politici și instituții financiar-bancare europene · politici și instituții financiar-bancare...

67
Politici și instituții financiar-bancare europene 1. Structura financiară internațională Economia financiară – o ramură a științei economice ce abordează alocarea și distribuirea resurselor economice. Se caracterizează prin activități monetare Sistemul financiar reprezintă un complex de structuri și de funcții, instituite printr-un ansamblu de aranjamente, de reglementări, care asigură transferul fondurilor de la cei care economisesc și au excedent de lichidități, către cei care investesc și au nevoie de lichidități. Dezvoltarea economiilor naționale, formarea economiei mondiale ca sistem, expansiunea și diversificarea formelor de comerț și cooperare internațională, expansiunea fluxurilor economice internaționale, amplificarea și diversificarea relațiilor financiare internaționale au condus la apariția Sistemului Financiar Internațional (SFI). Sistemul Financiar Internațional poate fi definit generic ca fiind ansamblul de norme şi tehnici , convenite şi acceptate pe baza unor reglementări instituționalizate menite coordoneze şi să organizeze comportamentul țărilor membre în domeniul fluxurilor financiare şi monetare internaționale generate de derularea unor operațiuni comerciale sau necomerciale internaționale. Sistemul Financiar Internațional poate fi privit şi ca ansamblul de piețe, instituții, instrumente şi fluxuri financiare menit să asigure deplasarea în timp şi în spațiu a resurselor de capital de la cei care le dețin (creditorii sau investitorii internaționali) către cei care au nevoie de acestea (debitorii sau beneficiarii finanțării). SFI – funcții:

Upload: others

Post on 30-Aug-2019

7 views

Category:

Documents


0 download

TRANSCRIPT

Page 1: Politici și instituții financiar-bancare europene · Politici și instituții financiar-bancare europene 1. Structura financiară internațională Economia financiară – o ramură

Politici și instituții financiar-bancare europene

1. Structura financiară internațională

Economia financiară – o ramură a științei economice ce abordează alocarea și distribuirea

resurselor economice. Se caracterizează prin activități monetare

Sistemul financiar reprezintă un complex de structuri și de funcții, instituite printr-un

ansamblu de aranjamente, de reglementări, care asigură transferul fondurilor de la cei care

economisesc și au excedent de lichidități, către cei care investesc și au nevoie de lichidități.

Dezvoltarea economiilor naționale, formarea economiei mondiale ca sistem, expansiunea și

diversificarea formelor de comerț și cooperare internațională, expansiunea fluxurilor

economice internaționale, amplificarea și diversificarea relațiilor financiare internaționale au

condus la apariția Sistemului Financiar Internațional (SFI).

Sistemul Financiar Internațional poate fi definit generic ca fiind ansamblul de norme şi

tehnici, convenite şi acceptate pe baza unor reglementări instituționalizate menite să

coordoneze şi să organizeze comportamentul țărilor membre în domeniul fluxurilor

financiare şi monetare internaționale generate de derularea unor operațiuni comerciale sau

necomerciale internaționale.

Sistemul Financiar Internațional poate fi privit şi ca ansamblul de piețe, instituții,

instrumente şi fluxuri financiare menit să asigure deplasarea în timp şi în spațiu a resurselor

de capital de la cei care le dețin (creditorii sau investitorii internaționali) către cei care au

nevoie de acestea (debitorii sau beneficiarii finanțării).

SFI – funcții:

Page 2: Politici și instituții financiar-bancare europene · Politici și instituții financiar-bancare europene 1. Structura financiară internațională Economia financiară – o ramură

� Transferarea resurselor financiare de la cei care au surplus de fonduri (cheltuiesc mai

puțin decât câştigă) către cei care au deficit de fonduri (cheltuiesc mai mult decât

câştigă).

� Promovează eficiența economică prin alocarea optimă a resurselor de capital (riscuri

şi costuri scăzute);

� Permite valorificarea oportunităților de investiții (fondurile sunt transferate dinspre

sectoare sau domenii cu productivitate scăzută către domenii cu productivitate

ridicată);

� Permite derularea fluxurilor de încasări şi plăți;

� Stimulează nivelul economisirilor şi al investițiilor;

� În concluzie: SFI are un impact major asupra dezvoltării economice.

Dezvoltarea SFI a fost potențată de:

� Dezvoltarea fluxurilor comerciale internaționale;

� Globalizarea piețelor

� Progresul tehnologic

� Expansiunea monetară

� Necesitatea alocării riscurilor (a dus la dezvoltarea unor instrumente şi operațiuni

specifice);

� Variația temporală a consumului (raportul consum / venituri variază în timp);

� Comerțul mondial a crescut de peste 4 ori din 1990;

� Investițiile străine directe au crescut de 7 ori din 1990;

� Creditul bancar internațional a crescut de 150 de ori între 1975 şi 2008 ajungând la

40 de trilioane de dolari;

� Activele financiare internaționale au crescut de 14 ori între 1980 şi 2006 ajungând la

167 de trilioane de dolari;

� Deținerile internaționale de acțiuni au în momentul de față o pondere de 25%;

� Deținerea de titluri de stat americane de către entități financiare din afara SUA este

de 60%;

� Rezervele valutare internaționale au crescut de 10 ori din 1990 ajungând la 7,5

trilioane dolari.

Sistemul de la Breton Woods

Încă din timpul celui de-al doilea război mondial SUA şi Marea Britanie plănuiau

reconfigurarea sistemului economic de după război

Page 3: Politici și instituții financiar-bancare europene · Politici și instituții financiar-bancare europene 1. Structura financiară internațională Economia financiară – o ramură

În urma Conferinței de la Bretton Woods (BW) din 1944 a apărut un plan concret de

dezvoltare a sistemului financiar internațional cu următoarele caracteristici: Două noi

organizații internaționale:

� Un curs fix dar ajustabil (!!!);

� Două noi organizații internaționale: FMI şi Grupul Băncii Mondiale

(BIRD pentru a finanța probleme de dezvoltare, IDA pentru cele mai

sărace țări ale lumii, CFI pentru a furniza capital de risc țărilor cele mai

sărace participante la sistem).

Sistemul de la BW se baza pe principiul introducerii cursurilor de schimb fixe dar ajustabile;

Diferite articole din Acord precizau următoarele:

� “Fiecare ţară membră va stabili un curs faţă de USD care trebuie menţinut

într-o bandă de variaţie de +/-1% faţă de USD”

� “Preţul USD în aur a fost fixat la 35 USD / uncia de aur”

SUA deținea în acel moment 70% din rezervele mondiale de aur fiind capabilă să furnizeze

suficientă încredere în sistem.

Ţările participante aveau voie să devalorizeze moneda lor cu maxim 10% fără permisiunea

FMI în cazul unor dezechilibre majore de BPE;

Orice intervenție pentru a devaloriza cu mai mult de 10% avea nevoie de aprobarea FMI.

Rolul FMI în cadrul SFI

� Să promoveze cooperarea monetară internațională şi dezvoltarea comerțului

internațional;

� Să introducă un sistem al ratelor de schimb fixe şi să încerce să reducă semnificativ

dorința țărilor participante de a devaloriza moneda lor în situații de criză prin

introducerea unor facilități de creditare şi de finanțare temporară a problemelor

legate de balanța de plăți externe;

� Stabilirea unei cote de participare în funcție de dimensiunea economică a fiecărei țări

membre;

� Constituirea, pe baza acestor cote, a unor rezerve financiare importante ce vor fi

folosite pentru a finanța problemele legate de balanța de plăți a țărilor membre;

� Inițial fiecare țară putea extrage maxim 125% din cota sa la FMI;

� Introducerea unor condiționalități in acordarea de fonduri: adoptarea de măsuri de

îmbunătățire a situației BPE;

� FMI a început activitatea în 1947 cu 8.8 miliarde USD.

Operațiunile în cadrul FMI

Page 4: Politici și instituții financiar-bancare europene · Politici și instituții financiar-bancare europene 1. Structura financiară internațională Economia financiară – o ramură

� Cea mai importantă caracteristică a FMI – cotele de participare

� Determină capacitatea de împrumut de la fond şi rolul în mecanismul

decizional (numărul de voturi)

� Cota membrilor reprezintă subscripția la Fond a fiecărei țări

� Bazată pe dimensiunea economică a fiecărei țări

� ¼ este plătită într-o monedă convertibilă (US dollar, British pound,

euro, or yen) sau DST

� ¾ este vărsată în monedă națională

� Activitatea FMI:

� Supraveghere economică şi monitorizare

� Propuneri de politică economică

� Creditare

� Asistență tehnică (cea mai importantă)

Facilitățile de creditare de la FMI

� Tranşele de credit

� Inițial tranşa de credit era stabilită la maximum ¼ din valoarea cotei

� La sfârşitul anilor 70 tranşa de credit de la FMI a fost mărită la 37.5% din cotă

� Prima tranşă de credit este mai mult sau mai puțin automată

� A doua până la a patra tranşă de credit este condiționată de adoptarea unor

măsuri de politică economică menite să rezolve dezechilibrele de BPE

(principiul condiționalității)

� Tranşele de credit sunt limitate la maxim 150% din valoarea cotei. Ulterior

FMI a creat o serie de facilități speciale de creditare care au mărit potențialul

de împrumut de la FMI

� Tragerile din fondurile FMI trebuie plătite în baza angajamentelor asumate

� FMI a stabilit o limită de maximum 5 ani pentru facilitățile de creditare

Beneficiile și slăbiciunile SFI-FMI

� Beneficiile sistemului de la Bretton Woods:

� Expansiunea comerțului internațional şi a investițiilor străine

� Diminuarea semnificativă a ratelor de inflație

� Creşterea economică considerabilă

Page 5: Politici și instituții financiar-bancare europene · Politici și instituții financiar-bancare europene 1. Structura financiară internațională Economia financiară – o ramură

� Slăbiciunile sistemului de la Bretton Woods:

� Restricții legate de circulația capitalului

� Presiunea asupra rezervelor de aur ale SUA

� Ineficiența programelor de ajustare aplicate de către țările membre

Reforma financiară internațională

� În momentul de față este permis țărilor participante să adopte liber ce politică

monetară şi de schimb doresc dacă se consideră că legarea monedei față de aur nu

este adecvată.

� În practică există în momentul de față în lume o paletă largă de politici de curs de

schimb de la curs de schimb fix, flotare liberă şi o combinație între acestea.

� În cadrul SFI vorbim în momentul de față, mai degrabă, de inexistența unui sistem şi a

unor aranjamente monetare clare între cele mai puternice monede ale lumii (dolar,

yen, euro, lira);

� Situația dramatică din anii 1970s, 1980s şi 1990s care a implicat cele mai importante

monede din cadrul SFI a condus la o mare varietate de propuneri de reformare a SFI

� Cea mai mare parte a acestor propuneri consideră că este de dorit o limitare a

variaților de curs de schimb dintre cele mai importante monede din sistem.

Strategii de adoptat în definirea noii arhitecturi financiare internaționale:

- Controlul strict al procesului de liberalizare financiară – se referă la asigurarea

independenței de acțiune a statelor națiune și la măsurile concrete din partea

comunității internaționale în sprijinirea acestora, în demersul lor către liberalizarea

fluxurilor de capital

- Crearea unui sistem coerent de prevenire a crizelor monetar-financiare și de răspuns

eficient (Early Warning System) – Aceastã responsabilitate cade în sarcina vectorului

autorităților monetar-financiare internaționale

- Întărirea supravegherii și reglementării sectorului de intermediere financiară,

reprezintă un proces de o importanță majoră, deja consacrat ca și obiectiv în planul

priorităților pe agenda de lucru a instituțiilor monetar-financiare internaționale

- Ajustarea și adaptarea politicilor și strategiilor de asistență financiară funcție de

interesele statelor națiune

- Promovarea și impunerea răspunderii guvernamentale, instituționale și private

pentru problemele globale

- Promovarea unui cadru eficient al cooperării, bazat pe principiile fundamentale ale

transparenței

Page 6: Politici și instituții financiar-bancare europene · Politici și instituții financiar-bancare europene 1. Structura financiară internațională Economia financiară – o ramură

- Reducerea sărăciei, promovarea protecției sociale și redistribuirea echitabilă a

efectelor pozitive rezultate din globalizare – postulatul care ar trebui să stea la baza

oricărei ipoteze de lucru în elaborarea strategiilor organismelor monetar financiare

internaționale

Concluzie: Oricât de dezvoltat ar fi sistemul internațional, este clar ca el va continua sa fie o

imperfectă rețea de siguranță financiară și, în acest sens, un grad de auto-securizare a țărilor

va continua să fie esențială pentru evitarea crizelor financiare, precum si pentru evitarea

aspectelor de hazard moral, intrinseci oricărei scheme de ajutor.

Page 7: Politici și instituții financiar-bancare europene · Politici și instituții financiar-bancare europene 1. Structura financiară internațională Economia financiară – o ramură

2. Fundamentele integrării monetar-financiare europene

Integrarea regională și identitatea europeană

- Cuvântul “integrare” apare pentru prima dată în anul 1620.

Teoria federalismului - statele existente la acel moment în Europa aparțin aceluiaşi areal

geopolitic, partajează multe valori comune şi, dc ar fi dispuse să accepte un pact

constituțional de tip federal, ar putea deveni o importantă forță ec. şi politică globală (Jean

Monnet)

Teoria funcționalismului - convingerea că războiul are ca şi determinant principal

naționalismul şi o soluție la acest risc sistemic este ca națiunile să se unească.

Teoria transnaționalismului - crearea într-un teritoriu a unor instituții şi practici puternice

pentru a asigura atingerea dezideratelor propuse în materie de transformări paşnice în

folosul cetățenilor

Neofuncționalismul - este o teorie a integrării regionale bazată pe experimentări

funcționale.

Interguvernamentalismul - statele decid să exercite în comun anumite atribute ale

suveranității lor naționale

Dinamica și complexitatea procesului de integrare europeană

- O paletă largă de organizații, neconectate între ele, au luat fiinta rând pe rând:

Organizatia Europeană de Cooperare Economică (OECE) – în 1961 se transformă în

OCDE, Uniunea Europeana Occidentală (UEO), Organizația Tratatului Atlanticului de

Nord (NATO), Consiliul Europei, precum și Uniunea Europeană, ea însăsi construită pe

fundațiile Comunitătii Europene a Carbunelui și Oțelului (CECO), Comunității

Europene a Energiei Atomice (EURATOM) și Comunității Economice Europene (CEE)

Pașii fundamentali:

- Declaratia din 9 mai 1950 (Declarația Schuman) - prima piatră a construcției

Comunității Europene ce duce la crearea CECO (18 aprilie 1951, la Paris) din care

făceau parte Franța, Germania, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg

- EURATOM și CEE, semnate de cei şase în martie 1957 la Roma şi intrate în vigoare la

1 ianuarie 1958.

- 1973: Europa celor 9 - Marea Britanie, Irlanda şi Danemarca. Norvegia nu a putut

adera din cauza celor 53,49 % de voturi împotrivă de la referendumul popular.

1981: Europa celor 10 – Grecia devine membru UE

1986: Europa celor 12 – Spania și Portugalia completează tabloul UE

Page 8: Politici și instituții financiar-bancare europene · Politici și instituții financiar-bancare europene 1. Structura financiară internațională Economia financiară – o ramură

1995: Europa celor 15 - Dupa intrarea în vigoare a Tratatului de la Mastricht (1 noiembrie

1993) țările trebuiau de acum să adere la nou-creata Uniune Europeana ce luase locul mai

puțin complexei Comunități Europene de până atunci.

“Criteriile de la Copenhaga”:

� criteriul politic:

� criteriul economic

� capacitatea de a-şi asuma obligațiile de stat membru care decurg din dreptul şi

politicile UE (sau acquis-ul comunitar)

!!! Acestea au fost motivațiile ce au determinat Austria, Finlanda, Suedia si Norvegia să

înceapă negocierile de aderare care s-au finalizat cu succes în 1994. În vara şi toamna acelui

an s-au realizat referendumuri în toate cele 4 țări, Austria, Finlanda si Suedia votând pentru

aderare, iar Norvegia, ca şi in anul 1972, neputând adera din cauza celor 52,4 % voturi

împotrivă.

2004: Europa 25 - la 1 mai 2004 încă 10 țări deveneau membre ale Uniunii Europene: Cipru,

Republica Ceha, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Republica Slovaca şi

Slovenia

2007: Europa 27 - la 1 ianuarie 2007 România şi Bulgaria să se alăture acestui club european

după 12 ani de la momentul la care cele 2 țări au depus cererea de aderare

2013: Europa 28 - la 1 iulie 2013 Croația a devenit cel de-al 28-lea stat membrul al Uniunii

Europene, un eveniment cu adevărat istoric, dupa cum l-au catalogat liderii europeni.

Fundamentele coeziunii macroeconomice

Coeziunea reprezintă un instrument important în sprijinul convergenței reale a țarilor cu

ecarturi semnificative între venitul pe locuitor al acestora.

Principiul coeziunii, pus in aplicare prin utilizarea diferitelor instrumente specifice (Fondul de

coeziune şi Instrumentele structurale).

Introducerea explicită în Tratatul de la Maastricht a trei obiective economice direcţionate

către realizarea convergenţei:

� dezvoltarea armonioasă şi sustenabilă a activității economice;

� un nivel înalt al convergenței performanțelor economice;

� coeziune economică şi socială între statele membre.

Pentru implementarea acestor obiective s-au creat Fondul de coeziune care era destinat şi

accesibil doar țărilor (nu şi regiunilor) cu un PIB/locuitor sub situate sub 90% din media UE și

Fondurile structurale au fost direcționate către diminuarea disparităților între regiuni şi țări.

In ceea ce priveşte regiunile, criteriul de eligibilitate pentru a putea beneficia de Fondurile

structurale este ca PIB-ul/locuitor să se situeze sub pragul de 75% din media UE.

Page 9: Politici și instituții financiar-bancare europene · Politici și instituții financiar-bancare europene 1. Structura financiară internațională Economia financiară – o ramură

Fondului de coeziune si Fondurilor structurale (care sprijină în mod direct convergența reală)

le este destinat aproximativ 35% din bugetul UE – obiectivul secundar al acestuia, după

creștere sustenabilă (agrigultura).

Fondul de coeziune şi Fondurile structurale, prin reducerea disparităților, au contribuit la

realizarea convergenței reale intr-o proporție de 1/3.

Posibile evoluții ale politicii de coeziune

UE nu a reușit să prevină crize majore la nivelul finanțelor publice ale statelor membre. Prin

urmare, un element-cheie în cadrul consolidării uniunii economice ar putea fi introducerea

condiționalității macroeconomice la toate fondurile politicii de coeziune

Comisia ar putea suspenda plățile din fondurile politicii de coeziune în cazul în care un stat

membru nu își modifică în mod suficient documentele strategice naționale aferente politicii

de coeziune.

Consecințe:

În ceea ce privește politica de coeziune, condiționalitatea macroeconomică ar putea avea

unele efecte benefice – ar putea reduce cheltuielile neproductive din fondurile politicii de

coeziune.

În pofida acestui element pozitiv, condiționalitatea macroeconomică propusă ar avea mai

degrabă un efect negativ asupra politicii de coeziune. Consecințele negative pentru politica

de coeziune ar include următoarele:

� politica de coeziune devine mai puțin echitabilă

� politica de coeziune devine mai puțin fiabilă

Page 10: Politici și instituții financiar-bancare europene · Politici și instituții financiar-bancare europene 1. Structura financiară internațională Economia financiară – o ramură

3. Proiecția Uniunii Economice și Monetare (UEM) pentru o Europă competitivă

Primii paşi spre integrarea monetară în Europa

- punctul de plecare al UM ar putea fi considerat Tratatul de la Roma (1958) însă el nu

conține referiri concrete cu privire la această chestiune;

- un alt posibil punct de pornire ar putea fi 1989 când Consiliul European a decis

crearea UM până la sfârşitul secolului;

- în analizarea etapelor care au condus spre actuala uniune monetară, este totuşi

incorect să se excludă perioada premergătoare aferentă anilor 60 – 70 când au fost

puse bazele Sistemului Monetar European;

- punctul de plecare în crearea Uniunii Monetare este considerat anul 1962 când

Comisia Europeană a elaborat aşa numitul Memorandul Marjolin în care s-au adus în

discuție pentru prima dată măsuri comune de politică monetară şi au fost puse în

aplicare primele încercări de integrare monetară a țărilor membre.

