1

CUPRINS:

CAPITOLUL I: ELEMENTE DE CADRU GENERAL 2

CAPITOLUL II: SITUATIA ECONOMICA , RITMURI DE DEZVOLTARE ,

PRIORITATI , IMPLICATIILE FENOMENELOR

INTERNE SI EXTERNE ASUPRA TURISMULUI 9

CAPITOLUL III: TARA FURNIZOARE DE TURISTI 41

CAPITOLUL IV: TARA PRIMITOARE DE TURISTI 46

CAPITOLUL V : RELATIILE TURISTICE CU ROMANIA 51

2

CAPITOLUL I: ELEMENTE DE CADRU GENERAL

Denumire oficiala: Japonia (în japoneză 日本, se citeşte Nippon sau Nihon, sens literal:

originea soarelui). Denumirea oficială este Nipponkoku, textual „Tara de la originea

soarelui” . In Romania este cunoscuta si ca „Tara Soarelui Rasare ”.

În limbile europene Nippon a devenit Iapan, Iapon, Япония, prin împrumutul din limba

chineza care îi spun Yapan (chinezeşte – răsărit de soare).

Sistem politic : Monarhie constitutionala

Imparat: Akihito

Primul ministru : Shinzō Abe

Asezare, vecini: La est de Asia, Lantul insular fiind cuprins intre nordul Oceanului Pacific

, Marea Japoniei si Marea Filipinelor , la est de Peninsula Coreea.

Japonia ocupa o pozitie strategica în nord-estul Asiei cu urmatoarele coordonate:

- Lat: 36.00 Nord ( Latitudinea Japoniei corespunde cu lat. Marii Mediterane şi cu a

orasului Los Angeles în SUA );

- Long: 138.00. Est

Capitala: Tokyo

Suprafata: In total 377,944 Km² ( locul 61 in lume )

din care teren: 374,744 Km², Lacuri şi rauri 3,091 Km² .

Linia de coasta insumeaza 29.751 Km.

Populatia: Estimare 2012 127.799.000 locuitori ( locul 10 in lume )

Densitatea populatiei: estimare 2012 337.7 locuitori pe Km2 ( locul 36 in lume )

Populatia urbana: 100499455 locuitori

PIB ( nominal ) : total : 5390 miliarde USD ( locul 3 in lume )

pe cap de locuitor : 42325 USD ( locul 17 in lume , dupa Paritatea Puterii de

Cumparare ( PPC ) este pe locul 24 in lume )

Indicele Dezvoltarii Umane ( IDU ) : 0.960 ( locul 10 in lume , Norvegia pe primul loc ,

Romania pe locul 60)

Moneda : Yenul japonez (¥) ( YPJ )

Sarbatoarea nationala: Ziua de nastere a Imparatului AKIHITO , 23 Decembrie (1933).

Limba oficiala: japoneza

Prefix telefonic : +81

Domeniu internet : .jp

3

Imn: Kimigayo

Drapelul si stema :

Drapel Stemă

4

Impartirea administrativa: Japonia este impartita în 47 de Prefecturi:

1. Hokkaido2. Aomori3. Iwate4. Miyagi5. Akita6. Yamagata7. Fukushima8. Ibaraki9. Tochigi10. Gunma11. Saitama12. Chiba13. Tokio14. Kanagawa15. Niigata

17. Ishikawa18. Fukui19. Yamanashi20. Nagano21. Gifu22. Shizuoka23. Aichi24. Mie25. Shiga26. Kyoto27. Osaka28. Hyogo29. Nara30. Wakayama31. Tottori

33. Okayama34. Hiroshima35. Yamaguchi36. Tokushima37. Kagawa38. Ehime39. Kochi40. Fukuoka41. Saga42. Nagasaki43. Kumamoto44. Oita45. Miyazaki46. Kagoshima47. Okinawa

5

16. Toyama 32. Shimane

Istorie

Conform legendelor si documentelor japoneze, Tara Soarelui Răsare are o istorie de

aproximativ două milenii si jumătate .

Pe teritoriul actual al Japoniei au trăit oameni încă din paleolitic si neolitic. Există un

consens aproape unanim că poporul ainu, de origine necunoscută (studii genetice recente

sugerează legături cu populatiile tungusice, altaice si uralice din Siberia ), a locuit din cele mai

vechi timpuri în insulele arhipelagului nipon, iar japonezii sunt rezultatul amestecului dintre

acestia si diferite populatii malaeziene, provenite din insulele Pacificului, din Sud, cât si a unor

rase mongoloide venite de pe continentul asiatic, din Coreea, China sau Mongolia.

11 februarie 660 BC este considerată data tradiţională când Japonia a fost fondată de

împăratul Jimmu Tenno. Aceasta este numai versiunea istoriei japoneze datând de la primele

înregistrări scrise din secolele al şaselea respectiv al optulea când ţara a adoptat alfabetul chinez.

În această perioadă mai mulţi împăraţi se luptau pentru putere. Cu scopul de a-şi legitima

pretenţiile la tron ei au comandat poeţilor de curte să scrie mai multe colecţii de poeme în care

pretindeau că au moştenit puterea direct de la zeiţa soarelui Amaterasu ( care a rămas încă cea

mai venerată zeiţa a panteonului Shinto ), cu medierea nepotului ei Ninigi lui Jimmu Tenno,

despre care se afirma că este unul dintre strămoşii familiei imperiale japoneze.

Acest mit propagandistic a fost preluat de istoricii din secolul al XIX lea şi a devenit un

pilon fundamental al ideologiei naţionaliste japoneze Kokutai.

Perioada Yayoi (cca. 300 î.e.n. – cca. 300 e.n.) desemnează momentul în care agricultura ia

o amploare deosebită, culminând cu apariţia primelor forme de organizare politică în unele zone

ale arhipelagului.

Apoximativ în anul 405, curtea japoneză a adoptat oficial sistemul de scriere chinezesc. În

secolul al şaselea budismul a pătruns în ţară adus de imigranţi coreeni. Aceste două evenimente

au revoluţionat cultura japoneză şi au marcat începutul unei lungi perioade de influenţă culturală

chineză. De la stabilirea primei capitale la Nara (ulterior aceasta se va muta la Kyoto) în 710

până în 1867 împăraţii erei Yamato au domnit doar cu numele, aveau doar o valoare simbolică,

căci puterea aparţinea nobililor de la curte, regenţilor sau shogunilor (guvernatori militari ai

provinciilor japoneze).

6

În secolul al XIII-lea, Japonia a fost pusă în faţa singurei invazii din istoria ei medievală.

Mongolii condusi de Kubilai Han , urmasul lui Genghis Han, care au cucerit părţi din China şi

Coreea, pornesc în anul 1274 cu o flotă puternică spre insulele japoneze. Sunt respinşi, dar în

anul 1281 mongolii reiau atacul cu o flotă mai puternică şi mai numeroasă ca în urmă cu şapte

ani. Sunt însă din nou înfrânţi datorită condiţiilor climatice neaşteptate. Un taifun va distruge

flota mongolă, astfel Japonia fiind salvată de la cucerire. Acest taifun este numit de către poporul

japonez “kamikaze”, adică “vânt divin”.

Epoca Meiji (1867-1921) , Imparatul Matsuhito

Istoria modernă a Japoniei începe cu epoca Meiji (1867-1921), când are loc restaurarea

puterii imperiale. Edo primeste numele de Tokyo si devine capitala statului. Are loc o puternică

dezvoltare a economiei, o perioadă de modernizare, depăsind rapid structurile feudale. Devine un

stat capitalist dezvoltat, care, pe plan extern, promovează o politică expansionistă, ce marchează

trecerea la imperialism. Restaurarea Meiji nu a fost o revolusie socială, ci a fost o revoluție de

sus .Ca urmare, Japonia nu a devenit o democratie ci era condusă de o elită politică. Împăratul nu

mai era doar un simbol al statului ci lua parte activă la luarea hotărârilor cu ajutorul unui consiliu

imperial, asa-numitul Genrōin

Epoca Taisho (1912 - 1926) , Imparatul Yoshihito

Începutul secolului al XX-lea a marcat o scurtă perioadă de democraţie Taisho, lăsată în

umbră de evoluţia politicii de expansiune japoneză. Primul război mondial a permis Japoniei,

care luptase de partea aliaţilor victorioşi, să îşi extindă sfera de influenţă în Asia şi posesiunile în

Pacific.

7

Epoca Showa (1926 - 1989) , Imparatul Hirohito

în 1936, Japonia semnează pactul anti-comintern, în acest fel formând împreună cu

Germania şi Italia alianţa Axei. În această perioadă Japonia invadează China, ocupând Manciuria

în 1931 şi şi-a continuat expansiunea în China în 1937, pornind Al doilea război sino-japonez,

care a durat până la sfârşitul Celui de-al Doilea Război Mondial. În 1941, după ce President

Franklin D. Roosevelt, preşedintele Statelor Unite, a cerut ca Japonia să-şi retragă forţele din

China, Japonia a atacat baza navală americană de la Pearl Harbor şi coloniile britanice şi

olandeze din Asia de sud-est, intrând în război cu Statele Unite.

După o îndelungată campanie în Oceanul Pacific, Japonia şi-a pierdut câştigurile teritoriale

iniţiale, şi forţele americane s-au apropiat suficient de mult pentru a începe bombardamente

strategice asupra Tokyo, Osaka, şi a altor mari oraşe, precum şi bombardamente atomice asupra

oraşelor Hiroshima şi Nagasaki. Japonezii au acceptat în cele din urmă capitularea

necondiţionată în faţa Aliaţilor pe 15 August 1945.

Tribunalul Militar Internaţional pentru Orientul Îndepărtat s-a întrunit pe 3 Mai 1946

pentru a judeca Crimele de război japoneze, inclusiv atrocităţile ca Masacrul de la Nanking.

Împăratul Hirohito, însă, a primit imunitate şi şi-a păstrat titlul.

Războiul a costat milioane de vieţi în Japonia şi în alte ţări, mai ales în Asia de Est, şi a

lăsat mare parte din industria şi infrastructura ţării distruse. Ocupaţia americană a ţinut până în

1952, deşi forţele americane încă deţin importante baze militare în Japonia, mai ales în Okinawa.

În 1947, Japonia a adoptat o nouă constituţie pacifistă, urmărind cooperarea internaţională şi

punând accent pe dreprurile omului şi pe practicile democratice.

Epoca Heisei (1989 - prezent) , Imparatul Akihito

După ocupaţie, în cadrul unui program de dezvoltare industrială agresivă şi beneficiind de

asistenţă americană, Japonia a cunoscut o creştere spectaculoasă devenind una din cele mai mari

economiii ale lumii. În ciuda unei majore prăbuşiri a bursei de valori în 1990, din care ţara şi-a

revenit treptat, Japonia rămâne astăzi o putere economică globală şi cere acum un loc permanent

în cadrul Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite.

Palatul Imperial din Tokyo este principala resedintă a împăratului .

Casa Imperială a Japoniei este condusă de Împăratul Japoniei. Constitutia Japoniei

defineste împăratul ca "simbol al statului si al unitătii poporului". El execută datorii ceremoniale

si nu are putere reală, nici măcar în situatii de urgență. Suveranitatea este pusă în mâinile

poporului japonez prin constitutie. Desi statutul său oficial este disputat, la ocazii diplomatice,

8

împăratul tinde să se comporte (doar dacă are sustinere publică) ca si cum ar fi sef de stat. În

2006, Japonia este singura tară din lume condusă de un împărat.

Culte, religii

Principalele religii din Japonia sunt Budismul şi Şintoismul. Totuşi, majoritatea japonezilor

nu sunt adepţii unei singure religii, ci încorporează în viaţa lor de zi cu zi caracteristici din

ambele religii, într-un proces numit sincretism. Învăţăturile budiste şi şintoiste sunt adânc

încorporate în viaţa zilnică din Japonia, deşi japonezii pot să nu îşi dea seama de acest lucru. În

general, este dificil pentru cei necunoscători să separe religia "adevărată" japoneză de

superstiţiile şi ritualurile de zi cu zi, iar majoritatea japonezilor nu îşi pun problema să le separe.

9

CAPITOLUL II : SITUATIA ECONOMICA , RITMURI DE DEZVOLTARE , PRIORITATI , IMPLICATIILE FENOMENELOR

INTERNE SI EXTERNE ASUPRA TURISMULUI

Produsul intern brut (Gross Domestic Product)

Total PIB : 5390 miliarde USD ( locul 3 in lume )

Rata reala de creştere a PIB : 1,3 %

PIB/locuitor : 42325 USD

Structura PIB : - agricultura: 2%

- industrie: 35%

- servicii: 63%

Rata inflatiei : - 0,7%

Principalele ramuri ale economiei

Agricultura

Utilizarea terenurilor în Japonia:

Teren arabil: 11% din care:

Recolte permanente : 1%

Pasuni : 2%

Paduri : 67%

Alte destinatii : 19%

Total terenuri irigate: 27.820 km²

Agricultura produce: Orez, zahar, legume, fructe, carne de porc şi pui, oua, lactate, peste.

