COALA CU CLASELE I-VIII NUCET Judeul DMBOVIA An colar 2010-2011

LA LIMBA I LITERATURA ROMN

GHEORGHE TIBERIU ANDREI Clasa a VIII-a

GHEORGHE TIBERIU

clasa a VIII-a

Page 1

EXPRESII FRUMOASE DESPRE IARN

Iarn alb strlucitoare Fulgi de nea mari si pufoi Zpada de un alb imaculat Natura moart asteapt s renvie de sub zpad Stelue argintii si pufoase care danseaz alene in vzduh sub ptura de omt Iazurile sunt acoperite cu oglinzi sclipitoare Lacrimile ingheate ale iernii

Dac a fi un fulg de neaGHEORGHE TIBERIU clasa a VIII-a Page 2

Un fulg albastru strlucitor avea un nume frumos: Fulguor. El avea muli prieteni: Grsuul, Slbuul i Deteptul. Fulguor le-a spus prietenilor s se ntreac ntr-un concurs pn la bradul cu cetina verde i crendue cu stele argintii. n zborul lor, dui de vntul subire al iernii, au ntlnit un irag de sniue care alunecau vesele pe derdelu purtnd grupuri de copii. Cnd a ajuns la bradul cel verde, Fulguor s-a uitat mirat n jurul su i nu i-a vzut prietenii. Cnd a privit n zare, i-a vzut pe acetia prini n jocul sniuelor pe derdelu.

Dac a fi un fulg de neaEste iarn. Flori sclipitoare se es pe geamuri. Miresmele iernii aduc bucurie n sufletele oamenilor entuziasmai de venirea acestui anotimp. M uit pe geam i dintr-o dat zresc un fulg de nea strlucitor ca un diamant. L-am strns n pumn zicndu-ni : A vrea s fiu un fulg de nea, la atingerea copiilor s m topesc de fericire. A doua zi, m uit n oglind i ce credei? M-am transformat n ce ma visat. M-am facut muli prieteni printre copiii jucui. Dar, din pcate, un copil m-a clcat, rmnnd sufletul meu n amintirea prietenilor meiGHEORGHE TIBERIU clasa a VIII-a Page 3

PEISAJ DE IARNNinge, ninge mereu. Fulgi mari plutesc in vzduh si se atern intr-un covor din ce in ce mai pufos. Zpada scnteietoare impodobete copacii cu ghirlande si par ca nite figurine de zahr. Desi iarna este cumplit si viscolul frmnt lumea, derdeluul este plin de copii veseli cu obrajii aprini. Casele pitite sub cciuli mari si albe sunt inconjurate de un cmp de cristal. Este un peisaj mirific: covorul moale si pufos de zapada domina pamantul care pare mort. Singurele urme de viat le reprezint copii zglobii, fumul care se ridic deasupra caselor si instalatiilor ce impodobesc strzile, vitrinele magazinelor si copacii. Acestea simbolizeaza sarbatorile de iarna care aduc bucuria si iubirea in sufletele noastre. Iarna este ca o zna alb ce sosete pe meleagurile noastre in sania ei de argint tras de reni. Ca o adevarat rzboinic ea pune stpnire pe pmnt. Cerul este posomort si trist, iar soarele, prizonier in spatele draperiilor de nori grei si amenintori. Iarna aseaz peste intinderi o dantel alb strlucitoare, esut mrunt cu miliarde de crlige si ace. Acest peisaj de iarn, pare desprins dintr-un basm, se intlneste tot mai rar si de aceea este ceva nepreuit, ceva ce fiecare dintre noi ar trebui s experimenteze mcar o dat in via.

GHEORGHE TIBERIU

clasa a VIII-a

Page 4

a fost una foarte frumoas, cu nceput previzibil si final neateptat. Stteam n banca a doua de la geam alturi de colegul meu, asteptnd cu sufletul la gur ultimul sunet al clopoelului din anul 2010. Acesta a venit neintarziat si toti copii s-au napustit sa iasa din clasa in goana spre binemeritata vancata de iarna. Desi vacanta de iarna incepuse, zapada lipsea cu desavarsire, fapt ce refuza copiilor una dintre cele mai mari bucurii ale iernii, de a se juca cu zapada in vacanta de iarna. Usor, usor, zilele de vacanta au trecut si a venit ziua Crciunului, pe care l-am petrecut impreun cu familia. Seara, toat lumea a inceput sa desfaca darurile de la Mos Craciun, insa pentru mine cel mai frumos cadou de Craciun ar fi fost ca orasul sa fie acoperit de zapada, lucru ca mai tarziu in aceea seara de Craciun s-a si intamplat si a umplut de bucuria inima tuturor copiilor. A fost o vacanta de iarna reusita si un Craciun fericit !

Vacana de iarn

GHEORGHE TIBERIU

clasa a VIII-a

Page 5

Noapte de iarn de George ToprceanuCad din cer margaritare Pe orasul adormit... Plopii, umbre solitare n vazduhul neclintit, Visatori ca amorezii Stau de veghe la fereastra, Si pe marmura zapezii Culca umbra lor albastra. Iarna!... Iarna trista-mbraca Stresinile somnoroase, Pune val de promoroaca Peste pomi si peste case. Scoate-o lume ca din basme n lumini de felinare Umple noaptea de fantasme Neclintite si bizare. Din ogeagul de carbune Face alba colonada Si pe trunchiuri negre pune Capiteluri de zapada, Iar prin crengile cochete Flori de marmura anina, O ghirlanda de buchete Care tremura-n lumina. Reci podoabe-n ramuri goale Ploua fara sa le scuturi, Ici, risipa de petale, Colo, roi usor de fluturi... * Si din valul de zapada, Ca o muta aratare Leganndu-se pe strada, Un drumet ciudat rasare... Vine cu popasuri multe, Face-n calea lui matanii.GHEORGHE TIBERIU, clasa a VIII-a

Cte-odata sta s-asculte Clopoteii de la sanii. Alteori uimit tresare, Da din mini soptind grabit Parca spune-o taina mare Unui sot nchipuit... Ca o umbra din poveste Se strecoara-ncet, si iar Sta deodata fara veste Rezemat de-un felinar. Fata lui se lamureste, Pare-nduiosat acum... Visator si lung priveste Casele de peste drum: Poarta mica... pomi n floare... O fereastra luminata... Stresini albe de ninsoare... Toate-i par ca altadata! Si pareri de rau trecute Cad pe inima-i trudita, Ca un stol de pasari mute Pe-o gradina parasita: "Bulgaras de gheata rece, Iarna vine, vara trece Si n-am cu cine-mi petrece... Bulgaras topit n foc, Daca n-am avut noroc! Daca n-am avut noroc..." Glasul, necat, se curma. Omul, sovaind n strada, Pleaca iar, lasnd n urma Pete negre pe zapada.

6

Noapte de iarn de George Toprceanu

Dintre poeii romni a cror personalitate liric s-a conturat nainte de primul rzboi mondial, se numar si George Toparceanu. Acesta este autor a unei opere unice prin profunzimea ideilor si prin valoarea artistica de exceptie. O creatie deosebita de originala este poezia ,,Noapte de iarn, apartinnd volumului ,, Balade vesele si tristealturi de alte poezii care au ca tema natura. In aceast poezie, imaginea anotimpului alb este prezentata intr-un mod favorabil, elementele plastice prefigurand trairi tonice si dorinta de viata. Impresionat de imaginea feeric a unei nopi de iarna, eul liric isi exprima direct sentimentele de primenire sufleteasca. Modul de expunere dominant este decrierea peisajului incrcat cu zpad. Intr-o prima secventa sunt folosite imaginile vizuale ale orasului acoperit de ninsoare. Privelistea plopilor imbracati de nea, este prezentata din perspectiva privitorului. Iarna este zugravita atat prin aspectele ei concrete, cat si prin efectele pe care le provoaca asupra trairilor omenesti. Ea devine asemenea omului, trista, tremuranda, risipita, in multiplele infatisari hibernale. Imaginile artistice utilizate conduc la conturarea unei atmoasfere fantastice, in care realul si posibilul se combina intr-un mod inefabil. Prin metaforele: ,,crengile devin cochete si ,,ghirlandele ajung s tremuren lumin, poetul brodeaza in imaginar, aducand la lumina senzatii si trairi pe care cititorul le poate actualiza ori de cate ori are nevoie de a se raporta la o lume atat de perfecta cum e natura iniernita. Poezia este organizata in strofe inegale ca marime. Ea are o muzicalitate blanda realizata prin rima incrucisata, masura de sapte opt silabe si un ritm trohaic care tradeaza fiorul emotiei poetului. Prin ideatica si forma de exprimare, poezia aceasta inalta o oda a naturii surprinsa intr-una dintre cele mai fascinante ipostaze: iarna cu multiplele ei infatisari si ecouri sufletesti.

IARNA PE ULI, de George Cobuc

A-nceput de ieri sa cada Cate-un fulg, acum a stat, Norii s-au mai razbunat Spre apus, dar stau gramada Peste sat. Nu e soare, dar e bine, Si pe rau e numai fum. Vantu-i linistit acum, Dar navalnic vuiet vine De pe drum. Sunt copii. Cu multe sanii De pe coasta vin tipand, Si se-mping, si sar razand: Prin zapada fac matanii Vrand-nevrand. Gura fac ca roata morii; Si de-a valma se pornesc, Cum prin gard se galcevesc Vrabii gurese, cand norii Ploi vestesc. Cei mai mari acum, din sfada; Stau pe-ncaierate pusi; Cei mai mici, de foameadusi, Se scancesc si plang gramada Pe la usi. Colo-n colt acum rasare Un copil, al nu stiu cui; Largi de-un cot sunt pasii lui, Iar el mic, caci pe carare Parca nu-i. Haina-i maturand pamantul Si-o taraste-abea-abea: Cinci ca el incap in ea; Sa mai bata, soro, vantul, Dac-o vrea!

El e sol, precum se vede, Ma-sa l-a trimis in sat, Vezi, de aceea-i incruntat, Si s-avanta, si se crede Ca-i barbat; Cade-n branci si sa ridica, Dand pe ceafa putintel Toata lana unui miel: O caciula mai voinica Decat el. Si tot vine, tot inoata, Dar deodata cu ochi vii, Sta pe loc sa mi te tii! Colo, zgomotoasa gloata De copii! El degraba-n jur chiteste Vrun ocol, caci e pierdut, Dar copiii l-au vazut! Toata casa navaleste Pe-ntrecut. Uite, ma, caciula, frate, Mare cat o zi de post Aoleo, ce urs mi-a fost! Au sub dansa sapte sate Adapost! Unii-l iau grabit la vale, Altii-n gluma parte-i tin Uite-i, fara pic de vin S-au jurat sa-mbete-n cale Pe crestin! Vine-o baba-ncet pe strada In cojocul rupt al ei Si incins cu sfori de tei. Sta pe loc acum sa vada Si ea ce-i. S-otereste rau batrana Pentru micul Barba-Cot. Ati innebunit de tot Puiul mamii, da-mi tu mana Sa te scot!

Cica vrei sa stingi cu paie Focul cand e-n clai cu fan, Si-apoi zici ca esti roman! Biata bab-a-ntrat in laie La stapan. Ca pe-o bufnit-o-nconjoara Si-o petrec cu chiu, cu vai, Si se tin de dansa scai. Plina-i stramta ulicioara De alai. Nu e chip sa-i faci cu buna Sa-si pazeasca drumul lor! Rad si sar intr-un picior, Se-nvartesc si tipa-ntruna Mai cu zor. Baba si-a uitat invatul: Bate,-njura, da din mani: Dracilor, sunteti pagani? Maica mea! Sa stai cu batul, Ca la cani! Si cu,batul se-nvarteste Ca sa-si faca-n jur ocol; Dar abia e locul gol, Si multimea navaleste Iarasi stol. Astfel tabara se duce Lalaind in chip avan: Baba-n mijloc, capitan, Scuipa-n san si face cruce De satan. Ba se rascolesc si canii De prin curti, si sar la ei. Pe la garduri ies femei, Se urnesc mirati batranii Din bordei. Ce-i pe drum atata gura? Nu-i nimic. Copii strengari. Ei, auzi! Vedea-i-as mari, Parca trece-adunatura De tatari!

