imixul de cultura

cultura pentru toate simţurile

Serghei ProkofievPetrică şi Lupul

Aceasta este povestea lui

Petrică şi lupul. Fiecare

personaj din poveste va fi

înfăţişat de un instrument din orchestră.

De exemplu, păsărica va fi interpretată de

flaut. Cam aşa. Iată şi răţuşca, interpretată

de oboi. Pisica - de clarinet. Fagotul îi va

ţine locul bunicului. Lupul va fi interpretat

de cornul francez. Iar Petrică de coarde.

Împuşcăturile vînătorilor vor fi redate de

timpane. V-aţi aşezat confortabil? Atunci

voi începe.

Într-o dimineaţă devreme, Petrică

deschise portiţa şi ieşi în lunca cea verde.

Pe creanga unui copac şedea o păsărică,

prietena lui Petrică.

- E atîta linişte! E atîta linişte! ciripi

Pur şi simplu o voi înhăţa». Cu atenţie, se

apropie pe furiş cu lăbuţele-i catifelate.

- Ai grijă! strigă Petrică, iar păsărica

zbură imediat în copac. Între timp răţuşca

măcăia supărată din mijlocul iazului înspre

pisică.

Pisica se învîrti în jurul copacului şi

se gîndi: «Oare merită să mă urc pînă sus?

Pînă voi ajunge acolo păsărica va fi zburat

deja»

Chiar atunci bunicul ieşi afară. Era

supărat căci Petrică plecase în luncă. «E

un loc periculos! Dacă apare un lup din

pădure, atunci ce vei face?» Dar lui Petrică

puţin îi păsă de vorbele bunicului. Băieţii

ca Petrică nu se tem de lupi. Însă bunicul

îl luă de mînă pe Petrică, încuie portiţa şi

veselă păsărica. Da. E atîta linişte Chiar

atunci apăru o răţuşcă, mergînd legănat.

Era bucuroasă că Petrică nu a închis

poarta, astfel, incit se gîndi să înoate în

iazul cel adînc din luncă. Văzînd-o pe

răţuşcă, păsărica zbură pînă jos, pe iarbă,

se aşeză lîngă aceasta şi o întrebă:

- Ce fel de pasăre eşti tu, dacă nu poţi

să zbori?

Atunci răţuşca îi răspunse:

- Ce fel de pasăre eşti tu, dacă nu

poţi să înoţi? Şi se scufundă în iaz. Se tot

certară, raţa înotînd în iaz, pasărea ţopăind

pe marginea sa.

Deodată ceva îi atrase atenţia lui

Petrică. Era o pisică ce se furişa prin iarbă.

Ea se gîndi «Păsărica e ocupată cu certatul.

luă o funie straşnică şi se urcă pe înaltul

zid de piatră. Una din crengile copacului

în jurul căruia se plimba lupul ieşea în

afara zidului. Prinzîndu-se de creangă,

Petrică urcă astfel cu grijă în copac. El îi

spuse păsăricii: «Coboară la lup şi zboară

în jurul capului său, numai să ai grijă să nu

te prindă!»

Păsărica aproape că atinse capul

lupului cu aripioarele sale, în timp ce lupul

se repezea să o înhaţe. Cu cît îl sîcîia mai

mult păsărica pe lup, cu atît mai mult era

el dornic să o prindă. Dar păsărica era

isteaţă, lupul nu avea ce face.

Între timp, Petrică făcuse un arcan,

lăsîndu-l jos... mai jos... şi mai jos...

prinzînd astfel lupul de coadă şi trăgîndu-

îl duse în casă.

Nici nu plecase bine Petrică al nostru,

că un lup mare şi cenuşiu apăru din pădure.

Într-o clipită pisica se urcă în copac.

Răţuşca măcăia îngrijorată şi ieşi afară din

iaz. Dar oricît de mult ar fi încercat să fugă,

nu putea să-i scape lupului. El se apropie

de ea din ce în ce mai mult, ajungînd-

o din urmă... iar atunci o înfulecă dintr-o

înghiţitură .

Aşadar, astfel stăteau lucrurile: pisica

stătea pe o creangă, păsărica pe cealaltă nu

prea aproape de pisică. Iar lupul se plimba

în jurul copacului, privindu-le cu lăcomie.

Între timp Petrică, fără nici o frică,

stătea în spatele portiţei încuiate, uitîndu-

se la ceea ce se întîmpla. Fugi pînă acasă,

Petrică nu ar fi prins lupul, cum ar fi fost?».

Deasupra lor zbura vesela păsărică: «Vezi,

ce grozavi suntem eu şi cu Petrică? Uite ce

am prins!»

Iar dacă am asculta cu atenţie, am

putea chiar auzi răţuşca măcăind în burta

lupului, căci lupul, în graba sa, o înghiţise

de vie!

l cu putere.

Simţindu-se prins, lupul începu să sară

înnebunit încercînd să scape. Dar Petrică

legă celălalt capăt al funiei de copac. Cu

cît sărea lupul mai tare, cu atît funia se

strîngea mai tare în jurul cozii sale.

Chiar atunci vînătorii ieşeau din

pădure, luînd urma lupului, trăgînd cu

puşca din mers. Dar Petrică, stînd în copac,

spuse: «Nu trageţi! Păsărica şi cu mine am

prins lupul! Ajutaţi-ne acum să-l ducem

la grădina zoologică.»

Doar imaginaţi-vă... Imaginaţi-

vă procesiunea triumfantă. Petrică în

capul ei. După el, vînătorii ducînd lupul.

Bunicul şi pisica încheiau procesiunea.

Bunicul clătină mîhnit din cap: «Şi dacă

imixul de cultura

cultura pentru toate simţurile