Prevenirea comportamentelor in

mediul scolar

Program de interventie An scolar 2009-2010

Echipa de lucru

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI TINERETULUICENTRUL JUDEŢEAN DE RESURSE ŞI ASISTENŢĂ

EDUCAŢIONALĂ GALAŢICod Fiscal: 18642828, Str. Portului Nr.57 BIS, Galaţi, tel / fax: 0236 / 311158, email: cjrae.galati@gmail.com

Violenta nu este o solutie!

Obiectiv Reducerea comportamentelor violente inmediul scolar

OBIECTIVE SPECIFICE:

Identificarea, exprimarea,controlul emoţiilor; Îmbunătăţirea capacităţilor socio-cognitive; Autocontrolul; Capacităţi sporite de adaptare.

Grup ţintă: Beneficiari direcţi vor fi elevii din ciclul prescolar -primar şi elevi din ciclul gimnazial - liceal având comportamente violente . Mărimea grupului va fi cuprinsă între 10-15 elevi. Beneficiari indirecţi vor fi colectivele şcolare din care aceştia fac parte, precum şi colectivului profesoral al unităţii şcolare în care se iniţiază acest program.

Teorie VIOLENŢA – UN RĂSPUNS LA NEADAPTARE” PROGRAM DE CONSILIERE ÎN SPRIJINUL PROFESORILOR

VIOLENTA – caracterizare generală

„Prin violenţă se înţelege utilizarea puterii ori agresiunii fizice sau psihice sau psihice, fie ameninţarea cu acestea a unei alte persoane, grup sau comunităţi.”(A.Rosan) Violenţa are drept rezultat diverse grade de lezare a celuilalt, moartea, trauma psihologică, marginalizarea sau excluderea dintr-un grup social.Nicole Vettenburg (1999)22 considera ca exista trei forme de violenta în scoli:- devianta tolerata sau violenta juvenila normala;- violenta sociala, în care scoala însasi este victima violentei manifestate în societate, lanivel general (acest lucru este adesea invocat pentru a elibera scoala de oriceresponsabilitate);- violenta anti-scoala (distrugerea echipamentelor, vandalism, insulta si agresivitate fata deprofesori).Chris Gittins (2004)23aduce în discutie trei definitii ale violentei:- Definitia violentei, care se afla în dictionarul ENCARTA (1999):: 1) folosirea fortei fizicepentru a produce raniri cuiva sau a distruge ceva; 2) folosirea ilegala a fortei nejustificatesau efectul creat prin amenintare;- Definitia folosita de D. Olweus (1999), dupa care violenta sau comportamentul violenteste: comportamentul agresiv în care un actor sau infractor foloseste corpul sau sau unobiect (incluzând o arma) pentru a lovi (relativ serios) sau a produce disconfort unuiindivid.

Amato Lamberti, distinge între:- agresiune, definita drept comportament intentionat spre producerea unor raniri saudisconfort altora;- violenta ca abuz al puterii fizice, psihologice sau institutionale;- maltratarea în situatii de hartuire între copii;- intimidare, exprimata prin marginalizare sau victimizare.

În conformitate cu diferite studii, violenta în scoli este un tip particular de violenta îninstitutii, care poate lua urmatoarele forme:- pedeapsa fizica;- restrictie fizica;- constrângere solitara si orice forma de izolare;- obligatia de a purta vestimentatie distinctiva;- restrictii alimentare;

- restrictii sau refuzul de a avea contacte cu membrii familiei sau cu prieteni;- abuzul verbal si sarcasmul

În mediul şcolar violenţa se exprimă prin agresiune verbală, excludere intenţionată, intimidare, bătaie, hărţuire/abuz sexual şi port arme. Acest tip de violenţă poate fi orientat împotriva elevilor, a personalului didactic, a reprezentanţilor unei instituţii şi comunităţi.

Violenţa şcolară afectează starea de sănătate mentala, cauzând frică, anxietate, percepţia nesiguranţei.

Starea de sănătate mentală pozitivă include: Un sens pozitiv al stării de bune; Resurse individuale: stimă de sine, deprinderi sociale, optimism,

încredere în sine şi coerenţa; Abilitatea de a iniţia, dezvolta şi susţine relaţii personale mutuale

satisfăcătoare; Abilitatea de coping (ajustare) în faţa adversarilor; Abilitatea de a raţionaliza, înţelege şi dezbate cu colegii, adulţii şi

instituţiile sociale diversele motive care legitimează violenţa.„Violenţa are efecte negative asupra sănătăţii fizice şi mentale, precum şi

asupra dezvoltării sociale a elevilor. Atât victimele, cât si agresorii pot suferi diverse traume fizice sau chiar moartea. Violenţa are legătură cu o serie de probleme psihice: traume, distres, afectarea ataşamentului, diminuarea stimei de sine, etc. Tinerii supuşi violenţei prezintă un comportament de risc ridicat asociat cu anxietate şi neputinţă dobândită. Aceste comportamente de risc includ: abuzul de substanţe, absenteismul şcolar sau exmatricularea , relaţii sexuale precoce, iar în unele cazuri sentimente de autoblamare şi autoculpabilizare care pot genera un comportament suicidar.”(A.Rosan)

Violenţa poate deveni un cerc vicios: elevii care au fost agresaţi au tendinţa de a avea puţini prieteni cu care să poată comunica uşor şi adesea au sentimentul izolării şi al singurătăţii. Asemenea tineri simt incapacitatea lor de a se angaja în situaţii sociale, se simt neajutoraţi şi incapabili să controleze propriul mediu. Acest fapt determină diverse grade de marginalizare, punându-l pe copil într-o ipostază de confruntare personală cu ceilalţi, ceea ce împiedică formarea unor deprinderi sociale non-violente. Aceşti elevi, la randul lor, au tendinţa de a-i agresa pe ceilalţi.

Violenţa influenţeză în mod negativ educaţia eficientă. Elevii care sunt victime ale actelor violente absentează de la şcoală, prezintă probleme de concentrare, întreaga lor dezvoltare cognitivă fiind afectată. Elevii expuşi violenţei şcolare fie refuză să frecventeze şcoala din cauza ameninţărilor, fie poartă la ei diverse arme pentru a se apăra. În multe cazuri elevii sunt exmatriculaţi din şcoală datorită numeroaselor acte de violenţă pe care le comit. La nivelul corpului profesoral apare sindromul „bourn out”, stare de epuizare psihica ce apare ca rezultat

al confruntării îndelungate cu probleme de disciplină, acte de violenţă, precum şi cu ameninţări de natură agresiva din partea elevilor.Profilul psihologic al elevului violent

Comportamentele agresive au o evoluţie lentă, deseori acestea se declanşează după o lungă perioadă de timp. Agresivitatea, în ceea ce îi priveşte pe elevi, se defineşte printr-o paletă largă de comportamente, cum ar fi lipsa cooperării cu profesorii precum şi un nivel scăzut de autocontrol.

Comparativ cu colegii lor, elevii cu comportament agresiv prezintă următoarele caracteristici:

Se ceartă mai mult Ameninţă Îmbrâncesc alţi elevi mai des

De asemenea, elevii cu acest tip de comportament se mai pot identifica şi prin următoarele aspecte:

Răspund obraznic adulţilor când sunt mustraţi Se enervează rapid Uneori argumentele lor sfârşesc în furie Sunt lipsiţi de autocontrol Reacţionează negativ la critică Sunt incapabili sa accepte ideile altora

Pe lângă aceste caracteristici definitorii, aceşti elevi prezintă si o lipsă a controlului asupra dispoziţiilor (stărilor) lor ceea ce îi aduce în conflict cu alţi elevi şi cu adulţii. În situaţii de conflict ei nu sunt pregătiţi să facă compromisuri şi răspund necorespunzător reacţiilor egalilor lor. Lipsa lor de cooperare în clasă se transformă în imposibilitatea de a urma instrucţiunile şi inabilitatea de a respecta cererile profesorilor. Aceşti elevi au dificultăţi în realizarea corectă a temelor şi continuitatea muncii în timp. Pe parcursul liceului abilităţile de cooperare ale acestor elevi scad, ei participă tot mai puţin la munca de la şcoală, depun din ce în ce mai puţin efort pentru activităţile şcolare. Elevii cu acest tip de comportament îşi pierd interesul pentru şcoală, iar actele minore de agresivitate cresc odată cu vârsta (Loeber şi Strouthemer-Loeber, 1998). Dacă iniţial tinerii se angajează la agresiuni minore, în timp, acestea se transformă în violenţă psihică şi fizică.

