nursing in pneumonia pneumococica la copil

CUPRINS

Introducere…………………………………….………………….…….pg.2I. Partea teoretică

1. Noţiuni de anatomie a aparatului respirator…………….….pg.3 2. Noţiuni generale despre pneumonia pneumococică….……pg.12 a) Definiţie…………………………………………….…...pg.12 b) Frecvenţă………………………………………….…….pg.12 c) Etiologie……………………………………………..….pg.13 d) Epidemiologie……………………………………….….pg.14 e) Patogenie şi anatomie patologică…………………….…pg.15 f) Tablou clinic…………………………………….………pg.18 g) Explorări paraclinice………………………………........pg.20 h) Diagnostic pozitiv şi diferenţial…………………...……pg.22 i) Evoluţie şi complicaţii……………………………...…..pg.23 j) Pronostic...........................................................................pg.24 k) Tratament curativ şi profilactic........................................pg.25 l) Diagnostic de nursing.......................................................pg.27

3. Nursing în pneumonia pneumococică, plan de îngrijire......................................................................pg.29

II. Partea specialăStudiul personal – Descrierea studiului în lucrare..................................pg.35

1. Materiale şi metode.............................................................pg.382. Obiectivele lucrării..............................................................pg.413. Motivaţia lucrării.................................................................pg.44

Studiul practic – analiza cazurilor..........................................................pg.463.1. Prezentarea cazului I...................................................pg.473.2. Prezentarea cazului II..................................................pg.653.3. Prezentarea cazului III................................................pg.833.4. Prezentarea cazului IV................................................pg.101

Concluzii................................................................................................pg.120

Bibliografie............................................................................................pg.131

1

www.referat.ro

INTRODUCERE

Lucrarea de faţă face o prezentare a activităţilor ce alcătuiesc îngrijirea pacienţilor

cu pneumonie pneumococică.

Am abordat această temă deoarece doresc să-mi verific cunoştinţele legate de

îngrijirea pacienţilor cu această boală lucrând ca asistent medical şi neavând ocazia să

lucrez cu copiii.

Pentru unii nursa ajută medicul.

Pentru alţii ea practică o profesie autonomă.

Între aceste extreme rolul nursei este perceput şi descris divers.

Timp îndelungat ea nu s-a simţit obligată să se definească, însă rolul celor care

îngrijesc bolnavul a continuat şi continuă să evolueze. Nursa care participă la îngrijirea

unui pacient cu pneumonie pneumococică necesită cunoştinţe temeinice de nursing

general şi special, pentru a putea să pună corect diagnosticul de nursing şi să aplice

intervenţiile potrivite în funcţie de faza evolutivă a bolii.

Nursa susţine pacientul şi din punct de vedere psihic, pentru a preveni stările

depresive şi anxietatea, cauzate de conştientizarea gravităţii bolii.

Boala reprezintă ruperea echilibrului, armoniei, un semnal de alarmă tradus prin

suferinţă fizică, psihică, o dificultate sau o inadaptare la o situaţie nouă, provizorie sau

definitivă.

2

I. PARTEA TEORETICĂ

1. Noţiuni de anatomie ale aparatului respirator

Indispensabil pentru funcţiile vitale, oxigenul reprezintă un factor care intră în

procesele de nutriţie şi respiraţie. Pentru elaborarea energiei necesară organismului, el

participă activ la fenomenele de oxidare a substanţelor celulare. Ca să pătrundă din

mediul extern până la nivelul celulei, îi sunt necesare căi de transport care sunt

reprezentate de către aparatul respirator şi, respectiv, circulator.

Filogenetic nu a existat de la început o formaţiune care să reprezinte un aparat

respirator.

Pătrunderea oxigenului se făcea pe cale cutanată la animalele inferioare şi abia

mai târziu apar organe respiratorii care pot lua, cu timpul, două aspecte: bronhial, dacă

iau oxigenul dizolvat din apă, şi pulmonar, dacă îl iau din aer.

Aparatul respirator este format din căile respiratorii şi plămâni.

