părţile de vorbire+ substantivul.doc

8/16/2019 Părţile de vorbire+ substantivul.doc

1/17

Părţile de vorbire

Cuvintele din limba română se împart în următoarele clase, numite tradiţionalpărţi de vorbire: substantivul, adjectivul, numeralul, pronumele, verbul, adverbul,prepoziţia, conjuncţia şi interjecţia.

Din punct de vedere morfoloic, părţile de vorbire pot !:

a" # e $ i b i l e %îşi sc&imbă forma în raport cu anumite cateoriiramaticale": substantivul, adjectivul, numeralul, pronumele şi verbul'b" n e # e $ i b i l e %sunt invariabile în raport cu cateoriile ramaticale":

adverbul, prepoziţia, conjuncţia, interjecţia.

(ubstantivul, adjectivul, pronumele şi numeralul alcătuiesc clasa n u m e l u i .Cu unele e$cepţii, cuvintele din clasa numelui se declină. )stfel, substantivul îşisc&imbă forma în raport cu nu mă r u l , ca zu l şica te o r i a de te rm in ăr i i .)djectivele şi unele numerale sunt variabile după e n , n u m ă r şi c a z . Cateoriiledupă care se sc&imbă pronumele sunt p e r s o a n a , n u m ă r u l , c a z u l şi e n u l .

*erbul, care se conjuă, îşi sc&imbă forma în raport cu d i a t e z a , m o d u l ,t i m p u l , p e r s o a n a ş i n u m ă r u l .

)dverbul are cateoria radelor de comparaţie. +otuşi, el nu este o parte devorbire #e$ibilă deoarece, în raport cu această cateorie, adverbul propriuzis nusuferă niciun fel de modi!cări formale. -radele de comparaţie sunt e$primate laadverb cu ajutorul unor cuvinte cu rol de instrumente ramaticale.

Prepoziţia, conjuncţia şi interjecţia sunt părţi de vorbire ne#e$ibile, deoarecenuşi pot sc&imba forma în raport cu cateoriile ramaticale.

Cateoriile ramaticale

Cateoria ramaticală este ansamblul formelor ramaticale ale cuvântuluicare e$primă anumite sensuri loicoramaticale.

n limba română e$istă următoarele cateorii ramaticale: e n u l ,n u m ă r ul , c a z u l , c a t e o r i a d e te r m i n ă r i i , r a d e le d ec o m p a r a ţ i e , p e r s o a n a , d i a t e z a , m o d u l şi t i m p u l .

(ubstantivul

/. ( u b s t a n t i v u l este partea de vorbire care denumeşte o b i e c t e . Prinobiecte în sens lar înţeleem: !inţe %iepure, urs", lucruri %carte,masă", plante %salcie, trandafr ", fenomene %vânt, urtună", acţiuni %mişcare, invazie",relaţii % posesie, dependenţă", stări %bucurie, tristeţe", însuşiri %bunătate,rumuseţe" etc.


2/17

0. (ubstantivele sunt cuvinte #e$ibile. 1le se declină, adică îşi sc&imbă formadupă n u m ă r %sinular, plural",c a z %nominativ, enitiv, dativ, acuzativ şi vocativ"şi d e t e r m i n a r e %substantiv determinat &otărât şi substantiv determinatne&otărât". )stfel, sistemul #e$ionar al substantivului include:

2 formatip %pentru majoritatea substantivelor este forma de nominativ3acuzativ,

sinular nearticulat' substantivul cu această formă este înreistrat în dicţionare"'

2 formele #e$ionare care servesc la e$primarea cateoriilor de număr, caz,determinare. 4umărul ma$im de forme pe care ar putea să le aibă un substantiv estede /5. n realitate, numărul lor este mult mai mic. Cauzele pot ! atât de ordin formal%multe dintre formele #e$ionare ale substantivului coincid, sunt omonime", cât şi deordin semantic %un număr mare de substantive sunt defective' ele nu pot e$primaanumite cateorii ramaticale din cauza semni!caţiei lor' de cele mai multe ori,substantivele sunt defective de număr, !ind lipsite de posibilitatea de a marcaopoziţia sinular 6 plural: curaj %numai la s.", miere %numai la s.", vapori %numai lapl.",Prut %numai la s.", Alpi %numai la pl.".

