum, Parlamentul European nu a adoptat nici o motiune de cenzura. Adoptarea unei motiuni de cenzura ar necesita sustinerea unei majoritati absolute a membrilor, precum si votul a doua treimi dintre ei. In martie 1999, ca urmare a unui raport asupra managementului Comisiei, elaborat de o comisie de experti independenti imputerniciti de Parlament, Comisia a ales sa demisioneze, mai degraba dect sa se supuna unei cenzuri oficiale a Parlamentului.

Parlamentul isi exercita puterile de supraveghere zilnic, examinnd un mare numar de rapoarte lunare sau anuale pe care Comisia Europeana este obligata sa le prezinte (spre exemplu, raportul anual general si rapoartele lunare cu privire la implementarea bugetului).

In plus, Membrii Parlamentului European pot adresa intrebari Comisiei Europene, oral sau in scris. In timpul sedintelor in plen, "Sectiunea de intrebari" devine un forum pe chestiuni specifice intre membrii Parlamentului si membrii Comisiei. Membrii independenti ai Parlamentului si grupurile politice adreseaza anual peste 5000 de intrebari Comisiei.

7. Parlamentul European si Consiliul European

Puterile bugetare si legislative extinse ale Parlamentului au marit influenta acestuia asupra Consiliului European. In special procedura de codecizie a ajutat la crearea unui echilibru al puterii legislative intre Consiliul European si Parlamentul European.

Parlamentul European (abreviat Europarl sau PE) este o instituie legislativ a Uniunii Europene (UE) aleas prin scrutin direct odat la cinci ani. mpreun cu Consiliul Uniunii Europene (Consiliul) i cu Comisia European, exercit puterea legislativ a UE. A fost descris (chiar de eurodeputai) ca fiind una dintre cele mai puternice legislative din lume.[1] Parlamentul este compus din 766 de membrii, care reprezint al doilea cel mai mare electorat democratic n lume (375milioane de votani eligibili n 2009).[2]

HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Parlamentul_European" \l "cite_note-3" [3]

HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Parlamentul_European" \l "cite_note-18_new_MEPs_take_their_seats-4" [4]ncepnd cu anul 1979 este ales direct, o dat la 5 ani, prin alegeri generale, libere i secrete. ns, prezena la vot pentru alegerile Uniunii Europene au sczut la fiecare alegere consecutiv din acel an, i au fost sub 50% din 1999. Prezena la vot n 2009 a fost de 43% din totalul votanilor europeni, variind de la 90% n Luxemburg i Belgia (unde este folosit votul obligatoriu) pn la 20% n Slovacia; n 18 din 27 de state membre (n 2009) a fost de sub 50%.[5]Dei Parlamentul European are puterea legislativ pe care Consiliul i Comisia nu o posed, acesta nu are controlul formal asupra iniiativei legislative, cum de altfel majoritatea parlamentelor naionale al membrilor Uniunii o au.[6]

HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Parlamentul_European" \l "cite_note-7" [7]

HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Parlamentul_European" \l "cite_note-Pot_initiative-8" [8] Parlamentul este prima instituie a UE (menionat n tratate, avnd precedent ceremonial peste toate celelalte organe de autoritate la nivel european),[9] i mparte n mod egal puterile legislative i cele bugetare cu Consiliul (cu excepia ctorva domenii n care se aplic procedurile legislative speciale). Are, de asemenea, controlul asupra bugetului UE. n cele din urm, Comisia European, organul executiv al UE, rspunde n faa Parlamentului. n special, Parlamentul alege preedintele Comisiei, i aprob (sau respinge) numirea ntregii Comisii. Poate fora, ulterior, Comisia (consiliul de comisari europeni) s demisioneze prin adoptarea unei moiuni de cenzur.[6]Preedintele Parlamentului European este Martin Schulz (S&D), ales n ianuarie 2012, reales n 1 iulie 2014.

Ultimele alegeri la nivel european au fost alegerile din 2014. Parlamentul European are trei sedii oficiale Bruxelles (Belgia), Luxemburg i Strasbourg (Frana).

