Prescripția extinctivă

Prescripția extinctivă reprezintă mijlocul de stingere a dreptului material la acțiune neexercitat în termenul stabilit de lege.

Funcțiile prescripției extinctive

Funcția preventivă exprimă ideea că perspectivă stingerii dreptului material la acțiune ca urmare a împlinirii termenului de prescripție extinctivă prevăzut de lege stimulează titularii de drepturi civile subiective să fie activi și să valorifice drepturile lor în timp util, cel mai târziu până la împlinirea termenului de prescripție extinctivă, fiindcă altfel pierd posibilitatea obținerii ajutorului dat de către stat în vederea realizării dreptului lor.

Funcția sancționatoare nu operează imediat, cu numai în subsidiar, atunci când funcția preventivă nu și-a atins scopul.

Funcția de consolidare a raporturilor juridice civile constă în aceea că, dacă titularul dreptului subiectiv nici după împlinirea termenului nu își valorifică dreptul împotrivă debitorului său, acesta din urmă se găsește într-o incertitudine asupra stabilității raportului juridic în care se află cu creditorul său. Dacă, însă, debitorul știe că creditorul său nu mai poate obține concursul instanței judecătorești pentru a fi silit la executarea obligației sale, această situație determină clarificarea raporturilor juridice dintre ei.

Funcția de înlăturare a dificultăților privind administrarea probelor se realizează prin acea ca, în situația în care acțiunea în justiție s-ar putea introduce oricând cu sorți de izbândă, adică apărarea drepturilor subiectiv civile nu ar fi limitată în timp, instanțele de judecată ar putea întâmpina uneori mari dificultăți în stabilirea adevărului obiectiv.

1

Delimitarea prescripției extinctive față de alte instituții de drept civil

Prescripția extinctivă și prescripția achizitivăSpre deosebire de prescripția extinctivă care este un mod de stingere a unui drept material

la acțiune, prescripția achizitivă, denumită si uzucapiune, este un mod de dobândire a dreptului de proprietate sau a altui drept real asupra unui anumit bun prin posedarea lui neîntreruptă într-un interval de timp stabilit de lege.

Principalele asemănări dintre prescripția extinctivă si uzucapiune sunt următoarele:- ambele se înfățișează ca sancțiuni de drept civil;

- ambele presupun termene;

- există reguli comune privind calculul termenului ( art.2551-2556) ;

- dispozițiile legale care reglementează uzucapiunea se completează in mod corespunzător cu cele privitoare la prescripția extinctivă , astfel cum stabilește articolul 934 din noul Cod civil.

Cele mai semnificative deosebiri dintre prescripția extinctivă si uzucapiune vizează următoarele aspecte: - prescripția extinctivă stinge dreptul civil la acțiune în sens material, în vreme ce

uzucapiunea conduce la dobândirea unui drept real principal;- termenele de prescripție extinctivă sunt mai scurte și mai numeroase;

- repunerea în termen se aplică numai în cazul prescripției extinctive.

2

Prescripția extinctivă si decăderea Decăderea este acea sancțiune de drept civil ce constă în stingerea dreptului subiectiv

neexercitat în termenul stabilit de lege sau de părți.Decăderea se aseamănă cu prescripția extinctivă deoarece ambele instituții sunt sancțiuni

de drept civil, au efect extinctiv și presupun termene.Principalele deosebiri dintre prescripția extinctivă și decădere sunt următoarele:

- prescripția extinctivă stinge numai dreptul la acțiune în sens material, pe când decăderea stinge însuși dreptul subiectiv civil;

- instanța nu poate sa invoce din oficiu prescripția extinctivă, în vreme ce decăderea poate fi inovată din oficiu dacă termenul de decădere este de ordine publică;

3

Prescripția extinctivă si termenul extinctivTermenul extinctiv este acel termen care amână, până la împlinirea lui, stingerea

exercițiului dreptului subiectiv civil și a executării obligației corelative.Asemănările dintre prescripția extinctivă și termenul extinctiv sunt următoarele:

- ambele presupun un efect extinctiv;- ambele pot fi modificate prin acordul părților;- calculul termenului se face după aceleași reguli;

Principalele deosebiri dintre prescripția extinctivă și termenul extinctiv sunt următoarele:- prescripția extinctivă este un mod de înlăturare a răspunderii civile, pe când termenul

extinctiv este o modalitate a actului juridic civil;- ca efecte juridice, prescripția extinctivă stinge dreptul material la acțiune, pe când termenul

extinctiv marchează stingerea dreptului subiectiv civil și a obligației corelative.

4

Domeniul de aplicare a prescripției extinctive în dreptul civil

Prin domeniul de aplicare a prescripției extinctive se înțelege sfera drepturilor subiective ale căror acțiuni cad sub incidența prescripției extinctive.

Principiul aplicării prescripției extinctive în domeniul drepturilor de creanță

În principiu, drepturile de creanță, indiferent de izvorul lor (acte juridice, fapte juridice licite, fapte juridice ilicite), sunt supuse prescripției extinctive.

