Asociaţia Filantropicã Medical-Creştinã CHRISTIANA CLUJ

sub patronajul Mitropoliei Ortodoxe Române a Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului

Programul “Sf. Dimitrie Basarabov”

Informare şi Consiliere în Adicţii

Birou administrativ: str. Neagră nr. 5; tel. 0264-597-687 Birou consiliere: Policlinica Sf. Pantelimon, str. Ion Meşter nr. 10

CF. 9237010, BCR Cluj-Napoca Email: sfdimitrie@hotmail.comwww.stdimitrie.org

„Seminarul despre alcoolism

adresat clerului ortodox”

Floyd Frantz

Bacău, Mai 2008

19

2

CUPRINS

Cuvânt introductiv..........................................................................3

1. Fazele progresive ale alcoolismului – Jellinek ....................................4

2. Graficul Progresiei şi recuperării din boala alcoolismului ...............5

3. Roata vieţii .............................................................................................6

4. Graficul sentimentelor ..........................................................................9

5. Alcoolismul – boală de familie şi principii de recuperare pentru

familie. Paşii 1,2,3 .........................................................................11

6. Abuzul la adolescenţi...........................................................................14

7. Stadiile disponibilităţii spre schimbare .............................................17

8. Terapia de scurtă durată ....................................................................18

9. Concepte cheie în motivarea enoriaşului spre schimbare................21

10. Cele patru întrebări (inventarul CAGE) şi Eşti alcoolic? - 20 de

întrebări / 12 întrebări despre băutul abuziv ...........................22

11. Definirea bolii spirituale ..................................................................24

12. Graficul spiritual ..............................................................................25

13. Spiritualitatea ortodoxă în recuperare ...........................................26

14. Paşii Biblici – 1,2,3,4,5 ......................................................................28

15. Recăderea ..........................................................................................31

16. Strategii de intervenţie la nivelul parohiei .....................................32

ANEXE

Fluturele....................................................................................................33

Lista grupurilor de Alcoolicii Anonimi şi Al-Anon în România..........34

3

Cuvânt introductiv al Seminarului adresat clerului ortodox

Dragi Fraţi întru Hristos, Cele trei zile de întâlnire sunt pentru a aborda o veche şi o nouă problemă din parohiile noastre, aceea a alcoolismului. Spun „veche şi nouă” pentru că alcoolismul este alături de noi cu multe generaţii, dar spun „nouă’ pentru că afectează noile generaţii ca şi cum nu s-ar mai fi auzit până acum. Aş vrea să stau înaintea dumneavoastră şi să vă împărtăşesc faptul că există o soluţie simplă şi facilă la această problemă foarte dificilă şi complexă. Nu avem un astfel de răspuns. Ceea ce vă oferim sunt câteva idei, metode şi abordări recente în ajutorarea persoanelor care suferă de alcoolism. Sperăm că veţi putea adăuga aceste metode la cele pe care le folosiţi deja în ajutorarea enoriaşilor care au probleme cu consumul de alcool din parohiile dumneavoastră. Problema alcoolismului în comunităţile noastre este bine cunoscută şi documentată. Multe din înmormântări, divorţuri şi evenimente legate de violenţa domestică, abandonul copiilor, sărăcia, şi alte probleme sociale cu care se confruntă enoriaşii noştri sunt deseori legate de abuzul de alcool şi alcoolism. Evenimente comunitare, cum sunt nunţile şi botezurile de obicei atrag atenţia asupra consumului problematic al unei persoane. Alcoolismul este o boală de familie, iar membri ai familiei deseori vin cu problemele lor la preot astfel încât să primească sfaturi, ce anume să facă în legătură cu consumul partenerului, dar şi pentru sprijin moral şi încurajare. Uneori în situaţii obişnuite sau informale vă daţi seama că acea persoană poate să aibă o problemă cu băutul. Sperăm că programul nostru vă va ajuta nu numai să identificaţi problema alcoolismului acolo unde există, dar şi că veţi avea la dispoziţie noi metode să abordaţi această problemă la nivelul parohiei. Floyd Frantz, este misionar prin Centrului Creştin Misionar Ortodox din Sf. Augustin, Florida. Este absolvent al Facultăţii de stat din Wichita. În 1989 şi-a început cariera ca şi consilier profesionist în adicţii. Din noiembrie 2000 este în România, iar în aprilie 2001 a iniţiat Programul Sf. Dimitrie în Cluj, cu binecuvântarea Înaltului Preasfinţit Arhiepiscop şi Mitropolit Bartolomeu.

FAZELE PROGRESIVE ALE ALCOOLISMULUI

Deosebit de importante sunt publicaţiile lui E.M. Jellinek. Schema următoare este relevantă din punct

de vedere al efectelor pe care le poate avea consumul de alcool asupra diferiţilor oameni. Poate fi luată de asemenea şi ca o înşiruire de etape în evoluţie.

I. Nebăutori II. Consumatori de alcool

A. care beau moderat B. care beau excesiv (exagerat) nealcoolici

4

1. neregulat 2. din obişnuinţă

a) care nu sunt dependenţi alcoolici b) dependenţi

La aceasta schema observatorului îi sare în ochi categoria II.B. a persoanelor care beau excesiv din

obişnuinţă dar care nu sunt dependenţi. Este vorba de persoanele a căror leziuni fizice sunt la fel de semnificative ca la băutorii dependenţi, dar cele sociale rămân, relativ mici, deoarece consumatorul din obişnuinţă încă mai are capacitatea de a-şi controla prin voinţă cantitatea de alcool consumata sau chiar să se reîntoarcă la un consum normal. Alcoolicul dependent nu mai poate să se reîntoarcă la un consum controlat, este în faza critică aşa cum spunea Jellinek.

Graniţele dintre aceste faze sunt atât de puţin vizibile, deci cu atât mai greu de recunoscut. Trecerea de la una la alta este aproape ireversibila din ultima categorie. Există persoane care îşi menţin o anumită tipologie pentru o perioada foarte îndelungată de timp fără ca însă să devină alcoolici dependenţi. Catalizatorii pot fi diferite evenimente din viaţa persoanei. În funcţie de diferiţi factori din viaţa individului, consumul de alcool poate lua o curbura ireversibila.

Jellinek a descris evoluţia alcoolismului în patru faze. Este o varianta foarte apreciată şi folositoare pentru că descrie evoluţia bolii, nu un destin tragic al individului sau a familiei.

1. Faza prealcoolică – Debutul tăinuit. În această fază nimeni nu poate să observe diferenţele dintre consumul viitorului dependent şi

persoanelor normale. Alcoolicul nici nu se îmbată, bea doar acea cantitate pentru a atinge starea de mulţumire, curaj, stimulare, uitare, dispărând stările de indispoziţie, frica, inhibiţiile. În acest moment nu se observa un declin social sau familial. Chiar dacă sunt conflicte în familie, nu sunt legate de consumul de alcool. Alcoolul este pentru consumator un refugiu faţă de tensiunile conflictuale. Tocmai de aceea este numit de autor „debut tăinuit”. Partenerul cât şi alcoolicul consideră consumul ca normal, fără a face legătura între conflictele familiale şi alcool ca refugiu.

2. Faza prodomală La începutul acestei faze exista un indiciu care ne ajută la recunoaşterea daunelor la nivelul sistemului

nervos, şi anume, apariţia unor lacune de memorie. În aceasta fază apar schimbări în modul de a bea, primele sentimente de vinovăţie. Berea, vinul sau alte băuturi nu mai sunt în primul rând băutura cât un leac de care are nevoie pentru echilibrarea şi reglarea dispoziţiei sale psihice.

Alcoolicul începe să se simtă altfel decât ceilalţi datorita consumului, vor apărea sentimentele de vinovăţie. Va evita orice discuţie în legătură cu consumul, generând chiar reacţii violente atunci când membri familiei deschid subiectul

3. Faza critică Pierderea controlului asupra consumului înseamnă incapacitatea controlului consumului de alcool prin

intermediul voinţei şi raţiunii. Odată ce o cantitate mică de alcool ajunge în corp, devine o nevoie imperioasă de a continua, altfel apar simptomele de sevraj. Pierderea controlului durează toată viaţa, dar alcoolicul şi familia nu ştiu acest lucru, crezând că după o perioadă de abstinenţă vor consuma normal. Acest lucru este infirmat, şi apar sentimentele de suspiciune, neîncredere. Perioadele de beţie se vor prelungi, momente în care soţul / soţia vor trece la ameninţări neduse la împlinire, sentimente de ostilitate faţă de alcoolic, neînţelegând ca el este dependent, bolnav şi are nevoie de ajutor.

4. Faza cronică În această fază degradarea alcoolicului este foarte vizibilă, poate pierde locuri de muncă, bea de dimineaţa, este respins din grupurile sociale, familia se îndepărtează de el. Alcoolicul este lipsit de judecată, poate avea chiar tentative de sinucidere. Aparţinătorii îşi pierd capacitatea de a mai cere scuze, retragere, remuşcări, depresia cronică, chiar şi tentative de sinucidere. În această fază partenerii sunt atât de distruşi încât nu mai văd absolut nici o cale de ieşire. Familia a ajuns la fundul sacului. Situaţia şi starea dependentului este marcată de fatalitatea bolii sale, despre care el este greşit informat sau chiar neştiutor. Libertatea sa de acţiune este limitată de dependenţă şi de consecinţele sale. El se percepe pe sine ca în spatele unor ziduri, pe care în ciuda eforturilor nu le poate dărâma. Anturajul îl tratează de obicei cu ostilitate.

5

3. ROATA VIEŢII

Alcoolismul este: PRIMAR----PROGRESIV----CRONIC----FATAL PRIMAR…….TREBUIE SĂ ACŢIONĂM ÎN PRIMUL RÂND

ASUPRA SA…nimic altceva nu se va schimba în bine până când băutul va înceta şi comportamentul alcoolicului se va schimba. PROGRESIV….SE AGRAVEAZÃ ĨN TIMP…şi la fel se agravează problemele asociate alcoolismului CRONIC…..DUREAZĂ ÎN TIMP…De obicei, oamenii sunt alcoolici cu mult timp înainte de a fi capabili să o recunoască…şi vor rămâne alcoolici dacă nu se vor trata. FATAL……DACĂ NU VA FI TRATAT, DE OBICEI, VA SCURTA VIAŢA VICTIMEI…Poate fi prevenit, şi, cum nu poate fi vindecat, (dacă alcoolicul va căuta ajutor) alcoolismul poate oprit din evoluţie. CUM EXACT NE AFECTEAZĂ ALCOOLUL VIAŢA?

ROATA VIEŢII

6

CUM TRĂIM VIAŢA NOASTRĂ ALĂTURI DE ALCOOL

IZIC…. OINTESTINAL … ulcer, pancreas, esofag

ectarea creierului, Ĩndemânarea de a rezolva

• a

• atului…Hepatita alcoolică (inflamaţie

• asociat cu deteriorarea stării generale a sănătăţii. . Problemele de

MINTIŢI-VĂ, ALCOOLISMUL ESTE PRIMAR, PROGRESIV,

MODELUL ARATĂ

volitiv

social

spiritualemotional

mental

fizic

F• GASTR• SISTEMUL NERVOS CENTRAL … Tremur, Af

probleme, Gândirea abstractă, Memoria de scurtă durată şi Abilitatea de a înţelege ceea ce citeşti INIMA … Cardiomiopatie (boală a muşchiului inimii), Ridicarea tensiunii sanguine, Creştereriscului de congestie cerebrală, Creşterea riscului de cancer FICAT … Alcoolul are un impact toxic direct asupra ficcronică) şi Ciroză a ficatului. Deteriorarea şi rigidizarea ficatului…este una dintre primele 10 cauze de deces în Statele Unite. Un consum ridicat de alcool este

• Doctorii nu pot interveni în nici un fel până când bolnavul nu încetează băutulsănătate se vor înrăutăţi dacă nu încetrează consumul de alcool.

ACRONIC ŞI FATAL…DACĂ ALCOOLICUL NU ÎNCETEAZĂ BĂUTUL

7

Inabilitatea de a recunoaşte consecinţele alcoolismului Slabă capacitate de a recunoaşte cauza problemelor

teriorul şi exteriorul nostru, de exemplu nu putem să ne

MENTAL • ILUZII…•• Slabă capacitate de a rezolva probleme, în special în relaţii • Dificultate da a învăţa informaţie nouă • Dificultate de a învăţa concepte noi • Gândire rigidă, atitudini inflexibile • Dificultate de a îndeplini sarcinile • Nu putem vedea diferenţa între in

dăm seama că ceea ce credem că este o judecată bună, de fapt este greşită. Nu putrem vedea că familia şi prietenii ne spun adevărul…ascultăm doar de propriile sfaturi.