7. +oate substantivele se împart în trei clase #e$ionare numite

enuri: m a s c u l i n %un băiat, un munte",f e m i n i n %o ată, ooare", n e u t r u %un televizor, un teatru".

8. n propoziţie, substantivul îndeplineşte funcţiile sintactice de subiect, atribut,nume predicativ, element predicativ suplimentar, complement direct, complementindirect şi complement circumstanţial.

9. (ubstantivul se identi!că, de obicei, cu ajutorul întrebărilor: cine este acesta / aceasta? ce este acesta / aceasta?

Clasi!carea le$icoramaticală a substantivelor

/. După înţeles şi după anumite trăsături le$icoramaticale, substantivele se împart în:

2 substantive c o m u n e . 1le denumesc obiecte făcând parte dintro clasă deobiecte de acelaşi fel %om, urs, munte, stejar, casă, punte etc.", substanţe, materii%carne, ceară, petrol, ulei", noţiuni abstracte %!nţele"ere, linişte, pace, toleranţă".(ubstantivele comune pot denumi atât clasa în ansamblul ei, cât şi !ecare element alei. (ă se compare: #levul este o persoană care !nvaţă la şcoală$ %aici elevul toţielevii, orice elev" şi #levul a !ntârziat la ore$%unde elevul unul dintre elevi, un

anumit elev".

2 substantive p r o p r i i . Denumesc anumite obiecte spre a le deosebi de alteledin aceeaşi cateorie sau de acelaşi fel: %on, &adoveanu, 'arte, (r)ei, &iret etc.

Distincţia substantiv comun 6 substantiv propriu este importantă pentruortora!erea substantivelor. (ubstantivele comune se scriu cu iniţială minusculă%ecior, munte, ţară". (ubstantivele proprii se scriu cu iniţială majusculă %*adu,+arpaţi, %talia".


3/17

0. ;a rândul lor, substantivele comune pot ! de două feluri:

2 substantive c o n c r e t e . (unt cuvintele care denumesc !inţe sau lucruri,adică entităţi ce au o e$istenţă reală şi pe care le putem percepe cu ajutoruloranelor de simţ: cocoş, elev, arbore, masă, piatră, şcoală etc.'

2 substantive a b s t r a c t e . (unt cuvintele care denumesc obiecte ale ândirii,adică noţiuni ce pot ! concepute numai cu ajutorul raţiunii: blândeţe, claritate,dreptate, rumuseţe, inteli"enţă, !nţelepciune, sinceritate, libertate etc.


4/17

2 substantivele neutre: consoană %mal, vânt ", -u %lucru, uviu", -i %"rai, un")i", -e %nume"$

-enul substantivelor este indicat în dicţionare. 1l poate ! identi!cat şi cu ajutorulperec&ilor de numerale sau de adjective demonstrative:

2 pentru substantivele masculine: un doi / acest aceşti %elev elevi"'

2 pentru substantivele feminine: o două / această aceste %carte cărţi"'

2 pentru substantivele neutre: un două / acest aceste %caiet caiete".

8. -enul şi semni!caţia substantivului. ;a o parte din substantivele animate sepoate constata o anumită corelaţie între enul lor ramatical şi se$ul !inţeidesemnate. Din acest punct de vedere, se distin următoarele clase de substantive:

2 substantive cu enul m o t i v a t . ;a aceste substantive între enul lor şi se$ul!inţei e$istă o corespondenţă. 1le e$primă distincţia dintre cele două se$e cu ajutorul

unor perec&i de cuvinte care se pot caracteriza prin:

a" rădăcini diferite: cocoş "ăină, armăsar iapă, băiat ată, unc)i mătuşă

b" su!$e diferite: leu leoaică, croitor croitoreasă, curcă curcan, broască broscoi

2 substantive cu enul n e m o t i v a t . Din această cateorie fac parte toatesubstantivele inanimate: munte 3 s. m., şosea 3 s. f., teleon 3 s. n. -enul unorasemenea substantive nu are nicio leătură cu semni!caţia lor. 4u putem, dee$emplu, e$plica, din punct de vedere semantic, de ce cuvântul perete este unsubstantiv masculin, iarmasă este de enul feminin.

n această clasă intră şi o parte din substantivele animate. )cestea denumesc,printro sinură formă, !inţele de ambele se$e. După enul lor ramatical ele pot !:

a" masculine: eleant, şoarece, ţânţar, viezure, ministru, in"iner

b" feminine: albină, balenă, urnică, veveriţă, cunoştinţă, rudă, victimă$

Cateoriile ramaticale. 4umărul

/. (ubstantivele au două numere: s i n u l a r u l şi p l u r a l u l . ;a sinular,substantivul denumeşte un sinur obiect %stejar, mare, drum", iar la plural,denumeşte mai multe e$emplare ale aceluiaşi obiect %stejari, mări, drumuri".

