pepinierĂ rusu andreea iuliana

49
UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ „ION IONESCU DE LA BRAD DIN IAŞI” FACULTATEA DE HORTICULTRĂ SPECIALIZAREA PEISAGISTICĂ PROIECT ARBORICULTURĂ ÎNFIINŢAREA UNEI PEPINIERE DENDROLOGICE În judeţul Bacău, Com.Stănieşti pe o suprafaţă totală de 2 ha Coordonator ştiinţific, Şef. Lucr. Dr. Sandu Tatiana Student, Rusu Andreea – Iuliana Grupa 483 - Anul II 1

Upload: iulia-andreea

Post on 29-Jan-2016

278 views

Category:

Documents


0 download

DESCRIPTION

Infiintarea unei pepiniere, pas cu pas

TRANSCRIPT

Page 1: PEPINIERĂ Rusu Andreea Iuliana

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ „ION IONESCU DE LA BRAD DIN IAŞI”

FACULTATEA DE HORTICULTRĂ

SPECIALIZAREA PEISAGISTICĂ

PROIECT ARBORICULTURĂ

ÎNFIINŢAREA UNEI PEPINIERE DENDROLOGICE

În judeţul Bacău, Com.Stănieşti

pe o suprafaţă totală de 2 ha

Coordonator ştiinţific,

Şef. Lucr. Dr. Sandu Tatiana

Student,

Rusu Andreea – Iuliana

Grupa 483 - Anul II

IAŞI

2015

1

Page 2: PEPINIERĂ Rusu Andreea Iuliana

PIESE SCRISE

CAP. I. Condiţiile naturale.

1.1. Condiţiile climatice. 1.2. Condiţiile topografice. 1.3. Condiţiile pedologice. 1.4. Studiul biologic. 1.5. Condiţiile hidrologice şi geotehnice.

CAP. II. Descrierea amplasamentului.

2.1. Condiţiile administrative.

2.2. Condiţiile economice.

CAP. III. Bazele de proiectare ale pepinierei.

3.1. Obiectivele pepinierei.3.2. Profilul şi capacitatea de producţie.3.3. Etapele de punere în funcţiune.

CAP. IV. Organizarea producţiei.

4.1. Calculul suprafeţelor.4.2. Organizarea teritoriului.4.3. Construcţiile.4.4. Instalaţia de udare.4.5. Planul general de producţie.

CAP. V. Eficienţa tehnico-economică a pepinierei

PIESE DESENATE

Planul general al pepinierei dendrologice

2

Page 3: PEPINIERĂ Rusu Andreea Iuliana

CAPITOLUL 1. CONDITII NATURALE

1.1. Aşezarea geografică

Situat în partea de est a ţării (în centrul Moldovei), judeţul Bacău ocupă o suprafaţă de 6 603 kmp şi

este cuprins între 45°55' - 46°40' latitudine nordică şi între 26°00' şi 27°30' longitudine estică. Se întinde de pe

culmile Carpaţilor Orientali şi pînă în Colinele Tutovei.

Ca teritoriu, are o mărime mijlocie (2,8% din suprafaţa ţării) şi se învecinează cu judeţele: Neamţ - în

nord; Vaslui - în est; Vrancea - în sud; Covasna şi Harghita - în vest.

De la nord la sud, judeţul Bacău este străbătut de culoarul larg al văii Siretului, mărginit de partea

centrală vestică a Podişului Moldovenesc în est şi de o suită de trepte de relief tot mai înalte spre vest. Unităţile

naturale, aproape egale ca întindere, conferă judeţului un peisaj armonios. Altitudinile reliefului variază de la 1

664 m în vîrful Grinduş din munţii Tarcăului (Carpaţii Orientali) pînă la 100 m în valea Siretului.

Fig.1. Aşezare geografică

3

Page 4: PEPINIERĂ Rusu Andreea Iuliana

1.2. Condiţii geologice

Faptul că judeţul Bacău se situează la periferia arcului carpatic, cu o structură geologică complexă,

determină existenţa unor importante bogăţii naturale. Astfel, se exploatează petrol pe valea Tazlăului Sărat între

Moineşti şi Zemeş, în depresiunea Dărmăneşti, pe valea Slănicului şi cea a Oituzului (Hîrja, Poiana Sărată), iar

în Depresiunea Dărmăneşti-Comăneşti se găsesc rezerve importante de cărbune brun şi lignit, exploatate pentru

industria judeţului şi a ţării.

Importantă materie primă pentru industria chimică - sarea - s-a format la contactul dintre fliş şi unitatea

neogenă sub forma unor masive de mărimi diferite; cel mai important pentru exploatare se află la Tîrgu Ocna.

De interes local sînt materialele de construcţie de o mare diversitate : gresii (Sălătruc, Goioasa, Slănic-

Moldova), calcar (Solonţ), caolin (Măgura), argile, marne şi gresii calcaroase oolitice. De asemenea, din albiile

rîurilor se extrag cantităţi mari de balast şi nisip (Urecheşti, Orbeni, Joseni).

1.3. Condiţii pedologice

Datorită diversităţii mări a reliefului, a substratului geologic şi climei, solurile de pe teritoriul judeţului

Bacău sunt foarte variate, cuprinzând circa 60 de tipuri şi subtipuri. Cele mai extinse ca areal sunt menţionate

în continuare.

Solurile montane podzolice şi brune acide de pădure sunt răspândite în treimea vestică a teritoriului pe

formele cele mai înalte de relief, acoperite în general cu păduri. Acestea au o reacţie puternic acidă, un slab

conţinut în humus şi o saturaţie în baze sub 50%. Sunt formate mai ales pe gresii şi luturi, prezintă frecvent

procese de pseudogleizare şi un drenaj insuficient. Pe aceste soluri se dezvoltă în general pădurile de conifere şi

amestecate.

Solurile brune podzolice de pădure acoperă mai ales relieful subcarpatic, dezvoltându-se în zona

pădurilor de fag şi în general în foioase în amestec. Se mai întâlnesc şi pe porţiunile cele mai înalte din Colinele

Tutovei. Aceste soluri s-au format pe gresii şi nisipuri, în care orizontul freatic se află la o adâncime mai mare.

De asemenea, s-au mai format pe marne, argile şi luturi, acolo unde acestea au fost mai răspândite. Şi aceste

soluri prezintă un drenaj insuficient, o reacţie moderat-slab acidă, un conţinut mediu de humus şi o saturaţie în

baze de 65-88%. Pe aceste locuri cresc păduri de foioase, dar se pot practica şi culturi de cartof.

Solurile de pădure brun-cenuşii şi cenuşii podzolice se întâlnesc mai ales în Colinele Tutovei, unde

clima este mai uscată, vegetaţia este alcătuită din păşuni şi gorunete. Sunt formate pe luturi, argile şi roci

loessoide. Au o reacţie slab acidă, un conţinut mediu de humus şi un grad ridicat de saturaţie în baze (peste

4

Page 5: PEPINIERĂ Rusu Andreea Iuliana

75%). Aceste soluri se pretează cel mai bine pentru culturi agricole. În jurul localităţilor Oneşti, Târgu Ocna şi

Moineşti, pe marne şi argile calcaroase se dezvoltă rendzine şi pseudorendzine (sub pădure), precum şi soluri

de fîneaţă umedă (sub pajişti). Pe interfluviile largi şi pe terase o mare extindere o au cernoziomurile levigate,

care sunt utilizate aproape exclusiv pentru agricultură.

Dintre solurile cu areale mai mici de răspândire, dar care totuşi prezintă importanţă, mai menţionăm

regosolurile şi solurile erodate întâlnite pe versanţii mai abrupţi din Colinele Tutovei şi Subcarpaţi, solurile

cernoziomice de pe unele terase mijlocii şi solurile aluviale din luncile râurilor. Dacă regosolurile şi solurile

erodate necesită lucrări importante de îmbunătăţire a fertilităţii (aceste lucrări se impun a se efectua pe circa

100 000 ha), cernoziomurile şi solurile aluviale sunt fertile şi pe acestea se cultivă diverse plante. În lunci, o

mare dezvoltare o poate lua legumicultura.

1.4. Condiţii hidrologice

Resursele hidrografice ale judeţului Bacău sunt bogate şi sunt reprezentate prin râuri, lacuri şi ape

subterane.

Fig.2. Hartă hidrologică

5

Page 6: PEPINIERĂ Rusu Andreea Iuliana

1.4.1 Apele de suprafaţă

Reţeaua hidrografică este tributară în totalitate râului Siret, care străbate teritoriul judeţului de la nord

spre sud pe o lungime de cca 80 km.

Ca efect al condiţiilor climatice şi în special al precipitaţiilor, precum şi al altitudinii reliefului,

dezvoltarea reţelei hidrografice prezintă diferenţieri de la vest spre est. În zona înaltă din vest, bogăţia

precipitaţiilor căzute sub formă de ploaie sau zăpadă a permis formarea unei reţele hidrografice bogate şi dense.

De asemenea, se produce şi o alimentare substanţială a pânzelor de apă subterane. Întreaga zonă este drenată de

cursul inferior al Bistriţei (în NV), precum şi de bazinul hidrografic al Trotuşului, care ocupă peste 65% din

suprafaţa judeţului.

Alimentarea reţelei hidrografice se face în principal din ploi şi din topirea zăpezilor (70% din total).

Alimentarea din subteran deţine o proporţie de 30% în zona înaltă şi 10—15% în coline, unde râurile mai mici

seacă în perioadele secetoase.

1.4.2. Apele subterane

Au o importanţă deosebită, deoarece prin calităţile lor fizico-chimice şi organoleptice sunt din ce în ce

mai solicitate pentru alimentarea cu apă a centrelor urbane şi a marilor consumatori - unităţile industriale.