SESIA ŞI NEGAREA SUNT CUVINTE CHEIE…ŞI, NICI UNA DINTRE AC OB ESTE ARII NU

E VOR ĨMBUNÃTÃŢI PÃNÃ CE ALCOOLICUL SE OPREŞTE DIN A UTILIZA SALCOOLUL…AMINTEŞTE-ŢI ALCOOLISMUL ESTE PRIMAR, PROGRESIV, CRONIC ŞI FATAL….ĨN TOATE ARIILE VIEŢII ALCOOLICULUI. EMOTONAL…FRICÃ, REMUŞCÃRI, VINÃ, RUŞINE, FURIE, COMPORTAMENT

EFENSIV, EVITANT, DE RETRAGERE, INDISPONIBILITATE

Începe să se scuze pentru faptul că bea

obţine uşurare pe plan emoţional entele incomfortabile

TÃŢI PÃNÃ CÃND ALCOOLICUL E OPREŞTE DIN CONSUMAT ALCOOL…PRIMAR, PROGRESIV, CRONIC ŞI FATAL

D • Sentimente vagi de vină, începe să ascundă faptul că bea sau cât bea •• Comportamente grandioase sau agresive • Evită apropierea în relaţii • Indisponibil emoţional pentru familie • Foloseşte alcoolul pentru a• Foloseşte alcoolul pentru a evita sentim• Foloseşte alcoolul pentru a face faţă sentimentelor celorlalţi ŞI NICI UNA DINTRE ACESTE ARII NU SE VA ĨMBUNÃS

SOCIAL n rândurile celor care beau

e cu părinţii

us iii

dere familiei, pierderea surselor de venit

cestei singurătăţi

ÃTÃŢI PÃNÃ CÃND ALCOOLICUL E VA OPRI DIN BÃUT ALCOOL. SITUAŢIA DOAR SE VA ĨNRÃUTÃŢI…PRIMAR,

• Alege cercul de prietreni di• Problem• Performanţă scăzută la scoală sau la serviciu • Probleme cu sexul op• Probleme în căsnicie, relaţii deteriorate cu cop• Pierderea scopurilor, pier• Problme cu legea…trafic, divorţ, datorii • Izolare de familie…foarte puţini prieteni printre cei care nu beau • Singurătate… şi nu poate să vadă cauza a ŞI NICI UNA DINTRE ACESTE ARII NU SE VA ĨMBUNSCRONIC, PROGRESIV ŞI FATAL

SPIRITUAL • Conflict cu sistemul propriu de valori • Remuşcări şi vină faţă de incapacitatea de a se abţine de a bea

8

e de a-şi ţine promisiunile faţă de prieteni şi familie te

i cauzează emoţii superficiale în ra foarte mult

… nu poate pune bunăstarea celorlalţi mai presus de

•

alcoolicului îl duc la alegeri iraţionale moţii devine emoţii/intelect

Deciziile sunt mai puţin raţionale şi mai mult “emoţionale” pahar aduce neputinţa de a se stăpâni

nu primul pahar…spune nu …apoi

Cariera, slujba, securitatea, viitorul, speranţa pentru o viaţã mai bunã al, emoţional, spiritual şi social

turã şi/sau boala prelungitã

IN CONSUMUL DE ALCOOL SAU DE ALTE SUBSTANŢE

A

• Noi admitem cã avem nevoie de ajutor e ajutor din partea lui dumnezeu aşa cum ĩl ĩnţelegem şi cã avem

nevoie de ceilalţi membri AA ãndu-l pe dumnezeu sã ne ĩnlãture obsesia de a bea

• nestitatea continuã şi prin refelcţii zilnice u; ĩi

e suferã.

• Incapacitat• Pot apărea valori spirituale greşit plasa• Amestecă priorităţile…nu vor admite că probleme băutulu

biserică…când comportamentul nu se schimbă acest lucru va du• Autocentrare … autojustificări şi egoism

alcool Pierderea controlului asupra instinctelor…intelect/emoţii devine emoţii/intelect

• Nu există o balanţă spirituală … trăieşte înafara sistemului propriu de valori şi nu este capabil să o recunoască.

ŞI NIMIC NU SE VA ĨMBUNÃTÃŢI, DOAR SE VA DETERIORA DATORITÃ BÃUTULUI

VOINŢA…... SAU “LIBERTATEA ALEGERII” Iluziile• Intelectul nu mai guvernează emoţiile…intelect/e•• “Alergia fizică” se face simţită şi un singur• “Obsesia mentală” va face alcoolicul să bea primul pahar, declanşând alergia • Reguli anormale, pierderea libertăţii de a alege dacă bea sau

spune da…crezând tot timpul că are situaţia sub control. Nu vede că alege alcoolul şi nu: • Familia…soţia, pãrinţii, copiii •• Starea sa de bine…fizic, ment• Binele devine faliment spiritual• Supravieţuirea…sfãrşitul celor mai mulţi alcoolici este moartea prema

SOLUŢIA ……SÃ VÃ OPRIŢI DCARE PRODUC ALTERÃRI ALE DISPOZIŢIEI ŞI GÃNDIRI…….DAR CUM SÃ FACI ASTA?

LCOOLICII ANONIMI

• Acceptãm cã avem nevoie d

• Putem sã ne facem curãţenie ĩn casã, las• Ne ĩnsãnãtoşim emoţional admiţãnd cã am fãcut rãu altora şi reparãnd acolo unde este posibil

Ne menţinem abstinenţa prin o• Ĩl lãsãm pe Dumnezeu sã ne ajute şi ĩi cerem ajutorul continuu. Cãutãm ajutorul lui dumneze

vom face voia, aşa cum o ĩnţelegem • Ne ajutãm pe noi ĩnşine ajutãndu-i pe alţii, cei care sunt ĩncã alcoolici car

9

4. Graficul sentimentelor

- 10 % băutori = alco te şansele.

- CAUZE

- devin alcoolici doar cei ce dezvoltă toleranţă at de apariţia “conflictului valoric”

succes;

- nesimţiţii - so ruşine

ul nu îşi recunoaşte

olici; oricine poate deveni alcoolic; are toa

- unii oameni nu pot deveni alcoolici

- condiţion- cei cu standarde înalte, care doresc

NU DEVIN ALCOOLICI:

- flegmaticii

ciopaţii care nu au valori /- Prin definiţie, alcoolic boala

olismului absoarbe diferenţele- Boala alco

IVERSALPORTRET UN

- FAZA 1- ÎNVĂŢA RE A DISPOZIŢIEI

Durere Normal Euforie - - primul contact cu alco lul: C m de

enun pahar = “bine”

a mai bună învăţare

REA MODULUI DE SCHIMBA

--------------------[--------------x--------------x---------------]-----------------------

o u n-am ştiut până acum? - experi ţă plăcută, fără cost emoţional; - - două pahare = “ şi mai bine ” !!!!!! =”FACEM ŞI SIMŢIM”- ce

ă simt plin cât beau - alcoolul ne pune pe direcţia bună - pot controla cum m- FUNCŢIONEAZĂ DE FIECARE DATĂ!!!!!!!

BĂRII DE DISPOZIŢIE

Durer

---X--//-----------------------X--------------------//---X---------X------X-----

FAZA 2 - CĂUTAREA SCHIM

e Normal Euforie

----------------

- Formarea unei “relaţii” cu alcoolul-bazată pe încredere + credinţa că va înlătura tot ce e rău; - consum excesiv ocazional, fără costuri emoţionale semnificative: mahmureală, greaţă

torii sociali nu trec de faza aceasta; e

CE NU ŞI ACUM”?…… TOLERANŢĂ + INGENIOZITATE

etc…. - bău- APAR REGULI- “beau numai sâmbăta”…”numai după ora 6”…” numai acasă”….urmatde “DE

ANTICIPARE +

10

FAZA 3- DEPENDENŢA DĂUNĂTOARE

NORMAL

xxxxx xxx X xxx xxxxx --------]-------------]-----------

ăte ţional: s-a certat, s-a făcut de ru

c din stea,…..

---[------------------[-------------------------------- DURERE EUFORIE

< “nu se simte bine a doua zi”; pl şte un preţ emo şine, a vomat…..

>RAŢIONALIZAREA –“n-am mâncat, n-a fost aşa de rău, nu mai faa<REMUŞCĂRI : “am fost un prost, ar trebui să-mi cer scuze”

<COST EMOŢIONAL PROGRESIV= stimă de sine scăzută + dezvoltarea egoului . <Faza cronică - < se simte rău dacă nu bea, se neglijează, devine violent, ostmorocănos

il, , izbucniri,

bea mai mult şi mai des

i auto-distructive / suicid e să mor” .

<<stimă de sine scăzută < sentimente şi atitudin“Sunt un prost, ar fi mai bin

“ NU POATE VEDEA CE I SE ÎNTĂMPLĂ!! < anxietate, vinovăţie, remuşcări, blocate în spatele zidului de mecanisme de apărare NU SE VA MAI SIMŢI NICIODATĂ BINE , INDIFERENT DACĂ BEA SAU NU!!!!!

forie

[--X---X----X---- ---//--------------]---------X //

PROIECTAREA PROPRIILOR SENTIMENTE, ASUPRA CELORLALŢI - “

FAZA IV – BEA SĂ SE SIMTĂ NORMAL, NU EUFORIC !!!

Durere Normal Eu

X------X -------------------- -----------------------

vă

urăsc, din cauza voastră beau” în loc de “mă urăsc”! IEŞIREA - “ ACUMULAREA DE CRIZE PE TOATE PLANURILE” “FUNDUL SACULUI” - - mai norocoşi decât cei cu “probleme dispersate”! - putem provoca / lăsa crizele să aibă loc, pentru a opri spirala descendentă;

11

5. Alcoolismul ........ boală de familie

Familia este angrenată în alcoolismului unuia dintre membrii ai familiei, de obicei partenerii sau persoanele care s renare se produce treptat, prin comportamente care la prima vedere pot să nu pară ieşite din comun. În schimb ceea ce

m

-

-

-

efodu şi ieşi

e ocupă de grija alcoolicului sunt cele mai afectate. Această ang

si mbri familiei este foarte important începând cu neîncredere, suspiciune, îngrijorare, negare. Mai jos sunt descrise cele câteva comportamente care sunt manifestările familiei la boala alcoolismului. - Familia este cea care controlează totul pentru că văd cum consumul de alcool a scăpat de sub

control (numără paharele consumate, caută băutură în casă) – este obsesia lor - Îi înlătură toate piedicile pentru a-i uşura viaţa alcoolicului – astfel alcoolicii reuşesc să persiste în comportamentul

t me

lor. Ei fac ameninţări care nu sunt duse la împlinire, doar pentru a-l speria pe alcoolic. Adiacent acestor comportamente apar alte probleme, cu copiii, la serviciu, pe lângă casă. Îndreptându-şi întreaga atenţie către alcoolic şi comportamentul acestuia, familiei nu îi mai rămâne timp şi energie pentru alte probleme. Anxietatea – îşi fac griji în legătură cu nota de plată, copii, slujbă, preia responsabilităţile alcoolicului, îi menţine starea de neajutorare învăţată - partenerul de căsnicie scuză totul – alcoolicul nu mai trebuie să găsească nici o scuză în faţa copiilor, rudelor (un complice excelent pentru alcoolic) – familia doreşte să ascundă ruşinea – în acest fel îi dă superioritate morală alcoolicului (alcoolicul deţine puterea şi partenerul controlul). Îngrijorarea, iritabilitatea, depresia, comportamente iraţionale, neglijare personală sunt manifestări ale anxietăţii şi ruşinii. Furia - familia doreşte să îl pedepsească pe alcoolic pentru ceea ce face; se răzbună pe el pentru a plăti durerea şi frustrările cauzate de consumul de alcool, prin diferite comportamente iraţionale, învinuirea altora, izolare, infidelitate, evadare, remuşcări, gelozie.

- Partenerul îi face imposibil de recunoscut situaţia clară – atitudinea de ajutor şi complicitate tragică îl împiedică pe acesta să perceapă situaţia sa şi să îşi asume consecinţele faptelor sale – îl menţine în negare pe alcoolic; familia îi acceptă promisiunile; cred că problema a dispărut după o perioadă de abstinenţă. Găsesc alibi, se retrag social, pierd capacitatea de a găsi scuze. Cu toate că comportamentele alcoolicului sunt evidente familia poate să admită cu greu faptul că ei sunt alcoolici şi să îşi recunoască comportamentele auto-distructive. Sentimentele de vinovăţie – cred că ceea ce s-a întâmplat are legătură cu ceva ce a făcut sau nu. (vezi Alcoolismul - un Caruselul negării). Partenerii sau chiar copiii pot cădea în depresie cronică, ajung la tentative de sinucidere, şi chiar cu o resemnare. Acesta este fundul sacului pentru familie.