Iarna pe uli este o poezie scris de George Cobuc, infind un tablou expresiv al unui sat acoperit de plapuma groasa a zpezii. Numeroasele figuri de stil confer textului expresivitatea i originalitatea specifice lui George Cobuc. Natura este plastic i, de obicei, evocatoare de tablouri cu contururi exacte, exprimnd puternice stri sufleteti. In prima strofa observam ca autorul a surprins o ninsoare care a durat toata noaptea, iar a doua zi s-a oprit.Observam personificarea: Norii s-au mai razbunat de unde reiese ca norii a inceput sa cearna fulgi mari de zapada spre apus. A doua strofa ne prezinta imagini vizuale, auditive. In al doilea vers se observa epitetul: pe rau e numai fum. De aici reiese ca fumul vine de la hornurile caselor unde oamenii incearca sa le incalzeasca. De asemenea, se observa personificarea: vantu-i linistit acum. Observam imagini vizuale, statice ce ne transmit un sentiment de liniste. Strofa se incheie cu personificarea: navalnic vuiet vine, de unde reies imagini auditive, dinamice. Ne transmite un sentiment de galagie, zarva si de agitatie. Din a treia strofa ne dam seama ca zgomotul infernal este provocat de copiii care se jucau veseli in zapada si se bucurau de venirea iernii. Aceasta strofa ne transmite un sentiment de fericire, bucurie si veselie. A patra strofa incepe cu epitetul personificator si comparatia: gura fac ca roata morii. De aici reies imagini auditive, statice. Autorul compara copiii care vorbeau mult cu roata morii ce se invarte foarte tare. Cosbuc ii compara, de asemenea, cu vrabiile gurese care se galcevesc. Strofa se incheie cu inversiunea norii ploi vestesc. Observam imagini vizuale, statice, de unde reiese ca norii se abateau spre sat pentru a vesti ploi. In a cincea strofa, autorul ne da de inteles ca acei copii erau impartiti in diferite grupuri dupa varsta lor. Cei mari profitau de faptul ca erau si copii mici si radeau de ei. Observam inversiunea de foame-adusi care ne transmite un sentiment de mila, tristete si mahnire. A sasea strofa descrie un baietel strain, aparut din senin pe ulita. Autorul ni-l descrie cu inversiunea: largi de-un cot sunt pasii lui. A saptea strofa incepe cu inversiunea: haina-i maturand pamantul de unde reiese ca haina copilului era prea lunga si o tara de pamant. Observam repetitia abia, abia de unde ne dam seama ca isi tara cu greu haina si comparatia cinci ca el incap in ea. In cea de-a opta strofa observam ca acel baietel era trimis de mama sa in sat. Copilul era incruntat, dar se credea barbat fiindca putea sa care o haina atat de grea pentru el. Aceasta strofa ne transmite un sentiment de admiratie si remarcare de sine. A noua strofa ne arata cum inainta baiatul: cade-n branci si se ridica. Din urmatoarele versuri aflam ca baiatul purta pe cap o caciula din lana de miel si ca era mai mare decat el. Ne transmite un sentiment de amuzament. A zecea strofa incepe cu enumeratia tot vine, tot inoata de unde reiese ca el se chinuia sa mearga cat mai repede. Observam dou epitete: ochii vii si zgomotoasa gloata de unde reies imagini vizuale si auditive. Ne transmite un sentiment de amagire. A unsprezecea strofa prezinta ce a vrut copilul sa faca atunci cand a vazut atatia copii. A vrut sa se intoarca din drum, dar era prea tarziu. Toti ceilalti copii il vazusera deja. A doisprezecea strofa incepe cu glumele facute de caciula copilului. A

treisprezecea strofa incepe cu inversiunea altii-n gluma parte-i tin. Observam ca toti copiii isi bateau joc de el. In a paisprezecea strofa este descrisa o baba care este imbracata cu un cojoc rupt. Ea se oprise sa vada de unde vine zgomotul acela mare. A cincisprezecea strofa incepe cu inversiunea s-otaraste rau batrana. Observam ca batranei ii pasa de baiat, incercand sa-l scoata dintre copiii care isi bateau joc de el. In a saisprezecea strofa poetul ne da de inteles ca baba nu uitase ameliorarea conflictului dintre baiat si copii luandu-l de acolo. Ne transmite un sentiment de mila. In a saptesprezecea strofa ne dam seama ca dupa gestul batranei de a lua copilul, nu a durat mult deoarece copiii se tineau dupa ea razand. Recunoastem epitetele si inversiunea plina-i strimta ulicioara. In a optsprezecea strofa se prezinta acei copii jucandu-se. Sentimentul este de armonie, veselie. In cea de-a nouasprezecea strofa observam ca batrana se supara pe copii. Ne dam seama dupa enumeratia bat,-njura... da din maini de unde observam imagini dinamice. Ne transmite un sentiment de suparare. In strofa douazeci observam ca batrana se invartea cu batul in mana pentru a-si face loc, dar copiii navalesc din nou asupra batranei. In urmatoarea strofa ni se descrie ca baba statea in mijlocul alaiului ca un capitan si isi facea cruce de ceea ce vedea. In penultima strofa observam ca din cauza galagiei provocate de copii incepura sa latre cainii din curti, iar oamenii ieseau afara sa vada ce se intampla. In ultima strofa se observa un dialog intre cativa sateni. Acestia au asemanat copiii cu o adunatura de tatari. Sentimentul care predomina este cel de bucurie si uimire pentru sateni fata de zarva de pe ulita satului.

Iarna de

Vasile Alecsandri

Din vazduh cumplita iarna cerne norii de zapada, Lungi troiene calatoare adunate-n cer gramada; Fulgii zbor, plutesc in aer ca un roi de fluturi albi, Raspandind flori de gheata pe ai tarii umeri dalbi.

Ziua ninge, noaptea ninge, dimineata ninge iara! Cu o zale argintie se imbraca mandra tara; Soarele rotund si palid se prevede printre nori Ca un vis de tinerete printre anii trecatori. Tot e alb pe camp, pe dealuri, imprejur, in departare, Ca fantasme albe plopii insirati se perd in zare, Si pe-ntinderea pustie, fara urme, fara drum, Se vad satele perdute sub clabuci albii de fum. Dar ninsoarea inceteaza, norii fug, doritul soare Straluceste si dismiarda oceanul de ninsoare. Intr-o sanie usoara care trece peste vai ... In vazduh voios rasuna clinchete de zurgalai. In lirica peisagista a lui Vasile Alecsandri sunt celebrate toate anotimpurile anului. Dintre acestea, cel mai mult il impresioneaza iarna, cand viscolul, crivatul si ninsoarea devin expresii al fortei cosmice dezlantuite. Poezia Iarna este una din cele mai frumoase poezi ale lui Alecsandri si face parte din volumul Pasteluri. Poezia ne descrie un tablou de iarna. In structura poeziei identificam doua tablouri inegale ca intindere. Primul tablou cuprinde primele trei strofe si ne infatisaza caracteristica anotimpuluininsoare abundenta care invaluie pamantul. Astfel prima strofa fixeaza dimensiunile spatiale ale tabloului. Inversiunea sintactica din primul vers cumplita iarna face din acest anotimp o expresie a puterii cosmice nestapanite. Din vazduh norii raspandesc fulgi albi pe umerii tarii. Toate aceste elemente nu realizeaza o localizare precisa, iar cititorul poate sa-si imagineze orice peisaj de iarna. Intalnim imagini vizuale: iarna cerne norii, fulgii zbor, lungi troiene. Aceste imagini se realizeaza cu ajutorul personificarii iarna cerne norii, a comparatiei fulgiplutescca un roi de fluturi a epitetelor fluturi albi, umeri dalbi. Aceste procedee contribuie la conturarea imaginii coplesitoare a iernii. Primul vers al strofei a doua modifica perspectiva din care e prezentat anotimpul. Din spatiu coboram incet spre pamant alaturi de fulgi de zapada. Repetitia cuvantului ninge ne sugereaza culoarea alba care devine o caracteristica esentiala a peisajului. Mandra tara se imbraca cu o zale argintie iar soarele abea se intrezareste printre nori. Remarcam epitetele zale argintie , mandra tara dar si comparatia ca un vis de tinerete. Daca primele doua strofe situeaza descrierea intr-un plan al inaltului sugerat prin cuvintele: vazduh, nori, fulgi, cer, zbor, ninge, soare, strofa a treia indrageste tabloul schitand planul terestru. Acesta este sugerat de cuvintele:

campul, dealuri, saturile, plopi care completeaza privelistea iernii alaturi de comparatia ca fantasme albe plopii insirati se pierd in zare. Primul vers din strofa a treia Tot e alb, pe camp, pe dealuri, imprejur, in departare este o enumeratie prin care autorul descrie intreaga intindere acoperita de zapada, atat in plan apropiat, cat si in plan departat. Invadat de albul zapezii, sufletul omului traieste spaima golului, ca si cand sar fi intors in prelume: spatiu cunoscut devine intinderea pustie, fara urme, fara drum. Poetul foloseste cuvantul fantasme pentru a sugera cat sunt de incarcati plopii cu zapada pufoasa incat seamana cu niste naluci. Cromatic primele trei strofe sunt dominate de culoarea alba : fluturi albi, umeri dalbi, zale arginti, fantasme albe, clabuci albi. Albul este sugerat prin mijloace fonetice si anume prin repetarea vocalei a. Ultima strofa prezinta ultimul tablou al poeziei. In care incordarea produsa de ninsoare se risipeste facand loc calmului si bunei dispozitii exprimate de imaginea aparitiei soarelui, a saniei si a clinchetelor de clopotei. Ca mod de expunere poetul foloseste descrierea deoarece el isi exprima trairile sufletesti legate de contemplarea unui peisaj de iarna. Vasile Alecsandi este cea mai de seama personalitate a renumitei generatii de scriitori prin care literatura romana moderna s-a dezvoltat in mod deosebit.

Fulg - de Nicolae LabiDesfrunzit si prea batran, Tremura de frig gorunul. Au cazut si-ntaii fulgi Si l-am prins din zbor pe unul. Migalos lucrata-n fir, Floarea mica si rotunda S-a topit si a murit O minune de-o secunda. M-am intors induiosat Sa scriu trista ei poveste; Despre-un fulg care-a venit Timpuriu si nu mai este. -Pentru ce n-ai mai ramas In inaltul boltii tale, De-ai venit atat de pur Spre noroaiele din vale? Care vant nelinistit, Rasucindu-te cu ura, Ti-a manat catre pamant Prea gingasa ta faptura? Si de vreme ce sosisi, Pentru ce-ai dat mortii vama? Nu puteai sa fii de-argint, Ori de sticla, ori de scama? Dar in vreme ce scriam Intrebarea mea nebuna, N-am vazut cum langa geam Ninge-ntruna si intruna. Iar cand ochii mi-amnaltat, Am vazut cum prin ninsoare Valea-ntreaga lumina Minunat scaparatoare.

Temperament romantic si aflat mereu in cautarea unor idealuri etice, Nicolae Labi vibreaza sensibil in fata fenomenelor , atribuindule intelesuri profunde. Poezia Fulg este o metafora a copilariei , expresia puritatii absolute. Profund lirica prin fluxul trairilor melancolice exprimand regret si incantare poezia Fulg impleteste dramatica poveste a unui fulg de nea cu interventia afectiva a poetului. Poezia se deschide cu descrierea unui cadru natural, ce ne aminteste de Rapsodiile lui George Toparceanu. O unda de umor invaluie imaginea gorunului personificat desfrunzit si prea batran , tremurand de frig . Sentimentul dezolarii generat de peisaj este intrerupt de uimirea poetului in fata fulgului de nea , prezentat precum o bijuterie a naturii, o floare mica si rotunda, migalos lucrata-n fir , prezenta gingasa si trecatoare. Sensibilitatea poetului sugestiv exprimata de epitetul induiosat este trezita de povestea fulgului de zapada iesit timpuriu din conditia sa primara. Poezia lui Nicolae Labis este muzicala si totodata picturala. Adjectivul cu valoare stilistica de epitet scaparatoare, substantivul ninsoare , verbul lumina transmit sugestiv culoarea alba a iernii. Fulgul de nea este personificat si capata semnificatia copilariei, poetul adresandu-i-se, il numeste cand minune, cand faptura. Masura versurilor de 7-8 silabe, rima incrucisata, in care al doilea vers rimeaza cu ultimul din catren, ritmul trohaic confera o placuta muzicalitate poeziei. Descriind evolutia poeziei romanesti in lucrarea sa Scriitori romni de azi, academicianul si criticul literar Eugen Simion, cu deplin temei afirmase despre poet: Labis e un poet adevarat, nu stiu daca atributul de mare poet nu l-ar stanjeni, n-ar distona cu tineretea lui cuceritoare, dar cu siguranta el e un liric exceptional.

Noaptea de decemvrie de Alexandru MacedonskiPustie i alb e camera moart... i focul sub vatr se stinge scrumit... Poetul, alturi, trsnit st de soart, Cu nici o scnteie n ochiu-adormit... Iar geniu-i mare e-aproape un mit... i nici o scnteie n ochiu-adormit. Pustie i alb e-ntinsa cmpie... Sub viscolu-albastru ea geme cumplit... Slbatic fiar, rstritea-l sfie, i luna-l privete cu ochi-oelit... E-n negura nopii un alb monolit... i luna-l privete cu ochi oelit. Nmeii de umbr n juru-i s-adun... Fptura de hum de mult a pierit Dar fruntea, tot mndr, rmne n lun Chiar alba odaie n noapte-a murit... Fptura de hum de mult a pierit. E moart odaia, i mort e poetul...

n zare, lupi groaznici s-aud, rguit, Cum latr, cum url, cum urc, cu-ncetul, Un tremol sinistru de vnt-nbuit... Iar crivul ip... dar el, ce-a greit? Un haos, urgia se face cu-ncetul. Urgia e mare i-n gndu-i -afar, i luna e rece n el, i pe cer... i bezna lungete o stranic ghear, i lumile umbrei chiar fruntea i-o cer... i luna e rece n el, i pe cer. Dar scrumul sub vatr, deodat, clipete... Pe ziduri, alearg albastre nluci... O flacr vie pe co izbucnete, Se urc, palpit, trosnete, vorbete... ,,Arhanghel de aur, cu tine ce-aduci?" i flacra spune: ,,Aduc inspirarea... Ascult, i cnt, i tnr refii... n slava-nvierii neac oftarea... Avut i puternic emir, voi s fii." i flacra spune: ,,Aduc inspirarea i-n alba odaie alearg vibrarea.