Rezervele de apă subterană sunt cantonate atât în depozite de suprafaţă (1,0-25,0 m adâncime) şi au un

caracter freatic, cât şi în orizonturi purtătoare aflate la adâncimi mari (150-300 m). Se întâlneşte şi o a treia

categorie de ape subterane: acelea care umplu fisurile şi golurile rocilor dure şi impermeabile din zona

montană.

Pânzele de apă freatică au o mare dezvoltare în albiile majore şi terasele râurilor şi apar adesea la

suprafaţă sub formă de izvoare. Alimentarea lor se face fie prin infiltraţia directă a apelor meteorice, fie prin

schimb reciproc cu râurile. Ele prezintă mare importanţă pentru menţinerea debitelor râurilor în perioadele

secetoase şi mai ales pentru alimentări cu apă, datorită calităţilor acestora şi a condiţiilor economicoase de

exploatare.

Preponderenţa rocilor dure şi impermeabile face că în zona muntoasă şi uneori în Subcarpaţi apele

subterane să fie cantonate în fisurile şi golurile dintre roci. în anumite condiţii, apele din fisuri pot avea grade

diferite de mineralizare, fiind cunoscute ca atare (Slănic-Moldova, Sărata). Ele prezintă calităţi terapeutice şi

sunt folosite pentru tratarea diferitelor afecţiuni.

6

Page 7: PEPINIERĂ Rusu Andreea Iuliana

1.5. Condiţii climatice

Judeţul Bacău se încadrează într-o unitate climatică de nuanţă continentală, cu ierni reci şi veri

călduroase şi cu o predominare a circulaţiei atmosferice dinspre nord şi nord-vest. Relieful, prin înălţime,

fragmentare şi expunere introduce însă numeroase nuanţe locale.

1.5.1. Regimul termic

Temperatura medie anuală a aerului variază între 4°-6° în zona muntoasă din vest şi 8°-9° în est. Luna

cea mai călduroasă este iulie, cu o temperatură medie de 16°C. Maxima absolută a fost de 40,8°C (Târgu Ocna,

10 iulie 1955). Iernile sunt geroase, temperatura medie a lunii ianuarie fiind de -5°. Cea mai coborâtă

temperatură măsurată până în prezent a fost de -32,5°C la Bacău, la 20 februarie 1954.

Tabelul 1: Temperatura medie a aerului (0C)

Staţia Bacău, interval 1999 - 2008

LUNILE

Anul

I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Media

1999

0,3 4,1 8,7 10,1 14,1 20,1 11,3 13,1 11,3 8,1 0,6 7,1 9,1

2000

-0,4 3,0 3,4 8,3 12,4 19,4 17,1 14,9 11,9 6,1 1,7 6,9 8,7

2001

-2,1 -0,7 5,1 9,1 11,3 17,3 20,1 17,1 13,4 4,2 -1,3 7,8 8,4

2002

-0,7 -2,1 1,1 7,4 16,4 19,1 17,4 13,7 9,1 -1,4 1,9 6,7 7,7

2003

0,1 0,4 5,7 10,1 16,3 18,1 18,3 18,7 7,4 3,9 -1,0 7,1 8,8

2004

-3,1 2,4 4,8 8,9 14,1 17,4 20,9 19,2 11,3 7,8 -0,7 -3,1 8,3

2005

-6,7 -4,1 -1,7 9,1 15,9 19,3 18,9 18,1 9,7 7,4 4,9 -3,2 7,3

2006

-4,7 0,7 -4,2 7,1 16,3 18,1 17,4 17,4 11,1 6,1 3,8 1,0 7,5

2007

-0,9 2,1 3,1 11,2 14,4 18,9 20,1 20,3 10,4 8,4 0,8 -4,9 8,6

7

Page 8: PEPINIERĂ Rusu Andreea Iuliana

2008

-1,3 0,3 5,1 10,7 13,2 19,5 19,3 18,9 14,9 7,9 1,7 0,9 9,2

Tabelul 2:

Durata medie de strălucire a soarelui (ore)

Staţia Bacău, interval 1999 - 2008

8

LUNILE

Anul I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Media

199972,1 130,4 203,7 169,4 299,9 271,3 212,4 217,4 201,8 190,3 87,8 43,2 175,0

200093,2 57,9 144,2 133,2 144,7 216,2 250,3 230,4 220,1 179,3 68,3 40,5 148,2

200190,8 101,7 130,2 157,4 254,3 213,2 312,7 294,3 214,3 127,1 74,3 94,7 172,1

2002124,4 124,3 118,1 160,4 253,1 264,0 313,1 276,1 215,4 113,1 101,3 94,0 179,7

200364,2 37,8 143,9 206,8 279,4 273,1 257,4 274,3 263,2 140,7 117,2 60,3 176,5

200467,9 120,8 172,3 187,8 237,9 239,2 372,1 274,0 197,1 159,1 75,4 38,9 178,5

200546,8 73,4 94,1 180,2 305,2 337,8 316,0 216,9 194,3 128,4 90,2 38,2 168,4

200667,9 64,2 88,1 218,4 333,4 245,2 264,2 323,4 248,3 123,4 72,1 88,6 178,1

200773,5 117,9 113,9 206,4 201,8 257,3 287,1 303,2 201,9 133,4 50,1 75,4 168,5

200846,2 98,1 141,2 174,3 239,1 310,9 321,4 273,9 210,4 131,8 103,2 76,1 177,2

Page 9: PEPINIERĂ Rusu Andreea Iuliana

Tabelul 3: Staţia Bacău, interval 1999 - 2008

LUNILE

Anul I II III IV V VI VII VIII IX X XI XIIMedia

lunară

19996,7 5,3 5,1 7,0 5,9 5,5 4,2 4,1 5,9 5,1 7,3 7,7 5,8

20007,2 8,3 8,1 8,1 7,3 6,2 6,0 5,3 5,2 6,2 7,6 5,1 6,7

20017,1 7,2 7,2 7,8 5,2 7,1 4,9 3,4 4,7 7,0 7,7 7,1 6,3

20025,8 6,2 7,3 7,0 6,1 6,2 5,1 5,0 5,1 7,2 5,7 6,2 6,1

20037,3 7,0 6,1 6,9 6,3 5,1 5,3 4,7 3,9 6,3 5,4 7,3 6,6

20047,1 6,8 7,2 7,2 6,0 6,3 4,4 5,4 5,8 5,4 6,9 8,1 6,4

20058,3 7,5 7,4 6,3 5,8 4,1 4,7 6,1 7,4 6,2 6,4 7,8 6,5

20067,2 7,2 7,0 7,1 6,1 6,0 4,9 5,2 5,7 6,1 6,5 7,4 6,4

20076,7 6,3 7,5 7,2 7,1 6,2 5,1 4,2 6,0 7,2 8,2 5,9 6,5

20087,4 7,1 7,2 5,4 5,3 5,1 5,0 5,3 6,4 6,1 7,1 6,4 6,2

Oscilaţiile climatice au o amploare mare atât ca efect al circulaţiei generale a atmosferei, cât şi al

influenţelor introduse de relief (inversiunile termice). Schimbările rapide de fronturi atmosferice în

perioadele de tranziţie - primăvara şi toamna - favorizează producerea brumelor târzii

şi respectiv timpurii. Acestea provoacă uneori pagube însemnate.

1.5.2. Precipitaţiile

9

Page 10: PEPINIERĂ Rusu Andreea Iuliana

Regimul precipitaţiilor prezintă cantităţi mici iarna şi mari vara. În ansamblu, lunile extreme din

acest punct de vedere sunt februarie (pentru cantităţi minime) şi iulie (pentru cantităţi maxime). Cantităţile

anuale de precipitaţii sunt cuprinse între 800-1000 mm în zona înaltă din vest şi 500-600 mm în est.

Tabelul 4:

Precipitaţiile medii lunare (mm)

Staţia Bacău, interval 1990 – 1999

LUNILE

AnulPrecipit.

anualeI II III IV V VI VII VIII IX X XI XII

1999425,5 14,3 20,9 3,9 70,1 39,8 59,9 68,8 12,9 18,1 24,1 18,3 69,4

2000669,5 18,4 30,1 7,1 30,2 180,3 70,8 111,9 89,3 40,3 60,8 13,2 17,1

2001472,0 13,1 40,3 60,1 30,2 58,3 121,8 30,7 9,1 50,3 20,7 17,1 20,3

2002573,6 10,1 30,3 89,3 78,7 50,3 90,8 60,3 19,3 70,8 7,3 42,3 30,1

2003440,8 16,1 10,3 15,1 17,3 60,1 39,8 30,3 70,1 60,3 60,9 17,3 49,2

2004568,5 9,4 10,3 40, 29,3 70,1 114,3 40,3 61,4 120,3 17,1 30,4 25,3

2005504,5 30,1 40,3 29,1 21,3 38,1 40,3 70,2 101,4 20,1 31,1 50,2 41,3

2006520,6 8,3 10,1 7,1 60,3 14,3 70,1 120,3 70,4 30,1 43,2 18,1 68,3

2007513,4 30,1 10,1 60,1 22,3 40,3 19,9 110,3 28,1 30,3 70,9 60,5 30,5

2008553,4 42,3 60,1 20,9 70,1 23,1 79,8 89,1 30,5 39,9 49,1 20,3 28,2

1.5.3. Vânturile

10

Page 11: PEPINIERĂ Rusu Andreea Iuliana

Vânturile predominante sunt cele dinspre nord-vest şi nord, dar nu lipsesc nici cele dinspre est şi

sud-est. Vânturile dinspre est sunt uscate şi calde vara şi foarte reci iarna (crivăţul).