Traiul în preajma alcoolismului este în cel mai bun caz mizerabil. Până acum aţi depus probabil rturi uriaşe şi aţi investit cantităţi imense de energie şi timp pentru a-l face suportabil. Dar adevărul

ros este că nu a funcţionat. Şi în adâncul sufletului ştiţi asta! Când în sfârşit vă suprimaţi mândriare" ţi în public" în căutare de ajutor, apelând la Al-Anon sau la o persoană din afară, aproape

imediat primiţi un şoc. Vi se spune că tot ce aţi făcut până acum a fost o întreţinere pentru alcoolic, de a sta bolnav. Aţi încercat să menţineţi un cămin liniştit, „pace cu orice preţ”, aţi ţinut toate rufele murdare în familie, de frica „să nu afle vecinii sau cei apropiaţi”, v-aţi simţit vinovat(ă) pentru că el/ea bea, l-aţi acuzat pe alcoolic de toate necazurile care se întâmplă în familie, i-aţi preluat multe responsabilităţi casnice pentru că „el nu este în stare”.

E adevărat că alcoolicul nu poate accepta ajutor până nu ajunge "la fundul sacului". Iar odată ce v-aţi tras perna pufoasă a sprijinului de sub capul lui, căderea următoare o va observa. Acesta este pasul dureros pe care DUMNEAVOASTRĂ trebuie să-l faceţi pentru a-l aduce pe calea abstinenţei. În termeni Al-Anon se numeşte „DRAGOSTE DURĂ”. Dacă se va bucura sau nu de acea nouă viaţă, va depinde de el.

Uneori singura metodă de a întrerupe comportamentul de întreţinere este cea a "curcanului rece". Dacă aţi fost îndelung manipulată cu succes de către alcoolic, s-ar putea să fiţi nevoită să nu vorbiţi sau să nu vă întâlniţi cu el timp de o lună sau mai mult, pentru a nu fi ademenită din nou. Această perioadă va fi ca un sevraj - plină de sentimente de vinovăţie, nelinişte şi teamă - mai ales dacă decizia dv. de a termina întreţinerea este încă numai pe jumătate formată sau lipsită de convingere. Când alcoolicul va începe să exercite presiuni, veţi avea nevoie de tot sprijinul disponibil.

12

bilă ca de obicei. Per

Şi va începe. Pentru o vreme, totul va fi mai tensionat şi mai neplăcut. De ce? Fiindcă experienţa îi spune că e numai o chestiune de timp sau de combinaţie potrivită să vă ia din nou peste picior!

Nu uitaţi că nu puteţi opri întreţinerea dintr-o dată. Asta ar însemna pretenţii prea mari faţă de dv. În primele luni totul va părea că merge mai rău, iar dv. vă veţi simţi mai vulnera

severaţi cu întâlnirile Al-Anon, discuţiile cu preotul care vă înţelege şi ascultaţi-i pe vorbitorii AA. Cu timpul, va deveni mai uşor şi mai natural.

Alcoolismul e o boală pe care... NU TU... ai cauzat-o! NU TU... o poţi controla! NU TU... o poţi vindeca!

A PE TINE NSUŢI ! ! !

on.

Princi Să repetăm, soţia(familia) po ea însăşi. Aceasta este singura cale de a rupe cercul negării. Odată c inue să îl folosească, indiferent sub ce formă, să îşi dezvo ceperea unui program de recuperar termen lung,

şi

or să

oralizări, nu ocărî, nu învinovăţi, nu ameninţa, nu îl certa când e beat sau treaz,

ndu-te astfel pe tine şi orice posibilitate de ajutor.

4. ar o metodă de a amâna durerea. În acelaşi fel nu schimba tuşi, prima dată când

ători" ai săi sunt împotriva ta; dintr-o dată tu eşti personajul negativ. Prietenii şi rudele te

5.

6. în acelaşi timp.

i dacă simţi nevoia, poţi căuta şi tu ajutor profesional.

9. confrunta realitatea că alcoolismul este o boală progresivă ce se înrăutăţeşte

10. i bine pentru el. Dă-i libertatea de a lua decizii.

DAR TE POŢI VINDEC Î

Ajutor prin Al-An

pii de recuperare pentru aparţinători. ate găsi sursa de ajutor pentrue a găsit ajutor, trebuie să cont

lte propriul program de recuperare, preferabil într-un grup. Îne poate să cauzeze multe suferinţe, conflict şi confuzie, dar pe

acesta este cel mai puţin dureros decât a-l ajuta pe alcoolic să continue băutul prin menţinerea aceleapoziţii în cadrul bolii.

Este mai uşor să găseşti o listă cu “nu-urile” în a face faţă alcoolicului, fiind mai uşînţelegi de ce eşuezi decât să ştii de ce câştigi. Următoarea listă nu este completă, dar înseamnă un bun început. 1. Nu îi ţine predici, m

nu arunca lichiorul, nu îţi pierde firea sau să acoperi consecinţele băutului. Te poţi simţi mai bine, dar dacă continui situaţia se va înrăutăţi.

2. Nu îţi pierde firea distrugâ3. Nu lăsa anxietăţii/ fricii să te silească să faci pentru alcoolic ceea ce ar trebui să facă el pentru el

însuşi. Nu accepta promisiunile, aceasta fiind doangajamentele. Dacă ai stabilit ceva ţine-te de acel ceva, nu te răzgândi. Tovei spune NU alcoolicului, va fi foarte greu. Şi vei descoperi destul de repede, că toţi ceilalţi "întreţinvor considera rea la suflet. Nu permite alcoolicului să te mintă şi să accepţi acel lucru ca adevăr, făcând doar să încurajezi acest proces. Adevărul este uneori dureros, dar nu îl pierde. Nu îl lăsa pe alcoolic să facă pe deşteptul cu tine, pentru a-l învăţa să evite responsabilitatea, să piardă respectul pentru tine,

7. Nu îl lăsa pe alcoolic să profite de tine, pentru ca făcând asta poţi deveni un complice în evadarea de responsabilitate.

8. Nu încerca să foloseşti aceste idei ca nişte reguli de carte. Este doar un ghid ce poate fi folosit cu inteligenţă. Participă la întâlnirile Al-Anon şSe poate să găseşti ajutor la fel ca şi alcoolicul. Nu te retrage de la ape măsură ce consumul creşte. Învaţă acum să înveţi, să înţelegi, şi să planifici recuperarea. A nu face nimic este cel mai rău lucru posibil pe care îl poţi face. Nu îl controla să facă ceea ce ai crede tu că e ma

13

…..Începe cu tine însuţi Începe în ajutorul recuperării din boala alcoolismului, este cu tine. Învaţă cât poţi. Pune în

practică şi nu doar în cuvinte. Este mult mai eficient decât orice altceva ai încerca să faci pentru alcoolic.

• Acceptă faptul că există o problemă cu alcoolul şi că poţi învăţa să îi faci faţă. • Recunoaşte faptul că ai dreptul la o viaţă demnă şi decentă. • Aminteşte-ţi că multe dintre lucrurile spuse şi făcute la mânie, frustrare sau disperare pot

înrăutăţi lucrurile. • Fi conştient că fiecare dintre noi poate să se schimbe doar pe el însuşi. • Vorbeşte cu alţi aparţinători pentru a afla cum fac faţă unor situaţii similare cu ale tale.

.....Putem găsi ajutor! Al-Anon este cel mai răspândit grup pentru familie, aşa cum este AA-ul pentru alcoolic. În

România grupurile sunt la început şi pot fi găsite în doar câteva oraşe din ţară. Există şi câteva programe de informare şi tratament unde se poate găsi consiliere şi tratament pentru familie. Grupul familial Al-Anon este o sursă importantă de ajutor pentru cei afectaţi de consumul de alcool al altei persoane. Grupurile Al-Anon sunt constituite din membrii familiei, prietenii şi rudele alcoolicilor care îşi împărtăşesc experienţa, puterea şi speranţa. Chiar dacă alcoolicul continuă să bea, rudele sau prietenii lui îşi pot câştiga seninătatea.

Cei 12 Paşi au fost pentru noi jaloane pentru un ideal mai înalt. Ei ne-au învăţat că suntem departe de a fi perfecţi şi că vom rămâne probabil aşa atâta timp cât nu învăţăm să ne modificăm comportamentul. Punând paşii în practică putem câştiga curaj şi seninătate. Treptat încetăm să fim slabi şi învăţăm că evoluţia chiar nesemnificativă merită să fie căutată. Pasul 1 “Am admis că eram neputincioşi în fata alcoolului - ca nu eram stăpâni pe viaţa noastră”.

Mulţi dintre noi am închis ochii deliberat in fata unui obicei de a bea in exces, amăgindu-ne cu aceasta iluzie: „El va înceta sa bea când va avea propriul cămin” sau „Ea va înceta sa bea pentru ca mă iubeşte”. Numeroase au fost tentativele noastre de a remedia aceasta situaţie, dar nu am reuşit decât sa adăugăm la confuzie, haosul. Puţine lucruri pot împinge un alcoolic sa bea foarte mult decat aceste tentative nefericite, dar bine intenţionate, de a-l împiedica.

Atât pentru alcoolic, cat si pentru nealcoolic, rezultatul final este înfrângerea, viaţa devine cu adevărat incontrolabila pentru întreaga familie. Pasul 1 este o piatra de incercare. De aici, putem inainta spre pace, intelegerea si cresterea spirituala pe care le aduc restul programului.

Acceptand neputinta totala fata de boala alcoolismului simtim un sentiment de eliberare si speranta revine. Noi putem da intreaga atentie propriei vieti si sa punem aici putina ordine. Atunci cand un membru al familiei gandeste cu bun simt, situatia acestuia se imbunatateste. Pasul 2

“Am ajuns la credinţa că o Putere superioară nouă înşine ne-ar putea reda sănătatea mintală.” Inainte de a avea parte de ajutorul Al-Anon, atinsesem punctul in care nu mai actionam normal.

Cand devenise evident ca nu mai puteau conta pe noi insine pentru a judeca cu calm, impartial si intelept, am privit in jurul nostru cum altii , in fata unor dificultati asemanatoare ajunsesera la seninatate.

O Putere Superioara noua insine ne-a venit in ajutor, daca nu putem gasi in noi insine, trebuie destinul sa il cautam in exterior. Daca membri care ne inconjoara au fost adusi la acceptare de catre o oarecare Putere Superioara, daca dupa ce au trait in aceeasi maniera dezordonata ca noi , iar acum sunt senini, putem si noi sa cautam acelasi izvor si sa incercam sa obtinem aceleasi rezultate.

Am trait prea mult timp intr-o teama continua si neintelegere pentru a fi stapani pe noi insine; panica era cea care ne stapanea. Incapabili din acest moment de a conta pe noi insine, trebuia sa ne intoarcem spre o Putere Superioara pentru a obtine stabilitatea emotionala.

14

Pasul 3 “Am hotărât să ne lăsăm voinţa şi viaţa în grija unui Dumnezeu, aşa cum şi-L închipuia fiecare dintre noi.”

Una este sa crezi ca o Putere Superioara a creat universul si alta este de a-ti incredinta viata in mainile acestei puteri. Al-Anon ne ofera un mijloc de a ajunge aici. Aceste mijloc exista din totdeauna , dar atat timp cat ne-am bazat pe vointa proprie nu putem sa il vedem, ceea ce ne-a condus in nisipurile miscatoare si eram pierduti.

Conformandu-ne vointei lui Dumnezeu nu inseamna sa ne lasam dusi de apa, ci o asumare constienta si sincera, o fuziune a tuturor energiilor noastre in vointa sa .

Acesta inseamna sa indeplinim fiecare din actiunile noastre intr-o progresie ordonata nu in confuzie si haos. Ar fi fost comod sa putem lua aceasta decizie odata pentru totdeauna, dar nu este asa. Acest abandon al vointei noastre trebuie sa fie reafirmat si reinoit constant pana cand el face parte din noi astfel ca tentatia de a reactiona impulsiv dispare putin cate putin.

Rugăciunea pentru seninătate Doamne, dă-mi seninătatea

Să accept ceea ce nu pot schimba, Curaj să schimb ceea ce pot

Şi înţelepciunea să le deosebesc.