- Sistemul Monetar European este considerat pilonul de bază al integrării monetare.

SME – etape intermediare

Uniunea Europeană de Plăți (1950-1958)

A facilitat compensarea multilaterală de plăți între țările membre. Banca Reglementelor

Internațională a acționat ca o bancă de compensare.

Acordul Monetar European (1958-1972)

Multe monede europene au devenit convertibile. Acordul a facilitat accesul băncilor centrale

din Europa la operațiuni în aur şi dolari.

Acordul de la Basel (Şarpele in the Tunnel ) (1972)

Monedele europene se deplasau într-un tunel față de dolar:

- Existau rate pivot bilaterale în raport cu dolarul, marja de variație fiind de ±2.25%.

- Existau rate pivot bilaterale între monedele europene, marja de variație fiind fixată la ±1%.

Pentru prima dată se pune la punct un mecanism de intervenție şi un suport financiar pentru

rezolvarea problemelor monetare ale țărilor membre.

Page 11: Politici și instituții financiar-bancare europene · Politici și instituții financiar-bancare europene 1. Structura financiară internațională Economia financiară – o ramură

Sistemul Monetar European (1979)

Caracteristici:

Monedele europene fluctuau una în raport cu cealaltă într-o bandă de variație de ±2.25%

(cu excepția Italiei şi Marii Britanii pentru care a fost stabilită o derogare de ±6%).

Posibilități de ajustare şi realiniere a cursurilor în cadrul sistemului.

Facilități de finanțare pentru membri.

Crearea unității de cont ECU.

Pilonii de bază ai SME:

- ERM

- ECU

- Facilitățile de finanțare pentru membri

(A) Exchange Rate Mechanism (ERM):

� Un tablou de benzi de variație bilaterale între țările membre;

Page 12: Politici și instituții financiar-bancare europene · Politici și instituții financiar-bancare europene 1. Structura financiară internațională Economia financiară – o ramură

� Inițial fiecare monedă fluctua într-o bandă de variație de + +/- 2.25 band (cu o

excepție pentru Italia şi Spania, ulterior Marea Britanie şi Portugalia au aderat la

ERM);

� Ca reacție la criza din 1992 – 1993, banda de variație a fost lărgită la 15%;

� Atunci când cursul de schimb bilateral atingea marginea superioară sau inferioară a

benzii de variație, autoritățile din cele două țări trebuiau să intervină pentru a

menține cursul în interiorul benzii de variație.

(B) European Currency Unit (ECU):

� Coş valutar ponderat constituit din monedele țărilor membre

� Servea ca indicator de divergență în cadrul ERM.

� Fiecare monedă din SME avea o pondere în componența ECU, care reflecta

importanța economiei acelei țări, ponderea în schimburile inter-regionale şi

angajamentele țării în cadrul sistemului de facilități de finanțare.

(3) Facilitățile de finanțare:

� Au fost create pentru a se asigura că fiecare țară membră are

suficiente resurse pentru a interveni în vederea apărării parităților

de schimb bilaterale;

� 20% din rezervele de aur ale țărilor membre trebuiau depuse la

Fondul European de Cooperare Monetară (EMCF) primindu-se în

schimb echivalentul în ECU a acestei rezerve;

Au fost create trei facilități de finanțare: facilități de finanțare pe termen foarte scurt

(VSTF), facilități de finanțare pe termen scurt / mediu (STMS) şi asistență financiară pe

termen mediu (MTFA).

Cele 5 stadii ale SME:

• 1979-1983: Start turbulent cu 7 realinieri de curs

• 1983-1987: Perioadă de relativă stabilitate cu doar 4 realinieri de curs;

• din 1987: “noul” SME cu noile țări membre fără nici o realiniere

• 1992/93: crize

• 1993-1999: demararea procesului de creare a Uniunii Monetare dublată de

lărgirea benzii de variație (+/- 15%)

Actul Unic European

- Actul Unic European a fost adoptat în 1986 şi a intrat în vigoare în 1987;

Page 13: Politici și instituții financiar-bancare europene · Politici și instituții financiar-bancare europene 1. Structura financiară internațională Economia financiară – o ramură

- Acest document a impus ca obiectiv imediat crearea Pieței Unice şi pentru

atingerea acestui obiectiv a fost reiterat ca obiectiv intensificarea eforturilor de

cooperare în plan monetar.

- Fără o convergență în materie de politică monetară, libera circulație a capitalurilor

şi integrarea piețelor financiare implica o presiune foarte puternică pe piețele

monetare;

- Piața Unică era imposibil de realizat fără o Monedă Unică, aceasta diminuând din

riscuri, costuri de tranzacționare, asigurând astfel creşterea economică la nivelul

întregii grupări economice.

- Având în vedere toate acestea, cele 12 țări membre s-au decis în 1988 să introducă

o nouă şi importantă prioritate a procesului de integrare: ADOPTAREA UNEI

MONEDE UNICE (acest lucru a mai fost reiterat odată în 1971 de către Planul

Werner care prevedea realizarea UEM până la sfârşitul anilor ‘80).

Raportul Delors (1989). Planul de realizare al UEM – ETAPA I Prima etapă (Iulie 1990)

Libera circulație a capitalurilor;

Ţările membre trebuiau să ia măsuri de fixare pe cât posibil a ratelor de schimb;

Politicile comunitare trebuiau astfel coordonate încât să asigure o stabilitate a prețurilor

(obiectiv central);

Au fost create echipele de lucru necesare în demararea stadiilor ulterioare;

În ansamblul său, această etapă a fost una pregătitoare, cu rol în definirea

responsabilităților, stabilirea obiectivelor şi priorităților legate de introducerea EURO

Maastricht Treaty (1992) - Criteriile de convergență

Stabilitatea prețurilor

În anii anteriori, rata inflației nu trebuia să depăşească cu 1.5% media inflației celor mai bune

trei țări;

Convergența ratelor de dobândă

În anii premergători, rata de dobândă pe termen lung nu trebuia să fie mai mare cu 2% față

de media celor mai bune trei țări (în termen de inflație).

Disciplina bugetară

Deficitul bugetar trebuie să fie mai mic de 3% din PIB.

Datoria publică nu trebuie să depăşească 60% din PIB.

Stabilitatea cursurilor de schimb

Page 14: Politici și instituții financiar-bancare europene · Politici și instituții financiar-bancare europene 1. Structura financiară internațională Economia financiară – o ramură

În ultimii doi ani să nu aibă loc realinieri ale ratelor de schimb.

Raportul Delors (1989) Planul de realizare al UEM – ETAPA II A doua etapă (Ianuarie1994)

Crearea Institutului Monetar European (EMI) cu următoarele atribuții specifice:

Coordonarea politicilor monetare în vederea asigurării stabilității prețurilor;

Pregătirea creării Sistemului European al Băncilor Centrale şi coordonat de Banca Centrală

Europeană;

Pregătirea etapei a 3-a de introducere a monedei unice;

Evaluarea gradului de convergență economică între țările membre stabilite prin Tratatul de

la Maastricht;

Planul de realizare al UEM – ETAPA I Etapa a 3-a (Ianuarie 1999)

Introducerea monedei unice “EURO”.

Stabilirea Băncii Centrale Europene ca fiind instituția desemnată pentru a aplica politica

monetară comună;

Au fost fixate definitiv ratele de conversie pentru cele 11 țări care şi-au anunțat participarea

inițial la zona EURO;

A fost stabilită o perioadă de tranziție pentru introducerea monedei unice între 1.01.99 şi

31.12.01;

Euro a fost desemnat ca fiind singura monedă de denominare a operațiunilor în cadrul

TARGET încă din 1999;

Au fost create două instrumente: EURIBOR şi EONIA

Page 15: Politici și instituții financiar-bancare europene · Politici și instituții financiar-bancare europene 1. Structura financiară internațională Economia financiară – o ramură

Rata de conversie față de Euro

Zona Euro

Costuri şi beneficii ale introducerii Euro

Beneficii:

Reducerea costurilor de tranzacționare.

Page 16: Politici și instituții financiar-bancare europene · Politici și instituții financiar-bancare europene 1. Structura financiară internațională Economia financiară – o ramură

Eliminarea riscului valutar din tranzacțiile intracomunitare

Competiție mai mare, creşte eficiența

Un grad mai mare de integrare între piețele financiare europene care sporeşte eficiența

alocărilor de capital;

O mai mare disciplină în materie de inflații prin garantarea independenței Băncii Central

Europene;

O disciplină fiscală impusă şi necesară pentru a intra şi a rămâne în zona Euro

Accelerarea reformelor structurale în cadrul UE pentru a susține adâncirea procesului de

integrare.

Costuri ale integrării monetare în Europa:

Sistemul bazat pe fixitatea cursurilor de schimb elimină posibilitatea de utilizare a cursului de

schimb ca instrument de politică de diminuare a efectelor produse de şocurile asimetrice;

Ţările nu mai pot utiliza politica monetară pentru a diminua şocurile specifice țării;

Imposibilitatea creării unei zone monetare optimale;

Acces limitat în folosirea instrumentelor de politică fiscală pentru stabilizarea economică;

Absența unui sistem fiscal de redistribuire de fonduri care să permită limitarea efectelor

şocurilor asimetrice.

Competitivitatea în UE la momentul schimbărilor de paradigmă

Dezvoltarea economică în cadrul unui spațiu integrat se realizează plecând de la cele două

componente ale convergenței economice: creşterea competitivității şi accentuarea

coeziunii economice şi sociale.

Dilema care apare şi căreia Uniunea Europeană este obligată să-i gasească răspunsul optim

se referă tocmai la binomul competitivitate – coeziune.

Pentru atingerea obiectivului său strategic, UE desemnează trei obiective majore prin

strategia UE2020: creştere economică inteligentă prin dezvoltarea unei economii bazate pe

cunoaştere şi inovare; creştere economică durabilă prin promovarea unei economii

competitive, cu emisii scăzute de carbon şi o utilizare eficientă a resurselor; creştere

economică inclusivă prin promovarea unei economiii cu grad ridicat de ocupare a forței de

muncă, generatoare de coeziune socială si teritorială.

Noua paradigmă reflectă în fapt poziția majorității țărilor membre ale UE-28, anume că

binomul „competitivitate-coeziune” nu mai reprezintă o antinomie (competitivitate versus

coeziune) ci un tandem de obiective indisociabile şi interdependente.

Page 17: Politici și instituții financiar-bancare europene · Politici și instituții financiar-bancare europene 1. Structura financiară internațională Economia financiară – o ramură

4. Instituții fundamentale și organisme financiare ale UE

Organizarea instituțională a UE – impactul Tratatului Lisabona

- SM UE au delegat o parte dintre puterile lor acesteia, astfel încât în domenii

specifice, de interes comun, deciziile sunt luate la nivel european, de către instituțiile

europene;

- Principalele trei instituții decizionale sunt: PE (care reprezintă cetățenii UE şi este

ales direct de către aceştia), Consiliul UE (reprezentând SM) şi Comisia Europeană

(care urmăreşte interesele UE);

- Acest “triunghi instituțional” elaborează politici şi adoptă acte (regulamente,

directive, decizii) care sunt aplicate pe tot teritoriul UE.;

- Aplicarea normelor UE este supravegheată de către Curtea de Justiție a

Comunităților Europene, iar partea financiară a activităților este verificată de către

Curtea de Conturi Europeană.

Parlamentul European (PE)

Este singura instituție UE ai cărei membri sunt aleşi direct de către cetățenii SM.

Denumirea de Parlament European o are din 1962. Inițial a avut un rol pur consultativ,

puterile sale au fost însă extinse prin fiecare tratat semnat.

Funcțiile PE: 1) Funcția legislativă; 2) Controlul democratic asupra celorlalte instituții

europene; 3) Funcția bugetară

Primele alegeri prin vot universal direct au avut loc în iunie 1979. Membrii Parlamentului

sunt aleşi pe o durată de 5 ani. Orice cetățean UE poate vota sau candida la alegerile

europene în țara în care locuieşte, indiferent de naționalitatea sa. În prezent, PE are 766 de

membri din cele 28 de state membre.

În lucrul PE, se disting două etape:

- pregătirea sesiunilor plenare, în comisiile parlamentare

- sesiunile plenare, în cadrul cărora sunt analizate propunerile legislative şi sunt votate

eventuale amendamente.

PE se reuneşte în plen, la Strasbourg, o săptămână în fiecare lună. Unele reuniuni plenare au

loc la Bruxelles, unde se țin şi reuniunile în cadrul comisiilor. Secretariatul general al

Parlamentului European se află la Luxemburg.

În fiecare stat membru al Uniunii se găseşte câte un Birou de informare al

Parlamentului.

Consiliul European

- se reunesc şefii de stat sau de guvern din fiecare țară a UE, preşedintele Comisiei şi

preşedintele Consiliului European, care prezidează reuniunile (Herman Van Rompuy)

Page 18: Politici și instituții financiar-bancare europene · Politici și instituții financiar-bancare europene 1. Structura financiară internațională Economia financiară – o ramură

Rol – stabilirea priorităților şi direcției politice generale a UE și nu are puterea de a adopta

acte legislative.

- Consiliul European şi-a început activitatea în 1974, ca forum de discuții între liderii

europeni. A devenit rapid organism de sine stătător, asumându-şi rolul de a stabili priorități

şi obiective pentru întreaga Uniune. În 1992, a obținut statut oficial, iar la 1 decembrie 2009,

odată cu intratea în vigoare a Tratatului Lisabona, a devenit una dintre cele 7 instituții

fundamentale ale Uniunii Europene.

Consiliul UE

- Denumit şi Consiliul de Miniştri, cu sediul la Bruxelles

Consiliul are şase funcții principale: Funcția legislativă, Coordonarea politicilor Statelor

Membre, Încheierea acordurilor internaționale între UE şi alte state sau organizații

internaționale, Funcția bugetară, Elaborarea politicii externe şi de securitate comună (PESC),

Coordonarea cooperării polițieneşti şi judiciare în materie penală.

Componența Consiliului Uniunii variază funcție de subiectele abordate. Sunt astfel posibile

nouă formații:

� - Consiliul Afacerilor Generale şi Relațiilor Externe (CAGRE);

� - Consiliul Afacerilor Economice şi Financiare (ECOFIN);

� - Consiliul Ocupării Forței de Muncă, Politicii Sociale, Sănătății şi Consumatorilor

(EPSCO);

� - Consiliul Competitivității, Consiliul Cooperării în domeniul Justiției şi Afacerilor

Interne (JAI);

� - Consiliul Transporturilor, Telecomunicațiilor şi Energiei (TTE);

� - Consiliul Agriculturii şi Pescuitului;

� - Consiliul Mediului;

� - Consiliul Educației, Tineretului şi Culturii.

Preşedinția este deținută de către fiecare stat membru timp de şase luni, prin rotație

Fiecare SM are la Bruxelles o misiune permanentă (reprezentanță), condusă de un

ambasador. Ambasadorii, denumiți „reprezentanți permanenți”, se reunesc săptămânal în

Comitetul Reprezentanților Permanenți (Coreper), pentru a pregăti lucrările Consiliului, pe

baza rapoartelor grupurilor de lucru specializate, formate din experți din fiecare SM.

Reguli de vot: În funcție de domeniu deciziile în Consiliul UE sunt adoptate prin vot în

unanimitate, în majoritate simplă sau, cel mai adesea, prin vot în majoritate calificată. În

sistemul votului în majoritate calificată, fiecare Stat Membru deține un anumit număr de

voturi, ponderea fiind diferită.

Page 19: Politici și instituții financiar-bancare europene · Politici și instituții financiar-bancare europene 1. Structura financiară internațională Economia financiară – o ramură

Comisia Europeană

Comisia Europeană este o instituție independentă de guvernele naționale, reprezentând şi

apărând interesele UE. Comisia a fost înființată prin tratatele fondatoare, în anii 1950.

Instituția corespunzătoare a CECO se numea Înalta Autoritate.

Comisia Europeană are patru funcții principale: Dreptul de inițiativă legislativă; Gestionarea

şi implementarea politicilor, programelor şi bugetului UE; „Gardianul” tratatelor;

Reprezentare la nivel internațional.

- Membrii Comisiei Europene sunt denumiți neoficial „comisari europeni”, numiți pe o

perioadă de 5 ani. Comisarii îşi exercită funcția independent, în interesul general al

Uniunii.

- În prezent, Comisia Europeană are 28 de membri, câte unul din fiecare stat membru.

Actualul mandat al Comisiei durează până în 2014. Preşedinte este José Manuel

Durrão Barroso, din partea Portugaliei

- Comisia este cea mai mare instituție a Uniunii Europene din punctul de vedere al

efectivului său de angajați (aproximativ 25.000)

- Sediul Comisiei Europene este la Bruxelles (Clădirea Berlaymont), în Belgia, dar unele

birouri se află în Luxembourg. În plus, Comisia are reprezentanțe în Statele Membre

şi delegații în statele candidate şi în state terțe

Curtea Europeană de justiție

Curtea Europeană de Justiție este instituția jurisdicțională a UE, cu rolul de a veghea la

respectarea dreptului comunitar

A fost instituită prin tratatele fondatoare din anii 1950, fiind înființată în anul 1952.

Este constituită din trei instanțe: Curtea de Justiție, Tribunalul de Primă Instanță şi Tribunalul

Funcției Publice.

Curtea de Justiție are în componență 28 de judecători (câte unul din fiecare stat membru).

Page 20: Politici și instituții financiar-bancare europene · Politici și instituții financiar-bancare europene 1. Structura financiară internațională Economia financiară – o ramură

Banca Centrală Europeană

Banca Centrală Europeană (BCE), cu sediul la Frankfurt, în Germania, administrează moneda

unică europeană, euro şi asigură stabilitatea prețurilor în UE.

Conform noului Tratat Lisabona, BCE este una dintre instituțiile UE. Scopul său este:

- să mențină stabilitatea prețurilor (adică să țină inflația sub control), mai ales în țările care

utilizează euro

- să mențină stabilitatea sistemului financiar, asigurându-se că piețele şi instituțiile

sunt supravegheate corespunzător.

- BCE colaborează cu băncile centrale din toate cele 28 de state membre. Împreună,

formează Sistemul European al Băncilor Centrale.

Curtea europeană de conturi

Curtea Europeană de Conturi a fost înființată prin Tratatul de la Bruxelles (Tratatul bugetar),

semnat în 1975. Şi-a început activitatea în 1977, iar prin Tratatul de la Maastricht, semnat în

1992 şi intrat în vigoare în 1993, a devenit instituție a UE.

Misiunea Curții de Conturi Europene este de a asigura auditul independent asupra modului

de formare şi de utilizare a fondurilor UE şi de a evalua modul în care instituțiile europene îşi

îndeplinesc aceste atribuții

Curtea de Conturi nu are prerogative jurisdicționale. În cazul în care auditorii descoperă

nereguli, inclusiv fraudă, organismele comunitare competente, Oficiul European de Luptă

împotriva Fraudei este informat în legatură cu acestea.