Această regulă rezultă din articolul 2501 aliniatul 1 din noul Cod civil potrivit căruia drepturile la acțiune având un obiect patrimonial sunt supuse prescripției extinctive, afară de cazul în care prin lege s-ar dispune altfel.

Excepții de la principiul aplicării prescripției extinctive în domeniul drepturilor de creanță

De la acest principiu pot exista și excepții. De exemplu, potrivit articolului 2237 din noul Cod civil drepturile asiguraților asupra sumelor rezultând din rezervele tehnice care se constituie la asigurările de viață pentru obligații de plată scadente în viitor nu sunt supuse prescripției.

5

Principiul prescriptibilității drepturilor reale

În aplicarea articolului 2501 aliniatul 1 din noul Cod civil ar rezulta că și drepturile reale principale sunt supuse prescripției extinctive, dacă legea nu dispune altfel.Următoarele acțiuni reale sunt supuse prescripției:- acțiunea în revendicare imobiliară în cazurile prevăzute de articolul 572 și de articolul 520

din noul Cod civil, în ambele situații cu excepția cazului când imobilul revendicat este proprietate publică;

- acțiunea în revendicarea animalelor domestice rătăcite pe terenul altuia (art. 576 alin.1);- acțiunea confesorie prin care se urmărește apărarea dreptului de uzufruct (art.746 alin.1 lit.

e), a dreptului de uz sau de abitație (art. 754) și a dreptului de servitute (art.770 alin.1 lit. f);- acțiunea în apărarea dreptului de administrare (art.870), a dreptului de concesiune (art.873) și

a dreptului de folosință cu titlu gratuit (art.875).

Excepții de la principiul prescriptibilității drepturilor reale

De la acest principiul pot exista excepții, ca de exemplu:- acțiunea în revendicare (imobiliară sau mobiliară) întemeiată pe dreptul proprietate privată,

afară de cazul în care prin lege se dispune în mod expres altfel (art.563 alin. 2);- acțiunea de partaj, adică acțiunea prin care se cere împărțirea bunurilor aflate în proprietate

comună (art.669);- acțiunea negatorie ( art.564);- acțiunea confesorie prin care se urmărește apărarea unui drept de superficie (art. 696);- acțiunea în grănițuire;- petiția de ereditate (art.1130).

6

Principiul imprescriptibilității drepturilor nepatrimoniale

Prin acest principiu se desemnează acea regulă de drept potrivit căreia protecția drepturilor nepatrimoniale, pe calea acțiunii în justiție, nu este limitată în timp, putându-se obține oricând.

Principiul imprescriptibilității drepturilor nepatrimoniale este consacrat expres de articolul 2502 aliniatul 2 punct 1, care admite și excepții pentru care trebuie să existe dispoziția legală expresă.

Acest principiu este justificat de caracterul perpetuu al drepturilor nepatrimoniale și de împrejurarea că astfel de drepturi sunt inseparabile de persoana fizică sau juridică.

Următoarele acțiuni sunt imprescriptibile extinctiv:- acțiunea în contestarea existenței împrejurărilor care să facă aplicabilă prezumția de

paternitate (art.434);- acțiunea în contestarea recunoașterii voluntare de maternitate sau de paternitate (art.420);- acțiunea în contestarea filiației atunci când filiația rezultă din certificatul de naștere fără a

exista o folosință a stării civile conformă cu acest certificat (art.421);- acțiunea în stabilirea filiației față de mamă (art.423 alin.4);- acțiunea în stabilirea paternității introdusă în timpul vieții copilului (art.427 alin.1);- acțiunea în tăgada paternității introdusă de către copil (art. 433 alin 2);- acțiunea în tăgada paternității introdusă de cel care se pretinde tată biologic (art. 432 alin.2);- acțiunea prin care se solicită înregistrarea tardivă a nașterii, acțiunea prin care se solicită

desființarea, modificarea sau completarea unui act de stare civilă etc.

Excepții de la principiul imprescriptibilității drepturilor nepatrimoniale

Următoarele acțiuni, deși au un obiect nepatrimonial, sunt, totuși, prescriptibile extinctiv:- acțiunea în nulitatea relativă a unui act juridic civil nepatrimonial (art.1249 alin.2);- acțiunea în nulitatea relativă a căsătoriei (art. 301 alin.1);- acțiunea în nulitatea relativă a recunoașterii copilului (art. 419 alin. 2);- acțiunea în tăgăduirea paternității atunci când este introdusă de soțul mamei sau moștenitorii

acestuia (art.430);- acțiunea în tăgăduirea paternității atunci când este introdusă de mamă sau moștenitorii

acesteia (art. 431);- acțiunea în tăgăduirea paternității atunci când este introdusă de moștenitorii tatălui biologic

(art. 432 alin.2);- acțiunea în stabilirea filiației față de mamă, atunci când este pornită după decesul copilului

de către moștenitorii acestuia (art.423 alin.5);- acțiunea în stabilirea paternității, atunci când este pornită după decesul copilului de către

moștenitorii acestuia (art. 427 alin.2 și art.423 alin.5).