6. Abuzul de substanţe la adolescenţi - Factori de risc -

a. subcultura adolescenţilor : adulţii încearcă să controleze consumul adolescenţilor, asociindu-l cu

o anumită vârstă, cu anumite evenimente sociale, cu ceremonii şi celebrări; cultura contemporană (familia, comunitatea, bisericile) şi-a modificat atitudinea semnificativ, având nu numai o atitudine pro-consum, ci şi o “de-tradiţionalizare” până acolo unde controlul dispare. Per ansamblu, circumstanţele reprezintă doar una dintre “cauzele” consumului la adolescenţi – altfel spus, un factor de risc. Cea mai mare parte a consumului nu apare în cadrul familial, social sau religios, ci în cadrul unei subculturi a egalilor care este nesupravegheată, care îşi improvizează propriile ritualuri şi care conferă propria semnificaţie consumului de substanţe. Această subcultură e, în cel mai rău caz, o caricatură a societăţii, iar toate caricaturile sunt predispuse la exagerări. Însă, nu toţi adolescenţii dezvoltă dependenţe, astfel încât aceşti factori culturali nu pot fi incriminaţi în totalitate.

b. personalitatea adolescenţilor : prin natura lor, adolescenţii sunt înclinaţi către asumarea de

riscuri care, deşi sunt periculoase, sunt captivante şi stimulante; adolescenţii trăiesc “aici şi acum” într-o mai mare măsură decât adulţii; din punct de vedere al dezvoltării, adolescenţii se află la mijlocul distanţei între copilărie şi maturitate, nu numai biologic, ci şi cognitiv (abilitatea de a planifica şi anticipa consecinţele). Din acelaşi motiv, adolescenţilor le e dificil să îşi amâne recompensarea; consumul de substanţe oferă gratificare imediată; le e mai uşor să treacă de la consumul experimental la cel habitual pentru a se simţi bine / a evita să se simtă rău, fără să ia în considerare consecinţele. În timp, consumul devine principala sursă de recreere şi modalitate de coping. - rebeliunea (tensiunea care există între adolescenţi şi autorităţi şi care reflectă dinamica procesului de individualizare); puterea voinţei – a şti ce vrei şi gândeşti, indiferent de ce vor şi gândesc ceilalţi - devine periculoasă dacă se dezvoltă fără abilitatea de a planifica şi a amâna recompensarea; dorinţa de independenţă implică şi o anumită opoziţie; atitudinea părinţilor faţă de acest fenomen e crucială – dacă sunt excesiv de severi, vor bloca autonomia viitorului adult, lăsându-i totuşi vulnerabili faţă de presiunea egalilor/predarea către o altă persoană (substituirea

15

unui părinte sever cu un prieten/iubit). Atitudinea opusă, de abdicare de la responsabilităţi de către părinţi şi societate, îi privează pe adolescent de alternativa la propria voinţă, de un set de tradiţii şi valori. În cazul fericit al individualizării “reuşite”, rezultatul este un amalgam al influenţei părinţilor, culturii şi propriei experienţe, marcat de puterea voinţei şi integritate şi ghidată de valori şi idealuri ce servesc interesele sociale.

c. presiunea egalilor : o mare parte a conflictului adolescenţi-părinţi e legat de loialitate: aprobarea

părinţilor versus aprobarea prietenilor; adolescenţii sunt sensibili faţă de regulile grupului de prieteni referitoare la înfăţişare, comportamente şi atitudini, iar o mare parte a schimbărilor lor de dispoziţie au de a face cu lupta de a câştiga şi a păstra aprobarea acestora; iar această subcultură este una care promovează consumul hedonistic/instrumental de substanţe; în măsura în care grupul din care face parte un adolescent susţine o astfel de atitudine, el este în situaţii de risc faţă de abuz şi dependenţă;

d. înstrăinarea adolescenţilor: înstrăinarea se referă la respingerea / întreruperea legăturii între

adolescent şi valorile, idealurile, tradiţiile parentale şi sociale; înstrăinarea nu e neutră din punct de vedere emoţional – tinerii înstrăinaţi sunt mânioşi, acţionează aşa cum fac pentru că se simt trădaţi –chiar fără să conştientizeze asta- de către cei ale căror valori le resping; de fapt, fiecare adolescent înstrăinat a fost neglijat de către familie, de către societate sau de către ambele;

e. stresul: problema factorilor “stresori” trebuie văzută în lumina mecanismelor de coping (cu cât

acestea sunt mai puţine, cu atât individul este mai “stresat”); simptomele de stres includ nervozitate, anxietate, iritabilitate, agitaţie, insomnie, dificultăţi de concentrare şi de somn, tulburări ale apetitului alimentar şi abuz de substanţe cu rol compensator; un important factor de stres îl reprezintă mediul familial disfuncţional (familii în care există situaţii de abuz fizic, sexual şi psihologic, violenţă, arestări, abuz parental de alcool şi/sau alte droguri, afecţiuni mentale ale unuia sau ambilor părinţi); însă, nu toţi adolescenţii care abuzează de substanţe provin din astfel de familii;

f. insecuritatea şi stima-de-sine scăzută : stima de sine se bazează pe abilitatea de a reuşi în

depăşirea obstacolelor; succesul întăreşte stima de sine, pe când eşecul conduce la scăderea acesteia şi la anticiparea eşecurilor viitoare; eşecul cronic şi frustrarea se finalizează în disperare şi “neputinţa învăţată”; - insecuritatea – sentimente de anxietate cronică – îşi are originea în lipsa afecţiunii, a unui climat de încredere în ceilalţi şi în propria persoană; ambele funcţionează ca şi factori declanşatori pentru consumul compensatoriu de substanţe; fiecare adolescent este un individ în căutarea a ceva care să îl facă să se simtă special şi mândru, fie vorba de atractivitate personală, talent, aptitudini sociale sau inteligenţă.

Procesul adicţiei

1. Consum experimental – motivat primar de curiozitate şi de căutarea senzaţiilor de extaz (uneori,

şi de rebeliune); efectele consumului sunt mai puţin importante decât extazul ce însoţeşte un tabu; acest consum apare de obicei în context social, nu este frecvent, poate fi impulsiv, să conducă la îmbătare şi poate fi şi consum de poli-substanţe;

2. Consumul social - motivaţia primară este acceptanţa socială şi facilităţile sociale (integrarea); principalele efecte sunt relaxarea şi dezinhibarea; acest consum are loc în cadrul grupului de prieteni / colegi, la petreceri, se pot consuma cantităţi importante de alcool, se poate ajunge la îmbătare; apar ruperea firului şi mahmurerile; în acest stadiu începe învăţarea instrumentală referitoare la efectele alcoolului asupra emoţiilor şi comportamentelor;

3. Consum instrumental – în această etapă sunt căutate efectele alcoolului asupra emoţiilor şi comportamentului; sunt două tipuri de consum: consumul hedonist (căutarea plăcerii şi a dezinhibării comportamentul sexual şi agresiv care poate include şi combinaţia de substanţe pentru

16

a descoperi noi modalităţi de a experimenta ceva nou) şi consumul compensator (folosirea substanţei pentru a inhiba comportamentul sau suprima emoţiile – mânia, resentimentele, singurătatea, vinovăţia, ruşinea, durerea, plictiseala sau anxietatea); ocazional, apar mahmurerile, accidentele, ruperea firului – consecinţele negative sunt, încă, minime şi puţin observabile; pot să apară probleme ca absenteismul şi scăderea performanţelor şcolare, însă să nu se facă legătura cu alcoolul;

4. Consum habitual – consumul de alcool devine principalul mod de recreere şi/sau de a face faţă problemelor; apar modificări în stilul de viaţă – orientarea către un grup care consumă mai mult alcool, intoxicaţiile sunt mai dese şi pe o durată mai lungă; scade funcţionarea socială, performanţele şcolare, conflicte cu familia, izolare, rebeliune, necooperare, iritabilitate; - dezvoltarea toleranţei = nevoia de a folosi progresiv mai mult alcool pentru a ajunge la acelaşi efect; în evaluarea toleranţei nu contează atât de mult cantitatea de alcool consumată, cât efectele alcoolului – aceeaşi cantitate de alcool produce efecte diferite;

- continuarea consumului în ciuda consecinţelor negative pe plan fizic, social, legal, academic şi psihologic.

5. Consum compulsiv – pierderea controlului asupra consumului (când, unde, cât, pentru cât timp), preocuparea cu consumul, neputinţa de a înceta consumul; iritabili şi depresivi în absenţa alcoolului;

7. Stadiile disponibilităţii pentru schimbare (după Prochaska&DiClemente)

Precontemplarea Este stadiul înainte ca persoana să vrea să se schimbe. În acest stadiu el/ea NU

doreşte să înceteze băutul, cu toate că problemele pe care le are cu alcoolul sunt evidente celorlalţi. Scopul intervenţiei este să îl faci pe cel în cauză mai conştient de comportamentul sau/şi consecinţele pentru el şi alţii. Contemplarea Este stadiul în care persona este ambivalentă: “ Aş vrea să încetez băutul, dar nu cred că pot”, “ Ar trebuie să, dar…” Mulţi dintre cei care vin la preot sau la programele de tratament nu s-au gândit niciodată la nevoia de abstinenţă totală. Ei sunt în stadiul de „contemplare” a schimbării. Ştiu că e o oarecare problemă în vieţile lor, dar nu ştiu exact unde şi cum pot găsi soluţia la problemele lor. În timpul acestui stadiu de „contemplare”, se poate să ia sau nu o decizie, dar va începe să ia în considerare consecinţele consumului de alcool.

Pregătirea Enoriaşul d-voastră a luat decizia de a înceta consumul, dar încă nu a încetat. Vrea să renunţe şi cere sfaturi despre cum să renunţe. Acţiunea Persoana face încercări evidente de schimbare, fie singură, fie căutând ajutor din afară. Se pune accentul pe identificarea declanşatorilor, prevenirea recăderilor. Utilizează resursele existente. Persoana a încetat consumul, şi se identifică ca „alcoolic în abstinenţă”. Foloseşte „programul zilnic de recuperare” – „azi nu beau”, rugăciunile şi alte instrumente de recuperare. Menţinerea Se identifică cu seninătate ca „alcoolic în recuperare” Înaintează în munca paşilor, foloseşte Rugăciunea de Seninătate. Foloseşte reţeaua de suport (grupurile de 12 Paşi). Fără alcool, alcoolicul devine neliniştit, iritabil şi nemulţumit. Dacă nu poate să facă faţă temerilor sale şi perspectivei egocentrice, va avea resentimente şi dificultăţi în relaţii. Va trebui să depăşească trecutul, altfel vinovăţia şi remuşcările îl vor împiedica să găsească pacea sufletului şi a minţii. Singurul mod de a-şi găsi eliberarea din starea de durere pe care noi o numim “beţia uscată” este de a progresa spiritual, în acest fel câştigându-şi seninătatea emoţională şi mentală. Recăderea

Stadiul în care enoriaşul fie că se întoarce la consumul de alcool, fie la vechile moduri de gândire, simţire sau comportare. Noi spunem că “sunt în cercetare”. După aceste „cercetări”, mulţi ajung la concluzia că e mai bine să stea în „recuperare”.

17

Recăderea Precontemplare

Contemplare

Luareadeciziei Acţiunea

Menţinerea

18

8. Terapia de Scurtă Durată şi Cultivarea “Puterilor Ascunse” ale enoriaşului

I. Atitudinile noastre faţă de enoriaş sunt esenţiale pentru recuperare.

A. În general, societatea tinde să accentueze disfuncţia sau “comportamentul problematic” al omului

1. Depresie, Borderline, Stimă de sine scăzută şi Disfuncţional sunt cei mai uzuali termeni folosiţi în descrierea unui alcoolic.

2. Atunci când suntem orientaţi către o astfel de patologie, de obicei, o găsim şi îl tratăm mai apoi pe enoriaş în funcţie de aceasta.

B. Ca şi preoţi, avem de ales referitor la felul în care îl vom privi pe enoriaş

1. Putem să îl privim în termeni de patologie şi disfuncţie sau 2. În termeni de Competenţe, Resurse şi Puteri (puncte tari)

C. Uneori, oamenii se vor conforma aşteptărilor noastre de a fi bolnavi şi disfuncţionali. 1. Oamenii se vor simţi stigmatizaţi de către noi atunci când avem o viziune limitată /

îngustă asupra lor. 2. Oamenii sunt definiţi uneori ca “totalizând descrierile” făcute lor. 3. Profeţiile de auto-realizare proiectate asupra enoriaşului sunt greu de depăşit de către

acesta. D. “Terapia Posibilităţilor sau pe Termen Scurt” încearcă să identifice calităţile enoriaşului (punctele tari) şi încurajează dezvoltarea lor în viaţa de zi cu zi.

1. Este orientat spre “soluţie”, adică spre ajutarea persoanei în găsirea de soluţii la problemele zilnice.

2. Este orientat către “punctele tari” prin aceea că îl încurajează pe enoriaş să îşi folosească şi să îşi dezvolte calităţile şi abilităţile.

3. Deseori, “punctele tari” ale enoriaşului trebuie să îi fie arătate acestuia pentru că se poate întâmpla ca acesta să le fi uitat.

4. Aceste “forţe” sunt amplificate şi întărite pentru enoriaş, oferindu-i acestuia un simţ al puterii de a realiza schimbările necesare în viaţă lui.

5. Terapia pe termen scurt încearcă să găsească acele “momente sclipitoare” sau “excepţii”, adică acele momente în care oamenii au reuşit să îşi depăşească problemele.

II. “Cadrul posibilităţii” A. Trei elemente ale cadrului posibilităţii … Speranţa, colaborarea şi noutatea 1. SPERANŢA …. Oamenii sunt de multe ori demoralizaţi … speranţa este critică pentru recuperare.

A. Puneţi întrebări care să instaureze speranţă. B. Scopul este ca persoana să îşi amelioreze viaţa. C. Scoate în evidenţă schimbările care au avut loc deja. D. Cere enoriaşului să descrie cum i-ar fi viaţa fără problema aceea. E. Pune întrebări care să plaseze problema într-un context în care poate fi rezolvată. F. Pune întrebări în legătură cu reuşite din trecut în a face faţă problemei. G. Accentuează soluţiile şi nu problemele … fi orientat spre obiective. H. “FIECARE ZI LA TIMPUL EI, PĂSTREAZĂ SIMPLITATEA, CU RĂBDAREA TRECI

MAREA” I. Lucrul cel mai important este să evidenţiezi succesele din trecut şi soluţiile.