0. După capacitatea lor de a e$prima opoziţia de număr, substantivele se împart în următoarele clase:

2 substantive care au ambele forme de număr %denumesc obiecte ce pot !numărate": ecior eciori, ţară ţări, oraş oraşe'

2 substantive defective de număr. ;a rândul lor, ele pot ! de două feluri:


5/17

a" substantive care au numai forma de sinular %sinularia tantum": dreptate,studenţime, sân"e, .acia etc.

b" substantivele care au numai forma de plural %pluralia tantum": aplauze, tăieţei,oc)elari, 0ilipine etc.

=ormarea pluralului

7. Principalul mijloc de e$primare a opoziţiei de număr la substantivesunt d e s i n e n ţ e l e . Procedeele prin care variază desinenţele de număr lasubstantive sunt:

a" adăuarea desinenţei de plural la forma de sinular a substantivului: lup lup-i, zi zi-le'

b" înlocuirea desinenţei de sinular prin desinenţa de plural: arbitr-u arbitr-i,

cas-ă cas-e, lum-e lum-i'

c" suprimarea desinenţei de sinular: emei-e emei, bai-e băi$

8. După capacitatea lor de a diferenţia sinularul de plural cu ajutoruldesinenţelor, substantivele se împart în două subclase: a"substantive v a r i a b i l e %cu două desinenţe de număr: bărbat bărbaţi, inimă inimi"' b" substantive i n v a r i a b i l e %cu o formă unică pentru ambele numere: pui,arici, luntre".

9. (ubstantivele v a r i a b i l e au următoarele perec&i de desinenţe:

(ubstantivele masculine

-1 / -i elev elevi, prieten prieteni

-u / -i codru codri, fu fi

-e / -i munte munţi, peşte peşti

-ă / -i popă popi, tată taţi

(ubstantivele feminine

-ă / -e ereastră erestre, runză runze

-ă / -i crean"ă cren"i, ţară ţări


6/17

-ă / -uri blană blănuri, iarbă ierburi

-e / -i carte cărţi, poveste poveşti

-e / -1 c)eie c)ei, emeie emei

-e / -uri mătase mătăsuri, sare săruri

-a / -le măsea măsele, stea stele

-a / -ele nuia nuiele, saia saiele

-1 / -le basma basmale, ma)ala ma)alale

-ică / -ele oricică oricele, surcică surcele

(ubstantivele neutre

-1 / -uri mal maluri, trunc)i trunc)iuri

-1 / -e creion creioane, teatru teatre

-u / -uri cadou cadouri, lucru lucruri

-u / -e e2emplu e2emple, muzeu muzee

-u / -i deceniu decenii, uviu uvii

-u / -ie brâu brâie, curcubeu curcubeie

3otă$ Câteva substantive au o formă de plural nereulată: om oameni %m.", soră surori %f.", noră nurori %f.",cap capete %n.", ou ouă %n.".

>. (ubstantivele i n v a r i a b i l e au o formă unică pentru ambele numere: un pui doi pui, un licurici doi licurici$

Dintre cele mai frecvente substantive invariabile pot ! menţionate următoarele:

2 substantive masculine: ardei, broscoi, cotei, crai, "utui, )oltei, lămâi, pui, tei,trioi, usturoi, arici, cârpaci, "enunc)i, licurici, muşc)i, oc)i, puşti, rinic)i, unc)i etc.

2 substantive feminine: carapace, cicatrice, elice, iesle, luntre, tranşee etc$

2 substantive neutre: apendice, nume, pântece, prenume, pronume, spate etc.

Din această cateorie mai fac parte:


7/17

2 substantivele masculine formate cu ajutorul su!$ului -oi: broscoi, cioroi, lupoi,vulpoi etc.

