Particularitatile nuvelei

O nuvela nu isi propune sa construiasca un univers imaginar elaborat, ci poate fi urmarita usor pe baza unui singur fir narativ, ce reda cu precadere evolutia unui singur personaj, tensiunea narativa fiind gradate si concentrandu-se in jurul unei singure probleme, iar deznodamantul constituind o concluzie a intregii action,i care elucideaza textul in ansamblul sau.

Tocmai caracterul accesibil si in acelasi timp revelator al specie pare sa-l fi atras pe moralistul Ioan Slavici. Convins ca literatura trebuie sa indeplineasca si o functie educative, prozatorul avea nevoie de o formula narativa cat mai usor de receptat pentru a ilustra efectele distrugatoare ale aparitiei relatiilor capitaliste in cadrul vietii rural-patriarhale. In acest sens, el compune un intreg volum de nuvele caruia ii da un titlu semnificati – Nuvele din popor. Publicata in 1881, cartea sa contine o serie de texte valoroase, din care se remarca Moara cu noroc, ce impresioneaza mai ales prin strategiile narative surprinzator de moderne  ( combinarea formulei realiste cu analiza psihologica) ce redau impactul dezumanizant al banului asupra omului traditional.

Doua caracteristici ale specie literare nuvela in Moara cu noroc

Astfel, pentru a descrie cat mai convingator noua structura sociala ce se contureaza la sfarsitul secolului XIX-lea in Ardeal, spatiu in care traditiile si obiceiurile arhaice sunt amenintate de relatiile umane bazate pe interesul financiar, Slavici alege sa utilizeze o perspective lipsita de idilizare, cat mai obiectiva, nuvela castigand un character realist. Totodata, pentru ca tensiunea sa fie verosimila, naratorul obiectiv al lui Slavici utilizeaza adeseori stilul indirect liber sau le permite personajelor monologuri interioare, Moara cu noroc putand fi considerata, in consecinta, si o creatie psihologica.

Ambele orientari ( atat spre realism cat si spre psihologism) se muleaza perfect pe formul tip a nuvelei. Pentru ca e suficient urmarirea evolutiei unui singur personaj , pentru a putea reda elocvent cum o lume patriarhala isi pierde echilibrul originar in confruntarea cu o mentalitate dezumanizata de influenta banului. De exemplu, Ghita, un cismar harnic, incepe sa perceapa total diferit fata de soacra sa implinirea vietii. Daca pentru batrana echilibrul e totuna cu a fi multumit cu ceea ce ai, tanarul cap de familie simte ca numai prosperitatea financiara poate aduce fericirea unui camin. Pentru el, parasirea vechii colibe pentru a devein proprietarul unei crasme reprezinta o binecuvantare divina. Dorinta de avere il determina sa faca o serie de compromisuri, chiar sa accepte tovarasia unui om precum Lica Samadaul, cu care, in conditii normale, nu ar fi colaborat niciodata. Iar transformarea protagonistului sub mirajul banilor, dintr-un tata/ sot iubitor I grijuliu intr-un criminal egoist si egocentric, ramane un simptom al dezintegrarii unei intregi societati patriarhale.

De asemenea, nuvela ii ofera lui Slavici posibilitatea de a da generalitate viziunii sale despre lume, printr-un narator obiectiv, impersonal, care reprezinta vocea intregii natiuni. El nu isi asuma pe deplin

nici macar perspectiva moralizatoare, mandatand-o pe batrana sa rosteasca judecatile etice la inceputul si la finalul textului.

Patru elemente de constructive a subiectului

Asa cum anticipam, Slavici foloseste structura nuvelei atat pentru a crea iluzia vietii, cat si pentru a patrunde in psihologia personajelor sale.