19

2. Construirea COLABORĂRII şi COOPERĂRII în relaţie.

A. Respectă capacităţile persoanei … fi empatic şi nu simpatic. B. Respectă drepturile enriaşului de a greşi…. Şi de a învăţa încetişor. C. Lasă-l pe enoriaş să fie consultantul…. El este beneficiarul. D. Noi participăm în terapie la fel de mult ca şi enoriaşii.

3. Ajută-i pe enoriaşi să se „deblocheze” din vechile comportamente / atitudini din

trecut. A. Uneori, ei pur şi simplu au nevoie de o nouă idee sau de o perspectivă împrospătată. B. De multe ori, ei dau naştere acestor noi idei într-o discuţie. C. Oferă o idee nouă, o nouă perspectivă sau un comportament alternativ. D. Ajută enoriaşul să privească situaţia din mai multe puncte de vedere.

REZUMAT: Încurajarea acţiunii pune asupra enoriaşilor responsabilitatea de a face micile, dar

necesarele schimbări, pregătind calea spre schimbările majore, mai semnificative. Se subliniază importanţa schimbărilor în comportament, şi nu numai discutarea despre problemă.

Această abordare:

RESPECTĂ ENORIAŞUL CA PERSOANĂ INDIVIDUALĂ GENEREAZĂ OPTIMISM EVIDENŢIAZĂ SCHIMBĂRILE MĂRUNTE, DAR IMPORTANTE ÎN COMPORTAMENT INTRODUCE NOI PERSPECTIVE FACE CA FIECARE ŞEDINŢĂ SĂ CONTEZE. APLAUDĂ ŞI ÎNCURAJEAZĂ SCHIMBĂRILE PRODUSE SE BAZEAZĂ PE PUTERILE PERSOANEI ÎL AJUTĂ PE PREOT SĂ GĂSEASCĂ NOI CĂI SE BAZEAZĂ PE SOLUŢIE ŞI NU PE PROBLEMĂ

Principii de ghidare şi strategii în Terapia de Scurtă Durată Principiu: Gândeşte-te la puţine lucruri Strategie: Stabileşte scopuri măsurabile, realizabile într-o perioadă determinată de timp Principiu: Situaţii complicate nu necesită soluţii complicate. Strategie: Concentrează-te asupra soluţiilor şi asupra a ceea ce funcţionează şi nu pe ceea ce este greşit Principiu: Situaţii complicate nu necesită presupuneri complicate Strategia: Fi simplu, nu te îngrijora să scapi pe toată lumea de probleme. Principiu: Relaţia de colaborare între preot şi enoriaş ajută la formarea unui mediu de schimbare. Strategia: Enoriaşul trebuie să îţi fie partener în procesul de schimbare. Principiu: Ajută-l pe enoriaş să fie de acord cu obiectivele realizabile, specifice. Strategie: Exprimă „plângerile” într-o formă rezolvabilă … foloseşte o abordare flexibilă… dar fi atent

la schimbările comportamentale mărunte. Foloseşte “Limbajul posibilităţii” ca metodă de a încuraja asumarea riscului şi schimbarea.

Principiul: Terapia de Scurtă Durată sau a Posibilităţii funcţionează cel mai bine când clientul poate să

păstreze simplitatea, făcând schimbări mărunte.

20

Strategie: Încurajează schimbările mărunte, schimbările în rutina zilnică, schimbările de atitudine, asumarea de riscuri, în explorarea spiritualităţii, etc.

Principiu: Familia şi comunitatea pot ajuta cu schimbările necesare. Strategia: Concentrează-te asupra resurselor disponibile şi comunitate, cum ar fi medici, prieteni,

membrii ai familiei extinse, psihologi etc. Principiu: Toate se schimbă, inclusiv familiile, locurile de muncă, relaţiile etc. Strategie: Reformulează dificultăţile ca fiind temporare şi tranzitorii, şi nu sfârşitul lumii. Principiu: Legăturile sociale sunt foarte importante în crearea şi menţinerea schimbărilor. Strategia: Implică membrii familiei în consiliere ca şi “consultanţi”, atunci când este momentul potrivit. Principiu: Păstrează-ţi un simţ al optimismului, simplităţii şi jocului în relaţia de consiliere. Strategia: Păstrează-ţi un simţ al umorului şi bunei dispoziţii cu clientul … ţine minte că viaţa nu este

prea distractivă dacă ne luăm prea în serios. (Adaptat din Friedman, S. & Fanger, M.T., 1991, Expending therapeutic possibilities: Getting results in Brief Psychotherapy)

Terapia de scurtă durată şi motivarea enoriaşului “Stadiile schimbării”…

• Contemplarea …..Sunt un alcoolic? Ce fac de acum? • Luarea deciziei….. Mă voi opri din băut făcând aceste lucruri. • Acţiunea …. Schimbări comportamentale specifice. • Menţinerea …. Schimbările din stilul de viaţă sunt menţinute. • Recăderea ….. Fie în atitudini, fie în comportament. • Precontemplarea…. Nu sunt hotărât. Are loc în afara acestui “cerc al schimbării”

o Acest model implică luarea în considerare a “procesului de luarea de deciziei”de către enoriaşi şi poziţia lor în acest cerc. Intervenţia este folositoare, dar există şi cazuri de remisie spontană.

o Obiectivul este de asemenea, de evitare a căutării soluţiilor în locuri greşite … atunci când enoriaşul găseşte o parte din răspuns, este mai bine pentru el şi pentru procesul de consiliere dacă ne conştientizăm acest lucru.

ŞASE CONCEPTE RELEVANTE ÎN TERAPIA DE SCURTÃ DURATÃ • FEEDBACK-UL DIRECT Dat Enoriaşului În Legătură Cu Consumul Lor De Substanţe. Trebuie Să

“Oglindim” Foarte Bine Comportamentul Lui Şi Efectele Acestuia. • I SE DÃ ENORIAŞULUI RESPONSABILITATEA PENTRU SCHIMBARE • E POSIBIL SÃ DÃM SFATURI CONFORM EVALUÃRII CIRCUMSTANŢELOR FÃCUTE DE

CÃTRE ALTE PERSOANE. • FURNIZÃM “UN MENIU” AL OPŢIUNILOR ŞI ÎL AJUTÃM PE ENORIAŞ ÎN EXPLORAREA

LOR, FÃRÃ SÃ LUÃM DECIZIILE ÎN NUMELE LUI. • EMPATIA ESTE NECESARÃ, DE FAPT TOATE FEEDBACK-URILE TREBUIE FÃCUTE

EMPATIC. • AUTO-EFICIENŢA, SAU “ÎMPUTERNICIREA” ESTE NECESARÃ PENTRU CA CLIENTUL

SÃ AIBÃ SPERANŢA ŞI ATITUDINEA POZITIVÃ, NECESARE PENTRU O SCHIMBARE ŞI DEZVOLTARE REALE.

• SÃ LUÃM ÎN CONSIDERARE TRECEREA ENORIAŞULUI DE LA UN STADIU LA ALTUL. • SÃ ŢINEM CONT DE AMBIVALENŢA ENORIAŞULUI ŞI EZITĂRILE ACESTUIA ÎN

PROCESUL DE SCHIMBARE. • TOLERANŢA ŞI IERTAREA NU ÎNSEAMNÃ ACCEPTAREA COMPORTAMENTELOR

INACCEPTABILE SAU SCUZAREA LOR. • ÎNSEAMNÃ SÃ RESPECŢI DREPTURILE PERSOANEI DE A FI EA ÎNSĂŞI.

21

9. Conceptele cheie pentru creşterea motivaţiei spre schimbare

Diminuează etichetarea Evită să îi spui că este „alcoolic”. Foloseşte alţi termeni cum ar fi „o problemă cu consumul de alcool”, “abuz de alcool”

Accentuează responsabilitatea individuală “Dacă îl tratezi pe individ ca pe ceea ce e, va rămâne ceea ce e, dar dacă îl tratezi ca şi cum ar fi ceea ce ar trebui şi ar putea să fie, atunci va deveni ceea ce ar trebui şi poate să fie.” Goethe

Persoana devine responsabilă pentru evaluarea problemei şi pentru a decide ce acţiune e necesară

Îl tratăm pe individ ca fiind apt să ia decizii bune “Datorită mie s-a întâmplat asta.” – Eu m-am implicat ca schimbarea asta să aibă loc. Acordăm responsabilitatea celuilalt şi îi aratăm încrederea pentru schimbare Eu sunt cel care decide: să beau sau să nu beau Individul nu e văzut ca fiind neajutorat, dar ca fiind responsabil E important să-l afirmi în eforturile de schimbare pentru a creşte stima de sine

Sugestii de întrebări care vor stimula răspunsuri de auto-motivare

1. Recunoaşterea problemei Ce anume te face să te gândeşti că ar fi o problemă? Ce dificultăţi ai avut în relaţia ta cu consumul de alcool? În ce feluri crezi că tu sau ceilalţi aţi fost afectaţi de către consumul tău de alcool?

2. Preocuparea

Ce anume din consumul tău te face pe tine sau pe ceilalţi să credeţi că există motive de îngrijorare?

Ce anume te îngrijorează cu privire la consumul tău de alcool? Ce-ţi imaginezi că ţi se poate întâmpla?

Ce crezi că se va întâmpla dacă nu vei face nici o schimbare?

3. Intenţia de a schimba Faptul că eşti aici arată că măcar o parte din tine se gândeşte că e timpul să schimbi

ceva. Ce motive ai pentru a schimba ceva? Ce te face să crezi că ai avea nevoie de o schimbare? Dacă ai avea 100% succes şi totul ar merge exact cum vrei, ce ar fi diferit? Ce anume te face să crezi că ar trebui să continui să bei aşa cum ai făcut până

acum? Dar despre varianta cealaltă? Ce te face să crezi că e timpul pentru o schimbare?

Care ar fi avantajele unei schimbări? Văd că acum te simţi blocat. Ce trebuie schimbat?

4. Optimism

Ce te face să crezi că dacă te-ai decide să faci o schimbare, ai şi reuşi? Ce te încurajează să te schimbi dacă ai vrea? Ce crezi că ar funcţiona pentru tine, dacă te-ai decide să te schimbi? Cine te-ar sprijini în încercarea ta de schimbare?

22

10. Cele Patru Întrebări – inventarul CAGE

Adaptate după „Testul CAGE”, (Ewing şi Rouse, 1970), Cele Patru Întrebări au fost

recunoscute ca una dintre cele mai eficiente modalităţi de a-ţi organiza gândirea astfel încât să poţi evalua dacă persoana în cauză are probleme cu consumul de alcool. Cele Patru Întrebări sunt uşor de folosit şi mai puţin ameninţătoare faţă de persoana cu care vorbeşti.

Răspunsurile la următoarele patru întrebări vă pot ajuta în a vă da seama dacă vreun cunoscut de-al dvs. are probleme cu băutul:

1. Aţi simţit vreodată că ar trebui să reduci cantitate de alcool pe care o bei sau frecvenţa

băutului?

2. V-aţi simţit enervat sau supărat vreodată atunci când alte persoane vă criticau băutul? 3. V-aţi simţit vreodată neplăcut sau vinovat pentru că aţi băut prea mult? 4. Aţi băut vreodată dimineaţa ca să vă calmaţi nervii sau ca să scăpaţi de mahmureală?

În discuţia despre obiceiurile consumului, un singur „da” la una dintre întrebări poate indica o probabilitate destul de ridicată (80 %) că există o problemă cu băutul. Persona respectivă nu trebuie să fie neapărat un “băutor problemă”, dar un răspuns afirmativ arată că există o anumită problemă în viaţa acelei persoane care este legată de băut.

Mai multe răspunsuri afirmative arată cu mare probabilitate existenţa unei astfel de probleme. De exemplu 89% dintre persoanele care au răspuns pozitiv la numai două dintre răspunsuri prezintă un risc crescut să aibă deja probleme cu consumul de alcool.

La modul practic, atunci când discutaţi cu un enoriaş despre încercările lui de a-şi reduce cantitatea de alcool consumată, probabil aveţi de a face cu un consumator problemă. Cei mai mulţi oameni nu au nevoie “să-şi reducă” cantitatea, pentru că ei nu beau aşa de mult oricum. Li se poate întâmpla odată, de două ori, dar nu astfel încât să devină ceva relevant.

De asemenea, cei mai muţi oameni nu sunt deranjaţi atunci când alte persoane (de obicei membrii familiei) le spune să nu mai bea aşa de mult. Când s-a întâmplat ultima dată ca soţia ta să te supere pentru că ţi-a spus că bei prea mult? Nu neapărat la o singură ocazie, ci în general. La alcoolici de obicei apar probleme acasă datorită abuzului de alcool.