2 substantivele feminine nume de persoană formate prin derivare de la verbe cuajutorul su!$ului -toare4 dansatoare, !nvăţătoare, vizitatoare, vânzătoare etc.

(ubstantivele defective de număr

?. (pre deosebire de substantivele invariabile, care admit opoziţia de număr, deşipăstrează aceeaşi formă pentru cele două numere, substantivele defective de numărnu pot e$prima opoziţia dată din cauza sensului lor le$ical: cele mai multe dintre elenumesc obiecte care nu pot ! numărate.

Denumind obiecte nenumerabile, substantivele date au o sinură formă de număr%de sinular sau de plural" !ind, respectiv, s i n u l a r i at a n t u m sau p l u r a l i a t a n t u m .

2 (unt sinularia tantum şi deci au numai formă de sinular următoarele clase desubstantive: substantivelea b s t r a c t e %dreptate, cinste, sete",substantivele c o l e c t i v e %ne"ustorime, studenţime, ostăşime", numeledem a t e r i e %aluminiu, aur, brumă, smoală", unele substantivele p r o p r i i % Atena,0ranţa, Prutul" şi substantiveleu n i c e %lună, soare".

2 (unt pluralia tantum având numai forma de plural următoarele specii desubstantive: unele substantivea b s t r a c t e %moravuri, tratative", unele substantivenume de m a t e r i e %câlţi, icre, vapori", numele unor obiecte perec&i %oc)elari,catali"e", numele unor colectivităţi, ansambluri de obiecte %anale, rec)izite", unelesubstantive proprii % Alpi, +ordilieri"$

Cateoria determinării. )rticolul substantival

/. )rticolul substantival este un cuvânt au$iliar care însoţeşte substantivul şie$primă enul, numărul şi cazul acestuia.

=uncţia de bază a articolului substantival 3 &otărât şi ne&otărât 3 constă îne$primarea cateoriei determinării, care arată în ce măsură obiectul desemnat estecunoscut vorbitorilor.

0. )rticolul ne&otărât %un, o, nişte" se foloseşte pe lână un substantiv caredenumeşte un obiect necunoscut vorbitorilor: un copac, un sat, o cărare, nişte case$

7. )rticolul &otărât %-l, -a, -i, -le" se întrebuinţează pe lână un substantiv caresemni!că un obiect individualizat întro anumită privinţă, deci un obiect cunoscutvorbitorilor în situaţia dată de comunicare: copacul, satul, cărarea, casele$

=ormele articolului

)rticolul Cazul (inular Pluralmasculin feminin masculin feminin

a" ne&otărât 4.). un o nişte nişte


8/17

-.D. unui unei unor unor b" &otărât 4.).

-.D.

-l

-lui

-a

-i

-i

-lor

-le

-lor

Poziţia articolului faţă de substantiv

8. )rticolul ne&otărât este proclitic. 1l stă înaintea substantivului şi se scrieseparat de acesta: un copil, ooare$

9. )rticolul &otărât este enclitic. 1l stă după substantivul articulat !ind sudat cuacesta: copilul, oarea$

3otă$ @ situaţie aparte prezintă doar forma de -.D. a articolului &otărât lui, care,la declinarea substantivelor nearticulabile enclitic, se foloseşte înaintea

substantivului: caietul lui %on, casa lui bunicu-meu, la mijlocul lui ebruarie etc.

=ormele substantivului şi valorile lor

>. Pe lână e$primarea valorilor de en, număr şi caz, articolul este unicul indice alcateoriei determinării. Cateoria dată se realizează prin opoziţia următoarelor formeale substantivului:

=ormele substantivului sinular plural

2 forma nearticulată %articolul zero"

2 forma articulată ne&otărât

2 forma articulată &otărât

sat

un sat

satul

sate

nişte sate

satele

?. Cele trei forme care constituie cateoria determinării se de!nesc prinurmătoarele valori:

2 (ubstantivul la forma n e a r t i c u l a t ă se caracterizează prin lipsa oricăreiinformaţii privind radul de individualizare a obiectului denumit. 1l semni!că numaiconţinutul noţiunii fără a avea în vedere un obiect anumit:

5meii au răpit o ată de !mpărat$

n acest enunţ cuvântul !mpărat nu se referă la un anumit împărat, ci doare$primă noţiunea respectivă, servind la caracterizarea persoanei denumite prinsubstantivul ată$


9/17

2 (ubstantivul la forma a r t i c u l a t ă n e & o t ă r â t denumeşte un obiectoarecare dintro clasă de obiecte de acelaşi fel, un obiect necunoscut,neindividualizat, despre care se vorbeşte pentru prima dată.