Căile respiratorii sunt alcătuite din:

- cavitate nazală, comunică cu exteriorul prin fose nazale şi cu rinofaringele prin

coane;

- faringele, legătură dintre fosele nazale şi laringe, cavitate bucală şi esofag;

- laringe, conduct aero-vector şi organ al fonaţiei;

- trahee, organ în formă de tub ce continuă laringele;

- bronhii traheale, se împart în două: bronhii principale ce pătrund în plămâni prin

hil, unde se ramifică intrapulmonar, formând arborele bronhic.

Plămânii sunt două organe (drept şi stâng) care ocupă cavitatea toracică împreună

cu inima, vasele mari şi alte viscere. Ei sunt organele

esenţiale ale respiraţiei iar în profunzimea lor se petrece fenomenul schimbului oxigen-

bioxid de carbon, denumit hematoză.

Plămânii reprezintă a 40-a parte din volumul corpului şi a 50-a parte din greutatea

sa. Deşi dimensiunile variază în funcţie de sex, vârstă, constituţie individuală, aceste

raporturi nu rămân mereu aceleaşi. În termeni medii, plămânul măsoară 16 cm în

diametru sagital, 25 cm în diametru vertical maxim şi 10 cm în diametru transversal

3

maxim. Dimensiunile celor doi plămâni nu sunt egale. Diametrul vertical al plămânului

drept este mai mic, însă este mai lat decât plămânul stâng care este mai îngust din cauza

inimii.

Elasticitatea plămânului face ca acesta să urmeze excursiile peretelui toracic.

Consistenţa plămânului este moale, lăsând la apăsare senzaţia de burete.

Alveolele pulmonare conţin în mod normal aer. greutatea absolută a ambilor

plămâni este de 1300 gr. Plămânul drept este mai greu (700 gr) decât cel stâng (600 gr).

Capacitatea plămânului reprezentată prin volumul de aer conţinut, este în medie, 4500-

5000 ml aer, cifră totalizată la sfârşitul unei respiraţii profunde.

Culoarea plămânilor normali este roz-pală la copii, devenind, la adulţi, alb-

cenuşie, cu pete negricioase.

Forma plămânilor poate fi comparată cu jumătatea unui con tăiat de la vârf spre

bază.

Plămânul este în raport imediat cu pereţii cavităţii toracice, de care este despărţit

prin cavitatea pleurală, care este în mod normal virtuală.

Se descriu fiecărui plămân următoarele porţiuni:

a) vârful;

b) baza;

c) faţa internă;

d) faţa externă.

Vârful depăşeşte orificiul superior al toracelui cu 3-4 cm, este rotunjit, corespunde

scobiturii subclaviculare.

Baza sub forma unei suprafeţe triunghiulare largi şi foarte concave, baza

plămânului drept vine în raport cu ficatul iar baza plămânului stâng este în raport cu

coada lobului stâng al ficatului şi cu stomacul.

Faţa internă concavă este în raport cu mediastinul şi cordul, de unde şi numele

„patul cordului“. Pe jumătatea acestuia se găseşte hilul plămânului, pe unde pătrund

bronhiile, vasele şi nervii plămânului (pediculul pulmonar).

Faţa externă sau faţa costală se mulează pe peretele toracic. Ea este convexă şi

răspunde coastelor şi spaţiilor intercostale prin cele două forţe ale pleurei. În partea

4

superioară a feţei externe se văd câteva şanţuri transversale determinate de presiunea

coastelor, denumite „impresiile costale“.

Tot aici se află un şanţ adânc numit scizura sau fisura interlobară, care este unică

pentru plămânul stâng, iar pentru plămânul drept o scizură accesorie. Scizurile

interesează toată grosimea plămânului ce determină împărţirea lor în mai mulţi lobi:

plămânul stâng are doi lobi, superior şi inferior, iar cel drept, datorită sciziunii accesorii,

are trei lobi, superior,

inferior şi mijlociu, cel mai mare fiind cel inferior iar cel mai mic cel mijlociu.

5

Plămânii sunt alcătuiţi după tipul glandelor acinoase. Avem:

a) un sistem de canale – arborele bronşic, rezultat din ramificaţia bronhi-

extrapulmonară, prin care trece aerul;

6

b) o serie de saci membranoşi în care se termină ramurile arborelui bronhial,

denumiţi lobuli;

c) alveolele pulmonare, la nivelul cărora se face schimbul de gaze.