Te simţi vinovat în legătură cu băutul tău? Cei mai mulţi oameni nu au acest sentiment, dar atunci când întâlniţi o persoană care are astfel de sentimente, probabil vorbiţi cu un băutor problemă. Este poate cel mai semnificativ indicator, şi reflectă pe cineva care este în conflict cu propriul sistem de valori. Acest lucru nu are legătură neapărat cu ceea ce a făcut cineva atunci când a consumat alcool, ci cu băutul în sine. Este o întrebare despre persoana care este şi despre valori.

În final, întrebarea legată de băutul matinal este un indicator important pentru că ne indică un comportament anormal. Din nou, care este standardul? Este oare normal să bei de dimineaţă, în special ca să te scapi de mahmureala din seara anterioară? Dacă da, atunci există clar o problemă.

23

Eşti alcoolic? - 20 de întrebări Răspundeţi la aceste întrebări cât mai cinstit posibil.

1. Pierzi timp de la serviciu datorită consumului de alcool? _____DA _____NU 2. Consumul de alcool îţi face viaţa casnică mai fericită? _____DA _____NU 3. Bei pentru că eşti timid cu alţi oameni? _____DA _____NU 4. Consumul de alcool îţi afectează reputaţia? _____DA _____NU 5. Te reduci la o companie de speţă joasă şi la un mediu inferior când bei? _____DA _____NU 6. Faptul că bei te face să îţi neglijezi treburile familiale? _____DA _____NU 7. Ţi-a scăzut ambiţia de când ai început consumul? _____DA _____NU 8. Ai remuşcări după ce bei? _____DA _____NU 9. Ai avut dificultăţi financiare datorită consumului? _____DA _____NU 10. Simţi nevoia de a consuma la o anumită perioadă din zi? _____DA _____NU 11. Vrei să bei ceva dimineaţa următoare? _____DA _____NU 12. Consumul de alcool ţi-a determinat dificultăţi cu somnul? _____DA _____NU 13. Ţi-a scăzut eficienţa de când ai început să bei? _____DA _____NU 14. Consumul de alcool îţi pune în pericol munca sau afacerile? _____DA _____NU 15. Consumi alcool pentru a scăpa de griji sau probleme? _____DA _____NU 16. Bei singur? _____DA _____NU 17. Ai avut pierderi totale de memorie ca rezultat al consumului? _____DA _____NU 18. Ai fost tratat de către doctor din cauza consumului? _____DA _____NU 19. Bei ca să îţi clădeşti stima de sine? _____DA _____NU 20. Ai fost în spital sau într-o instituţie datorită consumului? _____DA _____NU

Auto-evaluare Dacă ai raspuns DA la oricare dintre întrebări, există un semnal de alarmă că ai putea fi alcoolic! Dacă ai raspuns DA la oricare două întrebări, sunt şanse ca tu să fii alcoolic. Dacă ai raspuns DA la trei sau mai multe întrebări, esti cu singuranţă alcoolic. (Întrebările de test de mai sus sunt folosite de Johns Hopkins University Hospital, Baltimore, Maryland, pentru a decide dacă un pacient este sau nu alcoolic)

12 întrebări Există câteva întrebări comune în legătură cu băutul excesiv:

1. E posibil ca tu să bei prea mult sau cineva la care ţii să bea prea mult? 2. Ai întârziat la şcoală sau la lucru din cauza consumului de alcool? 3. Consumul tău de alcool îi îngrijorează pe prietenii tăi sau pe familia ta? 4. S-a întâmplat să bei după ce ţi-ai propus să nu bei? 5. Se întâmplă să uiţi ce ai făcut în timp ce erai băut? 6. Se întâmplă să ai dureri de cap sau să fii mahmur după ce consumi alcool ? 7. Ai împrumutat bani sau ai rămas fără mâncare pentru a cumpăra alcool? 8. Consumulde alcool îţi afectează reputaţia ? 9. Simţi o anumită putere atunci cand bei? 10. Se întâmplă să bei până nu mai rămâne nimic ? 11. Ai ajuns vreodată la medic în urma consumului de alcool? 12. Crezi că s-ar putea să ai o problemă cu băutul?

Cu cât sunt mai multe întrebările la care ai răspuns cu "Da", cu atât e mai mare şansa să ai o

problemă cu băutul. A avea o problemă cu băutul nu înseamnă dependenţă de alcool. Programul Sf. Dimitrie îi ajută pe oameni să decidă care este cea mai bună strategie pentru ei. Noi nu luăm decizii pentru ei.

24

11. DEFINIREA „BOLII SPIRITUALE”

1. Biserica ne învaţă că “boala” este o îndepărtare de ceva ce este bun datorită izolării

faţă de Dumnezeu.

2. Oamenii au fost creaţi buni, şi pentru asta avem capacitatea naturală de a discerne

binele de rău.

3. Natura umană căzută este rezultatul lipsei cunoaşterii intuitive a prezenţei lui

Dumnezeu.

4. Aceasta ne duce să simţim frica de durere (Adam şi Eva în grădina au simţit pentru

prima dată frica separării de Dumnezeu)

5. Fiinţele umane ajung să dezvolte Mândria şi Patimi dependente pentru a face faţă

fricii.

6. Mândria creează o realitate falsă, astfel încât prizonierul ei nu mai poate distinge

binele de rău. Aceasta este esenţa „conceptului de boală” al alcoolismului, unde

alcoolicul nu se mai poate baza pe capacităţile lui intelectuale pentru a se salva.

7. Pentru a se reîntoarce către realitate, această persoană, asemenea Fiului

Rătăcitor, trebuie să se reîntoarcă la Dumnezeu. Această comuniune cu Dumnezeu

este vindecarea din boala alcoolismului, pentru că această relaţie este singura

vindecare a fricii care stă în spatele bolii.

8. Acest lucru se aplică tuturor manierelor de comportare păcătoase, nu numai

alcoolismului. Alcoolismul este doar un simptom a unei stări mult mai avansate a bolii

spirituale.

9. Este necesar să ţinem minte că deşi alcoolismul are rădăcini spirituale precum şi o

dimensiune spirituală, are de asemenea şi simptome fizice reale şi importante. Există

oameni care mor în sevraj acut alcoolic. Simptomele de sevraj post-acut cu substrat

fiziologic pot să dureze luni de zile sau chiar ani. Putem spune că ceea ce începe a fi

un păcat ajunge să devină atât o boală cât şi un păcat.

10. Procesul de recuperare este în esenţă de natură spirituală, dar există şi aspecte

fizice şi psihologice de asemenea. Unele persoane au nevoie de dezintoxicare şi alţii

pot să aibă un sevraj mai dificil datorită unei diete necorespunzătoare şi sănătăţii

precare. Dar singurul drum de ieşire din spirala adicţiei este de natură spirituală.

25

26

13. Spiritualitatea Ortodoxă şi începutul recuperării

În ce priveşte asistarea alcoolicilor şi dependenţilor de droguri, există diferite puncte de vedere faţă de ce

înseamnă adicţia şi recuperarea. Prima este cea profesională, bazată pe medicină şi psihologie. Din această perspectivă, dependenţa este văzută ca o afecţiune a creierului, cauza acesteia e de natură genetică şi neuro-chimică, iar speranţa este aceea de a descoperi o un tratament medicamentos sau o tehnică de consiliere psihologică pentru a vindeca boala adicţiei.

Din cea de-a doua perspectivă tratamentul se referă la a-i ajuta pe oameni să accepte că alcoolismul este o boală tratabilă prin folosirea unor metode spirituale şi că responsabilitatea pentru acceptarea acestui ajutor îi revine alcoolicului. Acest tip de ‘proces de tratament’ implică ajutarea alcoolicului sau a dependentului de droguri în trecerea în revistă a trecutului, în acceptarea nevoii de abstinenţă totală faţă de alcool şi droguri şi în dezvoltarea unor abilităţi de recuperarea de bază care să îi ajute să îşi menţină abstinenţa. Pentru cei mai mulţi dintre aceşti oameni, recuperarea va presupune o schimbare personală de natură spirituală. Există şi alte căi spre recuperare, dar metoda spirituală s-a dovedit a fi cea mai eficientă pentru cel mai mare număr de oameni aflaţi în recuperare. Pentru oamenii care nu pot să accepte o cale spirituală pot fi încercate alte metode de intervenţie.

Pentru început, să ne gândim la câteva dintre învăţăturile de bază ale spiritualităţii ortodoxe. Se poate spune că principalul scop al vieţii este unirea cu Dumnezeu şi împărtăşirea cu Harul Său Divin. Biserica spune că această unitate poate fi obţinută doar prin Fiul Domnului nostru, Iisus Hristos (Ioan 14:6) şi e mijlocită prin Sfântul Duh. E un lucru firesc şi principala preocupare pentru suflet să tânjească după această unitate. Omul nu poate să găsească iubirea, pacea sau armonia fără această unitate cu Hristos, întru şi prin Sfântul Duh. Ar trebui să ţinem minte că, din perspectivă ortodoxă, spiritualitatea înseamnă în primul rând lucrarea lui Dumnezeu asupra sufletului (prin ceea ce numim ‘îndurare’), şi nu acţiunea omului asupra propriului suflet (ceea ce ar semăna mai degrabă cu psihologia). Spiritualitatea ortodoxă e preocupată de originea şi descoperirea îndurării divine. Găsirea acesteia este esenţială pentru evoluţia spirituală, iar această îndurare vine doar de la Dumnezeu. Dacă se poate spune că ea ne este oferită pe gratis de Dumnezeu, omul are şi el rolul lui în primirea acestui dar: rugăciunea, Sfintele Taine, postul şi alte fapte duhovniceşti, precum facerea de bine. Înţelegem, aşadar, că această îndurare reprezintă un dar, nu ceva ce câştigăm sau merităm. Rolul nostru e doar cel de a ne pregăti sufletele pentru darurile lui Dumnezeu.

Pentru a ajunge la această unitate cu Dumnezeu, e necesară existenţa unei legături între lucrarea şi îndurarea Lui şi voinţa omului. ‘Voinţa’ (nu intelectul sau emoţiile) este elementul de bază în lupta omului pentru mântuire sau Îndumnezeire. Nu poate să existe Îndumnezeire fără armonia dintre îndurarea Lui (voia divină a lui Dumnezeu) şi propria noastră voinţă (Evrei 10:5,9). Asta presupune predarea de către om a ‘propriei voinţe’ şi a acceptării voii lui Dumezeu în viaţa lui. Omul este dependent de Dumezeu pentru milostivirea Lui şi nu poate ajunge la Îndumnezeire doar prin eforturile proprii, indiferent de cât de mari ar fi acestea. Omul poate ajunge la această unire cu El doar prin îndurarea şi lucrarea Sa. Însă, pentru mântuire e nevoie şi de implicarea activă şi de consimţământul omului. Atunci când alegem binele, căutând sau împlinind voia Domnului, El se îndură de noi pentru a împlini dorinţa sufletului. Acesta e un act deliberat de cooperare între noi şi Dumnezeu. În orice moment, avem libertatea de a alege să îi împlinim voia Sa, iar El e poate oricând să ne acorde îndurare. Tot binele pe care îl avem vine de la Dumnezeu, chiar însăşi voinţa noastră. Însă, modul în care ne folosim de acest liber arbitru ţine doar de decizia noastră personală.

În esenţă, alcoolismul este o afecţiune de natură spirituală pentru că implică separarea de Dumnezeu – cea mai nefirească postură în care se poate afla omul. Utilizarea greşită a voinţei îl conduce pe om spre alcoolism şi îl separă pe alcoolic de îndurarea dumnezeiască; mai apoi, adicţia ajunge să îl copleşească pe acest nefericit pe plan spiritual, mental, emoţional şi fizic. Alcoolicul devine astfel ‘neputincios’ în faţa dependenţei. Recuperarea spirituală e necesară pentru că alcoolicul are nevoie să se orienteze spre re-unirea cu El. Orientarea şi practicarea spiritualităţii au fost pierdute din cauza alcoolismului, prin greşita utilizare a voinţei. Această redirecţionare poate fi realizată doar prin mijloace spirituale, atât prin folosirea voinţei personale, cât şi prin îndurarea lui Dumnezeu. Alcoolicul trebuie să-şi regăsească acum calea sulfetului său, aşa cum i-a fost ea dată de Dumnezeu, să îşi redescopere adevăratul ‘sistem de valori’ sau de ‘credinţe’ şi să îşi recâştige armonia şi pacea cu El. Toate acestea sunt lucruri pe care le-a pierdut de-a lungul timpului din cauza băutului şi a consumului de droguri.