Reactiile celorlalti la comportamentul violent

Deseori, în şcoală întâlnim astfel de comportamente la elevi, fie faţă de profesori, fie faţă de colegi. Nu de puţine ori, consecinta unui astfel de comportament este etichetarea din partea profesorilor (de exemplu: ,,e obraznic,,) şi marginalizarea din partea colegilor. E important să identificam căile care duc la agresivitate, să identificăm factorii de risc relaţionaţi unui astfel de comportament, pentru a putea anticipa riscurile dezvoltării unui comportament agresiv .

Abordarea constructiva a comportamentului violentÎnţelegerea determinismului unui astfel de comportament facilitează identificarea

modalităţilor optime de intervenţie în astfel de cazuri. Agresivitatea se manifesta fie sub forma unor crize de furie accentuate şi frecvente, fie sub forma comportamentelor agresive sau impulsivităţii accentuate. O intervenţie optimă poate reduce agresivitatea. Pe de altă parte, tratarea cu superficialitate sau lipsa de implicare în corectarea unui astfel de comportament poate favoriza apariţia comportamentului agresiv şi mai târziu a comportamentului antisocial.

Copiii care denotă agresivitate se pare că au nivel scăzut de autocontrol (Fortin 2002), fapt ce îi determină să reacţioneze agresiv la critică şi îi face incapabili să accepte ideile celorlalţi. În situaţii de conflict răspund necorespunzător la reacţiile celorlalţi. Asa cum arată multe studii, interacţiunea cu mediu ne dă posibilitatea să ne construim prerechizitele de a gestiona anumite situaţii. Astfel ,,carenţele comportamentale,, pot fi explicate şi prin lipsa unui input specific, pentru a învăţa răspunsul la un anumit stimul.

Mediul educaţional poate fi atât factor care determină acest comportament cât şi ,,scena de manifestare ,, a unui astfel de comportament. Pe lângă acest mediu, un factor foarte important în dezvoltarea personalităţii copilului este familia, după cum e subliniat acest lucru şi în literatura de specialitate. Astfel, relaţia cu familia poate reprezenta un factor declanşator a comportamentului agresiv. În familiile în care există copii cu probleme comportamentale, părinţii au adesea sentimentul că trebuie să îi ameninţe, să îi pedepsească mereu, că trăiesc evenimente predominant negative si că abia împărtăşesc momente plăcute. Copiii se simt adesea la fel, au sentimentul că părinţii se ceartă cu ei mereu şi sunt nemulţumiţi. Acest dezechilibru între experienţele pozitive si negative duce la formarea unor expectanţe negative atât în ceea ce îi priveşte pe părinţi, cât şi pe copii. Atenţia părinţilor si a copilului se centrează asupra evenimentelor negative, deşi experienţele pozitive au loc în continuare, ele abia mai sunt percepute. Scopul acestei intervenţii este acela de a orienta, în mod conştient, atenţia asupra evenimentelor pozitive, deoarece acestea trebuie evidenţiate mai mult decât cele negative. Credem ca e important să intervenim cu programe de prevenţie a agresivităţii deoarece aceasta poate degenera în comportamente antisociale sau delicvenţă. Oprindu-mă însă la dimensiunea dezvoltării copiilor, e mai mult decât important construirea unui cadru de dezvoltare optimă din punct de vedere psihoemoţional. Agresivitatea nu e altceva decât o barieră în dezvoltarea optimă a copiilor. Diminuarea agresivităţii poate constitui un factor de succes personal (pentru cei în rândul cărora se intervine ) şi social .

TIPOLOGII ALE COMPORTAMENTULUI VIOLENT

Dupa criteriul intensitatii se pot identifica urmatoarele forme : confruntarea vizuala, poreclirea, tachinarea ironizarea, imitarea in scop denigrator, refuzul de a acorda ajutor, bruscarea, lovirea cu diverse obiecte, palmuirea impingerea, aruncarea, injunghierea si impucarea ca forme de intensitate crescuta a violentei.

In functie de planul de manifestare a atacului si de tipul de prejudiciu adus victimei se diferentiaza violenta fizica( vizeaza sanatatea si integritatea corporala a victimei), psihologica (vizeaza efectele in plan emotional, teama, autoperceptia negativa, anxietate) si verbala( injurii, refuzul de a raspunde,etc.).

J. Hebert realizeaza o tipologie a conduitelor de violenta, care combina mai multe criterii-planul agresiunii(verbal/fizic), gradul de deschidere(directa/indirecta) si tipul de implicare al agresorului(activa/pasiva)- identificand mai multe forme de violenta :

Agresiuni active fizice indirecte-lovirea unui apropiat al victimei

Agresiuni active fizice directe-lovirea unui coleg

Agresiuni active verbale indirecte-calomia

Agresiuni active verbale directe-injuria amenintarea

Agresiuni pasive fizice indirecte-refuzul de a realiza o sarcina, o activitate, refuzul de a da curs unei rugaminti

Agresiuni pasive fizice directe-impiedicarea producerii unui comportament al victimei

Agresiuni pasive verbale indirecte-negativismul

Agresiuni pasive verbale directe-refuzul de a vorbi

Conduitele de violenta scolara se pot structura si in functie de persoanele implicate :

1. conflicte intre elevi

2. conflicte intre bande/grupuri de elevi

3. conflicte adult-elev

STRATEGII DE PREVENTIE SI INTERVENTIE IN PROBLEMATICA VIOLENTEI

Unii autori vorbesc de trei strategii de prevenţie si interventie pe care le poate desfăşura şcoala şi care se completează reciproc:

(a) prevenţia primară (se poate realiza de către fiecare profesor şi se referă la dezvoltarea unei atitudini pozitive asupra fiecărei elev, exprimarea încrederii în capacitatea lui de a reuşi, de a-şi valoriza potenţialul de care dispune);

(b) prevenţia secundară (prin care profesorul, observând atent fiecare elev, poate identifica efectele unor violenţe la care elevul a fost supus în afara mediului şcolar şi semnala cazul acestor elevi psihologilor scolari);

(c) prevenţia terţiară (are în vedere sprijinul direct acordat elevilor care manifestă comportamente violente).

FORME DE INTERVENTIE

participarea la orele de dirigintie consiliere de grup consiliere individuala

CONFLICTUL IN CONTEXTUL MEDIULUI SCOLAR

Şcoala este un sistem compus din unităţi diferite (persoane, grupuri cu interese specifice) care trebuie să-i pregătească pe elevi pentru viaţa în diversitate. Acceptarea diferenţelor şi valorificarea lor în şcoală este deci o condiţie a succesului şcolar. Diferenţele interindividuale, inevitabile şi pozitive în esenţa lor, generează deseori conflicte, evenimente de cele mai multe ori negative pentru eficienţa activităţii şcolare. Conflictele pot fi însă pozitive, creative dacă cei implicaţi doresc să le rezolve sau valorifice în acest sens. Diferenţele degenerează în conflicte atunci când:

- oamenii nu acceptă valori, priorităţi sau opinii diferite;- persoanele sau grupurile au standarde diferite sau neclare în ceea ce priveşte

acţiunile comune, comportamentul sau rezultatele muncii lor şi nu acceptă un numitor comun;

- o anumită categorie (banii, munca, atenţia, responsabilitatea) este distribuită incorect sau se percepe că este distribuită incorect;

- oamenii simt nevoia (individual sau colectiv) să câştige, să aibă dreptate, să îşi afirme eul, să domine;

- apare teama, neîncrederea, nevoia de a-i defini pe ceilalţi drept alţii, din afară, duşmani;

- oamenii nu doresc să se schimbe;

- procedurile de abordare a diferenţelor nu se discută, nu există sau sunt neclare.