Comitetul Economic și Social European (CESE) și Comitetul regiunilor (CoR)

CESE - Înființat prin Tratatul de la Roma, semnat în 1957, Comitetul Economic şi Social

European (CESE) este organismul consultativ european în cadrul căruia sunt reprezentate

diverse categorii de activități economice şi sociale. CESE este astfel o punte între Uniune şi

cetățenii săi, promovând o societate participativă, incluzivă şi mai democratică. CESE are 344

de membri (fiecare stat are un anumit număr de membri, funcție de populația sa), numiți de

Consiliul UE cu sediul la BXL CoR- Creat prin Tratatul de la Maastricht şi funcțional din 1994,

este o instituție consultativă şi reprezentare a colectivităților locale şi regionale ale UE CoR –

344 membri numiți de Consiliul UE cu sediul la BXL.

Ombudsmanul European

A fost înființat prin Tratatul de la Maastricht, intrat în vigoare în 1993, în vederea atingerii

obiectivului de democratizare şi de transparență administrativă.

- rol de intermediar între cetățeni şi autoritățile UE (mediator european)

- Potențialii reclamanți pot depune plângere numai după ce au încercat să contacteze

instituția sau organismul UE respectiv, pe cale administrativă obişnuită, şi dacă

această tentativă s-a soldat cu un eşec

Page 21: Politici și instituții financiar-bancare europene · Politici și instituții financiar-bancare europene 1. Structura financiară internațională Economia financiară – o ramură

- Nu se ocupă de plângerile care privesc administrația națională, regională sau locală

din Statele Membre.

- Ombudsmanul este ales de PE pe durata unui mandat parlamentar (5 ani), cu

posibilitatea de reînnoire a mandatului.

- Sediul la BXL în clădirea PE

Serviciul european de acțiune externă (SEAE)

SEAE este cel mai nou organism al UE, creat în 2011 pentru a reuni serviciile de politică

externă ale Comisiei Europene și ale Consiliului UE.

SEAE este corpul diplomatic al UE - oferă sprijin șefului diplomației UE în desfășurarea

politicii externe și de securitate.

Serviciul este condus de Catherine Ashton, șeful diplomației UE și Înaltul Reprezentant

pentru afaceri externe și politica de securitate. Înaltul Reprezentant este, de asemenea,

comisar european.

SEAE colaborează îndeaproape cu serviciile diplomatice naționale din statele membre ale UE,

o mare parte din personalul acestora fiind detașat la SEAE.

Instituțiile financiare ale UEM

Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD)

- sediul la Londra, a fost înființată în 1991, după prăbuşirea comunismului în Europa, în

scopul consolidării economiilor de piață şi a democrațiilor în 29 de țări din Europa

Centrală până în Asia Centrală

- Banca este deținută de 61 de țări şi două instituții interguvernamentale

(Comunitatea Europeană şi Banca Europeană de Investiții/BEI)

- Scopul instituției este de a asista statele din Europa Centrală şi Asia Centrală în

dezvoltarea economiei de piață

- BERD investește mai ales în sectorul privat, de regulă împreuna cu alți parteneri

comerciali oferind finanțări de proiecte pentru banci, întreprinderi industriale și

comerciale

- BERD are un capital subscris de 30 mld. Euro (de la 31 august 2012, după finalizarea

majorării de capital față de nivelul precedent de 20 mld. Euro)

- Forul cel mai înalt de decizie în cadrul Băncii este Consiliului Guvernatorilor în cadrul

căruia fiecare țară membră are desemnat un guvernator, de obicei ministrul de

finanțe

- România este membră a BERD din 1991

- BERD reprezintă un catalizator major pentru investiții în România, cu un portofoliu

cumulat în perioada 1991-2011 de 311 proiecte în valoare de peste 5,6 miliarde euro.

Page 22: Politici și instituții financiar-bancare europene · Politici și instituții financiar-bancare europene 1. Structura financiară internațională Economia financiară – o ramură

- Odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, finanțarea BERD a început să

scadă treptat, având în vedere accesul la fondurile comunitare

- România rămâne intr-o relație de parteneriat strategic cu BERD, continuând să fie

donator şi acționar al instituției.

Banca Europeană de Investiții (BEI)

- BEI a fost creată prin Tratatul de la Roma şi funcționează de la 1ian 1958 cu sediul la

Luxemburg

- are ca membri toate statele membre UE

- rolul BEI - promovarea coeziunii economice şi sociale comunitare

- După anul 1990, BEI acordă împrumuturi și țărilor non-UE - peste 140 de țări legate

de UE prin acorduri de parteneriat economic

- BEI împrumută până la 50% din valoarea unui proiect şi cofinanțează investițiile

împreună cu alte bănci (BERD)

- Capitalul subscris se ridică la peste 160 de miliarde de euro. Fondurile nu provin din

bugetul UE, ci din credite pe piețele financiare şi de la acționari, SM UE

BEI are ca obiective principale:

• dezvoltarea economică a regiunilor mai puțin favorizate ale Comunității;

• ameliorarea infrastructurilor de transport şi telecomunicații de interes european;

• protecția mediului ambiant, a cadrului de viață şi amenajarea urbană;

• realizarea de obiective comunitare în domeniul energiei;

• întărirea competitivității internaționale din industria comunitară şi integrarea ei

europeană;

• susținerea întreprinzătorilor mici şi mijlocii.

Tipurile de împrumuturi acordate de către BEI sunt urmatoarele:

- împrumuturi globale, orientate spre întreprinderile mici si mijlocii;

- împrumuturi grupate, adresate întreprinderilor mijlocii, pentru proiecte de valori mai mari,

prin linii de credit deschise de catre BEI intermediarilor financiari;

- împrumuturi individuale directe, privind marile proiecte, cu scadențe mari și rambursarea

în funcție de tipul de investiții;

- acordarea de capital de risc si garantii întreprinderilor mici si mijlocii;

- finantarea structurală, care permite completarea împrumuturilor de la băncile comerciale și

de pe piețele de capital.

Page 23: Politici și instituții financiar-bancare europene · Politici și instituții financiar-bancare europene 1. Structura financiară internațională Economia financiară – o ramură

5. Banca Centrală Europeană

- Prima tentativă de creare a unei uniuni economice și monetare a fost formulată în

Raportul Werner din 1970, care prevedea trei etape ce urmau a fi finalizate până în

1980.

- în anul 1979 Sistemul Monetar European (SME)

- Actul Unic European din 1986, prin care s-a creat piața unică, a relansat în a doua

jumătate a anilor ’80 ideea unei uniuni economice și monetare.

Raportul Delors din 1989 – înfăptuirea UEM în trei etape:

Prima etapă (1990–1993) s-a caracterizat prin definitivarea pieței unice prin libera circulație

a persoanelor, mărfurilor, capitalurilor și serviciilor.

Cea de-a doua etapă (1994–1998) înființarea Institutului Monetar European și pregătirea de

ordin tehnic pentru adoptarea monedei unice.

Etapa a treia a demarat la 1 ianuarie 1999, prin introducerea euro și transferarea către BCE a

competenței în domeniul politicii monetare. Introducerea bancnotelor și monedelor euro a

avut loc la data de 1 ianuarie 2002

Criteriile de aderare la moneda euro (criteriile de la Maastricht 1nov1993)

- un grad înalt de stabilitate a prețurilor; finanțe publice solide (deficit bugetar mai mic de

3% din PIB și datoria publică sub 60% din PIB); un curs de schimb stabil; rate scăzute și

stabile ale dobânzilor pe termen lung

- BCE și Comisia Europeană elaborează o dată la doi ani rapoarte asupra progreselor

înregistrate în îndeplinirea criteriilor de convergență care stau la baza deciziilor

Consiliului UE privind includerea unui nou stat în zona euro.

- Instituirea UEM un pas important pentru UE în direcția realizării pieței interne

- UEM asigură un mediu economic și monetar stabil la nivel european

- costurile tranzacțiilor valutare și riscul valutar au fost eliminate în interiorul zonei

euro

SEBC este format din BCE și băncile centrale naționale (BCN) ale tuturor statelor membre ale

UE.

- Eurosistemul cuprinde BCE și BCN ale statelor membre care au adoptat euro (în

prezent, în număr de 18).

- BCE a fost înființată în iunie 1998 la Frankfurt și a preluat funcțiile predecesorului său,

Institutul Monetar European (IME)

- Organele de decizie ale BCE sunt Consiliul guvernatorilor și Comitetul executiv.

Deciziile de politică monetară ale BCE sunt luate de Consiliul guvernatorilor.

Comitetul executiv pune în aplicare deciziile. Al treilea organ de decizie al BCE este

Page 24: Politici și instituții financiar-bancare europene · Politici și instituții financiar-bancare europene 1. Structura financiară internațională Economia financiară – o ramură

Consiliul general , care va continua să funcționeze atât timp cât există state membre

ale UE care nu au adoptat încă euro ca monedă națională.

- Consiliul guvernatorilor BCE este format din membrii Comitetului executiv al BCE și

guvernatorii BCN

- Consiliul guvernatorilor BCE trebuie să se întrunească de cel puțin zece ori pe an.

Principalele responsabilități ale Consiliului guvernatorilor sunt:

- stabilirea politicii monetare a zonei euro, respectiv luarea de decizii referitoare la ratele

dobânzilor reprezentative ale BCE;

- adoptarea orientărilor și luarea deciziilor necesare executării atribuțiilor

încredințate Eurosistemului.

Comitetul executiv are în componență președintele și vicepreședintele BCE și alți patru

membri. Aceștia sunt desemnați de comun acord de către guvernele statelor membre ale

zonei euro

Patru atribuții majore ale Eurosistemului:

- Prima constă în aplicarea politicii monetare adoptate de către Consiliul

guvernatorilor BCE;

- Cea de-a doua și cea de-a treia dintre atribuțiile Eurosistemului constau în derularea

operațiunilor valutare și, respectiv, deținerea și administrarea rezervelor oficiale ale

statelor din zona euro;

- O a patra atribuție esențială a Eurosistemului constă în promovarea bunei funcționări

a sistemelor de plăți.

Tratatul de la Maastricht specifică, de asemenea, că BCE deține dreptul exclusiv de a autoriza

emiterea de bancnote euro.

BCE și BCN sunt independente în raport cu organismele UE și cele naționale

Eurosistemului îi este interzisă acordarea de credite organismelor comunitare sau entităților

din sectorul public național, fapt care îi sporește independența, protejându-l de orice tip de

influență exercitată de către autoritățile publice.

Obiectivul principal al Eurosistemului este menținerea stabilității prețurilor

Strategia de politică monetară: „o creștere anuală, sub nivelul de 2%, a indicelui armonizat al

prețurilor de consum (IAPC) pentru zona euro”

Instrumente de politică monetară: operațiuni de piață, facilități permanente și rezerve

minime obligatorii

Operațiunile de piață pot fi clasificate în:

� operațiuni principale de refinanțare – acestea sunt operațiuni obișnuite de

furnizare de lichidități, cu frecvență săptămânală și scadență la o săptămână;

Page 25: Politici și instituții financiar-bancare europene · Politici și instituții financiar-bancare europene 1. Structura financiară internațională Economia financiară – o ramură

� operațiuni de refinanțare pe termen lung – acestea sunt operațiuni de

furnizare de lichidități, cu frecvență lunară și scadență la trei luni;

� operațiuni de reglaj fin – acestea pot fi executate în regim ad-hoc în scopul

gestionării situației lichidităților de pe piață și al orientării ratelor dobânzilor -

vizează atenuarea efectelor dezechilibrelor neașteptate ale lichidităților de pe

piață asupra ratelor dobânzilor;

� operațiuni structurale – Eurosistemul le poate efectua sub forma

operațiunilor reversibile, a operațiunilor definitive și a emiterii certificatelor

de îndatorare.

BCE este implicată în reprezentarea zonei euro la nivel internațional, respectiv în

reprezentarea UE în chestiuni referitoare la UEM în cadrul organizațiilor şi forumurilor

internaționale, precum FMI şi OCDE.

BCE participă și în cadrul unor reuniuni informale ale minstrilor de finanțe și ale

guvernatorilor (G7, G10, G20)

BCE participă la toate activitățile de cooperare din cadrul BRI, inclusiv la cele din domeniul

statisticii. Începând din anul 2000, BCE este, de asemenea, acționar al BRI, având drept de

vot şi de reprezentare în cadrul adunării generale anuale a acesteia.

Guvernatorii băncilor centrale din cadrul G10 au înființat o serie de comitete permanente şi

grupuri de lucru ad-hoc. Patru comitete permanente prezintă un interes deosebit pentru

BCE: Comitetul de supraveghere bancară de la Basel (CSBB), Comitetul pentru sisteme de

plăți şi decontare (CSPD), Comitetul pentru sistemul financiar mondial (CSFM) și Comitetul

piețelor.

Se pune în discuție dacă dificultățile zonei euro pot fi imputate politicilor promovate de BCE

și care ar fi modalitățile de reformare a acesteia

Politica monetară în zona euro este controlată total centralizat de BCE, aceasta fiind singura

instituție responsabilă cu emiterea de monedă și cu stabilirea ratelor de dobândă

Criticile ce vizează BCE se concentrează de regulă înspre două direcții: independența totală a

băncii și obiectivul major privitor la asigurarea stabilității prețurilor.

Unii economiști reproșează BCE că nu are în vedere creșterea economică și rata șomajului

din statele membre, având ca singur obiectiv grija de a stopa inflația.

Se propune includerea directă printre obiectivele BCE a unei politici favorabile creșterii și

ocupării în UE.

BCE a fost adesea acuzată că a depășit obiectivul inflației de 2%.

Această limită este și prea joasă și prea restrictivă - o țintă asa de îngustă a expus BCE la o

depășire prelungită a plafonului, fapt ce a dus la zdruncinarea credibilității, complicând

considerabil acțiunea sa. De asemenea, această limită este și prea joasă pentru că nu

permite prevenirea suficientă a riscului deflaționist.

Page 26: Politici și instituții financiar-bancare europene · Politici și instituții financiar-bancare europene 1. Structura financiară internațională Economia financiară – o ramură

Criticii BCE îi reproșează acesteia că deciziile sale sunt adoptate cu respectarea numai a

independenței BCN și că cei aleși (PE) nu au niciun control asupra activităților sale - susțin

necesitatea controlului BCE de către Parlamentul European și Consiliul UE.

Independența împiedică guvernele să promoveze măsuri monetare cu caracter electoral

pentru a genera o creștere economică aparentă.

Este criticată dimensiunea Consiliului director al BCE, o instituție puțin eficace ce crește

odată cu lărgirea zonei euro prin aderarea a noi membri.

Page 27: Politici și instituții financiar-bancare europene · Politici și instituții financiar-bancare europene 1. Structura financiară internațională Economia financiară – o ramură

6. Arhitectura financiar-bancară în UE

Înainte de euro, sistemele financiare erau organizate la nivel național, în jurul propriei

monede. Piața unică şi, în special, introducerea euro au dus, în mod inevitabil, la

interconectarea sistemelor.

Importanța integrării financiare:

- Un sistem financiar bine integrat facilitează implementarea fără sincope a politicii

monetare şi transmiterea echilibrată a efectelor sale în întreaga zonă euro;

- Integrarea financiară contribuie, de asemenea, la stabilitatea financiară prin crearea unor

piețe concurențiale mai mari şi mai lichide;

Integrarea financiară este, de asemenea, fundamentală pentru misiunea Eurosistemului de

promovare a bunei funcționări a sistemelor de plăți.

Integrarea financiară a rămas în urma extinderii UEM din două cauze :

- implementarea ideii integrării financiare a fost limitată de eliminarea restricțiilor mișcărilor

de capital, armonizarea reglementărilor fiind întârziată;

- concentrarea pe realizarea unei singure piețe, coroborată cu ideea că integrarea financiară

se va realiza automat după introducerea monedei euro, această idee fiind justificată doar în

cazul pieței monetare.

În cazul activității bancare de retail, una dintre cele mai importante piețe financiare pentru

cetățenii UE având în vedere avantajele considerabile ce s-ar crea, integrarea este încă

rămasă în urmă.

În UEM, integrarea sistemelor financiare este esențială pentru că fragmentarea între SM

reduce eficiența sistemului financiar al zonei euro, restrângând opțiunile de finanțare și

oportunitățile de investiții.

Evoluția sistemului bancar european evidențiază aportul factorului legislativ la integrarea

sistemului bancar în 5 etape:

- dereglementarea pietelor interne între 1957 şi 1973;

- diversele încercări către armonizarea reglementărilor bancare între 1973 şi 1980;

- directiva privind o singură autorizare, controlul intern, recunoaşterea reciprocă şi

liberalizarea serviciilor bancare – 1992;

- crearea unei singure monede în 1999;

- planul de Acțiune privind Serviciile Financiare (2001 – 2005).

Până în 1980 imaginea sistemului bancar este cea a unui sistem fragmentat. Cele mai

importante restricții : controlul ratei dobânzii, controlul capitalului, reglementări în ceea ce

priveşte participarea băncilor la activități de intermediere de valori mobiliare prin

intermediul burselor de valori, restricții privind înființarea de sucursale în străinătate,

Page 28: Politici și instituții financiar-bancare europene · Politici și instituții financiar-bancare europene 1. Structura financiară internațională Economia financiară – o ramură

resticții privind intrarea băncilor noi pe piață, plafonarea creditelor, cerințe obligatorii

privind investițiile, restricții în domeniul asigurărilor.

Formarea pieței bancare europene

În decembrie 1985, Actul Unic desăvârșea tripla libertate de circulație: a persoanelor, a

mărfurilor şi serviciilor şi a capitalurilor.

Aplicarea prevederilor Actului Unic se bazează pe trei elemente complementare: libertatea

de mişcare a capitalurilor; libera prestație a serviciilor financiare şi bancare transfrontaliere;

armonizarea minimală a reglementărilor care se aplică activității bancare şi financiare.

- Directiva Liberalizării Capitalului adoptată în iunie 1988

- A doua directivă de coordonare bancară adoptată la 15 decembrie 1989 avea ca obiectiv

instaurarea a unei piețe unificate în care băncile aveau dreptul de a furniza servicii în toată

gama de activități bancare, fără a avea structuri organizatorice proprii în țara în care își au

rezidența clienții, dar și prin intermediul unor sucursale înființate de ele în mod liber.

Globalizarea și internaționalizarea creditului bancar

Globalizarea și internaționalizarea creditului bancar a avut un impact semnificativ asupra

pieței creditului, după cum urmează:

- diversificarea produselor credit atât pentru clientela corporatistă cât și pentru gospodării și

stat;

- dezvoltarea tranzacțiilor printr-un suport tehnologic conexat la rețelele informatice și

tehnologiile IT;

- scăderea prețului creditului (în paralel cu reducerea marjei) proces vizibil în țările membre

UE, influențat atât de ritmul economisirii interne, specific pentru fiecare țară, dar și de

inflație, fiscalitate și politica monetară a țărilor respective;

- dezvoltarea creditului de consum și a creditului ipotecar;

- creșterea elasticității cererii pentru credite.

Reducerea prețurilor creditului practicate de bănci s-a datorat creșterii competiției bancare

Alți factori importanti, raportați la piața creditului sunt: ratele dobânzii, inflația, structura

prețurilor, costurile de exploatare ale băncilor și regularizarea acestora.

Sistemele de plăți și compensare

Eurosistemul utilizează sistemele de plăți pentru a-şi deconta operațiunile de politică

monetară şi de credit pe parcursul zilei.

Există două tipuri principale de riscuri financiare asociate sistemelor de plăți şi sistemelor de

compensare şi decontare a instrumentelor financiare:

� riscul ca o parte din cadrul sistemului să nu îşi poată îndeplini obligațiile, fie când

acestea ajung la scadență, fie într-un alt moment din viitor (risc de credit);

Page 29: Politici și instituții financiar-bancare europene · Politici și instituții financiar-bancare europene 1. Structura financiară internațională Economia financiară – o ramură

� riscul ca o parte din cadrul sistemului să nu aibă suficiente fonduri sau titluri pentru

a-şi îndeplini obligațiile în modul şi la momentul anticipat, deşi ar putea face acest

lucru în viitor (risc de lichiditate).