Altfel spus, dependenţa apare la nivel spiritual atunci când o persoană îşi pierde capacitatea de a-şi folosi voinţa într-un mod normal şi sănătos. Adică, acea persoană continuă să ia decizii auto-distructive privind dependenţa sa, aceeaşi care îl răneşte pe el şi pe ceilalţi. Aceste decizii sunt contrare instinctelor date nouă de

27

Dumnezeu, în timp ce sufletul său tânjeşte după unirea cu El. Alcoolicii au suficient de multă ‘voinţă’, şi înca una puternică, însă este o voinţă greşit întrebuinţată şi direcţionată. Zbuciumul interior e cauzat de conflictul pe care un alcoolic îl are cu propriul său sistem de valori. Izolarea survine în urma pierderii relaţiei cu ceilalţi, cu Dumnezeu şi cu sine însuşi. Alcoolicul se pierde în propriile amăgiri şi confuzii şi nu reuşeşte să recunoască starea în care se află.

Recuperarea are loc la nivel spiritual atunci când persoana dependentă redobândeşte capacitatea de a lua deciziile corecte în viaţa sa şi descoperă pacea din interiorul său şi în relaţie cu Dumnezeu. Alcoolicul începe să îşi folosească ‘puterea voinţei’ pentru a lucra un program de recuperare. Asta nu înseamnă că alcoolicul poate să bea sau să consume droguri în mod social, normal. Şi-a pierdut definitiv această alegere, iar recuperarea presupune acceptarea acestui lucru. El sau ea nu se va mai lupta pentru a recâştiga controlul asupra dependenţei sale şi va avea încredere că Dumnezeu îi va reda sănătatea mentală în ce priveşte consumul de alcool. El va deveni ‘dependente de Dumnezeu’ şi va începe să aibă încredere în îndurarea şi ajutorul lui Dumnezeu. Astfel, îi va dispărea dorinţa de a mai consuma alcool sau droguri ca şi mod de a-şi rezolva problemele şi va începe să se bazeze pe ajutorul lui Dumnezeu în toate treburile de zi cu zi.

“Puntea” dintre alcoolism şi recuperare nu e deloc una uşor de trecut. În confuzia extremă a alcoolismului activ e aproape imposibil ca alcoolicul să devină onest faţă de situaţia sa şi să accepte faptul că are nevoie de ajutorul celorlalţi pentru a se recupera. De fapt, cei mai mulţi oameni care se recuperează vorbesc despre ‘o experienţă spirituală’ sau o ‘iluminare’, legate de multe ori de evenimente semnificative ale vieţii (de ex., un divorţ, o experienţă care i-a pus viaţa în pericol sau intervenţia realizată de cineva din afară, precum un consilier în adicţii). Ajutorul vine din afara lor.

Bineînţeles, credinţa în Dumnezeu şi încrederea că Dumnezeu poate şi că îl va ajuta să depăşească aceste dificultăţi sunt un lucru bun. Problema apare, de obicei, atunci când alcoolicul face confuzia dintre credinţă şi calitatea credinţei. Chiar şi diavolul crede în Dumnezeu, dar asta nu îi ajută prea mult. Pentru a te recupera din adicţii, e necesară o schimbare de calitate în relaţia cu Dumnezeu şi aceasta trebuie să vină dintr-o dorinţă reală de a realiza o schimbare în bine şi de a intra în armonie cu voia lui Dumnezeu. Pentru aceasta, e nevoie de o umilinţă înaintea lui Dumnezeu şi de lăsarea în voia Lui în toate domeniile vieţii, prin renunţarea la sine şi la ego. O minte deschisă spre principiile recuperării bazate pe spiritualitate îl vor ajuta pe alcoolic să regăsească acea relaţie care îi lipseşte.

Există oameni care nu se recuperează din dependenţa lor. De obicei, aceştia sunt oameni care nu pot fi sinceri cu ei înşişi referitor la alcoolismul sau adicţia lor. Aceştia sunt oameni care doresc să scape de consecinţele imediate ale dependenţei lor. E posibil să se confrunte şi cu deteriorări organice datorate consumului de alcool sau droguri. De asemenea, obligarea unei persoane să intre în recuperare nu e de prea mare folos, deşi în anumite situaţii ei pot fi ajutaţi, dacă se intervine în mod corect şi cu ajutorul unor profesionişti. Există şi consumatori ‘grei’, cei care nu sunt alcoolici încă şi care nu acceptă că ar avea vreo problemă cu alcoolul, astfel că refuză orice ajutor. Aceştia sunt recunoscuţi prin absenţa sentimentelor de vinovăţie faţă de băutul lor. Pur şi simplu, lor nu le pasă de consecinţele consumului asupra lor sau asupra societăţii. În cele din urmă, există şi oameni care nu doresc să accepte conceptul de Dumnezeu sau care nu sunt dispuşi să trăiască pe baza unor principii spirituale – nici aceştia nu vor descoperi, de obicei, eliberarea faţă de alcoolismul sau adicţia lor. Însă, mulţi dintre aceştia se vor recupera dacă vor dezvolta capacitatea de a fi oneşti cu ei înşişi şi dacă vor fi dispuşi să urmeze o cale spirituală în viaţa lor. Ar trebui să înţelegem că, de obicei, simpla frecventare a bisericii nu e suficientă. E necesară o schimbare a atitudinii faţă de dependenţa lor şi e necesară bunăvoinţa de a creşte spiritual. Onestitatea personală şi bunăvoinţa de a realiza o schimbare sunt două elemente cheie ale recuperării.

28

14. A găsi Pacea cu Dumnezeu: Paşii 1,2,3

Recunoaşterea rupturii (sfărmiţării) noastre: Romani 7: 15-20, Efeseni 2: 8-9, I Ioan 4: 1-2, Evrei 11:1, Ioan 8: 31-32, Evrei 11:6, Iacov 2:26 Pasul Unu: Am admis că eram neputincioşi în faţa alcoolului, că nu mai eram stăpâni pe viaţa noastră.

Admiterea neputinţei vine împotriva mesajului dat de societate de a “fi puternic”, de a “fi propriul stăpân” .... este mândria omului de a “fi puternic”

Este împotriva dependenţei care spune: “Ai o toleranţă crescută”, “Poţi duce mai mult”. Această recunoaştere devine fundamentul recuperării. Voinţa proprie va agrava doar dependenţa.

Paradoxul recuperării: Doar prin admiterea înfrângerii alcoolicul poate fi victorios. Există “Cinci Puncte” în cliclul adicţiei.

1. DUREREA ... de obicei cauzată de adicţie. 2. CONSUMUL DE ALCOOL SAU DROGURI PENTRU A REDUCE DUREREA ... amăgirea

din această fază va împiedica victima să vadă realitatea situaţiei. 3. UŞURAREA TEMPORARĂ ... uşurare falsă, evitare, plăcerea fizică se transformă în durere şi

mai mare. 4. CONSECINŢE NEGATIVE ... boli, divorţ, pierderea locului de muncă, criză spirituală, etc. 5. RUŞINEA ŞI VINOVĂŢIA, cu mult mai multă durere şi stimă de sine scăzută.

Există “Două Puncte” care menţin ciclul dependenţei

1. Frica, spune, “Să nu îndrăzneşti să priveşti acolo”. Frica de sevraj este reală, deoarece poate să fie dureroasă şi chiar mortală – frica de a deveni “gaura din gogoaşă” este chiar mortală.

2. negarea, amăgirea şi mândria spun: “Nu ai de ce să priveşti acolo”, “Lucrurile nu sunt chiar aşa de rele”, sau “Eu nu sunt chiar aşa de rău, încă”

Ajungerea la fundului sacului: Uneori durerea devine un mare motivator pentru schimbare.

1. Fizic .... probleme de sănătate, accidente etc. 2. Emoţional ... pierderea relaţiilor, financiare, confruntarea din partea unei persoane apropiate,

probleme vocaţionale. 3. Spiritual .... sentimentul de alienare faţă de Dumnezeu, vinovăţie, tulburare interioară, conflict al

valorilor. Predarea în faţă lui Dumnezeu şi a deveni dependent faţă de Dumnezeu ne eliberează din captivitatea dependenţei prin Har, dar este nevoie să ne menţinem în continuare poziţia de smerenie faţă de dependenţă. Nu ne putem reîntoarce la consum şi să bem cu succes.

1. Predarea este un proces şi nu un eveniment, odată nu este suficient. 2. Avem nevoie să recunoaştem neputinţa faţă de persoane, instituţii şi situaţii. 3. Nu înseamnă să fim pasivi, înseamnă să recunoaştem puterea lui Dumnezeu şi faptul că noi avem

nevoie de ea.

29

Meditaţii de recuperare: Matei 9: 36, I Corinteni 6: 11-12, 10-13, 2 Corinteni 12: 9-10, Romani 7: 15-25, 8: 1-2, I Petru 4: 16, Psalmi 6: 2-4, 31:9-10, 38: 1-9, 44: 15-16, 72: 12-13, 88: 1-3 Pasul Doi: Am ajuns la credinţa cǎ o Putere Superioarǎ nouǎ înşine ne-ar putea reda sǎnǎtatea mentalǎ. Filipeni 2: 13 “Căci Dumnezeu este Cel ce lucrează în voi şi ca să voiţi şi ca să săvârşiţi, după a Lui bunăvoinţă”

După ce am admis înfrângerea avem nevoie de o nouă sursă de “putere”, şi care este “Harul ce va veni”

Este naşterea credinţei, “dacă am avea credinţă cât o sămânţă de muştar”. Matei 17:20 Tradiţia Ortodoxă încurajarea dezvoltării unei relaţii personale cu Dumnezeu. Poate să fie la fel dramatică asemeni întoarcerii Sfâtului Pavel, dar de obicei asemeni Sf. Ioan

Scărarul. E nevoie de câteva lucruri pentru ca Harul lui Dumnezeu să devină activ în recuperarea noastră.

Abstinenţa de la toate lucrurile care ne produc dependenţă în vieţile noastre .... alcool, droguri, sex, bani

Nu putem permite la nimic să devină un nou “dumnezeu” în vieţile noastre Trebuie să învăţăm sa-l iubim pe Dumnezeu prin experienţă, nu doar să fim de acord ca El există. Trebuie să încetăm să mai jucăm noi rolul lui Dumnezeu, prin a nu mai fi egoişti şi egocentrişti. Trebuie să încetăm să-i punem pe alţi oameni în locul lui Dumnezeu. Trebuie să încetăm să-i mai invinovăţim pe ceilalţi pentru problemele noastre şi să ne plângem de

milă. Trebuie să avem credinţa că Dumnezeu va realiza un miracol în viaţa noastră, “orice este posibil

atunci când credem” (Marcu 9: 23-24). Trebuie să avem bunăvoinţă de accepta faptul să Dumnezeu, nu depedenţa noastră, ne va aduce

liniştea, bucuria şi fericirea în vieţile noastre. (Matei 11:28, “Veni la mine şi .... Eu vă voi da restul”) Trebuie să începem prin a-l vedea pe Iisus Hristos ca sursa noastră de povăţuire, El este “Lumina”

(Ioan 12: 46, “ca tot cel ce crede în Mine să nu rămână întuneric”) Trebuie să fim oneşti în legătură cu credinţele noastre ascunse în Dumnezeu.

Poate îl identificăm pe Dumnezeu cu un părinte abuziv. Poate că am avut expereinţe negative cu Biserica sau cu reprezentaţii care au manifestat ipocrizie,

bigotism, condamnare, lipsă de onestitate, manifestări sexuale etc. Poate că am încetat să ne mai luptăm cu credinţa că Dumnezeu a eşuat în a ne da şi nouă dreptate în

viaţă. Un exemplu concludent este acela de a trăi într-o ţară comunistă, fără a avea posibilitatea de a pleca. Orice nedreptate, ghinion sau soartă nefastă poate fi pusă în vina lui Dumnezeu.

Poate că l-am învinovăţit pe Dumnezeu pentru că nu ne-a scăpat de boala noastră de dependenţă. Dezvoltarea spirituală este critică în orice stadiu al recuperării, precum oricând în viaţă.

Un bun început e prin citirea literaturii de recuperare, Biblia şi cărţi spirituale. Părintele duhovnic are un rol foarte important în a te ghida în aceşti paşi. Discuţiile de grup despre recuperare şi spiritualitate sunt foarte folositoare în recuperare Recuperarea din adicţii este dependentă de relaţia cu Dumnezeu.

30

Meditaţii de recuperare: Matei 12: 18-21, Marcu 9: 23-24, Luca 13:10-13, Ioan 6:63, 12:46, Filipeni 2: 12-13, Romani 10:9-10, Psalmi 18: 1-3, 46: 1, 142 Pasul Trei: Am hotărât să ne lăsăm voinţa şi viaţa în grija lui Dumnezeu aşa cum şi-L închipuia fiecare dintre noi Pasul trei completează procesul început la Pasul Unu şi Doi

În Pasul Unu se admite totala nepuntinţă. Pasul Doi ne îndeamnă să renunţăm la vechii noştri “dumnezei” şi către o dorinţă de a ne schimba şi

a de a găsi o nouă sursă de “Putere” şi un nou stil de viaţă. În Pasul Trei, noţiunea vagă de “Putere” este atribuită unei relaţii cu un “Dumnezeu Iubitor” al

părinţilor noştri, şi avem bunăvoinţa de a ne lăsa viaţa şi voinţa în grija Lui iubitoare. Aceasta nu este doar o “predare generală către Dumnezeu” ... paradoxul pasului trei este acela că alcoolicul suferă de multă ruşine şi stimă de sine scăzută, dar în acelaşi timp este foarte egocentrist.