7

Bronhiile parcurg plămânul de-a lungul întregii sale întinderi şi dau naştere la

ramuri colaterale (primare, secundare, terţiare), care se ramifică la rândul lor până la

ultimele terminaţii, care ajung la lobuli şi la ainii pulmonari.

Bronhiile sunt alcătuite din trei tunici:

- o tunică fibroasă, conţinând plăci cartilaginoase;

- o tunică musculară din fibre netede;

- o tunică mucoasă conţinând numeroase glande şi cili vibratili, cu rol de

purificare a aerului inspirat.

Lobulul este un sac membranos în care pătrunde o bronşie ce îi serveşte de ax.

În pereţii sacului se găsesc vasele sanguine care asigura hematoza. În lobul

pătrunde o bronşie de dimensiuni foarte mici, bronşia interlobulară, care se ramifică din

ce în ce mai mult. Ultimele terminaţii, în număr de 50-80 pe lobul, denumite bronşiole

acinoase terminale, se împart în mai multe conducte alveolare care prezintă numeroase

umflături denumite alveole pulmonare.

Alveola pulmonară este un sac măsurând 1/10 – 2/10 mm, deschis în conductul

alveolar. Numărul alveolelor este foarte mare, de 250 mm2, ceea ce poate totaliza până la

patru miliarde de alveole pe întreg plămânul.

8

Capilarele ce se găsesc în peretele alveolar reprezintă locul exact al schimburilor

de gaze.

9

Pleura

Plămânii sunt înveliţi într-o foiţă seroasă – pleura.

Ea are rolul de a uşura mişcările plămânilor prin alunecare.

Fiecare plămân este învelit de o pleură.

Pleura este formată, la rândul ei, din două foiţe, una în continuarea celeilalte:

pleura viscerală, care acoperă plămânul, şi pleura parietală, care acoperă pereţii cavităţii

toracice.

Între cele două pleure există o unitate închisă, cavitatea pleurală, care în mod

normal este virtuală şi care conţine o cantitate infimă de lichid, care favorizează

alunecarea.

În condiţii patologice, cavitatea pleurală poate deveni reală, putând fi umplută cu:

- puroi (pleurezie);

- sânge (hemotoron);

- aer (pneumotoron).

Când cantitatea de lichid sau aer este mare, plămânul respectiv apare turtit, pre hil

(colobat) şi funcţia sa respiratorie este nulă.

10

2.NOŢIUNI GENERALE DESPRE PNEUMONIA PNEUMOCOCICĂ

a) Definiţie

Pneumonia pneumococică, cunoscută şi sub denumirea de pneumonie francă

lobară, se defineşte ca „o infecţie acută, de obicei nesupurativă, a plămânului, cu

distribuţie lobară sau segmentară, produsă de pneumococ (diplococcus pneumoniae,

streptococcus pneumoniae) şi caracterizată chimic prin debut brusc la un individ de

obicei sănătos anterior, cu frisoane, febră în platou, junghi toracic şi spută hemmoptoică“.

În formele sale tipice (adult, copil mare, adolescent) afecţiunea realizează un

tablou clinico-radiologic, ca şi o evoluţie naturală, ce ajută mult în stabilirea

diagnosticului.

Boala este caracteristică copilului mare, deşi frecvenţa sa maximă este atinsă la

vârste mici, peste 2-3 ani de viaţă, poate apărea şi la sµgar.

De obicei, la vârstele extreme (sµgar, bătrân), pneumococul realizează un tablou

de bronhopneumonie, în focare diseminate sau confluente (bronhopneumonie pseudo-

lobară), distinctă de forma clasică de pneumonie francă lobară.

b) FRECVENŢĂ

Deşi frecvenţa pneumoniei pneumococice a scăzut mult în ultimele decenii, ea

constituie şi în prezent cea mai frecventă pneumonie bacteriană (peste 90% din totalul

cazurilor), atât la adult cât şi la copil, după perioada neonatală. sexul masculin este mai

frecvent afectat. Frecvenţa maximă a bolii la copil este atinsă între 1 şi 4 ani de viaţă, iar

la adulţi între 20-40 de ani.

c) ETIOLOGIE

Pneumococul este unul dintre cei trei coci mai importanţi în patologia umană,

alături de streptococ şi stafilococ. În microscopie germenul se prezintă ca un coc

grampozitiv, lancolat, dispus in diplo (pereche, de unde denumirea de diplococ), mai rar

în scurte şiruri (strepto).