#ra odată un !mpărat$ % un împărat oarecare"

2 (ubstantivul la forma a r t i c u l a t ă & o t ă r â t denumeşte un anumitobiect, un obiect individualizat, cunoscut, despre care sa vorbit mai înainte:

6i !mpăratul acela avea trei eciori$ % împăratul cunoscut nouă, despre care ammai vorbit"

3otă$ n anumite conte$te, substantivul la forma articulată &otărât poate avea şi ovaloare enerică, desemnând clasa de obiecte în ansamblul ei: Porumbelul este o pasăre$ %în acest conte$t, cuvântul porumbelul este ec&ivalent, de fapt, cu AoriceporumbelB, Atoţi porumbeiiB".

Cazul

/. Cazul e$primă relaţiile substantivului cu celelalte cuvinte din propoziţie' estedeci un indice al funcţiilor sintactice ale substantivului.

(ubstantivul are cincicazuri: n o m i n a t i v , e n i t i v , d a t i v , a c u z a t i v şi v o c a t i v .

Cele mai enerale caracteristici ale cazurilor sunt:

Cazul ntrebarea cazuală =uncţia sintactică cea maifrecventă

/. 4. cine?, ce? (ubiect, nume predicativ,apoziţie

0. -. al 7a, ai, ale8 cui? )tribut

7. D. cui? Complement indirect

8. ). pe cine?, ce? Complement direct

9. *. Cazul adresării directe

=ormele de caz ale substantivului

0. Din punct de vedere formal, cazurile substantivului sunt omonime două câtedouă. )stfel, cazurile nominativ şi acuzativ sunt total identice. (e deosebesc numaiprin condiţiile de utilizare şi prin valorile e$primate.


10/17

Coincid de asemenea şi formele cazurilor enitiv şi dativ. 1le diferă prinraporturile sintactice e$primate şi prin faptul că, în anumite conte$te, cazul enitivpoate include în structura sa articolul enitival al, a, ai, ale$

7. Cazurile substantivelor se e$primă cu ajutorul următoarelor mijloaceramaticale:

a" a r t i c o l u l s u b s t a n t i v a l &otărât %-l, -a, -i, -le, -lui, -i, -lor " şi ne&otărât%un, o, nişte, unui, unei, unor "'diferenţiază forma de 4.). de cea de -.D.

b" d e s i n e n ţ a c a z u a l ă însoţită uneori şi de alternanţa sunetelor%realizează distincţia dintre cele două perec&i de cazuri 3 4.) şi -.D. 3 numai lasubstantivele feminine la sinular' prin desinenţe speci!ce se caracterizează şi uneleforme ale cazului vocativ".

n funcţie de capacitatea substantivelor de aşi sc&imba desinenţa după cazuri, sedistin două clase #e$ionare de bază:

2 substantivele masculine şi neutre cu o desinenţă pentru toate cazule la sinularşi alta pentru toate cazurile la plural:

s. pl.

4.). un tânăr nişte tineri

-.D. unui tânăr unor tineri

2 substantivele feminine care au două desinenţe de caz la sinular %una pentru4.). şi alta pentru -.D." şi o desinenţă pentru toate cazurile la plural:

s. pl.

4.). o carte nişte cărţi

-.D. unei cărţi unor cărţi

c" a r t i c o l u l e n i t i v a l %al, a, ai, ale". )pare ca element constitutiv alunei variante poziţionale a cazului enitiv %al cole"ului, a copilului", având rolul de adistine cazul enitiv de dativ. Din punct de vedere sintactic, este un element deleătură între substantivul în enitiv şi substantivul determinat: un prieten alratelui$ )rticolul enitival se acordă cu substantivul determinat sau înlocuit desubstantivul în enitiv:

-enul 4umărul )rticolul enitival 1$emplu

m. s. ai un copil al vecinului

pl. al nişte copii ai vecinului

f. s. a această zi a anului


11/17

pl. ale aceste zile ale anului

=ormele cazului vocativ

/. Pot avea cazul vocativ mai ales substantivele nume de persoană, iar, în cazurimai rare, şi unele nume de animale. 4umele de neînsu#eţite se folosesc la acest caznumai dacă sunt personi!cate.

n vorbire, vocativul se caracterizează prin intonaţie speci!că, în scris, se izoleazăprin virule, iar după vocativele rostite cu intonaţie e$clamativă se pune semnule$clamării, ceea ce marc&ează rostirea cu pauză de restul comunicării: (, tu nicivisezi, bătrâne, câţi !n cale mi s-au pus9 %. 1minescu"

0. ;a sinular, cazul vocativ:

a" este omonim cu nominativul nearticulat, !ind folosit:

3 fără determinante obliatorii: mamă9 tată9 bunică9 doamnă9 cumătră9băieţaş9 etiţă9 puişor9 %onică9 etc.

3 cu determinante obliatorii: stimate domn9 dra"ă prieten9 prieten dra"9 etc.

b" este omonim cu nominativul articulat enclitic. )ceastă formă a cazului vocativse foloseşte numai cu determinante enitivale sau adjectivale: băiatul mamei9 atamamei9 copilul meu9 scumpa mea9 odorul meu9 etc.

c" se constituie cu ajutorul următoarelor desinenţe:

e: băiete9 bărbate9 căpitane9 cetăţene9 copile9 nepoate9 prietene9 tinere9vere9 %oane9 Ale2andre9 :o"dane9etc.

-o: bunico9 etiţo9 iubito9 scumpo soro9 vulpeo9 etc.

-ule: băiatule9 bunicule9 domnule9 fule9 iubitule9 omule9 puiule9 unc)iule9*adule9 etc.

7. ;a plural, cazul vocativ:

a" este omonim cu nominativul plural nearticulat, !ind folosit:

3 fără determinante obliatorii: băieţi9 copii9 prieteni9 concetăţeni9 ostaşi9 etc.

3 cu determinante obliatorii sau coordonat cu un alt vocativ: oameni buni9scumpele mele ete9 băieţi şi ete9 raţi şi surori9 cole"i şi cole"e9 etc.

b" este omonim cu nominativul plural articulat enclitic. 1ste folosit numai cudeterminante: băieţii mamei9 copiii mei9 etele mele9 etc.


12/17

c" este omonim cu enitivdativul plural articulat enclitic: băieţilor9 etelor9raţilor9 surorilor9 doamnelor9 domnişoarelor9 domnilor9 etc.

3otă$ 1ste de observat că nu toate aceste forme sunt la fel de frecvente învorbire. n limba contemporană, tot mai des se întrebuinţează vocativul omonim cunominativacuzativul articulat enclitic.

Declinarea substantivelor

/. +otalitatea formelor prin care se e$primă cateoriile ramaticale alesubstantivului constituie # e $ i u n e a sau d e c l i n a r e a lui. (ubstantivul în limbaromână se declină numai cu ajutorul articolului substantival, de aceea se distin douătipuri de declinare: a" declinarea cu articol ne&otărât şi b" declinarea cu articol&otărât.

0. n acelaşi timp, e$istă trei modele de declinare:

a" declinarea substantivelor masculine'

b" declinarea substantivelor feminine'

c" declinarea substantivelor neutre. )ceastă de la urmă declinare ar putea !de!nită drept declinare mi$tă, deoarece substantivele neutre se declină la sinulardupă modelul substantivelor masculine, iar la plural, după cel al substantivelorfeminine.

Declinarea cu articol ne&otărât

(inularCazul asculin =eminin 4eutru4.

-.

D.

).

*.

un băiat

%al, a, ai, ale" unui băiat

unui băiat

% pe" un băiat

o ată

%al, a, ai, ale" unei ete

unei ete

% pe" o ată

un teatru

%al, a, ai, al

unui teatru

un teatru

Plural

Cazul asculin =eminin 4eutru

4.

-.

D.

).

*.

nişte băieţi

%al, a, ai, ale" unor băieţi

unor băieţi

% pe" nişte băieţi

nişte ete

%al, a, ai, ale" unor ete

unor ete

% pe" nişte ete

nişte teat

%al, a, ai,

unor teat

nişte teat


13/17

Declinarea cu articol &otărât

(inular

Cazul asculin =eminin 4eutru4.