Luxemburg este sediul birourilor administrative (Secretariatul General). Reuniunile ntregului Parlament (sesiunile plenare) au loc la Strasbourg i la Bruxelles. Reuniunile comisiilor au loc la Bruxelles.[10]

HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Parlamentul_European" \l "cite_note-Consolidated_Treaty-11" [11]Cuprins

1 Componen

1.1 Observatori 2 Puteri 3 Istoric

3.1 Sediul central, sediile secundare i structura organizatoric 3.2 Cele trei sedii 4 Alegerile europene 5 Note 6 Legturi externeComponenParlamentul European este organul reprezentativ al celor 450 de milioane de ceteni ai Uniunii Europene. ncepnd cu 13 iunie 2004, acesta are 732 membri. S-a decis c numrul maxim de parlamentari europeni trebuie fixat la 732, cu un prag minim de 5 i respectiv maxim de 99 de deputai pentru fiecare stat membru.

Alocarea locurilor n parlament are la baz o reprezentare degresiv i proporional a statelor membre. Astfel, statele mici trimit mai muli deputai n PE dect ar trebui dac s-ar lua n considerare strict populaiile statelor respective. Configuraia actual a Parlamentului European a fost stabilit prin Tratatul de la Nisa, care conine prevederi referitoare la echilibrul puterii i procesul decizional n cadrul Uniunii, n contextul unei structuri cu 27 de State Membre.

Cele mai recente alegeri europene s-au desfurat n 2014.

mprire

Stat membruLocuriStat membruLocuri

HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Germania" \o "Germania" Germania

96

HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Austria" \o "Austria" Austria

18

HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Fran%C8%9Ba" \o "Frana" Frana

74

HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Bulgaria" \o "Bulgaria" Bulgaria

17

HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Italia" \o "Italia" Italia

73

HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Finlanda" \o "Finlanda" Finlanda

13

HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Regatul_Unit" \o "Regatul Unit" Regatul Unit173

HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Danemarca" \o "Danemarca" Danemarca

13

HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Spania" \o "Spania" Spania

54

HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Slovacia" \o "Slovacia" Slovacia

13

HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Polonia" \o "Polonia" Polonia

51

HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Irlanda" \o "Irlanda" Irlanda

11

Romnia32

HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Lituania" \o "Lituania" Lituania

11

rile de Jos26

HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Croa%C8%9Bia" \o "Croaia" Croaia

11

HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Belgia" \o "Belgia" Belgia

21

HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Letonia" \o "Letonia" Letonia

8

HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Cehia" \o "Cehia" Cehia

21

HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Slovenia" \o "Slovenia" Slovenia

8

HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Grecia" \o "Grecia" Grecia

21

HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Cipru" \o "Cipru" Cipru

6

HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Ungaria" \o "Ungaria" Ungaria

21

HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Estonia" \o "Estonia" Estonia

6

HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Portugalia" \o "Portugalia" Portugalia

21

HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Luxemburg" \o "Luxemburg" Luxemburg

6

HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Suedia" \o "Suedia" Suedia

20

HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Malta" \o "Malta" Malta

6

1. Include Gibraltarul, dar nici un alt teritoriu sau dependen

Observatoririle n curs de aderare la Uniunea European trimit un numr de observatori n Parlamentul European cu o anumit perioad de timp naintea aderrii propriu-zise. Numrul de observatori i mprirea lor politic este nscris n tratatele de aderare ale rilor respective.

Observatorii pot participa la reuniunile comisiilor parlamentare, unde preedintele i poate invita s ia cuvntul, dar nu au drept de vot i nu pot lua cuvntul n edinele plenare ale Parlamentului. Observatorii urmresc dezbaterile din plen, din comisiile permanente i din grupurile politice din care fac parte pentru a fi deja familiarizai cu funcionarea Parlamentului European la momentul aderrii. De la data aderrii i pn la organizarea de noi alegeri transnaionale pentru Parlamentul European observatorii devin provizoriu deputai.

Astfel, numrul maxim de 732 de deputai poate fi depit temporar. De exemplu, n 2004, numrul de locuri n Parlamentul European a fost ridicat temporar la 788 pentru a permite primirea reprezentanilor celor zece state care au aderat la UE pe 1 mai, dar a fost redus ulterior la 732, n urma alegerilor din iunie 2009.

n urma semnrii Tratatului de aderare pe 25 aprilie 2005 la Luxemburg, Preedintele Parlamentului European a invitat parlamentele Bulgariei i Romniei s numeasc observatori din rndul membrilor lor. Numrul acestora, 35 pentru Romnia i 18 pentru Bulgaria, a fost acelai cu numrul fotoliilor parlamentare alocate celor dou ri dup ce au aderat la 1 ianuarie 2007. Pn la urmtoarele alegeri europene din 2009, numrul de deputai europeni a crescut astfel temporar, dup care a fost redus, conform prevederilor Tratatului de la Nisa.