Silvicultura

10

67% din Japonia este împădurită, în principal în regiunile deluroase, şi copacii asigură

materia primă pentru construcţii, industriile celulozei şi hârtiei şi combustibili. Prin reîmpădurire

versanţii nu rămân goi. Pădurile sunt mixte, de conifere şi foioase, iar sugi(cedrul japonez),

hinoki(chiparosul japonez) şi akaneatru(pinul roşu) sunt deosebit de utili. Lemnul important este

vital pentru nevoile industriale ale Japoniei. Japonia este al doilea mare producător de hârtie din

lume, şi un important producător de celuloză din lemn şi de cherestea din conifere.

Agricultura

11% din suprafaţă este destinată agriculturii, iar 2% păşunatului. Cea mai mare parte a ţării

este prea muntoasă pentru agriculură, deşi o parte din versanţi sunt terasaţi. Orezul este

principala plantă cultivată (peste 13 mil. tone pe an), în special în sud unde uneori este posibilă

dubla cultivare. Se cultivă şi alte cereale, alături de trestie de zahăr, fructe, cartofi dulci şi soia.

Sunt importante păsările domestice, porcii şi vitele. Fermele sunt mici dar mecanizarea este

răspândită.

Pescuitul

Japonia este prima ţară din lume în ceea ce priveşte pescuitul, cu până la 10 milioane de tone

de peşte capturaţi anual. Peştii sunt importanţi în alimentaţia japonezilor şi, pe lângă pescuitul în

ocean există multe pescării în ape mici de coastă. Crevetele sunt cele mai importante în apele

mici, iar stridiile cu perle sunt o sursă de venit valoroasă. Macroul şi tonul sunt importanţi în

apele mai adânci, iar balenele mai sunt capturate de japonezi în ciuda opoziţiei internaţionale.

Industria

Una din cele mai mari şi tehnologizate industrii în productia de motoare pentru

autovehicule, echipament electronic, masini unelte, otelsi metale neferoase, vapoere, produse

chimice, textile, etc.

Rata creşterii industriale; 5.3% ( 2000 )

Productia de energie electrica

Total : 1.018 mld kWh ( 1999 )

Structura sursei productiei de energie:

Combustibili fosili: 58,91%

Hidro : 8,35%

Nuclear: 30,31%

11

Termal: 0,20%

Neconventional: 2,23%C

Consumul de electricitate: 947.038 kWh

Din acest punct de vedere Japonia ocupã primul loc în lume în ceea ce priveste productia

de otel, industria de constructie a navelor oceanice si a autoturismelor si locul 2 pe glob în ceea

ce priveste industria de prelucrare a petrolului.

Japonia este o naţiune industrială importantă. Este prima din lume în producerea oţelului şi

în construcţia navelor. O oţelărie mare este la Kitakyushu, iar navele se construiesc la Osaka.

Japonia produce automobile şi televizoare decât orice altă ţară. Textile de toate tipurile şi articole

de înaltă tehnologie precum calculatoarele sunt industrii importante. Cea mai mare dezvoltare

industrială este legată de porturi, care importă combustibili şi materii prime şi exportă bunuri

fabricate.

Osaka, oras-port cunoscut si sub numele de “Venezia Japoniei” sau “Manchester-ul

Orientului” , cu o populatie de peste 2,6 milioane de locuitori, este situat in sudul insulei

Honshu, in golful Osaka, pe malul raului Yodo, este capitala districtului Osaka. este o metropola

industriala specializata in industria textila (bumbac), industria feroasa, ind. constructiilor de

masini, echipament electronic si ciment. Aici sunt cele mai renumite targuri internationale pentru

produsele industriei usoare asiatice.

Industria manufacturiera include ind. feroasa si siderurgica, ind. chimica si textila, ind

constructiilor de material rulant si avioane.

Resursele de subsol sunt in cantitati foarte mici ; dispune insa de mult sulf si calcar.

Industria este complexa si se bazeaza in cea mai mare masura pe importul de materii prime.

Inainte de razboi, ea s-a dezvoltat printr-o planificare riguroasa, import de tehnologii occidentale

si mana de lucru ieftina. Dupa razboi, dezvoltarea a stat in umbra S.U.A., s-a investit in

constructii civile, nu militare, si s-a pus baza pe libera initiativa, dar intr-o conlucrare buna cu

statul. S-a folosit, totodata, intreaga forta de munca (somajul ajunge la cel mult 2%) in continuu

calificata. Costul mare al energiei a obligat cautarea permanenta a tehnologiilor de varf, fara a se

neglija insa securitatea sociala si invatamantul. Energia este produsa de tehnocentrale nucleare,

geotermale(vapori din arealele vulcanice) si hidrocentrale (15%). Japonia domina pe plan

mondial in multe ramuri : automobile, nave, motociclete, masini de cusut, instrumente muzicale,

ciment. Ocupa locul II sau III la alte produse : otel, hartie, instrumente optice, fibre sintetice,

electronice. Jumatate din productia navala a lumii este data de Japonia, marcile sale de

automobile sunt arhicunoscute (Toyota, Nissan, Honda).

12

Servicii

Transporturile:

Cai Ferate: Total : 23.654 km din care 15.895 km electrificata

Exista linii standard şi inguste.

Auto: Total : 1.152.207.km

Pavat: 863.003 km (incluzind 6.114 km Autostrazi)

Nepavat: 289.204 km (1997)

Apa : Exista 1770 km de curse regulate acoperind transportul costier.

Conducte: pentru petrol 84 km; produse petroliere 322 km; gaze naturale 1.800 km.

Porturi: Akita, Amagasaki, Chiba, Hachinohe, Hakodate, Higashi – Harima, Himeji,

Hiroshima, Kawasaki, Kinuura, Kobe, Kushiro, Mizushima, Moji, Nagoya, Osaka, Sakai,

Sakaide, Shimizu, Tokyo, Tomakomai.

Nave: japonia detine un numar de 630 de nave însumând 11.691.174GRT/15.484.848

DWT.

Aeroporturi: 173 (2000) din care 142 pavate :

Cu piste de : 3.047m……..8

: 2.438 m……..36

: 1524 m………38

: 914 m…………30

: sub 914 m ……..30

şi cu piste nepavate: 31

Heliporturi : 16 ( 2000 ).

Japonia detine unul din cele mai rapide trenuri din lume “ Shinkansin”, iar pentru

constructia unui aeroport nu au ezitat sa construiasca o insula artificiala.

Sistemul de comunicatii:

Sistemul telefonic japonez ofera servicii excelente, avind un inalt grad de tehnologizare.

Pentru conexii internationale Japonia dispune de sateliti: 5 – Intelsat, 1 – Intersputnik şi 1 –

Inmarsat; legaturi prin cabluri submarine: cu China, Filipine, Rusia şi SUA ( 1999 ).

Posturi telefonice fixe: 60,38 mil.

13

Posturi telefonie mobila: 63,88 mil.

Radio: emite în undele : AM 190; FM 88; unde scurte 24 ( 1999 ).

Total bucati: 120,5 mil.

Televiziune: Posturi; 7.108 ( plus 441 retransmitatori; Trupele SUA stationate sint

deservite de 3 posturi TV şi 2 Provideri de servicii pe cablu ).

Total receptoare: 86,5 mil.

Servicii internet : 73

Total utilizatori internet: 27,06 mil.

Ritm de dezvoltare

Economia japoneză a ajuns la un ritm de dezvoltare foarte ridicată, venitul pe cap de

locuitor depăşind uşor 40.000 de dolari, în condiţiile în care populaţia Japoniei se apropie de 130

de milioane.

Comertul International:

Exporturile

Total : 450 mld $(f.o.b. , 2000)

Principalele exporturi: motoare de autovehicole, semiconductoare, aparatura de birou, chimicale.

Principalii Parteneri: SUA 35%; Taiwan 7%; Coreea de Sud 6,4%; China 6,2%; Hong Kong

5,6% ( 2000 )

Importurile:

Total : 355 mld $ ( c.i.f. , 2000)

Principalele importuri: combustubili, produse alimentare, chimice, textile, aparatura de birou.

Principalii parteneri : SUA 19%; China 14,5%; Coreea de Sud 5,4%; Taiwan 4,8%; Indonezia

4,3%; Australia 3,9 (2000)

Moneda:

yen

Cod moneda ; “ JPY”

Rate de schimb: yen/$ : 117,10 Ianuarie 2003;

107,77 (2000);

113,91 (1999);

130,91 (1998);

120,99 (1997);

108,78 (1996).

Anul Fiscal : Dureaza de la 1 Aprilie pina la 31 Martie.

14

Transporturile:

Cai Ferate: Total : 23.654 km din care 15.895 km electrificata

Exista linii standard şi inguste.

Auto: Total : 1.152.207.km

Pavat: 863.003 km (incluzind 6.114 km Autostrazi)

Nepavat: 289.204 km (1997)

Apa : Exista 1770 km de curse regulate acoperind transportul costier.

Conducte: pentru petrol 84 km; produse petroliere 322 km; gaze naturale 1.800 km.

Porturi: Akita, Amagasaki, Chiba, Hachinohe, Hakodate, Higashi – Harima, Himeji,

Hiroshima, Kawasaki, Kinuura, Kobe, Kushiro, Mizushima, Moji, Nagoya, Osaka, Sakai,

Sakaide, Shimizu, Tokyo, Tomakomai.

Nave: japonia detine un numar de 630 de nave însumând 11.691.174GRT/15.484.848

DWT.

Aeroporturi: 173 (2000) din care 142 pavate :

Cu piste de : 3.047m……..8

: 2.438 m……..36

: 1524 m………38

: 914 m…………30

: sub 914 m ……..30

şi cu piste nepavate: 31

Heliporturi : 16 ( 2000 ).

Japonia detine unul din cele mai rapide trenuri din lume “ Shinkansin”, iar pentru

constructia unui aeroport nu au ezitat sa construiasca o insula artificiala.

Populatia si demografia

În martie 2009 populaţia Japoniei era de 127.076.183 persoane , iar in 2012 populatia era

estimata la 127.799.000 locuitori ( locul 10 in lume )

Japonia este cunoscută pentru omogenitatea etnică şi lingvistică a populaţiei sale, precum şi

pentru legile stricte de imigraţie.

Japonia este o societate urbană (doar cca. 5% din populaţie fiind agricultori) concentrată în

câteva enclave de-a lungul Oceanului Pacific, zona metropolitană Tokio-Yokohama (populaţie:

35 milioane) fiind cel mai mare oraş din lume.

15

Societatea japoneză, compusă în majoritate din rasa Yamato, este omogenă, cu mici

populaţii de coreeni (cca. 0,6 mil.), chinezi/taiwanezi (0,5 mil.), brazilieni (0,3 mil.), filipinezi

(0,25 mil.) etc.

Mai există şi populaţii indigene (ainii şi populaţia Insulelor Ryukyu), şi minoritatea socială

burakuminii.

Cetăţenia japoneză se dă conform jus sanguinis, iar minorităţi care nu mai vorbesc limba

ţării de origine, cu toate că întrunesc condiţiile pentru naturalizare japoneză, deseori continuă să

fie rezidenţi în Japonia fără a cere cetăţenia japoneză. Totuşi, cca. 10.000 de coreeni îşi iau

cetăţenia japoneză anual.

Natalitatea este de 7,65 ‰.

Conform unui raport al Naţiunilor Unite din 2005, densitatea populaţiei era de 338

persoane/km², ceea ce face ca Japonia să fie pe locul 32 în lume.

Între 1955 şi 1989 preţul terenurilor a crescut în cele 6 oraşe majore cu 15 % (12 % pe an).

În 1989 11,6% din populaţie era de peste 65 de ani, dar s-a calculat că această cifră va fi

cca. 40% în 2055. Această îmbătrânire a populaţiei va avea loc datorită natalităţii scăzute

combinată cu mortalitate scăzută.

În timpul expansiunii economice din anii 1950 şi 1960, multe familii s-au mutat la oraş,

unde era mai uşor de găsit lucru sau mai bune posibilităţi de şcolarizare, ceea ce a dus la

urbanizarea centrelor des populate în prezent (2009).

În anii 1980 a avut loc o migraţie inversă, dar de mai mică amploare, unele familii părăsind

zonele supraaglomerate metropolitane stabilinduse în suburbii. În 1988, de exemplu, 500.000 de

persoane s-au mutat din Tokio în alte localităţi.

În anii 1990 peste 600.000 de japonezi locuiau peste hotare, iar din 1880 peste un milion de

japonezi au emigrat, în special în Statele Unite ale Americii şi în Brazilia.

Din punct de vedere economic Japonia este a treia putere economica a lumii dupa SUA si

China avand un PIB de aproximativ 5.39 mld $; 42.300 $/loc. si alaturi de SUA China si Europa

Occidentala ,unul dintre cele 4 centre economice capabile sa influenteze mersul economiei

mondiale. In prezent Japonia se confrunta cu o datorie externa de aproximativ 1.5 mld $ , un ritm

redus de crestere a PIB-ului-sub 2%, o imbatranire a populatie dar in schimb cu o rata de somaj

de aprox 4%-2007 si cu o inflatie aproape inexistenta 0%-2007.