TARGET (Sistemul transeuropean de transfer de fonduri cu decontare pe bază brută în

timp real)

- Eurosistemul a elaborat sistemul TARGET pentru a procesa plățile de mare valoare în euro

în timp real în întreaga zonă euro.

- TARGET a devenit operațional la data de 4 ianuarie 1999 și permite funcționarea

pieței monetare a zonei euro ca piață unică, făcând posibilă aplicarea unei politici

monetare unice.

TARGET trebuie utilizat pentru toate plățile provenite direct din/sau efectuate în legătură cu:

i. operațiunile de politică monetară ale Eurosistemului;

ii. decontarea componentei în euro a operațiunilor de schimb valutar care implică

Eurosistemul;

iii. operațiunile de decontare din cadrul sistemelor de mare valoare care procesează

transferuri în euro.

Pentru alte plăți, precum plățile interbancare şi comerciale în euro, participanții pe piață

sunt liberi să utilizeze sistemul TARGET sau un alt sistem de plăți.

TARGET2 (Sistemul transeuropean automat de transfer de fonduri cu decontare pe bază

brută în timp real)

Structura sistemului TARGET2 a fost stabilită în anul 2007 şi urmărea:

- să se adaptaze mai bine la nevoile clienților, furnizând servicii armonizate pe scară largă;

- să contribuie la asigurarea eficienței costurilor;

- să permită adaptarea rapidă la evoluții viitoare, inclusiv la extinderea UE şi a

Eurosistemului.

SEPA (Single Euro Payment Area – Zona unică de plăți în euro)

Un alt progres înregistrat este lansarea SEPA în 2008, în cadrul căreia toate plățile

electronice sunt tratate ca plăți interne

SEPA acoperă 28 de SM UE, plus Islanda, Liechtenstein, Norvegia, Elveția şi Monaco,

reprezentând o zonă a monedei euro în care toate plățile, inclusiv cele transfrontaliere, sunt

tratate ca plăți naționale.

SEPA se realizează prin:

- adoptarea unui singur set de instrumente de plată pentru plăți în euro (transfer credit,

debitare directă şi plăți prin card);

Page 30: Politici și instituții financiar-bancare europene · Politici și instituții financiar-bancare europene 1. Structura financiară internațională Economia financiară – o ramură

- implementarea unor infrastructuri de procesare eficiente pentru plățile în euro (denumite

generic mecanisme de compensare şi decontare);

- adoptarea unor standarde tehnice și practici comerciale comune;

- crearea unui cadru legal armonizat pentru serviciile de plată;

- dezvoltarea continuă de noi servicii orientate spre client.

Proiectul SEPA este derulat de sectorul bancar european sub conducerea Consiliului

European al Plăților a fost înființat în iunie 2002, ca organism de luare a deciziilor şi de

coordonare a sectorului bancar european în domeniul plăților, în scopul susținerii şi

promovării creării SEPA.

Instrumente de plată SEPA

EPC a stabilit două noi scheme de plată, respectiv schemele de transfer credit (SCT) şi de

debitare directă (SDD), precum şi un cadru SEPA pentru plățile prin card. Instrumentele

naționale actuale vor fi înlocuite treptat de instrumentele SEPA pe baza acestor cadre şi

scheme comune.

Caracteristici ale schemei SCT:

- accesibilitate la nivelul întregii zone SEPA – orice client poate fi accesat;

- suma integrală este creditată în contul beneficiarului;

- nu există limită la valoarea plății;

- perioada maximă de decontare este de trei zile lucrătoare;

- schema este distinctă de infrastructura de procesare;

- codurile IBAN şi BIC sunt utilizate ca elemente de identificare a contului;

- există un set cuprinzător de reguli aplicabile plăților respinse şi returnate.

Rolul piețelor financiare este unul economic şi altul social: economic, prin contribuția la

dezvoltarea procesului investițional și social, prin protecția veniturilor economisite.

Piața financiară are două componente diferite şi complementare:

- Piața financiară primară specializată în colectarea veniturilor economisite;

- Piața financiară secundară - asigură mobilitatea şi lichiditatea economiilor plasate.

Din punctul de vedere al tipului activelor financiare, piața financiară este alcatuită din 3

componente:

1) Piața monetară - piața pe care băncile se împrumută între ele, pe termen scurt. Apariția

acestei piețe se datorează surplusului de încasări pe care le au unele bănci şi surplusului de

plăți pe care le au alte bănci.

Page 31: Politici și instituții financiar-bancare europene · Politici și instituții financiar-bancare europene 1. Structura financiară internațională Economia financiară – o ramură

2) Piața de capital - specializată în intermedierea de tranzacții cu active financiare care au

scadențe pe termene medii şi lungi.

3) Piața bancară se caracterizează prin tranzacții cu active bancare nonnegociabile, a căror

lichiditate este maximă.

Efectele introducerii monedei unice pe piețele financiare

- se elimină riscul valutar în interiorul zonei euro.

- generează pe piețele financiare efecte pozitive şi totodată efecte negative. Printre efectele

pozitive se numără în primul rând formarea unei piețe unice, în care concurența va creşte.

Principalul efect negativ generat de adoptarea monedei unice este acela că potențialul de

diversificare se micşorează. De exemplu, ȋnainte de apariția monedei euro, un economisitor

belgian putea să-şi diversifice portofoliul prin achiziționarea de titluri germane, italiene sau

din alte țări europene. Acum aceste titluri sunt mai puțin diverse din moment ce se exprimă

în aceeaşi monedă.

Impactul euro asupra piețelor de capital

Piața euroinstrumentelor financiare reprezintă o piață de capital unde au loc tranzacții cu

capitaluri pe termen lung.

Componentele ce alcătuiesc piața euroinstrumentelor financiare sunt: piața primară,

formată din ansamblul emisiunilor noi şi piața secundară unde au loc schimburile

euroinstrumentelor financiare emise.

Euroobligațiunea reprezintă un instrument de datorie, care este plasat în alte țări decât țara

a cărei monedă este utilizată pentru a denomina împrumutul.

Euroacțiunea este un instrument de capital propriu care asigură investitorilor un drept de

proprietate asupra emitentului, emis de o societate de capital pe piața de capital

internațională. Euroacțiunile se referă la emisiunea internațională de acțiuni la bursele de

valori din afara țării ȋn care ȋşi are sediul compania ale cărei acțiuni sunt emise.

Euroacțiunile sunt denominate ȋn monede străine.

Impactul Euro asupra pieței obligațiunilor

Înainte de introducerea monei unice euro, piața obligațiunilor în dolari americani ocupa

primul loc în lume - 8000 miliarde dolari din care 4900 miliarde dolari titluri de datorie

publică.

După adoptarea euro, piața obligațiunilor a explodat. Solicitările UE sunt acum ca toate

obligațiunile guvernamentale noi să fie emise în euro.

Impactul euro asupra pieței acțiunilor

Cea mai fragmentată piața acțiunilor europene. În Europa sunt 38 de burse reglementate în

timp ce în Statele Unite există doar trei burse reglementate şi o singură autoritate de

reglementare.

Page 32: Politici și instituții financiar-bancare europene · Politici și instituții financiar-bancare europene 1. Structura financiară internațională Economia financiară – o ramură

Euro a influențat evoluția acestei piețe astfel:

- reechilibrare a plasamentelor în favoarea acțiunilor, sau mai precis în favoarea titlurilor de

valoare cu un anumit grad de risc;

- lărgirea oportunităților de plasament pentru sectorul asigurărilor - înainte de euro,

gestionarul de fonduri de pensii sau de asigurări pe viață avea obligația să acopere

angajamentele în monedă străină prin active de aceeaşi valoare, în aceeaşi monedă; după

intruducerea monedei euro sporeşte considerabil zona de plasament;

- apariția unor noi indici bursieri paneuropeni.

Stadiul integrării diferitelor piețe financiare

O piață financiară mai integrată sporeste oportunitățile distribuirii și diversificării riscului și

conduce la creșterea lichidității pieței.

Însă, integrarea accentuată a pieței amplifică riscul transmiterii turbulențelor și crizelor

financiare.

BCE consideră că o piață de instrumente și servicii financiare este pe deplin integrată dacă

toți potențialii participanți:

- se supun unui singur set de reguli atunci când decid să opereze cu acele instrumente sau

servicii;

- au acces în mod egal la instrumentele și serviciile pieței;

- sunt tratati nediscriminatoriu când operează pe piața respectivă.

Piețele monetare și de obligațiuni europene au atins un grad de integrare foarte avansat,

mai ales în cadrul zonei euro, în timp ce piețele de capital s-au integrat mai lent.

Piața interbancară este complet integrată datorită uniunii monetare care a regrupat piețele

monetare naționale într-o piață monetară a zonei euro, aceasta fiind esențială pentru

promovarea politicii monetare comune

Stadiul integrării serviciilor financiare

Realizarea unei piețe unice a serviciilor financiare constituie un element cheie al procesului

de reformă economică conform Agendei Lisabona agreată de șefii de stat și de guvern în

cadrul Consiliului European de la Lisabona din anul 2000.

Procesul de integrare a sectorului financiar a cunoscut o accelerare odată cu cu lansarea

Planului de acțiune pentru servicii financiare (PASF) în 1999. Scopul PASF era de a crea până

în 2005 o veritabilă piață financiară europeană

PASF reprezintă un ansamblu de directive, urmărind trei obiective:

• constituire unei piețe unice a serviciilor financiare pe baza unui cadru juridic comun

pentru piețele integrate de valori mobiliare și de produse derivate;

Page 33: Politici și instituții financiar-bancare europene · Politici și instituții financiar-bancare europene 1. Structura financiară internațională Economia financiară – o ramură

• integrarea și deschiderea către toți consumatorii a unei piețe financiare de detaliu la

nivel european;

• armonizarea regulilor prudențiale în sectorul financiar european.

A urmat în 2005 Cartea albă privind politica serviciilor financiare 2005-2010 (denumită în

continuare "cartea albă") prezintă prioritățile Comisiei Europene privind politica serviciilor

financiare până în 2010. Unul dintre obiectivele politicii serviciilor financiare a Comisiei

constă în punerea în aplicare, îndeplinirea şi evaluarea continuă a cadrului legislativ existent.

Directiva privind piețele instrumentelor financiare (MiFID), în vigoare din noiembrie 2007,

reprezintă un pilon principal al integrării piețelor financiare din UE. MIFID stabilește un cadru

normativ pentru furnizarea de servicii de investiții în domeniul instrumentelor financiare

(brokeraj, consultanță, dealing, administrare de portofoliu, subscriere) de către bănci și

societăți de investiții.

Pentru a întări supravegherea sistemelor financiare s-au instituit noi autorități de

supraveghere europeană (ESA), operaționale din ianuarie 2011: Autoritatea Europeană

Bancară (EBA), Autoritatea Europeană pentru Asigurări şi Pensii Operaționale (EIOPA) şi

Autoritatea Europeană pentru Obligațiuni şi Piețe (ESMA).

Rolul acestor noi instituții financiare este de a coopera strâns cu instituțiile financiare din

statele membre, pentru armonizarea reglementărilor şi asigurarea unei implementării stricte

şi coerente a acestora. Autoritățile europene de supraveghere au puteri sporite în cazuri de

urgență.

Astfel, Tabloul European de Bord pentru Risc Sistemic (ESRB) a fost instituit pentru a

monitoriza amenințările aduse sistemului financiar. ESRB monitorizează apariția unor

eventuale riscuri pe piața financiară şi formulează recomandări pentru a le preveni.

Noul Acord Basel III

Comitetul de supraveghere bancară al Băncii Reglementelor Internaționale a emis, în

decembrie 2010, sub titulatura de Basel III, Cadrul internațional pentru măsurarea,

standardizarea şi monitorizarea riscului de lichiditate şi cadrul juridic aferent Basel III: Un

Cadru Global de Reglementare pentru Bănci şi un Sistem Bancar mai Solid, noile reglementări

petru adecvarea capitalului instituțiilor bancare. Aceste reglementări, adoptate de către

grupul G20 reprezintă punctul central al reformei financiare globale pentru prevenirea

apariției in viitor a crizelor bancare.

Prevederile noului acord sunt implementate gradual începând din 2011, urmând ca până la

finalului anului 2018 să fie implementate complet.

Basel III încearcă să îmbine supravegherea micro si macro-prudențială, fiind in acelaşi timp

un cadru de management al riscului la nivel de bancă (preluat din Basel I şi Basel II) şi un

cadru de management al riscului sistemic, la nivel de sistem bancar.

Spre o uniune bancară

Page 34: Politici și instituții financiar-bancare europene · Politici și instituții financiar-bancare europene 1. Structura financiară internațională Economia financiară – o ramură

12 septembrie 2012 - Comunicarea Comisiei către Parlamentul European şi Consiliul

European „Foaie de parcurs către o uniune bancară pentru Europa”.

În acest sens, Comisia Europeană propune atât intensificarea eforturilor pentru

contracararea riscurilor de contagiune în toată Zona Euro în cazul unei noi crize financiare,

cât şi asumarea responsabilității unei politici monetare comune.

BCE va avea puterea de a supraveghea orice bancă din Zona Euro, cu precădere băncile care

primesc ajutor public. BCE a preluat treptat aceste atribuții de supraveghere: începând cu 1

ianuarie 2013 în cazul celor mai semnificative bănci din Zona Euro şi cu 1 ianuarie 2014

pentru toate băncile din Zona Euro.

Se asigură o separare clară între politica monetară şi supravegherea bancară prin organisme

şi diviziuni administrative separate de funcțiile politicii monetare printr-un consiliu de

supraveghere stabilit în BCE pentru acest scop.

Mecanismul unic de supraveghere - propunerea Comisiei Europene adoptată de către

Parlamentul European și Consiliul UE în septembrie, respectiv octombrie 2013.

Se preconizează că BCE îşi va asuma noile responsabilități în materie de supraveghere

bancară începând cu toamna anului 2014, după 12 luni de la intrarea în vigoare a

Regulamentului privind mecanismul unic de supraveghere.

Obstacolele în calea realizării uniunii bancare sunt mari şi numeroase. O singură autoritate

de supraveghere, fie ea BCE, trebuie să aibă sprijinul tuturor celor 28 de state membre

- Unele SM reclamă riscuri care decurg din punerea în comun a riscurilor cu alte state

membre ale UE.

- S-au ridicat obiecții cu privire la planul prin care s-ar da puteri mari de reglementare a BCE.

- există o macro-dimensiune de risc financiar prin simpla însumare a riscurile

individuale ale operatorilor financiari din sistem.

există riscul unei divizări puternice a UE, din punctul de vedere al viziunii privind sectorul

financiar (UK, prin puternicul centru financiar Londra)

- Statele non-euro care intră în uniunea bancară nu au prevăzute drepturi de vot

similare cu cele din zona euro

În concluzie, reforma sistemului financiar bancar trebuie gândită în contextul asigurării unei

bune guvernanțe a UE. Putem identifica trei etape cheie pe care UE ar trebui să le urmeze:

- finanțele suverane trebuie să fie durabile: o astfel de strategie înseamnă acțiuni conjugate

de natură fiscală;

- băncile au nevoie de recapitalizare urgentă. Acestea trebuie să fie suficient de puternice

pentru a face față riscurilor datoriilor suverane şi ritmurilor reduse de creştere economică;

- Europa are nevoie de o viziune comună pentru viitorul său: un mesaj neclar sau confuz se va

adăuga la incertitudinea pieței şi va amplifica tensiunile economice din Zona Euro.

Page 35: Politici și instituții financiar-bancare europene · Politici și instituții financiar-bancare europene 1. Structura financiară internațională Economia financiară – o ramură

7. Ansamblul politicilor UE

Politica Agricolă Comună (PAC)

Lansată în 1962, politica agricolă comună (PAC) este un parteneriat între agricultură și

societate, între Europa și agricultorii săi.

Obiectivele sale principale sunt:

- consolidarea productivității agriculturii, pentru a le garanta consumatorilor o ofertă de

alimente stabilă și accesibilă;

- asigurarea unui nivel de trai echitabil pentru agricultorii europeni.

Cinzeci de ani mai târziu, UE trebuie să facă față unor noi provocări:

- securitatea alimentelor: la nivel mondial, producția de alimente va trebui să se dubleze

pentru a putea hrăni populația lumii, care se estimează că va fi de 9 miliarde în 2050;

- schimbările climatice și gestionarea durabilă a resurselor naturale;

- susținerea zonelor rurale din întreaga UE și menținerea vitalității economiei rurale.

- Este gestionată și finanțată la nivel european din bugetul UE. Românul Dacian Cioloș,

începând cu anul 2010, a fost comisarul european responsabil cu Agricultura și dezvoltarea

drurală.

În cele 28 de SM UE există peste 14 milioane de agricultori și alte 4 milioane de persoane

care lucrează în sectorul alimentar. Sectorul agricol și alimentar oferă, împreună, 7 % din

totalul locurilor de muncă și generează 6 % din produsul intern brut al UE.

Cronologia dezvoltării PAC

1957 - Tratatul de la Roma instituie CEE (precursoarea UE), formată din șase țări din Europa

Occidentală.

1962 - Este creată PAC, prevăzută ca politică comună, având drept obiectiv furnizarea de

alimente la prețuri accesibile pentru cetățenii UE și asigurarea unui standard de viață

echitabil pentru agricultori.

1984 - PAC devine victima propriului succes. Exploatațiile agricole devin atât de productive,

încât furnizează mai multă hrană decât este necesar. Surplusul se stochează și conduce la

apariția „munților de alimente”. Se introduc măsuri pentru adaptarea nivelurilor producției

la nevoile pieței.

1992 - Obiectivul PAC trece de la sprijinirea pieței la sprijinirea producătorilor.

Subvenționarea prețurilor se reduce, fiind înlocuită cu ajutoare directe pentru agricultori.

Aceștia sunt încurajați să adopte practici mai ecologice.

Page 36: Politici și instituții financiar-bancare europene · Politici și instituții financiar-bancare europene 1. Structura financiară internațională Economia financiară – o ramură

2003 - PAC oferă ajutor pentru venit. Noua reformă a PAC sistează legătura dintre subvenții

și producție.

2011 - O nouă propunere de reformare a PAC urmărește să consolideze competitivitatea

sectorului agricol, să promoveze inovarea, să lupte împotriva schimbărilor climatice și să

sprijine ocuparea forței de muncă și creșterea în zonele rurale.

Modul de funcționare a PAC

Politica agricolă comună poate fi descrisă ca având trei dimensiuni: măsuri de susținere a

pieței (agricultura este mult mai dependentă de starea vremii și de climă decât alte

sectoare), ajutor pentru venit (plățile directe le asigură agricultorilor un venit de bază) și

dezvoltare rurală (sunt stabilite programe naționale de dezvoltare).

- Cele trei dimensiuni sunt interconectate, asigurând un sistem viabil.

Primele două dimensiuni (sprijinirea pieței și sprijinul pentru venit) sunt finanțate exclusiv

din bugetul UE, în timp ce dimensiunea de dezvoltare rurală se bazează pe programarea

multianuală și este cofinanțată de SM

Politica agricolă absoarbe aproximativ 40 % din bugetul UE. Acest lucru se datorează faptului

că PAC este unul dintre puținele domenii în care o politică comună este finanțată, în

principal, de UE.

În prezent, în majoritatea SM UE, o familie medie cheltuiește în jur de 15% din venitul său

lunar pentru hrană (jumătate față de nivelul din 1962).

Europa este considerată lider mondial în sectoarele producătoare de ulei de măsline,

produse lactate, carne, vin și băuturi spirtoase. În plus, putem afla cu ușurință cum și unde

au fost produse alimentele pe care le consumăm, datorită normelor de etichetare și

trasabilitate stabilite de UE.

