program de citire zilnic a sfintei scripturi i a vie ii sfin mislirea ... a 2-a dupa rusalii.pdf ·...

of 2 /2
Parohia Ortodoxă Română „Zămislirea Maicii Domnului” LA RUSTICA – ROMA, Largo Augusto Corelli, nr. 9 Pr. Ilie Ursachi, Tel. 3207037955 www.zamislireamaiciidomnului.it Programul sfintelor slujbe: Sf. M. Mc. Ioan cel Nou de la Suceava Pe 24 iunie, ortodocșii prăznuiesc Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul și Aducerea moaștelor Sfântului Ioan cel Nou la Suceava. Deși ziua de prăznuire a Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava este pe 2 iunie, există tradiția ca Sfântul Ioan cel Nou să fie cinstit în mod deosebit și în ziua în care sfintele sale moaște au fost aduse la Suceava. Menționăm că în anul 1402, în timpul lui Alexandru cel Bun, au fost aduse în Moldova moaștele Sfântului Ioan cel Nou. Ele au fost furate în anul 1686 de regele Jan Sobieski și duse în Polonia, la Zolkiew, de unde au fost readuse pe 24 iunie 1783. După Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iaşi (14 Octombrie), unul dintre sfinţii cei mai veneraţi în Moldova este Sfântul Ion cel Nou de la Suceava, ale cărui moaşte se află în ţara noastră de 600 de ani. Multe minuni s-au săvârşit la racla Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava. Una dintre cele mai cunoscute s-a petrecut la 2 iunie 1662, când Suceava era asediată de tătari. Locuitorii au vrut să se refugieze şi să ia cu ei racla sfântului, dar n-au fost capabili s-o mişte din loc, era un semn ceresc că protectorul Moldovei nu voia să-şi părăsească reşedinţa. La rugăciunile mitropolitului şi preoţilor, Dumnezeu a trimis o ploaie torenţială care a învolburat apele râului Suceava încât tătarii n-au putut să intre în cetate. Întâlnire cu toți preoții din Protopopiatul Lazio II, ora 17.00 și SF. MASLU, slujit de preoții din protopopiat, vineri 23 iunie, ora 18.30 Acatist și Sf. Liturghie, sâmbătă, 24 iunie, h 9:00 (Nașterea Sf. Proroc Ioan Botezătorul; Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava). Program de citire zilnică a Sfintei Scripturi şi a vieţii Sfinţilor Săptămâna a III-a după Rusalii: Duminică: Rm 2, 10-16; Mt 4, 18-23 - Sf. Mc. Leontie, Ipatie și Teodul. Luni: Rm 7, 1-13; Mt 9, 36-38; 10, 1-8 - Sf. Apostol Iuda, ruda Domnului. Marţi: Rm 7, 14-25; 8, 1-2; Mt 10, 9-15 - Sf. Sf. Mc. Metodie, ep. Patarelor. Miercuri: Rm 8, 2-13; Mt 10, 16-22 - Sf. Mc. Iulian din Tars și Afrodisie. Joi: Rm 8, 22-27; Mt 10, 23-31 - Sf. Ier. Grigorie Dascălul, al Țării Românești Vineri: Rm 9, 6-19; Mt 10, 32-36; 11, 1 - Sf. Mc. Agripina și cele cu dânsa. Sâmbătă: Rm 3, 28-31;4,1-3; Mt 7, 24-29;8,1-4 - Sf. Proroc Ioan Botezătorul. D Episcopia Ortodoxă Română a Italiei PAROHIA ,,ZĂMISLIREA MAICII DOMNULUIROMA - LA RUSTICA, L-go Augusto Corelli, nr. 9 An X, Nr. 20 (18 iunie 2017) n vremea aceea, pe când umbla Iisus pe lângă marea Galileii, a văzut doi fraţi: pe Simon, care după aceea a fost numit Petru, şi pe Andrei fratele acestuia, care aruncau mreaja în mare, căci erau pescari, şi le-a zis: veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni. Iar ei, lăsându-şi mrejele în clipa aceea, au mers după Dânsul. De acolo, mergând El mai departe, a văzut alţi doi fraţi: pe Iacob al lui Zevedeu şi pe Ioan, fratele lui, în corabie cu Zevedeu, tatăl lor, cârpindu-şi mrejele, şi i-a chemat. Iar ei, îndată lăsând corabia şi pe Zevedeu, tatăl lor, au mers după Dânsul. Şi a străbătut Iisus toată Galileea, învăţând în sinagogile lor şi propovăduind Evanghelia împărăţiei şi tămăduind orice boală şi orice neputinţă în popor. Duminica a II-a după Rusalii (a Sfinților Români) Matei 4, 18-23 Apostol: Romani 2, 10-16 Fraţilor, mărire, cinste şi pace oricui face binele: iudeului mai întâi, şi elinului. Căci nu este părtinire la Dumnezeu! Câţi, deci, fără lege au păcătuit, fără lege vor şi pieri; iar câţi au păcătuit în lege, prin lege vor fi judecaţi. Fiindcă nu cei ce aud legea sunt drepţi la Dumnezeu, ci cei ce împlinesc legea vor fi îndreptaţi. Căci, când păgânii, care nu au lege, din fire fac ale legii, aceştia neavând lege, îşi sunt loruşi lege. Ceea ce arată fapta legii scrisă în inimile lor, prin mărturia conştiinţei lor şi prin judecăţile lor, care îi învinovăţesc, sau îi şi apără, în ziua în care Dumnezeu va judeca, prin Iisus Hristos, după Evanghelia mea, cele ascunse ale oamenilor.