Japonia isi asigura marea majoritate a materiilor prime din import , are o industrie

complexa (care asigura aprox 1/5 din prod ind a OCDE) si cu un inalt nivel tehnologic (printre

altele detine cca. 60% din totalul robotilor industriali din lume) ce antreneaza peste 1/4 din

populatia activa si contribuie doar cu ceva mai utin la PIB. Ocupa locuri fruntase la nivel

Mondial in metalurgia feroasa si neferoasa. electronica, constuctii navale si autoturisme.

16

Incepand cu anul 1950 populatia Japoniei incepe sa creasca intr-un mod constant ajungand

de la 83 mil. de locuitori la aproximativ 128 de mil locutori in 2005. O crestrere de aproximativ

50% specifica tarilor in curs de dezvolta

Aceasta crestere spectaculoasa a populatiei Japoniei s-a realizat pe un fond extrem de

propice: In perioada de dupa cel de-al doilea Razb. Mondial (1953) Japonia depaseste prod. Ind

din perioada postbelica urmand ca in urmatorii 10 ani sa creasca de 5 ori; astfel o crestere

continua a nivelului de trai alaturi de o stabilitate politica( in perioada 1955-1993 tara este

condusa de un singur guvern- democrat-liberal). Se preconizeaza ca populatia Japoniei va incepe

sa scada incepand cu intervalul anilor 2010-2015 pe fondul imbatranirii populatiei-specific

tarilor dezvoltate.

Din punct de vedere a Natalitatii putem observa 2 perioade distincte respectiv cea a anilor

’50-’70 in cate natalitatea japoniei este destul de ridicata;acest fapt se poate explica prin

dezvoltarea extreme de rapida a sectorului industrial (in perioada anilor ’55-‘65 japonia isi

mareste nivelul productiei industrial de 5 ori ceea ce duce la o crestere economica extreme de

ridicata care la randul ei genereaza fenomenul de “baby-boom” – in anii 70 Jap devine a 3-a

putere economica a lumii).

17

Cea de-a doua perioada este cea de dupa anii 70 cand japonia trece de la stadiul de tara in

curs de dezvoltare la cel de tara dezvoltata iar nivelul natalitatii scade desenand o curba

descendenta. Intr-o prima instanta Japonia a initiat in 1948 un program de control al natalitatii

prin legalizarea contraceptiei si avorturilor. In zece ani rata natalitatii aproape s-a injumatatit

ramanand insa la un nivel destul de ridicat insa.

Un alt factor care explica natalitatea extreme de scazuta este statutul femeii in societatea

japoneza: avand drepturi egale cu cele ale barbatilor si un nivel ridicat de instruire femeile

participa la viata economica totalizan 50% din totalul fortei de munca. Incepand cu anii 80

guvernul japonez confruntandu-se cu o imbatranire a populatiei adopta o politica pronatalista

astfel: la nasterea unui copil, familiilor le sunt platite un beneficiu de 2,448.89 $ alocatia

primului si celui de-al doilea copil este de 50$ pe luna si la cel de-al treilea se plateste 100 $

( pana la varsta de 6 ani); unii angajatii primesc bonusuri pentru ca au copii mici; exista un

serviciu de ingrijire al copiilor acasa; doar 16% dintre femei benefeciaza de concediu parental

pentru copii .

Recent, guvernul a pornit o campanie de facilitate pentru noinascuti aceasta si ca raspuns

46% dintre femei au renuntat la munca in timpul maternitatii.

Rata mortalitatii in japonica prezinta o forma generala de ”U”; intr-o prima faza

mortalitatea ridicata din perioada anilor 1950-1965 poate fi interpretata ca rezultatul expunerilor

populatiei la radiatii nucleare din timpul bombardamentului American asupra oraselor Hiroshima

si Nagasaki din timpul celui de-al doilea razboi mondial .Este stiut faptul k expunere indelungata

la radiatii duce la aparitia cancerului in diverse forme.

18

Dupa aceasta perioada se observa o scadere constanta a ratei mortalitatii ca urmare a

dezvoltarii economice si sociale pana in jurul anilor 90. Dupa aceasta perioada rata mortalitatii

incepe sa creasca ca urmare a fenomenului de imbatranire demografica; Japonia fiind printre

tarile cu cele mai numeroase persoane varstnice, speranta de viata la nastere pentru barbate fiind

de 76 de ani si pentru femei de 82 de ani.Pe viitor se preconizeaza ca rata mortalitatii va creste

iar in jurul annuli 2030 Japonia va avea o populatie de doar 90 de milioane de locutori fata de

127 de milioane fata de cat are in prezent.

Dupa cum putem observa in figura de mai jos in anul 1950 Japonia era o tara

subdezvoltata forma piramidei fiind una specifica.Raportul masculine feminine este aproximativ

echilibrat.

19

Se poate observa insa un dezechilibru in cadrul grupelor cuprinse inste 25 si 34 de ani,

partea masculina fiind mai putina decat cea feminina.Acest fapt se poate explica prin pierderile

de vieti omenesti pe care Japonia le-a suferit in timpul celui de-al doilea razboi mondial cele mai

celebre fiin cele ale pilotilor de tip Kamikaze. De asemenea o mare parte din aceste pierderi le-au

suferit in principal in cadrul bataliilor navale.

In piramida din 2005 se poate observa o schimbare radicala fata de cea a anilor ’50

japonia transformandu-se complet in acest interval. Forma se schimba de la cea triunghiulara la

cea in forma de amphora specifica statelor dezvoltate; postindustriale cu o baza restransa si cu o

reprezentare mult mai accentuate a persoanelor varstnice.

20

De asemenea, se pastreaza acelasi echilibru intre sexe cu un oarecare avantaj a sexului

feminine in randul grupelor de peste 75 de ani fapt care se explica prin speranta de viata la

nastere care in randul barbatilor este situata undeva in jurul valorii de 72 de ani pe cand in randul

femeilor este undeva la 82 de ani. In aceasta piramida se poate observa 2 grupe de varsta care ies

in evidenta : cea de 55-59 de ani si cea de 30-34 de ani.

In cazul primei grupe de varste se poate explica printr-o natalitate extreme de ridicata din

perioada de dinintrea implementarii programului de control al populatie implementat in 1948 in

urma caruia se instriueste populatia pentru folosirea mijloacelor modern de contraceptive. Ce de-

a doua grupa de varsta respectiv 30-34 de ani este rezultatul baby-boom-ului din anii 70, atunci

cand Japonia devine a treia putere economica mondiala.

A treia putere economica a lumii dupa SUA si China , Japonia este lider incontestabil in

anumite domenii industrial precum siderurgie sau constructii de autoturisme si autovehicule

precum si tehnologie de varf electonica, produse IT . In ciuda aparentelor conform nomogramei

21

din 2004 sextorul care contribuie cel mai mult la veniturile populatiei este cel tertiar ( cel al

serviciilor, turismului si domeniul bacar)

Asadar sectorul tertiar este predominant in Japonia el detine o pondere de aproape 70%

din totalul veniturilor realizate domeniul bacar, transportul si telecomunicatiile piata imobiiara si

piata asigurarilor sunt adevarate industrii; fapt oarecum normal tinand cont ca vorbim despre un

stat deja postindustrial.

Dezvoltarea economica spectaculoasa a Japoniei in cea de-a doua jumatate a secolului 20

a fortat populatia paraseasca zonele rurale sis a migreze catre cele urbane putem observa cum

intr-un timp foarte scurt de numai 15 ani raportul urban rural se inverseazaurman ca mai apoi

urbanu sa se dezvolte considerabil.

Industrializarea si urbanizarea au condus la concentrarea populatiei ,la scaderea numarulu

de asezari rurale de la aproape 11000,in 1920 la numai circa 600 in preznt.

22

Concentrarea populatiei cunoaste cele mai mari valori in districtele dens populate care

insumeaza 10 000 km2 (3% din teritoriul tarii) si concentreaza peste 60% din populatie. Aproape

jumatate din populatie traieste in megalopolisul japonez Tokyo-Osaka-Nagoya din SE insulei

Honshu. Alte regiuni cu densitati superioare in tara inregistram in N si V insulei Kyushu si insula

Okinawa.

In tabelul de mai jos putem obseva principalele centre urbane din Japonia. Acestea au

rolul centrului polarizator adica de a atrage populatia prinntr-o oferta de locuri de munca si

fluxuri de toate felurile. Printre cele mai importante putem numara capital-Tokya,Nagoya si

Asociatia Kobe-Osaka.

Observam ca procentajul cel mai mare il detine Capitala acest oras incadrandu-se in cele

de peste 10 mil in prezent aria sa metropolitan inglobeaza o populatie de apoximativ 13

milioane de locuitori.Incepand cu anul 1985 capitalei I se alatura si asociatia Osaka-Kobe care

depaseste si ea 10 milioane de locutori .

23

Date Administrative şi Politice:

Capitala : TOKYO

1. Tipul de Guvernare: Monarhie constitutionala cu un guvern Parlamentar

2. Sarbatori Nationale: Ziua de nastere a Imparatului AKIHITO = 23 Decembrie (1933)

Constitutia: a fost adoptata la 3 mai 1947

3. Sistemul Juridic: dupa modelul Sistemului Juridic European dar cu influente Anglo-

Americane.

Drept de vot : de la 20 de ani; vot universal

Judiciarul: Curtea suprema de Justitie ( Seful Curtii este numit de catre Imparat şi desemnat

de Primul Ministru ).

Executivul: Seful Statului: Imparatul AKIHITO ( din 7 ianuarie 1989 )

Seful guvernului: Primul Ministru Shinzō Abe (din 26 decembrie 2012).

Monarhia este ereditara; Constitutia prevede ca Primul Ministru sa fie Presedintele

majoritatii parlamentare de aceea dupa alegeri, liderul partidului majoritar, sau a coalitiei

majoritare, devine Priministru.

Legislativul: Constitutia Japoniei specifică faptul că "cel mai înalt organism de putere în

stat" este parlamentul bicameral, Dieta Japoniei. Dieta constă din Camera Reprezentanților

(Camera inferioară sau Shūgi-in) cu 480 de locuri, aleasă prin vot popular, la fiecare patru ani

sau la dizolvare, si o Cameră a Consilierilor (Camera superioară sau Sangi-in) de 242 de locuri,

ai cărei membri alesi popular au mandate de sase ani. Există vot universal pentru adulti (peste 20

de ani), cu vot secret pentru toate oficiile elective.

Monarhie constitutionala, imperiu ereditar, conform Constitutiei intrata in vigoare in 1947

si amendata ultima data in 1994. Aceasta Constitutie isi reclama apartenenta la sistemul

democratic fundamentat pe Declaratia Universala a Drepturilor Omulu si este. unica prin natura

sa, de act impus prin cucerire, ramas in vigoare si dupa disparitia presiunii cuceritorului. Initial,

s-a incercat evitarea adoptarii ei, prin acceptarea Declaratiei de la Potsdam (2 august 1945) si

prin Declaratia de renuntare a Imparatului la originea sa divina (1 ianuarie 1946), pentru ca mai

apoi sa fie acceptata, in ciuda incompatibilitatii sale cu Raportul Matsumoto (produs al unei

comisii insarcinate cu cercetarea actualitatii vechii Constitutii imperiale si cu redactarea de

principii pentru actualizarea sa). Trei principii diferentiaza noua Constitutie de cea veche:

suveranitatea poporului, ce inlocuieste principiul puterii emanate de la Imparat, devenit astfel

simbol al unitatii nationale; nonbeligeranta - interdictia de a se mentine armate de uscat,

maritime sau de aer si nici alte forte armate. Nu se recunoaste dreptul la beligeranta al statului

(art.9) ( principiu impus initial de ocupanti, insa sustinut ulterior cu ardoare de japonezi);

24

garantarea eficienta a drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului adaptate, insa, modului

de gandire oriental, si astfel indreptate spre prosperitatea societatii( art.12). Un alt aspect

interesant este acela ca toate persoanele au dreptul si isi asuma obligatia de a munci ( art.27,

al.1)

Puterea legislativa este exercitata de Dieta, compusa din Camera Consilierilor - Shugi-in

(252 membri alesi pentru 6 ani) si cea a Reprezentantilor - Sangi-in (500 membri alesi pentru 4

ani). Sistemul electoral este mixt, intr-o mai mare proportie uninominal. iar cea executiva de un

cabinet numit de membri partidului majoritar din Camera Reprezentantilor. Cabinetul, desi nu

are puteri considerabile, are sprijinul influentelor grupuri zaibatsu.