Tabelul 5:

Frecvenţa şi viteza medie a vântului

Direcţia N NE E SE S SV V NV

Frecvenţa

medie2,8 1,0 3,5 8,4 0,8 3,1 12,0 15,9

Viteza

medie1,8 2,2 2,0 2,0 0,8 2,2 4,0 2,6

Pe cuprinsul judeţului Bacău putem distinge subunităţi deosebite din punctul de vedere al

aspectelor climatice. În zona montană

din vest temperaturile sunt mai

coborâte, cantităţile de precipitaţii

mai mari şi se produc frecvente

inversiuni termice. O tendinţă de

îndulcire o prezintă climatul din zona

subcarpatică, pentru ca apoi să treacă

spre nuanţe excesiv continentale în

Colinele Tutovei. Forma de culoar

larg a văii Siretului impune o dirijare

nord-sud a circulaţiei atmosferice,

aducând dinspre nord masele de aer

mai reci. Şi aici sunt frecvente

inversiunile termice.

1.6. Vegetaţia

Din totalul suprafeţei judeţului, circa 40% este acoperită cu păduri şi zăvoaie, iar 52% o reprezintă

terenuri cu destinaţie agricolă.

Fig.3. Direcţia vânturilor

11

Page 12: PEPINIERĂ Rusu Andreea Iuliana

Flora de plante superioare a judeţului Bacău cuprinde circa 1 600 specii (44% din flora ţării), iar

vegetaţia este alcătuită din aproximativ 200 asociaţii vegetale (80% din cele existente în Moldova). În afară

de plantele din flora spontană, au mai fost inventariate în parcurile şi localităţile judeţului peste 150 specii

de plante lemnoase exotice, decorative. Dintre plantele mai rare sunt citate Sedum cepaea, Carduus kerneri,

Taraxacum hoppeanum, Achillea lingidata, Trifolium lupinaster, Chimaphila umbellata, Astragalus

pseudopurpureus. În turbăriile de la Pârâul Roşu cresc Betula pubescens, Trientalis europaea, Ligularia

sibirica şi Drosera rotundifolia. În zona colinară şi de silvostepă se întâlnesc Alyssum linifolium,

Hyacinthella leucophaea, Galanthus graecus, Caragana frutex şi Quercus frainetto.

Caracteristice numai pentru judeţul Bacău sunt speciile endemice de mur (Rubus ocnensis şi Rubus

magurensis). Se mai întâlnesc şi specii adventive rare: Irapatiens roylei, Cymbalaria muralis şi Virga

strigosa. Vegetaţia este grupată pe mai multe zone, în funcţie de complexul condiţiilor fizieo-geografice.

Zona pădurilor acoperă suprafeţele cu altitudine mai mare şi care se subdivide în mai multe etaje:

- Etajul molidului, situat în zona montană mai înaltă din vest şi uneori chiar în Subcarpaţi, la

altitudini de peste 750 m. Este constituit din păduri de molid, brad şi în locurile mai adăpostite, de fag.

- Etajul fagului, care ocupă mai mult de 2/3 din suprafaţa împădurită a judeţului, se întinde de la

limita inferioară a molidişurilor şi până la altitudini de 300 m. Apare şi în nordul Colinelor Tutovei.

Pădurile sunt fie făgete pure (Fagetum carpaticum), fie în amestec cu carpen (Carpino-Fagetum). La

altitudini corespunzătoare acestui etaj, pe unii versanţi din bazinul Tăzlaielor, apar şi pinete cu afin

(Myrtillo-Pinetum).

În zona pădurilor, sub arborii propriu-zişi, se dezvoltă o vegetaţie de arbuşti şi plante ierboase, cum

ar fi cătina argintie (Hippophaetum rhamnoides), salcia căprească (Salix capraea), socul de munte

(Sambucus racemosa), zmeurul (Rubus idaeus) - pentru zona montană, porumbarul (Prunus spinosa) şi

păducelul (Crataegus monogyna) pentru zona de silvostepă. Pe culmile cele mai înalte ale munţilor se

dezvoltă păşuni subalpine cuprinzând păiuş (Festuca supina), ţepoşică (Nardus stricta), uneori afin şi

jnepeniş.

Vegetaţia din pajişti cuprinde specii de festucă roşie (Festucetum rubrae montanum), iarba vântului

(Agrostetum tenuis) - pentru zona muntoasă, ovăscior (Arrhenatheretum elatioris), păiuş, pieptănariţă

(Cynosuretum) - în zonele de dealuri şi podişuri mai înalte şi iarbă bărboasă (Andropogonetum ischaemi),

păiuş de stepă (Festucetum valesiacae), fâniţă (Poetum bulbosae) în colinele joase ale Tutovei.

Pe luncile râurilor cresc sălcii (Salix), răchiţi, răchiţică, stuf, pipirig, papură şi rogoz. Dintre

plantele submerse amintim peniţa (Myriophyllum) şi broscăriţa (Potametum). În turbăriile de pe valea

pârâului Roşu se dezvoltă rogozuri acidofile şi muşchi de turbă (Sphagnum), iar local, pe sărături, bălănică

(Puccinellia) şi iarba sărată (Salicornia europaea).

12

Page 13: PEPINIERĂ Rusu Andreea Iuliana

CAP. II. DESCRIEREA AMPLASAMENTULUI

2.1. CONDIŢII ADMINISTRATIVE

Comuna Stănișești, Bacău

Stănișești este o comună în județul Bacău, Moldova, România, formată din satele Balotești, Belciuneasa, Benești, Crăiești,Gorghești, Slobozia, Slobozia Nouă, Stănișești (reședința) și Văleni.

Comuna se află în estul județului, în valea râului Dobrotfor. Este traversată de șoseaua județeană DJ243B, care o leagă spre vest de Vultureni și Parincea și spre sud-est de Motoșeni și mai departe în județul Vaslui de Coroiești, Ciocani și Bârlad.

Comuna Stănişeşti împreună cu satele sale ocupă o suprafaţa administrativă de 4690 ha, dintre care 374 ha intravilan şi 4316 ha extravilan.

Amplasamentul terenului prezintă posibilitatea de construcţie a unei fântâni, pentru a se asigura necesarul de apă al plantelor. Situată la 12 m adâncime, apa subterană nu prezintă agresivitate sulfatică. Instalaţiile de udare pot fi montate direct la hidrofor sau se poate construi un rezervor de apă. Accesul la pepinieră se poate face pe drumul DJ 208 G şi apoi pe drumurile de exploatare din zonă.

2.2 CONDIŢIILE ECONOMICE

Condiţiile economice se analizează odată cu cercetarile de teren. Se urmăreşte stabilirea

numarului de mncitori disponibili, permanenţi şi neparmanenţi. Luând în considerare fatul că

dimensiunile pepinierei sunt mici, nu se vor efectua lucrările total mecanizat, ci se vor folosi

utilaje şi masini numai pentru lucrările solului şi a administrării îngrăşămintelor. Lucrările de

repicaje, întreţinere şi eventual tăiere a plantelor se vor efectua manual.

13

Page 14: PEPINIERĂ Rusu Andreea Iuliana

CAP. III. BAZELE DE PROIECTARE ALE PEPINIEREI.

3.4. Obiectivele pepinierei3.5. Profilul şi capacitatea de producţie3.6. Etapele de punere în funcţiune

3.1. OBIECTIVELE PEPINIEREI

Întreaga activitate dintr-o pepinieră este subordonată obiectivelor ei principale, care sunt grupat astfel:

OBIECTIVELE PROIECTULUICrearea pepinierei de producere a materialului săditor decorativ pe o suprafață de 2 ha;

Întroducerea în cultură a noi cultivaruri de arbori și arbuști decorativi; Irigarea dirijată a pepinierei noi inființate;

Implementarea tehnologiilor moderne de creştere a materialului săditor decorativ, ceea ce include implementarea substraturilor de cultură, a tipurilor de fertilizanţi si a normelor de aplicare a acestora, recomandarea substraturilor de rizogeneză pentru multiplicarea materialului săditor decorativ pe cale generativă şi vegetativă, fortificarea butaşilor înrădăcinaţi, metodele de protejare a materialului săditor de excesele climaterice;

Cultivarea de noi varietăți cu o importanță sporită pentru economia țarii în ansamblu;Evidențierea importanței arboriculturii ornamentale; Dezvoltarea suprafețelor de pepinieră;Sporirea valorii producției de plante decorative lemnoase la nivel național; Crearea competitivității pepinierelor;Promovarea cercetărilor științifice;Aplicarea tehnologiilor de cultură și a materiilor prime moderne pentru reducerea costurilor

de producție;Prin avantajul unui climat favorabil, forță de muncă, dezvoltarea infrastructurii se va

promova posibilitatea obținerii unor costuri reduse și a unei game largi de plante decorative lemnoase;

Studierea particularităţilor ecologo-biologice a unui şir de specii şi cultivaruri de plante lemnoase ornamentale; evidenţierea celor preţioase şi de perspectivă pentru crearea spaţiilor verzi;

Îmbogăţirea genofondului de plante lemnoase, îndeosebi cu cultivaruri noi înalt decorative

a. Obiective de producţie;b. Obiective tehnice;c. Obiective educative şi de calificare.

a) Obiective de producţie se referă la:- îmbogăţirea calităţilor biologice a materialului săditor prin folosirea de soiuri libere de boli

virotice, cu un randament bun de înmulţire;- determinarea compatibilităţii altoi-portaltoi pentru a realiza o creştere accelerată;

14

Page 15: PEPINIERĂ Rusu Andreea Iuliana

- ameliorarea unor tipuri de portaltoi cu adaptabilitate ridicată la condiţiile pedoclimatice zonale, pentru îmbogăţirea calităţii materialului săditor şi mărirea productivităţii;

- producerea de alte culturi-mamă necesare pentru înmulţiri vegetative (butaşi, marcote, tufe).b) Obiectivele tehnice fac referire la:

- aplicarea unei agrotehnici avansate, în vederea obţinerii unor puieţi de calitate superioară la un preţ de cost cât mai scăzut;

- stabilirea metodelor şi procedeelor cele mai bune de lucru în ceea ce priveşte ameliorarea solului, semănatul, butăşirile, repicările, întreţinerea culturilor, scoaterea puieţilor, ambalarea şi transportul lor, etc.