Nu trebuie să ocolim conflictele cu orice preţ, pentru că ele ne conduc, de fapt, la schimbare, ci doar să fim conştienţi de blocajele care pot să apară în echipa de lucru ( colectivul de cadre didactice din şcoală, comitetul de părinţi, grupul de elevi etc.):

definire neclară a problemei studiate; obiective şi responsabilităţi neclare; lipsă de motivaţie sau de aptitudini a celor implicaţi; informare defectuoasă ( nu se cunosc priorităţile şi nu se recunosc competenţele); planificare slabă (timp insuficient, inexistenţa planurilor de rezervă); proces consultativ inadecvat (sarcini individuale neclare, nerealiste etc.) modalităţi de adoptare a deciziilor neadecvate plajei mari de opinii, însuşirilor

coordonatorului activităţii etc. dominare din partea unor membri (pe motiv de vechime mai mare, implicare mai

serioasă în activitate); comportament opresiv sau discriminatoriu (nevoile specifice ale unora dintre

membri prevalează faţă de nevoile grupului); lipsă de încredere în obiectivele acţiunii, competenţa colegilor, în sine; teama de angajament (determinată de teama de succes sau de eşec); lipsa de perspectivă sau de continuitate (oamenii au văzut că deciziile nu se pun în

aplicare, nu se face o evaluare care să aibă drept consecinţă îmbunătăţirea stării de lucruri).

Deşi în realitate este greu de făcut o categorisire a conflictelor, tipurile de conflicte în viziunea lui W.J. Kreider sunt:

C. de resurse (două sau mai multe persoane doresc în acelaşi timp ceva aflat în cantitate limitată). De exemplu, în sala de sport a şcolii sunt planificate concomitent întrunirea consiliului elevilor şi o discotecă. Asemenea conflicte se rezolvă prin eşalonarea utilizării spaţiului, obiectului respectiv de către toate părţile interesate.

C. de nevoi (oamenii au nevoie de încredere, prietenie, putere, succes etc.). Un profesor simte nevoia de recunoaştere a eforturilor proprii de către colegi şi îşi impune punctul de vedere în derularea proiectului X la nivelul şcolii. Alt profesor se află la începutul acestui demers şi are nevoie de consultanţă şi încurajare permanentă din partea colegilor. Un astfel de conflict este mai greu de soluţionat deoarece motivele care îl generează sunt mai subtile. Aici aportul colectivului este determinant.

C. de valori/credinţe/scopuri. Când simţim că ne sunt ameninţate valorile reacţionăm cu o promptitudine şi tenacitate sporite faţă de cazurile precedente. Opinii diferite în

chestiuni vitale (dreptul unui copil seropozitiv de a învăţa într-o şcoală normală), scopuri sau priorităţi diferite în activitatea de grup (un profesor doreşte ca elevii lui să fie în primul rând informaţi, altul doreşte ca aceiaşi elevi să ştie să se descurce în situaţii concrete) determină acţiuni divergente generatoare de tensiune negativă.

În clasă conflictele pot izbucni din următoarele cauze:

exacerbarea spiritului competitiv; atmosfera de intoleranţă; slaba comunicare dintre elevi şi dintre aceştia şi profesor; exprimarea greşită a emoţiilor; absenţa capacităţii de rezolvare a diferendelor; manifestarea greşită a autorităţii profesorului.

Conflictul are mai multe şanse de soluţionare dacă: atenţia se concentreză pe problemă şi nu pe persoanele implicate; emoţia şi teama sunt controlate; între părţi au existat relaţii de prietenie înaintea izbucnirii diferendului, participanţii au cunoştinţe şi deprinderi de rezolvare a conflictului sau cineva calificat îi ajută să-l depăşească.

Dacă două părţi au ajuns în conflict, relaţia dintre ele poate evolua în următoarele sensuri:

Părţile implicate A obţine ceea ce doreşte A nu obţine ceea ce doreşte

B obţine ceea ce doreşte câştig - câştig câştig - pierdere

B nu obţine ceea ce doreşte pierdere - câştig pierdere - pierdere

În cazul lucrului în echipă este de dorit ca toate persoanele implicate să aibă sentimentul obţinerii unui câştig din activitatea în comun, altfel echipa se va dezmembra înainte de a-şi finaliza sarcinile. Prin urmare, compromisul este cea mai viabilă modalitate de depăşire a situaţiilor conflictuale. Atunci când nu se poate ca A şi B să obţină integral (cazul fericit al consensului) ceea ce doresc, o reevaluare a cerinţelor şi implicării fiecăruia, căutarea unei a treia soluţii (aflată între poziţiile iniţiale ale celor doi) poate conduce la soluţia câştig - câştig (mulţumirea ambelor părţi).

Există şi o a cincea posibilitate de finalizare a conflictului: abandonarea sau amânarea abordării problemei controversate. Acest lucru este bine să fie hotărât explicit de părţi pentru că altfel frustrările, nemulţumirile personale vor alimenta tensiunea şi conflictul s-ar putea să izbucnească într-un moment şi mai nepotrivit pentru derularea activităţii grupului.

O "reţetă" generală de soluţionare a conflictelor ar trebui să aibă următoarele ingrediente:

fiecare parte are posibilitatea să îşi expună poziţia şi soluţia; se identifică interese comune şi, dacă este posibil, scopuri comune; se evidenţiază motivele din care este posibilă apropierea dintre părţi; se dau sugestii pentru rezolvarea diferendului; se adoptă o soluţie şi se aplică în mod progresiv; se lămureşte dacă părţile doresc să aplice soluţia chiar dacă nu sunt total de acord

cu ea; se adoptă o procedură de urmărire a aplicării soluţiei şi de sancţionare a celor care

o încalcă

administrate în dozele următoare:

1. Problema este.... 2. Efectele acestei probleme sunt.... 3. Cred că este important ca eu să fac ceva în legătură cu aceasta pentru că... . 4. Câteva cauze ale problemei sunt .... 5. Lucrurile pe care aş putea să le fac eu pentru a ameliora problema sunt ... . 6. Lucrurile pe care eu cred că ar trebui să le facă ceilalţi (şefii etc.) sunt ... . 7. Lucrurile pe care am putea sau ar trebui să le facem ca grup sunt ... . 8. Lucrurile pe care ar trebui să le facă cei din afară sunt ... . 9. Primii trei paşi în abordarea problemei sunt ... .

Principalele modalităţi de rezolvare nonviolentă a conflictelor sunt negocierea, medierea şi arbitrajul.

A. NEGOCIEREA - este procedeul prin care părţile implicate într-un conflict discută şi încearcă să ajungă la o soluţie amiabilă fără intervenţia unei terţe părţi.

Ghidul negocierii:

1. Pregătirea (este cheia succesului procesului)

părţile îşi ordonează argumentele, le pun într-o formă juridică, ştiinţifică sau cel puţin obiectivă, în funcţie de natura conflictului;

se stabilesc elementele care pot fi negociate şi cele de nemodificat în concepţia fiecărei părţi;

este foarte important să se încerce să se judece problema din punctul de vedere al părţii adverse, să se găsească aspectele cele mai sensibile pentru partea cealaltă astfel încât să nu fim foarte surprinşi de argumentele acesteia.

2. Negocierea propriu-zisă

discuţia trebuie să fie cordială, deschisă, echilibrată. Folosiţi expresii ca "După părerea mea...", "Aş prefera să... " în loc de " Tu ai făcut asta deci trebuie să..."

ascultaţi dacă vreţi să fiţi ascultaţi; adunaţi prin tehnica brainstorming soluţii pentru depăşirea conflictului (în acest

caz trebuie însă ca propunerile să fie realiste pentru a nu compromite rezolvarea păşnică a diferendului);

gândiţi-vă şi exprimaţi-vă folosind condiţionalul ("Dacă eu îţi dau ..., ce primesc în schimb?")

3. Realizarea şi aplicarea unei înţelegeri

una din părţi trebuie să arate că este dispusă să îşi modifice puţin poziţia, să accepte un compromis;

dacă trece foarte mult timp până la atingerea compromisului, partea care s-a arătat mai flexilbilă din start, poate folosi timpul drept un argument pentru cerinţe mai mari;

înţelegerea trebuie să fie acceptabilă pentru ambele părţi; fiecare trebuie să simtă că va câştiga ceva prin aplicarea ei.

B. MEDIEREA - este rezolvarea unui conflict cu ajutorul unei persoane neutre care încurajează părţile să discute şi să ajungă singure la o soluţie.

Ghidul medierii:

1. Introducerea (mediatorul expune regulile procesului) 2. Prezentarea faptelor

fiecare parte îşi prezintă viziunea asupra faptelor (începând cu cea vătămată); nu se permit întreruperi; mediatorul rezumă prezentările, identifică posibilele puncte de acord şi verifică dacă

părţile şi-au înţeles reciproc poziţiile.

3. Listarea soluţiilor potenţiale

toţi se gândesc la soluţii posibile;

mediatorul face o listă şi cere fiecărei părţi să-şi exprime poziţia faţă de fiecare soluţie;

mediatorul recapitulează soluţiile enunţate de către părţi şi le accentuează pe cele pe care le-au preferat părţile.