Japonia are un sistem pluripartit dominat de doua partide majoritare: Jiyu Minshu–to

(Partidul Liberal-Democrat, conservator) si Minshu–to (Partidul Democrat, liberal), in Dieta mai

intrand si Nihon Kyosan – to (Partidul Comunist din Japonia), Kashai Minshu – to (Partidul

Social – Democrat ), respectiv Kome-to (Partidul pentru Un Guvern Curat, buddhist), impreuna

cu alte cinci partide cu procente nesemnificative..

Unul dintre atuurile esentiale ale dezvoltarii nipone este organizarea societatii sale. In

centrul acestei organizari stau institutii non-guvernamentale numite Chonaikai. Structuri

traditionale ale comunitatilor nipone, ele se ocupa cu protectia cartierelor lor impotriva

dezastrelor, de mobilizarea populatiei, de securitatea cartierelor, de protejarea mediului, de

intrajutorare, de cultura educatie si sport sau de turism si alte activitati ale comunitatii. Teritoriul

pe care functioneaza este cel al vechilor sate feudale sau al cartierelor marilor orase. Chonaikai

nu sunt constituite din indivizi, ci din gospodarii reprezentate de capul familiei. Toate

gospodariile adera la Chonaikai automat cand se muta intr-o zona,, insa nu pentru ca este

obligatoriu ci tocmai pentru ca este indispensabil vietii comune in cartier. Exista in interiorul sau

structuri pentru femei, copii si batrani, precum si uniuni ale mestesugarilor, comerciantilor sau

artizanilor. Chonaikai nu au adeziuni politice, continand intreaga populatie indiferent de optiuni

politice, insa coopereaza strans cu puterea locala pentru organizarea si dezvoltarea spatiului lor.

Reprezentantii Chonaikai joaca un rol important in comitetele locale in stransa colaborare cu

autoritatile si cu economia locala. Legatura dintre locuitori si administratia locala ori centrala

este realizata tot de catre Chonaikai.Aceste organizatii au foruri provinciale si nationale care le

reprezinta, formand o ierarhie rigida.

Dispute internationale:

Insulele Etorofu, Kunashiri, Shitkotan şi arhipelagul Habomai ocupat de URSS în 1945,

acum fiind sub administratie Rusa; reclamata de Japonia.

25

Liancourt Rocks disputate cu Coreea de Sud; Senkaku Island reclamate de China şi

Taiwan.

Mediul cultural

Sărbatori şi festivaluri tradiţionale japoneze

Din punct de vedere climateric, Japonia este o ţară cu patru anotimpuri distincte, iar multe

sărbători anuale sunt asociate cu schimbarea anotimpurilor.

Sărbătoarea Anului Nou

Japonezii sărbătoresc sfârşitul unui an şi începutul următorului cu mare fast şi pasiune.

Perioada sărbătorită se numeşte shogatsu, care într-un sens foarte larg se referă la prima lună a

anului. Pe întâi ianuarie familiile japoneze se reunesc pentru a bea un anume tip de sake, care se

presupune că asigură o viaţă lungă, pentru a mânca un anume tip de supă cu orez care, după

obicei, şterge orice amintire rea care a rămas din anul precedent.

Sărbătoarea Setsubun

În trecut cuvântul setsubun se referea la oricare dintre schimbările anotimpurilor, dar astăzi

se referă în special la ziua de 3 sau 4 februarie, momentul în care începe primăvara în mod

tradiţional. Conform calendarului vechi, prima zi a primăverii marca şi începutul anului nou, iar

ziua precedentă, sau setsubun, reprezenta ultima zi a anului care a trecut. Modul tradiţional de a

sărbători această zi este prin împrăştierea boabelor de fasole prin casă, pentru a feri familia de

spiritele rele.

Festivalul păpuşilor

Festivalul păpuşilor sau hina matsuri, este celebrat în data de 3 martie, când familiile

japoneze cu fete expun în interiorul casei un set de păpuşi reprezentând vechea familie imperială.

De asemenea, cu ocazia acestui festival se bea un anume tip de sake alb îndulcit.

Ziua Copiilor

A cincia zi din a cincia lună a fost sărbătorită în China şi Japonia din timpuri străvechi. În

Japonia, data de 5 mai a fost transformată în sărbătoare naţională în anul 1948. Cu toate că

sărbătoarea se numeşte Ziua Copiilor, acest festival este doar pentru băieţi. Familiile japoneze cu

26

băieţi atârnă, în afara caselor lor, panglici reprezentând crapi, simbol al puterii, şi expun armuri

şi păpuşi reprezentând samurai în interiorul casei. De asemenea, cu această ocazie se mănâncă

prăjituri speciale din orez.

Festivalul Tanabata

Sărbătorit pe 7 iulie, sau pe 7 august în unele zone ale Japoniei, Festivalul Tanabata îşi are

originile într-o legendă populară chineză care povestea despre întâlnirea romantică, o dată pe an,

a două stele din Calea Lactee: Steaua Văcarului (Altair) şi Steaua Ţesătoarei (Vega). În ziua

festivalului oamenii îşi scriu dorinţele pe fâşii de hârtie colorată, pe care mai apoi le prind de

ramurile arborilor de bambus. Sărbătoarea este asociată cu ziua îndrăgostiţilor.

Ziua de nastere a imparatului , 23 decembrie

. Ziua de nastere a împăratului a fost sărbătoare natională începând cu 1868. Initial

cunoscută drept Tenchō-setsu, a fost redenumită Tennō tanjōbi în 1948. Ziua de nastere a

împăratului Akihito, născut în 1933.

Festivalurile agricole

Încă din timpul perioadei Yayoi (cca. 300 î.e.n.-300 e.n.), agricultura a jucat rolul principal

în aprovizionarea cu alimentaţie a Japoniei, iar de aceea multe festivaluri sunt legate de producţia

agricolă, în special de cea a orezului.

Ceremoniile shinto ţinute cu ocazia Anului Nou au fost iniţial festivaluri în care japonezii

se rugau pentru a avea o recoltă bună în anul viitor, iar cultivarea orezului şi alte festivaluri

legate de muncile câmpului sunt şi astăzi sărbătorite pe întreg teritoriul Japoniei. Fete îmbrăcate

în kimono, cu mânecile lungi legate la spate, plantează orezul în timp ce muzicanţi cântă în

apropiere la tobe, flaute şi clopote. Dansul tradiţional asociat unor astfel de festivaluri s-a

dezvoltat treptat ca parte integrantă a teatrului no.

Toamna se ţin festivaluri cu ocazia recoltelor, iar primele fructe ale pământului sunt oferite

zeilor. La sate, întreaga comunitate sărbătoreşte festivalul toamnei, iar în multe zone ale

Japoniei, care de procesiune purtând zeităţi simbolice sunt expuse pe străzi. La Palatul Imperial,

împăratul aduce ofrande în grâne şi produse zeilor.

27

Festivalurile verii

În timp ce multe festivaluri de primăvară sunt ţinute cu scopul de a îmbuna zeii şi a avea o

recoltă bună, iar festivalurile de toamnă, pentru a mulţumi pentru aceasta, majoritatea

festivalurilor de vară au scopul de a-i feri pe japonezi de boli. Dintre cele mai importante trei

festivaluri japoneze – Festivalul Gion din Kyoto, Festivalul Tenjin din Osaka şi Festivalul Kanda

din Tokyo – două dintre ele, respectiv festivalurile Gion şi Tenjin au un astfel de scop.

Festivalul Gion, ţinut pe data de 17 iulie, faimos pentru cele 32 de care de procesiune

expuse în paradă pe străzi, a fost iniţial festivalul unui cult cu o răspândire largă, începând cu

perioada Heian (794-1185), pe tot parcursul evului mediu. Simpatizanţii acestui cult credeau că

bolile şi epidemiile erau cauzate de spiritul unor oameni puternici care au murit lăsând în urma

lor invidie. Deoarece epidemiile apăreau frecvent în timpul verii, majoritatea festivalurilor de

vară aveau scopul de a împăca oamenii cu spiritele care au cauzat epidemiile.

În timpul Festivalului Tenjin, care îşi are de asemenea originile în credinţele unui cult, un

mare număr de bărci încărcate cu tobe şi păpuşi urmăresc bărci care poartă care de procesiune

colorate în josul râurilor din Osaka.

Unul dintre cele mai mari festivaluri de vară japoneze, care atrage muţi turişti în fiecare an,

este festivalul Nebuta. Acest festival se desfăşoară în prefectura Aomori dar şi în alte zone din

nordul Japoniei, la începutul lunii august. Festivalul este caracterizat prin parada unor imense

care de procesiune din hârtie, luminate din interior, având reprezentări ale unor personalităţi

japoneze din trecut şi prezent. Se crede că festivalul îşi are originea într-un ritual care alunga

somnolenţa, cuvântul nebuta derivând de la cuvântul japonez care are sensul de a dormi.

Festivalul Okunchi din Nagasaki, organizat în luna octombrie, celebrează recolta din anul

respectiv. Festivalul este renumit pentru dansurile cu dragoni, originare din China, în timp ce

carele de procesiune reprezentând vase de comerţ din perioada Edo (1603-1868), balene şi alte

simboluri sunt etalate în întreg oraşul.

Japonia are treisprezece sărbători naţionale, ultima dintr-un an calendaristic fiind cea care

celebrează ziua de naştere a împăratului (23 decembrie); se organizează de asemenea şi multe

festivaluri regionale.

28

Japonia- Cultura nipona

Japonia si-a dezvoltat o cultura distincta. Povestile nemuritare ale Genji-ului ale doamnei

Murasaki scrise la inceputul secolului al XI-lea alcatuiesc cel mai cunoscut prim roman din

lume. Civilizatia japoneza a inflorit si a redefinit un nou interes si o implicare emotionala

deosebita pentru arte. Artele traditionale japoneze includ ikebana, origami, ukiyo-e, mestesugarit

(papusi), poezie, spectacole (bunraku, dans, kabuki, noh, rakugo), tradititii ( jocuri, onsen, sento,

ceremonia ceaiului, budo, architectura, gradinarit, sabii) si arta culinara.

Incepand cu mijlocul secolului al XIX-lea, influenta vestica a inceput sa predomine. Cea

americana s-a afirmat mai ales dupa al doilea Razboi Mondial. Influenta este evidenta in cultura

populara contemporana japoneza.

Kimono-ul si yukata sunt hainele japoneze traditionale.

Kimonoul este facut din matase si este de obicei foarte scump. In zilele noastre, el se

poarta la ocazii traditionale, cum ar fi funeralii, nunti sau ceremonii ale ceaiului. Foarte rar

putem observa kimonoul in tinuta zilnica.Kimonourile difera in ceea ce priveste stilul si culoarea

in functie de ocazia pentru care este purtat, varsta, statut (persoana necasatorita/casatorita) si

persoana. Pentru a imbraca un kimono este nevoie de anumiti pasi. Mai ales cureaua (obi) este

dificil de pus, de aceea multe persoane au nevoie de ajutor. Un kimono cere o coafura adecvata,

pantofi traditionali, sosete, lenjerie intima si o gentuta pentru femei.

Yukata, pe cealalta parte, este mai mult un articol de imbracaminte informal. Poate fi

purtata chiar si fara lenjerie intima si este foarte comfortabila in zilele calde de vara sau dupa o

baie fierbinte. Yukata este relativ ieftina si este facuta din bumbac. Daca vei sta la un ryokan, vei

primi o yukata.

Ceremonia Ceaiului (Sado)

Ceremonia Ceaiului (Sado) este un ritual al prepararii si consumarii ceaiului. Obiceiul este

puternic influentat de Zen Buddhism.In zilele noastre, ceremonia ceaiului este ca un hobby.

Multi japonezi interesati de cultura lor iau lectii de ceremonie a ceaiului de la profesori.

Ceremoniile ceaiului sunt tinute in camere japoneze traditionale din comunitati culturale sau in

case private.

29

Ceremonialul in sine consta in multe ritualuri care trebuiesc invatate pe de rost. Aproape

fiecare miscare a mainii este descrisa. Practic, ceaiul este preparat mai intai de gazda si apoi baut

de oaspeti. Ceaiul este facut din frunze de ceai verde.

Geisha este o femeie profesionista care face atmosfera prin prezentarea artelor traditionale

japoneze la banchete. Ea nu este o prostituata, ci o femeie culta, educata, a carei existenta este

menita sa tinda spre perfectiune.

Fetele care vor sa devina gheise trec prin multe stadii stricte in timpul carora invata arte

traditionale cum ar fi: cantatul la instrumente muzicale, dansul, dar si arta conversatiei si alte

abilitati sociale. In Kyoto, stadiile gheiselor sunt numite “maiko”.Gheisele sunt imbracate in

kimonouri, si fata lor este machiata puternic, in asa fel incat sa para foarte pala. Ca turist vei

putea observa un maiko in unele districte ale orasului Kyoto (de exemplu: Gion si Pontocho sau

in Kanazawa’s Higashi Districtul Geisha).

Sabia japoneza (nihonoto) a fost cunoscuta in toata lumea datorita formei si frumusetii

sale inca din timpuri feudale. Sabia este semnul distinctiv al samurailor.