7

Termenele de prescripție extinctivă

Prin termen de prescripție extinctivă înțelegem intervalul de timp, stabilit de lege, înăuntrul căruia poate fi exercitat, cu sorți de izbândă, dreptul la acțiune ori dreptul de a cere executarea silită.

Termenul de prescripție extinctivă are un caracter mixt, el fiind stabilit de lege, însă legea oferă posibilitatea părților să stabilească și alte termene de prescripție în baza acordului de voință.

Termenul general de prescripție extinctivă

Prin termen general de prescripție extinctivă înțelegem acel termen care se aplică practic ori de câte ori nu își găsește aplicație un termen special de prescripție extinctivă într-un caz dat sau părțile nu au convenit un alt termen.Potrivit articolului 2517 din noul Cod civil, termenul de prescripție extinctivă este de 3 ani, dacă legea nu prevede alt termen.

Acest termen se aplică tuturor acțiunilor personale prin care se valorifică drepturi de creanță, cu excepția cazurilor în care există termene speciale de prescripție sau părțile au convenit alt termen, indiferent de izvorul concret al raportului juridic obligațional(act juridic sau fapt juridic licit sau ilicit), inclusiv în cazul pretențiilor patrimoniale care însoțesc o acțiune, indiferent dacă aceasta din urmă este sau nu prescriptibilă extinctiv, în măsura în care acțiunea prin care se valorifică asemenea pretenții are caracterul unei acțiuni patrimoniale și personale.

Acest termen general de prescripție extinctivă este aplicabil și acțiunilor nepatrimoniale prescriptibile extinctiv pentru care legea nu stabilește un termen special de prescripție extinctivă, cum este cazul acțiunii în nulitatea relativă a recunoașterii copilului (art.419 alin.2).

8

Termenele speciale de prescripție extinctivă

Atât în Codul civil, cât și în alte acte normative, sunt instituite o serie de termene speciale de prescripție extinctivă.Codul civil stabilește, spre exemplu, următoarele termene speciale de prescripție extinctivă:

- termenul de 10 ani, aplicabil dreptului la acțiune privitor la drepturile reale care nu sunt declarate prin lege imprescriptibile ori nu sunt supuse altui termen de prescripție (art.2518 punct 1);

- termenul de 10 ani, aplicabil dreptului la acțiune privitor la repararea prejudiciului moral sau material cauzat unei persoane prin tortură ori acte de barbarie sau, după caz, a celui cauzat prin violență ori agresiuni sexuale comise contra unui minor sau asupra unei persoane aflate în imposibilitatea de a se apăra ori de a-și exprima voința (art.2518 punct 2);

- termenul de 10 ani, aplicabil dreptului la acțiune privitor la repararea prejudiciului adus mediului înconjurător (art.2518 punct 3);

- termenul de 2 ani, aplicabil dreptului la acțiune întemeiat pe un raport de asigurare sau reasigurare (art. 2519 alin.1);

- termenul de 2 ani, aplicabil dreptului la acțiune privitor la plata remunerației cuvenite intermediarilor pentru serviciile prestate în baza contractului de intermediere (art.2519 alin.2);

- termenul de 1 an, aplicabil dreptului la acțiune în următoarele cazuri prevăzute de articolul 2520 aliniatul 1 din noul Cod civil:1. profesioniștilor din alimentația publică sau hotelieră, pentru serviciile care le

prestează;2. profesorilor, institutorilor, maeștrilor și artiștilor, pentru lecțiile date cu ora, cu ziua

sau cu luna;3. medicilor, moașelor, asistentelor și farmaciștilor, pentru vizite, operații sau

medicamente;4. vânzătorilor cu amănuntul, pentru plate mărfurilor vândute și a furniturilor livrate;5. meșteșugarilor și artizanilor, pentru plata muncii lor;6. avocaților, împotriva clienților, pentru plata onorariilor și cheltuielilor.7. notarilor publici și executorilor judecătorești, în ceea ce privește plata sumelor ce le

sunt datoare pentru actele funcției lor.8. inginerilor, arhitecților, geodezilor, contabililor și altor liber-profesioniști, pentru plata

sumelor ce le se cuvin.- termenul de 1 an, aplicabil dreptului la acțiune privitor la restituirea sumelor încasate din

vânzarea biletelor pentru un spectacol care nu a mai avut loc (art.2521 alin.1);- termenul de 1 an, aplicabil dreptului la acțiunea izvorâtă dintr-un contract de transport de

bunuri terestru, aerian sau pe apă, îndreptată împotriva transportatorului (art.2521 alin.2).

9

Cursul prescripției extinctive

Potrivit articolului 2523 din noul Cod civil, prescripția extinctivă începe să curgă de la data când titularul dreptului la acțiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuie să cunoască nașterea lui.