Author: others

Post on 30-Jan-2020

1 views

Category:

Documents


0 download

Embed Size (px)

TRANSCRIPT

  • Parohia Ortodoxă Română „Zămislirea Maicii Domnului”

    LA RUSTICA – ROMA, Largo Augusto Corelli, nr. 9

    Pr. Ilie Ursachi, Tel. 3207037955

    www.zamislireamaiciidomnului.it

    Programul sfintelor slujbe:

    Sf. M. Mc. Ioan cel Nou de la Suceava

    Pe 24 iunie, ortodocșii prăznuiesc Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul și Aducerea moaștelor Sfântului Ioan cel Nou la Suceava. Deși ziua de prăznuire a Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava este pe 2 iunie, există tradiția ca Sfântul Ioan cel Nou să fie cinstit în mod deosebit și în

    ziua în care sfintele sale moaște au fost aduse la Suceava. Menționăm că în anul 1402, în timpul lui Alexandru cel Bun, au fost aduse în Moldova moaștele Sfântului Ioan cel Nou. Ele au fost furate în anul 1686 de regele Jan Sobieski și duse în Polonia, la Zolkiew, de unde au fost readuse pe 24 iunie 1783. După Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iaşi (14 Octombrie), unul dintre sfinţii cei mai veneraţi în Moldova este Sfântul Ion cel Nou de la Suceava, ale cărui moaşte se află în ţara noastră de 600 de ani. Multe minuni s-au săvârşit la racla Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava. Una dintre cele mai cunoscute s-a petrecut la 2 iunie 1662, când Suceava era asediată de tătari. Locuitorii au vrut să se refugieze şi să ia cu ei racla sfântului, dar n-au fost capabili s-o mişte din loc, era un semn ceresc că protectorul Moldovei nu voia să-şi părăsească reşedinţa. La rugăciunile mitropolitului şi preoţilor, Dumnezeu a trimis o ploaie torenţială care a învolburat apele râului Suceava încât tătarii n-au putut să intre în cetate.

    Întâlnire cu toți preoții din Protopopiatul Lazio II, ora 17.00 și SF. MASLU, slujit de preoții din protopopiat, vineri 23 iunie, ora 18.30 Acatist și Sf. Liturghie, sâmbătă, 24 iunie, h 9:00 (Nașterea Sf. Proroc Ioan Botezătorul; Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava).

    Program de citire zilnică a Sfintei Scripturi şi a vieţii Sfinţilor

    Săptămâna a III-a după Rusalii: Duminică: Rm 2, 10-16; Mt 4, 18-23 - Sf. Mc. Leontie, Ipatie și Teodul. Luni: Rm 7, 1-13; Mt 9, 36-38; 10, 1-8 - Sf. Apostol Iuda, ruda Domnului.

    Marţi: Rm 7, 14-25; 8, 1-2; Mt 10, 9-15 - Sf. Sf. Mc. Metodie, ep. Patarelor. Miercuri: Rm 8, 2-13; Mt 10, 16-22 - Sf. Mc. Iulian din Tars și Afrodisie. Joi: Rm 8, 22-27; Mt 10, 23-31 - Sf. Ier. Grigorie Dascălul, al Țării Românești Vineri: Rm 9, 6-19; Mt 10, 32-36; 11, 1 - Sf. Mc. Agripina și cele cu dânsa. Sâmbătă: Rm 3, 28-31;4,1-3; Mt 7, 24-29;8,1-4 - Sf. Proroc Ioan Botezătorul.