De vreme ce sabiile sunt arme periculoase, este nevoie de un permis pentru a avea una.

Gradinile japoneze

Designul gradinilor este o arta japoneza importanta de multe secole. Peisajele japoneze

traditionale pot fi impartite in 3 tipuri: gradinile Tsukiyama (gardinile tip deal), Gradinile

Karesansui (gardinile uscate) si Gradinile Chaniwa (gradinile de ceai).

Gradinile Tsukiyama :Iazuri, dealuri, pietre, copaci, flori, poduri si carari – sunt folosite

pentru a crea o reproducere in miniatura a unui peisaj natural care este de multe ori faimos in

China sau Japonia. Numele de Tsukiyama se refera la crearea dealurilor artificiale.

Gradinile Karesansui ilustreaza peisaje naturale intr-o maniera mai abstracta, folosind pietre,

nisip si cateva carari penru cei mai reprezentativi munti, insule, rauri si mari. Acesta gradini sunt

puternic influentate de Zen Buddhism si sunt folosite pentru meditatie.

Sarbatoarea florilor de cires si muzica japoneza Sakura (floarea de cires) este floarea

nationala neoficiala a Japoniei. Este celebrata de multe secole si are o pozitie bine definita in

cultura japoneza. Exista multe varietati de ciresi in Japonia, majoritatea inflorind doar pentru

cateva zile primavara. Japonezii sarbatoresc perioada respectiva a anului cu hanami (admirarea

florilor de cires) dand petreceri sub pomii infloriti.Exista cateva tipuri de muzica traditionala

japoneza (Hogaku). Iata-le pe cele mai importante dintre ele:

30

Gagaku: Cor antic de muzica din China si Korea. Este tipul cel mai vechi de muzica

traditionala japoneza.

Biwagaku: Melodii cantate cu ajutorul instrumentului Biwa, un fel de chitara cu patru

corzi.

Nogaku: Melodii cantate in timpul in pauzele dintre melodii. De fapt, sunt alcatuite dintr-

un cor, flautul Hayashi, toba Tsuzumi, si alte instrumente.

Sokyoku: Melodii interpretate cu instrumentul Koto. Acompaniat si de Shamisen si

Shakuhachi :Koto-ul este un instrument cu 13 corzi.

Shakuhachi: Muzica interpretata cu instrumentul numit Shakuhachi, un flaut de

aproximativ 55 cm. Numele flautului este dat de lungimea sa gasita in vechile unitati de masura

japoneze.

Shamisenongaku: Melodii cantate cu instrumentul Shamisen, un fel de chitara cu numai

trei corzi. Kabuki si Bunraku sunt acompaniate de shamisen.

Minyo: Folk japonez.

Baile japoneze In trecut, cand multe case din Japonia nu aveau bai personale, baile

publice (sento) le ofereau oamenilor posibilitatea de a se spala si de a-si intalni vecinii.

In zilele noastre, cand majoritatea caselor au bai, numarul sento-urilor traditionale a scazut. Pe

cealalta parte, au aparut noi tipuri de bai publice, mai complexe, dotate cu piscine, saune, centre

de fitness etc.

In primaverile calde, baile publice sunt alimentate cu apa de primavara calda, in timp ce

apa normala este folosita pentru altceva. Cu exceptia unor noi complexe de bai, baile publice

sunt separate in doua parti: pentru femei si pentru barbati, si nu se poarta costume de baie. Ca o

curiozitate pentru noi, europenii, nuditatea nu este rusinoasa la japonezi.

Mediul natural

Relieful

Japonia constă din peste 3000 de insule mici şi patru insule principale. Hokkaido, cea mai

nodică (78.508 km2 ), are un lanţ muntos central înconjurat de depresiuni fertile de coastă.

Honshu (230.448 km2 ) este de asemenea muntoasă şi conţine cel mai înalt vârf al Japoniei,

Fujiyama (3770m). Shikaku (18.757 km2) şi Kyushu (42.079 km2) au de asemenea munţi şi

31

câmpii. Cele patru insule au mulţi vulcani activi, izvoare termale şi cutremure

frecvente.Deoarece insulele sunt formate din munţi în proporţie de 85%, depresiunile sunt

puţine, ele găsindu-se numai aproape de coastă, precum Kanto, cea mai mare dintre câmpii, şi

văile râurilor.

Pământul cu mulţi vulcani

Aproximativ 3/4 din suprafaţa Japoniei este presărată cu munţi. Regiunea Chubu din

centrul ins. Honshu este numită "Acoperişul Japoniei"

şi mai sunt mulţi munţi mai înalţi de 3.000 m.

Cel mai înalt munte al Japoniei este Muntele Fuji (3.776 m.) pe marginea Prefecturilor

Yamanashi şi Shizuoka. Al doilea vârf înalt al Japoniei este Kitadake în prefectura Yamanashi,

la 3.192 m., şi al treilea vârf este Hotakadake la 3.190 m, la marginea dintre prefecturile Nagano

şi Gifu.

Deşi este situată departe de Cercul de Foc al Pacificului, Japonia are mai multe zone

vulcanice - de obicei considerate şapte - din nord până în sud. Din numărul total de vulcani,

aproximativ optzeci sunt activi, incluzând Mt. Mihara pe insula Izu Oshima, Mt. Asama la

marginea prefecturilor Nagani şi Gunma, şi Mt. Aso în Prefectura Kumamoto. Japonia are

aproximativ 1/10 vulcani activi din cei 840 vulcani activi ai lumii, chiar dacă are numai 1/400

din suprafaţa pământului. Mt. Fuji, inactiv din ultima erupţie din 1707, nu dă nici un semn că n-

ar mai putea erupe încă odată în zilele noastre.

Chiar dacă vulcanii pot cauza mari pagube în timpul erupţiilor mari, ei contribuie, fiind o

sursă de turism. Zone turistice, ca de exemplu Nikko, Hakone, Pen. Izu, sunt faimoase pentru

verile lor calde şi scenariul atractiv al munţilor vulcanici.

Toţi aceşti vulcani spun, de fapt, că scoarţa Pământului de sub Japonia este instabilă şi

plină de energie. Astfel, Japonia este una din acele ţări care au mult de suferit de pe urma

cutremurelor. În fiecare an au loc aprox. 1.000 de cutremure destul de puternice pentru a fi

simţite. În Ianuarie 1995, Marele Cutremur Hanshin-Awaji a ucis 6.000 de oameni, 40.000 fiind

răniţi iar 200.000 rămaşi fără case.

La 11 martie 2011 în Pacific, nu departe de orasul Sendai de pe coasta de est a Japoniei, a

avut loc un cutremur de magnitudinea 8,9, cel mai mare cutremur măsurat vreodată în Japonia.

Seismul a fost urmat de un tsunami distrugător.

Agentia Meteorologică a Japoniei si-a rectificat pe data de 13 martie 2011 măsurătoarea

cutremurului de la 8,8 la 9,0 pe scara Richter

32

În urma seismului a fost declarată stare de urgentă nucleară în Japonia din cauza unor

probleme la centralele nucleare Fukushima I si Fukushima II din Prefectura Fukushima.

Ca urmare a cutremurului, NASA a calculat că ziua s-a scurtat cu 1,8 microsecunde din

cauza rotatiei accelerate a Pământului. Tot datorită cutremurului s-a calculat că Japonia s-a

deplasat cu 2,4 m fată de pozitia anterioară cutremurului .

La 11 aprilie, când s-a comemorat 1 lună de la catastrofă, autoritățile au comunicat că în

total au fost 28.000 morți

O tară insulară a Pacificului

Japonia este o ţară insulară care formează un arc în Oc. Pacific la est de Asia. Teritoriul ei

conţine patru insule mari numite Honshu, Hokkaido, Kyushu, Shikoku, împreună cu multe insule

mai mici. Oc. Pacific se întinde în est iar Marea Japoniei împreună cu Marea Chinei de Est

separă Japonia de continentul asiatic.

În termeni de latitudine, Japonia coincide aprox. cu Marea Mediterană şi cu oraşul Los

Angeles din America de Nord. Paris şi Londra au latitudini puţin spre nord de Hokkaido.

Teritoriul total al Japoniei este cam de 378.000 km2. Are aproape acelaşi teritoriu ca

Germania, Finlanda, Vietnam sau Malaysia. Are doar 1/25 din mărimea S.U.A. şi este mai mică

decât statul California.

Linia de coastă a Japoniei este puţin variată. În unele locuri, cum ar fi Kujukurihama în

Prefectura Chiba, sunt plaje lungi(60 km) şi calde. Coasta Prefecturii Nagasaki este un exemplu

de zonă caracterizată prin peninsule, golfuri şi insule foarte depărtate de ţărm (cum ar fi Arh.

Goto şi insulele Tsushima şi Iki, care fac parte din prefectură. Acolo sunt şi zone iregulate de

coastă cu multe golfuri şi dealuri abrupte cauzate de submersia plăcii de coastă realizând

schimbări în scoarţa Pământului.

Un curent oceanic cald este Kuroshio (sau Curentul Japonez) care pluteşte dinspre nord-

vest spre sudul Arh. Japonez, şi o ramură a lui, Curentul Tsushima, pluteşte pe coasta de vest a

ţării, pe Marea Japoniei. Dinspre nord, un curent rece numit Oyashio (sau Curentul Ohotsk) care

pluteşte spre sud de coasta de est a Japoniei, şi o ramură a lui, numit Curentul Liman, intră în

Marea Japoniei dinspre nord. Aceste curente, cald şi rece, produc produc resurse abundente de

peşte în mările din apropierea Japoniei.

33

Clima

Japonia are climat musonic. Vânturile suflă dinspre est în timpul verii şi dinspre vest în

timpul iernii. Marea Japoniei, care separă insulele de Asia, are un efect moderator asupra climei.

Iarna nu este la fel de rece iar vara la fel de caldă ca în China şi Coreea. Ploile cad în principal în

lunile de vară în est, dar nord-vestul primeşte ploaie de iarnă adusă de vânturi de peste Marea

Japoniei. Hakodate, în nord, are temperatura medie de -3 grade C în ianuarie şi 19 grade C în

iunie, cantitatea de precipitaţii fiind de 120 cm. Numerele corepunzătoare pentru Tokyo sunt 3

grade C, 25 grade C şi 150 cm de precipitaţii. La Nagasaki, pe Kyushu, acestea devin 5 grade C,

26 grade C şi circa 190 cm, inclusiv peste 30 cm în iunie.

De la sfârşitul verii spre Septembrie, Japonia este adeseori lovită de taifun.Taifunul se

naşte din mari mase de aer tropical cu presiune joasă în Nordul Pacificului între latitudinile de

aproximativ 5-20 de grade, şi este aproape acelaşi fenomen ca uraganul şi ciclonul din alte părţi

ale lumii.Când un taifun începe să ia formă, se mişcă spre nord. În fiecare an, în timpul acestei

perioade, împrejurul a 30 de tipuri de taifunuri, care de obicei 4 ating Japonia, câteodată cauzând

mari distrugeri.

Flora si fauna

Solul Japoniei este impadurit in proportie de 67%, In zona centrala si de nord se pot intalni

artarii, ulmii, mestecenii, stejarii, cedrii, brazii, pinii, molizii, atat speciile europene cat si unele

specifice Japoniei, cum ar fi cedrul japonez, pinul negru japonez sau artarul rosu japonez.

Numeroase specii de bambus sunt nelipsite atit in campie cat si in zonele mai inalte. Ciresul

ocupa un loc aparte in cultura japoneza.

In sud se intalnesc plante specific zonelor mai calde – palmieri, mangrove, camfor.

Plante de tot felul formeaza flora din campii si de pe dealuri, in cadrul careia o pozitie deosebita

o ocupa crizantema si camelia.

Agricultura are disponibila doar 11% din suprafata tarii. Marul, kakiul (Diospyros kaki)

mandarinul si caisul japonez (Prunus mume) sunt o prezenta comuna in livezi. In campie si pe

coastele terasate ale dealurilor se cultiva orez, trestie de zahar, soia, porumb, ridichi, ceapa si

plante aromatice.

Fauna e reprezentata de mamifere mari (ursul, cerbul, mistretul) pradatori mici (vulpea,

nevastuica, cainele enot) si rozatoare (iepuri, veverite, arici). Cele citeva varietati de maimute

constituie o componenta particulara a faunei.

Arhipeleagul nipon se afla pe ruta de migratie a peste 600 de specii de pasari. Dintre

zburatoarele locale se pot aminti cocorii, berzele, lebedele, ratele si gastele salbatice, cormorani,

34

randunicile de mare, pescarusii si albatrosii, precum si citeva specii de rapitoare din familia

soimilor si eretilor.

In apele de munte si lacuri traiesc boaste si serpi, salamandre, crapi, stiuci si pastravi.

Confluenta unor curenti calzi si reci aduce langa tarmuri o bogatie de vietuitoare specifice apelor

sarate: balene, delfini, broaste testoase,sau pesti precum tonul, dorada, macroul, heringul,

sardelele, dar si moluste, crabi, creveti si languste.