12

În frotiurile din exudate se pot decela uneori pneumococi gramnegativi.

Fenomenul se explică prin prezenţa unei hialuronidaze (alfa-hemolizină), ca şi a unui

număr de autoenzime, care fac germenul gramnegativ sau îl pot chiar distrµge.

Întrucât pe mediile sânge-agar germenul produce o coloraţie verzuie (alfa-

hemolizina anterior menţionată), confuzia cu streptococii alfa-hemolitici este posibilă la

„citirea“ directă a culturilor (diferenţierea este uşor de făcut serologic, pe medii

îmbogăţite cu bilă, ca şi prin virulenţa particulară în cazul inoculării la şoarece).

Germenii se prezintă sub două forme: incapsulată (virulentă) şi neincapsulată

(avirulentă).

Capsula polizaharidică conţine antigenul specific de tip (se cunosc în prezent

peste 84 de stereotipuri diferite) şi constituie factorul de virulenţă, întrucât în absenţa

fenomenului de opsonizare (responsabil de producerea fenomenului de „tumefacţie“

capsulară) se opune fagocitozei. Spre deosebire de antigenul polizaharidic capsular

specific de tip şi care răspunde de sinteza anticorpilor capabili să confere imunitate se

cunosc o serie de antigene somatici, şi anume C şi R (specifice de specie) şi M (specific

de tip), care nu au importanţă în stabilirea imunităţilor. Serotipurile 1-8 sunt responsabile

de 60-65% din cazurile de pneumonie la adult, în timp ce la copil serotipurile cel mai

frecvent incriminate sunt 14, 1, 6, 19, 23 (în special serotipul 14).

Rezistenţa faţă de infecţia pneumococică este condiţionată de factori nespecifici

(„barierele“ naturale de apărare antiinfecţioasă a plămânului:

reflex de tuse, reflex de închidere a glotei, activitate ciliară, acţiunea imunoglobulinelor

A-secretorii, macrofagele alveolare, drenajul limfatic pulmonar, ş.a.), precum şi de

prezenţa anticorpilor specifici de tip, care protejează fagocitoza prin combinarea cu

polizaharidul capsular.

Imunitatea antipneumococică (evaluată prin activitatea litică a sângelui defibrinat

faţă de serotipurile mai frecvent incriminate) variază cu vârsta, fiind înaltă în cursul

primei luni de viaţă (datorită transferului transplacentar de anticorpi de origine maternă),

după care aceasta scade progresiv între prima lună şi 15 luni de viaţă, atingând din nou o

valoare ridicată mult mai târziu, în adolescenţă.

d) EPIDEMIOLOGIE

13

Pneumococul este un germen saprofit al căilor aeriene superioare. Rata

purtătorilor sănătoşi variază între 5-70% dintre subiecţii unei populaţii, dependent de

sezon, arie geografică, colectivitate, etc.

Frecvenţa maximă a purtătorilor sănătoşi se înregistrează la copiii din primii doi

ani de viaţă, în special în sezonul rece al anului (decembrie-aprilie), în 80% din totalul

izolărilor fiind incriminate serotipurile 6, 19, 23, 3, 9, 11, 14, 15 şi 18. Partajul

nazofaringian nu antrenează apariţia de anticorpi specifici, ceea ce explică durata sa

îndelungată (45 de zile-6 luni sau peste), ca şi posibilitatea infecţiei cu acelaşi serotip.

Foarte puţini dintre purtători vor dezvolta boala ca atare. Caracterul transmisibil al

bolii (calea aerogenă) este cert demonstrat deşi riscul de contagiune (ce presupune un

contact interuman strâns) rămâne neglijabil.