Dreptul la acțiune în executarea obligațiilor de a da sau de a faceDacă prin lege nu se prevede altfel, în cazul obligațiilor contractuale de a da sau de a

face, prescripția începe să curgă de la data când obligația devine exigibilă și debitorul trebuia astfel să o execute (art.2524 alin.1);

În cazul în care dreptul este afectat de un termen suspensiv, prescripția începe să curgă de la împlinirea termenului sau, după caz, de la data renunțării la beneficiul termenului stabilit exclusiv în favoarea creditorului (art.2524 alin.2);

Dacă dreptul este afectat de o condiție suspensivă, prescripția începe să curgă de la data când s-a împlinit condiția (art. 2524 alin.3).

Dreptul la acțiune în restituirea prestațiilorPrescripția dreptului la acțiune în restituirea prestațiilor făcute în temeiul unui act anulat

ori desființat pentru rezoluțiune sau altă cauză de ineficacitate începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a desființat actul ori, după caz, de la data la care declarația de rezoluțiune sau reziliere a devenit irevocabilă (art. 2525), afară de cazul în care acțiunea în restituirea prestației are caracterul unei acțiuni reale imprescriptibile extinctiv.

Pentru ipoteza nulităților amiabile, prescripția acțiunii în restituire începe să curgă de la data acordului părților prin care acestea au constatat sau declarat nulitatea.

Dreptul la acțiune în executarea prestațiilor succesiveCând este vorba de prestații succesive, prescripția dreptul la acțiune începe să curgă de la

data la care fiecare prestație este exigibilă, iar dacă prestațiile alcătuiesc un tot unitar, de la data la care ultima prestație devine exigibilă (art.2526).

Dreptul la acțiune în materia asigurărilorÎn materia asigurărilor prescripția începe să curgă de la expirarea termenelor prevăzute de

lege ori stabilite de părți pentru plata primei de asigurare, respectiv pentru plata indemnizației sau, după caz, a despăgubirilor datorate de asigurator (art.2527).

Dreptul la acțiune în repararea pagubei cauzate printr-o faptă ilicităDreptul la acțiune începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să

cunoască atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea. Această regulă se aplică, în mod corespunzător, și în cazul acțiunii în restituire întemeiate pe îmbogățirea fără justă cauză, plata nedatorată sau gestiunea de afaceri (art. 2528).

10

Dreptul la acțiune în anularea actului juridicPotrivit articolului 2529 aliniatul 1 din noul Cod civil, prescripția dreptului la acțiune în

anularea unui act juridic începe să curgă:a) în caz de violentă, din ziua când aceasta a încetatb) în cazul dolului, din ziua când a fost descoperitc) în caz de eroare ori în celelalte cazuri de anulare, din ziua când cel îndreptățit, reprezentantul

său legal ori cel chemat de lege să îi cuviințele sau să îi autorizeze actele a cunoscut cauza anulării, însă nu mai târziu de împlinirea a 18 luni din ziua încheierii actului juridic.Termenul de 18 luni stabilit de articolul 2529 aliniatul 1 litera c din noul Cod civil nu este un

termen de prescripție extinctivă sau un termen limită până la care trebuie declanșată acțiunea, ci are funcția de a marca momentul de la care începe să curgă prescripția pentru ipoteza în care cauza de nulitate relativă nu a fost cunoscută înăuntrul acestor 18 luni.

Articolul 2528 aliniatul 2 din noul Cod civil prevede că, în cazurile în care nulitatea relativă poate fi invocată de o terță persoană, prescripția începe să curgă, dacă prin lege nu se dispune altfel, de la data când terțul a cunoscut existența cauzei de nulitate. Evident că în această ipostază nu își mai găsește aplicare termenul de 18 luni la care se referă articolul 2529 aliniatul 1 din noul Cod civil.

Dreptul la acțiune în răspundere pentru vicii Articolul 2530 aliniatul 1 din noul Cod civil dispune că, dacă prin lege nu se prevede altfel,

prescripția dreptului la acțiune izvorât din transmiterea unor bunuri sau executarea unor lucrări, cu vicii aparente, în cazurile în care legea sau contractul obligă la garanție și pentru asemenea vicii, începe să curgă de la data predării sau recepției finale a bunului ori a lucrării sau, după caz, de la data împlinirii termenului prevăzut de lege ori stabilit prin procesul-verbal de constatare a viciilor, pentru înlăturarea de către debitor a viciilor constatate.

Dreptul la acțiune în răspundere pentru vicii ascunsePotrivit articolului 2531 aliniatul 1 din noul Cod civil, dacă prin lege nu se prevedere altfel,

prescripția dreptului la acțiune pentru viciile ascunse începe să curgă:- în cazul unui bun transmis sau al unei lucrări executate, alta decât o construcție, de la

împlinirea unui an de la data predării ori recepției finale a bunului sau a lucrării, în afara cazului în care viciul a fost descoperit mai înainte, când prescripția va începe să curgă de la data descoperirii.