    D Episcopia Ortodoxă Română a Italiei

    PAROHIA ,,ZĂMISLIREA MAICII DOMNULUI”

    ROMA - LA RUSTICA, L-go Augusto Corelli, nr. 9

    An X, Nr. 20 (18 iunie 2017)

    n vremea aceea, pe când umbla Iisus pe lângă marea Galileii, a văzut doi fraţi: pe Simon, care după aceea a fost numit Petru, şi pe Andrei fratele acestuia, care aruncau mreaja în mare, căci erau

    pescari, şi le-a zis: veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni. Iar ei, lăsându-şi mrejele în clipa aceea, au mers

    după Dânsul. De acolo, mergând El mai departe, a văzut alţi doi fraţi: pe Iacob al lui Zevedeu şi pe Ioan, fratele lui, în corabie cu Zevedeu, tatăl lor, cârpindu-şi mrejele, şi i-a chemat. Iar ei, îndată lăsând corabia şi pe Zevedeu, tatăl lor, au mers după Dânsul. Şi a străbătut Iisus toată Galileea, învăţând în sinagogile lor şi propovăduind Evanghelia împărăţiei şi tămăduind orice boală şi orice neputinţă în popor.

    Duminica a II-a după Rusalii (a Sfinților Români) Matei 4, 18-23

    Apostol: Romani 2, 10-16

    Fraţilor, mărire, cinste şi pace oricui face binele: iudeului mai întâi, şi elinului. Căci nu este părtinire la Dumnezeu! Câţi, deci, fără lege au păcătuit, fără lege vor şi pieri; iar câţi au păcătuit în lege, prin lege vor fi judecaţi. Fiindcă nu cei ce aud legea sunt drepţi la Dumnezeu, ci cei ce împlinesc legea vor fi îndreptaţi. Căci, când păgânii, care nu au lege, din fire

    fac ale legii, aceştia neavând lege, îşi sunt loruşi lege. Ceea ce arată fapta legii scrisă în inimile lor, prin mărturia conştiinţei lor şi prin judecăţile lor, care îi învinovăţesc, sau îi şi apără, în ziua în care Dumnezeu va judeca, prin Iisus Hristos, după Evanghelia mea, cele ascunse ale oamenilor.

  • Evanghelia Duminicii a doua după Rusalii relatează concis, fără multe amănunte, chemarea la apostolat, de către Iisus, a primilor Săi Ucenici.

    Evanghelistul Matei ne spune că într-o zi Iisus trecea pe lângă Marea Galileei. Și „a văzut doi frați, pe Simon cel ce se numește Petru și pe Andrei, fratele său, care aruncau mreaja în mare, că erau pescari, și le-a zis: «Veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni!» Iar ei, îndată, lăsându-și mrejele, au mers după El. De acolo, mergând mai departe, a văzut alți doi frați, pe Iacob al lui Zevedeu și pe Ioan, fratele lui, în corabie cu Zevedeu, tatăl lor, dregându-și mrejele, și i-a chemat. Iar ei, îndată, lăsându-și corabia și pe tatăl lor, au mers după El” (4, 18-22).

    Relatarea, în sine, este simplă. Nu e complicată. Dar ea ridică multe întrebări, atât legat de cronologia evenimentului, cât mai ales de psihologia atitudinii celor patru pescari care, fără să pună nici o întrebare, la simpla chemare a lui Iisus, Îi urmează imediat. Și răspunsurile la aceste întrebări se intercondiționează. De ce? Pentru că, dacă s-au întâlnit acum cu Iisus pentru prima oară, ne întrebăm, cum de Îl urmează imediat pe Străin? Iar dacă Îl urmează, atunci trebuie să-L fi cunoscut cândva, undeva, mai înainte? Logica ne spune că e greu să urmezi un străin, mai ales când el nu-ți oferă nici o perspectivă, așa cum vom vedea că a făcut „străinul” din Evanghelia acestei Duminici. Și întrebările pot continua.