Chiar şi cele mai mărunte activităţi de zi cu zi sunt lăsate în grija lui Dumnezeu. Înseamnă să dăm deoparte poziţia alcoolică egocentristă a voinţei proprii. Ajută la întărirea stimei de sine, şi rupe preocuparea cu dependenţa şi sinele. Pe măsură ce dependenţa îl trage şi îl împinge pe alcoolic către dorinţa de plăcere şi frica de durere,

recuperarea este îndreptată către căutarea lui Dumnezeu în credinţă, şi a avea încredere în planul Său divin pentru o viaţă mai bună. Cheia pasului trei este “bunăvoinţa ”, dar e nevoie de o decizie pentru ca lucrurile să se întâmple.

Dumnezeu va face mare parte din muncă dacă îi cerem cu sinceritate. Trebuie să fie un program zilnic, un efort susţinut, nu “odată salvat este salvat pentru totdeauna” Toată lumea poată să facă alegeri, şi trebuie să alegem calea lui Dumnezeu pentru recuperare. Este începutul “Dependenţei de Dumnezeu” versus dependenţa de alcool.

În Apocalispa 3: 20 Dumnezeu stă la uşă şi vrea să intre la noi şi să fie cu noi, dar noi trebuie să fim dispuşi să auzim şi să deschidem uşa astfel încât El să poată intra în vieţile noastre. Rugăciunea Pasului Trei : "Doamne, mă las în grija Ta - să faci din mine şi prin mine ceea ce doreşti Tu. Scapă-mă din robia egoismului, ca să pot împlini mai bine voia Ta. Scapă-mă de greutăţi în aşa fel, încât biruinţa mea asupra lor să fie, pentru cei pe care i-aş putea ajuta, o mărturie a Puterii Tale, a Iubirii Tale, a Modului Tău de Viaţă. Fie-mi dat să fac voia Ta întotdeauna!"

Este important să ţinem minte că acest pas nu este niciodată făcut în totalitate, este proces continuu de predare către Dumnezeu, şi de a căuta voia Lui pentru fiecare dintre noi.

Merge mai departe decât ritualul religios, până în inima spiritualităţii şi la relaţia personală cu Dumnezeu a fiecărei persoane. Meditaţii de recuperare: Matei 11: 28 – 30, 16: 21-26, Efeseni 2: 8-9, Psalmi 3: 5-6, 23, 91: 1-4, Proverbe 3: 5-6

31

15. ÎNŢELEGEREA RECĂDERII

1. Recăderea este definită ca reîntoarcerea la simptomul principal al alcoolismului, băutul abuziv. Alcoolismul este o boală caracterizată prin recădere. În grupul AA până la 75% recad la un anumit moment. 2. Cei mai mulţi oameni care recad, o fac fără să ştie de ce, sau recad din motive mărunte. 3. Acesta un fenomen numit „voinţa nejutorată” … fără ajutorul lui Dumnezeu alcoolicul este fără de apărare, şi este „neputincios” să reziste primului pahar – sau următorului. Acelaşi lucru este valabil cu toate patimile. 4. Înainte să se reîntoarcă la băutul activ, apar anumite simptome. Ceilalţi le observă, dar alcoolicul nu. Alcoolicul devine „Nervos, Iritat, Nemulţumit” până vor putea să-şi obţină eliberarea prin alcool. Cu toate acestea, uneori nu există simptome înainte de recădere. 5. Uneori o persoană recade după o perioadă de abstinenţă pentru că el/ea crede că „se poate controla”. Mulţi alcoolici merg cu această credinţă până la porţile nebuniei sau morţii. Dar alcoolismul nu poate fi „dezvăţat”. Până când el nu va accepta acest lucru va încerca să-şi controleze băutul în continuare. 6. „Redarea sănătăţii mentale” (apărarea faţă de primul pahar) vine atunci când alcoolicul îşi schimbă relaţia cu Dumnezeu. Aceasta trebuie să fie o schimbare autentică şi implică felul în care el îşi percepe băutul, pe propria persoană şi relaţia cu ceilalţi. 7. Dacă alcoolicul eşuează în a-şi stabili o relaţie cu Dumnezeu, recăderea va avea loc mai repede sau mai târziu. Îi va lipsi „puterea voinţei” de a nu bea acel prim pahar. Cu toate acestea, nu lipsa de „putere a voinţei” îi face probleme ci „voinţa greşit îndreptată”. Cei mai mulţi alcoolici au foarte multă voinţă. 8. Odată ce persoana recunoaşte că are o problemă, resentimentele şi frica par să fie principalele cauze ale recăderii în aceasta fază. Singura modalitate de a te scăpa de ele este printr-o evaluare onestă a vechilor atitudini şi comportamente, iar apoi făcând o spovedanie a celor greşite cu gândul sau cu fapta. Eşuarea în a face o analiza onestă a propriei persoane va duce la recădere în primul an de recuperare 9. O modalitate simplă de a evita recăderea este ca acea persoană să urmeze un „program zilnic” de recuperare care include rugăciunea şi meditaţia, un inventar zilnic şi să fie conştientă de nevoia de recuperare. Acest ultim lucru poate fi realizat cel mai bine prin grupuri ca Alcoolicii Anonimi. 10. Cele mai multe recăderi au loc atunci când rugăciunea zilnică şi reflecţiile personale sunt ignorate. Fără „răsăritul soarelui” adus de rugăciune şi meditaţie, întunericul spiritual se va reîntoarce şi odată cu el şi confuzia mentală şi emoţională care duce la consumul activ de alcool. 11. Jurământul pe care alcoolicul îl face în faţa altarului poate să-i facă mai mult rău decât bine. Dacă eşuează îi adânceşte şi mai mult ruşinea, sentimentele de vinovăţie şi eşec. Aduce cu sine frica de pedeapsă din partea lui Dumnezeu, chiar poate să îndepărteze persoana de Biserică. Noi descurajăm astfel de jurăminte (Matei 5:37 Ci cuvântul vostru să fie: Ceea ce este da, da; şi ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decât acestea, de la cel rău este )

Gânduri finale despre recădere

• Dacă un enoriaş recade, aveţi răbdare, suferinţa lui este mai mare decât a dumneavoastră

• Nu-i căutaţi scuze şi nu minimalizaţi comportamentul. Doar nu îl condamnaţi • Vedeţi recăderea ca un moment în care puteţi lucra cu el. Poate să fie mai deschis. • Întrebaţi-l în ce fel îi puteţi fi de folos. • Încurajaţi-l să găsească o nouă soluţie sau să se ţină de cele anterioare. • Sugeraţi-i ideea că dacă i-aţi fost de ajutor în trecut, puteţi să fiţi şi acum. • Nu vă aşteptaţi ca el să ceară ajutor. Mergeţi la el dacă puteţi şi staţi de vorbă cu el.

32

16. SUGESTII PRACTICE LA NIVELUL PAROHIEI

1. Informează-te – citeşte literatura de specialitate disponibilă (‘Manual despre alcoolism

adresat preoţilor şi medicilor’, Cartea mare a Alcoolicilor Anonimi’, ‘Viaţa fără băutură’, ‘Cei Doisprezece Paşi şi Cele Douăsprezece Tradiţii ale Alcoolicilor Anonimi’).

2. Analizează-ţi cu onestitate maximă propriile convingeri, atitudini, prejudecăţi şi comportamente faţă de consumul de alcool în general, faţă de tradiţiile şi obiceiurile locale şi, mai ales, faţă de propriul consum de alcool.

Dacă există o situaţie conflictuală între ideile promovate de programul de informare şi propriul comportament / convingeri, sunt puţine şanse ca eforturile tale să fie autentice, pe deplin susţinute şi eficiente. Se întâmplă să auzim lucruri de genul “Nu pot discuta cu preotul meu despre cât beau pentru că el bea mai mult decât mine” sau “Fă ce spune popa, nu ce face el”. Suntem datori să ne facem această auto-evaluare sinceră şi să facem acele modificări de conduită sau gândire necesare.

3. Periodic, încearcă să introduci în predică idei legate de consecinţele băutului (de ex., poate fi o cauză majoră în îndepărtarea de Biserică), DAR şi mesaje de încurajare şi speranţa că se poate schimba ceva, chiar dacă uneori ni se pare imposibil.

4. Încearcă să implici cât mai mult consiliul şi comitetul parohial în această încercare de schimbare a atitudinii locale faţă de consumul de alcool. E important ca ei să fie ‘aliaţi’ în acest proces şi să nu se simtă ameninţaţi faţă de propriul consum de alcool (ştim că unii membri de încredere ai parohiei noastre au astfel de probleme de abuz de alcool). De asemenea, dacă unul dintre membrii comitetului sau consiliului e cu adevărat interesat de subiect, el se poate implica voluntar sau poate chiar prelua responsabilitatea anumitor acţiuni, pentru a-l degreva pe preot de sarcini sumplimentare.

5. Oferă un model pozitiv de comportament, chiar dacă diferit faţă de standardele locale – nu accepta să consumi alcool la evenimentele parohiale (hramuri, nunţi, înmormântări etc.). Consumul de alcool împreună cu credincioşii nu înseamnă o apropiere de ei; putem fi sociabili şi în alte moduri.

6. Alege o zi pe săptămână pentru săvârşirea Acatistului Potirul Nesecat, chiar dacă vin doar câţiva oameni. Se poate alege oricare zi din săptămână pare mai potrivită pentru oamenii locului şi pentru programul preotului.

7. Afişează pe uşa bisericii sau la afişier informaţii generale despre încurajarea încetării băutului, despre consecinţele acestuia, despre modalităţile concrete de încetare a consumului.

8. Pregăteşte-te să ai informaţii pregătite sub formă de pliante (chiar în format de 1/3 de coală A4). Din materialele pe care le citeşti sau le primeşti, poţi să le “traduci” în limbajul local, astfel încât să fie cât mai accesibile credincioşilor.

9. În discuţiile cu credincioşii interesaţi sau la Spovedanie (inclusiv, în predici), promovează conceptul de boală, programele specializate de recuperare, ideea de abstinenţă totală. Pentru o mai uşoară înţelegere a mesajului, poţi folosi comparaţia cu diabetul şi necesitatea păstrării unui regim sever faţă de alcool. De asemenea, e extrem de importantă promovarea conceptelor duhovniceşti de menţinere a abstinenţei (aşa cum sunt ele descrise şi de cei 12 Paşi ai A.A.).

10. Invită vorbitori din rândul consilierilor care lucrează în programe specializate de recuperare din alcoolism sau din grupurile de sprijin ale Alcoolicilor Anonimi.

33

FLUTURELE

Un om a găsit un cocon de fluture. Ĩntr-o zi, pe cocon a apărut o mică deschizătură. Omul a stat şi a privit timp de câteva ore fluturele care se lupta să iasă prin mica gaură. Se părea că nu mai face nici un progres. Se părea că fluturele a ajuns la capătul puterilor şi nu mai putea merge mai departe. Aşa că omul s-a decis să ajute fluturele. A luat o foarfecă şi a îndepărtat restul de cocon. Fluturele a ieşit uşor. Dar avea un trup şi aripi foarte mici, nedezvoltate şi ude. Omul a continuat să privească fluturele pentru că se aştepta ca, în orice moment, fluturele să-şi deschidă aripile şi să fie capabil să se ridice în aer. Nimic nu s-a întâmplat! De fapt, fluturele şi-a petrecut restul zilei târându-se, cu corpul său mic şi aripile tremurătoare. Nu a fost capabil să zboare niciodată. Ceea ce omul, în bunătatea sa, nu a înţeles, a fost rolul coconului şi lupta prin care fluturele trebuia să tracă; deschizătura aceea mică era modul lui Dumnezeu de a face fluturele să lupte, pentru ca fluidul din trupul lui să pătrundă în aripi şi să le pregătească pentru zbor; dar aceasta se putea întâmpla numai după ce fluturele câştiga puterea necesară înfrângerii coconului. Câteodată, lupta este exact ceea ce avem noi nevoie pentru viaţă.

Dacă Dumnezeu ne-ar lăsa să trecem prin viaţă fără a lupta, aceasta ne-ar stopa evoluţia.

Nu am deveni niciodată aşa de puternici cât am fi putut fi. Nu am putea zbura niciodată! Am cerut putere… Şi Dumnezeu mi-a dat dificultăţi care să ma facă puternic. Am cerut înţelepciune… Şi Dumnezeu mi-a dat putere de rezolvat. Am cerut prosperitate… Si Dumnezeu mi-a dat creier şi braţe să muncesc. Am cerut curaj… Şi Dumnezeu m-a pus în faţa pericolelor peste care trebuie să trec. Am cerut dragoste … Şi Dumnezeu mi-a dat oameni pe care pot să-I ajut