Finanțarea PAC

Măsurile de politică agricolă comună au fost finanțate din bugetul comunitar, prin

intermediul Fondului European de Orientare şi Garantare Agricolă (FEOGA). Fondul a fost

constituit în 1962 și funcțional până în 2005 când Comisia Europeană a instituit un nou

regulament pentru finanțarea PAC, Regulamentul (CE) nr. 1290/2005 al Consiliului din

21 iunie 2005 privind finanțarea politicii agricole comune.

Regulamentul instituie două noi fonduri:

Fondul european de garantare agricolă (FEGA) – plăți directe/subvenții Fondul european

agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) –. programe de dezvoltare rurală/cofinanțare

Pentru exercițiul financiar viitor (2014 - 2020), Comisia Europeană propune alocarea a 281,8

miliarde de euro pentru Pilonul I (plăți directe) al PAC şi 89,9 miliarde de euro pentru Pilonul

II (dezvoltare rurală). Suma totală alocată agriculturii ar putea ajunge la 386,9 mld. euro dacă

se vor adăuga fondurile pentru: securitate alimentară (2,2 mld. Euro), sprijin pentru

persoane defavorizate (2,5 mld. Euro), gestionarea crizelor (3,5 mld. Euro), fondul pentru

Page 37: Politici și instituții financiar-bancare europene · Politici și instituții financiar-bancare europene 1. Structura financiară internațională Economia financiară – o ramură

globalizare (2,5 mld. Euro); cercetare şi inovare pentru securitate alimentară, bio-economie

şi agricultură durabilă (4,5 mld. Euro).

O parte din fonduri (cca. 5%) va fi reținută într-o aşa-numită „rezervă de performanță” şi va

deveni disponibilă doar când se poate demonstra că se realizează progrese în îndeplinirea

obiectivelor specifice respective.

Ratele de cofinanțare din partea UE vor fi de 85 % în regiunile mai puțin dezvoltate şi de

50 % în alte regiuni.

PAC în România

- Mulți fermieri români practică o agricultură de subzistență, o mare parte a rezultatelor

activității agricole a acestor ferme fiind destinată autoconsumului.

- Piața agricolă nu este deplin funcțională – multe produse țărăneşti, de bază, nu pot fi

vândute adesea decât pe sume derizorii unor intermediari – de multe ori deținând monopol

local.

- România este al doilea mare producător agricol din Europa centrală şi de est, după Polonia,

fiind avantajată în acest sens şi de suprafața agricolă importantă deținută, respectiv 14,8

milioane ha.

- România poate manifesta avantaje comparative importante față de UE pentru o serie de

produse agricole, dar o constrângere importantă pentru agricultorii români aflați în

concurență cu fermierii comunitari o constituie decalajul tehnologic însemnat, care nu

poate fi recuperat decât prin afluxuri de capital.

- Un efect favorabil, totuşi, al lipsei cronice de capital în agricultura românească, l-a

constituit potențialul dezvoltării segmentului agriculturii ecologice (organic farming). Aceste

produse ecologice, multă vreme nefiind certificate la nivel național, au fost exportate sub

certificare străină.

Politica de coeziune (Politica regională)

Deși UE continuă să fie centrul unei averi și forțe economice considerabile, modelul de

dezvoltare este foarte neomogen.

Cele mai sărace regiuni înainte de 2004 erau aprox la nivelul de 2/3 (67%) din produsul

intern brut mediu pe cap de locuitor. După aderarea a zece SM noi, cea mai săracă regiune

era la nivel de mai puțin de o treime (28%) din media pe UE.

Diferențele între SM și regiuni au existat de la începutul procesului de integrare europeană și

s-au agravat cu fiecare extindere.

Politica regională europeană are trei direcții principale:

- În primul rând, se pune accent pe promovarea convergenței economice pentru a

ajuta regiunile mai puțin dezvoltate,

Page 38: Politici și instituții financiar-bancare europene · Politici și instituții financiar-bancare europene 1. Structura financiară internațională Economia financiară – o ramură

- În al doilea rând, sunt aplicate măsuri menite să promoveze competitivitatea și

ocuparea forței de muncă la nivel regional.

- A treia categorie de politici are drept scop promovarea cooperarii dintre regiuni si

țari.

Aceasta nouă abordare a primit denumirea de Politica de Coeziune.

Începând cu anul 2014, poziția de comisar responsabil cu politica regională la nivelul Uniunii

Europene este asigurată de România. Comisarul european Corina Crețu are un mandat de

cinci ani.

Finanțarea politicii de coeziune

Există trei surse principale de finanțare, care au fost create la diferite etape ale dezvoltării

UE.

FEDR - se axează mai întâi de toate asupra inițiativelor de promovare a creșterii economice.

FC se concentrează pe infrastructura de transport și de mediu, inclusiv pe sursele de energie

regenerabilă

FSE este orientată spre investiții în capitalul uman din domeniul educației și formării

profesionale.

FEDR și FSE se constituie în fonduri structurale. Fondurile structurale au fost direcționate

către diminuarea disparităților între regiuni şi țări. Criteriul de eligibilitate pentru a putea

beneficia de fonduri structurale este ca PIB/locuitor să se situeze sub pragul de 75% din

media UE.

Fondul de coeziune este destinat şi accesibil doar țărilor (nu şi regiunilor) cu un PIB/locuitor

situat sub 90% din media UE. Fondului de coeziune si Fondurilor structurale le sunt destinat

aprox 35% din bugetul UE, care buget în cifre se ridică la cca 120 miliarde euro.

Politica de coeziune între 2014-2020

- Politica de coeziune rămâne o componentă esențială a cadrului financiar multianual al UE

pentru perioada 2014-2020.

- Cadrul Financiar Multianual 2014-2020 prevede alocarea pentru politica de coeziune a cca.

325 miliarde euro (în scădere cu cca. 35 miliarde euro față de actuala perioadă de

programare), reprezentând 34,24% din volumul total cheltuielilor UE pentru următorii 7 ani.

Suma ce revine României pentru politica de coeziune este de 21,8 miliarde euro (prețuri

2011), în creştere cu 10% față de alocarea 2007-2013 (situată la nivelul de 19,8 miliarde

euro).

În concluzie, pare să existe un consens şi anume că în centrul politicii de coeziune trebuie să

se afle competitivitatea şi argumentul că trebuie acordat un sprijin clar solicitării de a aloca

o parte semnificativă din resursele financiare investițiilor strategice corelate cu agenda

reînnoită.

Page 39: Politici și instituții financiar-bancare europene · Politici și instituții financiar-bancare europene 1. Structura financiară internațională Economia financiară – o ramură

Cercetarea, inovația şi dezvoltarea competențelor în vederea încurajării economiei bazate pe

cunoaştere, a dezvoltării capitalului uman prin educație şi formare, a capacității de adaptare,

a sprijinirii activităților antreprenoriale (mai ales a întreprinderilor mici şi mijlocii), a

consolidării capacității instituționale şi a dezvoltării unei culturi antreprenoriale sunt

considerate ca fiind domeniile strategice în care ar trebui sa fie concentrate investițiile.

Noua paradigmă reflectă în fapt poziția majorității țărilor membre ale UE-28, anume că

binomul „competitivitate-coeziune” nu mai reprezintă o antinomie (competitivitate versus

coeziune) ci un tandem de obiective indisociabile şi interdependente.

Politica comună în domeniul pescuitului (PCP)

- PCP este un set de reguli pentru gestionarea flotelor europene de pescuit și pentru

conservarea stocurilor limitate de pește.

- PCP a fost introdusă în anii 1970 și a cunoscut actualizări succesive, cea mai recentă

intrând în vigoare la 1 ianuarie 2014.

- Politica actuală prevede stabilirea, în perioada 2015-2020, a unor limite sustenabile

de captură.

Fondul european pentru pescuit (FEP) finanțează industria pescuitului și a dispus de un

buget de 4,3 miliarde de euro pentru perioada 2007-2013, ce a crescut pentru următorul

cadu financiar multianual 2014-2020.

Politica industrială

-Cele 23 de milioane de intreprinderi mici și mijlocii sunt motorul economiei europene, ele

reprezentând 99% din totalul întreprinderilor și oferind 75 de milioane de locuri de muncă.

-În perioada 2007-2013, UE a alocat sume mari de bani destinate cercetării tehnologice și

inovării prin două programe: Programul Cadru 7 (peste 50 de miliarde euro) destinat

cercetării și dezvoltării și Programul Cadru pentru Competitivitate și Inovare (3,6 miliarde

euro).

- UE a înființat în 2008 Institutul European pentru Tehnologie, care a reunit cele trei

dimensiuni necesare unei economii dinamice: cercetarea, educația și inovarea.

- Comisia Europeană a lansat o comunicare în 28 noiembrie 2010, intitulată „O politică

industrială integrată pentru era globalizării. Atribuirea celui mai important rol

competitivității şi viabilității”.

Piața internă

Prin Tratatul de la Maastricht din 1991 este introdus conceptul de Piața Unică Europeană

(sau piață internă) și intră în vigoare la 1 ianuarie1993. Piața unică are la bază cele patru

libertăți de mișcare: a bunurilor, a serviciilor, a capitalurilor și a persoanelor.

Audiovizual și mass-media

-Politica audiovizuală este elaborată la nivel național.

Page 40: Politici și instituții financiar-bancare europene · Politici și instituții financiar-bancare europene 1. Structura financiară internațională Economia financiară – o ramură

-Rolul UE este de a stabili unele reguli şi orientări de bază în domenii de interes comun,

precum deschiderea piețelor UE şi concurența loială.

-Începând din 1989, UE a reglementat difuzarea transfrontalieră a programelor TV prin

Directiva privind serviciile media audiovizuale.

-2007-2013 s-a derulat programul Media cu o finanțare de 755 milioane euro. În 2014-2020,

programul Europa Creativă a înlocuit actualul program MEDIA, beneficiind de peste 900

milioane euro.

Cultura

-Deși Tratatul de la Maastricht(1992) recunoaște formal pentru prima dată dimensiunea

culturală a integrării europene, inițiativele culturale europene începând mai devreme prin

programul Capitala Culturală Europeană ce se desfășoară cu succes în fiecare an începând cu

1985. Cele două orașe alese în 2007 Capitale Culturale au fost Sibiu și LU.

-Programul Cultura, pentru perioada 2007-2013, a avut un buget de 400 milioane euro. În

2014-2020, programul Europa Creativă a înlocuit programul Cultura, bugetul alocat culturii

majorându-se la 500mil.

-Un alt element de bază al domeniului cultural este diversitatea lingvistică pe care Uniunea o

incurajează și o sprijină. Leonard Orban a fost comisar european pentru multilingvism între

2007-2009.

Combaterea fraudei

Se estimează că, din bugetul anual de peste 100 miliarde de euro, aproape un miliard este

fraudat. De aceea, protejarea intereselor financiare ale UE reprezintă o prioritate pentru

instituțiile europene.

Oficiul European de Lupta contra Fraudei (OLAF) este elementul de bază al luptei împotriva

fraudei. Parte a Comisiei Europene, OLAF desfăsoară anchete în cadrul instituțiilor europene

și în statele membre. De asemenea, investighează cazuri de fraudă și în țările non-membre

UE, dar cu care Uniunea are acorduri.

OLAF îşi desfăşoară activitatea pe trei paliere:

- protejează interesele financiare ale Uniunii Europene prin combaterea fraudei, a corupției

şi a altor activități ilegale

- detectează şi investighează abaterile grave de la obligațiile profesionale ale membrilor şi

angajaților instituțiilor şi organismelor UE care ar putea conduce la declanşarea de proceduri

disciplinare sau penale

- sprijină Comisia Europeană în elaborarea şi implementarea politicilor privind prevenirea şi

detectarea fraudei.

Societatea informațională

Page 41: Politici și instituții financiar-bancare europene · Politici și instituții financiar-bancare europene 1. Structura financiară internațională Economia financiară – o ramură

Politica se bazează pe patru componente principale: politica în domeniul telecomunicațiilor;

sprijinirea dezvoltării tehnologiei informației și comunicării; contribuția la crearea unei

industrii comunitare competitive; promovarea rețelelor transeuropene în domeniul

telecomunicațiilor.

Tehnologiile informaționale și de comunicație reprezintă un sector major al activității

economice, generând aproape 6% din PIB-ul UE.

Energie

Piața energetică europeană este cea mai mare piață regională din lume (peste 500 de

milioane de consumatori) şi totodată cel mai mare importator. Multe dintre provocările cu

care se confruntă UE – schimbări climatice, accesul la țiței şi la gaz, dezvoltarea tehnologică,

eficiența energetică.

S-a ajuns la concluzia că o serie de măsuri trebuie luate până în 2020:

- economisirea a 20% din consumul de energie previzionat pentru 2020;

- creșterea până la 20% a surselor energetice regenerabile (energie solară, eoliană, biomasă)

în totalul consumului de energie;

- creștere, cel putin, până la 10% a biocombustibililor până în 2020;

- reducerea cu cel putin 20% a emisiilor de gaze cu efect de seră;

- realizarea unei piețe energetice interne care să aducă beneficii în mod real și eficient

pentru fiecare persoană și companie în parte;

- o mai bună integrare a politicii în domeniul energie cu alte politici cum ar fi politica agricolă

și cea comrcială;

- o mai bună cooperare internațională dat fiind că electricitatea şi gazul se transportă prin

rețele şi conducte care traversează, adesea, frontierele naționale.

Transporturi

-Înlăturarea granițelor interne ale UE a dus la o creștere semnificativă a transportului de

bunuri și persoane pe distanțe lungi.

-UE promovează proiecte majore de infrastructură de transport, așa numitele Rețele

Transeuropene de transport (TEN-T).

-Infrastructura de transport este finanțată de mecanismul Conectarea Europei (MCE), care

dispune de un buget de 50 de miliarde de euro pentru perioada 2014-2020.

Protecția consumatorilor

-Cetățenii UE au o serie de drepturi fundamentale ce se referă la: protejarea sănătății si a

securității; protejarea intereselor economice; compensații; informare și educare;

reprezentare a consumatorilor.

-Între 2007-2013 s-a derulat un program de acțiune, cu 157 milioane euro.

Page 42: Politici și instituții financiar-bancare europene · Politici și instituții financiar-bancare europene 1. Structura financiară internațională Economia financiară – o ramură

-În 2002 a fost înființată Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară care, împreună

cu Comitetul permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animalelor evaluează riscurile

ce pot interveni de-a lungul lanțului alimentar.

-Pentru consumatori a fost înființată Reteaua Centrelor Europene pentru Consumatori (ECC-

Net), care preia plângerile consumatorilor din SM.

Mediu

-UE s-a implicat în protecția mediului înconjurător abia în anii ’70, când această problemă a

devenit de interes la nivel mondial. La început aceste măsuri erau orizontale, integrate în

alte politici comunitare, abia în 1982, devenind o politică de sine stătătoare.

-În1990 a fost înființată Agenția Europeană a Mediului

-În 1992 s-a adoptat programul LIFE, ca instrument financiar de gestiune a proiectelor

privind protecția mediului înconjurător din SM. Pentru 2007-2013, programul LIFE+ a

finanțat proiecte de cercetare și de îmbunătățire a mediului înconjurător în valoare de 2

miliarde euro.

-Natura 2000, o rețea formată din 26.000 de zone naturale protejate care acoperă aproape

20% din teritoriul UE.

-Apa, poluarea aerului şi produsele chimice sunt printre principalele probleme de mediu care

îi preocupă pe cetățenii europeni.

-Este necesar ca politica europeană de mediu să încurajeze întreprinderile să „ecologizeze”

economia.

Extindere

UE a parcurs un drum lung de la cei 6 membri inițiali, ce au creat Comunitatea Europeană a

Cărbunelui și Otelului în 1952 și Comunitatea Economică Europeană în 1958, până în prezent

când are 28 de membri și se întinde de la Atlantic la Marea Neagră.

Condițiile pe care trebuie sa le îndeplinească un stat care vrea sa devină parte a UE au fost

agreate în 1993 la Copenhaga și sunt cunoscute sub titulatura de “criteriile de la

Copenhaga”:

- instituții stabile ce garantează democratia, statul de drept, drepturile omului si protecția

minorităților (criteriul instituțional/politic);

- o economie de piață funcțională și capacitatea de a face față presiunilor concurențiale de

pe piața internă (criteriul economic);

- capacitatea de a-și asuma obligațiile de membru precum și existența unei adminsitrații

capabile să pună în practică legislația europeană (criteriul administrativ – aquis comunitar).

În prezent, Turcia, Republica Macedonia, Islanda, Muntenegru şi Serbia sunt state candidate.

Page 43: Politici și instituții financiar-bancare europene · Politici și instituții financiar-bancare europene 1. Structura financiară internațională Economia financiară – o ramură

Comerț

-Politica comercială comună stă la baza relațiilor externe ale UE. Uniunea este cea mai mare

putere comercială din lume, asigurând 20% din volumul importurilor şi exporturilor

efectuate la nivel mondial.

-Politica comercială a UE se decide exclusiv de către instituțiile europene.

-UE este cel mai mare exportator de produse şi servicii la nivel mondial şi cea mai mare piață

de import pentru peste 100 de țări. Uniunea este şi cea mai mare piață unică din lume.

-UE negociază acorduri cu numeroşi parteneri, mai ales prin intermediul acordurilor de liber

schimb.

Relații externe

-Termenul de “relații externe” acoperă toate aspectele politicii de afaceri internaționale ale

UE, cu excepția comerțului (ce reprezintă o politică separată) și a relațiilor cu țările ACP

(Africa-Pacific-Caraibe)

-Uniunea a încheiat acorduri comerciale şi de asociere cu majoritatea țărilor şi în majoritatea

regiunilor lumii.

-UE organizează periodic reuniuni la nivel înalt cu Statele Unite, Japonia, Canada şi, de puțin

timp, cu Rusia, India şi China.

Ajutor umanitar

-UE este principalul donator de ajutor umanitar din lume.

-Principala misiune a ECHO (The Humanitarian Aid and Civil Protection – departamentul

Comisiei Europene) este aceea de a salva vieți, de a uşura suferința şi de a proteja

integritatea şi demnitatea celor afectați.

Drepturile omului

-Drepturile omului, democrația și statul de drept sunt valorile centrale ale Uniunii Europene,

fiind, de altfel și condiții ce trebuie îndeplinite de orice stat care vrea să adere la UE.

-UE a adoptat în decembrie 2000 Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii, ce înglobează

pentru prima dată toate drepturile individuale, civile, politice economice și sociale.

-În UE, drepturile fundamentale sunt garantate la nivel național de constituție, iar la nivel

european de Carta drepturilor fundamentale.

-UE finanțează din 1994 Instrumentul european pentru democrație şi drepturile omului.

Bugetul instrumentului a crescut progresiv, dispunând de1,1 miliarde euro pentru 2007-

2013.

-Tot în perioada 2007-2013 s-a derulat Programul pentru Ocupare și pentru Solidaritate

Socială (PROGRESS) cu un buget de 743mil euro.

Strategia Europa 2020

Page 44: Politici și instituții financiar-bancare europene · Politici și instituții financiar-bancare europene 1. Structura financiară internațională Economia financiară – o ramură

La 3 martie 2010 Comisia Europeană a publicat Comunicarea Europa 2020, O strategie

europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii.

Europa 2020 este o strategie pe 10 ani, al cărei scop trece dincolo de depăşirea crizei care

continuă să afecteze multe dintre ec europene.