    Dacă acest eveniment a fost precedat de altele asemănătoare sau nu este destul de greu de stabilit. Evanghelistul Marcu relatează și el acest episod (1, 16-20), istorisirea fiind similară celei de la Matei, dar nici el nu ne ajută mai mult în acest sens. Așadar, întrebarea care se pune este: Întâlnirea lui Iisus cu cei patru pescari este prima de acest fel? Nu i-a mai văzut Iisus niciodată și nici ei nu L-au mai întâlnit? De răspunsul la această întrebare depinde și cel legat de psihologia atitudinii lor, adică de a-L urma imediat și necondiționat, ceea ce obligă logica la un exercițiu mai puțin obișnuit: să accepte, ca fiind adevărat, faptul de a urma pe cineva fără să-l cunoști, și care te mai cheamă și în termeni metaforici. Este,

    într-adevăr, mai greu de acceptat așa ceva! Din datele Evangheliei după Ioan, se pare totuși că nu aceasta va fi fost, în ordine cronologică, prima lor întâlnire cu Iisus.

    Evangheliștii Matei și Marcu, în relatările lor, nu ne spun nimic despre vreo întâlnire anterioară cu Iisus a celor patru pescari chemați. Istorisirile lor lasă, așadar, impresia că Iisus îi cheamă la chiar prima întâlnire cu ei, fără vreo pregătire prealabilă. Și cu toate acestea, răspunsul pescarilor e prompt: Au mers după El imediat. Este adevărat că în Sfintele Evanghelii găsim cazuri de chemări spontane și de răspunsuri pozitive, la fel de spontane ca și ale celor două perechi de frați din Evanghelia acestei duminici. Putem să amintim, în acest sens, de pildă, chemarea lui Matei vameșul și răspunsul său prompt în a-L urma pe Iisus. El părăsește totul la vamă și merge după El când Acesta l-a chemat. Iată relatarea Evanghelistului: „Și trecând Iisus de acolo, a văzut un om care ședea la vamă, cu numele Matei, și i-a zis: «Vino după Mine!» Și, ridicându-se, a mers după El” (Mt. 9, 9 și urm.; vezi și Mc. 2, 14 și urm.; Lc. 5, 27-28). Vameșul Zaheu răspunde la fel de prompt la chemarea lui Iisus: Și când Iisus a ajuns la locul acela, uitându-Se în sus, a zis către el: «Zahee, grăbește-te de coboară, că astăzi în casa ta trebuie să rămân». Și el s-a grăbit și s-a coborât și L-a primit bucurându-se” (cf. Lc. 19, 5-6).

    În schimb, Evangheliștii Luca și Ioan vorbesc de anumite precedente care ar putea explica oarecum răspunsul imediat al celor patru pescari chemați. Spre exemplu, Evanghelistul Luca situează chemarea primilor Ucenici în contextul unei minuni - pescuirea minunată (Lc. 5, 1-11). De față la săvârșirea minunii erau, între alții, Petru și doi frați, Iacob și Ioan, fiii lui Zevedeu. Luca nu-l menționează pe Andrei. Aceștia s-au străduit o noapte întreagă să prindă pește. Dar fără succes. Iisus trece pe acolo și le spune să arunce mreaja în partea dreaptă a corabiei. Ei ascultă porunca și prind o mulțime mare de pești, încât umplu două corăbii. Copleșit de minune, Petru cade la picioarele lui Iisus și exclamă: „Ieși de la mine, Doamne, că sunt om păcătos!” (Lc. 5, 8). Iisus îl liniștește

    spunându-i: „Nu te teme; de acum înainte vei fi pescar de oameni” (Lc. 5, 10). Deși cuvintele lui Iisus par a viza o chemare individuală, doar a lui Petru, din versetul 11 rezultă clar că ea a fost adresată și celorlalți, Evanghelistul consemnând că „au lăsat totul și au mers după El”.

    Evanghelia după Ioan lasă și ea loc înțelegerii potrivit căreia ar mai fi existat astfel de antecedente ale întâlnirii lui Iisus cu cel puțin unii dintre cei patru pescari. Din pericopa In. 1, 35-42 vedem că Andrei era unul dintre ucenicii Sfântului Ioan Botezătorul. Într-o zi, trecând Iisus prin apropierea lor, Ioan Botezătorul exclamă: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii!” Doi dintre ucenicii lui, auzind aceste cuvinte, merg după Iisus (cf. In. 1, 36-37). Ioan Evanghelistul spune că unul dintre cei doi a fost Andrei, fratele lui Simon Petru, care, găsindu-l pe Simon, îl aduce la Iisus. Așadar, și Petru era prin preajma Botezătorului Domnului, probabil fiind și el ucenic al lui. Aceasta va fi fost, se pare, în ordine cronologică, prima întâlnire cu Iisus a celor doi frați, Petru și Andrei, și nu cea relatată de către Sfântul Matei în Evanghelia Duminicii a doua după Rusalii, numită și a „chemării primilor Ucenici”.