PuteriParlamentul dispune de trei puteri importante:

Parlamentul European din Strasbourg, toamna.

Puterea legislativ, prin care mpreun cu Consiliul Uniunii Europene adopt legislaia european (directive, ordonane, decizii). Aceast coparticipare la procesul legislativ asigur legitimitatea democratic a textelor de lege adoptate. PE nu are (nc) drept de iniiativ, adic nu poate nainta propriile proiecte de legi; acest lucru ns a fost prevzut n noua Constituie a Europei. Acest drept de iniiativ l are la ora actual numai Comisia European. Dup semnarea Tratatului de la Nisa, n majoritatea domeniilor politice deciziile se iau pe principiul coparticipativ, la care parlamentul i Consiliul au drepturi egale, urmnd ca n cazul n care nu se ajunge la un consens decizia s fie luat n a treia edin, n cadrul unei comisii de mediere.

Puterea bugetar. Parlamentul European mpreun cu Consiliul sunt organele bugetare ale UE. Comisia European ntocmete un proiect de buget. n faza de aprobare a bugetului Parlamentul i Consiliul au posibilitatea de a efectua modificri. La capitolul de venituri bugetare ultimul cuvnt l are Consiliul, la cel de cheltuieli l are Parlamentul. Dreptul de intervenie al Parlamentului n domeniul cheltuielilor agricole este ns foarte redus. ns de cnd Parlamentului i s-a acordat dreptul de intervenie bugetar, ponderea cheltuielilor agricole din bugetul UE (cca. 100 mld. euro n anul 2004) a sczut de la aprox. 90% la 50%. Pentru exerciiul bugetar 2005 s-a prevzut o cretere a bugetului cu 10%, la suma de 109,5 miliarde euro.

Puterea de control democratic asupra Comisiei Europene. nainte de numirea membrilor acesteia, Parlamentul analizeaz n comisiile sale competena i integritatea comisarilor desemnai (propui). Parlamentul poate aproba numirea membrilor comisiei, sau impune retragerea unuia din comisari prin neacordarea votului de ncredere. n afar de acestea, Parlamentul exercit un control politic prin Consiliul de Minitri i Consiliul European, cu precdere n afara CE, acolo unde aceste instituii au funcii executive.

De la nfiinarea sa i pn azi Parlamentul a obinut n general o serie de noi competene, lucru care ns nu este bine cunoscut n public. Tema aceasta nu este tratat dect marginal n programele de nvmnt i este, deseori, incorect prezentat de mass-media, poate i din cauz c este att de complex.

Pentru a putea analiza serios anumite probleme parlamentarii se specializeaz pe anumite domenii.[12] Acetia sunt delegai de fraciunile parlamentare sau de gruprile fr fraciune n cele 20 de comisii permanente i cele 2 subcomisii, care sunt responsabile pentru anumite domenii de specialitate i care pregtesc lucrrile n plen ale Parlamentului. n afar de aceasta, exist i posibilitatea de a nfiina comisii temporare sau alte subcomisii.

Istoricntre 10-13 septembrie 1950, n cadrul CECO (Comunitatea European a Crbunelui i Oelului) a avut loc prima edin a unei Adunri Parlamentare, alctuit din 78 membri ai parlamentelor naionale. Adunarea nu avea, n mare, dect rol consultativ, ns avea posibilitatea de a constrnge nalta Autoritate a CECO s demisioneze, prin neacordarea votului de ncredere. n 1957, odat cu Tratatele de la Roma, se nfiineaz Comunitatea Economic European (CEE) i Comunitatea European a Energiei Atomice (EURATOM). Adunarea General, alctuit acum din 142 deputai, rspundea de toate cele 3 comuniti. Fr a beneficia de noi competene, adunarea i schimb totui denumirea n Parlamentul European. n 1971 CE are un buget propriu, la elaborarea i adoptarea cruia particip i Adunarea. n 1979 au loc pentru prima dat alegeri directe pentru Parlamentul European. n 1986 se semneaz Actul Unic European. n aceste tratate se folosete pentru prima dat noiunea de Parlament European, ale crui drepturi sunt extinse i n procesul legislativ general. Conform Tratatului de la Maastricht parlamentul poate respinge un proiect de lege i fr acordul Consiliului de Minitri i poate nfiina comisii de investigaie.