Rstritea zpezii de-afar, dispare... Deasupr-i e aur, i aur e-n zare, i iat-l emirul oraului rar... Palatele sale sunt albe fantasme, S-ascund printre frunze cu poame din basme, Privindu-se-n luciul prului clar. Bagdadul! Bagdadul! i el e emirul... Prin aer, petale de roze plutesc... Mtasea-nflorit mrit cu firul Nuane, ce-n umbr, ncet, vetejesc... Havuzele cnt... voci limpezi optesc... Bagdadul! Bagdadul! i el e emirul. i el e emirul, i are-n tezaur, Movile nalte de-argint i de aur, i jaruri de pietre cu flcri de sori; Hangiare-n tot locul, oeluri cumplite n grajduri, cai repezi cu foc n copite, i-ochi mprejuru-i ori spuz, ori flori. Bagdadul! cer galben i roz ce palpit, Rai de-aripi de vise, i rai de grdini, Argint de izvoare, i zare-aurit Bagdadul, poiana de roze i crini Djamii minarete i cer ce palpit. i el e emirul, i toate le are... E tnr, e farmec, e trsnet, e zeu, Dar zilnic se simte furat de-o visare... Spre Meka se duce cu gndul mereu, i-n faa dorinei ce este dispare Iar el e emirul, i toate le are. Spre Meka-l rpete credina voina, Cetatea preasfnt l cheam n ea, i cere simirea, i cere fiina, i vrea frumuseea tot sufletu-i vrea Din tlpi pn-n cretet i cere fiina. Dar Meka e-n zarea de flacri departe De ea o pustie imens-l desparte, i prad pustiei ci oameni nu cad? Pustia e-o mare aprins de soare, Nici cntec de paseri, nici pomi, nici izvoare i dulce e viaa n rozul Bagdad. i dulce e viaa n sli de-alabastru, Sub boli lucitoare de-argint i de-azur, n vie lumin tronnd ca un astru, Cu albele forme de silfi mprejur, n ochi cu lumina din lotusu-albastru. Dar iat i ziua cnd robii i-armeaz... Cmile gtete, i negri-armsari, Convoiul se-nir n zori scnteiaz,

Pornete cu zgomot, mulimea-l urmeaz, Spre pori npustit cu mici i cu mari. i el ce e-n frunte pe-o alb cmil, Jar viu de lumin sub rou-oranisc, S-oprete, o clip, pe verdele pisc, Privindu-i oraul n roza idil... S-oprete, o clip, pe verdele pisc... Din ochiul su mare o lacrim pic, Pe cnd, de sub dealuri, al soarelui disc n gloria-i de-aur ncet se ridic... i lacrima, clar, lucete, i pic... Din apa fntnii pe care o tie n urm, mai cere, o dat, s bea... Curmalii-o-nfoar c-o umbr-albstrie... Aceeai e apa spre care venea Copil, s-i alinte blondeea n ea i-ntreag, fntna, e tot cum o tie. E tot cum o tie, dar, searbd la fa, Sub magica-i umbr, un om se rsfa... Mai slut e ca iadul, zdrenos, i pocit, Hoit jalnic de bube, de drum prfuit, Viclean la privire, i searbd la fa. De nume-l ntreab emirul, deodat, -acesta-i rspunde cu vocea ciudat La Meka, plecat-am a merge i eu. La Meka? La Meka?... i vocea ciudat La Meka! La Meka! rsun mereu. i pleac drumeul pe-un drum ce cotete... Pocit, chiop i searbd, abia se trete... i drumu-ocolete mai mult, tot mai mult, Dar mica potec sub pomi erpuiete, O tnr umbr de soare-l ferete, Auzu-i se umple de-un vesel tumult, i drumu-ocolete mai mult tot mai mult. Iar el, el emirul, de-asemenea pleac Pustia l-ateapt n largu-i s-o treac... Prin prafu-i se-nir cmile i cai, Se mistuie-n soare Bagdadul, i piere, Mai ters dect rozul de flori efemere, Mai stins dect visul pierdutului rai. n largu-i pustia, s treac-l ateapt E dreapt tot dreapt dar zilele curg, i foc e n aer, n zori, i-n amurg i el nainteaz, dar zilele curg. Nici urm de ierburi, nici pomi, nici izvoare... i el nainteaz sub flcri de soare...

n ochi o nluc de snge n gt Un chin fr margini de sete-arztoare... Nisip, i deasupra, cer rou -att i toi nainteaz sub flcri de soare. i tot fr margini pustia se-ntinde, i tot nu s-arat oraul preasfnt Nimic n-o sfrete n zori cnd s-aprinde, i n-o-nvioreaz suflare de vnt Lucete, vibreaz, i-ntruna se-ntinde. Abia, ici i colo, gsesc, cteodat, Verdeaa de oaz cu dor ateptat... Sgeat, alearg cal alb i cal murg, Cmilele-alearg sgeat i ele, La cntecul apei se fac uurele... Izvor sau citern n clip le scurg Dar chinul rencepe, i zilele curg. i tot nu s-arat nluca sublim... i apa, n foale, descrete mereu... Cnd calul, cnd omul, s-abate victim, Iar mersul se face din greu i mai greu... Cu trei i cu patru, mor toi plini de zile, Dragi tineri, cai ageri, i mndre cmile. i tot nu s-arat cetatea de vise... Merindele, zilnic, n triti se sfresc... Prdalnice zboruri de paseri, sosesc... S-arunc pe leuri cu ciocuri deschise, Cmile, cai, oameni, cad, pier, se rresc... Doar negrele paseri mereu se-nmulesc i tot nu s-arat cetatea din vise. Cetatea din vise departe e nc, i vine i ziua cumplit cnd el, Rmas din toi singur, sub cer de oel, Pe minte i simte o noapte adnc... Cnd setea, cnd foamea, grozave la fel, Pe piept, ori pe pntec, i pun cte-o stnc, Prin aeru-n flcri, sub cerul de-oel. Pierdui sunt toi robii, cu cai, cu cmile... Sub aeru-n flcri, zac roii movile... Nainte n lturi napoi pestetot, Oribil palpit aceeai culoare... E-aprins chiar pmntul hrnit cu dogoare, Iar ochii se uit zadarnic, ct pot Tot rou de snge zresc pestetot Sub aeru-n flcri al lungilor zile. i foamea se face mai mare mai mare, i, zilnic, tot cerul s-aprinde mai tare... Bat tmplele... ochii sunt demoni cumplii... Cutremur e setea, -a foamei simire

E arpe, ducndu-i a ei zvrcolire n pntec, n snge, n nervii-ndrjii... Bat tmplele... ochii sunt demoni cumplii. Abia mai pete cmila ce-l poart... Sperana, chiar dnsa, e-n sufletu-i moart... Dar iat... prere s fie, sau, ea?... n zarea de flcri, n zarea de snge, Lucete... Emirul puterea i-o strnge... Chiar porile albe le poate vedea... E Meka! E Meka! -alearg spre ea. Spre albele ziduri, alearg alearg, i albele ziduri, lucesc strlucesc, Dar Meka ncepe i dnsa s mearg Cu pasuri ce-n fundul de zri o rpesc, i albele ziduri, lucesc, strlucesc! Ca gndul alearg spre alba nluc, Spre poamele de-aur din visu-i ceresc... Cmila, ct poate, grbete s-l duc... Dar visu-i, nu este un vis omenesc i poamele de-aur lucesc strlucesc Iar alba cetate rmne nluc. Rmne nluc, dar tot o zrete Cu pori de topaze, cu turnuri de-argint, i tot ctre ele s-ajung zorete, Cu toate c tie prea bine c-l mint i pori de topaze, i turnuri de-argint. Rmne nluc n zarea pustiei Regina trufa, regina magiei, Frumoasa lui Meka tot visul intit, i vede pe-o iasm c-i trece sub poart... Pe cnd oviete cmila ce-l poart... i-n Meka strbate drumeul pocit, Plecat chiop i searbd pe drumul cotit Pe cnd oviete cmila ce-l poart... i moare emirul sub jarul pustiei i focu-n odaie se stinge i el, Iar lupii tot url pe-ntinsul cmpiei, i frigul se face un brici de oel... Dar luna cea rece, -acea dumnie De lupi care url, -acea srcie Ce-alunec zilnic spre ultima treapt, Sunt toate pustia din calea cea dreapt, -acea izolare, -acea dezolare, Sunt Meka cereasc, sunt Meka cea mare... Murit-a emirul sub jarul pustiei.

Alexandru Macedonski consider c poezie adevarat const n muzic, imagine i culoare. Noapte de decemvrie: Poetul a scris un ciclu de 11 nopi pe teme diferite, punnd ca titlu numele lunilor cu excepia lui aprilie. Poezia a fost scris n 1901 i are ca punct de plecare o legend veche, oriental. n 1890 poetul a valorificat aceast legend n poemul n proz intitulat Meka i Meka. Poezia are trei pri. Prima parte a poeziei prezint imaginea creatorului ntr-un context social i natural neconfortabil, ostil. Poetul trsnit de soart se afl ntr-o odaie, singur, deprimat, fr inspiraie. ntre starea sufleteasc a poetului i cadrul natural, exist o perfect concordan: E moart odaia, i mort e poetul/ i luna e rece n el i pe cer. Apar n poezie numeroase elemente care prin sensul lor sugereaz mortificarea: E moart odaia, i mort e poetul/ Fptura de hum de mult a pierit/ Chiar alba odaie n noapte a murit. Aceste elemente creaz cadrul potrivit apariiei unui arhanghel n partea a doua, care are n centru motivul inspiratiei: i flacra spune: Aduc inspirarea.../ Ascult, i cnt, i tnr refii...-/ n slavanvierei ineac oftarea.../ Avut i puternic emir, voi s fii. Partea a treia are un caracter preponderent epic prezentnd n mod simbolic i alegoric lupta pentru atingerea absolutului, a idealului. Poetul insist asupra frumoasei atmosfere a oraului Bagdad i asupra bogiei i luxului n care triete tnrul emir: Bagdadul! Bagdadul! i el e emirul/ Bagdadul! cer galben i roz ce palpit/ Bagdadul, poiana de roze i crini. Culoarea dominant este roz: Bagdadul! cer galben i roz ce palpit. Ca i la poeii simboliti, observm preferine pentru anumite culori, metale i pietre preioase: Movile nalte de-argint i de aur/ Argint de izvoare i zare-aurit/ Sub boli lucitoare de-argint i de aur. Emirul este fascinat pn la obsesie de sfnta cetate Meka: Dar Meka e-n zarea de flcri-departe/ De ea o pustie imens-l desparte/ i prada pustiei ci oameni nu cad ?. Emirul ii pregtete o caravan cu multe provizii i slujitori, dar nainte de a prsi oraul, se oprete s-i potoleasc setea la fntna pe care o tia din copilarie. Aici se ntlnete cu un drume cruia poetul i face un sugestiv portret: Sub magica-i umbr, un om se rsfa/ Mai

slut e ca iadul, zdrenos i pocit/ Hoit jalnic de bube - de drum prfuit/ Viclean la privire i searbd la fa. Drumeul pornete tot spre Meka dar pe un drum mai lung cu oaze i izvoare, iar emirul pe drumul drept ce traverseaz deertul. Drumul n continuare este greu, i culoarea dominant este rou: Sub aerun flcri, zac roii movile/ Tot rou de snge zresc peste tot. Sclavii i cmilele mureau pe rnd i setea cretea: i foamea se face mai mare - mai mare/ Cutremur e setea, -a foamei simire. Emirul nu mai spera s ajung la Meka. Dup un timp ndelungat, a vzut cetatea dar i se prea c se ndeprteaz din ce n ce mai mult de ea. Emirul, slbit de puteri, cade jos i vede pe drumet cum intr pe porile Meki, iar mai trziu moare. n finalul poeziei se revine la motivul final, dup care aflm semnificaia celor dou ceti. Noapte de decemvrie poate fi interpretat ca o art poetic. TABLOU DE IARN de George BacoviaNinge grozav pe cmp la abator Si snge cald se scurge pe canal; Plin-i zpada de snge animal Si ninge mereu pe-un trist patinor... E albul aprins de sngele-nchegat, Si corbii se plimba prin snge... si sug; Dar ceasu-i trziu... n zri corbii fug Pe cmp, la abator, s-a noptat Ninge mereu n zarea-nnoptat Si-acum cnd geamuri triste se aprind Spre abator vin lupi licrind. - Iubit-o, sunt eu la usa nghetat...