- În cazul unui construcții, de la împlinirea a 3 ani de la data predării sau recepției finale a construcției, afară numai dacă viciul a fost descoperit mai înainte, când prescripția va începe să curgă de la data descoperirii.

În articolul 2531 aliniatul 4 din noul Cod civil rezultă în mod expres că viciile trebuie întotdeauna să se ivească înăuntrul termenelor de garanție.Termenele de garanție prevăzute de articolul 2531 din noul Cod civil au însă caracter

subsidiar și general, în sensul că expirarea lor marchează momentul la care cel mai târziu poate începe să curge prescripția extinctivă numai dacă, în cazul concret, nu își găsește aplicare un termen special de garanție, indiferent că acesta ar fi legal sau convențional (art. 2531 alin.5).

11

Suspendarea prescripției extinctive

Prin suspendarea prescripției extinctive se înțelege acea modificare a cursului acesteia ce constă în oprirea de drept a curgerii termenului de prescripție, pe timpul cât durează situațiile care îl pun pe titularul dreptului la acțiune în imposibilitatea de a acționa.

Cauzele de suspendare

Cauzele generale de suspendarePotrivit articolului 2532 din noul Cod civil, prescripția nu începe să curgă, iar, dacă a început

să curgă, prescripția se suspendă:- Între soți, cât timp durează căsătoria și nu sunt separați în fapt;- Între părinți, tutore sau curator și cei lipsiți de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de

exercițiu restrânsă ori între curatori și cei pe care îi reprezintă, cât timp durează ocrotirea și socotelile nu au fost date și aprobate;

- Între orice persoană care, în temeiul legii, al unei hotărâri judecătorești sau al unui act juridic, administrează bunurile altora și cei ale căror bunuri sunt astfel administrate, cât timp administrarea nu a încetat și socotelile nu au fost date și aprobate;

- În cazul celui lipsit de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă, cât timp nu are reprezentant sau ocrotitor legal, în afară de cazurile în care există o dispoziție legală contrară;

- Cât timp debitorul, în mod deliberat, ascunde creditorului existența datoriei sau exigibilitatea acesteia;

- Pe întreagă durată a negocierilor purtate în scopul rezolvării pe cale amiabilă a neînțelegerilor dintre părți, însă numai dacă acestea au fost ținute în ultimele 6 luni înainte de expirarea termenului de prescripție;

- În cazul în care cel îndreptățit la acțiune trebuie sau poate, potrivit legii ori contractului, să folosească o anumită procedură prealabilă, cum sunt reclamația administrativă, încercarea de împăcare sau altele asemenea, cât timp nu a cunoscut și nici nu trebuia să cunoască rezultatul acelei proceduri, însă nu mai mult de 3 luni de la declanșarea procedurii, dacă prin lege sau contract nu s-a stabilit un alt termen;

- În cazul în care titularul dreptului sau cel care l-a încălcat face parte din forțele armate ale României, cât timp acestea se află în stare de mobilizare sau de război. Sunt avute în vedere și persoanele civile care se găsesc în forțele armate pentru rațiuni de serviciu impuse de necesitățile războiului;

- În cazul în care cel împotriva căruia curge sau ar urma să curgă prescripția este împiedicat de un caz de forță majoră să facă acte de întrerupere, cât timp nu a încetat această împiedicare; forța majoră, când este temporară, nu constituie o cauză de suspendare a prescripției decât dacă survine în ultime 6 luni înainte de expirarea termenului de prescripție.

12

Suspendarea prescripției în materia succesorală

Articolul 2533 din noul Cod civil instituie regulile specifice suspendării prescripției în materia succesorală. Conform acestor norme, prescripția nu curge contra:

a) Creditorilor defunctului în privința creanțelor pe care aceștia le au asupra moștenirii cât timp aceasta nu a fost acceptată de către succesibili ori, în lipsa acceptării, cât timp nu a fost numit un curator care să îi reprezinte;

b) Moștenitorilor defunctului, cât timp aceștia nu au acceptat moștenirea ori nu a fost numit un curator care să îi reprezinte;

c) Moștenitorilor, în privința creanțelor pe care aceștia le au asupra moștenirii, de la data acceptării moștenirii și până la data lichidării ei.

Efectele suspendării prescripției extinctive

Efectul generalPotrivit articolului 2534 aliniatul 1 din noul Cod civil, de la data când cauza de

suspendare a încetat, prescripția își reia cursul, socotindu-se pentru împlinirea termenului scurs înainte de suspendare.

Plecându-se de la această dispoziție legală, s-ar putea deosebi între: efectul anterior apariției cauzei de suspendare; efectul pe durata cauzei de suspendare; efectul ulterior încetării cauzei de suspendare.

Pentru perioada anterioară cauzei, suspendarea nu produce nici un efect juridic, întrucât intervalul de timp scurs între momentul la care se situează începutul cursului prescripției extinctive și data apariției cauzei de suspendare va intra în calculul termenului de prescripție extinctivă.