Sediul central, sediile secundare i structura organizatoricSala plenar de la sediul din Strasbourg al Parlamentului European

Sediul central al Parlamentului European se afl la Strasbourg. Acolo se in cele 12 edine anuale n plen, a cte patru zile fiecare. Comisiile i fraciunile se mai pot ntruni, de asemenea, la Bruxelles, unde ocazional au loc i edine plenare. Sediul Secretariatului General se afl la Luxemburg.

Secretariatul General este condus de un Secretar general i este alctuit din 8 direcii, fiecare fiind condus de un director general, la care se adaug un Birou juridic. Direciile Generale mai apropiate sferei politice i au sediul la Bruxelles, celelalte la Luxemburg. Aici lucreaz circa 3500 angajai, adic peste jumtate din personal, muli dintre acetia fiind traductori i funcionari ai serviciilor administrative.

Lucrrile de pregtire a edinelor plenare ale Parlamentului sunt efectuate de cele 20 de comisii ale Parlamentului, ale cror competene acoper toate domeniile, de la drepturile femeii pn la protecia consumatorilor i sntate. O comisie este alctuit din 24 pn la 76 de deputai europeni i are un preedinte, un birou i un secretariat. De asemenea, Parlamentul poate constitui subcomisii i comisii speciale pentru gestionarea unor probleme specifi ce, precum i comisii de anchet n cadrul competenelor sale de control. Dezbaterile din cadrul comisiilor sunt publice.

Comisiile permanente ale PE i preedinii acestora:

Comisia pentru afaceri externe - Gabriele ALBERTINI (PPE, IT)

Subcomisia pentru drepturile omului - Heidi HAUTALA (Verzi/ALE, FI)

Subcomisia pentru securitate i aprare - Arnaud DANJEAN (PPE, FR)

Comisia pentru dezvoltare - Eva JOLY (Verzi/ALE, FR)

Comisia pentru comer internaional - Vital MOREIRA (S&D, PT)

Comisia pentru bugete - Alain LAMASSOURE (PPE, FR)

Comisia pentru control bugetar - Luigi de MAGISTRIS (ALDE, IT)

Comisia pentru afaceri economice i monetare - Sharon BOWLES (ALDE, UK)

Comisia pentru ocuparea forei de munc i afaceri sociale - Pervenche BERS (S&D, FR)

Comisia pentru mediu, sntate public i siguran alimentar - Jo LEINEN (S&D, DE)

Comisia pentru industrie, cercetare i energie - Herbert REUL (PPE, DE)

Comisia pentru piaa intern i protecia consumatorilor - Malcolm HARBOUR (CRE, UK)

Comisia pentru transporturi i turism - Brian SIMPSON (S&D, UK)

Comisia pentru dezvoltare regional - Danuta Maria HBNER (PPE, PL)

Comisia pentru agricultur i dezvoltare rural - Paolo DE CASTRO (S&D, IT)

Comisia pentru pescuit - Carmen FRAGA ESTVEZ (PPE, ES)

Comisia pentru cultur i educaie - Doris PACK (PPE, DE)

Comisia pentru afaceri juridice - Klaus-Heiner LEHNE (PPE, DE)

Comisia pentru liberti civile, justiie i afaceri interne - Juan Fernando LPEZ AGUILAR (S&D, ES)

Comisia pentru afaceri constituionale - Carlo CASINI (PPE, IT)

Comisia pentru drepturile femeii i egalitatea de gen - Eva-Britt SVENSSON (GUE/NGL, SE)

Comisia pentru petiii - Erminia MAZZONI (PPE, IT)

Comisia special Comisia special pentru criza fi nanciar, economic i social - Wolf KLINZ (ALDE, DE)

Cele trei sediiPrimul sediu al parlamentului a fost ales simbolic la Strasbourg, imediat dup constituirea acestuia. Oraul constituie un simbol al reconcilierii franco-germane dup Al Doilea Rzboi Mondial. Dar, fiindc nu existau birouri, activitile s-au mutat nti la Luxemburg. Dup constituirea CEE, n 1958, oraul Bruxelles a fost ales sediul Comisiei Europene. De aceea comisiile parlamentare se ntrunesc, acum, la Bruxelles. n Tratatul de la Maastricht s-a stabilit definitiv c sediul Parlamentului European este la Strasbourg; aceast clauz a fost consolidat n Tratatul de la Amsterdam, nelipsind nici din actualul Tratat de la Nisa i Strasburg.