UE şi-a fixat 5 obiective esențiale pe care intenționează să le atingă în următorul deceniu. Ele

acoperă următoarele domenii:

1. Ocuparea forței de muncă – o rată de ocupare a forței de muncă de 75 % în rândul

populației cu vârste cuprinse între 20 şi 64 de ani;

2. Cercetare şi dezvoltare – alocarea a 3% din PIB-ul UE pentru cercetare şi dezvoltare;

3. Schimbările climatice şi utilizarea durabilă a energiei:

-reducerea cu 20% a emisiilor de gaze cu efect de seră (sau chiar cu 30%, în condiții

favorabile) față de nivelurile înregistrate în 1990

-creşterea ponderii surselor de energie regenerabile până la 20%

-creşterea cu 20% a eficienței energetice

4. Educație:

- reducerea sub 10% a ratei de părăsire timpurie a şcolii

- creşterea la peste 40% a ponderii absolvenților de studii superioare în rândul populației în

vârstă de 30-34 de ani

5. Lupta împotriva sărăciei şi excluziunii sociale – reducerea cu cel puțin 20 de milioane a

numărului persoanelor care suferă sau riscă să sufere de pe urma sărăciei și excluziunii

sociale.

Concluzie: este nevoie de o strategie care să ne permită să ieșim din criză mai puternici și

care să transforme UE într-o economie inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii.

Page 45: Politici și instituții financiar-bancare europene · Politici și instituții financiar-bancare europene 1. Structura financiară internațională Economia financiară – o ramură

8. Monetarismul în procesul activității economice a UE

Raportul Delors, prezentat în luna aprilie 1989, a propus înființarea UEM în trei etape

distincte:

- prima etapă a UEM a fost lansată la 1 iulie 1990, iar în anul 1991 a avut loc o

Conferință interguvernamentală dedicată UEM, unde Comitetul guvernatorilor a

prezentat proiectul de statut al SEBC şi al BCE.

- cea de-a doua etapă a UEM: înființarea IME (1994) şi a BCE (1998)

- cea de-a treia etapă a UEM a debutat la 1 ianuarie 1999 prin fixarea irevocabilă a

cursurilor de schimb pentru monedele celor 11 SM participante inițial la uniunea

monetară. În prezent sunt 18: Austria, Belgia, Cipru, Estonia, Finlanda, Franța,

Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Letonia, Luxemburg, Malta, Portugalia, Slovenia,

Slovacia, Spania, Olanda.

Temeiul juridic pentru BCE şi SEBC îl reprezintă Tratatul de instituire a Comunității Europene

intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993 (Tratatul de la Maastricht). În conformitate cu acest

tratat, SEBC este format din BCE şi BCN ale tuturor SM ale UE (28 de SM de la 1 iulie 2013).

BCN din zona euro, împreună cu BCE, formează Eurosistemul. Atribuțiile de bază ale

Eurosistemului sunt:

� definirea şi aplicarea politicii monetare pentru zona euro;

� realizarea operațiunilor de schimb valutar şi deținerea şi gestionarea

� rezervelor valutare oficiale ale țărilor din zona euro;

� promovarea bunei funcționări a sistemelor de plăți.

Alte funcții vizează: autorizarea emiterii de bancnote în zona euro; emiterea de avize şi

consilierea cu privire la proiectele de acte comunitare şi la proiectele de legi naționale;

colectarea informațiilor statistice necesare; contribuția la aplicarea armonioasă a politicilor

promovate de autoritățile responsabile cu supravegherea prudențială a instituțiilor de credit

şi cu stabilitatea sistemului financiar.

Page 46: Politici și instituții financiar-bancare europene · Politici și instituții financiar-bancare europene 1. Structura financiară internațională Economia financiară – o ramură

Strategia politicii monetare

Tratatul de instituire a Comunității Europene precizează în mod special că „obiectivul

principal al SEBC este menținerea stabilității prețurilor”.

Primul element al strategiei de politică monetară a BCE îl reprezintă definiția cantitativă a

stabilității prețurilor.

Consiliul guvernatorilor BCE a prezentat, în anul 1998, următoarea definiție cantitativă a

acestui obiectiv: „Stabilitatea prețurilor se defineşte ca o creştere anuală mai mică de 2% a

indicelui armonizat al prețurilor de consum (IAPC) pentru zona euro”. În anul 2003 Consiliul

guvernatorilor a precizat că, prin această definiție, intenționează să mențină ratele inflației la

un nivel inferior, dar „apropiat valorii de 2% pe termen mediu.”

IAPC –, folosit pentru evaluarea gradului de stabilitate a prețurilor. Utilizarea unui indice

general al prețurilor asigură transparența angajamentului asumat de BCE, în vederea

protejării depline şi eficiente împotriva diminuării puterii de cumpărare a banilor.

Definiția clarifică faptul că atât o rată a inflației de peste 2%, cât şi deflația (scăderea

nivelului prețurilor) sunt incompatibile cu stabilitatea prețurilor. Deflația presupune costuri

similare celor generate de inflație - ratele nominale ale dobânzilor nu pot scădea sub zero

(nimeni nu ar dori să împrumute bani altei persoane în condițiile în care, după o anumită

perioadă, i s-ar returna o sumă mai mică decât cea împrumutată).

Un aspect esențial al politicii monetare a BCE este asigurarea stabilității prețurilor „pe

termen mediu”. Modificările de politică monetară se răsfrâng asupra prețurilor cu un anumit

decalaj

Cei doi piloni ai strategiei de politică monetară: analiza economică și analiza monetară

1) Analiza economică: Analiza economică este axată în principal pe evaluarea evoluțiilor

economice şi financiare actuale şi a riscurilor implicite pe termen scurt şi mediu la

adresa stabilității prețurilor. În cadrul acestei analize economice, se acordă atenția

cuvenită necesității de a identifica originea şi natura şocurilor care afectează

economia.

2) Analiza monetară: BCE se bazează pe recunoaşterea relației strânse, pe termen

mediu şi lung, dintre expansiunea monetară şi inflație.

Agregatele monetare

Băncile centrale definesc şi monitorizează câteva agregate monetare.

Eurosistemul a definit un agregat monetar în sens restrâns (M1), un agregat monetar

intermediar (M2) şi un agregat monetar în sens larg (M3). Aceste agregate diferă în funcție

de gradul de lichiditate al activelor pe care le includ.

M1 include numerarul (bancnotele şi monedele), precum şi soldurile care pot fi convertite

imediat în numerar sau utilizate pentru plăți fără numerar, cum este cazul depozitelor

overnight.

Page 47: Politici și instituții financiar-bancare europene · Politici și instituții financiar-bancare europene 1. Structura financiară internațională Economia financiară – o ramură

M2 include agregatul M1, la care se adaugă depozitele cu durata inițială de până la doi ani şi

depozitele rambursabile după notificare la cel mult trei luni.

M3 cuprinde M2 şi unele instrumente negociabile emise de sectorul IFM rezidente, şi anume

operațiunile repo, acțiunile/unitățile fondurilor de piață monetară şi instrumentele de

îndatorare cu scadență de până la doi ani (inclusiv titlurile emise pe piața monetară).

Valoarea de referință pentru expansiunea monetară

Calculul valorii de referință se bazează pe definiția stabilității prețurilor ca o creştere a IAPC

pentru zona euro sub nivelul de 2% pe an, precum şi pe ipotezele pe termen mediu privind

posibila creştere a producției şi tendința vitezei de circulație a M3.

∆M = ∆YR + ∆P – ∆V

∆M-variațiile expansiunii monetare, ∆P-variațiile inflației, ∆YR- variațiile creşterii PIB real şi

∆V- variațiile vitezei de circulație a monedei

Pe baza acestor ipoteze, în luna decembrie 1998, Consiliul guvernatorilor a stabilit la 4,5% pe

an valoarea de referință a BCE, care a rămas de atunci nemodificată. Această valoare de

referință (care a fost stabilită la 4,5% în anul 1998) se referă la ritmul anual de creştere a M3

considerat compatibil cu stabilitatea prețurilor pe termen mediu.

Perspective monetare

Zona euro este într-o situație dificilă și nicio politică monetară nu va face minuni. Toate

alternativele monetare sunt asociate cu riscuri seminficative. Băncile centrale trebuie să facă

mai mult pentru a stimula cererea, însă aceste acțiuni sunt greu de proiectat fără a majora

riscurile de inflație mare.

Băncile sunt într-o situație atât de dificilă, încât unele dintre ele trebuie restructurate. Sunt

dincolo de posibilitatea de salvare prin politica monetară. Investițiile proaste în timpul anilor

de prosperitate nu pot fi reangajate doar pentru că cererea crește.

O perspectivă simplistă asupra expansiunii cererii este, de asemenea, asociată, cu riscurile

creării de noi alocări greșite de resurse – poate chiar bule financiare

Este mai puțin clar cum trebuie să se schimbe politica monetară, însă, un set de principii ar

putea să ne îndrepte spre direcția corectă:

- În primul rând, trebuie să existe o politică monetară nouă bazată pe reguli noi pentru ca

economia sa primească prognoza directă despre cum BCE va opera și cum va reacționa la

informații economice noi.

- În al 2-lea rând, o politică monetară nouă trebuie să ridice rolul banilor și a creșterii

monetare.

- În al 3-lea rând, o politică nouă trebuie să sporească rolul activelor în politica monetară, iar

băncile centrale trebuie să fie atente la dezvoltarea activelor și rolul lor major în

performanțele macroeconomice.

Page 48: Politici și instituții financiar-bancare europene · Politici și instituții financiar-bancare europene 1. Structura financiară internațională Economia financiară – o ramură

- În al 4-lea rând, o politică nouă trebuie sa aibă capacitatea de adaptabilitate la schimbările

din economia mondială.

- În al 5-lea rând, o politică monetară nouă trebuie să permită variații locale mai mari în

desfășurarea politicii monetare – cu privire la modul în care operează instrumentele.

- În al 6-lea rând, o politică monetară nouă trebuie să fie simplă (dar nu simplistă),

transparentă, comunicabilă și să ofere directive ulterioare.

9. Politica financiară a Uniunii Economice și Monetare

Politica bugetară a UE

Politica bugetară reprezintă una din cele mai importante pârghii de funcționare a sistemului

unic european. Bugetul UE este un instrument important, prin care sunt puse în practică

politicile UE - finanțează acțiunile pe care SM nu le pot finanța singure sau care sunt mai

rentabile dacă își pun în comun resursele.

Bugetul UE este adoptat printr-o procedură democratică: CE pregătește bugetul, iar apoi

Consiliul UE și Parlamentul European.

Bugetul UE este guvernat de o serie de principii: Principiul unității, Principiul anualității,

Principiul echilibrului, Principiul unității de cont Principiul universalității Principiul

specificității Principiul bunei gestiuni financiare, Principiul transparenței.

Spre deosebire de bugetul României și, de altfel, de orice alt buget național, bugetul UE nu

finanțează cheltuieli în domeniul apărării sau al protecției sociale, ci este axat în principal pe

cheltuielile cu investițiile.

Procesul decizional bugetar la nivel european

Comisia, Parlamentul și Consiliul au diferite roluri și competențe în deciderea bugetului.

Consiliul adoptă CFM, după aprobarea PE, valabil pe o perioadă de 7 ani. Bugetele anuale

trebuie să respecte aceste plafoane. Procedura bugetară anuală, astfel cum a fost stabilită

prin Tratatul de la Lisabona, se desfășoară între 1 septembrie și 31 Decembrie, când cele trei

autorități europene negociază bugetul UE.

CFM 2007-2013

Componenta de cheltuieli a bugetului comunitar se compune din foarte multe capitole şi linii

bugetare. Toate acestea sunt clasificate în şase titluri/heading-uri bugetare care formează

perspectiva financiară pentru perioada 2007-2013.

Page 49: Politici și instituții financiar-bancare europene · Politici și instituții financiar-bancare europene 1. Structura financiară internațională Economia financiară – o ramură

Din analiza comparativă observăm ca nu sunt schimbări majore în ceea ce privește

capitolele/heading-urile bugetare. Rămân în continuare șase la număr, însă, referitor la

distribuția alocărilor celor două politici cu impact major atât asupra bugetului Uniunii ca

pondere totală cât și fondurilor europene ce-i revin României, PAC-ului (capitolul 2 – creștere

sustenabilă: resurse naturale) i se reduce bugetul la 373 miliarde euro de la 420,6 miliarde,

iar politica de coeziune(subcapitolul 1b – coeziune economică, socială și teritorială)

înregistrează de asemenea o reducere la 325 miliarde euro de la 355 miliarde. Se observă o

creștere considerabilă a subcapitolului 1a, Competitivitate pentru creștere și ocupare, de la

91,5 miliarde euro la 125,6 miliarde.

Provocări viitoare cu consecințe bugetare la adresa politicilor sectoriale

Este foarte posibil ca fondurile alocate în prezent să sufere modificări în ceea ce priveşte

distribuția acestora pe politici. Politici tradiționale (agricultură, coeziune) vor pierde teren în

fața politicilor de competitivitate, cercetare, mediu, relații externe.

Raportul actual al cheltuielilor bugetare comunitare este de aprox. 75% din totalul bugetului

Uniunii alocat pentru agricultură şi coeziune şi 25% pentru restul politicilor. La presiunea

Page 50: Politici și instituții financiar-bancare europene · Politici și instituții financiar-bancare europene 1. Structura financiară internațională Economia financiară – o ramură

statelor bogate, există un risc real ca acest raport să se poata inversa. De modul în care

România se va poziționa pe aceste dosare sensibile, se vor modifica pozitiv sau negativ

fluxurile financiare ale României cu UE.

Impactul unor viitoare extinderi asupra bugetului UE: Fosta Republică Iugoslavă a

Macedoniei şi Turcia sunt în prezent state candidate. Posibila aderare a Turciei ridică semne

mari de întrebare cu privire la capacitatea bugetului de a face față presiunilor din cauza

populației numeroase şi nivelului de dezvoltare economică situat sub media europeană. Și

din această perspectivă financiară, președintele CE și-a făcut poziția clară încă de la debutul

mandatului din noiembrie 2014, și anume că în următorii 5 ani nicio altă țară nu va adera la

UE.

Finanțarea bugetului european și evaluarea propunerilor de reformă

Regulile de bază privind sistemul resurselor proprii sunt legiferate prin Decizia 2007/436/CE,

Euratom a Consiliului din 7 iunie 2007 privind sistemul de resurse proprii al Comunităților

Europene adoptată cu unanimitate de Consiliul UE şi ratificată de către toate statele

membre.

Nivelul maxim al resurselor proprii este plafonat la 1.23% din VNB-ul UE. Tratatul nu permite

crearea deficitelor bugetare, ceea ce înseamnă că bugetul european este echilibrat –

veniturile trebuie să acopere nivelul cheltuielilor.

Resursele proprii se împart în următoarele categorii:

- resurse proprii tradiționale – se compun din taxe vamale şi cotizații pe zahăr. Nivelul

resurselor proprii tradiționale se ridică la cca 12% din veniturile totale ale Uniunii;

- resursa provenită din TVA – se impune bazei TVA a SM armonizată în conformitate cu

regulile comunitare. Contabilizează în jur de 11 %.

- resursa bazată pe VNB – se foloseşte pentru a contrabalansa volumul veniturilor cu

cel al cheltuielilor. Resursa VNB se situează la 76% din totalul veniturilor Uniunii.

Veniturile se varsă în buget de o manieră proporțională cu bogatia SM. Marea Britanie,

Germania, Olanda, Austria şi Suedia, totuşi, beneficiază de unele ajustări („corecții”). Cel mai

cunoscut este rabatul UK, fiind introdus în 1985 pentru a corecta dezechilibrele dintre

contribuții și beneficii ale Marii Britanii.

Resursa VNB a crescut considerabil în decursul anilor, în timp ce resursele proprii

tradiționale împreună cu resursa TVA s-au redus. Date fiind aceste evoluții ale variabilelor

veniturilor, sunt tot mai multe voci, atât din cadrul Comisiei, cât şi al Parlamentului

European, dar şi o serie de studii şi evaluări ştiințifice din mediul academic care susțin că

sistemul actual al resurselor proprii este opac şi netransparent. De asemenea, susțin că

bugetul european este mic (1% din VNB-ul UE) comparativ cu media cheltuielilor publice în

Uniune de 45-50%.

Page 51: Politici și instituții financiar-bancare europene · Politici și instituții financiar-bancare europene 1. Structura financiară internațională Economia financiară – o ramură

Taxa pe tranzacții financiare (TTF)

Având la bază aceste elemente, dar ținând cont și de contextul crizei economice și

financiare, se admite pe scară tot mai largă necesitatea unei contribuții mai echitabile din

partea sectorului financiar, acest sector fiind până în prezent subimpozitat, având în vedere

scutirea de TVA a majorității serviciilor financiare. Așadar, Consiliul UE a publicat o

Propunere de Directivă la 28 septembrie 2011 privind sistemul comun al taxei pe tranzacțiile

financiare şi de modificare a Directivei 2008/7/CE [COM(2011) 594 final – Nepublicată în

Jurnalul Oficial].

Această propunere de directivă vizează instituirea unei taxe comune pe tranzacțiile

financiare, ale cărei principale obiective sunt asigurarea unei contribuții echitabile a

instituțiilor financiare la costul crizei şi evitarea fragmentării pieței interne a tranzacțiilor

financiare.

A) Principalele puncte slabe ale bugetului UE

a. pe partea de cheltuieli:

- nivelul bugetului: perceput ca mult prea scăzut şi rigid plafonat în raport cu ambițiile

Uniunii. CE și PE pledează continuu pentru resurse adecvate şi „flexibilitate”, ceea ce implică

renunțarea la plafonul global rigid de 1,23% din VNB-ul comunitar şi adoptarea unei abordări

ce porneşte de la politici şi priorități („a policies first approach”);

- structura depăşită de realități: trei sferturi din bugetul comunitar a fost şi este reprezentat

de sprijinul pentru agricultori şi regiunile sarace.

La nivel mai general, bugetul european este criticat pentru accentul pus pe redistribuție

(“juste-retour”) - ar fi necesară o reorientare a cheltuielilor comunitare către furnizarea de

bunuri publice la nivel european.

b. pe partea de venituri

- absența unei „resurse proprii” veritabile a Uniunii, în conformitate cu prevederile

Tratatului, alta decât încasările din taxele vamale;

- tratamentul privilegiat acordat unor state membre (Marea Britanie, Olanda, Suedia,

Austria, Germania), beneficiare ale unor corecții financiare.

Tot la nivel general, se reproşează actualului cadru instituțional de decizie în materie

bugetară concentrarea prea mare pe soldurile nete.

B) Puncte tari ale aranjamentului actual

În toată discuția referitoare la bugetul european aproape că nu există o voce care să apere

punctele tari şi realizările actualului cadru bugetar comunitar. Ori, simplul fapt că bugetul

UE:

- reprezintă aproximativ 1% din VNB-ul comunitar (în condițiile în care ponderea medie a

cheltuielilor publice în Uniune este de 47%);

Page 52: Politici și instituții financiar-bancare europene · Politici și instituții financiar-bancare europene 1. Structura financiară internațională Economia financiară – o ramură

- a menținut această pondere decentă pe o perioadă îndelungată (ponderea cheltuielilor

publice în statele membre a cunoscut un trend ascendent);

- nu a permis dezvoltarea unor instrumente de tipul datoriei publice (scăpate de sub control

într-un număr însemnat de state membre);

- finanțarea sa nu a pus în pericol concurența fiscală între statele membre.

Opțiunea strategică fundamentală pe care Uniunea o are de facut acum şi în viitor este între

un buget cu un nivel decent, cu constrângeri bugetare tari – de tipul celui pe care îl are în

prezent -, şi un buget cu constrângeri laxe, care va sfârşi mai devreme sau mai târziu în

cheltuieli enorme.

Două sunt elementele fundamentale care au asigurat o gestiune bugetară responsabilă la

nivel european:

- controlul direct exercitat de deținătorii resurselor fiscale (statele membre) asupra bugetului

comunitar. Statele membre au avut până acum ultimul cuvânt în ceea ce priveşte plafonul,

global şi anual, al resurselor alocate în cadrul perspectivelor financiare. Negocierile decisive

s-au purtat la nivelul Consiliului European.

- reguli clare ce precizează limitele superioare/plafoanele cheltuielilor.

Aceste două elemente reprezintă „nucleul tare” al cadrului bugetar comunitar.