Obiective turistice antropice

Principalele orase ale Japoniei sunt: Tokio, Yokohama, Nagoya, Osaka, Kobe, Kioto, Kwasaki,

Sapporo, Hiroshima, Fukuoka, Sendai. Fiecare dintre ele însumează peste 1 milion de locuitori.

Toate aceste orase înglobează aproximativ 45% din locuitorii tării.

Tokio este capitala tării si în acelasi timp cel mai mare oras al Japoniei. Este un

megalapalopolis. Tokio- " capitala răsăriteana " , capitala "tării soarelui răsare" începând cu

1869, s-a transformat într-o strălucită metropolă. Orasul a avut de suferit de pe urma

cutremurului din 1923 si a bombardamentelor din perioada 1942-1945. In ultimele trei decenii ,

au apărut zgârie-norii-primul fiind Kasumigaseki Building , cu 36 de etaje , inaugurat în 1968-

grupati în mare parte în cartierul Shinjuku.

Tokio polarizează ansamblul industrial Keihin (Yokohama, Kawasaki, Chiba) care asigură

27% din puterea industrială a tării. Cartierul general al afacerilor comerciale, în mare parte

asemănător celor al marilor orase americane este Kanda, sediul marilor bănci si al marilor

societăti comerciale din domeniilor constructiilor navale, masinilor electronice, autoturismelor.

Cea mai impunătoare constructie o reprezintă turnul televiziunii având 334 m, în partea de

vest a orasului. în centrul orasului se găsesc posta, ministerele, gara centrală, precum si palatul

imperial împrejmuit de ziduri medievale si santuri de apă.în partea de nord se desfasoară

cartierul universitătilor Merji si Nihon, muzeul transporturilor si marele parc Ueno-cu

Universitatea Tokio, numeroase muzee si grădina zoologică. în estul orasului se găseste Templul

Kannon datând din secolul al-xviii-lea si parcul de distractii Asakusa. În sudul cartierului general

se afla parcul Hibya cu cladirea curtii supreme, iar înspre sud-est vestita Ginza, cartierul luxului,

hotelurilor si magazinelor universale moderne. Aici se aliniază cunoscuta stradă "Harumi",

iluminată feeric. În contrast cu acest cartier, se află cartierul Shinjuku denumit "sfârsitul lumii",

un cartier unde predomina mizeria si sărăcia nu cu mult timp în urmă. acum, însă, a devenit un

cartier modern cu peste 1 milion de locuitori.

Tokio este deasemenea cel mai important centru comercial al tării , având peste 400 de

institutii de învătământ superior, peste 100 de universităti, 50 de mari biblioteci, academia

japoneza(1879), 600 de cinematografe, 2000 de temple.

35

Din punct de vedere al ramurilor industriale, cele mai dezvoltate sunt: industria chimică, a

cauciucului, a hârtiei, textilă, metalurgia feroasă, industria constuctiilor de masini. Tokio este

deasemenea un foarte mare port la Oceanul Pacific, care comunică direct cu alt mare port,

Yokohama. Functia industrială a megalopolisului este enormă. El concentrează împreună cu

Kawasaki si Yokohama aproximativ o treime din productia industrială a tării si reprezintă cel

mai mare complex pentru japonezi , cu un trafic ce depăseste 80 milioane tone anual.

Tokio este unit de Kawasaki într-o masă continuă de uzine si constructii urbane, cartiere

muncitoresti. Aici sunt amplasate zeci de mii de întreprinderi si fabrici al căror fum si gaze

nocive acoperă cerul orasului si face imposibilă privirea siluetei splendide a lui fuji-yama (sau

fuji-yama), vulcanul sfânt japonez, care este format dintr -un con vulcanic cu înăltimea de 3376

m si care n-a mai erupt din anul 1707. "Muntele sfânt" reprezintă punctul cel mai înalt al acestei

tări. legat de vulcani, în japonia există 196 de vulcani, dintre care 30 sunt încă în activitate.

Cutremurele si vulcanii gata să erupă sunt cele mai mari pericole pentru o tară asa de dezvoltată

cum este Japonia .

Yokohama este portul cel mai însemnat al Japoniei, în capitala a districtului Kanagawa, în

sudul insulei Honshu si pe coasta vestică a golfului Tokio. Situat la 20 km în sudul metropolei,

orasul-port cu o populatie de 3,3 milioane locuitori reprezintă poarta maritimă a lui Tokio, sau a

complexului Reihin el este dotat cu cele mai mari si moderne santiere navale si are un trafic

sporit. Este un centru important al industriilor chimice, echipament electronic, industria

constructiilor de masini si al rafinăriilor de petrol. În Yokohama, punctele turistice cele mai

atractive sunt: templele, altarele de cult, bisericile Christian cu numeroasele grădini si parcuri,

precum si institutiile educationale reprezentate de universitătile: Yokohama National (1949) si

Yokohama City (1949).

Yokohama era la inceput un mic sat cu preocupări pescăresti, cu o populatie de aproape

350.000 locuitori, când a fost vizitat de amiralul statelor unite ale americii, Matthew Perry în

1854. Portul a început să înfloreascăca un centru comercial în momentul în care a fost deschis

spre comertul exterior. Yokohama a fost aproape în totalitate distrusă în 1923 de un cutremur de

pământ. Reconstructia gradată, compensată cu designerele specifice japoneze, au făcut cu timpul

dintr-un oras aproape distrus unul dintre cele mai frumoase si mai moderne orase ale Japoniei. A

fost bombardată în timpul celui de-al doilea-lea război mondial. Populatia, în conformitate cu

recesămîntul din 1998, este de 3.325.216 de locuitori.

Osaka, oras-port cunoscut si sub numele de "Venezia Japoniei" sau "Manchester-ul

Orientului" , cu o populatie de peste 2,6 milioane de locuitori, este situat în sudul insulei Honshu,

36

în golful Osaka, pe malul râului Yodo, este capitala districtului Osaka. este o metropolă

industrială specializată în industria textila (bumbac), industria feroasă, ind. constructiilor de

masini, echipament electronic si ciment. Aici sunt cele mai renumite târguri internationale pentru

produsele industriei usoare asiatice. Orasul a crescut si s-a modernizat foarte mult după cel de-al

doilea război, unindu-se cu Kobe (1,3 milioane locuitori-după sondajul din 1975 ), devenind

astfel cel mai mare port de import si centru al industriei grele japoneze.

Osaka este un oras dezvoltat si din punct de vedere al turismului pe latura culturală, în

special.astfel, cele mai inportante puncte turistice sunt templele: Tammangu-secolul x,

Shitennoji-secolul 6 si Temmangu, oras cu izvoare termale, în apropiere de Osaka. orasul este

intersectat de mai multe canale traversate de poduri si câteva parcuri.cel mai mare, parcul

Tennoji, contine grădina botanică. De asemenea, este "casă" a teatrelor dramatice din japonia, în

special Bunraku - teatrul de marionete. Universitătile: Osaka (1931), Kansai (1886), Osaka Bay

(1949) sunt centrele de învătământ cele mai cunoscute.

De asemenea, are 2 aeroporturi, unul dintre ele, aeroportul international Kansai, deschis în

septembrie 1994, pe o insulă artificială în golful Osaka. noul aeroport este primul în Japonia care

se deschide în functie de ceas.

Doi ani mai tîrziu, 10.000 de vieti omenesti au pierit în urma unui puternic cutremur.

Orasul a fost devastat de focuri si incendii în anii 1909 si 1912. In Ianuarie 1995, un cutremur de

pământ a zdruncinat solul insulei Awaji de-a lungul golfului Osaka. Autostrada de pe coasta

golfului Osaka a fost distrusă la fel pătind si stada de comunicatie dintre Osaka si Kobe denumită

Hanshin Expressway. Populatia metropolei la recesământul din 1998 a fost de: 2.476.105

locuitori.

Osaka si Kobe formează a doua conurbatie, care cu zona urbană înconjurătoare, numara

circa 11 milioane de locuitori (aproape cît orasul Tokio-capitala tării ).

Nagoya este o metropolă cu o populatie de aproximativ 2,2 milioane de locuitori, situată în

partea centrală a tării, pe coasta sudică a insulei Honshu si fiind inclusă în districtul Aichi, o

conurbatie ce numără peste 5 milioane de locuitori.

Industria manufacturieră include ind. feroasă si siderurgică, ind. chimică si textilă, ind

constructiilor de material rulant si avioane. De-a lungul orasului se află castelul Nagoya

(construit în 1612, distrus de foc în 1945, reconstruit în 1959) si altarele: Atsuta si Ise, două

dintre cele mai vechi si mai faimoase altare Shinto.

Toate facilitătile educationale sunt incluse în universitătile: Nagoya(1939), Meijo(1948),

Nanzan(1949), Nagoya City(1950) si institutul tehnologic din Nagoya(1949).

37

Dezvoltatea orasului a început la începutul secolului al-XVII-lea, când castelul nagoya a

fost construit de generalul si totodată conducătorul de stat japonez Ieyasu, fondatorul

shogunatului Tokugawa. orasul s-a dezvoltat rapid ca centru industrial după 1880 si, în 1907, a

anexat portul din Atsuta din sud. la fel ca multe orase din Japonia, si Nagoya a fost avariată în

cel de-II-lea război mondial, ca pasărea Phoenix, a renăscut din propria cenusă, devenind în

zilele noastre, unul dintre cele mai impunătoare orase ale Japoniei si de ce nu din lumea

modernă. Populatia Nagoyei în 1998 a fost de 2.090.340 locuitori.

Hiroshima este, din punct de vedere al asezării geografice, situat în sud-vestul insulei

Honshu, fiind capitala districtului cu acelasi nume, în centrul golfului Hiroshima. Orasul a fost

fondat în anul 1594, din 6 insule în delta râului Ota si s-a dezvoltat rapid ca un oras-cetate si

centru comercial, si, după 1868, a fost propulsat ca principalul centru militar al tării. In 6 august

1945, în timpul celui de-II-lea război mondial, prima bombă atomică ce urma să fie aruncată

împotriva pozitiilor inamice, a fost lansată înspre oras de fortele armate aeriene americane. în

conformitate cu estimările U.S., 60.000-70.000 de oameni au murit sau au fost declarati dispăruti

ca urmare a bombei atomice si multi altii au devenit, după aceasta, invalizi.

În 1940, populatia orasului era de 343.700 locuitori. bomba a distrus, de asemenea, mai

mult de 10 km2 din oras, distrugând circa 68% din clădirile Hiroshimei, alte 24% au fost

avariate. În fiecare 6 august începând cu 1947, sute de mii de oameni participă la manifestări în

"parcul memorial al păcii", construit exact în locul în care a explodat bomba. În 1949, japonezii

au denumit Hiroshima ca fiind "altarul international al păcii".

După război, orasul a fost construit din temelii si activităti economice au început să se

desfăsoare. Industria constructiilor de masini si industria conservelor sunt cele mai dezvoltate

ramuri industriale ale orasului. Zona, cu toate că este muntoasă, reprezintă o vale fertilă, bogată

si producătoare de grâu. Populatia orasului Hiroshima a fost, în 1998, de: 1.098.614 locuitori.

Kobe este oras si mare port comercial al Japoniei, capitala regiunii Hyogo, în sud-vestul

insulei Honshu, în golful Osaka, lângă orasul Osaka. Începând cu anul 1890, câteva orase

incluzând Hyogo au fost incluse în (absorbite de) Kobe.

Productia agricolă a localitătii include plantatii de orez si alte culturi de grâne, fructe,

vegetale si chiar tei. Constructiile de vapoare si bărci si produsele din cauciuc reprezintă

principalele industrii ale orasului. Chimicale, masini si trenuri, echipament electronic, textile,

zahar rafinat, de asemenea, se produc aici.

În zona muntilor Rokko au fost construite resedintele suburbane si hotelurile Japoneze.

Multe biserici Christian, Shinto si temple si altare budiste, două faimoase statui ale lui Buddha,

38

un interesant muzeu de arte si un muzeu municipal cu o larga colectie ce tratează interferentele

cu cultura vestica se găsesc in Kobe.

Universitatea Kobe (1949) este, de asemenea, localizată aici. Fondată in 1902, facultatea de

comert din Kobe a devenit universitatea de economie (in 1944) si apoi încorporată în alte patru

colegii sub numele pe care îl poartă si acum. Orasul nu a fost important până în 1860, când

Japonia a deschis piata straina. Înainte de aceasta, Hyogo, care acum este parte din Kobe, a fost

mai multe secole cel mai mare port al Japoniei.

Kyoto, oras situat in sudul insulei Honshu, capitala regiunii urbane Kyoto, lângă Osaka,

este faimos pentru mestesugurile cu fire de mătase, bronz, portelan, chimicale, echipament

electronic.de asemenea, orasul include si o firmă de constructii a părtilor componente de avion.