În difuziunea infecţiei purtătorii au un rol mai important decât bolnavii. Izolarea

bolnavilor nu este necesară decât în cazul unor contacte cu risc scăzut (cardiaci,

imunodeprimaţi, etc.).

Rarele izbucniri epidemice de pneumonie pneumococică sunt consumate în

colectivităţi de copii în care infecţii virale respiratorii au, de asemenea, caracter epidemic.

Pneumonia pneumococică apare periodic, în special iarna şi primăvara. Această

variaţie sezonieră semnifică rolul decisiv al infecţiilor virale respiratorii în favorizarea

producerii pneumoniei pneumococice.

e) PATOGENIE ŞI ANATOMIE PATOLOGICĂ

Căile aeriene inferioare (situate sub nivelul laringelui) sunt virtual sterile

bacteriologic, în ciuda caracterului „deschis“ al aparatului respirator. Aceasta se

datorează „barierelor“ naturale de apărare antiinfecţioasă de care dispune sistemul

bronho-pulmonar.

Dovezi clinice, între care şi localizarea mai frecventă a pneumoniei în dreapta,

precum şi experimentele, susţin că infecţia pulmonară pneumococică se realizează pe cale

aerogenă, prin străpungerea acestor bariere de apărare de către germenii aflaţi în

nazofaringe, într-un moment în care unul sau mai multe dintre aceste mijloace de apărare

naturală sunt total sau parţial compromise, prin intervenţia unor factori favorizanţi ai

îmbolnăvirii.

14

Aceşti factori favorizanţi sunt numeroşi:

infecţii virale respiratorii (cresc cantitatea de secreţii infectante în căile

respiratorii superioare şi alterează activitatea ciliară prin necroza epiteliului respirator);

anestezia;

opiaceele;

alcoolul (scade nivelul stării de conştienţă, deprimă reflexul de tuse,

reflexul epiglotic „de închidere“ ca şi activitatea ciliară);

insuficienţa cardiacă;

inhalarea de gaze iritante;

traumatismul toracic (condiţionează apariţia unui minim transsudat în

alveole ce favorizează multiplicarea şi difuzarea germenilor);

tuberculoza;

astmul bronşic;

bronşiectazia;

carcinomul bronşic (ce compromite integritatea anatomo-funcţională a

plămânului);

splenectomia;

boli generale ca diabetul, deficienţele imune, fibroza chistică (scad

capacitatea de apărare antiinfecţioasă a plămânului).

Oricare ar fi mecanismele care fac posibilă pătrunderea germenilor intrapulmonar,

dezvoltarea sau nu a bolii va depinde în cele din urmă de eficienţa sau ineficienţa

macrofagelor alveolare în a-i fagocita. Capacitatea fagocitară este însă mult diminuată

atunci când germenii se află suspendaţi într-o fază lichidă.

În cadrul reacţiei de răspuns pulmonar la prezenţa germenilor în alveole, în prima

etapă domină congestia şi edemul. Se presupune că pneumococul ar elabora o substanţă

vasodilatatoare, „edema producing factor“.

Exudatul astfel apărut reprezintă mediul de multiplicare a germenilor şi în acelaşi

timp vectorul care face posibilă difuzarea infecţiei din aproape în aproape, atât pe calea

bronhiolelor terminale, cât şi prin porikohn (care

15

perforează septurile interalveolare). Extensia diseminării se opreşte la limita unor lobi,

segmente sau lobuli, determinând, după caz, pneumonie (lobară sau segmentară) sau

bronhopneumonie (pneumonie lobulară).

Din punct de vedere anatomic se descrie primul stadiu lezional – stadiul de

congestie al pneumoniei-, stadiu care nu durează decât câteva ore în cursul cărora

plămânul este congestionat, dar aerat încă. Sub aspect microscopic, capilarele

perialveolare apar mult destinse iar în alveole se găseşte o mică cantitate de lichid seros,

ce conţine pneumococi şi rare hematii şi leucocite.

Stadiul următor este de hepatizaţie roşie, în care teritoriul pulmonar afectat este

roşu, densificat şi nu crepită (dispariţia aerului din alveolă). Microscopic, alveolele sunt

ocupate de un exudat dens fibrino-leucocitar, conţinând în plus hematii şi germeni

bacterieni.