4. Înţelegerea (mediatorul ajută părţile să redacteze înţelegerea care trebuie să conţină şi măsurile ce vor fi luate în caz de încălcare a sa).

C. ARBITRAJUL - este un proces de mediere în care persoana neimplicată în conflict decide soluţia.

Ghidul arbitrajului:

1. Pregătirea

reprezentanţi ai fiecărei părţi alcătuiesc prezentarea faptelor din punctul de vedere al grupului respectiv;

fiecare parte îşi notează întrebările pentru oponenţi.

2. Partea reclamantă îşi exprimă poziţia (printr-un reprezentant)

arbitrul pune întrebări de clarificare; arbitrul invită cealaltă parte să pună întrebări.

3. Partea reclamată îşi exprimă poziţia (printr-un reprezentant)

se repetă procedura de la pct. 2

4. Enunţarea soluţiei

arbitrul recapitulează faptele şi îşi expune argumentat hotărârea.

În exerciţiile desfăşurate la clasă, în primele faze profesorul va îndeplini funcţiile de mediator sau arbitru, dar cu timpul elevii îşi vor administra singuri activităţile.

LEGISLATIE PRIVIND DREPTURILECOPILULUI, VIOLENTA SI VIOLENTA SCOLARA1. Legislatie la nivel nationalDrepturile copilului si protectia acestuia fata de diferitele forme de violenta sunt stipulate în numeroase reglementari legislative la nivel national. Unele reprezinta ratificari ale unor conventii internationale la care România a aderat, constituindu-se ulterior în acte legislative referitoare la drepturile copilului în general si la mijloace de protectie împotriva formelor de violenta. Altele sunt rezultante ale demersurilor institutionale la nivel national de a gestiona fenomenul violentei, sub diferitele sale aspecte.Analiza s-a centrat pe documentele semnificative si recente care vizeaza tematica studiului, fiind structurata pe urmatoarele aspecte:- actiuni si masuri privind prevenirea, combaterea sau controlul formelor de violenta;- institutii responsabile si parteneriate în care Ministerul Educatiei si Cercetarii saustructurile sale sunt direct responsabilizate de catre lege;- drepturi si responsabilitati ale actorilor implicati.Vom prezenta în continuare cele mai semnificative documente în acest sens.• H.G. nr. 972/4 decembrie 1995 privind aprobarea Planului national de actiune înfavoarea copiluluiHotarârea transpune recomandarile comitetului ONU privind drepturile copilului într-un plan national de actiune în favoarea acestuia. Institutiile responsabilizate sunt: Comitetul National pentru Protectia Copilului, Ministerul Muncii si Protectiei Sociale; Ministerul Învatamântului;Ministerul Sanatatii, Ministerul Tineretului. Activitatile propuse în ceea ce priveste protectia copilului împotriva violentei si abuzurilor si prevenirea violentei sunt urmatoarele - adaptarea curriculumului si a regulamentului scolar astfel încât acestea sa respecteexigentele Conventiei ONU în privinta drepturilor copiilor;- atragerea familiei în activitatea institutiei de învatamânt;- promovarea unor programe care sa asigure: prevenirea absenteismului, esecului siabandonului scolar; prevenirea si combaterea consumului de alcool, tutun, droguri;prevenirea si combaterea violentei verbale si fizice, precum si a oricaror forme decomportament antisocial.În scopul controlului/gestionarii cazurilor de delincventa juvenila, se au în vedere demararea unor programe comune de prevenire a delincventei minorilor si dereintegrare sociala a acestora; protectia minorilor infractori prin crearea unor institutii speciale de detentie si reeducare; înfiintarea unor institutii/sectii medical-educative care sa raspunda nevoilor de îngrijire si educare specializate, în vederea reabilitarii minorilor.• Legea nr. 678/21 noiembrie 2001 privind prevenirea si combaterea traficului depersoaneInstitutiile abilitate de aceasta lege sunt: Ministerul Afacerilor Externe; Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale; Ministerul Administratiei Publice; Ministerul Educatiei si Cercetarii; Ministerul Sanatatii si Familiei; Autoritatea Nationala pentru Protectia

Copilului si Adoptie; Ministerul de Interne; Ministerul Justitiei. Ministerul Educatiei si Cercetarii realizeaza, cu sprijinul celorlalte ministere implicate si în colaborare cu organizatiile neguvernamentale în domeniu, programe educative pentru parinti si copii, în special pentru grupurile cu risc crescut de a fi victime, în vederea prevenirii traficului de persoane (cap. II, art. 8).• Ordinul Ministrului de Interne si al Ministrului Educatiei si Cercetarii privindcolaborarea în domeniul educatiei si pregatirii anti-infractionale a elevilor (Ordin alMinisterului de Interne nr. 183/29 noiembrie 2001 si Ordin al Ministerului Educatiei siCercetarii nr. 3032/14 ianuarie 2002).Acest Ordin cuprinde reglementarile cele mai specifice cu privire la fenomenul violenteiscolare si se refera la prevenirea violentei, victimizarii elevilor, delincventei juvenile sicriminalitatii prin cooperarea dintre Ministerul Educatiei si Cercetarii si Ministerul de Interne.Ca institutii responsabilizate, pe lânga ministerele mentionate anterior care actioneaza la nivel central, mai sunt abilitate inspectoratele scolare si inspectoratele de politie. Legea instituie principalele activitati de prevenire si obiectul acestora, actiunile corelate, tematicile propuse, formele de realizare si actorii implicati.Caseta 1. Activitatile instituite de OrdinArt. 2: Activitatile cu caracter educativ-preventiv vor viza atât prevenirea delincventei juvenile cât si prevenirea victimizarii elevilor (…).Art. 3: Actiunile vor avea loc în cadrul orelor de dirigentie, de consiliere sau în cadrul activitatilor extrascolare stabilite de comun acord între conducerile unitatilor scolare si ale celor de politie vor fi organizate întâlniri cu elevi, cu profesori si cu parinti, din partea politiei urmând sa participe ofiteri specializati în prevenirea criminalitatii, precum si lucratori de la alte formatiuni.Art. 4: Inspectoratele de politie si cele scolare au ca rol analiza semestriala a dinamicii starii infractionale în perimetrul scolar si cea care se manifesta în rândul elevilor.Structura activitatilor educativ-preventive instituite de ordin este urmatoarea:- pregatirea elevilor în directia prevenirii delincventei juvenile si a prevenirii victimizarii;- pregatirea consilierilor educativi si a profesorilor diriginti în problematica prevazuta;- întâlniri cu profesori si parinti - se vor organiza o data la doua luni în fiecare institutie de învatamânt;- alte activitati privind informarea si implicarea elevilor în actiuni educativ-preventive:distribuirea unor materiale cu caracter preventiv si amenajarea în scoala a unor panouricu astfel de materiale; organizarea de concursuri; participarea la emisiuni radio-TV.Caseta 2. Tematica activitatilor educativ-preventiveA. Prevenirea delincventei juvenile:- elemente de legislatie, principalele infractiuni sau acte antisociale comise de copii (definitii, forme demanifestare, diferenta dintre infractiune si contraventie, dintre furt si tâlharie etc.);