Originalitatea poetului George Cosbuc se afla n versurile de inspiratie din viata satului, n inventia poetica, n modalitatea n care constiinta artistului se acorda cu istoria existentei si aspiratiile poporului nostru, cu functia socialeducativa si estetici a epocii n care a trait scriitorul. Poezia lui George Cosbuc este de aspect monografic: satul, nconjurat de munti, este surprins n viata lui obisnuita,

cu pitorescul lui etnografic. Dincolo de sat, e prul, lunca, cmpul, cu holda, vuiet de codru si dumbrava. Satele, reprezentabile, sunt ale satului transilvanean, ale locurilor de bastina ale scriitorului, specialitatea sub aspect uman, este a ntregului nostru popor. Sunt, n poezia cosbuciana, momente din viata satului. Optica e taraneasca, elementele, resorturile intime ale gestului, vorbei sau simtirii rustice. Imaginea satului se comunica astfel prin oameni, prin modul lor de existenta, cu bucurii si necazuri, cu aspiratiile lor de mplinire. Satul lui George Cosbuc este o entitate sociala si nationala cu pitoresc geografic si etnografic, cu datini si credinte, cntec de dor, dar si de razvratire sociala si de lupta pentru libertatea si demnitatea nationala. Imaginile carnalitatii excesive ocup un loc important in tematica poeziilor lui George Bacovia: albul amestecat cu rosul constituie simbolurile cele mai puternice ale extinctiei vietii. Poetul foloseste albul pentru a sugera imacularea inerta a anotimpului rece, in contrast cu sangele de culoare rosie, simbol al vietii ce se stinge. Imaginea abatorului, camp de executie cu victime si calai ce nu se vad, realizata in culori alternante, albul, semnificand gheturile nordice, lumea rece, indepartata, si rosul aprins, logica viului usor vulnerabil, supus oricand agresiunii mortii, este una clasica in literatura simbolista si expresionista a vremii: "Ninge grozav pe camp la abator/ Si sange cald se scurge pe canal;/ Plina-i zapada de sange animal -/ Si ninge mereu pe un trist patinoar." Iarna se manifesta cu toata cohorta ei de semne: teroarea boreala, pustiul alb, ninsoarea abundenta, neintrerupta, zarea innoptata, in timp ce observatorul impersonal asista la tablou sinistru al scurgerii de sange animal "pe canal", albul fiind pe alocuri "aprins de sange-nchegat": "E albul aprins de sange-nchegat/ Si corbii se plimba prin sange... si sug;/ Dar ceasu-i tarziu... in zari corbii fug,/ Pe camp, la abator, s-a innoptat.". Corbii sunt mesageri ai mortii, dar si agenti macabri ce participa la tabloul golirii de viata a trupurilor de animale. Sugestia trecerii in moarte se manifesta si prin schimbarea rapida a decorului, de la cadrul diurn la cel nocturn, la fel de saracacios in simplicitatea formelor lui, in care numai spectacolul lupilor mentine sugestia terifianta de macabru: "Ninge mereu in zarea-nnoptata.../ Si-acum cand geamuri triste se aprind./ Spre abator vin lupii licarind./ - Iubito, sunt eu la usa inghetata." Aparitia in final a eului liric, care cere abstragerea din acest decor infernal, ca o salvare in casa primitoare a iubitei, este singurul semn de umanitate, ea insasi in pericol de moarte dincolo de "usa inghetata". Teme si motive ale poeziei "Tablou de iarna": Combinatia a trei culori fundamentale, alb, negru, rosu, toate sugerand trecerea rapida a vietii; albul, ca simbol al impersonalitatii, al terorii iernii, al anotimpului rece. Extinctia, in viziunea poetului puternic ancorat in realitatea trista a vietii si a mortii.

Corbii si lupii, animale de prada, agentii cei mai puternici ai extinctiei totale. Poetul, devenit martor impersonal al unui spectacol sinistru, un raisonneur perfect al acestei lumi inghetate, in care viata se scurge incetul cu incetul.

Ninge - de Otilia Cazimir

Ssst! Maicuta gerului, Cu manuta inghetata, Bate-n poarta cerului Si intreaba suparata: - Unde-s stelele de sus? - Ica, nu-s! Vantul rau le-a scuturat Si le-mprastie prin sat. Uite una: s-a desprins Dintr-o margine de nor

Si coboara-ncetisor - Oare-a nins? E un fulg si-i cel dintai Si aduce-n vant ninsoare, Drumuri albe peste vai, Ras curat in ochii tai, Sanioare, Zurgalai

Colinde, colinde - de Mihai EminescuColinde, colinde! E vremea colindelor, Caci gheata se-ntinde Asemeni oglinzilor Si tremura brazii Miscnd ramurelele, Caci noaptea de azi-i Cnd scnteie stelele. Se bucura copiii, Copiii si fetele, De dragul Mariei si piaptana pletele. De dragul Mariei S-a Mntuitorului Luceste pe ceruri O stea calatorului.

Pomul Craciunului - de George Cosbuc

Tu n-ai vzut pdurea, copile drag al meu, Pdurea iarna doarme, caa vrea Dumnezeu. i numai cte-un viscol o bate uneori, Ea plnge atunci cu hohot, cuprins de fiori. i tace-apoi i-adoarme, cnd viscolele pier, n noaptea asta ns, vin ngerii din cer. i zboarncet de-alungul pdurilor de brad, i cntncet; i mere i flori din sn le cad. Iar florile sanin de ramuri pn jos i-i cntec i lumina i-aa e de frumos!

Iar brazii se deteapt, se mir asta ce-i, Se bucur i cnt ca ngerii i ei. Tu n-ai vzut pdurea, copile drag al meu, Dar uite ce-i trimite dintrns Dumnezeu. Un nger rupse-o creang din brazii cu fclii, Aa cum au gsit-o, cu flori i jucrii. Departe ntr-un staul en fa-acum Isus, i ngerii, o, cte i cte i-au adus. Dar el e bun simparte la toi ci l iubesc, Tu vino, i tenchin, zi: Doamne-i mulumesc.

Bine-ai venit, Mo Crciune!Bine-ai venit, Mos Craciune! Te asteptam cu nerabdare, Caci papusa mea cea mica A ramas fara picioare. Si calutul lui Costica Cel cu numele Harap I l-a trntit o pisica Si-a ramas fara de cap. Tu! dar plina ce ti-e traista! Ai papusi si cai si nuci! Spune, zau, pe vremea asta Unde vrei sa te mai duci? Stai la noi, ca-i cald si bine Si ti-om pune masa mare; Stai, ca-i frig si-i vai de tine, Nu se vede nici carare

Crciunul copiilor -de Octavian GogaDragi copii din tara asta, Va mirati voi cum se poate Mos Craciun din ceriu de-acolo De le stie toate-toate Uite cum, v spune badea Iarna-n noapte, pe zapada, El trimite cte-un nger La fereastra sa va vada ngerii se uita-n casa, Vad si spun - iar Mosul are Colo-n ceriu la el, n tinda, Pe genunchi o carte mare Cu condei de-argint el scrie Ce copil si ce purtare Si de-acolo stie Mosul, Ca-i siret el, lucru mare.

In seara de Craciun de George CosbucAfara ninge linistit, n casa arde focul; Iar noi pe lnga mama stnd, Demult uitaram jocul. E noapte, patul e facut, Dar cine sa se culce? Cnd mama spune de Iisus Cu glasul rar si dulce. Cum s-a nascut Hristos n frig, n ieslea cea saraca, Cum boul peste el sufla Caldura ca sa-i faca. Cum au venit la ieslea lui Pastorii de la stna

Si ngerii cntnd din cer, Cu i-acei ce de-a pururi au glume, flori de mar n mna. Cu crpa la spate legat

Azi tremur mui i-ngheai n jalea cea fr de nume; Pustii ei simt, i-aruncai Departe la margini de lume.

Nevasta se-nvrte, avnd Spre toi cte-o vorb-mbunat i, locuri pe lavii fcnd, E suflet i inima toat.

Iar codru-ngropat e-n zpad; Din leagn i blbie-odorul, Nu-i u, nu-i cale, nu-i loc. Se lupt din mni i e-n zor Crciunul in n haine ca-n zi de parad, tabar de George duc la gur piciorul, S-i Cobuc in pnea-ngheat la foc, Afar e soare sub nor, (Pe Cmpia Smrdanului, 1877) hain de aur e norul. Stnd unul ntr-altul grmad. Dar E freamt n zare: e tunul, Ori cntec de clopot din sat? Crciunul e astzi, Crciunul. Flcii in capul plecat, i plnge-necat cte unul Ard vesele flcri pe vatr; i-ai casei, la mas, gtii. Vin oaspei, i canele latr; Le ies nainte grbii Ai casei pe pragul de piatr. Iar pnea pe mas, vecin, Pe neted-ntinsul tergar, Cu vinul din oala cea plin; i nsui bunicul, cel rar La vorbe, azi rde i-nchin. i-i hohot de rset n strad, i nsui bunicul acum Se-ndoaie spre geamuri s vad Amestecul vesel din drum i lupta cu plumbi de zpad: O ceat mai mare de fete Au prins de flci, mai puini. i-aprins e lupta-ntre cete, i toi de zpad sunt plini i-n gura i-n snuri i-n plete i-aici, n pierduta cmpie, Sunt ninse crrile-acum, Se zbucium vntu-n mnie, Iar corbii-n pribeagul lor drum Dau roate prin zarea pustie

Mo Crciun de Octavian GogaMos Craciun cu barba alba Mos Craciun cu traista plina Vechi stapn att de darnic Al copilariei mele Azi la noi n sat te-asteapta Toata casa cu lumina Cu colinde si cu cntec Si cu crai, cetati de stele.

Sa cobori si-n seara asta Sol batrn de gnduri bune Toti te-asteapta-n sat la mine, Du-te, du-te, Mos Craciune!

De nu ti-o fi peste mna Treci si pe la casa noastra. Tu, macar o raza-n suflet i trimite pe fereastra.

Naterea Mntuitorului de Ion Creangn Betleem colo-n oras Dormeau visnd locuitorii Iar lnga turma, pe imas Stateau de paza, treji, pastorii. Si-n miez de noapte dulce cnt Din cer cu stele-a rasunat Se rumenise cerul sfnt Pastorii s-au cutremurat. Din slavi un nger cobor: Fiti veseli!- ngerul Ie-a spus Plecati, si-n staul veti gasi Pe Craiul stelelor de sus! Pastorii veseli, n oras Spre staul cu pasi iuti pornira Si-un prunc att de dragalas Acolo-n paie ei gasira. Nici leagan moale, nici vreun pat Doar fn mirositor pe jos, Pe fn, n iesle sta culcat Micutul prunc: Iisus Christos. El, Fiul domnului si Crai Al stelelor de farmec pline De-atunci cu drag, la voi, din Rai Cu fiecare iarna vine!

Scrisoare ctre Mo CrciunMos Craciune, n attia ani de-a rndul, Mi-ai citit n taina gndul. Si, n noaptea de Craciun, Mi-ai trimis un nger bun. Multe daruri mi-ai adus, Cnd dormeam n visuri dus! Uite, ce te rog acum: Sa te-abati putin din drum Si, din sacul fermecat, Parte buna sa le faci Si copiilor saraci. Si mai fa-le-o bucurie: Scapa-i, zau, de saracie! Pine sa le pui pe masa, Veselie da-le-n casa Apoi, te-as ruga fierbinte, Adu-ti si de mine aminte: De mai ai vreo jucarie, Poti sa mi-o aduci si mie.

Basmul unei seri de iarnDin vzduh pornesc lin Fulgi de nea cristalini Ce se aeaz linitit

Cerul e nnegurat, Linitea s-a lsat peste sat,

Peste omtul adormit. Crivul uier ncetior, Cte un cine latr n cotlon, Snii trase de cai cu zurgli Se aud n deprtri.

Psrelele stau zgribulite-n cuiburi, Apa nghea pe la ciuturi. La gura sobei ascult poveti Pruncui cu chipuri ngereti, Bunica le povestete despre zne i zmei dintr-o alt lume. Fulgii de nea se-atern tcui peste sat Toat suflarea s-a culcat, De pe turnul bisericii vegheaz O bufni ce e nc treaz.

Luminile se aprind n case, Flori de ghea se aeaz la fereastr,

Colinde de CrciunIn ajun de mo CrciunDin an n an pornesc la geam, Voioi cu mo Crciun. E ger cumplit, e drumul greu. Da-i obicei strbun. E ger cumplit, e drumul greu. Da-i obicei strbun. Acum e cor la casa ta, Cu toii cnt-acum. Mai sunt i moi din vremea lui, Btrnul mo Crciun. Mai sunt i moi din vremea lui, Btrnul mo Crciun. Acum e joc la casa ta, Cu toi se veselesc. Dar sunt bordeie fr fum, i mine-i mo Crciun. Dar sunt bordeie fr fum, i mine-i mo Crciun. i-acum te las, fii sntos i vesel de Crciun, Dar nu uita cnd eti voios Romne s fi bun. Dar nu uita cnd eti

voios Romne s fi bun.

