Mioara Vizitiu

Derulare manuala

Poveste de suflet

Mioara Vizitiu

E seara. Soarele coboara incet de pe bolta rosiatica. A fost o zi calduroasa, iar seara aduce o racoare placuta. Se lasa linistea odata cu intunericul.

Nu te grabi! Asculta “vocile noptii!

Mioara Vizitiu

Mioara Vizitiu

In păduricea de la marginea drumului singurul lucru vizibil este licuriciul. Singur, cu prietenul său greierele, compun o nouă melodie pt. vioară. Greierele începe să fredoneze încet, luminat de prietenul sau.

Mioara Vizitiu

. Duminică este o zi mare, şi are nevoie pentru, spectacol de ceva ce nu s-a mai auzit până atunci. Incearcă să găsească ceva… ceva ce lipseste melodiei.

Mioara Vizitiu

In depărtare se mai aude lupul cel bătrân urlând la lună. Greierele nu mai ştiu ce să facă, şi îşi făcu o bocceluţă, şi plecă în lume cu speranţa că va găsi acel ceva ce îi lipseşte melodiei lui.

Mioara Vizitiu

Mai întai se opri la meşterul de

vioare. Spera că vioara să nu

aibă nimic, ceea ce s-a si

dovedit. Era intr-o stare perfectă.

Mioara Vizitiu

Ajungând într-un orăşel, adormi obosit de drum sub o pătură veche.

Mioara Vizitiu

Dimineaţa, realiză că era într-o piaţă, unde dis-de-diminetă lumea a ieşit la cumpărături. O luă spre centrul pieţei de unde se auzea muzica.

Mioara Vizitiu

Cânta o formaţie

de tineri la nişte instrumente vechi şi ponosite. Erau fel de fel de instrumente,

printre care şi o vioară. Greierele îşi îndrepta privirea spre cel care cânta la vioară. Un

tânăr uscăţel cânta un cântec vesel cu un ritm

de dans, dar pare un cântec simplu, nu ceea ce căuta greierele, aşa că merse mai departe.

Mioara Vizitiu

Piracicaba

Ajunse într-un oraş mare, pe când se lăsa seara. Incepu a căuta un loc plăcut unde să înopteze, şi intră într-o casă.

Mioara Vizitiu

Pe jos erau împrăştiate o mulţime de partituri, foarte reuşite, dar obosit, se culcă.

Mioara Vizitiu

Pe la miezul nopţii cineva aprinse o lumânare mică, care lumina chipul unui tânar palid, cu un zâmbet frumos pe chip. Greierele se trezi, şi îl urmărea pe tânăr.

Mioara Vizitiu

Rio Piracicaba

Acesta luă o cutie neagră, şi scoase din ea o minunată vioară roşie, şi în loc să o acordeze, el o luă, se uită la ea, o mângâie, o şterse şi o privi cam o jumătate de oră fără să îşi ia ochii de la ea, parcă îi intra sufletul în vioară.

Mioara Vizitiu

Apoi, o luă, o acordă, si luând arcuşul cu o mişcare blândă, părând că este o prelungire a mâinii. Cântând , parcă se contopea cu vioara având un singur corp, suflet si dorinţă, creând melodii angelice, parcă necântate de om… ci de un înger.

Mioara Vizitiu

Atunci, greierele înţelese. Nu era

nimic în neregulă cu melodia care

era la fel de frumoasă ca a

tânărului, şi nici vioara, care a primit-o de la

maestrul său, de care se leagă multe legende, ci de fapt

el era de vină :cânta cu mintea,

nu cu sufletul.

Sonata lunii

Nu te grăbi! Ascultă până la final!!!

Mioara Vizitiu

Se face dimineaţă. Greierele se grăbeşte să ajungă acasă, deoarece a doua zi era duminică şi era festivalul primăverii. Trebuia să susţină concertul de vioară.

Mioara Vizitiu

Este duminică. Greierele urcă pe scenă, in aplauze. El tace. Nimic nu se auzea!!!!

Mioara Vizitiu

Mioara Vizitiu

Atunci, el ridică arcuşul lent,

tandru şi începu să

cânte o melodie cum

nu s-a mai auzit în toată

lumea. Greierele

“împletea” muzica cu

propriul suflet şi cu fire

argintii de viaţă.

Mioara Vizitiu

Paganini

Sonata

nr.6

Pentru

Violină

Mioara Vizitiu

.El înţelese că deşi cânta angelic îşi dăruia viaţa melodiei şi viorii,

încât el nu mai rămânea cu nimic.

Ascultă pâna la final

Mioara Vizitiu

Când termina, căzu pe scena fără suflare, cu un zâmbet angelic pe faţă, pentru faptul că…… el deşi muri,

înainte de a muri el văzu cerurile deschise şi pe îngerul său, ceea ce merita orice sacrificiu.

http://www.glitter-graphics.com/

Mioara Vizitiu

Mioara Vizitiu

Niccolò Paganini (născut la Genova 27 octombrie 1782 – decedat la Nisa 27 mai 1840) a fost un violonist, violist, chitarist şi compozitor italian. Este unul din cei mai faimoşi virtuozi ai viorii şi este considerat unul dintre cei mai mari violonişti din toate timpurile, având o intonaţie şi o tehnică inovativă perfecte.

Niccolò Paganini desen în cărbune de Ingres, c. 1819

http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/f/f7/NiccoloPaganini.jpeg

Mioara Vizitiu

Clar de lună este Sonata pentru pian nr. 14 în do diez minor, cunoscută şi cu numele de Sonata lunii. Beethoven a compus această sonată în 1801 şi a dedicat-o Contesei Giulietta Guicciardi de care era îndrăgostit. În 1832, poetul Ludwig Rellstab a comparat melodia acestei sonate cu lumina lunii reflectată pe un lac. De atunci piesa este cunoscută ca Sonata lunii.

Slide Number 1Slide Number 2Slide Number 3Slide Number 4Slide Number 5Slide Number 6Slide Number 7Slide Number 8Slide Number 9Slide Number 10Slide Number 11Slide Number 12Slide Number 13Slide Number 14Slide Number 15Slide Number 16Slide Number 17Slide Number 18Slide Number 19Slide Number 20Slide Number 21Slide Number 22Slide Number 23Slide Number 24Slide Number 25Slide Number 26