- consecintele legale, sociale si morale ale acestor fapte - raspunderea penala si contraventionala a minorului(cum îi afecteaza pe ei, pe colegi, pe parinti, alte persoane);- cauze si elemente favorizante ale comiterii de infractiuni (dorinta de a avea un obiect sau o suma de bani,prestigiul în ochii prietenilor, influenta grupului, instigarea sau fortarea de catre o alta persoana, invidia,gelozia, consumul de bauturi alcoolice sau de droguri);- necesitatea respectarii regulilor de convietuire sociala (pentru a fi respectat, trebuie sa respecti; pentru a fiîn siguranta trebuie la rândul tau sa nu faci rau altora);- grupurile si apartenenta la grup (gasca sau cerc de prieteni; avantaje si dezavantaje; cine ia deciziile încadrul grupului; teama de a nu se face de râs; activitati legale si activitati ilegale ale grupului; ce spunelegea despre infractiunile savârsite în grup);- consumul de alcool si droguri (riscuri, consecinte medicale, legale si sociale).B. Prevenirea victimizarii copiilor:- situatii în care se pot afla - acasa, pe strada, la scoala, la joaca, în mijloacele de transport; cum potidentifica o situatie periculoasa sau potential periculoasa;- cine este responsabil de siguranta lor (parinti, cadre didactice, politie, alte institutii);- mijloace de auto-protectie împotriva agresiunilor fizice (loviri, vatamari corporale), împotriva agresiunilorsexuale, împotriva furturilor, împotriva înselaciunilor;- ce drepturi au; cum si le pot exercita; cine le apara si cui pot cere ajutor.C. Întâlniri cu profesori si parinti:- responsabilitatile legale ce le revin pentru cresterea si educarea copiilor;- raspunderea pentru faptele copiilor;- modalitati de prevenire a infractiunilor comise asupra copiilor;- familiile dezorganizate si în care se consuma alcool – riscurile pentru educatia si sanatatea copiilor;- agresiunile fizice si sexuale asupra copiilor, comise în familie;- necesitatea unei strânse cooperari între familie, scoala, societatea civila, administratia locala si alteorganisme guvernamentale;- propuneri de proiecte si de actiuni comune destinate limitarii victimizarii copiilor.• Legea nr. 218/23 aprilie 2002 privind organizarea si functionarea Politiei Române.Aceasta lege stipuleaza atributiile generale ale politiei. Astfel, Politia Româna... este institutiaspecializata privind apararea drepturilor si libertatilor fundamentale ale persoanei, a

proprietatii private si publice, prevenirea si descoperirea infractiunilor, respectarea ordinii silinistii publice, în conditiile legii (art.1.). Art.18, lit. a, mentioneaza ca, la nivel local,autoritatea teritoriala de ordine publica are urmatoarele atributii: contribuie la elaborareaplanului de activitati si la fixarea obiectivelor si indicatorilor de performanta minimali,având ca scop protejarea intereselor comunitatii si asigurarea climatului de sigurantapublica.• H.G. nr. 726/14 mai 2004 pentru aprobarea Planului de actiuni prioritare îndomeniul protectiei copilului împotriva abuzului, neglijarii si exploatarii pentruperioada 2004-2005Hotarârea instituie un plan de actiuni prioritare pentru protectia copilului, formarea cadrelordidactice, constituirea parteneriatelor institutionale si sensibilizarea opiniei publice. Institutiileresponsabilizate sunt: Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei; MinisterulEducatiei si Cercetarii; Ministerul Sanatatii; Ministerul Administratiei si Internelor;Ministerul Justitiei; Autoritatea Nationala pentru Protectia Copilului si Adoptie.35Aspectele privind protectia copilului împotriva formelor de violenta se regasesc la nivelulplanului propus în urmatoarele obiective si actiuni corelate acestora:- Formarea initiala si continua în domeniul protectiei copilului împotriva abuzului,neglijarii si exploatarii, prin introducerea în legislatie a obligativitatii formarii initiale sicontinue în domeniul protectiei copilului a profesionistilor care interactioneaza cucopilul;- Sensibilizarea opiniei publice asupra abuzului, neglijarii si exploatarii copilului, prinrealizarea de campanii mediatice pentru sensibilizarea opiniei publice asupraproblematicii prin intermediul unor proiecte sau programe nationale aflate în derulare siîn responsabilitatea unor ministere (de exemplu, educatia pentru sanatate în scoli,educatia pentru cetatenie democratica, educatie pentru sanatate, prevenirea si combatereaviolentei domestice).• Legea nr. 272/21 iunie 2004 privind protectia si promovarea drepturilor copiluluiEste una dintre cele mai importante reglementari-cadru la nivel national privind aspecte legatede protectia si promovarea drepturilor copilului, copilul fiind definit ca "orice persoana carenu a împlinit vârsta de 18 ani si nu a dobândit capacitate deplina de exercitiu, în conditiilelegii" (art. 4, alin. a). Institutiile responsabilizate pentru protectia si promovarea drepturilorcopilului si abilitate de lege sa preia atributii legate de diverse forme de violenta sunt:Autoritatea Nationala pentru Protectia Copilului; Comisia pentru Protectia Copilului (organ

instituit la nivel local); Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului; OficiulRomân pentru Adoptii; Ministerul Educatiei si Cercetarii. În ceea ce priveste drepturilecopiilor în cadrul procesului educational si prevenirea unor forme de violenta, legeapromoveaza urmatoarele masuri (vezi caseta de mai jos):Caseta 3. Legea nr. 272/21 iunie 2004 privind protectia si promovarea drepturilorcopilului (extras)Art. 48(1) a) facilitarea accesului la educatie prescolara si asigurarea învatamântului general obligatoriu si gratuitpentru toti copiii;b) dezvoltarea de programe de educatie pentru parintii tineri, inclusiv în vederea prevenirii violentei în familie;d) organizarea de cursuri speciale de pregatire pentru copiii care au abandonat scoala, în vederea reintegrarii lorîn sistemul national de învatamânt;f) prevenirea abandonului scolar din motive economice, luând masuri active de acordare a unor servicii socialeîn mediul scolar, precum sunt: hrana, rechizite, transport.(2) În cadrul procesului instructiv-educativ copilul are dreptul de a fi tratat cu respect de catre cadrele didactice,de a fi informat asupra drepturilor sale precum si asupra modalitatilor de exercitare a acestora. Pedepselecorporale în cadrul procesului instructiv-educativ sunt interzise.(3) Copilul, personal si, dupa caz, reprezentat sau asistat de reprezentantul sau legal, are dreptul de a contestamodalitatile si rezultatele evaluarii si de a se adresa în acest sens conducerii unitatii de învatamânt, în conditiilelegii/(4) Cadrele didactice au obligatia de a semnala serviciului public de asistenta sociala sau, dupa caz, directieigenerale de asistenta sociala si protectia copilului cazurile de rele tratamente, abuzuri sau de neglijare acopiilor.Art. 85(1) copilul are dreptul de a fi protejat împotriva oricaror forme de violenta, abuz, rele tratamente sau neglijenta.(2) Orice persoana fizica sau juridica, precum si copilul pot sesiza autoritatile abilitate de lege sa ia masurilecorespunzatoare pentru a-l proteja împotriva oricaror forme de violenta, inclusiv violenta sexuala, vatamare sau

de abuz fizic sau mental, de rele tratamente sau de exploatare, de abandon sau neglijenta.36• H.G. 1295/13 august 2004 privind aprobarea Planului national de actiune pentruprevenirea si combaterea traficului de copiiÎn cadrul acestui plan, Ministerului Educatiei si Cercetarii îi revine transpunerea în actiuni concrete a urmatoarelor obiective:- informarea si sensibilizarea populatiei cu privire la fenomenul traficului de copii, riscurilepe care le prezinta si dispozitiile legii;- dezvoltarea sistemului de servicii destinate asistentei si sprijinirii familiilor în dificultate,în special în zonele cu risc crescut în ceea ce priveste fenomenul traficului de copii;- consolidarea legislatiei nationale în domeniu;- formarea personalului din structurile centrale si locale, cu atributii în materie.• H.G. 1504/16 septembrie 2004 privind aprobarea Planului national de actiune pentruprevenirea si combaterea abuzului sexual asupra copilului si a exploatarii sexuale acopiilor în scopuri comercialeReglementarile acestui act legislativ vizeaza prevenirea si combaterea abuzului sexual alcopiilor si a exploatarii sexuale a acestora în scopuri comerciale, colaborarea diversilor actorila nivel local si national si actiunile care trebuie puse în aplicare. Institutiile abilitate pentruprevenirea acestor fenomene sunt: Autoritatea Nationala pentru Protectia Copilului si Adoptii;Ministerul Educatiei si cercetarii; Ministerul Sanatatii; Ministerul Justitiei; MinisterulAdministratiei si Internelor; consiliile judetene/directiile pentru protectia copilului; autoritateatutelara.Actiunile instituite de lege în care este implicat si Ministerul Educatiei si Cercetarii în calitatede partener sunt:- constituirea unui grup de lucru din reprezentantii institutiilor abilitate, ONG-uri siorganisme internationale în domeniu; încurajarea cooperarii inter-institutionale siinterdepartamentale;- stabilirea unei metodologii de lucru în comun în domeniul prevenirii si combateriiabuzurilor;- organizarea de cursuri pentru copii/tineri/adulti pentru a învata sa recunoasca formele sicaracteristicile abuzului sexual si pentru a fi informati despre locurile unde pot facesesizari;