- promovarea ideii de mecanizare şi automatizare a lucrărilor în pepinieră.- optimizarea lucrărilor de irigare şi udare pentru sporirea indicelui de producţie şi îmbunătăţirea

calităţii puieţilor;- folosirea judicioasă a îngrăşămintelor pentru completarea lipsurilor de substanţe nutritive şi

realizarea echilibrului dintre apa şi substanţele nutritive din sol ş.a.;c) Obiectivele educative şi de calificare privesc următoarele aspecte:

- specializarea şi motivarea pregătirii profesionale a muncitorilor permanenţi valo-roşi, a personalului tehnic de diferite grade, prin instructaje teoretice şi practice;

- acordarea de stimulente morale şi materiale muncitorilor care se dovedesc constant a fi conştiincioşi şi eficienţi;

- propunerea de programe comune de instruire teoretică şi practică unor şcoli şi facultăţi de profil, dând elevilor şi studenţilor posibilitatea de a avea un venit în vacanţe, dar şi de angajare pe termen nelimitat a celor ce corespund standardelor profesionale ale societăţii de producţie.

3.2. PROFILUL ŞI CAPACITATEA DE PRODUCŢIEUnitatea de baza a impartirii suprafetei cultivabile este parcela. In pepinierele mici dimensiunile unei parcele sunt de 100-250 m/25-50 m. Lungimea parcelelor se orienteaza perpendicular pe directia vantului dominant.

Capacitatea de producţie a pepinierei este exprimată prin numărul de puieţi care se pot realiza anual, pentru ca pepiniera să fie rentabilă.

3.3. ETAPELE DE PUNERE ÎN FUNCŢIUNEFişa pepinierei :

1. Localitatea cea mai apropiată – Slobozia - Stănişeşti2. Drumuri de acces la pepinieră: drum forestier şi distanţa până la primul drum de maşină:

350m. 3. Zona de vegetaţie în care este amplasată: montan de amestec 4. Altitudinea: 450 metri 5. Expoziţia: fără expoziţie (platou) 6. Tip genetic de sol: brun luvic 7. Profunzimea solului: mijlociu profunda

15

Page 16: PEPINIERĂ Rusu Andreea Iuliana

8. Precipitaţii în perioada de vegetaţie: 638 mm 9. Nivelul apei freatice: 3,5 m 10.Surse naturale de apă apropiate: izvor natural, distanţa până la acesta:160 metri. Instalaţia

de udat cu care e dotată pepiniera: instalaţie de irigat mobilă cu ţevi de transport.

Structura pepinierei O pepiniera cuprinde: - constructii productive: sere, solarii, rasadnite; - constructii si amenajari anexe: centrala termica, hale, ateliere; - teren productiv – sistematizat in culturi de producere a materialului saditor; - teren ocupat cu plantatii ajutatoare (plantatii mama, rachitarie, perdele de protectie); drumuri. Desfasurarea procesului de productie se sprijina pe baza tehnica a pepinierei: Masini si utilaje, unelte si instalatii. Pepinierele mici pot avea o dotare minima: instalatie de udare, unelte si echipamente pentru lucrarile aplicate plantelor si solului, materiale specifice si un minim de constructii (birou, magazii, atelier).

Sistematizarea terenului productiv Unitatea de baza a impartirii suprafetei cultivabile este parcela. In pepinierele mici dimensiunile unei parcele sunt de 100-250 m/25-50 m. Lungimea parcelelor se orienteaza perpendicular pe directia vantului dominant.

Dimensionarea si aplasarea drumurilor Drumurile se stabilesc astfel incat acestea sa ocupe un procent cat mai mic din suprafata totala, dar, in acelasi timp, sa asigure o circulatie fluenta, rapida si sa permita evolutia normala in culturi a mijloacelor mecanizate.

Imprejmuirea terenului Din motive de securitate si pentru protejarea culturilor de animale rozatoare salbatice si domestice, pepiniera se imprejmuieste cu un gard inalt (1,60 m) din plasa de sarma galvanizata, ingropata in sol 20 cm (protejata cu gudron).

Oganizarea productiei in pepiniera Etapa de inmultire se desfasoara in teren si in spatii protejate, in culturile intensive care se organizează pe suprafeţe stabile, special amenajate, unde plantele tinere se succed an de an. Semanaturile si butasirile direct in teren este bine sa urmeze o schema de rotatie. In terenul productiv, sistematizat in parcele egale, culturile se grupeaza in sole si sectii. Sectia reuneste culturi cu tehnologii asemanatoare, cu aceeasi durata a ciclului de productie, incadrate in acelasi tip de asolament.

PROGRAMUL DE REALIZARE

Coordonarea asortimentului de arbori și arbuști decorativi lemnoși, conifere și foiase, care vor fi repicați în terenul pepinierei;

Pregătirea solului pepinierei (desfundarea, grăpatul, tăvălugirea, cultivarea și frezarea solului);

Plantarea în teren a arborilor și arbuștilor, aplicarea schemelor moderne de plantat pentru stimularea ritmului de creștere, fertilizarea cu fertilizanți complecși cu acțiune lenta;

Instalarea sistemului de irigare prin picurare dirijată;Pregătirea plantelor spre comercializare, realizarea materialului săditor decorativ către

persoane juridice precum și persoane fizice;Realizarea recomandărilor practice privind crearea pepinierei moderne de producere a

materialului săditor decorativ.

Se are în vedere faptul că în zona în care va fi înfiinţată pepiniera îndeplineşte următoarele condiţii necesare.

16

Page 17: PEPINIERĂ Rusu Andreea Iuliana

- solul este fertil şi are o structură lutoasă cu un ph neutru;- panta uşoară de până la 6 % permite o întreţinere bună a solului;- se vor realiza perdele de protecţie şi se vor feri puieţii de brumele timpurii şi îngheţurile târzii;- terenul are un drenaj bun, asugurat şi de panta uşoară.

În primăvara primului an de activitate (luna aprilie), când condiţiile meteorologice permit, începe construcţia clădirii principale, o hală de 500 mp cu demisol, parter şi etaj. Aceasta va avea ca destinaţie depozitarea îngrăşămintelor, substanţelor chimice şi a uneltelor şi utilajelor de demisol; laborator (camera de seminţe) şi birouri la parter, iar la etaj vor fi amenajate spaţii de cazare compuse din dormitoare comune, băi, toalete, bucătărie şi sală de mese. Estimarea finalizării construcţiei este începutul lunii august.

Tot în luna aprilie se va fora un puţ pentru alimentarea cu apă menajeră şi potabilă şi se vor amplasa rezervoare pentru stocarea apei şi se vor monta instalaţiile de udare. Se va face şi racordarea la reţeaua electrică pentru a putea da în funcţiune staţia de pompare amplasată anterior. În aproprierea depozitului se amplasează şi compostiera.

Se va amenaja şi un depozit pentru unelte pentru a putea efectua lucrările specifice sezonului, după ce în toamna anului precedent s-a efectuat împărţirea terenului în sole, delimitarea drumurilor de acces şi apoi arătura de toamnă şi îngrăşarea solului conform necesarului fiecărei sole. Drumul principal va avea o lăţime de 5 m şi va fi poziţionat între secţiile de răşinoase şi secţiile de foioase, iar drumul perimetral va avea o lăţime de 3 m. Din acesta vor porni drumurile secundare ce vor avea o lăţime de 1 m, se montează o poartă de acces auto şi pitonal de 6 m. Poarta auto va fi prevăzută cu recipient pentru dezinfecţia roţilor.

Se împrejmuieşte pepiniera cu perdea de protecţie după următoarea schemă: pe rândul exterior se plantează cătină albă din care se va forma un gard viu cu lăţimea de 1 m, la o distanţă de 1 m de gardul viu se vor face 5 rânduri cu distanţa de 1,5 m între ele în care se vor planta aluni şi tamarix, iar din 10 în 10 m se va introduce salcâm. Perdeaua de protecţie va avea în total o lăţime de 8 m şi se va proteja pepiniera de vânturi puternice, înzăpeziri şi nu în ultimul rând de intruşi.

Pepiniera va fi prevăzută cu un şanţ de protecţie perimetral, cu adâncimea de 1,5-2 m, cu peretele dinspre pepinieră vertical pentru a nu permite animalelor să ajungă în pepinieră, iar peretele opus va avea o înclinaţie de 45º pentru a putea permite animalelor căzute în şanţ să iasă.

Pe toată durata construcţiei hale în pepinieră se vor efectua lucrările specifice fiecărei luni calendaristice.

Pregătirea terenului de producţie

Cu două luni înainte de plantare se execută desfundarea terenului la o adâncime de 50-60 cm. Se va administra şi gunoi de grajd în cantitate de 150-200 t/ha (350 tone achiziţionate de la o fermă zootehnică). Se va mărunţi solul prin discuire şi apoi se va nivela.

Se vor stabili distanţele dintre rândurile de puieţi şi dintre puieţi pe rând având în vedere vigoarea arborilor şi arbuştilor ce urmează a fi plantaţi, viteze de creştere, cât şi forma de coroană pe care o alegem. Se ia în considerare faptul că terenul este înclinat şi solele vor fi orientate cu latura lungă paralelă curbelor de nivel pentru a evita eroziunea solului. Pichetarea se va face

17

Page 18: PEPINIERĂ Rusu Andreea Iuliana

folosindu-se sistemul de pichetare în dreptunghi (cu distanţele dintre rânduri mai mari decât cele dintre plante pe rând) cu ajutorul unei rulete şi a ţăruşilor de lemn.