Ninge iar

Ninge iar, ninge iar, Pe un mos milenar Si in alba seara de ajun Toti copii din lume ii spun Intr-o mie de glasuri: Bine-ai venit Mos Craciun!

Ninge iar, ninge iar, Pe un brad de Ianuar Ingerii din cer ne-au adus Veste de la cel de sus S-a nascut Mesia Domnul nostru Iisus.

Ninge iar, ninge iar, Pe un batran calendar, Pleaca anul, pleaca grabit, La-s sa plece, nu-i de oprit Poate vine altul Mai bun si mai fericit.

O brad frumosO, brad frumos, o brad frumos, Cu cetina tot verde. Tu esti copacul credincios, Ce frunza nu si-o pierde, O, brad frumos, o brad frumos, Cu cetina tot verde. O, brad frumos, o brad frumos, Verdeata ta mi place. Cnd o revad sunt bucuros Si vesel ea ma face. O, brad frumos, o brad frumos, Verdeata ta mi place. O, brad frumos, o brad frumos, Cu frunza neschimbata. Ma mngi si ma faci voios Si ma-ntaresti ndata. O, brad frumos, o brad frumos, Cu frunza neschimbata.

Folclorul romnesc este bogatia obiceiurilor traditionale legate de muncile agricole de peste an si de pastorit. De origine foarte veche, cele mai multe dintre ele s-au pastrat, cu succesive schimbari de functie si cu necontenita accentuare a partii spectaculoase, pana in zilele noastre. Printre obiceiurile traditionale, cele ale sarbatorilor de iarna ocupa, datorita amploarei lor, un loc deosebit. Sarbatorile de iarna sunt, inainte de toate, sarbatorile schimbarii anului. Ele se desfasoara intre 24 decembrie si 7 ianuarie si au ca punct central Craciunul si Anul Nou. Repertoriul lor bogat cuprinde: colindele - colinde propriu-zise, colinde de copii - urarile de belsug si recolta bogata cu plugusorul si cu buhaiul, urarea cu sorcovii, zorile, urare facuta in zorii zilei de Craciun si Anul Nou, vasilca; jocurile cu masti: turca sau cerbul, brezaiu, camila, capra, cerbului, malanca, jocurile cu papusi: dansurile: calutii sau bumbierii si caluserii, si, in sfarsit, cantecele de stea, vicleimul; irozii, ieslea si teatrul popular cu tematica haiduceasca. Raspandirea teritoriala a acestui repertoriu nu este unitara. Unele categorii se gasesc in intreaga tara. Altele abunda in anumite tinuturi si sunt mai rare sau lipsesc cu totul in alte regiuni. Deosebirile regionale corespund de fapt etapelor felurite in care se gaseste in dezvoltarea lui, folclorul diferitelor tinuturi. Situatia geografica oglindeste dezvoltarea istorica, caci cultura populara s-a inchegat si s-a dezvoltat in timp, pe baza dezvoltarii economice si sociale specifice locurilor, in folclor gandurile isi nazuintele oamenilor apar asa cum s-au inchegat si s-au

cristalizat artistic in conditii concrete de viata. In acest sens gasim in el nu numai deosebirile intervenite in cursul procesului de dezvoltare, ci si pe cele ce au existat de la inceput chiar, in momentele si modurile in care s-iau alcatuit, to diferite locuri, comunitatile sociale. Nici vechimea manifestarilor folclorice din cadrul sarbatorilor de Anul Nou nu este aceeasi. Cele mai multe par a fi stravechi. Doar cantecele de stea si irozii stat de origine mai noua, carturareasca, bisericeasca. Nou este si teatrul popular cu tematica haiduceasca, desi el se suprapune, ca si irozii, peste vechile spectacole populare cu masti sau se asociaza cu acestea. Datele istorice in legatura cu obiceiurile de Anul Nou sunt si ele lacunare. Cele mai ample le gasim in memoriul pastorului Andreas Mathesius din Cergaul Mic - Tarnave septembrie 1647, in care protesteaza impotriva "valaohilor" care nu vor sa invete psalmii si continua sa cante de Craciun diavolestile lor colinde invatate din stramosi. El da asupra invatarii colindelor si desfasurarii colindatului, date care arata ca in trei secole obiceiul in ansamblul lui sa schimbat foarte putin. Despre obiceiul colindatului la oras vorbeste diaconul Paul de Alep, care l-a insotit in principate intre 1650-1660, pe patriarhul Macarie. Descrierea se refera mai mult la sarbatorirea Craciunului de catre boieri si cler. Interesanta este totusi si mentiunea pe care o face despre colindatul lautarilor. D. Canitemir, in Hronicul vechimei romano-moldo-vlahilor, aminteste despre colinde, voind sa stabileasca o legatura intre refrenul Ler si Aurelian imparatul. Trei dintre categoriile repertoriului enumerat prezinta un interes deosebit pentru cunoasterea realizarilor literare si spectaculoase din obiceiurile legate de schimbarea anului: colindele, urarile cu plugusorul, buhaiul si jocurile cu masti. Prin numarul lor mare, prin frumusetea muzicii si poeziei lor, colindele domina sarbatorile Craciunului. Se colinda de obicei ta seara si ta ziua de Craciun, dar in unele locuri si in ajunul si ziua de Anul Nou si la alte sarbatori ale ciclului. La colindat participa tot satul, desi efectiv colinda numai copiii, flacaii, barbatii pana la o anumita varsta si lautarii. Sunt locuri unde colinda si fetele, mai rar femeile, si uneori fetele si flacaii impreuna. Traditia obiceiurilor, de Craciun si Anul Nou cere ca flacaii care colinda si ureaza cu plugusorul si cu buhaiul, sau care fac jocurile cu masti, sa fie organizati in cete. Acolo unde formele traditionale au fost bine pastrate, colindatul era un maret spectacol, ce dadea deosebita solemnitate sarbatorilor Anului Nou. Se colinda in tot satul. Gazda casei colindate este intotdeauna intrebata daca primeste colinda. Se canta intai o colinda la usa sau la fereastra, prin care de obicei se vesteste sarbatoarea, apoi ceata intra in casa, canta colinda gospodarului (colinda cea mare) si pe urma, din initiativa cetei sau la cererea gazdei, alte 2-3 colinde. In casa colindatorii sunt asteptati cu darurile pe masa. Dupa terminarea colindatului, se ureaza pentru fiecare dar in parte si la sfarsit se multumeste gazdelor in formule traditionale. In anumite regiuni se danseaza la casele cu fete sau acolo unde este loc mai mult si vin fetele din mai multe case sa intampine ceata colindatorilor. Pe ulita ceata se deplaseaza cu cantece si strigaturi. In trecut era si obiceiul intrecerii intre cetele de colindatori din acelasi nopti, ceata urca in turnul bisericii si colinda spre "cele patru zari". In trecut era si obiceiul intrecerii intre cetele de colindatori din acelasi sat sau din satele vecine. Ceata colinda insotita de un instrument muzical. Pana la primul razboi mondial, in multe regiuni se mai colinda cu cimpoiul. Azi se colinda cu fluierul, cu clarinetul, cu taragotul, cu vioara. In partea de sud-vest a Transilvaniei, ceata de colindatori are si o "duba". Desi se colinda in grup, colinda se canta la unison. In cele mai multe locuri ea este executata antifonic, pe doua sau trei grupe. Rostul tuturor colindelor este urarea. Totusi deosebim, datorita desfasurarii si continutului, colindele propriu-zise de colindele de copii. Copiii colinda in ajunul Craciunului si de Anul Nou. Colindele lor sunt scurte, vestesc sarbatoarea, ureaza belsug de miei, vitei, purcei, pui etc. si cer in versuri pline de haz, darurile cuvenite: alune, nuci, mere, pere, colaci etc. In unele parti ale Olteniei si Transilvaniei, copiii numiti si pitarai ating cu betele sau nuielele, pe care le poarta anume, stalpii portilor, usorii usilor de la grajduri sau hambare, grinda casei si scormonesc in carbuni, pentru a aduce noroc si belsug.

In colindele de copii, urarea este intotdeauna directa si, desi concreta in enumerarea celor dorite si chiar a darurilor pretinse in schimb, are un caracter general si se canta la fel la toate casele. Colindele propriu-zise sugereaza urarea prin cantece care vorbesc despre intelepciunea si opulenta gospodarului, a ciobanului, pescarului etc, despre viteji si fapte vitejesti, despre feti frumosi si fete frumoase, despre logodnici si nunti minunate si despre tot felul de fapte si intamplari deosebite, pe care le descriu si le glorifica. Urarea directa apare doar ca o completare la sfarsit sau la unele daruri. Spre deosebire de colindele de copii, care au un caracter general, colindele propriu-zise sunt individualizate. Ele se adreseaza gospodarului, gospodinei, flacaului, fetei, copilului, tinerilor casatoriti, sugarului, vaduvei, ciobanului, pescarului, soldatului, instrainatului etc. Exista si colinde de doliu etc. Exista tipuri de colinde mai mult sau mai putin precise astazi, pentru diferitele momente ale colindatului. Individualizarea duce la o mare varietate de tipuri, la o mare diversitate de teme. Exista un intreg ciclu de colinde cosmogonice, un ciclu de colinde vanatoresti, in care cerbul si leul ocupa un loc deosebit, un ciclu de colinde pe tema metamorfozelor, un ciclu de colinde pastoresti. Poezia acestor colinde este de o mare frumusete. Colindele vorbesc, intr-o atmosfera de legenda, despre lume si stihii, dar mai cu seama despre trei domenii din viata satului si a oamenilor: Viata gospodareasca sub diferitele ei aspecte, puterea si frumusetea tinerilor, eroismul si iubirea vazute sub perspectiva unei casnicii. Ceea ce caracterizeaza poezia colindelor este atmosfera optimista in care este infatisata viata oamenilor din obstile satesti. Aceasta transfigurare optimista a vietii este determinata de caracterul de urare al colindelor. Printre colindele ce au ajuns pana in vremea noastra, una care a pastrat prin simplitatea imaginilor, prin laconismul exprimarii - atmosfera de mare vechime, este colinda de pe valea superioara a Muresului, ale carei versuri i-au inspirat lui Bela Bartok Cantata Profana. Cel unchies batran, Noua cerbi de munte. Cu dor va asteapta, El ca si-o d-avut 'Ntr-un genunche-a stat, Cu faclii aprinsa, Noua fiusori. Tras-au sa-i sagete. Cu pahare pline. El nu i-o-nvatat Cerbul cel mai mare Cerbul cel mai mare Nice vacarasi Din grai si-au strigat: Din grai si-o grait : Far'el i-o'nvatat - Drag taicutul nostru, - Drag taicutul nostru! Muntii la vanat. Nu ne sageta, Du-te tu acasa Punte si-au d-aflat, Ca noi te-om lua La maicuta noastra. Urma de cerb mare. In cesti coarne rari Ca coarnele noastre Allt au urmarit, Si noi te-om tipa Nu intra pe usa Pan' s-au ratacit Tot din munte-n munte Far'numai prin munti; Si s-au neftinat Si din plai in plai, Picioarele noastre Noua cerbi de munte. Tot din piatra-n piatra, Nu calca-n cenusa Drag taicutu lor Tot tara ti-i face. Far'numai prin frunza; Nu si-au mai rabdat. Taicusorul lor Buzutele noastre Si el s-o luat, Din grai si-o strigat : Nu-si beau din pahare Pusca si-au'ntaglat - Dragi' fiutii mei. Ca-si beau din izvoare. Si-n munti au vanat. Haideti voi acasa Punte s-au d-aflat La maicuta voastra,

Este probabil una din primele realizari poetice ale temei metamorfozarii in literatura noastra care, dincolo de caracterul descriptiv de mare simplitate, este o glorificare a vietii libere a vanatorilor.