- dezvoltarea capacitatii comunitatilor de a retrage copiii si adolescentii din locurile unde se desfasoara activitati de exploatare sexuala; dezvoltarea de programe privind promovareadrepturilor copilului prin educatie familiala si prin sprijin acordat familiilor;- includerea în curricula scolara obligatorie, pe categorii de vârsta, a programelor deeducatie pentru sanatate; promovarea în rândul elevilor a unor notiuni precum respectul de sine, demnitatea umana, non-discriminarea;- desfasurarea de activitati în scopul prevenirii stigmatizarii sociale a copilului/tânaruluivictima a abuzului sexual; recuperarea si reintegrarea victimelor în familie, scoala,comunitate;- dezvoltarea si implementarea unui sistem complet de centre/servicii de reabilitarepsihologica si sociala a copilului abuzat sexual;- activitati de monitorizare a fenomenului (prin elaborarea si actualizarea unor baze de date,indicatori relevanti); realizarea de studii si cercetari în domeniu si mediatizarearezultatelor acestora;- implicarea copiilor si a tinerilor, alaturi de adulti, în actiuni de prevenire; informarea lorprivind auto-protectia si drepturile pe care le au, implicarea lor în programe si proiecte,încurajarea constituirii unor grupuri de discutii/de actiune (ateliere de lucru, realizarea despectacole, forumuri, publicatii, activitati sportive);- sprijinirea înfiintarii de asociatii sau grupuri de copii sau tineri care sa participe ladezvoltarea politicilor, programelor si a legislatiei specifice.• Legea nr. 371/20 septembrie 2004 privind înfiintarea, organizarea si functionareapolitiei comunitareConform acestei legi, supravegherea unitatilor scolare intra în atributiile Politiei comunitare(cap. III, art. 7, alin. e). Potrivit acestei reglementari autoritatile publice locale au posibilitateade a-si organiza structuri specializate de politie comunitara. Activitatea politiei comunitare seaxeaza pe întretinerea si revitalizarea unor raporturi interumane în cadrul comunitatii siasigura o interventie operativa si eficienta împotriva faptelor antisociale si a autoriloracestora.Politistul comunitar sau de proximitate are ca atributii principale acordarea de ajutor siprotectie, consilierea în materie de siguranta, medierea conflictelor, mentinerea legaturiidintre politie si populatie si consilierea persoanelor vulnerabile la victimizare. Acesta asigura parteneriatul dintre politie – institutie responsabila pentru mentinerea ordinii si a linistii în cadrul comunitatii – si comunitatea respectiva. Politistul de proximitate are un important rol în preventia violentei, dedicându-si activitatea consilierii si informarii cu privire la prevederile unor acte normative, la modalitatile prin care membrii comunitatii pot evita sa devina victimele unor infractiuni sau autori ai unor fapte penale, având în acelasi timp responsabilitati în cercetarea, documentarea si rezolvarea unor fapte penale.

• H.G. 1769/21 octombrie 2004 privind aprobarea Planului national de actiune pentru eliminarea exploatarii prin munca a copiilorAspectele vizate prin aceasta hotarâre se refera la transpunerea într-un plan national deactiune a reglementarilor internationale privind eliminarea exploatarii prin munca a copiilor.Institutiile responsabilizate sunt: Agentia Nationala pentru Protectia Copilului si Adoptie;Ministerul Educatiei si Cercetarii; Ministerul Administratiei si Internelor; Ministerul Muncii,Solidaritatii Sociale si Familiei; Comitetul National Director pentru Prevenirea si CombatereaExploatarii Copiilor prin Munca; consiliile judetene locale.Ministerul Educatiei si Cercetarii este abilitat în directia realizarii urmatoarelor obiective:dezvoltarea capacitatii institutionale, a structurilor cu atributii în domeniul prevenirii sicombaterii exploatarii copiilor prin munca; dezvoltarea de programe de actiune directa învederea prevenirii implicarii premature în munca a copiilor, precum si a retragerii din munca,reabilitarii si reintegrarii educationale si sociale a copiilor care muncesc.Activitatile pe care Ministerul Educatiei si Cercetarii trebuie sa le realizeze în parteneriat cualte institutii sunt:- crearea unui mecanism unitar de monitorizare a locurilor de munca, a unitatilor deînvatamânt si a zonelor geografice cu risc de exploatare prin munca a copiilor;- facilitarea accesului la programe de orientare scolara si profesionala a elevilor dinînvatamântul secundar inferior, în corelare cu cerintele pietei muncii;- dezvoltarea de activitati extra-curriculare în vederea prevenirii abandonului scolar datoratimplicarii premature în munca;- promovarea programelor prelungite în scoli gen semi-internat, centre de zi (asigurareaunei mese, pregatirea lectiilor, dezvoltarea abilitatilor practice, consilierepsihopedagogica);- îmbunatatirea accesului la educatie si cresterea frecventei în scopul prevenirii abandonului scolar si a finalizarii învatamântului general obligatoriu, în special în mediul rural;- extinderea programului " a doua sansa" si a altor programe educationale alternative si nonformale la nivel national;- initierea si încurajarea educatiei non-formale în vederea facilitarii reintegrarii scolare acopiilor care au abandonat scoala datorita implicarii lor în cele mai grave forme de munca;- dezvoltarea serviciilor de protectia copilului pentru reabilitarea copiilor retrasi din forme grave de munca (servicii de consiliere pentru copii si parinti, servicii de consiliere pentru

copilul abuzat, neglijat si exploatat, asistenti maternali profesionisti si centre de primire în regim de urgenta pentru copiii abuzati, neglijati si exploatati).Un alt set de legi si regulamente fac referiri directe la obligatiile profesorilor si ale elevilor si la modalitatile de sanctionare, ca urmare a nerespectarii acestora. Aceste reglementari sunt prezentate în cele ce urmeaza.• Legea nr.128/12 iulie 1997 privind statutul personalului didacticÎn Titlul I, art. 4, alin. 4, se stipuleaza ca nu pot ocupa posturile didactice de conducere sau de îndrumare si de control acele persoane care desfasoara activitati incompatibile cu demnitatea functiei didactice. Aceste activitati sunt: a) prestarea de catre cadrul didactic a oricarei activitati comerciale în incinta unitatii de învatamânt sau în zona limitrofa; b) comertul cu materiale obscene sau pornografice scrise, audio sau vizuale; c) practicarea, în public, a unor activitati cu componenta lubrica sau altele care implica exhibarea, în maniera obscena, a corpului.În Capitolul II, Titlul VI este prezentata raspunderea disciplinara si materiala a personalului didactic, didactic auxiliar, a personalului de conducere, de îndrumare si de control. Personalul didactic de predare, personalul didactic auxiliar, precum si cel de conducere, de îndrumare si de control din învatamânt raspund disciplinar pentru încalcarea îndatoririlor ce le revin potrivit contractului individual de munca, precum si pentru încalcarea normelor de comportare care dauneaza interesului învatamântului si prestigiului institutiei (conform art.115).Caseta 4. Sanctiunile disciplinare aplicabile cadrelor didacticeArt. 116a) observatie scrisa;b) avertisment;c) diminuarea salariului de baza, cumulat, când este cazul, cu indemnizatia de conducere, de îndrumare si decontrol, cu pâna la 15%, pe o perioada de 1-6 luni;d) suspendarea, pe o perioada de pâna la 3 ani, a dreptului de înscriere la un concurs pentru ocuparea uneifunctii didactice superioare sau pentru obtinerea gradelor didactice ori a unei functii de conducere, deîndrumare si de control;e) destituirea din functia de conducere, de îndrumare si de control din învatamânt;f) desfacerea disciplinara a contractului de munca.• Anexa la OMEC nr. 4747/16 octombrie 2001 – Regulamentul de functionare siorganizare a unitatilor scolareAcest document stipuleaza drepturile si obligatiile elevilor. În caz de nerespectare aobligatiilor pe care le au în cadrul unitatii scolare, elevii pot fi sanctionati disciplinar. Vomprezenta în continuare actiunile care le sunt interzise elevilor în spatiul scolar si masurile