Plantarea arborilor

Pentru a avea rezultate bune plantările se vor face pe cât posibil toamna pentru a permite rădăcinilor arborilor să aibă un contact intim cu solul şi eventual să formeze rădăcini noi. În grupa de plantare se va acumula umiditate ce va fi reţinută pentru mai mult timp.

Deoarece terenul este desfundat anterior, gropile de plantare se vor face în ziua în care va avea loc operaţiune, pentru a nu se pierde umezeala din sol şi vor avea dimensiunile de 50/50/60 cm. Pentru rezultate corespunzătoare se vor urmări următoarele etape:

pregătirea materialului săditor ce presupune stratificarea pomilor din câmpul II al şcolii de pomi în şanţuri cu adâncimea de 50-60 cm

fasonarea rădăcinilor ce constă în scurtarea şi eliminarea rădăcinilor rănite; rădăcinile principale se lasă căt mai lungi, cele secundare se scurtează cu 1/3 din lungime, iar cele subţiri la 1-2 cm, sau rămân intacte; după fasonare rădăcinile se mocirlesc cu un amestec format din pământ galben, balegă proaspătă şi apă

tehnica de plantare: pomii trebuie plantaţi cu punctul de altoire la 3-4 cm mai sus de nivelul solului, pe un muşuroi de pământ făcut în mijlocul gropii de plantare; pomii se vor planta de către 2 persoane, una ţinând pomul în poziţie verticală în mijlocul gropii de plantare şi la înălţimea corespunzătoare, cealaltă trăgând pământ în jurul rădăcinilor. Se scutură puţin pomul ca pământul să intre printre rădăcini şi să nu mai rămână spaţii libere. După ce s-au acoperit rădăcinile cu un strat de 5—10 cm de pământ se trasează uniform pornind de la marginea gropii spre inferior. Se administrează 10-15 kg de gunoi de grajd bine fermentat, se completează groapa cu pământ şi se tasează din nou. Cu restul pământului rămas se face un muşuroi pe suprafaţa gropii de plantare.

Proiectarea coroanei pomilor

Pomii sub formă de vargă se scurtează la 60-70 cm deasupra solului, în cazul plantaţiilor intensive şi la 80 cm în cazul coroanelor globuloase, utilizate în sistem semi-intensiv. Scurtarea pomilor este bine să fie executată primăvara, inclusiv la cei plantaţi toamna.

18

Page 19: PEPINIERĂ Rusu Andreea Iuliana

CAP. IV ORGANZAREA PRODUCŢIEI

4.1 CALCULUL SUPRAFEŢELOR

Mărimea suprafeţei pepinierei este determinată de: numărul de puieţi care trebuie produşi, felul lor, vârsta până la care trebuie ţinuţi în pepinieră, numărul de sole, indicele de producţie posibil de realizat în condiţiile existente, suprafaţa necesară pentru drumuri, construcţii diverse etc.

În alcătuirea planului de organizare a teritoriului se au în vedere următoarele considerente:

amplasarea secţiilor şi parcelelor trebuie să conducă la folosirea cât mai completă a poten-ţialului staţional, în raport cu natura culturilor, a duratei ciclului de producţie şi a speciilor cultivate;

să se asigure spaţiul necesar folosirii la maximum a mecanismelor, pentru realizarea unui randament ridicat al acestora în timpul lucrului;

să se creeze posibilitatea pentru aplicarea planului de asolament, în vederea ameliorării solului; să se permită adoptarea unui sistem de irigare a culturilor, cu maximum de economie de teren şi

în acelaşi timp cu cheltuieli minime de investiţii; să se asigure o reţea de drumuri judicios amplasate, pentru o circulaţie normală în diverse părţi

ale pepinierei; zona afectată diverselor construcţii să fie limitată la o suprafaţă cât mai restrânsă am-plasată în

spaţiul de teren care este şi cel mai slab productiv; să se aibă în vedere stabilirea de zone perimetrale pentru crearea de perdele de protecţie a

culturilor.În cadrul împărţirii teritoriului pepinierei, în funcţie de scopul ce-l deserveşte fiecare supra-faţă,

deosebim următoarele denumiri specifice:

1. suprafaţa totală a pepinierei, care reprezintă suprafaţa cultivabilă, inclusiv suprafaţa auxiliară a terenului destinat unei pepiniere ( 19.780 mp)

2. suprafaţa cultivabilă - este formată din suprafaţa de teren destinată culturilor şi poate fi direct sau indirect productivă.

3. suprafaţa cultivabilă direct productivă - este suprafaţa de teren destinată culturilor pentru producerea de puieţi, reprezentând suprafaţa secţiilor de cultură. (11.200 mp) (28 sole x 400 mp =11.200 mp)

4. suprafaţa în producţie - reprezintă suprafaţa ocupată de culturile pentru producerea de puieţi sau suprafaţa solelor ocupate cu culturi ( 9.200 mp) (23 x 400 mp =9.200 mp)

5. suprafaţa în ameliorare - reprezintă o parte din suprafaţa cultivabilă (aproximativ 1/3) destinată culturilor, dar pe care se execută lucrări de ameliorare a solului.(2.000 mp) (5 sole x 400 mp =2.000 mp)

6. suprafaţa cultivabilă indirect productivă - reprezintă suprafaţa de teren ocupată cu culturi de plante mamă pentru butaşi, răchităria pepinierei, colţul dendrologic al pepinierei şi perdelele de protecţie; în cazul de faţă înmulţirea se face prin seminţe (4.912 mp)

7. suprafaţa auxiliară a pepinierei - respectiv suprafaţa destinată administrării pepinierei: drumuri, depozitul de seminţe, depozitul de puieţi, compostiere, construcţii şi terenuri pentru exploatarea pepinierei (3.780 mp)

19

Page 20: PEPINIERĂ Rusu Andreea Iuliana

8. secţia de cultură - este o porţiune de teren din pepinieră pe care se efectuează un anumit fel de cultură (semănături, repicări, butaşi) şi căreia i se aplică un anumit tip şi schemă de asolament.

9. sola - proporţia de teren pe care culturile forestiere alternează în timp cu lucrările de ameliorare a solului, conform asolamentului adoptat şi a cărei mărime se stabileşte împărţind suprafaţa secţiei la numărul anilor din ciclul de producţie-ameliorare.

10. parcela - porţiunea de teren din suprafaţa cultivabilă a pepinierei, rezultată din siste-matizarea terenului respectiv. Ea este unitatea de bază într-o pepinieră, dimensiunile ei fiind condiţionate de suprafaţa totală a pepinierei, de folosirea mecanizării care determină lungimea parcelei şi de caracteristicile aspersoarelor folosite la instalaţia de udat, care determină lăţimea parcelei.

Pentru a se realiza o apreciere cât mai exactă a suprafeţei pepinierei este necesar să se cunoască următoarele elemente de bază :

N = numărul de puieţi, pe specii, care trebuie produşi anual;

V = vârsta puieţilor şi felul lor (repicaţi, nerepicaţi);

A = asolamentul adoptat (numărul total de sole);

n = numărul de puieţi posibil a se realiza în pepinieră, la ha ;

c = numărul de sole cu culturi dendrologice.

Pe baza acestor elemente suprafaţa cultivabilă a pepinierei ( Sc ) se calculează cu ajutorul formulei:

Exemplu:

Este necesar a se produce anual 900.000 puieţi în vârstă de 2 ani, într-o pepinieră cu asolament de 6 sole. Numărul de puieţi posibil de realizat este de 400.000 puieţi/ha, iar numărul de sole cu specii dendrologice este de 4.

Sc = A x N x V / n x c = 6 x 900.000 x 2 / 400.000 x 4 = 108 / 16 = 6,75 ha

Pentru calculul suprafeţei secţiei de repicaje ( Sr ) se utilizează formula :

în care: A = suprafaţa ocupată de fiecare puiet;

N = numărul de puieţi, pe specii, care trebuie produşi anual;

V = vârsta puieţilor şi felul lor (repicaţi, nerepicaţi);

Sc = A x N x V / n x c

Sr =N x A (V + 2)

20

Page 21: PEPINIERĂ Rusu Andreea Iuliana

2 = numărul de sole aflate în stare necultivată.

Exemplu:

Anual trebuie să se producă 20.000 puieţi care stau în secţia de repicaje timp de 3 ani. Repicarea se face la 30 cm între rânduri şi 20 cm pe rând, ceea ce echivalează cu o suprafaţă ocupată (A) de 600 cm2 (0,06 m2 ) pentru fiecare puiet.

Sr = 20.000 x 0,06 ( 3 + 2 ) = 1200 x 5 = 6000 m2

În fiecare secţie productivă terenul cultivabil este încadrat într-o anumită schemă de asolament, care cuprinde cel puţin o solă de refacere.

Schema de asolament pentru secţia de înmulţiri şi pentru secţiile de producere foioase fără balot sunt de tipul n +1 (n = durata în ani a culturii ).

De exemplu, pentru secţia de material săditor de 3 ani se adoptă un asolament cu 4 sole din care una este o solă de refacere.

Calendarul principalelor lucrări în pepiniera dendrologică

Ianuarie-februarie.

Se fac lucrări pentru reţinerea zăpezii pe parcele, unde urmează să se facă însămânţări şi butăşiri.