Venind din lumea obstilor satesti, colindele sunt cantece de urare ce exprima, in versuri si melodii de mare frumusete, bucuria intampinarii Anului Nou, toate sperantele ce se leaga de el. Spre deosebire de incantaii, de descntece, unde poezia insoea actul magic si se adresa numai unor forte supranaturale, urarea din colinde era un mod poetic de a inspira omului incredere in anul ce vine, de a-l face sa creada cu tarie in implinirea urarii. Aceasta calitate face ca urarea sa se realizeze prin descrierea vietii fericite si imbelsugate, prin prezentarea faptelor vitejesti ale tanarului voinic: lupta, vanatoare, incurarea cailor, intrecerea cu soimii, prin infatisarea alaiurilor de nunta etc. Descrierea unor vechi ceremonialuri este atit de clara in colindele cele mai realizate, incat sugereaza pe langa rostul de urare al cantecului si pe acel de carte de protocol sau de indicator de comportare. Descrierea caracterizeaza toata poezia obiceiurilor de Anul Nou si determina realizarea lor artistica. Din punct de vedere al compozitiei, colindele incep cu cateva versuri de punere in tema, de pornire a actiunii, cu aproape aceeasi functie fata de intreg ca si inceputurile basmelor. Aceste versuri sunt premerse de versul de invocare: Junelui, june bun ! Florile, flori dalbe de mar ! Cununa de vinetele ! Domnului, domnu bun ! Lerui, ler etc. Versurile invocatoare revin in corpul colindei insotind refrenele muzicale. La inceput indicau sensul colindei si au fost probabil simboluri, legate de anumite categorii de urari. Ele siau pierdut de mult semnificatia straveche, si prin aceasta si legatura precisa cu categoriile respective de colinde, si sunt azi doar podoabe poetice. Partea descriptiva, plina de imagini de mare frumusete, de hiperbole, de intamplari miraculoase, formeaza de fapt miezul colindei, descrierea vietii idilice, invocarea belsugului, actiunea eroica etc. Totusi accentul urarii nu cade asupra ei, ci asupra partii de incheiere, in care se afirma ceea ce este menit, se formuleaza, in moduri traditionale de exprimare, felicitarea, urarea. Dincolo de faptul ca astazi colinda se canta fara pastrarea riguroasa a categoriilor traditionale, versurile de incheiere indica rostul stravechi al ei. Colindele ce vestesc sarbatoarea descriu ceremonialurile cu care alta data era intampinata venirea Anului Nou, ceremonialuri azi disparute.Fa-te vesel, domnu bun, Domnului bun, Ca va vin junii buni, Junii buni colindatori, D-uspaciorii lui Craciun, Lui Craciun celui batran. Dalea dansu-nca-i cu ei, Dale dansu-i imbracat In vesmantu-i mohorat, Lungu-i lat, prejur pamant, Pe la poale polarit, Pe la margini marginit, Imprejur de manecele Luce stele maruntele ; Intre doi umeri d-ai lui, Luce-mi doi luceferei. Da' din fata si din dos, Da' din fata ce mai luce ? Luce soare cu razele. Da' din dosu-i ce-i mai luce ? Luce-i luna cu lumina. Cest domn asa graia: - Veniti, voi junii buni, Veniti lin, mai catilin, Ca soarele prin senin, Si sariti in cea gradina Ca-n gradina-i o stupina Si-n stupina o fantana, Si-n fantana-i apa lina. Apa-n vedre veti lua, Rupe-un fir de trandafir Si-un stalpsor de busuioc, Si-mi veniti voi, junii buni, Rourind si prourand, Cu vadra mai greu ploand, Ca mi-s sfintii adormiti, Si sfintii s-or destepta, Portile vor descuia, Jupanesei mese-ntinide, Fete mari faclii d-aprinde. Gazda-n casa ne-a primii Si bun dar ne-a daruit Un colac de grau curat.

Este de remarcat in aceasta colinda mantia de ceremonial pe care o poarta batranul Craciun, a carei infatisare, cu toate simbolurile astrale ce pot fi puse in legatura cu cultul soarelui, aminteste de costumul imparatilor bizantini. Batranul Craciun, marele gospodar al obistei patriarhale, indeplineste in desfasurarea ceremonialului rolul polaznicului din obiceiurile de Anul Nou al slavilor din sud. Cercetatorii cred ca s-a ajuns la marea varietate de tipuri de colind prin faptul ca, in cursul veacurilor, creatii ce au apartinut unor categorii astazi disparute ale folclorului traditional s-au refugiat in obiceiul colindatului. Ei cauta sa stabileasca legatura intre colinde si descantece, epice si ele de multe ori; intre colinde, farmecele de dragoste si poate unele stravechi obiceiuri, azi disparute; intre colinde si vechile cantece de sezatoare, intre colinde, cantece de nunta si unele cantece epice care au patruns, in Transilvania mai cu seama, in repertoriul de colinde. Venind din lumea obstilor satesti, colindele pastreaza fara indoiala unele din cele mai vechi realizari poetice romanesti. Dar in procesul dezvoltarii folclorice sfera imaginilor din colinde se largeste si prevesteste, atunci cand tematica este voiniceasca, imaginile cantecelor epice eroice. Tema intalnit in Miorita este si ea frecventa nu numai in colindele de pstori ci si in colindele de oteni si in general in colindele ce se cnta la casele celor ce au copii instrinai. In cea mai mare parte a Transilvaniei, Miorita nu apare decat sub forma de colind. Portretul tanarului voinic, realizat prin episodul mamei batrane ce isi cauta fiul, se intregeste intr-o colinda de ostean cu imagini care amintesc cantecul epic de factura veche, cantecul in care eroul lupta impotriva stihiilor...Voi voinicilor, Voi vitejilor, Eu v-as intreba, Sa-mi spuneti ceva D-al meu dragut fiu. Voinici d-auzea, Sta si raspundea -Maicuta, draguta, P-acest voinicel, Nu-i de a-l cunoaste, Nalt si sprincenat, inspicat de varsat; Fetisoara lui, Spuma laptelui, Ochisorii lui, Doua muri de camp, Coapta la pamant, Ne-ajunsa de vant, Coapta la racoare, Ne-ajunse de soare. Sprancenele lui, Pana corbului, Mustacioara lui, Spicu graului, Caluselul lui, Puiul zmeului, Scarisoara lui, Doua falci de zmeu. Taftarasul lui, Doua naparci berci De coade-nnodate. Din gura-nclestate. Frausorul lui Doi balaurei De coada-nnodati, De gura-nclestati. Bicisorul lui, Biciul sarpelui.

Precum colindatul domina sarbatoarea Craciunului, uratul cu plugusorul si buhaiul si jocurile cu masti domina sarbatoarea Anului Nou. Plugusorul a fost altadata un obicei agrar, o urare de An Nou. Plugul impodobit era un plug adevarat, tras de 4 sau 2 boi. In general si azi numai copiii folosesc un plug simbolic. Urarea recitata, nu cantata, sugereaza, sub forma unui lung poem ce ajunge pana la 500 versuri, plin de intamplari hazlii si de vorbe de duh - ce spun despre intreaga munca a campului, de la arat si semanat pana la coptul

colacilor din graul cel nou - recolta bogata pentru anul ce vine. Ca recuzita se folosesc, pe langa buhai si instrumentele muzicale insotitoare - fluiere, vioara, cobze - talangi si harapnice. Pe alocuri, la iesirea din curte se trage prima brazda. Intre urarea cu plugusorul si buhaiul si urarea colacului din Transilvania - de fapt povestea versificata a painii exista o mare asemanare. Aceeasi urare se recita in Transilvania la jocul cu turca sau la multumirea pentru colaci. Descrierea muncilor agrare, de la gasirea locului pentru arat pana la coptul colacilor, se face, in variantele general raspandite, cu multe hiperbole menite sa potenteze efectul urarii. Ea nu este lipsita de parti de umor, care inveselesc pe cei ce le asculta, ca si in oratiile de nunta. Acestea sunt in general menite sa potenteze veselia zilei de An Nou, socotita "festum incipium", in care faptele si atitudinile oamenilor trebuie sa fie de bun augur. Formele mai vechi ale Plugusorului sunt pretioase documente despre felul cum se faceau muncile agricole in obstile satesti de altadata. Aceste forme mai vechi ne arata insa ca Plugusorul n-a fost numai o simpla urare, ci ca probabil prima forma s-a nascut din practica muncii si a fost un tratat de veche agrotehnica. Intr-o varianta din Fibis, din regiunea Banat, descrierea facuta in propozitii simple este tehnic, versul de sase silabe si rimele fiind doar mijloace mnemotehnice pentru mai buna retinere a indicatiilor practice:Jupnu gazda-re Bun gand s-o ganditu Pranzu l-o pranzitu Boi la jug s-o prinsu In padure s-o dusu Lemn pa car s-o pusu S-acas' o vinitu Frumos l-o cioplitu Plug l-o ferecatu Boi la plug s-o prinsu La pamant s-o du-su Si el s-o brazdatu Crucis, curmezisu, Mai vartos lungisu S-acas' o vinitu Si s-o hodinitu Boi la car s-o prinsu La pamant s-o dusu Grau s-o samanatu Mandru l-o grapatu Dumnezo o datu O ploaie cu soare Grau rasare-re Mandru s-o coec-re S-acas' o vinitu Si el s-o sculatu Dragi sclujniei a lui Tat cu neste sera Cam carligatele La dinti maruntele La holda s-o dusu Ilold-o saceratu Manunchi l-o tapatu Si-n snopi l-o legatu Claia l-o claditu S-acas' o vinitu Boi la car s-o prinsu La pamant s-o dusu Grau pa car s-o pusu S-acas' o vinitu Si el s-o sculatu Dragi sclujii a lui Tat cu neste lemne Lemne hodrolemne Cu grumaz de ptiele Grau l-o imblatitu Si-n saci l-o bagatu Pa car l-o tapatu La moara s-o dusu Si-n cos l-o bagatu Farin-o pticatu Si-n saci o bagatu Pa car i-o tapatu Si-acas' o vinitu Si el s-o sculatu Dragi sclujniei a lui Tat cu neste site Farin-o cernutu Mandru o moietu Si o framantatu Mandru s-o doschitu Colac l-o-mpletitu 'N cuptor l-o bagatu Mandru sa coce-re S-afara-l scote-re Pe masa-i pime-re. Asta-i domnut bunu Jupanu gazda-re.

De la aceste forme strvechi, urarea Pluguorului a evoluat treptat spre un adevarat poem al muncii in care aratul, semanatul si seceratul harnic si opulent al gospodarului sunt prezentate la o potenta deosebita prin hiper-bolizarea realitatii si se imbina necontenit cu momente de haz menite sa inveseleasca

pe ascultatori. De la stravechiul tratat de agrotehnica primitiva, se ajunge la realizari artistice valoroase. Cntecele si jocurile din repertoriul srbtorilor de iarn sunt realiti ale folclorului nostru. Din vechile cntece si jocuri de Anul Nou, poporul a selectionat in cursul secolelor si a adus in vremea noastra, pe cele ce au exprimat pe plan general uman dorinta unui an fericit si imbelsugat, bucuria cu care oamenii intampina de veacuri Anul Nou. In general, poporul cultiva azi aceste cantece si jocuri traditionale. Legatura cu traditia este inca foarte puternica, dar in procesul de dezvoltare cantecele si jocurile acestea trec mereu prin schimbari si adaptari. Poate aparea o noua grupare a elementelor repertoriului in cadrul obiceiurilor. Unele categorii sunt mai conservatoare, altele mai predispuse inovatiei. Totusi nu se intampla nimic neasteptat. In procesul de dezvoltare, cantecele si jocurile obiceiurilor legate de schimbarea anului vor continua sa fie supuse selectionarii, sa fie mereu cizelate, pentru a fi mereu contemporane, cum au fost selectionate si cizelate in trecut, devenind din formule magice, poezii si cantece de mare desavarsire si frumusete. Unele vor cadea, nu vor ramane din ele decat documente ale unor vremi si conceptii trecute. Altele se vor pastra si se vor dezvolta mai departe.

Obiceiuri de iarn - Anul NouCum a sunat clopoelul iesta n ia-sar, Aa s sune i guria mea la var. Cea mai bogat in datini si credine dintre serile de peste an, cea mai misterioas si mai placut romnilor este seara Sfntului Vasile sau a Anului Nou. In aceast noapte, toat lumea - de la mic la mare - st treaz si se distreaz in compania celor apropiati, uitnd, de toate necazurile si sperand intr-o viata mai buna. Pentru a putea intra norocul in fiecare casa, oamenii aprind lumanari in fata icoanelor ce il reprezinta pe Iisus Hristos. In unele zone se ung canaturile si pragurile casei cu usturoi, ba chiar si animalele ori membrii familiei, ca toata lumea sa ferita de rele. Feciorii necasatoriti vor sarbatori a doua zi dupa amiaza Vergelul. In prealabil, le invita pe fetele mari si pe parintii acestora la seara dansanta in cadrul unui ritual plin de veselie. Dar inainte de a merge sa petreaca, fetele se intalnesc numai intre dansele intr-o casa si, la lumina lumanarilor, incearca prin tot felul de mijloace sa afle daca se vor marita in acel an si cum le va fi ursitul. Tot in noaptea Sfantului Vasile, se zice ca vitele vorbesc, insa nu e bine sa le asculti caci, daca o faci, vei fi pedepsit cu moartea. De asemenea, traditia spune ca in noaptea de Anul Nou se deschide cerul, dar numai cei cu mare credinta in Dumnezeu pot vedea minunea. Cine o zareste isi poate dori orice, ca providenta ii va da. Daca n-au vazut-o, mai au cateva ocazii spre Boboteaza, spre pasti sau inainte de Craciunul urmator. Romanii din unele parti ale Moldovei pun apa neinceputa in tot atatea pahare cate suflete traiesc in casa, pe care le aseaza sub icoane. A doua zi, paharele mai pline prevestesc ca aceia carora le apartin va avea un an norocos si bun, iar cand apa este putina e de rau. In unele zone din Bucovina, mamele care au fete de maritat pun pe ferestre foi de ceapa presarate cu sare chiar inainte de noaptea Anului Nou. Cea ale carei bucati de ceapa sunt mai pline de apa a doua zi va avea mai mult noroc in viata. In Muntenia, foile de ceapa sut inlocuite cu niste linguri asezate pe o tava. Tot in Bucovina, fetele care vor sa aiba o voce frumoasa iau in noaptea Sfantului Vasile clopoteii de la gatul colindatorilor si beau apa din ei, zicand: Cum a sunat clopotelul iesta in ia-sara, Asa sa sune si gurita mea la vara.