Alegerile europeneSala plenar de la sediul din Bruxelles al Parlamentului European

Parlamentul European este ales o dat la 5 ani. Ultimele alegeri europene au avut loc n iunie 2009, n toate cele 27 state membre. Urmtoarele alegeri vor avea loc n 2014. Numrul de deputai nu reflect toate voturile primite; statele mai mici sunt reprezentate de un numr supraproporional de deputai, n timp ce cele mai mari, i mai ales Germania, de un numr subproporional. Aceast regul s-a modificat puin cu ocazia extinderii UE de la 1 mai 2004. Dup rearanjarea numrului de mandate, Germania nu a fost obligat s cedeze o parte din mandate deputailor din statele recent aderate, spre deosebire de celelalte state membre.

Aceast inechitate are dou motive tehnice:

Prin alegerea unei dimensiuni potrivite a fraciunilor parlamentare se asigur reprezentarea n parlament a diversitii politice existente i n statele mai mici ale UE;

Dac s-ar lua n considerare totalul voturilor primite din fiecare ar, atunci numrul de deputai ar fi att de mare nct Parlamentul European ar deveni ineficient.

n perioada 4-7 iunie 2009 au avut loc alegeri pentru Parlamentul European n toate rile membre ale Uniunii Europene pentru mandatul 2009-2014. Romnia a ales un numr de 33 eurodeputai.

State potential candidateCa urmare a Strategiei Regionale a Uniunii Europene pentru Balcanii de Vest din 1997, s-a elaborat in 1999 fundamentul pentru realizarea unei viziuni mai ambitioase pentru dezvoltarea regiunii Pactul de Stabilitate si Asociere (PSA). Instrumentele sale au fost formulate la Summitul de la Zagreb din noiembrie 2000. Summitul de la Tesalonic din iunie 2003 a imbogatit PSA cu elemente inspirate de procesul de extindere, astfel incat sa faca fata mai bine noilor provocari. Agenda Tesalonic a introdus o gama de noi instrumente pentru a spijini procesul de reforma in tarile din Balcanii de Vest si pentru a le apropia mai mult de Uniunea Europeana. Dintre aceste noi instrumente, cel cu cel mai mare potential se refera la Parteneriatele Europene, inspirat de Parteneriatele de Aderare. Primul set de Parteneriate Europene a fost aprobat in 2004; prin identificarea prioritatilor pe termen scurt si mediu pe care tarile trebuie sa le abordeze, Parteneriatele Europene vor ajuta Balcanii de Vest sa faca reforme si sa pregateasca pentru o viitoare integrare.Procesul de Stabilitate si Asociere (PSA) este politica cadru a Uniunii Europene pentru tarile din Balcanii de Vest, pe toata perioada pana la o eventuala aderare.Parteneriatul intre Uniunea Europeana si Balcanii de Vest este in interesul tuturor partenerilor; pace, stabilitate, libertate, securitate si justitie, prosperitate, calitatea vietii pentru UE si tarile din Balcanii de Vest.PSA are trei obiective, in special stabilitatea si o trecere rapida la economia de piata, promovarea cooperarii regionale si perspectiva integrarii in Uniunea Europeana. Acest proces ajuta tarile din regiune sa isi construiasca capacitatea de a adopta si implementa standarde europene, incluzand si acquis-ul comunitar, cat si standarde internationale.PSA are la baza un parteneriat progresiv in care UE ofera o combinatie de concesii comerciale (Masuri Comerciale Autonome), asistenta economica si financiara (Programul CARDS) si relatii contractuale (Acorduri de Stabilitate si Asociere). Fiecare tara avanseaza la o alta etapa in functie de indeplinirea angajamentelor in cadrul PSA. Rapoartele de progres anuale evalueaza stadiul de pregatire al tarilor din Balcanii de Vest de integrare in Uniunea Europeana. Toate tarile din Balcanii de Vest au perspectiva unei viitoare integrari in Uniunea Europeana, un obiectiv sustinut de Uniunea Europeana de la Feira din iunie 2000 si confirmat de Consiliul European de la Tesalonic din iunie 2003. Consiliul European din iunie 2005 a re-confirmat ferm angajamentele precedente.Croatia si Fosta Republica Iugoslava a Macedoniei, carora li s-a acordat statul de tari candidate, raman parte a PSA. Celelalte tari din Balcanii de Vest potentiale tari candidate sunt: Albania, B