In primul rand, influentat de tehnicile realismului, Slavici reda lumea rurala a sfarsitului de secol XIX prin intermediul catorva tipuri umane : batrana reprezinta taranca cumpatata, aparatoare a traditiilor, Ana intruchipeaza sotia credincioasa care isi urmeaza barbatul, Lica este negustorul infractor, iar Ghita se integreaza in categoria omului sarac, dornic de inavutire. Totusi, autorul constientizeaza ca pana si cele mai curate constiinte sunt contaminate de noua obsesie : banul. Astfel, “acel amestec de bine si de rau ce se afla la oamenii adevarati” ( G. Calinescu)este demonstrate prin intermediul analizei psihologice, Ghita se individualizandu-se prin traseul spre dezumanizare pe care il parcurge. Protagonistul ajunge tot mai ursuz, mai nervos, se comporta brutal uneori, rade in hohot, ba chiar se autoanalizeaza prin intermediul unui monolog interior: “Ei, ce sa-mi fac daca e in mine ceva mai tare decat vointa mea? Nici cocosatul nu e insusi vinovat ca are cocoasa in spinare”.

In al doilea rand, modul in care personajele sunt conturate determina si constituie conflictul. In consecinta, conflictul exterior se contureaza in jurul confruntarii dintre Ghita si Lica Samadaul. Daca primul incearca sa faca avere folosind mijloace cat mai cinstite, al doilea abuzeaza de slabiciunea oamenilor pentru a obtine castiguri nemeritate. In acest fel, Moara cu noroc dezvolta un conflict interior de natura morala si psihologica, organizat dupa modelul luptei dintre bine sir au.

Mai mult, reperele spatio-temporale si descrierea amanuntita a locului si a timpului in care se desfasoara actiunea, prin utilizarea detaliului semnificativ, tin de o tehnica pur realista. Insa, naratorul include o serie de amanunte care confera nuvelei un sens simbolic, cu puternice implicatii etice. De exemplu, spatial in care se petrec majoritatea actiunilor poarta numele de Moara cu noroc. Mai degraba ironic, asa cum se poate deduce din deznodamantul naratiunii, acest nume demonstreaza ca distant dintre noroc si ghinion este tot mai mica intr-o lume in care castigul inseamna crima sau inselaciune. Chiar daca nu ofera o atentie la fel de mare ca in cazul prezentarii spatiului, nici timpul desfasurarii evenimentelor, nu este omis. Carciuma este luata in arenda de Ghita chiar de sarbatoarea Sf. Gheorghe, care, in traditia crestina , simbolizeaza infrangerea raului, insa pacatele acestei lumi, inmultite chiar pe parcursul actiunii, pot fi ispasite doar in finalul nuvelei, care sta sub semnul Pastilor-zilele ce preced acest praznic, fiind numite de crestini Saptaman Patimilor.

Evidentierea relatiilor dintre doua personaje

Tot de o imbinare a procedeelor realiste cu analiza psihologica depinde si relatia dintre cele mai bine conturate personaje, Ghita si Lica Samadaul. In maniera speciei literare a nuvelei, naratorul reda tensiunea celor doi prin prisma efectelor pe care le produc asupra protagonistului. Ghita are mustrari de constiinta aproape de fiecare data cand se intalneste cu lica, iar vorbele Anei rezuma exact transfrmarile

interioare ale sotului sau : “ tu nu esti bine. E primejdie…la casa mea. Ti-a dat cineva ceva, te-a vrajit, ce-i? ( …) Esti un om netrebnic si grozav, trebuie sa te fi ticalosit tu in tine…”

Punctual de vedere argumentative despre modul in care se reflecta o idée sau tema nuvelei.

Asadar, nuvela lui Slavici se distinge prin modernitatea strategiilor narative cu ajutorul carora analizeaza o problema actual inca: modul in care omul se raporteaza la idea de a se imbogati. Desigur, in lumea contemporana, perspective moralizatoare a textului lui Slavici nu e usor de acceptat. Insa complexitatea si verosimilitatea trairilor interioare, ale relatiilor dintre indivizi, ale problemelor familial pe care Moara cu noroc le evoca prin tema sa central raman subiecte de reflectie pentru orice cititor si modele de constructie narativa pentru prozatorii romani din secolul XX.