Iar fetele din Moldova care vor sa se marite iau busuioc in gura de la clopotelul unui plugar si dorm cu floarea sub limba. Peste noapte urmeaza sa-si viseze ursitul. Sau cel putin asa cred ele... De Anul Nou se umbla cu uratul, ca atunci se implineste anul si e pacat sa dormi. Tot de Anul Nou, ca sa afli care luni vor fi ploioase sau care nu, se face calendarul cepei. Pui 12 coji de ceapa si sare in fiecare; unde sarea se va topi aceea va fi luna ploioasa si-n care nu, aceea va fi secetoasa. In ziua de Anul Nou, dis-de-dimineata, semanatorii, in Moldova si in Bucovina de jos te samana cu grau spunandu-ti: Sa traiti, sa-nfloriti Ca merii, ca perii, Pe la mijlocul verii, Ca toamna cea bogata, De toate-ndestulata! In nordul Bucovinei se spune numai: Anul nou cu sanatate, La anul si la multi ani!

Traditii si obiceiuri specifice Sarbatorilor de iarna

Vechi datini romanesti te ajuta in fiecare an sa simti si sa traiesti atmosfera plina de caldura si veselie a Sarbatorilor de iarna. Nu stii intotdeauna cu exactitate care este semnificatia sau originea lor si te gandesti ca, in fond, nu este asa de important. Noi iti dezvaluim insa cateva dintre aceste aceste traditii, pentru ca tu sa le poti gusta din plin si sa le simti mai aproape de suflet... Perioada Sarbatorile de iarna incepe de la Sfantul Nicolae, sarbatorit de credinciosii ortodocsi pe 6 decembrie, si se termina de Boboteaza, pe 6 ianuarie. Asadar, o luna plina in care traditia este la loc de cinste. Pe 6 decembrie, este ziua Sfantului Nicolae iar, dupa traditia populara, aceasta este prima zi de iarna. Credincios, Sfantul Nicolae este faptuitor de minuni si martir pentru credinta in Iisus. La romani, Sfantul Nicolae este inchipuit ca un mos cu barba alba care poate aduce ninsoarea scuturandu-si barbia. Datorita traditiei occidentale, Mos Nicolae este si cel care face cadouri celor mici. In seara din ajun (5 decembrie), parintii pun in incaltamintea copiilor, pe care acestia si-o pregatesc cu mare grija, multe dulciuri si, uneori, jucarii. In unele locuri exista si obiceiul de a pune alaturi de cadouri si o nuielusa care ar trebui sa ii cuminteasca, macar in principiu, pe copii care nu s-au purtat bine in timpul anului. Pe 20

decembrie in calendarul ortodox se sarbatoreste ziua Sfantului Ignat. In aceasta zi datina randuieste sa fie taiat porcul de Craciun. Pentru ca taranii cred ca un porc neinjunghiat in aceasta zi nu se mai ingrasa pentru ca isi viseaza cutitul. Nerespectarea acestui obicei poate provoca, dupa unii, incidente neplacute. In mod evident, si acest obicei pastreaza elemente de ritual pagan (in Egiptul Antic si in Grecia Antica porcul era sacrificat in cinstea unor zeitati). Pe 24 decembrie este Ajunul Craciunului, iar obiceiurile specifice acestei zile sunt de natura religioasa. Din dimineata acestei zile pana spre miezul noptii, cete de copii intre cinci si paisprezece ani merg cu " Mos Ajunul"- text augural scurt care anunta venirea colindatorilor. Tot in aceasta noapte, Mos Craciun

vine la copii si le pune cadouri sub brad. Dar nimeni nu stie cu siguranta, cum ajunge Mosul in casele oamenilor, dar toate povestile isi pastreaza nota de mister. Unii copii cred ca intra pe fereastra, altii cred ca un betigas fermecat il ajuta sa se faca mic si sa patrunda prin gaura cheii, iar altii, mai cosmopoliti, considera ca Mosul vine pe hornul casei. Steaua In prima zi de Craciun, cete de copii merg cu "Steaua", cantecele de stea constituind un repertoriu tipic crestin. Acest obicei evoca momentul in care, la nasterea lui Isus, pe cer a aparut steaua calauzitoare a magilor. Textul este de factura religioasa si a fost transmis pe cale scrisa prin numeroase culegeri. Ceata de copii duce o stea, luminata din spate cu o lumanare si care are in centru o reproducere a scenei Nasterii Domnului. Colindul Colindatul se desfasoara in seara si in noaptea de Craciun. Colindatorii sunt tineri si oameni in toata firea, organizati in grupuri care au cate un conducator si care merg de la casa la casa pentru a canta colinde, acestea avand un continut religios. Gazda ii rasplateste cu daruri, in principal mere, nuci si colaci. De la Craciun si pana dupa Anul Nou, sarbatorile si obiceiurile se tin lant. Colindatul deschide de obicei ciclul celor 12 zile ale Sarbatorilor de Anul Nou. Tot ce se petrece n aceasta perioada are un caracter augural. Colindele creeaza o atmosfera plina de optimism in care se formuleaza dorinte ale oamenilor, uneori acestea atingand limitele fabulosului. Darul oferit de gazde colindatorilor (in forma traditionala a obiceiului) este colacul, el insusi semn de belsug si roade bogate.

Povestea lui Mo NicolaeSe spune ca in noaptea de 5 spre 6 decembrie, un mos cu barba alba, pe care nu l-a vazut nimeni niciodata, vine pe la ferestre si, dupa informatii numai de el stiute, pune in cizmulite diferite daruri: pentru copiii cuminti, el are in desaga dulciuri, fructe si jucarii, iar pentru cei nazdravani, o multime de nuieluse. Aceasta legenda am auzit-o fiecare dintre noi in copilarie si ne amintim cu nostalgie vremurile in care ne pregateam constiincios ghetutele si le lasam la usa sau la geam in asteptarea lui Mos Nicolae. Oricat am fi tras de pleoape sa nu adormim pentru al vedea macar o data pe Mosul, acest lucru nu ne reusea, deoarece chiar in clipa in care atipeam, el venea si lasa darurile bine-meritate. Dimineata, mirosul dulciurilor si al primelor portocale care anuntau inceputul iernii, ne indrepta teleghidat catre ghetute, iar in acele momente ne incerca un sentiment de bucurie amestecat cu unul de ciuda ca nici anul acesta nu l-am vazut pe Mos Nicolae. Apoi, gustand cu placere din darurile primite, ne promiteam in mod solemn ca anul viitor vom fi si mai cuminti, pentru a primi mai multe daruri. Aceste amintiri ne indreptatesc sa ducem legenda mai departe si sa o povestim la randul nostru si copiilor nostri. Sfantul Nicolae s-a nascut in Orientul Mijlociu la 350 de mile nord de Betleem. Istoria si legendele legate de Sfantul Nicolae se intrepatrund, dar se cunoaste cu certitudine ca a trait in secolul al IV-lea, a fost cardinal de Myra (acum aflata pe teritoriul Turciei) si a fost recunoscut si onorat ca sfant incepand cu secolul al VIlea. Ii sunt atribuite 21 de miracole, Sfantul Nicolae devenind recunoscut pentru credinta, zelul si dragostea pentru semeni si in special pentru copii. Nicolae provenea dintr-o familie instarita, iar la moartea ambilor parinti a mostenit intreaga avere, pe care s-a hotarat sa o imparta oamenilor nevoiasi. De-a lungul secolelor au aparut povesti legate despre viata si binefacerile sale, una dintre cele mai cunoscute fiind a celor trei surori pe care Nicolae le-a ajutat sa scape de tirania tatalui lor. Se spune ca cele trei fete erau foarte sarace, iar tatal lor planuia sa le vanda ca sclave pentru a se chivernisi. Plansetele si rugamintile celor trei surori nu l-au induplecat pe batranul cu suflet negru. Sfantul Nicolae a aflat despre nenorocirea ce se petrecea nu departe de locuinta sa, iar noaptea, pe furis, el a aruncat o punga plina cu galbeni in camera fetei celei mari. Cu o astfel de zestre, ea a reusit sa se marite curand. La fel s-a intamplat si in urmatorii doi ani, fata mijlocie si cea mare izbutind sa se aseze la casele lor cu ajutorul acestui om cu suflet nobil. O alta legenda spune ca, dupa calatoria pe care a facut-o in Tara sfanta, Nicolae s-a intors in tara lui pe mare. O furtuna teribila s-a abatut atunci pe mare, iar corabia statea gata sa se rupa. Nicolae s-a rugat indelung la Dumnezeu, iar marinarii au ramas uluiti de puterea pe care a avut-o atunci cand s-a oprit pe neasteptate furtuna. Din acel moment, el a devenit patronul marinarilor si al calatorilor. Se mai spune ca erau odata trei studenti teologi care calatoreau spre Atena.

Ei au innoptat la un han, unde au fost jefuiti si omorati de proprietarul hanului, iar ramasitele lor au fost ascunse. Cardinalul Nicolae calatorea pe acelasi drum si a innoptat la acelasi han. Noaptea, el a visat despre crima savarsita si astfel a aflat unde au fost ingropati cei trei tineri. Nicolae i-a dezgropat si, prin post si rugaciune, a reusit sa-i readuca la viata. In secolul al X-lea, Tarul Vladimir al Rusiei, in timpul unei calatorii la Constantinopole, a auzit povestile minunate despre Sfantul Nicolae si a decis sa-l faca patronul spiritual al Rusiei. De-a lungul secolelor, Sfantul Nicolae a devenit unul dintre cei mai populari sfinti, in amintirea si celebrarea lui fiind ridicate mii de biserici. Sfantul Nicolae este patron spiritual in Olanda, Rusia, Grecia, Italia, Sicilia, Franta si in multe orase din Germania, Austria, Elvetia si Belgia. La noi, de Mos Nicolae, copiii cuminti primesc, pe langa dulciuri si jucarii, o legatura de nuieluse frumos colorate, iar cei mai putin cuminti primesc o nuielusa adevarata care sa le aminteasca de o eventuala pedeapsa. La crestinii din Republica Ghana, mosul care aduce daruri vine din jungla, in timp ce in Hawaii, el coboara din barca. In unele districte nemtesti, 12 tineri imbracati in paie si avand masti care reprezinta animale danseaza in urma Sfantului Nicolae, sunand din talangi. Dupa ce ofera daruri fiecarei case in parte, tinerii dau gazdele afara, facandu-se ca le bat, un fel de pedeapsa simbolica pentru eventualele rele savarsite. In Danemarca, cel care aduce daruri cara un sac in spate si este purtat de reni. Copiii pregatesc o farfurie cu lapte sau o budinca de orez, in speranta ca acesta va fi mancata de elfi, personaje despre care se crede ca il ajuta pe aducatorul de daruri. Polonezii cred ca darurile vin de la stele, in timp ce ungurii spun ca ele sunt aduse de ingeri. In Siria, cadourile vin cu o camila tanara, in data de 6 ianuarie. La noi, se spune ca iarna incepe in noaptea de Sfantul Nicolae. Mos Nicolae este batran si are barba alba, iar in ziua de 6 decembrie el isi scutura barba, ceea ce inseamna ca trebuie sa ninga. Tot in popor se spune ca Mos Nicolae vine de ziua lui pe un cal alb, aluzie la zapada care cade in luna decembrie, iar Sfantul Ion isi face aparitia pe un cal negru, pentru a intoarce iarna. De Sfantul Nicolae, ziua incepe sa se mareasca si tot atunci se fac vraji, farmece si pronosticuri meteorologice. Se pun crengute de pomi fructiferi in apa, pentru a inflori de Anul Nou, ocazie cu care se prognozeaza si rodul livezilor pentru anul viitor.