Se face aprovizionarea cu îngrăşăminte minerale şi organice. Se iau măsuri de protecţie împotriva rozătoarelor. Se întocmesc planuri de producţie şi se aprovizionează pepiniera cu seminţe, îngrăşăminte etc.,

conform acestor planuri. Se repară maşinile şi uneltele. Se ţin cursuri de calificare pentru muncitori. Se organizează activitatea muncitorilor permanenţi în ateliere, pentru confecţionarea de

împletituri, rogojini etc. Se stratifică seminţe şi se controlează desfăşurarea stratificării, consemnând observaţiile într-un

registru special. La unele specii, seminţele încolţite sunt mutate în strat de zăpadă. Se scutură zăpada de pe conifere şi plante mamă, pentru a preveni frângerea sau dezbinarea

ramurilor.

Martie.

Se continuă aprovizionarea pepinierei cu îngrăşăminte, materiale, seminţe etc., şi cu repararea uneltelor şi maşinilor.

Se degajează de zăpadă canalele de scurgere.

21

Page 22: PEPINIERĂ Rusu Andreea Iuliana

Se supraveghează procesul de stratificare şi se pun la stratificat alte seminţe. Se seamănă unele specii de Spirea, de conifere etc.

Se recoltează lujeri pentru confecţionat butaşi în uscat. Se fasonează butaşi şi se pun la păstrare în şanţuri cu zăpadă, acoperite de frunze uscate. În zilele mai calde, se încep lucrările de formare a coroanei în parcelele cu forme artistice. În sectorul cu plante mamă se grămădeşte zăpadă în jurul trandafirilor acoperindu-i cu un strat

subţire de rumeguş, frunze uscate etc. Se scutură zăpada de pe conifere, se curăţă trunchiurile şi ramurile de licheni. Spre sfârşitul lunii se recoltează lujeri pentru altoirile de primăvară şi se stratifică în şanţuri cu

nisip umed. Se montează adăposturi (cuiburi artificiale) pentru păsările care ajută la combaterea biologică a

dăunătorilor.

Aprilie.

În toate sectoarele din pepinieră se pregăteşte solul pentru semănat şi plantat. Parcelele arate din toamnă se grăpează în lung şi în lat, iar pe cele neîngrăşate, se introduc

îngrăşăminte minerale şi organice. În locurile unde solul a fost bătătorit, se ară introducându-se concomitent substanţe pentru

combaterea dăunătorilor, acolo unde se semnalează prezenţa lor. Se lucrează la straturile pentru semănat şi repicat şi se trece la executarea semănăturilor, la

aplicarea îngrăşării suplimentare şi de combatere a bolilor şi dăunătorilor. Plantele protejate pe timp de iarnă se eliberează de materialele de protecţie. În sectorul de înmulţire, se seamănă, în primul rând, seminţele încolţite. Semănăturile cu seminţe mici se acopăr cu mulci de paie, iar dacă timpul e secetos, se udă. Pe măsură ce timpul se încălzeşte, mulciul bătătorit de pe semănăturile de toamnă se afânează.

Se reduce sistemul de protecţie imediat ce încep să răsară puieţii, iar când răsărirea se produce în masă, se îndepărtează.

Se montează pe piloni sistemul de umbrire la speciile cărora le prieşte acest lucru. Pentru păstrarea umidităţii în sol, se aplică grăpatul sau afânatul cu grebla metalică de mână. Se continuă cu supravegherea seminţelor puse la stratificat. Se recoltează înainte de umflarea mugurilor, lujeri pentru altoi şi butaşi şi se pun la păstrare. Se controlează starea mugurilor, lujeri pentru altoi şi butaşi şi se pun la păstrare. Se controlează starea în care se află butaşii recoltaţi anterior. Se butăşesc în verde specii de conifere (Thuja, Picea) şi se aşează la înrădăcinat în răsadniţe

reci. Se plantează butaşii în uscat în parcelele din pepinieră. Se scot butaşii înrădăcinaţi din tocurile de răsadniţă şi se plantează în parcele. Se fac lucrări de formare a coroanei şi se execută tăieri „la cep” (recepare) pentru a imprima o

creşterea verticală a axului la Platanus. În şcoala de altoit se desfac muşuroaiele la exemplarele altoite la colet; se desfac legăturile la

altoii care s-au prins. Se însămânţează borceagul sau alte plante în cadrul aplicării asolamentului. În sectorul cu plante mamă se continuă cu tăierile la arbori şi arbuşti şi la marcotiere. Se execută lucrări de muşuroire la marcotiere, de afânare, de aplicare a îngrăşămintelor supli-

mentare şi de mulcire a solului în jurul trunchiurilor la plantele mamă.

22

Page 23: PEPINIERĂ Rusu Andreea Iuliana

Se fac altoiri cu ramura detaşată şi se valorifică materialul săditor, corespunzător STAS-ului.

Mai.

În toate sectoarele pepinierei se desfăşoară lucrări de întreţinere a plantelor. Parcelele eliberate de puieţi se ară. Se continuă cu aplicarea suplimentară a îngrăşămintelor minerale şi organice. Se aduce în stare de funcţionare sistemul de udat. Se aranjează arterele de circulaţie. Se aplică lucrări de combatere a bolilor şi dăunătorilor. Se însămânţează ultimele partide de seminţe. Se supraveghează răsărirea plantelor şi se reglează sistemul de umbrire, după starea vremii. În răsadniţe cu butaşi de conifere, se aplică lucrări de întreţinere (udat, aerisit etc.). La sfârşitul lunii începe multiplicarea prin butaşi în verde la specii de foioase (Syringa etc.). În şcolile de altoit şi de formare a coroanelor se aplică ciupitul lăstarilor, îndepărtarea lujerilor

porniţi din portaltoi (în special la Rosa) şi a cepilor la altoii crescuţi. În sectorul de plante mamă se marcotează lăstarii dezvoltaţi prin arcuirea şi acoperirea lor cu

pământ. Se recoltează şi se seamănă seminţele de la specii la care acestea se maturează în luna mai

(Ulmus, Salix, Populus etc.)

Iunie.

În toate sectoarele se execută lucrări de întreţinere; afânarea solului, plivit, prăşit etc. Se aplică îngrăşăminte suplimentare şi lucrări de combatere a bolilor şi dăunătorilor. Se continuă cu compostarea resturilor organice. Se multiplică prin butăşiri în verde specii de foioase şi se însămânţează specii care îşi

maturează seminţele în această lună (Acer saccharium etc.). În şcolile de altoit şi format coroane se continuă cu lucrările de dirijare a creşterii plantelor, prin

ciupirea şi arcuirea lăstarilor; prin îndepărtarea ramurilor pornite din portaltoi la Rosa; prin tăierea la inel a lăstarilor de pe trunchi etc.

În sectorul de plante mamă se aplică lucrări de întreţinere (prăşit, udat etc.) şi de muşuroire a marcotelor şi drajonilor destinaţi valorificării.

Iulie.

În toate sectoarele se continuă cu lucrări de întreţinere. Se iau măsuri de combatere a bolilor şi dăunătorilor. Se continuă cu butăşiri în verde, iar butaşii înrădăcinaţi se repică în straturi destinate în acest

scop. Se recoltează şi se prelucrează seminţele la unele specii de foioase. În şcolile de format coroanele se continuă cu lucrări de dirijare a creşterii prin tunderea,

ciupirea şi arcuirea lăstarilor; prin tăierea ramurilor la inel, îndepărtarea uscăturilor. În şcolile de altoit se fac lucrări pregătitoare pentru altoiri: udarea cu 2 săptămâni înainte de

începerea altoirii; curăţirea trunchiului de ramuri în zona altoirii; desfacerea pământului şi îndepărtarea ramurilor din zona coletului etc.

Se pregătesc şi se verifică uneltele şi materialele de altoit.

23

Page 24: PEPINIERĂ Rusu Andreea Iuliana

Se face instructajul altoitorilor, care în a doua jumătate a lunii încep altoirea. În sectorul plante mamă se face a treia muşuroire a marcotelor şi se aplică îngrăşarea

suplimentară.

August.

În toate sectoarele se continuă cu lucrări de întreţinere şi de compostare a resturilor organice. Se continuă cu recoltarea şi prelucrarea seminţelor. Se pregăteşte solul pentru semănat şi plantat. În prima jumătate a lunii se continuă cu repicarea butaşilor în verde, înrădăcinaţi. În cea de a doua jumătate a lunii, seminţele de la unele specii se stratifică (ex. Cornus,

Viburnum etc.). Se plantează în teren puieţii de conifere proveniţi din butaşi. Se continuă cu altoirea în oculaţie, până pe la 20-25 august. Se controlează plantele altoite şi, acolo unde este cazul, se realtoieşte. În sectorul plante mamă se continuă recoltarea seminţelor, pe măsură ce acestea se maturează. Se afânează solul în jurul trunchiului la plantele mamă.

Septembrie.

În toate sectoarele unde s-a eliberat terenul, se fac udări. Se completează necesarul de seminţe şi plante pentru procesul de producţie. În sectorul de înmulţire se continuă cu semănarea seminţelor recoltate de curând, sau a celor

stratificate. Se scot şi se stratifică puieţii proveniţi pe cale generativă sau din butaşi în verde înrădăcinaţi de

la specii rezistente la temperaturi scăzute. Se iau măsuri de protejare pe timp de iarnă a arborilor şi arbuştilor din speciile sensibile la

temperaturi scăzute. În sectorul plantelor mamă, se sapă terenul în jurul trunchiului şi se introduc îngrăşăminte

organice. În a doua jumătate a lunii se fac plantări pentru completarea golurilor din şcolile de altoit sau de

for-mat coroane. Marcotele înrădăcinate se separă de plantele mamă şi se plantează în parcele, cu excepţia celor

de la speciile sensibile la ger, care se despart şi se plantează la primăvară (aprilie).