-.

D.

).

*.

băiatul

%al, a, ai, ale" băiatului

băiatului

% pe" băiatul

băiete9 băiatule9

ata

%al, a, ai, ale" etei

etei

% pe" ata

ată9 ato9

teatrul

%al, a, ai, a

teatrului

teatrul

Plural

Cazul asculin =eminin 4eutru

4.

-.

D.

).

*.

băieţii

%al, a, ai, ale" băieţilor

băieţilor

% pe" băieţii

băieţi9 băieţilor9

etele

%al, a, ai, ale" etelor

etelor

% pe" etele

etelor9

teatrele

%al, a, a

teatrelo

teatrele

Declinarea substantivelor nearticulabile enclitic

/. Din cateoria substantivelor care nu se îmbină cu articolul &otărât fac parte:

a" substantivele proprii masculine nume de persoane % Andrei, ;)eor")e, *adu,6teănescu etc."'

b" unele substantive proprii feminine nume de persoană %+armen,


14/17

D.

).

lui 6tean

6tean

lui +armen

+armen

lui iu

iunie

+ot cu elementul proclitic lui se formează şi enitivdativul unor substantive

comune termeni de rudenie când sunt însoţite de adjective posesive conjuncte: luirate-meu, lui tată-tău, lui bunicu-său$

3otă$ Pentru câteva dintre aceste substantive sunt posibile două forme de -.D.:una cu articolul &otărât enclitic şi alta cu elementul proclitic lui:-.D. badei / lui badea tatei / lui tata tătucăi / lui tăt

Condiţiile de întrebuinţare şi funcţiile sintactice ale cazurilor

/. Cazul substantivelor este strâns leat de prepoziţie. (e distin, pe de o parte,forme cazuale neînsoţite de o anumită prepoziţie %cazuri n e p r e p o z i ţ i o n a l e "şi, pe de alta, forme cazuale impuse substantivului de o prepoziţie sau de o locuţiune

prepoziţională %cazuri p r e p o z i ţ i o n a l e ".

Dintre cele cinci cazuri, numai nominativul şi vocativul nu se folosesc înconstrucţie cu o prepoziţie, celelalte cazuri 3 enitiv, dativ, acuzativ 3 pot ! întrebuinţate atât fără prepoziţii, cât şi în îmbinare cu o prepoziţie.

4ominativul

0. (ubstantivul în n o m i n a t i v este independent sintactic, nu poate ! folosit înconstrucţie cu o prepoziţie şi îndeplineşte următoarele funcţii sintactice:

a" subiect: +erul se limpezi$ %. (tancu"

b" nume predicativ: aica era pădurar$ %*. 1ftimiu"

d" apoziţie: 'are u uimirea şi bucuria lui 0ăt-0rumos când "ăsi de partea cealaltăa podului pe !nsuşi tatăl-său,!mpăratul$ %*. 1ftimiu"

-enitivul

7. (ubstantivul în e n i t i v fără prepoziţie are ca termen determinat un

substantiv şi poate îndeplini funcţiile sintactice de:

a" atribut: Pe urmă privirile copiilor se !ntorc spre mama lor$ %Camil Petrescu"

b" nume predicativ: +artea este a proesorului$ =ucrarea cea mai reuşită a ost astudentului anului trei$


15/17

(ubstantivul în cazul enitiv precedat de o prepoziţie sau de o locuţiuneprepoziţională poate !:

a" nume predicativ: Popoarele sunt contra tiraniei$

b" atribut: >ntr-o clipire toată finţa lui itu se sc)imbă !ntr-o ură

cumplită !mpotriva !nvăţătorului$ %;. Eebreanu"

b" complement indirect: 6i se repezi ca un uliu asupra cumnatului$ %. Preda"

c" complement circumstanţial de cauză: .in cauza urtunii, calea erată a devenitimpracticabilă$