Din a patra-a cincea zi de boală, leziunile trec în stadiul de hepatizaţie cenuşie,

caracterizat prin prezenţa în alveole predominant a leucocitelor şi fibrinei.

Concomitent cu leziunile din parenchimul pulmonar este interesată şi pleura

viscerală ce apare congestivă, cu pierderea luciului caracteristic (urmare a depunerii de

fibrină).

În producerea cointeresării pleurale, un rol important pare a-l juca căile locale ale

circulaţiei limfatice. Tot pe cale limfatică şi prin intermediul canalului toracic, germenii

pot ajunge în torentul circulator având în mod obişnuit semnificaţia unei bacteriemii

(rareori este vorba de septicemii).

Activitatea de fagocitare a germenilor din alveole, care reprezintă mecanismul

principal al vindecării, este, iniţial, extrem de redusă.

Germenii aflaţi în contact cu peretele alveolar pot fi fagocitaţi (fenomen cunoscut

ca fagocitoză „de suprafaţă“). Tipurile de pneumococ

care produc foarte mult material capsular rămân însă greu de fagocitat pe această cale.

Pneumococul de tip 3 determină pneumonii severe, cu mortalitate care, comparativ cu

tipul 1, este de 7 ori mai mare. Prin eliberarea de enzime litice din leucocitele distruse,

exudatul alveolar se lichefiază.

După dispariţia completă a germenilor din alveole, ca şi resturile de fibrină, sunt

fagocitate de către macrofage. Alveolele astfel eliberate se repneumatizează, făcându-se

16

astfel trecerea spre stadiul de rezoluţie al leziunilor anatomo-patologice (stadiul evolutiv

ulterior), ce se încheie în aproximativ trei săptămâni de la debut, şi conduce la restitutio

ad integrum.

f) TABLOU CLINIC

Perioada de debut

În formele tipice de boală întâlnite la adult, adolescent şi numai la copilul mare,

debutul este brutal (80% din cazuri la adult), cu frison unic („solemn“), mai rar cu

frisoane repetate, urmate de ascensiune febrilă înaltă (39-400C), junghi toracic, tahipnee,

tahicardie, cefalee, stare de prostraţie.

În formele atipice debutul este precedat de semnele unei afecţiuni acute de căi

respiratorii superioare cu alură banală, ce evoluează timp de 2-3 zile.

Debutul propriu-zis este marcat de frisoane, febră înaltă, alterarea stării generale,

refuzul alimentaţiei, vărsături, dureri abdominale, delir febril şi uneori diaree, convulsii

sau semne de colaps cardiovascular. Aceste manifestări tind să mascheze sediul pulmonar

al afecţiunii cauzale în special spre o apendicită acută (urmare a durerii care este

proiectată abdominal, însoţită de febră, vărsături, tahicardie) sau meningită acută (ca

urmare a

asocierii: febră, cefalee, vărsături, delir şi frecvent prezenţa de semne meningeale).

Dintre semnele clinice de debut clasic descrise, unele sunt rar întâlnite (faciesul

vultuos asimetric, herpesul labial, limbă saburală), în timp ce semnele funcţionale

respiratorii sunt încă şterse în această etapă (tusea, geamătul expirator, bătăile de aripi

nazale, cianoza periorală). Examenul fizic pulmonar rămâne negativ în faza de debut a

bolii iar uneori este negativ pe toată durata bolii.

Perioada de stare

Semnele funcţionale respiratorii constau în polipnee, geamăt expirator, bătăi

preinspiratorii de aripi nazale, tiraj, discretă cianoză periorală şi tuse, care este iniţial rară

şi seacă, pentru a deveni ulterior frecventă şi productivă (sputa este hemoptoică, cu aspect

rµginiu).