Pe durata cauzei de suspendare, efectul constă în oprirea cursului prescripției extinctive, deci intervalul de timp situat între momentul apariției cauzei de suspendare și momentul încetării cauzei de suspendare nu va intra în calculul termenului de prescripție extinctivă.

Ulterior cauzei de suspendare, cursul prescripției este reluat din momentul în care fusese oprit, deci la intervalul de timp scurs înainte de suspendare se va mai adăuga un interval de timp, astfel încât suma acestora să fie egală cu durata termenului de prescripție extinctivă.

Efectul specialAcest efect al suspendării cursului prescripției extinctive este prevăzut în articolul 2534

aliniatul 2 din noul Cod civil, conform căruia prescripția nu se va împlini mai înainte de expirarea unui termen de 6 luni de la data când suspendarea a încetat, cu excepția prescripțiilor de 6 luni sau mai scurte, care nu se vor împlini decât după expirarea unui termen de o lună de la încetarea suspendării.

Efectul special al suspendării cursului prescripției extinctive constă în prorogarea momentului împlinirii termenului de prescripție extinctivă în așa fel încât intervalul de timp cuprins între momentul încetării cauzei de suspendare și cel al împlinirii prescripției extinctive să

13

fie de 6 luni sau de o lună, după cum termenul de prescripție extinctivă aplicabil în speță este mai mare de 6 luni, respectiv este de 6 luni sau mai scurt.

Beneficiul și extinderea efectului suspendării

Potrivit articolului 2535 din noul Cod civil, suspendarea prescripției poate fi invocată numai de către partea care a fost împiedicată să facă acte de întrerupere, afară de cazul în care prin lege se dispune altfel.

Pentru ipoteza în care obligația corelativă dreptului supus prescripției extinctive a fost garantată de un fideiusor, articolul 2536 din noul Cod civil prevede că suspendarea prescripției față de debitorul principal ori față de fideiusor produce efecte în privința amândurora.

Cât privește obligațiile indivizibile, indiferent că ar fi vorba de o indivizibilitate activă sau pasivă, suspendarea prescripției față de unul dintre creditori sau, după caz, debitori produce efecte și față de ceilalți ( art. 1433 alin. 1).

De asemenea, în cazul obligațiilor solidare, suspendarea prescripției în folosul unuia dintre creditorii solidari poate fi invocată și de către ceilalți creditori solidari ( art.1441 alin. 1), iar suspendarea prescripției față de unul dintre debitorii solidari produce efecte și față de ceilalți codebitori (art. 1449 alin. 1).

14

Întreruperea prescripției extinctive

Prin întreruperea prescripției extinctive se înțelege modificarea cursului acesteia constând în înlăturarea prescripției scurse înainte de apariția unei cauze întreruptive și începerea unei alte prescripții extinctive.

Potrivit articolului 2537 din noul Cod civil, prescripţia extinctivă se întrerupe:

1. printr-un act voluntar de executare sau prin recunoaşterea, în orice alt mod, a dreptului a cărui acţiune se prescrie, făcută de către cel în folosul căruia curge prescripţia;

2. prin introducerea unei cereri de chemare în judecată sau de arbitrare, prin înscrierea creanţei la masa credală în cadrul procedurii insolvenţei, prin depunerea cererii de intervenţie în cadrul urmăririi silite pornite de alţi creditori ori prin invocarea, pe cale de excepţie, a dreptului a cărui acţiune se prescrie;

3. prin constituirea ca parte civilă pe parcursul urmăririi penale sau în faţa instanţei de judecată până la începerea cercetării judecătoreşti; în cazul în care despăgubirile se acordă, potrivit legii, din oficiu, începerea urmăririi penale întrerupe cursul prescripţiei, chiar dacă nu a avut loc constituirea ca parte civilă;

4. prin orice act prin care cel în folosul căruia curge prescripţia este pus în întârziere;5. în alte cazuri prevăzute de lege.

15

Efectele întreruperii

Din articolul 2541 aliniatul 1 şi 2 din noul Cod civil, rezultă că întreruperea cursului prescripţiei extinctive produce următoarele efecte:

- ştergerea prescripţiei extinctive începute înainte de apariţia cauzei de întrerupere; - începerea, după întrerupere, a cursului unei noi prescripţii extinctive.

Felul (natura) noii prescripţii extinctive care începe să curgă după ce a operat întreruperea se determină în raport de cauza de întrerupere a prescripţiei extinctive.

Astfel, dacă întreruperea s-a produs ca urmare a recunoaşterii, va începe să curgă o prescripţie extinctivă de acelaşi fel cu cea înlăturată (art. 2541 alin. 3), deci tot o prescripţie extinctivă a dreptului material la acţiune.