    Nu este exclus ca în persoana celuilalt nenumit, însoțitorul lui Andrei, să fi fost chiar Ioan Evanghelistul, fratele lui Iacob și fiu al lui Zevedeu. La o astfel de concluzie putem ajunge dacă ținem seamă de faptul că Ioan obișnuiește să-și treacă numele sub tăcere în Evanghelia sa, sau să facă aluzie la persoana sa sub sintagma „ucenicul pe care îl iubea Iisus”. Dacă această presupunere este reală, atunci este clar că au existat antecedente și cu privire la întâlnirea lui Iisus cu cel puțin unul dintre fiii lui Zevedeu, și anume cu Ioan.

    Așadar, întâlnirea lui Iisus cu cei patru pescari, pe care i-a chemat să-L urmeze, pare a nu fi prima de acest fel. L-au mai văzut, I-au mai auzit cuvântul, au mai fost pătrunși de misterul prezenței Sale irezistibile. Numai așa se explică atitudinea și decizia lor de a-L urma imediat și necondiționat. De altfel, Evanghelistul Matei ține să sublinieze promptitudinea deciziei lor, adăugând, spre deosebire de Marcu, un cuvânt aparte, un

    adverb, „îndată”: „Iar ei, îndată, lăsând mrejele lor, au mers după El” (4, 22). Așadar, Iisus copleșea cu prezența Sa, mișca totul în jurul Său cu cuvântul, chiar dacă prezența Sa era de scurtă durată. Chemarea din glasul Lui devenea irezistibilă. Era chemarea unui Dumnezeu! Iată cum ne-logica unei urmări (adică, a urma pe cineva pe care nu-l cunoști) se transformă în argument pentru rațiunea unei chemări, dar pe care rațiune numai Iisus o știa.

    Așadar, chemarea la apostolat a primilor Ucenici comportă, potrivit relatărilor Evangheliștilor, trei etape (episoade), și anume: prima întâlnire cu Iisus, așa cum o descrie Ioan (1, 35 și urm.), dar numai a câtorva dintre ei; chemarea individuală, la fel, doar a

    unora dintre ei, așa cum descriu Matei, Marcu și Luca (Mt. 4, 18-23; Mc. 1, 16-20; Lc. 5, 1-11), și alegerea solemnă a celor Doisprezece, pentru o misiune specială, eshatologică. Dacă pe aceasta din urmă Matei o relatează abia în cap. 10, 18-22, aici, în capitolul 4, în textul Evangheliei Duminicii a doua după Rusalii, el relatează cel

    de-al doilea episod, și anume chemarea individuală a primilor dintre ei, adică a două perechi de frați: Petru și Andrei, Ioan și Iacob.

    Evangheliștii au relatat episodul chemării primilor Ucenici nu cu scopul de a face istorie, ci în primul rând pentru semnificația lui tipică sau simbolică. Același fiind „ieri și azi, și în veac” (Evr. 13, 8), Iisus cheamă și azi, cu aceeași putere în cuvânt, pe orice om să-I devină ucenic.

    Chemarea lui Dumnezeu la ucenicie este adresată tuturor, deopotrivă: mari și mici, tineri și vârstnici, bogați sau săraci, învățați sau neînvățați. Important este să o auzim și să o percepem.

    Să știți că chemarea lui Dumnezeu este de multe feluri și cu multe intenții sau planuri dumnezeiești. Uneori Dumnezeu cheamă la Sine pe toți, global, când zice: „Întoarceți-vă către Mine și veți fi mântuiți, voi cei ce locuiți cele mai îndepărtate meleaguri ale pământului. Eu sunt Dumnezeu tare și nu este altul ca Mine” (Is. 45, 22). În alte locuri, vedem cum Dumnezeu îi cheamă în mod deosebit pe cei păcătoși: „N-am venit să chem pe cei drepți, ci pe cei păcătoși la pocăință” (fragment, Ziarul Lumina)