Dativul

8. (ubstantivul în d a t i v fără prepoziţie este cerut: a" de un verb: arap-Alb

mulţumeşte urnicii pentru ajutorul ă"ăduit$ %F. Creană", b" uneori, de unadjectiv: Pretutindeni stăpânea tăcerea prielnică somnului$ %. (tancu" sau c" de unsubstantiv de oriine verbală %acordarea de premii !nvin"ătorilor ". 1l poate îndepliniurmătoarele funcţii sintactice:

a" complement indirect: .ădu o poruncă ascuţită ar"atului molâu şisomnoros$ %Cezar Petrescu"

b" apoziţie: .e aceea vă spun4 plecaţi-vă de bună voielui, !mpăratului tuturora9 %*. 1ftimiu"

(ubstantivul în dativ construit cu o prepoziţie poate !:

a" complement instrumental: A reuşit datorită prietenilor săi$

b" complement circumstanţial de cauză: 'unţii +arpaţi sunt mai uşor de trecutdecât Alpii, datorită numeroaselor trecători$

)cuzativul

9. (ubstantivul în a c u z a t i v fără prepoziţie poate avea următoarele funcţiisintactice:

a" complement direct. Determină un verb tranzitiv şi este e$primat prin nume deinanimate % Aştept trenul", nume de animale %@ânătorul a !mpuşcat un iepure$" sauprin nume de persoane neidenti!cate %ăranii au prins un )oţ$"

b" element predicativ suplimentar: >n curând tot judeţul l-a consacrat poet$ %;.Eebreanu"

c" complement circumstanţial:


16/17

3 de loc: Am mers o cale lun"ă$

3 de timp: =-am căutat o zi !ntrea"ă$ 6i au stat acolo trei zile şi trei nopţi$ %CamilPetrescu"' 3-au să mă ţină aicio viaţă de om$ %;. Eebreanu"

3 de mod: &-a supărat oc$

(ubstantivul în acuzativ precedat de o prepoziţie sau de o locuţiuneprepoziţională poate îndeplini următoarele funcţii sintactice:

a" complement direct: 3evoia-l ace pe om )oţ şi scoate lupul din pădure$ %=olclor"

b" apoziţie: Pe ea, pe @eronica, judecata o dovedise nevinovată. %F. )ârbiceanu"

c" nume predicativ: @orba e de ar"int, tăcerea e de aur$ %=olclor"

d" atribut: =acătul de la uşa tinzii u "ăsit desc)is$ %F. )ârbiceanu"

e" complement indirect: oţi râd de "luma potrivită$ %Camil Petrescu"' .innebunia străină să !nveţi minte$%=olclor"

f" complement de aent: >nsă omul e totdeauna pândit de primejdii$ %.(tancu"' Am ost c)emat !n cancelariede părintele .obre, proesorul nostru dereli"ie$ %. Preda"

" complement instrumental: @eronica !şi şter"ea sudoarea de pe runte cunărama$ %F. )ârbiceanu"

&" complement sociativ: @ei săpa sare, la ocnă, !mpreună cu ţi"anii robi$ %1.Camilar"' .omnu oma s-a !ntors !n sat cu străjerul$ %. (adoveanu"

i" complemente circumstanţiale:

3 de loc: Plecă din vreme la "ară$ %;. Eebreanu"

3 de timp: >n zori, bolnavul adormi$ %;. Demetrius"

3 de mod: Brsul nu joacă de bunăvoie$ %=olclor"

3 de cauză: +alul tresări de spaimă$ %. (adoveanu"

3 opoziţional: >n loc de dreptate, ne-am ales cu batjocura şi cu averea luată$ %*.

1ftimiu"

*ocativul

>. * o c a t i v u l e$primă o c&emare adresată unei persoane. Din punct devedere ramatical, vocativul constituie o propoziţie neanalizabilă: Acum, copii,ascultaţi povestea până la capăt$ %*. 1ftimiu".


17/17

n limbajul familiar, vocativul poate ! însoţit de o anumită interjecţie, împreună cucare formează o unitate intonaţională: 'ă raţilor, spuneţi, mă, ce ştiţi? %CamilPetrescu"

;ocuţiunile substantivale

;ocuţiunile substantivale sunt rupuri de cuvinte cu sens unitar având valoareaunei sinure părţi de vorbire. ;a nivelul enunţului ele se comportă ca un substantiv, îndeplinind funcţiile sintactice caracteristice acestei părţi devorbire: aducere aminte, bă"are de seamă, !ncetare din viaţă, părere de rău, ţinerede minte, punct de vedere etc.

părţile de vorbire+ substantivul.doc

Documents