Octombrie.

În toate sectoarele se termină arăturile de toamnă. Pe parcelele unde în primăvară urmează să se facă plantări, se introduc îngrăşăminte organice. Se iau măsuri pentru combaterea bolilor şi dăunătorilor. Se demontează conductele din sistemul de udat, se curăţă şi se pun la adăpost. Se colectează frunze uscate şi se aşează în grămezi la locul unde vor fi folosite ca izolant

termic, pe semănături, tocuri de răsadniţe, gropi de stratificare etc., în lunile de iarnă. În sectorul de înmulţire se fac straturi, se termină lucrările de semănat, se prelucrează fructele

recoltate şi se stratifică seminţele pentru însămânţările de primăvară. Se recoltează lujeri pentru confecţionarea de butaşi în uscat.

24

Page 25: PEPINIERĂ Rusu Andreea Iuliana

Se plantează în vederea înrădăcinării, butaşii în uscat de Populus, Salix etc. Se stratifică în vederea păstrării peste iarnă fructe şi seminţe de Quercus, Aesculus. Se iau măsuri de protejare pe timp de iarnă a arbuştilor de la speciile sensibile la temperaturi

scăzute. La tufele de Rosa se îndepărtează concomitent şi fructele false care se mai menţin pe ramuri. Se muşuroiesc exemplarele altoite în ochi dormind, pentru a proteja altoii pe timp de iarnă. Se sapă gropi pentru plantările de primăvară. Până la 15-20 octombrie se termină scoaterea şi plantarea marcotelor înrădăcinate. Se face afânarea solului între rândurile de marcote.

Noiembrie-decembrie.

În toate sectoarele se face inventarierea materialelor existente. Se procură şi se transportă îngrăşăminte minerale şi organice. Se transportă pe parcele îngrăşămintele organice şi se depozitează în grămezi. Se repară maşinile şi uneltele, tocurile de răsadniţe. Se aprovizionează cu insecticide, fungicide şi alte materiale. Se face bilanţul activităţii pe un an. Se întocmeşte planul de producţie. Se iau măsuri de combatere a dăunătorilor în depozite. Se organizează munca în ateliere de confecţionat rogojini, împletituri din răchită etc. În sectorul de înmulţire se continuă cu stratificarea seminţelor şi supravegherea procesului de

stratificare. În sectorul plante mamă se scutură zăpada de pe ramuri şi se recoltează seminţe de la unele

specii .

4.2 ORGANIZAREA SUPRAFEŢELOR

Unitatea de bază a unei pepiniere este parcela, astfel că toată suprafaţa pepinierei este împărţită într-un anumit număr de parcele. Dimensiunile unei parcele se stabilesc în funcţie de suprafaţa totală a pepinierei, de necesitatea mecanizării, care determină lungimea parcelei şi de caracteristicile aspersoarelor folosite la instalaţia de irigare, care determină lăţimea percelei. Forma recomandată este cea dreptunghiulară.

Două sau mai multe parcele formează o solă, Aceasta este porţiunea de teren pe care culturile dendrologice alternează în timp cu lucrările de ameliorare a solului, conform asolamentului adoptat. Mai multe sole la un loc, care au acelaşi asolament şi proces tehnic asemănător formează o secţie. Pepiniera ce urmează a fi realizată cuprinde 28 de parcele de 400 mp fiecare şi următoarele secţii:

secţia de înmulţiri: se găsesc secţii de semănături şi repicaje, deoarece plantele se obţin doar prin înmulţire generativă

secţia de formare: procesul de producţie poate dura 2-5 ani pentru foioase şi 4-7 ani pentru răşinoase

secţia de plante mamă: cuprinde plantaţii special furnizoare de seminţe Secţiile se împart în subsecţii şi anume:

25

Page 26: PEPINIERĂ Rusu Andreea Iuliana

subsecţia pentru conifere cu creştere rapidă subsecţia pentru foioase cu creştere rapidă subsecţia pentru conifere cu creştere înceată Solele sunt egale între ele ca suprafaţă pentru a permite realizarea corectă a rotaţiei

culturilor din cadrul asolamentului respectiv.

Se impune alegerea unui asolament corect şi respectarea acestuia pentru a se evita epuizarea timpurie a solului. Se impune asigurarea solului cu elemente de nutriţie în cantităţi optime fiecărei specii deoarece culturile de puieţi dendrologici sunt culturi intensive.

Categoria de specii

Tehnologia de producere a puieţilor

Talia puieţilorCodul

tehnologiei

I. Răşinoase

a – Solar-repicajsemi-mijlocie I a1

mijlocie I a2

b – Semănături în câmp

semi-mijlocie I b1

semi-mijlocie şi mijlocie (prin repicaj parţial)

I b2

II. Foioase

c - Semănături în câmpmică II c1

mijlocie (prin repicaj parţial) II c2

d – Butăşiri în câmp

mare – pentru culturi de producţie şi aliniamente

II d1

mare – puieţi ornamentali II d2

Sole

AnI II III IV V VI VII VIII IX

2013 S1 B2 B1 S2 S1

2014 S2 S1 B2 B1 S2

2015 S2 S1 B2 B1

26

Page 27: PEPINIERĂ Rusu Andreea Iuliana

2016 B1 S2 S1 B2 B1

2017 B2 B1 S2 S1 B2

2018 B2 B1 S2 S1

2019 B2 B1 S2 S1

2020 B2 B1 S2 S1

2021 S1 B2 B1 S2 S1

2022 S2 S1 B2 B1 S2

Legendă: Îngrăşământ verde B1 Butaşi an I

Ogor negru B2 Butaşi an II

S1 Semănături an I Ierburi perene

S2 Semănături an II

4.3. CONSTRUCŢIILE

          Constructiile productive se amplaseaza luand in consideratie diferite criterii:-         calitatile fizice ale amplasamentului (zona ferita de curenti puternici, teren plan, bine

drenat, insorire deplina, posibilitatea de orientare E-V a serelor, solariilor si rasadnitelor);-         economicitatea racordurilor instalatiilor;-         corelarea spatiala buna a constructiilor productive cu amenajarile auxiliare.

Amplasarea constructiilor anexe

Centrala termica, magaziile de materiale si unelte pentru culturile de  inmultire sunt grupate impreuna cu constructiile productive.Remiza de masini, depozitul de carburanti, atelierele sunt correlate intre ele si pot fi amplasate la limita constructiilor productive, spre terenul productiv.Hala de sortare - ambalare - expeditie, depozitul climatizat, magazia aferenta de materiale sunt, de obicei, grupate intr-o cladire comuna; amplasarea ei trebuie sa permita o circulatie normala a vehiculelor de transport si a utilajelor de incarcare - descarcare.Depozitul de material saditor este imprejmuit si se amplaseaza langa un drum principal, in afara terenului cultivabil, pe una din laturile pepinierei, mai aproape de zona de intrare.Perdelele de protectie sunt necesare numai in terenurile deschise expuse vanturilor puternice. In pepinierele cu suprafata pana la 20 ha se creeaza numai perdele perimetrale (care pot fi plantatii mama).Plantatiile mama si rachitaria se amplaseaza in clinurile terenului pepinierei, cand aceasta nu are o forma regulata.

Construcţiile dintr-o pepinieră au un caracter complex, în vederea satisfacerii atât a nevoilor de producţie cât şi a celor de bună gospodărire.

27

Page 28: PEPINIERĂ Rusu Andreea Iuliana

În funcţie de necesităţile fiecărei pepiniere dendrologice mari, în parte şi în raport cu condiţiile locale se pot prevedea următoarele construcţii:

Clădirea (pavilionul) centrală (central), cu birouri, laborator şi eventual locuinţă. Cabană pentru muncitorii permanenţi; Construcţie pentru utilaje, atelier de întreţinere, magazie de unelte, depozit pentru

îngrăşăminte şi substanţe chimice, camera de seminţe sau hala de butaşi, în funcţie de producţia pepinierei;

Depozitul pentru păstrarea şi stratificarea seminţelor; Centrala electrică - în cazul în care pepiniera se prevede cu grup electrogen propriu

deoarece nu se poate racorda la reţeaua energetică naţională; Staţia de pompare pentru instalaţia de udat; Puţuri de alimentare cu apă potabilă şi cu apă de udat (în cazul în care nu există o sursă

de apă de suprafaţă în apropiere); Rezervor de apă descoperit; Compostiere pentru prepararea compostului; Depozit de carburanţi şi lubrifianţi; Instalaţia de canalizare, cu fosă septică şi puţuri absorbante Toalete fixe şi ecologice; Împrejmuirea şi poarta.

4.4. INSTALAŢII DE UDARE

In sere, rasadnite, solarii, tuneluri, ariile pentru culturile la ghiveci, se prevad anumite tipuri de udare a culturilor. Metodele traditionale se pot pastra pe suprafete restranse, in pepinierele mai putin dezvoltate:

-Udarea cu stropitoarea, din bazine de preincalzire a apei (sere);-Udarea cu furtunul (cu sau fara sita) bransat la robinet (rasadnite, solarii, sere s.a.).

         Instalatii de irigareIn pepinierele moderne se recurge la diferite metode de distribuire a apei, prin instalatii

fixe, partial mobile si mobile:- aspersiune fina;- irigare prin picurare;- irigare cu aspersoare de mare putere.         Instalatii de umidificare a atmosferei- sistemul de ceata artificiala (echipament costisitor);- umidificatoare de atmosfera (apa pulverizata mecanic si dispersata in atmosfera de un ventilator).