În cazul întreruperii ca urmare a introducerii cererii de chemare în judecată sau de arbitrare (admisă prin hotărâre definitivă), noua prescripţie extinctivă va avea un alt obiect, anume prescripţia extinctivă a dreptului de a obţine executarea silită, această din urmă prescripţie începând să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii de admitere a cererii (art. 2541 alin. 4).

Dacă întreruperea rezultă din intervenţia făcută în procedura insolvenţei sau a urmăririi silite, va începe să curgă o prescripţie extinctivă de acelaşi fel de ia data la care există din nou posibilitatea legală de valorificare a creanţei rămase neacoperite (art. 2541 alin.5).

În cazul în care prescripţia a fost întreruptă, potrivit art. 2537 pct. 3, întreruperea operează până la comunicarea ordonanţei de clasare, a ordonanţei de suspendare a urmăririi penale ori a hotărârii de suspendare a judecăţii sau până la pronunţarea hotărârii definitive a instanţei penale; dacă repararea pagubei se acordă, potrivit legii, din oficiu, întreruperea operează până la data când cel împotriva căruia a început să curgă prescripţia a cunoscut sau trebuia să cunoască hotărârea definitivă a instanţei penale prin care ar fi trebuit să se stabilească despăgubirea (art. 2541 alin. 5), în ambele ipoteze începând să curgă tot o prescripţie a dreptului material la acţiune, afară de ipoteza în care instanţa penală a soluţionat latura civilă, când noua prescripţie care va începe va avea ca obiect dreptul de a obţine executarea silită.

16

Beneficiul şi extinderea efectului întreruptiv

Potrivit art. 2542 aliniatul 1din noul Cod civil, efectele întreruperii prescripţiei profită celui de la care emană actul întreruptiv şi nu pot fi opuse decât celui împotriva căruia a fost îndreptat un asemenea act, afară de cazul în care prin lege se dispune altfel.

Pentru situaţia în care prescripţia a fost întreruptă prin recunoaşterea dreptului de către cel în folosul căruia curgea, aliniatul 2 al aceluiaşi articol dispune că efectele întreruperii profită celui împotriva căruia a curs şi nu pot fi opuse decât autorului recunoaşterii.

Pentru ipoteza în care obligaţia corelativă dreptului supus prescripţiei extinctive a fost garantată de un fideiusor, articolul 2543 din noul Cod civil prevede că întreruperea prescripţiei împotriva debitorului principal sau contra fideiusorului produce efecte în privinţa amândurora.

Cât priveşte obligaţiile indivizibile, indiferent că ar fi vorba de o indivizibilitate activă sau pasivă, întreruperea prescripţiei în privinţa unuia dintre creditori sau debitori produce efecte şi faţă de ceilalţi (art. 1433 alin. 2).

În cazul obligaţiilor solidare, întreruperea prescripţiei în privinţa unuia dintre creditorii solidari profită tuturor creditorilor solidari (art. 1441 alin. 2 ), iar întreruperea prescripţiei faţă de unul dintre debitorii solidari produce efecte şi faţă de ceilalţi codebitori (art. 1449 alin.1).

Însă, întreruperea prescripţiei faţă de un moştenitor al debitorului solidar nu produce efecte faţă de ceilalţi codebitori decât pentru partea acelui moştenitor, chiar dacă este vorba despre o creanţă ipotecară (art. 1449 alin. 2 ).

17

Repunerea în termenul de prescripţie extinctivă

Repunerea în termenul de prescripţie extinctivă este consacrată, cu caracter general, de art. 2522 aliniatul 1 din Cod civil, potrivit căruia „cel care, din motive temeinice, nu şi-a exercitat în termen dreptul la acţiune supus prescripţiei poate cere organului de jurisdicţie competent repunerea în termen şi judecarea cauzei”.

Repunerea în termenul de prescripţie extinctivă poate fi definită ca beneficiul recunoscut de lege titularilor drepturilor subiective, în condiţiile anume prevăzute, în temeiul căruia aceştia îşi pot valorifica drepturile chiar dacă termenul de prescripţie extinctivă s-a împlinit.

Trebuie însă reţinut că repunerea în termenul de prescripţie extinctivă este o măsură excepţională.

Domeniul repunerii în termenul de prescripţie extinctivă

Domeniul repunerii în termenul de prescripţie extinctivă începe unde încetează culpa şi încetează unde începe forţa majoră.

În jurisprudenţa corespunzătoare reglementării anterioare au fost considerate drept cauze care ar justifica repunerea în termenul de prescripţie extinctivă:

- spitalizarea îndelungată sau repetată a mamei împreună cu copilul în numele căruia urma să introducă acţiunea; - părăsirea minorului de către reprezentantul legal; - cunoaşterea unor fapte stabilite de organul de urmărire penală numai după împlinirea termenului de prescripţie extinctivă etc.