disciplinare pe care nerespectarea acestora le atrage.Caseta 5. Actiuni interzise elevilor în spatiul scolarArt. 102a) sa distruga documente scolare (cataloage, carnete de elev, foi matricole);b) sa deterioreze bunurile din patrimoniul unitatii de învatamânt;c) sa aduca si sa difuzeze în unitatea de învatamânt materiale care, prin continutul lor, atenteaza laindependenta, suveranitatea si integritatea nationala a tarii, care cultiva violenta si intoleranta;d) sa organizeze si sa participe la actiuni de protest care afecteaza desfasurarea activitatii de învatamânt saucare afecteaza frecventa la cursuri a elevilor;e) sa blocheze caile de acces în spatiile de învatamânt;f) sa detina si sa consume în perimetrul unitatii de învatamânt si în afara ei droguri, bauturi alcoolice si tigarisi sa participe la jocuri de noroc;g) sa introduca în perimetrul unitatii de învatamânt orice tipuri de arme sau alte instrumente, precum munitie,petarde, pocnitori, care prin actiunea lor pot afecta integritatea fizica si psihica a colectivului de elevi si apersonalului unitatii de învatamânt;h) sa posede si sa difuzeze materiale cu caracter obscen sau pornografic;i) sa utilizeze telefoanele celulare în timpul orelor de curs, a examenelor si a concursurilor;j) sa lanseze anunturi false cu privire la amplasarea unor materiale explozibile în perimetrul unitatii de învatamânt;k) sa aduca jigniri si sa manifeste agresivitate în limbaj si în comportament fata de colegi si fata de personalul unitatii de învatamânt.Caseta 6. Sanctiunile aplicabile elevilorArt. 109-119:a) observatia individuala – „consta în dojenirea elevului”"; se aplica de diriginte/învatator sau director; sanctiunea "nu atrage si alte masuri disciplinare”;b) mustrare în fata clasei si/sau în fata consiliului clasei/consiliului profesoral consta în „dojenirea elevului si sfatuirea acestuia sa se poarte în asa fel încât sa dea dovada de îndreptare, atragându-i-se totodata atentia ca, daca nu îsi schimba comportamentul, i se va aplica o sanctiune mai severa”; se aplica de diriginte/învatator sau director; sanctiunea este însotita de scaderea notei la purtare;c) mustrarea scrisa consta în "dojenirea elevului, în scris, la propunerea consiliului clasei sau a directorului, de diriginte/învatator si director si înmânarea documentului parintilor/tutorilor legali, personal, sub semnatura"; sanctiunea este însotita de scaderea notei la purtare;

d) retragerea temporara sau definitiva a bursei - se aplica de director, la propunerea consiliului clasei sau a directorului; sanctiunea este însotita de scaderea notei la purtare;e) eliminarea de la cursuri pe o perioada de 3-5 zile consta în "substituirea activitatii obisnuite a elevului, pe perioada aplicarii sanctiunii, cu un alt tip de activitate în cadrul unitatii de învatamânt, în conformitate cu prevederile regulamentului de ordine interioara ; în cazul refuzului elevului de a participa la aceste activitati, absentele sunt considerate nemotivate si se consemneaza în catalogul clasei; aceasta sanctiune nu se aplica elevilor din clasele I-IV; sanctiunea este însotita de scaderea notei la purtare;f) mutarea disciplinara la o clasa paralela - sanctiunea este însotita de scaderea notei la purtare;g) preavizul de exmatriculare se întocmeste, în scris, de diriginte si director pentru elevii care absenteaza nejustificat 20 de ore la diferite discipline de studiu sau 15 % din totalul orelor la o singura disciplina, cumulate pe un an scolar; sanctiunea este însotita de scaderea notei la purtare;h) Exmatricularea – consta în eliminarea din unitatea de învatamânt în care elevul a fost înscris; ea poate fi de trei feluri:1) exmatriculare cu drept de reînscriere în anul urmator în aceeasi unitate de învatamânt si în acelasi an de studiu - se aplica elevilor din învatamântul liceal, profesional si postliceal; sanctiunea se aplica si pentru un numar de cel putin 40 de absente nejustificate din totalul orelor de studiu sau cel putin 30 % din totalul orelor la o singura disciplina de studiu cumulate pe un an scolar; sanctiunea este însotita de scaderea notei la purtare sub 6;2) exmatricularea fara drept de reînscriere în aceeasi unitate de învatamânt – se aplica elevilor din învatamântul liceal, postliceal si profesional (pentru abateri deosebit de grave apreciate ca atare de consiliul profesoral); sanctiunea este însotita de scaderea notei la purtare sub 6;3) exmatricularea din toate unitatile de învatamânt fara drept de reînscriere pentru o perioada de timp – se aplica elevilor din învatamântul liceal, postliceal si profesional (pentru abateri deosebit de grave ); sanctiunea este însotita de scaderea notei la purtare sub 6.Art. 120: Daca elevul caruia i s-a aplicat o sanctiune mentionata la articolele 110 -113 da dovada de un comportament ireprosabil pe o perioada de cel putin 8 saptamâni de scoala pâna la încheierea semestrului/anului scolar, prevederea privind scaderea notei la purtare, asociata actiunii, se poate anula; anularea este decisa de cel care a aplicat sanctiunea.Art. 121: (…) pentru toti elevii învatamântului preuniversitar, la fiecare 10 absente nejustificate pe semestru dintotalul orelor de studiu sau la 10 % absente nejustificate din numarul de ore pe semestru la o disciplina va fiscazuta nota la purtare cu un punct.Art. 122: (…) elevii vinovati de deteriorarea bunurilor unitatii de învatamânt platesc toate lucrarile necesare

reparatiilor sau suporta toate cheltuielile pentru înlocuirea bunurilor deteriorate; în cazul în care vinovatul nu secunoaste, raspunderea materiala devine colectiva, a clasei; pentru distrugerea sau deteriorarea manualelorscolare primite gratuit, elevii înlocuiesc manualul deteriorat cu un exemplar nou, corespunzator disciplinei,

anului de studiu si tipului de manual deteriorat, iar în caz de imposibilitate achita contravaloarea acestuia.

Bibliografie

Violenta în scoala- Institutul de Stiinte ale EducatieiUNICEF

Program de activităţiCONSILIERE DE GRUP – CLASELE-V-VIII

ACTIVITATE VIOLENŢĂREZOLVĂ

Grup ţintă: 25 elevii din clasa a V-aDurata: 50 minuteOBIECTIV:

Să înveţe tehnici de rezolvare pozitivă a conflictelor

Materiale: cartonaşe cu probleme

Desfăşurare:1. Aşez elevii în cerc şi facilitez discutarea unei probleme tipice cu care se

confruntă ei în relaţiile lor interpersonale. Fac o listă la tablă cu aceste probleme;2. Împart elevii în grupuri de c’te 3 şi le dau cîte un cartonaş cu probleme. Cer

fiecărui grup să completeze câte un cartonaş cu probleme apoi să discute o soluţie pozitivă la situaţia problematică. Acestea pot fi interpretate şi pe roluri:

3. După 10 minute elevii citesc situaţiile problematice şi dau exemple de soluţii; După fiecare prezentare se realizează o analiză a tehnicii utilizate pentru rezolvarea problemei. Numim tehnicile şi le trecem pe tablă (compromis, discuţia, distanţarea, încercare şi eroare, alternativele, etc.)

Abordez: atacarea problemei şi nu a persoanei; comunicarea asertivă.

DISCUŢII:1. Ce fel de lucruri cauzează de obicei probleme în relaţii?2. Care ar fi câteva modalităţi de a rezolva unele probleme apărute în relaţiile

interpersonale?3. Am putea face ceva pentru a reduce numărul problemelor pe care le ai cu

ceilalţi?4. Ce faci atunci când te afli într-un conflict?

CARTONAŞE CU SITUAŢII PROBLEMATICE

1) Te înţelegi bine cu un prieten, mai puţin când o a treia persoană începe să manifeste interes pentru prietenul tău. Apoi prietenii încep să te ignore.

2) Tu şi mama ta nu vă înţelegeţi niciodată când este vorba să cădeţi de acord cu ce haine să cumpăraţi pentru şcoală. Nu îţi plac deloc lucrurile pe care le cumpără ea şi ţi-e ruşine să le porţi.

3) Ai avut un secret pe care l-ai împărtăşit prietenului tău şi acesta l-a spus cuiva. Încerci să discuţi despre situaţia creată, dar sfârşiţi prin a vă certa;

4) Vrei să mergi la patinoar la sfârşit de săptămână, dar prietenii tăi refuză, chiar dacă tu ai făcut ce au vrut ei la sfârşit de săptămână;

5) Prietenul tău devine gelos pentru că tu pari să fii mai popular ca el. De câte ori încerci să vorbeşti despre ceva fascinant care ţi s-a întâmplat, prietenul tău se enervează.