Politica fiscală și vamală a Uniunii Europene

Strategia de politică fiscală a UE este explicată în comunicarea Comisiei intitulată „Politica în

domeniul impozitării în cadrul Uniunii Europene – priorități pentru anii viitori”

(COM(2001)0260). Fiecare dintre statele membre este liber să-și aleagă sistemul de

impozitare pe care îl consideră cel mai potrivit, cu condiția să respecte normele UE.

Suveranitatea fiscală se numără printre drepturile suverane fundamentale ale statelor

membre care, în acest domeniu, au conferit Uniunii doar competențe limitate.

Politica europeană în domeniul impozitării are două mari componente: impozitarea directă –

care este responsabilitatea statelor membre și impozitarea indirectă, ce afectează libera

circulație a bunurilor și serviciilor.

Statele membre au luat deja măsuri pentru a preveni evaziunea fiscală și dubla impozitare.

Din cauza fraudei fiscale, a evaziunii fiscale şi a economiei subterane, țările UE pierd până la

1000 de miliarde de euro pe an. Această sumă corespunde unui procent de 20% din toate

veniturile fiscale.

În cazul anumitor taxe, cum ar fi taxa pe valoare adăugată (TVA) sau accizele la benzină,

tutun sau alcool, cele 28 de guverne naționale au convenit să stabilească niveluri minime

pentru a evita denaturarea concurenței la nivel transfrontalier, în interiorul UE.

În ceea ce priveste TVA, există un acord între statele membre de a o fixa la minimum 15%.

Evident sunt și exceptii de la această regulă, existând bunuri exceptate de TVA sau cărora li

se aplică un TVA mai scăzut.

Page 53: Politici și instituții financiar-bancare europene · Politici și instituții financiar-bancare europene 1. Structura financiară internațională Economia financiară – o ramură

În domeniul impozitării companiilor, UE urmărește stabilirea unei baze de impozitare

commune (CCTB – Common Consolidated Tax Base) pentru toate companiile din UE, adică

același tip de tranzacție să se supună unui singur set de reguli, lăsând totodată la nivelul

statelor membre să stabilească nivelul ratei impozitării.

UE este o zonă cu nivel de impozitare relativ ridicat, povara fiscală ridicându-se la aproape 40

% din PIB. Statele membre pot fi împărțite, în linii mari, în trei grupe: un grup estic și sudic,

care tinde să aibă poveri fiscale situate sub media UE, un grup de țări mai mari, toate făcând

parte din zona centrală euro și toate cu poveri fiscale de 38-42 % din PIB și un grup nordic de

țări în care se înregistrează cea mai ridicată povară fiscală globală care, în unele cazuri, se

apropie de 50 % din PIB. În termeni legați de structura impozitării, grupul estic și sudic

generează o parte relativ ridicată din totalul veniturilor prin impozite pe consum. În grupul

nordic, ca și în grupul țărilor din zona centrală euro, veniturile provin, predominant, dintr-o

povară fiscală relativ ridicată pe muncă.

B. Politica vamală

Uniunea vamală pe care au constituit-o statele membre ale UE presupune eliminarea taxelor

și barierelor vamale la importul și exportul intra-comunitar și a introdus un sistem uniform

de taxare a importurilor prin adoptarea unui Tarif Vamal Comun, un tarif ce se aplică tuturor

bunurilor importate din state terțe.

Uniunea vamală este o zonă unică de comerț, în care toate bunurile circulă liber, indiferent

dacă au fost fabricate în Uniunea Europeană sau importate din afara acesteia. Deși în

interiorul Uniunii Europene nu mai sunt granițe, activitatea vamală rămâne un domeniu vital,

dată fiind mai ales cantitatea mare de bunuri care intră pe teritoriul Uniunii. Serviciile

vamale ale UE gestionează aproximativ 16% din importurile mondiale, adică peste 2

miliarde de tone de mărfuri anual. Această activitate se traduce prin prelucrarea a mai mult

de 260 de milioane de declarații vamale în fiecare an.

Page 54: Politici și instituții financiar-bancare europene · Politici și instituții financiar-bancare europene 1. Structura financiară internațională Economia financiară – o ramură

10. Convergența financiar-bancară a României în Uniunea Economică și Monetară

În etapa de preaderare, România a participat la procedurile de notificare a situaŃiei deficitului bugetar şi a datoriei publice şi la evaluarea stabilităŃii macro-economice şi a stabilităŃii sectorului serviciilor financiare, în cadrul Dialogului de Politici Economice purtat de Uniunea Europeană cu statele candidate.

România a elaborat Programul Economic de Preaderare (PEP), precursorul programelor de convergenŃă şi stabilitate elaborate de statele membre ale Uniunii Europene, care reprezintă instrumentul principal de participare la procedurile de coordonare a politicilor economice comunitare, înainte de aderare. România a comunicat Comisiei Europene Programul Economic de Preaderare la data de 1 octombrie 2001.

Actualizarea anuală a Programului Economic de Preaderare a reprezentat un exerciŃiu esenŃial pentru întărirea capacităŃii de analiză şi fundamentare a strategiilor de politică economică.

România şi-a asumat, prin intermediul PEP, continuarea proceselor de transformare a economiei în vederea realizării criteriilor economice de la Copenhaga. Măsurile cuprinse în program pentru asigurarea unei creşteri economice sustenabile au vizat, în principal, consolidarea stabilităŃii macroeconomice prin aplicarea unor politici fiscale şi monetare coerente pentru combaterea inflaŃiei şi descreşterea ratelor dobânzilor, susŃinute de reforme structurale adecvate.

În perioada februarie-aprilie 2005 au fost îndeplinite toate aspectele tehnice legate de semnarea Tratatuluide Aderare a Romaniei, asa încât, la 25 aprilie 2005, este semnat la Luxemburg Tratatul de Aderare a României la Uniunea Europeană. Tratatul a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2007, ziua extinderii Uniunii Europene.

Ca membru al Uniunii, România are așadar acces liber la o piață de aproape 500 milioane de locuitori, iar cetățenii și firmele românești beneficiază de cele 4 libertăți economice esențiale

Page 55: Politici și instituții financiar-bancare europene · Politici și instituții financiar-bancare europene 1. Structura financiară internațională Economia financiară – o ramură

ale unei economii eficiente: libera circulație a forței de muncă, a serviciilor, a mărfurilor și a capitalului. În mod gradual, cetățenii români au avut acces și la alte beneficii ale integrării, unul dintre cele mai importante beneficii ale integrării fiind accesul egal la oportunitățile de muncă în toate țările membre, drept acordat tuturor cetățenilor UE.

Convertibilitatea deplină a leului constituie un pas necesar pentru integrarea României în structurile economice europene, în special, în economia mondială în general, adoptarea legislației comunitare privitoare liberalizarea mișcărilor de capital constituind o etapă importantă a pregătirii convertibilității depline a leului.

Până la adoptarea monedei euro, România va participa la Uniunea Economică și monetară ca stat membru cu derogare și va trebui să acorde o atenție deosebită problematicii cursurilor de schimb ale monedei naționale.

În ceea ce priveste adoptarea monedei euro, data introducerii monedei unice va fi stabilita prin hotărârea comună a Uniunii și a României.

Pentru aderarea la Uniunea Economică și Monetară, obiectivul intermediar pentru România l-a constituit îndeplinirea cerintelor Tratatului de la Maastricht care prevăd obținerea unor rezultate concrete în ceea ceprivește deficitele/excedentele bugetare, datoria publică, inflatia, ratele dobânzii și cursurile de schimb.

Prioritățile politicii economice pentru România au vizat în mod ferm menținerea stabilității macroeconomice ca element fundamental al garantării creșterii economice și menținerea economiei peun trend crescător pe termen mediu și lung.

Gestionarea corectă a politicii financiare – prin aprofundarea și accelerarea coerentă a reformei fiscale, creșterea eficienței și transparenței utilizării resurselor publice pe baza de proiecte și programe viabile și stabilirea unui sistem coerent de priorități în cadrul acestora – este una din garanțiile asigurării dezvoltării economico-sociale durabile.

Sistemul bancar din România

BNR, înfiinŃată în anul 1880, este, din perspectivă cronologică, cea de-a 16-a bancă centrală din lume. InstituŃie publică independentă, are dreptul exclusiv de emisiune, fiind singura instituŃie autorizată să emită însemne monetare, ca mijloace legale de plată pe teritoriul României. BNR sprijină politica economică generală a statului, fără prejudicierea îndeplinirii obiectivului său fundamental privind asigurarea şi menŃinerea stabilităŃii preŃurilor.

Conform Statutului BNR, principalele atribuŃii ale acesteia sunt:

- elaborarea și aplicarea politicii monetare și a politicii de curs de schimb;

- autorizarea, reglementarea şi supravegherea prudenŃială a instituŃiilor de credit, promovarea şi monitorizarea bunei funcŃionări a sistemelor de plăŃi pentru asigurarea stabilităŃii financiare;

- emiterea bancnotelor şi a monedelor ca mijloace legale de plată pe teritoriul României;

- stabilirea regimului valutar şi supravegherea respectării acestuia;

- administrarea rezervelor internaționale ale României.

Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar a fost înfiinŃat în anul 1996, prin OrdonanŃa Guvernului nr. 39/1996, fiind constituit ca persoană juridică de drept public.

Page 56: Politici și instituții financiar-bancare europene · Politici și instituții financiar-bancare europene 1. Structura financiară internațională Economia financiară – o ramură

Obiectivul principal al Fondului este garantarea rambursării depozitelor constituite la instituŃiile de credit de către persoane fizice, persoane juridice ori entităŃi fără personalitate juridică, potrivit condiŃiilor şi limitelor stabilite prin legea de funcŃionare a Fondului, precum şi desfăşurarea activităŃii ca administrator special, administrator interimar ori ca lichidator al instituŃiilor de credit, în cazul desemnării sale în una din aceste calităŃi. În prezent, plafonul de garantare per deponent garantat și per instituție de credit este stabilit la echivalentul în lei al sumei de 100.000 de euro.

Operatorul Sistemului Electronic de PlăŃi din România este Transfond – Societatea de Transfer de Fonduri şi Decontări , o companie privată fondată de comunitatea bancară din România, având ca acŃionari Banca NaŃională a României (33,33%) şi 25 bănci comerciale (66,67%). Domeniul principal de activitate al Transfond este furnizarea de servicii de compensare şi decontare a plăŃilor fără numerar în monedă naŃională, pentru instituŃiile de credit, Banca NaŃională a României, Trezoreria Statului şi alte instituŃii financiare.

Institu ție financiară nebancară (IFN) este o entitate, alta decât instituțiile de credit (bănci), ce desfășoară o activitate de creditare cu titlu profesional, în condițiile stabilite de lege. În cazul României, înființarea și funcționarea IFN-urilor sunt reglementate de Legea nr. 93/2009 privind instituțiile financiare nebancare. Instituțiile financiare nebancare, pot desfășura, în codițiile legii, următoarele activități de creditare:

� acordare de credite – credite de consum, credite ipotecare, credite imobiliare,

microcredite, finanțarea tranzacțiilor comerciale, operațiuni de factoring, scontare,

forfetare, etc.;

� leasing financiar;

� emitere de garanții, asumare de angajamente de garantare, asumare de angajamente de

finanțare;

� acordare de credite cu primire de bunuri în gaj, respectiv amanetare prin case de

amanet;

� acordare de credite către membrii asociațiilor f ără scop patrimonial organizate pe baza

liberului consimțământ al salariaților/pensionarilor, în vederea sprijinirii prin

împrumuturi financiare a membrilor lor de către aceste entități, organizate sub formă

juridică a caselor de ajutor reciproc;

� alte forme de finanțare de natura creditului.

Structura sectorului bancar românesc la finele anului 2013 includea două bănci cu capital

integral sau majoritar de stat, trei instituții cu capital majoritar privat autohton, 25 de bănci

cu capital majoritar străin, 9 sucursale ale unor bănci străine şi o organizație cooperatistă de

credit. Ponderea activelor instituțiilor cu capital străin în totalul activelor sistemului bancar

românesc a crescut de la 83% în decembrie 2011 la 90% la nivelul lunii decembrie 2013, dar

a ajuns la 80% la finele lunii iunie 2014.

Din punctul de vedere al originii acționarilor în funcție de active, băncile cu capital austriac

dețin o cotă de piață de 37,1%, urmate de băncile cu capital francez cu 13,5% şi grecesc cu

12,3%.

Page 57: Politici și instituții financiar-bancare europene · Politici și instituții financiar-bancare europene 1. Structura financiară internațională Economia financiară – o ramură

Primele cinci bănci din sistem dețineau la 31 decembrie 2013 ponderi de 54,4% în volumul

agregat al activelor, 52,9% în stocul creditelor, 54,3% în cel al depozitelor şi 54,85% în totalul

capitalurilor proprii potrivit datelor Băncii Naționale a României, aferente anului 2013.

Sectorul bancar românesc, alcătuit în prezent din 40 de instituții de credit care finanŃează în proporŃie de 90% economia, continuă să stea la „terapie intensivă“ şi după şase ani de criză din cauză că nu s-a restructurat la timp, motiv pentru care are în continuare costuri mari şi venituri în scădere.

Criza economică şi nivelul ridicat al NPL-urilor au lovit puternic profitabilitatea sistemului bancar, care a acumulat trei ani la rând pierderi, respectiv în 2010, 2011 şi 2012. Anul 2013, în care economia a făcut un salt de 3,5%, a adus şi primele semnale de refacere a profitabilităŃii, însă revigorarea a fost anemică, profitul la nivelul întregului sistem bancar fiind de doar 49 mil. lei. În perioada 2010-2012 sistemul bancar a fost pe pierdere, circa 3,6 mld. lei cumulat, în condiŃiile în care o cincime dintre credite au devenit neperformante.

O problemă acută a sistemului bancar românesc este alimentată de insuficienŃa economisirii pe termen lung (realitatea arată că noi nu dispunem încă de un sistem de economisire pe termen lung). Plasamentele bancare sunt în majoritate pe termene medii şi lungi. Această nesincronizare a maturităŃilor creează băncilor dificultăŃi majore, expunându-le la un risc semnificativ. Este dificil să cerem băncilor să–şi schimbe atitudinea, strategia şi deciziile care sunt în marea majoritate prociclice. Pe de altă parte, Banca NaŃională, prin politicile sale prudenŃiale şi instrumentele de care dispune, poate şi trebuie să fie anticiclică.

La sfârșitul anului 2014 România a înregistrat o creștere economică de 2,9%, printre cele mai robuste din UE, după ce anul 2013 a fost primul an de creștere economică (3,5%) după câțiva ani de recesiune economică severă.Pentru prima dată în istorie, bunurile produse în România și vândute în străinătate în anul 2014 au depășit pragul de 50 de miliarde de euro, în creștere cu aproape 6%. 2014 a fost anul cu cea mai mare crestere reala a salariului mediu net de la declansarea crizei. Majorarile salariale nu au fost anulate de scumpiri, cum se intampla pana acum. România a avut în anul 2014 a cincea cea mai mare creștere economică din Uniunea Europeană, dupa Ungaria, Polonia sau Marea Britanie, dar peste Germania sau Franța. Singurul motor al economiei românești care nu a funcționat au fost construcțiile, pentru ca guvernul a redus cheltuielile de investitii pentru autostrăzi și alte proiecte mari de infrastructură.

România, care deocamdată nu participă la etapa a treia a Uniunii Economice şi Monetare (UEM), are obligaŃia să elaboreze şi să transmită anual Comisiei Europene un Program de ConvergenŃă. România a avut o perioadă de şapte ani de preaderare la Uniunea Europeană (2000-2006), iar acum se derulează o perioadă în care Ńara noastră va trebui să continue reformele şi să elimine disparităŃile economice, urmărind ca Ńintă strategică adoptarea monedei euro în 2019.

Pe termen lung, România are perspective puternice de creștere economică, printre cele mai importante din Europa emergentă. Însă, pentru a atinge aceasta performanță, este nevoie de câteva îmbunătățiri, legate de mediul de afaceri, creșterea flexibilității în piața muncii și menținerea disciplinei fiscale, mai ales în ceea ce privește pensiile și îmbătrânirea populației.

Page 58: Politici și instituții financiar-bancare europene · Politici și instituții financiar-bancare europene 1. Structura financiară internațională Economia financiară – o ramură

11. Balanța financiară a România cu UE

Alocările pentru România de la Uniunea Europeană pe perioada cadrului financiar multianual 2007-2013 au fost de 2,85 miliarde euro pentru fondurile de preaderare şi de circa 35 miliarde euro în cazul fondurilor post-aderare. Pentru cadrul financiar multianul 2014-2020 s-au alocat României cca. 43 miliarde de euro.

Tabel nr.8 : Sume primite de la bugetul UE în perioada ianuarie 2007- martie 2015 (aferente CFM 2007-2013)

Page 59: Politici și instituții financiar-bancare europene · Politici și instituții financiar-bancare europene 1. Structura financiară internațională Economia financiară – o ramură

În ceea ce priveşte stadiul aprobării Programelor Opera Ńionale 2014-2020, până în prezent Comisia Europeană a aprobat 6 Programe Operaționale, astfel:

� Programul Operațional Ajutorarea Persoanelor Defavorizate - 28 noiembrie 2014

� Programul Operațional Asistență Tehnică - 18 decembrie 2014

� Programul Operațional Competitivitate - 19 decembrie 2014

� Programul Operațional Capital Uman – 25 februarie 2015

� Programul Operațional Capacitate Administrativă – 25 februarie 2015

� Programul NaŃional de Dezvoltare Rurală – 26 mai 2015

� Programul Operațional Regional

� Programul Operațional Infrastructură Mare

Obligațiile financiare către UE

Sumele plătite către UE cuprind următoarele contribuŃii:

- contribuŃia României la bugetul Uniunii Europene;

- contribuŃia la capitalul subscris al Băncii Europene de InvestiŃii (BEI);

- contribuŃia la rezervele şi provizioanele BEI;

- contribuŃia la fondul de cercetare pentru cărbune şi oŃel;

- contribuŃia la institutul de studii de securitate al Uniuni Europene;

- alte contribuŃii – restituiri.

Tabel nr. 11 : contribuția Românieila bugetul UE în perioada ianuarie 2007-martie 2015

Page 60: Politici și instituții financiar-bancare europene · Politici și instituții financiar-bancare europene 1. Structura financiară internațională Economia financiară – o ramură

În perioada 2007 – 2013 suma plăŃilor României către UE a fost de 10,7 miliarde euro, din care contribuŃia României la bugetul Uniunii Europene reprezintă 10,4 miliarde euro (incluzând și colectarea veniturilor din resurse proprii tradiționale de cca. 1.2 miliarde euro – taxe vamale), cca. 97% în termeni relativi.

BalanŃa financiară netă (BFN) determină poziŃia netă naŃională în relaŃia cu bugetul comunitar. Încă din primul an de la aderare, România a fost beneficiar net în relaŃia financiară cu UE, înregistrând un sold pozitiv de 0,45 miliarde euro. Au urmat anul 2008 cu un sold crescut la 1,37 miliarde, anul 2009 cu 1,57 miliarde, anul 2010 cu 1,13 miliarde, anul 2011 cu 1,33 miliarde, anul 2012 cu 2,01 miliarde, anul 2013 cu 4,02, anul 2014 cu un vârf de încasări efective de 4,31 miliarde și un început de an 2015 cu 2,31 miliarde înregistrate la finele primului trimestru.

AbsorbŃia fondurilor structurale şi de coeziune reprezintă una dintre priorităŃile României. Alocarea substanŃială de fonduri din partea Uniunii Europene trebuie valorificată optim, reprezentând o resursă cheie pentru dezvoltarea pe termen scurt, mediu şi lung a economiei şi societăŃii româneşti, precum şi un element central al sustenabilităŃii bugetare prin prisma strategiei investiŃionale şi a caracterului nerambursabil al acestor fonduri. România nu-şi poate permite să irosească această oportunitate uriaşă de modernizare.