Centru cultural si religios de frunte al Japoniei, orasul contine peste 2.000 temple si altare

vechi, 37 de universităti si colegii si 24 de muzee. Kyoto este cunoscut si pentru splendidele

festivale anuale si pentru superbele grădini. Tot în această zonă se află si castelul Nijo, palatul

imperial Kyoto, morminte foarte vechi, universitatea Kyoto (1897) si numeroase muzee.

Kyoto servea ca o capitată imperială a Japoniei, aproape continuu, între 794-1868, când

sediul administrativ a fost mutat la Tokio. O importată culturală ar fi ruinele din urma

bombardamentelor din cel de-II-lea război mondial. Populatia (1998): 1.389.863 locuitori.

Fukuoka, este capitală a regiunii cu acelasi nume, situată în nord-vestul insulei Kiushu din

golful Hakata. orasul, împărtit de râul Naka, include Fukuoka, pe latura vestică, un oras-cetate al

familiilor de baroni feudali datând din 1601 si Hakata, pe latura estică, un spatiu comercial a

cărei importantă în sec. al-XVII-lea, era poarta Japoneză spre China.

Orasul este cel mai apropiat mare port al Japoniei de continentul Asiatic si este un

important centru manufacturier pentru produse din mătase, păpusi, portelan, electronică, hârtie.

De-a lungul golfului Hakata se află rămăsitele zidului de apărare de 3 metri, construit în

secolul al-XVIII-lea pentru a proteja orasul de invaziile armatelor mongole. tot în oras, ca

obictive turistice pot fi enumerate: Universitatea Kiushu (1911) si Universitatea Fukuoka, datând

din anul 1934. Populatia (1998): 1.260.371 locuitori.

Orasele din arhipelagul japonez au cunoscut o dezvoltare accentuată după cel de-al-II-lea război

mondial, fiind printre cele mai dezvoltate orase din lume din punct de vedere economic.

Castelul Osaka (iniţial 大坂城, actualmente 大阪城 Ōsaka-jō?) este un castel situat în

Japonia, în oraşul Osaka, sectorul Chuo. Numit iniţial Ozakajo, în secolul XVI, în perioada

Azuchi-Momoyama, castelul a jucat un rol important în unificarea politică a Japoniei. Astăzi

39

Castelul Osaka este deschis publicului şi este unul din cele mai cunoscute castele ale Japoniei.

Parcul Castelului Osaka, cu cele 1250 de arbori de prun japonez şi 4500 de arbori de vişin, este

un loc popular de pertecere a festivităţilor de primavară, legate de înflorirea sakurei. Fiecare

toamnă aici se petrece Festivalul Crizantemelor.

Acvariul Kaiyukan din Osaka  este unul din cele mai mari acvariuri din lume. El este

situat in  sectorul Minato (Minato-ku), pe malul golfului Osaka. Tematica acvariului tine de

zonele de activitate vulcanica (asa numitul Cerc de Foc) si zonele cu concentratie si diversitate

biologica sporita (asa numitul Cerc de Viata) ale Oceanului Pacific. Colectia acvariului cuprinde

aproximativ 580 de specii (30 mii de specimene), din care 470 de specii (29 mii de specimene)

sunt pesti si mamifere si 110 specii (1 mie de specimene) sunt plante.

Palatul Imperial din Tokyo

Palatul imperial din Tokio se inalta in mijlocul unei zone verzi, impadurite, cultivate ca

atare, aflata chiar in inima uriasei metropole. A devenit resedinta imparatilor japonezi din 1868,

cand imparatul Meiji (Mutsuhito) si-a reafirmat puterea in Japonia si a mutat curtea imperiala de

la Kyoto la Edo pe care l-a numit ulterior Tokyo. Inainte de respectiva mutare, Castelul Edo era

inaccesibilul sediu al legendarilor soguni Tokugawa, cei mai autoritari stapani feudali, care, timp

de secole, si-au impartit intre ei puterea Japoniei. Palatul in care locuieste in zilele noastre

imparatul Japoniei este o cladire moderna. Un pod impunator de piatra, cunoscut sub numele de

Nijubashi conduce spre intrarea principala al carei acoperis verde, ca al intregii constructii, se

armonizeza perfect cu stralucirea frunzelor tremuratoare ale copacilor din jur. Palatul nu este

foarte inalt, dar se intinde pe o suprafata suficient de mare si este conceput fara emfaza, cu

simplitate, in stil japonez. A fost construit in 1968, inlocuind vechiul palat distrus in timpul

bombardamentelor din Cel de al Doilea Razboi Mondial. In oaza de verdeata imprejmuita de

ziduri se ridica, pe langa cladirile imperiale, o serie de constructii inchinate vechilor sporturi

japoneze cum ar fi tragerea cu arcul, kendo si judo. Cutremurele si conflagratiile nu au putut

distruge traditiile atat de dragi locuitorilor. Dupa fiecare catastrofa reconstruirile au fost mai

reusite iar modelele europene n-au fost evitate, au fost inteligent aplicate, creand nu doar o

resedinta regala cu un farmec unic, ci si o metropola care zi de zi pare sa se intreaca pe ea insasi.

Simbolul religiei nipone, Muntele Fuji, poate fi admirat din trenul care leagă Tokyo de

Osaka (staţia Shin-Fuji este cel mai potrivit loc de urcare), dar la fel de bine poate fi subiectul

unei excursii în sine, care să includă si lacul de la poalele renumitului vulcan stins. Nu în ultimul

40

rând, Hirosima ar trebui să se afle în atenţia oricărui turist, în primul rând pentru muzeul Peace

Memorial, care păstrează vie drama atomică a locuitorilor acestui oras (Atomic Bomb Dome este

singura clădire ce a „supravieţuit“ bombardamentului din ’45).

Tot în perimetrul Hirosimei se află si insula Miyajima, un loc sacru, populat de zei,

considerat pe bună dreptate unul dintre cele mai spectaculoase peisaje din Japonia, poarta Torii

ce se ridică din apă făcând parte din istoria acestui tărâm.

Shinkansen, (în limba japoneză 新幹線 , literal, "Linia noului trunchi"), este un termen

folosit pentru o serie de trenuri de mare viteză japoneze ale diferitelor societăţi JR. De când

Tōkaidō Shinkansen s-a deschis în 1964 cu viteze de 210 km/h, reţeaua (2.459 km) s-a extins

pentru a lega toate oraşele mari de pe insulele Honshū şi Kyūshū la viteze de 300 km/h, într-un

mediu predispus la cutremure şi uragane. Recordul de viteză pentru acest tip de trenuri este de

443 km/h (în 1996).

Shinkansen înseamnă "Linia noului trunchi"" şi deci se referă doar la linie, nu şi la trenuri,

care sunt numite oficial "Super Express" ( 超特急 chō-tokkyū?); totuşi, această diferenţă este

rareori făcută în limbajul curent, chiar în Japonia. Shinkansen funcţionează pe ecartament

normal, iar liniile au lucrări de artă cum ar fi tuneluri şi viaducte.

Yokohama are staţie de shinkansen, anume „Gara Shin-Yokohama”, care este pe linia

Tōkaidō.

Gara Yokohama este şi ea un punct de transport important (a cincea cea mai aglomerată

gară din Japonia), cu cca. 2,05 milioane de pasageri zilnic.[1]

Sistemul de transport cu tramvaie şi trolee a încetat în 1972, anul în care prima linie a

metroului din Yokohama a fost inaugurată. Actualmente (2009), metroul, care este administrat

de către municipiu, are două linii.

41

CAPITOLUL III: TARA FURNIZOARE DE TURISTI

Anul trecut, numărul de turisti la nivel mondial a ajuns la un uimitor 1035000000 sosiri,

potrivit unui sondaj anual dat de către Organizatia Mondială a Turismului a Natiunilor Unite

(UNWTO). În ciuda incertitudinii economice la nivel mondial, mai multi oameni decât oricând

înainte au călătorit în alte tări. Turismul este în mod clar o fortă economică si culturală, care va

continua să crească în fiecare an.

Studiul a constatat că turismul în întreaga lume a crescut cu 4 la suta in 2012 fata de

2011. Europa este în continuare cea mai vizitat zona, cu 535 milioane de vizitatori, dar sosirile

de vizitatori au continuat să crească în fiecare regiune a lumii cu exceptia Orientului Mijlociu.

Turismul în regiunea Asia-Pacific a crescut cu 7 procente. Cel mai bun performer din

regiune a fost Asia de Sud-Est, cu sosiri cu 8,7 la sută începând din 2011. Japonia si-a crescut

veniturile din turism cu 37 la sută în 2012, o crestere mai mare decat a majoritatii tarilor .

Turismul japonez extern, de asemenea, s-a îmbunătătit în 2012. O usoară îmbunătătire în

economia japoneză a contribuit în mod semnificativ la cresterea vizitatorilor japonezi în Asia.

. Turismul nu este o industrie într-o singura directie, beneficiile sunt pentru multe tări în

acelasi timp .

In ceea ce priveşte numărul de turişti japonezi care şi-au petrecut concediul în străinătate, acesta

a crescut între 2003 şi 2006, dar, începând cu 2007, s-a observat o scădere a numărului de

călătorii realizate peste hotare ( conform graficului de mai jos )

42

Evoluţia numărului de turişti japonezi care au călătorit peste hotare în perioada 1975-2008 (la 10.000 de locuitori) Sursa: Japan Tourism Agency, 2009, p. 9

Deci in 2008 16,900,000 japonezi au calatorit in strainatate .

In anul 2011 numarul turistilor japonezi care au calatorit in afara granitelor a fost

de 16,994,164 turisti , circulatia lunara rezultand din tabelul de mai jos :

43

Vize acordate turistilor japonezi pentru vizite in strainatate in anul 2011

Luna 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12

Nr vize 1282348 1391193 1420548 1114906 1152339 1267227 1465379 1786412 1637158 1517525 1497704 1461425

44

Motivatia deplasarilor turistilor japonezi in afara granitelor Japoniei au fost :

Scopul deplasarii

2010

[ % ]

2011

[ % ]

Vacanta 67.1 67.6

Luna de miere 2 2.3

Tranzit 5.9 6.2

Afaceri 14.6 12.2

Training , documentatii

tehnice

1.7 2.4

Conferinte 1.6 1.7

Studii 1.0 1.3

Altele 4.0 4.3

Fara raspuns 2.0 1.9

45

Deastinatiile turistilor japonezi

1.Asia de nord vest 29 %

2. Hawai , Guam si Sapan 18 %

3. .Europa 17 %

4. Asia de sud est 15 %

5. America de nord 6 %

6. Asia de sud , Orientul mijlociu , Africa 6 %

7. America de sud si centrala 5 %

8. Oceania 4 %

Regiunile Japoniei din care provin turistii internationali sunt :

- Aprox 73% provin din insula Honshu, incluzand peste 40% din Tokyo Metropolitan

Area

- 15% din Kansai (Kyoto/Osaka) area

- 12% din Tokai (Nagoya) area

46

CAPITOLUL IV: TARA PRIMITOARE DE TURISTI

Numărul de turişti străini care au vizitat Japonia în perioada 1990-2009

An Număr de turişti Evoluţia faţă de anul precedent (%) 1990 3.235.860 1991 3.532.651 9,2% 1992 3.581.540 1,4% 1993 3.410.447 -4,8% 1994 3.468.055 1,7% 1995 3.345.274 -3,5% 1996 3.837.113 14,7% 1997 4.218.208 9,9% 1998 4.106.057 -2,7% 1999 4.437.863 8,1% 2000 4.757.146 7,2% 2001 4.771.555 0,3% 2002 5.238.963 9,8% 2003 5.211.725 -0,5% 2004 6.137.905 17,8% 2005 6.727.926 9,6% 2006 7.334.077 9,0% 2007 8.346.969 13,8% 2008 8.350.835 0,0% 2009 6.789.936 -18,7%

Sursa: http://www.tourism.jp/english/statistics/outbound.php

Numărul turiştilor străini (milioane) care au vizitat Japonia în perioada 2002-2009

Sursa: http://www.tourism.jp/english/statistics/outbound.php

47

În anul 2002, guvernul japonez a constatat că peste 16 milioane de japonezi călătoresc

anual în străinătate, dar că Japonia este vizitată doar de 5 milioanede turişti străini. În aceste

condiţii, în februarie 2002, cu ocazia Cupei Mondiale de Fotbal desfăşurată în Japonia şi Coreea

de Sud, primul ministru japonez, Junichiro Koizumi,a anunţat că ţara sa are nevoie de o

promovare turistică agresivă şi o revitalizare regională, propunând ca turismul să devină unul

dintre pilonii centrali ai politicilor japoneze (Japan Tourism Agency, Visit Japan Campaign).

La 1 aprilie 2003, prim-ministrul Japoniei a lansat strategia de brand Yōkoso! Japan („Bine aţi

venit în Japonia!”) care avea ca obiectiv principal atragerea a 10 milioane de turişti străini în

Japonia până în anul 2010. Iniţial, logoul campaniei a fost :

Yokoso! Japan,

urmând ca din decembrie 2003 să fie adăugat semnul de pronunţie deasupra primului „o”,

pentru ca acesta să devină

Yōkoso! Japan.