MODEL

FURTUN Lungime FURTUN

(m)

Presiune intrare (bar)

Debit (mc/h)Lăţime banda

irigata (m)Diametru (mm)

Grosime (mm)

TR 10 75 6 360 m 6,6 la 10,6 15 la 37 54 la 65

82 6 340 m 6,0 la 10,9 15 la 46 54 la 72

28

Page 29: PEPINIERĂ Rusu Andreea Iuliana

90 6,7 310 m 5,6 la 10,3 20 la 57 60 la 78

100 7,4 280 m 5,6 la 10,8 20 la 70 60 la 84

TR 20

82 6 420 m 6,0 la 10,9 21 la 46 60 la 72

90 6,7 400 m 5,6 la 10,3 25 la 57 60 la 78

100 7,4 360 m 5,6 la 10,8 25 la 65 60 la 84

4.5 PLANUL GENERAL DE PRODUCȚIE are scopul de a descrie și de a justifica planul de asolament, analizează evoluția sarcinilor

de producție precum și desfășurarea în timp și spațiu a lucrărilor de investiții.Planul de asolament prevede o rotație a culturilor și un sistem de ameliorare. Cultura intensivă de puieți dendrologici de aceeași specie, mai mulți ani la rând, pe același

loc, duce la sărăcirea solului în substanțe nutritive și la deteriorarea structurii sale. Din această cauză, cu timpul, scade calitatea puieților și se realizează producții din ce în ce mai slabe.

De regulă în pepinierele dendrologice se folosește rotația culturilor de puieți dendrologici cu amestec de graminee și leguminoase sau parcele de îngrășământ verde care să îmbogățească solul cu substanțe nutritive, să refacă și să amelioreze condițiile de umiditate.

Asolamentul cu o parcelă în ameliorare este obligatoriu pentru cultura puieților de foioase, fiind impus de procesul tehnologic al pregătirii optime a terenului, în special de necesitatea asigurării timpului de pregătire a solului după scosul puieților și înaintea semănării.

Semănăturile de toamnă încep înainte de scosul puieților și astfel se execută în parcelele în ameliorare, bine pregătite până la acea dată. Semănăturile de primăvară se execută în parcele în care s-au scos puieții încă din toamnă și s-a pregătit terenul corespunzător.

Parcelele din care se scot puieții primăvara trec în ameliorare prin cultivarea unui amestec de leguminoase și graminee anuale, care de încorporează în sol în arătura de toamnă.

În tabelele de mai jos sunt prezentate câteva exemple de asolamente.

Asolament de repicaje pentru conifere cu creștere rapidă

Ciclul Anul SOLA

1 2 3 4 5 6

Ciclul I

(tranziție)

I C1 Lv T Lv T Lv

II C2 C1 Lv T Lv T

III C3 C2 C1 Lv T Lv

IV C4 C3 C2 C1 Lv T

V C5 C4 C3 C2 C1 Lv

VI Lv C5 C4 C3 C2 C1

Ciclul II VII C1 Lv C5 C4 C3 C2

VIII C2 C1 Lv C5 C4 C3

29

Page 30: PEPINIERĂ Rusu Andreea Iuliana

(normal) IX C3 C2 C1 Lv C5 C4

X C4 C3 C2 C1 Lv C5

XI C5 C4 C3 C2 C1 Lv

XII Lv C5 C4 C3 C2 C1Legenda: C1 – conifere anul 1; C2 – conifere anul 2, C3- conifere anul 3, C4 – conifere anul 4; C5 – conifere anul 5,

Lv – leguminoase+graminee pentru îngrășământ verde; T – culturi tranzitorii.

Asolament de repicaje pentru foioase cu creștere înceată

Ciclul Anul SOLA

1 2 3 4 5

Ciclul I

(tranziție)

I F1 Lv T Lv T

II F2 F1 Lv T Lv

III F3 F2 F1 Lv T

IV F4 F3 F2 F1 Lv

V Lv F4 F3 F2 F1

Ciclul II

(normal)

VI F1 Lv F4 F3 F2

VII F2 F1 Lv F4 F3

VIII F3 F2 F1 Lv F4

IX F4 F3 F2 F1 Lv

X Lv F4 F3 F2 F1Legenda: F1- foioase anul 1, F2 - foioase anul 2, F3 - foioase anul 3, F4 – foioase anul 4; Lv – leguminoase

+graminee pentru îngrășământ verde; T – culturi tranzitorii.

Asolament de repicaje pentru foioase cu creștere rapidă

Ciclul Anul SOLA

1 2 3 4

Ciclul I

(tranziție)

I F1 Lv T Lv

II F2 F1 Lv T

III F3 F2 F1 Lv

IV Lv F3 F2 F1

Ciclul II

(normal)

V F1 Lv F3 F2

VI F2 F1 Lv F3

VII F3 F2 F1 Lv

VIII Lv F3 F2 F1Legenda: F1- foioase anul 1, F2 - foioase anul 2, F3 - foioase anul 3, Lv – leguminoase + graminee pentru

îngrășământ verde; T – culturi tranzitorii.

30

Page 31: PEPINIERĂ Rusu Andreea Iuliana

CAP. V. EFICIENŢA TEHNICO-ECONOMICĂ A PEPINIEREI

Se exprimă printr-o serie de indicatori fizici şi valorici, care reflectă în mod sintetic, condiţiile de realizare a obiectivelor tehnico-economice ale pepinierei dendrologice.

Principalii indicatori tehnico-economici sunt prezentaţi în tabelul de mai jos:

Nrcrt

Indicator U. M. Modul de stabilire a indicatorilor

INDICATORI FIZICI

1. Suprafaţa totală a pepinierei 1.978ha este stabilită prin proiectare

din care:

a) în cultură

46% suprafaţa în cultură / suprafaţa totală a pepinierei

b) în ameliorare 10,1% suprafaţa de ameliorare / suprafaţa totală a pepinierei

c) în producţie ajutătoare 24,8% suprafaţa (plante-mamă + răchită + culturi de protecţie) / suprafaţa totală a pepinierei

d) spaţii pentru construcţii 2,7% spaţii pentru construcţii / suprafaţa totală a pepinierei

e) spaţii pentru circulaţie 16.4% spaţii drumuri/suprafaţa totală a pepinierei

f) spaţiu depozit puieţi 1.0% spaţiu depozit puieţi / suprafaţa totală a pepinierei

2. Indicele de folosire a suprafeţei 81.4% suprafaţa productivă (a + b + c) / suprafaţa totală a pepinierei

3. Producţia totală de puieţi 16.000 buc./an

stabilit prin obiectivul de producţie al pepi-nierei

4. Gradul de mecanizare a lucrărilor 0% suprafaţa lucrată mecanizat / supra-faţa lucrată mecanizat + suprafaţa lucrată manual

31

Page 32: PEPINIERĂ Rusu Andreea Iuliana

5. Forţa de muncă

din care:

a. muncitorib. personal tehnico-

administrativ

5 pers.

2 pers.

se stabilesc cu ajutorul normelor de lucru

6. Productivitatea muncii 0,32

ha/om/an

suprafaţa cultivabilă / total muncitori

7. Consum anual de utilităţi

a. energie electricăb. apă

3600

kwh

1.300m³

se stabilesc prin proiectare

8. Costuri unitare utilităţi

a. energie electricăb. apă

1,5lei/kwh

3,74lei/m³

se stabilesc prin proiectare

9. Investiţii totale

din care:

a. construcţii şi instalaţii interioare

b. utilaje;c. reţele electrice;d. reţeaua de apă.

60%

5%

15%

20%

din devizul general, conform:

Investiţii construcţii / investiţii totale

INDICATORI VALORICI

10.

Investiţia specifică 8.540Eur/ha cultivat

total investiţie / suprafaţa totală în cultură + suprafaţa în ameliorare + suprafaţa în producţie ajutătoare

11.

Preţ de cost pe grupe de specii:

a. răşinoase 2 ani;b. răşinoase 3 ani;c. foioase 1 an;d. foioase 2 ani, ş.a.

lei / 100 buc.

se calculează în cadrul proiectului

32

Page 33: PEPINIERĂ Rusu Andreea Iuliana

La calcularea preţului de cost se iau în considerare toate cheltuielile directe şi indirecte care participă la realizarea producţiei. În cadrul cheltuielilor directe se includ costurile anuale ocazionate de procurarea seminţelor, agrotehnica anterioară semănării, semănarea, întreţinerea şi scosul puieţilor. În cadrul cheltuielilor indirecte se prevăd toate cheltuielilor comune care concură la realizarea producţiei şi anume:

costurile utilităţilor şi combustibilului; amortismentul investiţiei; salariile personalului tehnico-administrative şi auxiliar; cheltuielile generale de întreţinere.Toate cheltuielile indirecte au un caracter anual şi se repartizează pe specii, ţinându-se cont

de numărul de ani cât cresc puieţii în pepinieră. În cazul cheltuielilor directe, pentru puieţii care cresc mai mulţi ani în pepinieră se ţine seama de faptul că unele cheltuieli (arăturile, semănatul, scosul puieţilor, ş.a.) se face o singură dată, în timp ce întreţinerea se face în fiecare an şi deci se repartizează în mod diferit pe specii, în funcţie de vârsta puieţilor.

33

Page 34: PEPINIERĂ Rusu Andreea Iuliana

Bibliografie

Sandu Tatiana – Arboricultură ornamentală, 2009, Ed. Ion ionescu de la Brad, Iaşi Sandu Tatiana – Lucrări practice ’’ Arboricultură ornamentală’’, 2015

https://www.google.ro/search?

q=asezare+geografica+jud+bacau&biw=686&bih=632&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ei=JA

B0Vf6GJ8zD7gaP74OgAQ&sqi=2&ved=0CAYQ_AUoAQ

http://ro.wikipedia.org/wiki/Comuna_St%C4%83ni%C8%99e%C8%99ti,_Bac%C4%83u

34