Conform datelor statistice procurate de la Ministerul Fondurilor Europene, la 30 iunie 2015 principalii indicatori ai stadiului implementării și gradului de absorbŃie a intrumentelor structurale aferente CFM 2007-2013 se prezentau astfel:

Alocările Fondurilor Structurale şi de Coeziune

Alocarea pentru România a fondurilor Structurale şi de Coeziune pentru perioada 2007-2013 a fost de 19,67 miliarde euro, din care 19,05 miliarde euro1 pentru programele operaŃionale aferente obiectivului „ConvergenŃă”, iar 0,46 miliarde pentru obiectivul „Cooperare Teritorială Europeană”. Din totalul de 19,05 miliarde euro, 12,53 miliarde euro reprezintă fonduri structurale (Fond European de Dezvoltare Regională şi Fondul Social European) şi 6,52 miliarde euro, Fond de Coeziune.

Tabel nr. 13: Stadiul absorbției fondurilor structurale și de coeziune pe fiecare program operațional la 30 iunie 2015

1Alocarea UE pentru programele operaŃionale aferente obiectivului „ConvergenŃă” a fost diminuată ca urmare a dezangajării automate de fonduri, în anul 2012, în cuantum de 0,16 miliarde euro.

Page 61: Politici și instituții financiar-bancare europene · Politici și instituții financiar-bancare europene 1. Structura financiară internațională Economia financiară – o ramură

Pentru anul 2014 ritmul de implementare s-a menținut la un nivel similar anului 2013, ceea ce a permis depăşirea pragului de 50% absorbŃie din alocare.

direcŃii principale de acŃiune în scopul eliminării sau reducerii semnificative a barierelor din calea absorbŃiei și închiderii exercițiului financiar 2007-2013 cu scopul de a crea premise pentru netezirea absorbției din următorul cadru financiar 20140-2020:

� Stabilirea unui mecanism de decontare directă a cererilor de plată pentru beneficiarii

care se găsesc în imposibilitatea de a achita facturile pentru servicii/bunuri/execuŃie lucrări

recepŃionate, acceptate la plată, astfel încât să se asigure fluxul financiar care să permită

implementarea la timp a proiectelor (OrdonanŃa de UrgenŃă nr. 27/2013 pentru modificarea şi

completarea OUG nr. 64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale şi

utilizarea acestora pentru obiectivul convergenŃă, completată ulterior prin OUG nr. 84/2013,

29/2014, 12/2015);

� Crearea posibilității de a contracta suplimentar proiecte finanŃate în cadrul

Programelor OperaŃionale în limita sumelor rezultate din creanŃe bugetare, economii, reduceri

procentuale şi din rezilierea contractelor de finanŃare (Hotărârea Guvernului nr. 482/2013

pentru modificarea şi completarea Normele metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr.

64/2009);

� Rambursarea de către Comisia Europeană a cheltuielilor efectuate pentru proiectele

majore din cadrul POS Mediu si POS Transport, anterior emiterii deciziilor de aprobare de

către CE (Hotărârea Guvernului nr. 523/2013 pentru POS Mediu şi Hotărârea Guvernului nr.

503/2013 pentru POS Transport);

� Suportarea de la bugetul de stat a corecțiilor neimputabile beneficiarilor (Ordonanța

Guvernului nr. 15/2013 pentru POS Mediu 2007-2013 şi nr. 14/2013 pentru Programul

OperaŃional Regional);

Page 62: Politici și instituții financiar-bancare europene · Politici și instituții financiar-bancare europene 1. Structura financiară internațională Economia financiară – o ramură

� Scutirea beneficiarilor de fonduri UE de la plata dobânzilor, penalităŃilor de întârziere

şi a accesoriilor percepute de stat pentru obligaŃiile fiscale neachitate la timp, dacă autorităŃile

cu competenŃe în gestionarea fondurilor europene au plătit beneficiarilor sumele pe care aveau

dreptul să le încaseze, după expirarea termenelor prevăzute în contractele de finanŃare

(OrdonanŃa de urgenŃă nr. 50/2013 privind reglementarea unor măsuri fiscale);

� Elaborarea unui Ghid privind principalele riscuri identificate în domeniul achizițiilor

publice și recomandările Comisiei Europene ce trebuie urmate de autoritățile de management

și organismele intermediare în procesul de verificare a procedurilor de achiziții publice

(Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 481/ 01.08.2013);

� Transpunerea şi armonizarea clauzelor contractuale FIDIC (Federația Internațională a

Inginerilor Consultanți) în legislația românească pentru reglementarea condițiilor de contract

din domeniul construcțiilor;

� Amendarea cadrului legal privind constatarea și sancționarea neregulilor prin

flexibilizarea nivelului corecțiilor financiare in conformitate cu prevederile Ghidului pentru

determinarea corecțiilor financiare aplicate de Comisia Europeană pentru cheltuielile finanțate

de UE prin management partajat, și pentru acordarea posibilității ca autoritățile de

management să nu aplice corecții financiare pentru neregulile care nu au niciun potențial

impact financiar (OUG nr. 47/2014 pentru modificarea și completarea OUG nr. 66/2011

privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea

fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora);

� Semnarea acordului între Guvernul României şi Banca Europeană pentru

Reconstrucție și Dezvoltare pentru furnizarea de către BERD a asistenŃei tehnice în vederea

accelerării implementării programelor operaŃionale finanŃate din Fondurile Structurale şi de

Coeziune şi, implicit, a absorbŃiei acestor fonduri și pregătirea următoarei perioade de

programare 2014-2020;

� Aprobarea de către Guvern a includerii spre rambursare din POS Transport a

cheltuielilor realizate după data de 01.01.2007, aferente proiectelor finanțate de

BEI/BERD/Buget de stat sau alte surse, în sectorul rutier;

� Semnarea unui acord cadru de prestări servicii (finanțat prin Programul Operațional

Asistență Tehnică) cu 39 de operatori economici cu activităŃi în domeniul recrutării de

personal în vederea asigurării externalizării activităților de evaluare a proiectelor și pentru

verificarea achizițiilor publice și a eligibilității cheltuielilor, care să susțină activitatea

autorităŃilor de management.

� Semnarea unui acord cu Banca Europeană de InvestiŃii (BEI) pentru contractarea de

experŃi BEI în scopul îmbunătăŃirii implementării proiectelor din sectoarele transport şi

mediu, finanŃate din fonduri europene;

� Modificarea și completarea cadrului legal privind stimularea financiară a personalului

care gestionează fonduri comunitare (HG nr.370/2013 pentru modificarea HG nr.595/2009

pentru aplicarea Legii nr.490/2004), pentru actualizarea listei cu categoriile de personal care

Page 63: Politici și instituții financiar-bancare europene · Politici și instituții financiar-bancare europene 1. Structura financiară internațională Economia financiară – o ramură

gestionează asistență financiară nerambursabilă comunitară și pentru introducerea posibilității

acordării unui număr de 25 de clase de salarizare suplimentare de la angajare, cu menținerea

penalizării pentru lipsa de performanță;

� Uniformizarea salarială la nivelul de salarizare aferent funcțiilor din MFE, pentru

personalul din structurile cu rol de autoritate de management pentru POS CCE, POS DRU,

POS Mediu, POS Transport, PO DCA și PO pentru Pescuit (OUG nr.107/2013);

� Aprobarea unor masuri de eficientizare a sistemului de gestionare a instrumentelor

structurale prin preluarea de către MFE a autorităților de management pentru POS DRU, POS

CCE, POS Mediu și POS Transport (OUG nr.9/2014 și 85/2014);

� Asigurarea unei monitorizări operative a proiectelor de investiții prioritare, în vederea

diminuării riscurilor de neîndeplinire a țintelor lunare de plăți aferente fiecărui contract;

� Reglementarea eligibilității cheltuielilor la nivel unic prin hotărâre a Guvernului,

renunțarea la Ordine de stabilire a eligibilității cheltuielilor la nivel de program;

� Pregătirea cadrului legal în vederea transpunerii în legislația națională a noilor

directive europene în domeniul achizițiilor publice şi a cadrului instituŃional aferent sistemului

naŃional de achiziŃii publice;

� Modificarea HG 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor

referitoare la atribuirea contractelor de achiziŃie publică din OUG nr. 34/2006 privind

atribuirea contractelor de achiziŃie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a

contractelor de concesiune de servicii;

� Elaborarea de documentaŃii de atribuire standard pentru servicii de supervizare, pentru

servicii de pregătire aplicații/proiecte și de proiectare lucrări și pentru servicii de asistenta

tehnică;

� Aprobarea de către Comisia Europeană a finanțării unor proiecte majore de mediu și

transport în două etape succesive (fazare) pentru evitarea pierderii fondurilor alocate în

perioada 2007-2013, în condițiile nefinalizării acestora până la 31 decembrie 2015;

� Asigurarea cadrului legal și procedural la nivelul întregului sistem de gestionare a

fondurilor structurale și de coeziune pentru procesul de închidere a exercițiului de programare

2007-2013 pentru minimizarea riscului pierderii de fonduri în 2015si contractarea în procent

de 80% a alocării FSC 2007-2013;

� Definitivarea procesului de îmbunătățire/uniformizare/simplificare a cadrului legal și

procedural pentru asigurarea fluxurilor financiare în cadrul programelor operaționale;

� Lansarea apelurilor de proiecte în cadrul Programelor OperaŃionale 2014-2020, pe

baza unor ghiduri ale solicitantului mult îmbunătăŃite şi mai prietenoase, care să reflecte

simplificările aduse procesului de implementare şi lecŃiile învăŃate din vechea perioadă de

programare;

� Dezvoltarea şi funcŃionarea cadrului partenerial pentru implementarea FESI, prin

operaționalizarea Grupurilor de Lucru FuncŃionale subsecvente Comitetului de Coordonare

Page 64: Politici și instituții financiar-bancare europene · Politici și instituții financiar-bancare europene 1. Structura financiară internațională Economia financiară – o ramură

pentru Managementul Acordului de Parteneriat (CCMAP) şi dezvoltarea unei platforme de

informare şi comunicare dedicate partenerilor;

� Asigurarea unei bune coordonări în etapa de implementare a intervențiilor, în vederea

asigurării complementarității și valorificării sinergiilor între intervențiile care vor fi finanțate

din diferitele fonduri europene structurale si de investiții;

� Formarea beneficiarilor și creșterea capacității administrative a acestora în accesarea

fondurilor europene;

� Implementarea Planurilor de Evaluare pentru Acordul de Parteneriat şi pentru

Programele OperaŃionale, după aprobarea acestora în Comitetul de Coordonare pentru

Managementul Acordului de Parteneriat (CCMAP), respectiv în Comitetele de Monitorizare

ale Programelor OperaŃionale;

� Dezvoltarea sistemului informatic SMIS 2014+/MySMIS în acord cu prevederile

regulamentelor europene şi având în vedere, la nivelul implementării, nevoile beneficiarilor şi

ale AutorităŃilor de management.

Realizarea unui nivel înalt de absorbŃie a fondurilor europene în perioada 2014-2020 ar trebuie să reprezinte unul dintre obiectivele strategice ale României şi, în acelaşi timp, fructificarea unui beneficiu major al aderării la Uniunea Europeană. Acest deziderat presupune concentrarea unor eforturi substanŃiale pentru asigurarea unui sistem suplu de accesare şi implementare a fondurilor şi eliminarea/limitarea oricăror bariere ce pot afecta procesul de absorbŃie.

Page 65: Politici și instituții financiar-bancare europene · Politici și instituții financiar-bancare europene 1. Structura financiară internațională Economia financiară – o ramură

12. Perspective de dezvoltare pentru Uniunea Economică și Monetară

Euro este în continuare o monedă stabilă și de succes, utilizată în prezent în 19 state membre ale UE și de un număr de peste 330 de milioane de cetățeni. Aceasta a oferit membrilor săi prețuri stabile și protecție împotriva instabilității externe. În ciuda crizei recente, euro este în continuare cea de a doua monedă din lume, în ordinea importanței, cu o pondere de aproape un sfert din rezervele mondiale de valută și cu aproape șaizeci de țări și teritorii din întreaga lume care își ancorează direct sau indirect monedele la aceasta.

Europa este în curs de a ieși din cea mai gravă criză financiară și economică din ultimele șapte decenii. Provocările din ultimii ani au obligat guvernele naționale și instituțiile UE să ia măsuri rapide și extraordinare. A fost necesar să se stabilizeze economiile din UE și să se protejeze toate realizările procesului progresiv și uneori dificil al integrării europene. Ca urmare a eforturilor depuse, integritatea zonei euro în ansamblu a fost păstrată, iar piața internă rămâne solidă.

Cu toate acestea, pe măsură ce creșterea economică și încrederea sunt restabilite într-o mare parte a Europei, devine clar că este necesar să se treacă de la soluțiile rapide adoptate în ultimii ani la o bază durabilă, echitabilă și cu legitimitate democratică pentru viitor. De asemenea, cu 18 milioane de șomeri în zona euro, este clar că rămân multe de făcut pentru a îmbunătăți politicile economice.

Euro nu este numai o monedă, ci și un proiect politic și economic. Toți membrii Uniunii monetare au renunțat definitiv la moneda națională și împart permanent suveranitatea monetară cu celelalte țări din zona euro. În schimb, țările se bucură de avantajul de a utiliza o monedă credibilă și stabilă în cadrul unei mari piețe unice competitive și puternice. Acest destin comun implică solidaritate în perioadele de criză și respectarea de către toți membrii a normelor stabilite de comun acord.

Discrepanța existentă în prezent creează o situație de fragilitate în întreaga Uniune. Este necesar să se corecteze această discrepanță și Uniunea să se angajeze într-un nou proces de convergență. Succesul Uniunii monetare în orice țară depinde de succesul său în toate țările. În plus, într-o lume tot mai globalizată, statele membre au responsabilitatea și interesul de a a avea politici riguroase și de a se angaja pe calea unor reforme datorită cărora economiile lor să devină mai flexibile și mai competitive.

Pilonii de temelie ai unei veritabile UEM

Pentru a asigura stabilitatea și creșterea economică în zona euro, statele membre trebuie să acționeze și să se coordoneze pe baza unor reguli comune. Trebuie să existe metode de asigurare a conformității atunci când apar efecte negative care afectează alți membri ai UEM. Acest lucru este necesar pentru a garanta nivelul minim de convergență necesar pentru ca UEM să funcționeze într-un mod eficace.

Cei cinci președinți de la nivelul Uniunii Europene, și anume Jean-Claude Juncker, președintele Comisiei Europene, Donald Tusk, președintele reuniunii la nivel înalt a zonei euro, Jeroen Dijsselbloem, președintele Eurogrupului, Mario Draghi, președintele Băncii Centrale Europene și Martin Schulz, președintele Parlamentului European, au dezvăluit planuri ambițioase cuprinse în „Raportul celor cinci președinți” publicat la data de 22 iunie 2015, menite să aprofundeze uniunea economică și monetară (UEM) începând din 1 iulie

Page 66: Politici și instituții financiar-bancare europene · Politici și instituții financiar-bancare europene 1. Structura financiară internațională Economia financiară – o ramură

2015 și să o finalizeze cel mai târziu în 2025. Pentru ca viziunea lor referitoare la viitorul UEM să devină realitate, aceștia propun măsuri concrete care urmează să fie puse în aplicare pe parcursul a trei etape: unele acțiuni, cum ar fi introducerea unui sistem european de asigurare a depozitelor, trebuie întreprinse rapid, în anii următori, și vor fi urmate de alte măsuri precum crearea unei viitoare trezorerii a zonei euro, care merg mai departe și prevăd partajarea suveranității între statele membre ce au adoptat moneda euro. Aceste măsuri se înscriu în optica celor cinci președinți potrivit căreia este oportun să se facă tranziția de la un sistem de norme la un sistem fondat pe instituții, pentru a se garanta că UEM este întemeiată pe o arhitectură transparentă și extrem de solidă.

Raportul propune o viziune a unei UEM stabile și prospere, bazate pe patru pietre de temelie:

- În primul rând, în direcția unei veritabile Uniunieconomice care să garanteze că fiecare economie are caracteristicile structurale necesare pentru a prospera în cadrul Uniunii monetare.

- În al doilea rând, în direcția unei Uniuni financiare care să garanteze integritatea monedei noastre la nivelul întregii Uniuni monetare și să sporească gradul de partajare a riscului cu sectorul privat. Aceasta înseamnă finalizarea Uniunii bancare și accelerarea Uniunii piețelor de capital.

- În al treilea rând, în direcția unei Uniuni fiscale care să ofere atât sustenabilitate, cât și stabilizare fiscală.

- În al patrulea rând, în direcția unei Uniuni politice aflate la baza tuturor componentelor de mai sus, prin intermediul unei răspunderi democratice veritabile, al legitimității și al consolidării instituționale.

Raportul prezintă trei etape distincte menite să transforme în realitate viziunea celor cinci președinți:

- Etapa 1 sau„aprofundarea prin practic ă” (1 iulie 2015-30 iunie 2017): utilizarea

instrumentelor existente și a tratatelor în vigoare pentru a stimula competitivitatea și

convergența structurală, pentru a realiza politici bugetare responsabile la nivel național și la

nivelul zonei euro, pentru a finaliza uniunea financiară și pentru a consolida răspunderea

democratică.

- Etapa 2 sau „finalizarea UEM” : vor fi lansate acțiuni mai ambițioase pentru a spori

caracterul obligatoriu al procesului de convergență, de exemplu, printr-un set de criterii de

referință privind convergența, stabilite de comun acord, care ar fi de natură juridică, precum și

pentru a institui o trezorerie a zonei euro.

- Etapa finală (cel mai târziu în 2025): după realizarea deplină a tuturor pașilor, o

UEM profundă și veritabilă ar oferi un mediu stabil și prosper pentru toți cetățenii statelor

membre ale UE care au adoptat moneda unică, pe de o parte, și un mediu atractiv pentru

aderarea altor state membre ale UE, dacă sunt pregătite să facă acest lucru, pe de altă parte.

Această viziune pe termen mai lung necesită ca măsurile pe termen scurt să fie ambițioase. Ele trebuiesă stabilizeze construcția europeană astăzi și să pună bazele unei arhitecturi

Page 67: Politici și instituții financiar-bancare europene · Politici și instituții financiar-bancare europene 1. Structura financiară internațională Economia financiară – o ramură

complete pe termen mediu. Înmod inevitabil, acest lucru va implica, în timp, o maimare partajare a suveranității. În ciuda importanței incontestabile a normelor economice și fiscale și arespectării acestora, cea de a doua mare economie alumii nu poate fi gestionată numai printr-o cooperare bazată pe norme. Pentru ca zona euro să evolueze treptat către o veritabilă Uniune economică și monetară,va trebui să se treacă de la un sistem de norme și orientări privind elaborarea politicilor economice naționale la un sistem bazat pe o mai mare partajare asuveranității în cadrul unor instituții comune; instituțiile respective există deja în mare parte și sunt în măsură să satisfacă progresiv această necesitate. În practică, aceasta ar presupune ca statele membre să accepteun nivel sporit de luare în comun a deciziilor cu privirela elemente ale bugetelor și ale politicilor economice naționale. După încheierea cu succes a procesului de convergență economică și de integrare financiară, s-ar putea trece, pe baza acestuia, la un anumit nivel departajare a riscului cu sectorul public, care, în același timp, ar trebui să fie însoțit de sporirea participării democratice și a responsabilității atât la nivel național, cât și la nivel european. O astfel de abordare bazată pe etape este necesară deoarece unele dintre măsurile maiambițioase impun modificări mai mult sau mai puțin profunde ale actualului cadru juridic al Uniunii, precum și realizarea unor progrese semnificative în materie de convergență economică și de armonizare legislativă la nivelul statelor membre din zona euro.