În schimb, au fost apreciate drept cauze care nu justifică repunerea în termenul de prescripţie extinctivă:

- eroarea de drept invocată de titularul dreptului subiectiv. ( în actuala reglementare, soluţia trebuie nuanţată, luând în considerare şi soluţia dată de articolul 1208 aliniatul 2 din Cod civil în ceea ce priveşte eroarea de drept ca viciu de consimţământ, deoarece raţiunile sunt aceleaşi) - absenţa ori aglomerarea cu probleme a conducătorului persoanei juridice sau a juristului acesteia, boala juristului; - nesocotirea unor cerinţe legale etc.

18

Termenul pentru repunerea în termenul de prescripţie extinctivă

Articolul 2522 aliniatul 2 din noul Cod civil stabileşte atât durata termenului de repunere în termenul de prescripţie extinctivă, cât şi începutul acestui termen, dispunând că „repunerea în termen nu poate fi dispusă decât dacă partea şi-a exercitat dreptul la acţiune înainte de împlinirea unui termen de 30 de zile, socotit din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care au justificat depăşirea termenului de prescripţie”.

Efectul repunerii în termenul de prescripţie extinctivă

Efectul repunerii în termenul de prescripţie extinctivă constă, în esenţă, în socotirea prescripţiei extinctive ca neîmplinită, deşi termenul de prescripţie extinctivă a expirat. în alte cuvinte, prin repunerea în termenul de prescripţie extinctivă este anihilat efectul extinctiv al prescripţiei, organul de jurisdicţie având astfel posibilitatea să treacă la soluţionarea pricinii pe fond.

Soluţionarea cererii de repunere în termenul de prescripţie extinctivă este de competenţa organului de jurisdicţie competent să rezolve pricina care are ca obiect protecţia judiciară a dreptului subiectiv respectiv. Mai precizăm că, în actuala reglementare, repunerea în termenul de prescripţie extinctivă nu mai poate fi dispusă din oficiu de către organul de jurisdicţie, ci trebuie solicitată de titularul dreptului la acţiune supus prescripţiei.

19

Împlinirea prescripţiei extinctive

Stabilirea momentului la care se împlineşte prescripţia extinctivă implică un calcul, care presupune cunoaşterea următoarelor elemente: - termenul de prescripţie extinctivă aplicabil în speţă;- data la care începe să curgă acest termen;- dacă a intervenit sau nu vreo cauză de suspendare sau de întrerupere a prescripţiei

extinctive; - regulile în funcţie de care se determină momentul la care se împlineşte prescripţia

extinctivă.Regulile în funcţie de care se determină momentul împlinirii termenelor de prescripţie

extinctivă sunt prevăzute de articolele 2551-2556 din noul Cod civil, cu precizarea că acestea se aplică oricărui termen, indiferent de natura şi izvorul lui, iar nu numai termenelor de prescripţie extinctivă.

Cât priveşte modul de calcul al duratei termenului, trebuie deosebit după cum termenul este stabilit pe ani, luni sau săptămâni, pe zile ori pe ore.

Termenul stabilit pe săptămâni, luni sau ani se împlineşte în ziua corespunzătoare din ultima săptămână ori lună sau din ultimul an. Dacă ultima lună nu are o zi corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă, termenul se împlineşte în ultima zi a acestei luni. Mijlocul lunii se socoteşte a cincisprezecea zi. Dacă termenul este stabilit pe o lună şi jumătate sau pe mai multe luni şi jumătate, cele 15 zile se vor socoti la sfârşitul termenului (art. 2552 ).

În cazul termenului stabilit pe zile, nu se iau în calcul prima şi ultima zi a termenului. Termenul se va împlini la ora 24,00 a ultimei zile. Dacă, însă, este vorba de un act ce trebuie îndeplinit într-un loc de muncă, termenul se va împlini la ora la care încetează programul normal de lucru (art. 2553 alin. 1 și 3).

În cazul termenului stabilit pe ore, articolului 2555 din Cod civil prevede că nu se iau în calcul prima şi ultima oră a termenului.

Potrivit articolului 2554 din Cod civil, dacă ultima zi a termenului este o zi nelucrătoare, termenul se consideră împlinit la sfârşitul primei zile lucrătoare care îi urmează. Această dispoziţie se aplică nu numai în cazul termenului stabilit pe zile, ci şi în cazul termenului stabilit pe săptămâni, luni sau ani.

Aşadar, termenul de prescripţie extinctivă nu s-ar putea împlini într-o zi nelucrătoare. în schimb, termenul de prescripţie poate să înceapă într-o zi nelucrătoare. De asemenea, zilele nelucrătoare din interiorul termenului vor fi luate în considerare la calculul termenului, deci nu trebuie scăzute.

20

În sfârşit, articolul 2556 din noul Cod civil dispune că actele de orice fel se socotesc făcute în termen, dacă înscrisurile care le constată au fost predate oficiului poştal sau telegrafic cel mai târziu în ultima zi a termenului, până la ora când încetează în mod obişnuit activitatea la acel oficiu, iar această dispoziţie se aplică şi în cazul prevăzut de articolul 2553 aliniat 3 din noul Cod civil.

21