6) Profesorul dă mereu vina pe tine pentru tot ce se întâmplă în clasă, chiar dacă nu a fost vina ta;

7) Te înţelegi destul de bine cu toată lumea, mai puţin cu un coleg care de obicei râde de tine, comentând în timpul fiecărei ore despre cum lucrezi tu;

8) Tatăl tău vrea să mergi cu familia în week-end într-o mică vacanţă, dar tu ai vrea să mergi la ziua de naştere a unui coleg;

Program de activităţiConsiliere de grup – clasele IX-XII

ACTIVITATEA 1:imaginea de sine

Obiective: sa se defineasca tremenul de imagine de sine Sa raporteze termenul de imagine de sine la ei insisi Sa descrie factorii care influenteaza imaginea lor de sine

Materiale:foi de flip chart, markere

Procedura:

Elevilor li se va cere sa explice termenul de imagine de sine si impactul pe care il are in viata fiecaruia dintre ei.Elevii se vor imparti in 2 grupe fiecare grupa primind o sarcina de lucru.

1. ce inseamna sa fii o persoana fericita2. cum influenteaza reletia cu familia , prietenii, colegii ,profesorii imaginea de

sine a fiecaruia?3. ce fel de lucruri va influenteaza imaginea de sine?4. prezentati modalitatile prin care oamenii ar putea sa-si imbunatateasca

imaginea de sine.

Intrebari pentru dezbatere:

Concepte cheie Pentru coordonator:

ANEXE

PROIECT DE ACTIVITATE

TEMA : Spune NU violentei

Grup ţintă: clasa a XI a DTipul activitatii : dezbatereDurata :60 minScopul 

Prevenirea şi combaterea agresivităţii si violenţei in randul tinerilor.

Obiective urmarite:La finalul activitatii elevii vor fi capabili sa:

inteleaga si sa explice notiunile de agresivitate si violenta;

sa identifice formele violenţe sa identifice cauzele violentei; modalitati nonagresive de rezolvare a situaţiilor conflictuale; identificarea factorilor favorizanti sau determinati ai comportamentelor delicvente

Strategii didactice: explicatia; exercitii de comunicare; conversatia euristica; dezbaterea ;

Mijloace de prezentare:

teste fişe de lucru

Metode de evaluare:

fise de evaluare a activitatii; discutii finale.

Metode de lucru:

1. Propunerea regululor de discutie Exemplu de reguli:a)Fiecare membru al grupului va manifesta respect fata de ceilalti membri ai grupuluib)Fiecare membru al grupului va fi sincer ,deschis, sin u va ironiza parerile sau trairile celorlalti

2.Exercitiul numelui: Fiecare participant isi va spune numele si va adauga o calitate care incepe cu

initiala numelui sau.

3.Exercitiu - Rezistenta la presiunea grupului

Scenariul 1 Elevul Y se intalneste cu grupul lui de prieteni (X) la discoteca. Acestia ii propun

sa fure benzina din masina unui cunoscut pentru a le demonstra ca este “barbat” si ca face parte cu adevarat din grup.

Găsiţi argumente pro sau contra

Scenariul 2 In pauza, eleva Y afla de la colege (X) ca prietenul ei a fost vazut plimbandu-se

impreuna cu colega ei de banca.Colegele o sfatuiesc sa-i dea o lectie rivaleiGăsiţi argumente pro sau contra

4.Exercitiu Elevii vor reprezenta grafic profilul victimei si al agresorului.Totodata,ei vor

preciza trasaturile morale si trairile afective ale victimei, respectiv agresorului.

5. Exercitiu Identificati factorii care determina comportamentul violent.

6. Exercitiu Gasiti modalitati de cobatere a violentei.

7.Exercitiu Identificati tipurile de violenta intalnite în realitate.

8.TEST DE PERSONALITATE

Va domina nervozitatea?

Sunteti nervosi? Va este greu sa va stapaniti emotiile sau dimpotriva? Pentru a afla acest lucru raspundeti prin Da sau Nu la urmatoarele intrebari:

1. La cea mai mica neintelegere , va ,, ambalati” pentru ,, cause marunte” ? Da/Nu

2. Va pastrati in orice imprejurare calmul si stapanirea de sine?Da/Nu.3. Cand sunteti nervosi spuneti lucruri pe care apoi le regretati? Da/Nu.4. In caz de panica generala va pastrati intotdeauna calmul? Da/Nu.5. Cand trebuie sa asteptati la coada pentru plata facturilor aveti

intotdeauna rabdare iundiferent de situatie? Da/Nu.6. Gesticulati mult, sunteti precipitat in miscari? Da/Nu.7. Ati avut vreodata impulsul de a arunca obiecte sau de a lovi pe cineva?

Da/Nu.

8. Vi s-a intamplat sa ratati un examen , o competitie sportiva sau o afacere din cauza nervozitatii?Da/Nu.

9. Razbunarea este un ,, fel de mancare” care se consuma rece? Da/Nu.10. Aveti uneori ticuri nervoase? Da/Nu.

Interpretarea rezultatelorAcordati un punct daca ati raspuns cu Da la intrebarile: 1,3,6,7,8,10 si tot un punct daca ati raspuns cu Nu la intrebarile: 2,4,5,9.Faceti totalul punctelor obtinute.

10 puncte- sunteti intotdeauna victima nervilor dvs. Care va controleaza permanent comportamentul.

6-9 puncte- nervii va joaca feste , va este foarte greu sa va stapaniti emotiile.

3-5 puncte- reusiti uneori sa va stapaniti, depinde numai de situatie.

Sub 3 puncte – va stapaniti in totalitate, este foarte greu sa va enerveze cineva.

Anexa 2

STUDIU DE CAZ I

B.O. este elev în ultimul an al unei scoli de arte si meserii aflate într-un cartier periferic al orasului B., fiind în vârsta de 17 ani. Provine dintr-o familie organizata, tatal având studii superioare (potrivit declaratiilor lui B.O., este absolvent a doua facultati), iar mama este absolventa de liceu. În prezent locuieste cu sora sa mai mare, ambii frati fiind lasati de câteva luni în grija unei rude, deoarece parintii sunt plecati în Italia. Motivul plecarii din tara al parintilor este legatura acestora cu un caz de infractionalitate care a fost mediatizat de televiziune.A fost semnalat ca fiind un elev violent de catre diriginta sa, care îl considera un elev cuprobleme si cu un comportament agresiv, implicat în diverse conflicte în scoala si în afara acesteia:

Elevul B.O. este unul dintre elevii care cauzeaza în prezent cele mai mari probleme. Înspecial dupa ce parintii lui au plecat în strainatate, pur si simplu nu trece o luna fara sacauzeze un incident grav. Are mari probleme cu frecventa, el este la scoala profesionalaîn anul trei, dar profesorii au ajuns sa tolereze absenta sa de la ore pentru ca, atuncicând este prezent, acestia reusesc cu greu sa tina orele. E adevarat ca nu face problemela toate disciplinele, la mine la clasa este linistit, dar am profesori care nu-si pot impuneautoritatea în fata sa, ci chiar au suferit agresiuni din partea lui. Cel mai recent incidenteste cel în care a scuipat o doamna profesoara si a aruncat catalogul clasei pe geam.

STUDIU DE CAZ II

F. D. are 15 ani si este elev în clasa a IX-a, la un liceu din orasul C. Rezultatele lui scolare suntmediocre, desi pare a fi un copil foarte inteligent. Pâna în prezent nu a întrerupt scoala, darobisnuieste sa mai lipseasca de la ore. Provine dintr-o familie cu probleme sociale si economice,relatia dintre parinti fiind si în prezent tensionata si conflictuala. Parintii sai sunt absolventi descoala profesionala. În prezent, tatal este pensionat (pe motiv de boala) si mama sa este casnica.Este cel mai mic frate dintre cei trei copii ai familiei sale.Se autoidentifica drept un elev cu probleme de comportament, pentru care a fost sanctionat decatre scoala (pedepse considerate ca fiind întrucâtva meritate): a fost chemat la discutiiindividuale, mustrat în fata clasei, i s-a scazut nota la purtare (notele la celelalte discipline avândde asemenea de suferit), a fost amenintat cu exmatricularea.Eu sunt un pic mai dement… adica mai zvapaiat… Nu numai ca sunt (dement, zvapaiat), dareu sunt capul… Dar nu sunt Gigi-Spaima!