Povestea lui Mo Crciun

Crciunul este o Sarbatoare a Bucuriei: fulgi mari de nea, zapada multa, clinchet de clopotei, colinde si un Mos batran, batran. Mos Craciun s-a nascut demult, acum multe

sute de ani, nimeni nu mai stie cand si unde anume. Dar se stie ca Mos Craciun este ceva magic ce se intampla in fiecare an pe 24 decembrie. De el ne sunt legate cele mai frumoase amintiri ale copilariei si cu totii il asteptam in seara de Ajun sa ne puna codouri sub bradul impodobit. Mos Craciun traieste in Laponia, impreuna cu niste spiridusi care lucreaza in fabrica de jucarii si care construiesc cadourile de Craciun. Tot acolo el primeste scrisorile copiilor. Mosul are niste urechi magice, cu care ii aude pe copiii din toata lumea si astfel stie cand sunt cuminti. Mos Craciun este mosul batran, rotofei, cu o barba alba mare, imbracat intr-o haina rosie si care duce in spate un sac mare de cadouri. Legenda spune ca Maica Domnului, fiind cuprinsa de durerile nasterii, i-a cerut adapost lui Mos Ajun. Motivand ca este sarac, el a refuzat-o, dar a trimis-o la fratele lui mai mic si mai bogat, Mos Craciun. Ajunsa la casa lui Craciun, Maica Domnului o gaseste acasa pe sotia acestuia, Craciuneasa si ii cere acesteia adapost. Craciuneasa nu a stat mult pe ganduri, insa stiindu-si sotul rau si necredincios, nu o primeste in casa si o trimite sa nasca in grajdul vitelor. Apoi, fara sa-i spuna sotului ei, Craciuneasa o ajuta pe Maica Domnului sa-L nasca pe Pruncul Iisus. Afland Craciun, acesta isi pedepseste sotia. Dar Maica Domnului printr-o minune o ajuta pe Craciuneasa sa scape de pedeapsa sotului ei. Craciun, vazand aceasta minune si afland ca in grajdul sau S-a nascut Domnul Iisus, se caieste si ii cere iertare lui Dumnezeu, devenind astfel "primul crestin". Se spune ca el s-a cait atat de mult, incat a doua zi si-a impartit intreaga avere copiilor saraci si de atunci, in fiecare an, in Ajunul Nasterii Domnului, Mos Craciun vine cu sania trasa de reni, intra pe horn si ne pune sub brad cadourile mult asteptate. Sarbatoarea sfanta a Craciunului, cu mireasma-i de cetina de brad este incarcata de traditii si simboluri din cele mai diverse in intreaga lume.

Obiceiuri pitoreti

de iarn

n multe sate romneti (de exemplu n cele maramureene), n seara de Crciun ( ca i-n noaptea Sf. Andrei) se ung cu usturoi vitele i grajdurile, pentru ca s nu vin cumva pe-acolo i s le omoare strigoii, moroii i alte duhuri necurate. Usturoiul se pune n coarne, pe frunte, pe spate, fcnduli-se vitelor semnul crucii. Se mai ung si oamenii cu usturoi n frunte, la coate i-n genunchi, precum i uorii i ferestrele, pentru a se ndeprta demonii nopii. n dimineaa de Crciun e bine s ne splm pe fa cu ap curgtoare, luat anume dintr-o vale, n care punem i o moned de argint, pentru ca tot anul s fim curai ca argintul, ferii de bube i beteuguri, care vor merge pe vale, in jos.

Femeia care face colacii pentru Crciun, se duce n grdin cu minile pline de aluat i zice ctre fiecare pom aa: ,,Mr ( pr, prun etc.), astfel de rodnic s fii cum st aluatul pe minile mele . Tot n seara de Crciun pn la Anul Nou, fetele care doresc s-i cunoasc viitorul lor ursit iau din fiecare mncare cte puin i pun ntr-o ulcic. Mai apoi, n seara de Anul Nou, nconjoar goale casa de 9 ori; a noua oar, uitndu-se pe fereastr, l vd pe cel adorat mncnd din ulcic. Prin unele pri, este obiceiul ca n ziua de Ajunul Crciunului, dasclii tineri bisericeti s umble cu ICOANA. Este vorba de o icoan pe care este zugrvit naterea lui Isus Cristos, n mijlocul staulului. Intrnd n cas, unul din dascli aaz marginea de jos a icoanei pe piept, innd minile de cele dou coluri de sus i ncepe a cnta troparul naterii Mntuitorului. Un alt obicei, rspndit mai cu seam n Moldova, este SFINIREA MESEI DE AJUN. Aceast datin de a umbla preotul cu Ajunul ca s sfineasc masa i s vesteasc enoriailor Naterea Domnului este foarte veche. Prin Nordul Moldovei, se pregtete masa pentru Ajunul Crciunului cu mncruri de post. Nimeni n-are voie s descopere masa pn nu intr preotul pe u. Preotul blagoslovete masa de post, gust primul din bucate, apoi cei ai casei. n vechime, la curile noastre domneti, era i obiceiul numit ORAII, devenite ,,uraii de la ,,a ura. Crturarul Dan Simionescu srie n legtur cu aceast datin voievodal : ,,n prima zi de Crciun Domnul avea obiceiul s cheme la mas pe boieri. La mas Mitropolitul ridica paharul cu vin, fcnd oraii pentru a slvi pe Dumnezeu i pentru sntatea familiei domnitoare. A doua zi de Crciun, obiceiul oraiilor se continua astfel : veneau la palatul domnesc dasclii colilor cu discipolii lor, care rosteau oraii nti n grecete i apoi n romnete n ajunul Crciunului, se agit fetele mari, ca s-i viseze ursitul, adic viitorul so. Astfel, fata pune, sub perna pe care va dormi, toate lingurile cu care a mncat la mas, aa cum au rmas nesplate. Tot aa, dup ce s-a splat, i pune spunul i piaptnul sub pern. De obicei, se adun la o cas mai multe fete i, una dup alta, iau cte o smn de cnep i, dup ce o nfig ntr-un ac, o ntind la flacra unei lumnri. Dac smna pocnete, atunci fata se va mrita ct mai curnd ; dac nu, va trebui s mai atepte. Dac n ziua de Ajun se decide o cstorie, atunci perechea aceea va fi foarte fericit. De la Ajunul Crciunului pn la Boboteaz se mtur casa de la rsrit, spre icoane, ca s vin peitorii la casa cu fete mari. Din acelai motiv, n aceast perioad nu se toarce. Tot n Ajun, cnd fata face colaci, are mare grij s nu greeasc i s ias frumoi din cuptor; cci de vor fi frumoi i viitorul so va fi frumos! Dup ce i-a copt, taie o bucat dintr-un colac i o d cinelui, i ncontro va porni cinele cu bucata de colac n gur, din partea aceea i va veni alesul. n seara de Ajun, fata se duce afar, ia un bra de lemne, tiate mrunt, i pune lemnele sub mas; dup ce au mncat toi ai casei, fata le numr i de vor fi

cu so, se va mrita chiar n anul urmtor. Ea nu ade la colul mesei, fiindc nu se va mai mrita niciodat, ori, chiar de se va mrita, va lua un vduv. n seara spre Crciun, fata nu se culc ; la miezul nopii, aterne o fa de mas alb pe mas i, dup ce toi ai casei pleac la biseric, iese n curte, nconjoar casa de trei ori, apoi se uit pe fereastr n cas; i de va vedea faa unui om, acela va fi ,,scrisul ei. Cnd aude clopotul la biseric, fata ncepe s scuture pomii din grdin, pe rnd, pn cnd clopotele nceteaz; dup aceea, numr pomii i, de vor fi cu so, se va mrita foarte repede. n Ajunul Crciunului i n zilele urmtoare, omul trebuie s se fereasc s se certe sau s fie ocrt, fiindc tot anul va fi n ceart i ocar. Daca vrei s-i mearg bine tot anul, s nu lai lingura din mn la masa din seara de Ajun. Tot n aceast zi, nu e bine s dai foc din cas, cci tot anul urmtor nu vei avea noroc la vite i, apoi, i dai singur norocul din cas. n Ajun se d doar de poman pentru mori. n unele zone, femeile mpart ,,turte, fcute cu miez de nuc i nmuiate n zeam dulce. Aceste ,,turte se mpart n amintirea scutecelor Mntuitorului. Dac se nate un copil n Ajunul Crciunului, va fi norocos. Cine vrea s aib noroc i sntate nu mnnc nimic toat ziua. Gospodarii se scoal foarte devreme i aduc din curte paie, surcele, achii i le bag n sob, zgndrind focul ca s ias scntei multe, cci atunci vor avea parte de bucate, bani i vite.

Craciun Fericit si Un An Nou Fericit in alte limbiIat cum se spune Crciun Fericit si Un An Nou Fericit in alte limbi: lb. Afrikaan - Geseende Kerfees en n gelukkige nuwe jaar Albaniana - Gzuar Krishlindjet Vitin e Ri Araba - ID Miilad Said ous Sana Saida Aramaica - Edo bricho o rish dshato brichto Armeniana - Shenoraavor Nor Dari yev Soorp Janunt Aromna - Crciunu hriosu shi unu anu nu, bunu Basca - Zorionak eta Urte Berri On Bengaleza - Shuvo Baro Din - Shuvo Nabo Barsho Bielorusa - Winshuyu sa Svyatkami i z Novym godam Bretona - Nedeleg laouen na bloav ezh mat Bulgara - Chestita Koleda i Shtastliva Nova Godina Catalana - Bon Nadal i feli any nou Coreana - Sung Tan Chuk Ha Corsicana - Bon Natale e Bon capu d annu Croata - Sretan Bozic Daneza - Gldelig Jul og godt nytr Ebraica - Moadim Lesimkha. Shanah Tova Egipteana - Colo sana wintom tiebeen

Engleza - Merry Christmas & Happy New Year Esperanto - Gajan Kristnaskon & Bonan Novjaron Estoniana - Rmsaid Juluphi ja Head uut aastat Etiopiana - Enkuan le berhane ledtu adrswo Fijiana - Me Nomuni na marau ni siga ni sucu dei na yabaki vou Finlandeza - Hyv Joulua or Hauskaa Joulua - 0nnellista uutta vuotta Georgiana - Gilotsavt Kristes Shobas & Gilosavt akhal tsels Greaca - Kala Christougenna Kieftihismenos O Kenourios Chronos Hawaiana - Mele Kalikimaka & Hauoli Makahiki Hou Hindusa - Shubh Naya Baras Islandeza - Gleileg Jl og Farsaelt Komandi r Irakiana - Idah Saidan Wa Sanah Jadidah Irlandeza - Nollaig Shona Dhuit Italiana - Buon Natale e Felice Anno Nuovo Japoneza - Shinnen omedeto. Kurisumasu Omedeto Kurda - Seva piroz sahibe u sersala te piroz be Kirghiza - JangI jIlIngIz guttuu bolsun Latina - Pax hominibus bonae voluntatis Letona - Priecigus Ziemsvetkus un Laimigu Jauno Gadu Libaneza - Milad Saeed wa Sanaa Mubarakah Lituaniana - Linksmu Kaledu ir laimingu Nauju metu Luxemburgheza - Schi Krschtdeeg an e Schint Ni Joer Macedoniana - Srekan Bozik I Nova Godina Malteza - Nixtieqlek Milied Tajjeb u Sena Tajba Mandarina - Kung His Hsin Nien bing Chu Shen Tan lb. Maori - Kia orana e kia manuia rava i teia Kiritimeti e te Mataiti Ou Mongoleza - Zul saryn bolon shine ony mend devshuulye Monegasca - Festusu Natale e Bona ana noeva Nepaleza - Krist Yesu Ko Shuva Janma Utsav Ko Upalaxhma Hardik Shuva & Naya Barsa Ko harkik Shuvakamana Norvegiana - Eg ynskjer hermed dykk alle ein god jul og godt nyttr Olandeza - Vrolijk Kerstfeest en een Gelukkig Nieuwjaar Palauana - Ungil Kurismas Poloneza - Wesolych Swiat i Szczesliwego Nowego Roku Portugheza - Boas Festas e um feliz Ano Novo lb. Rapanui - Mata-Ki-Te-Rangi & Te-Pito-O-Te-Henua Rheto-Romana - Bella Festas daz Nadal ed in Ventiravel Onn Nov lb. Romani - Bachtalo krecunu Thaj Bachtalo Nevo Bers Rusa - Pozdrevlyayu s prazdnikom Rozhdestva i s Novim Godom Samoana - Ia manuia le Kilisimasi ma le tausaga fou Sarba - Sretan Bozic. Vesela Nova Godine Somaleza - Ciid wanaagsan iyo sanad cusub oo fiican Slovaca - Vesele Vianoce a stastny novy rok Slovena - Vesele bozicne praznike in srecno novo leto Spaniola - Feliz Navidad y Prspero Ao Nuevo Suedeza - God Jul och Gott Nytt r lb. Tagalog - Maligayang Pasko at Manigong Bagong Taon Tahitiana - Ia ora i te Noere e ia ora na i te matahiti api Tailandeza - Suksan Wan Christmas lae Sawadee Pee Mai Turca - Noeliniz Ve Yeni Yiliniz Kutlu Olsun

Ucraineana - Veseloho Vam Rizdva i Shchastlyvoho Novoho Roku Ungureste - Kellemes karcsonyi nnepeket s Boldog jvet lb. Urdu - Naya Saal Mubarak Ho Vietnameza - Chuc Mung Giang Sinh - Chuc Mung Tan Nien lb. Zulu - Sinifesela Ukhisimusi Omuhle Nonyaka Omusha Onempumelelo