Principalul motiv al adăugării acestei marcaţii a fost ca turiştii să poată pronunţa acest slogan cu aceeaşi graţie precum japonezii.

Turismul este o ramură vitală a economiei si societătii japoneze moderne, dar trebuie mentionat faptul că majoritatea amenajărilor turistice din Japonia îi vizează mai degrabă pe turistii japonezi decât pe cei străini. Exceptii în acest sens sunt eventual Kyoto si Tokio.

Japonezii, având concedii relativ scurte si care se iau de obicei odată cu ceilalsi angajati ai firmei, călătoresc mai ales în trei perioade ale anului: asa-numita „Săptămână de aur” de la sfârsitul lunii aprilie la începutul lunii mai, săptămâna „O-Bon” de la mijlocul lui iulie/august si sfârsitul anului / începutul anului nou.

Călătorii mai lungi de o săptămână sunt rare pentru cei ce lucrează, ele fiind posibile doar pentru studenti, pensionari si casnice.

48

Ca țară de destinație a turismului internațional, în 2008 Japonia a fost pe locul 28 într-un clasament privind cele mai populare destinații turistice din lume

In anul 2012 , 8,367,872 turisti straini au vizitat Japonia , acestia provenid , in general din tarile invecinate Japoniei astfel :

rank TARA Numar persoane procent1  South Korea 2,044,249 24.4%2  Republic of China 1,466,688 17.5%3  China 1,429,855 17.1%4  United States 717,372 8.6%5  Hong Kong 481,704 5.8%6  Thailand 260,859 3.1%7  Australia 206,538 2.5%8  United Kingdom 174,759 2.1%9  Singapore 142,255 1.7%10  Canada 135,481 1.6%

Others 1,308,112 15.6%Total 8,367,872 100%

O caracteristica a turismului japonez o reprezinta contrastul intre baza moderna a

turismului si slaba prezenta a turistilor straini in Japonia. Cei mai multi turisti straini sunt din

Coreea si China , insa si acestia erau putini in comparatie cu marele potential turistic al gazdelor.

Cauzele acestei situatii erau doua. In primul rand distanta relativ mare intre Japonia si tarile

care ar putea furniza clienti, cum sunt S.U.A, Canada sau Europa de Vest. Tarile mai apropiate

sunt sarace, si nu-si pot permite sa incurajeze turismul in Japonia.

In al doilea rand, si ceea ce este mai important, costul mare al vietii in Japonia, care

greveaza asupra buzunarului turistului si-l determina sa prefere alte maleaguri, unde cheltuielile

proprii sunt mai reduse.

Japonezii insa insista. Ei au toate conditiile materiale si organizatorice pentru satisfacerea

celor mai rafinate gusturi, pentru captarea interesului turistilor, pentru satisfacerea tuturor

exigentelor.

Fascinatia marilor orase ale Japoniei, Tokyo, Kyoto si Kobe este un punct forte al

turismului nipon.

49

TOKYO este capitala Japoniei supranumita New York-ul japonez si este unul dintre cele

mai importante orase din Extremul Orient. Are o populatie de peste 12 milioane de locuitori si

este dominat de impresionantii zgarie-nori,. Cea mai inalta cladire care domina orasul este turnul

de televiziune care are peste 300 de metri. Cladirea Dietei din Tokyo da un farmec aparte

arhitecturii orasului – aici a luat nastere Constitutia Japoniei. In mijlocul orasului Tokyo se afla o

adevarata oaza de verdeata : Palatul Imperial cu gradinile sale superbe declarate monumentele

naturii.

KYOTO fosta capitala imperiala a Japoniei a fost proiectata geometric dupa modelul

marilor orase chinezesti. Orasul este impresionant datorita peisajului ireal de care este inconjurat,

este strajuit de munti care toamna, datorita frunzelor rosii de artar par in flacari.

Kyoto este supranumit si capitala linistei si pacii datorita sutelor de temple si a gradinilor

Zen care reprezinta un punct de mare atractie turistica.

Cel mai frumos model al gradinilor Zen se gaseste la templul Ryoanjy. Aici, un strat de

pietricele albesimbolizeaza apa din care se ridica 15 stanci grupate in asa fel incat sa dea un

deosebit echilibru vizual iar spectatorul sa fie cuprins de semntimentul independentei si al

infinitului atat de caracteristic pentru Zen. In filozofia budista numarul 15 inseamna implinire iar

Gradinile Zen au fost proiectate ca o creatie artistica care te imbie la meditatie.

Alan Booth a surprins esenta Orasului Kyoto in cateva cuvinte inspirate : ”Frumusetea

orasului este una eluziva si trebuie cautata cu rabdare si evlavie …ceea ce Kyoto ofera mai bun

este de multe ori mic ca marime, dar atat de delicat incat modernitatea banala care il inconjoara il

scoate in relief si astfel impresioneaza mai mult”.

KOBE – perla Japoniei este cel mai activ port, iar marile si frumoasele bulevarde ale

orasului se intind de la colinele verzi ale masivului Rokko pana la cheiurile insufletite ale

portului. Acest port este o fereastra deschisa culturilor si ideilor lumii, iar in anul 1981 a fost

organizata o expozitie internationala denumita Protopia 81 la care au participat numeroase tari si

un numar record de turisti. Punctul maxim de atractie al expozitiei l-a reprezentat “Port Island-

ul”, o insula artificiala care a luat fiinta in apele golfului si unde s-au expus ultimele mari

realizari in domeniul stiintei si tehnicii.

Cei 80 de milioane metri cubi de pamant si nisip necesari au fost “smulsi” muntelui Rokko

si transportati pana la mare de un covor rulant ce se intindea pe mai multi kilometri.

Un sistem de transport public automatizat leaga insula de centrul orasului. Acest “Port

Liner” poate transporta un numar foarte mare de vizitatori din inima orasului in inima insulei

animate de un “Fashion Town” – un ansamblu de structuri moderne unde activeaza 37 de mari

50

intreprinderi de moda, producatoare de confectii, accesorii si bijuterii din perle, imbracaminte si

incaltaminte sportiva.

Gigantul industriei de perle are un muzeu al Perlelor si o sala unde sunt demonstrate pe loc

Metodele de Cultura ale Perlelor. Perlele au constituit un adevarat pilon al vietii economice in

orasul Kobe.

Perlele naturale devin tot mai rare iar astazi, perlele se obtin prin culturi, Japonia detinand

90% din productia de perle ale omenirii. Mikimoto a fost denumit regele perlelor, iar la moartea

sa, in 1954, lasa mostenire 3500 de ferme de cultura a perlelor pe o suprafata de 100 km patrati

cu 1,5 milioane scoici care produceau annual 10 milioane de perle. Numele sau este foarte

popular in Arhipeleagul nipon.

51

CAPITOLUL V: RELATIILE TURISTICE ALE JAPONIEI CU

ROMANIA

Relatiile dintre Japonia si România au fost inaugurate în 1902, când dl.Makino, Ministrul

extraordinar si plenipotentiar al Japoniei la Viena, a trimis o scrisoare, în care-si exprima dorinta

de a stabili relatii diplomatice cu România, dlui. Ghica, Ministrul extraordinar si plenipotentiar al

României la Viena. În 1921, Ministrul extraordinar si plenipotentiar al României soseste la

Tokyo, iar în 1922, Ministrul extraordinar si plenipotentiar al Japoniei soseste la Bucuresti. Dupa

o întrerupere de mai multi ani, începuta în 1944, relatiile diplomatice dintre cele doua tari au fost

reluate pe 1 septembrie 1959.

Japonia s-a bucurat, în mod traditional, de relatii cordiale cu România în domeniile

dialogurilor politice, economiei, cooperarii economice, culturii, etc.

În domeniul dialogurilor politice, relatiile dintre Japonia si România nu sunt numai,

traditional, unele de prietenie, dar cele doua tari sunt si parteneri importanti, care împartasesc

valorile fundamentale, precum libertatea si democratia, si care coopereaza strâns în problemele

regionale si internationale. Dupa Revolutia din 1989, România a trecut cu succes printr-o

schimbare de regimuri, de la un regim comunist de peste patruzeci de ani, la democratie, si s-a

alaturat NATO si Uniunii Europene, în urma unor reforme însotite de sacrificii. În prezent,

România îsi îmbunatateste statutul international prin sporirea importantei sale geostrategice ca

forta de stabilitate în regiunea Europei de sud-est si la frontierele rasaritene ale NATO si ale

Uniunii Europene, prin contributia sa militara la pacea si stabilitatea unor tari precum Irakul sau

Afghanistanul, si prin asumarea unui rol activ în procesele decizionale din cadrul UE, având a

saptea reprezentare, ca marime, din Uniune. Este deosebit de util ca cele doua tari abordeaza

împreuna nu numai chestinile bilaterale, ci si probleme comune internationale, cum ar fi criza

economica, schimbarile climatice, dezarmarea nucleara si neproliferarea armelor nucleare,

constructia pacii, dezvoltarea si saracia..

. Japonia a salutat integrarea României în Uniunea Europeana, în ianuarie 2007, un succes

ce simbolizeaza încheierea procesului de tranzitie politica din România, precum si cresterea

standardelor economice.

UE, Japonia si Romania au colaborat strans in probleme regionale si globale, ca parteneri

importanti care impartasesc aceleasi valori fundamentale ca: democratie sau drepturile omului.

In anul 2009 s-au implinit 50 de ani de la reluarea relatiilor diplomatice dintre Japonia si

Romania. Pe data de 13 ianuarie 2009, a avut loc un schimb de mesaje de felicitare intre Primul

52

Ministru Taro ASO si Primul Ministru Emil BOC. Cu aceasta ocazie, s-a stabilit de comun acord

ca relatiile bilaterale de prietenie sa se dezvolte pe mai departe.

Relatiile economice intre Japonia si Romania

Relatiile economice romano-japoneze de pana acum, gandind din perspectiva potentialului

latent al fiecarei tari, nu se poate spune ca sunt suficiente nici ca volum comercial, nici ca volum

al investitiilor. Cu toate acestea, in Romania se face remarcata prezenta industriei manufacturiere

japoneze, prin 17 companii (in total 24 de unitati de productie), la care sunt angajati in total

23.000 de romani, inclusiv firme preluate de catre companii japoneze. principalii investitori sunt

in domeniul productiei de componente auto, iar in ultima vreme oamenii de afaceri jaonezi au

inceput sa acorde atentie Romaniei ca piata de desfacere.

Exista Comitetul Bilateral Economic Romano-Japonez, ca reprezentant al mediului de afaceri

din cele doua tari, ai carui membri sunt firme japoneze private, precum E & M, Itochu

Corporation, Calsonic Kansei, Jtekt, Makita, Marubeni Corporation, Mitsui & Co., Mitsubishi

Corporation, Bank of Tokyo-Mitsubishi UFJ, YKK. (aprilie 2008)

Schimburile comerciale intre Japonia si Romania

Exporturi japoneze catre Romania (mii. USD)

Produse2006 Valoare

2007 Valoare

2008 Valoare

      (%)

Mijloace de transport 59,426 102,107 236,846 53.2

        Autoturisme 14,194 59,205 191,382 43.0

       Componente auto 44,570 41,889 43,527 9.8

Echipamente electrice 76,449 79,255 94,568 21.2

       Circuite electrice 49,016 46,891 46,144 10.4

Masini si echipamente 19,658 36,693 58,482 13.1

       Echipamente pentru   prelucrarea metalelor 

3,106 7,420 14,282 3.2

       Pompe si centrifuge 4,578 6,880 5,107 1.1

Produse din anumite materiale 16,449 18,644 26,072 5.9

       Otel 6,089 4,236 7,970 1.8

       Produse metalice 4,755 6,502 7,312 1.6

Produse chimice 5,778 6,627 9,715 2.2

TOTAL 188,153 255,737 445,146 100

53

Importuri din Romania (mii. USD)

Produse2006 Valoare

2007 Valoare

2008 Valoare

      (%)

Imbracaminte si accesorii 54,690    61,767 69,813 32.3

Materii prime 70,175 85,624 60,303 27.9

       Lemn 69,258 83,890 59,700 27.7

Produe chimice 6,600 6,536 14,456 6.7

      Medicamente 2,845 3,911 9,391 4.4

Produse din anumite materiale 9,758 12,958 10,645 4.9

      Produse din lemn altele decat mobila

6,789 9,331 4,553 2.1

Masini si echipamente 6,645 6,785 8,885 4.1

Mijloace de transport 2,629 8,054 8,575 4.0

      Componente auto 2,467 7,910 7,804 3.6

Mobila 4,181 6,040 7,692 3.6

Genti 2,070 5,380 5,553 2.6

TOTAL 183,658 223,123 215,817 100

Potrivit datelor INS, România a fost vizitată în anul 2008 de 13.000 de japonezi, în 2009 de

aproximativ 10.000, în 2010 de 12.000, iar în 2011 de 13.500.