17

Durerea toracică, care este inconstantă, se exacerbează la mobilizare şi în timpul

tusei, explicând asimetria ampliaţiilor respiratorii, ca şi decubitul preferenţial pe partea

afectată. Clasica febră „în platou“ cu valori de 39-400C este cu atât mai mare cu cât vârsta

este mai mică, fiind regăsită numai în formele netratate de boală. Se apreciază o serie de

semne generale (astenie, cefalee, stare generală alterată), manifestări digestive (greţuri,

vărsături, anorexie, distensie abdominală, limbă saburală), renale (oligurie, urini

hipercrome), meningocerebrale (delir, semne meningiale).

Examenul fizic pulmonar pune în evidenţă din a 2-a sau a 3-a zi de evoluţie a

bolii, prezenţa sindromului de condensare pulmonară, tradus prin matitate sau submatitate

localizată, exacerbarea vibraţiilor vocale în zona afectată, suflu tubar sau respiraţie

suflantă şi prezenţa ralurilor crepitante.

Participarea pleurală se poate traduce clinic fie prin prezenţa frecăturii pleurale

(pleurezie fibrinoasă, uscată), rar întâlnită la copil, fie printr-un

sindrom pleuretic potent, traducând prezenţa unui epanşament lichidian (pleurezie

exudativă), caz în care, alături de matitatea „lemnoasă“ se asociază abolirea murmurului

vezicular şi suflu pleuretic.

g) EXPLORĂRI PARACLINICE

În formele caracteristice de boală imaginea radiologică constă într-o opacitate

omogenă de tonalitate subcostală, de formă triunghiulară, cu vârful situat în hil şi baza pe

peretele toracic (pentru localizarea exactă a lobului sau segmentului afectat este necesară

obţinerea imaginilor, atât de faţă, cât şi de profil).

În cazuri rare pot fi afectate concomitent mai multe segmente sau lobi, mai puţin

lobul superior stâng, care este foarte rar interesat. Interstiţiul pulmonar, arborele

traheobronşic ca şi ganglionii hilari, nu prezintă modificări radiologice. Opacitatea

pneumonică este mai puţin caracteristică la copil (cu cât vârsta este mai mică imaginea

este mai puţin omogenă, mai prost delimitată) şi cu evoluţie rapidă la dispariţie. Aspectul

de opacităţi nodulare diseminate (bronhopneumonic) este frecvent întâlnit la copiii mici.

Deşi imaginea radiologică poate rămâne negativă în primele 24 ore de boală, opacitatea

pneumonică poate fi uneori evidenţiată încă din faza de debut.

18

Nu există paralelism între imaginea radiologică şi evoluţia clinică, aspectul

radiologic caracteristic apărând înaintea constituirii sindromului fizic de condensare

pulmonară, după cum ştergerea imaginii radiologice poate întârzia uneori până la 2-3

săptămâni după vindecarea clinică, iar condiţiile în care persistă aproximativ o

săptămână. Persistenţa imaginii dincolo de acest interval de 2-3 săptămâni trebuie să

pună în discuţie o cauză

subiacentă care se opune vindecării (corpi străini intrabronşici, anomalii anatomice,

deficienţe imune).

În afara opacităţii pulmonare caracteristice, frecvent radiologia evidenţiază semne

de afectare pleurală concomitentă, fie sub forma unei fine linii brodante parietale, fie

realizând o imagine de pleurezie francă.

Numărul de leucocite este de obicei mult crescut (15.000-40.000 mm3), deşi

există şi forme de leucopenie, ce au semnificaţie de pronostic grav. În formulă predomină

polimorfo nuclearele cu „deviaţie la stânga“, cu dispariţia tranzitorie a eozinofilelor.

Hemoglobina poate fi normală sau uşor scăzută. VSH accelerată, proporţional cu

creşterea fibrinemiei. Proteina C reactivă este prezentă în ser. Modificările renale se

traduc prin densităţi urinare crescute, proteinurie, cilindrurie, eventual azotemie.

Urobilinogenul este prezent în urină.

Hemoculturile sunt pozitive în aproximativ 30% din cazurile netratate în primele

3-4 zile de boală. Cu valoare de diagnostic etiologic sunt izolările bacteriene din sputa

obţinută prin tuse (copil mare), în cazul în care se obţin culturi pure (floră monomorfă),

din aspiratul traheal, din lichidul pleural şi din puncţia pulmonară (numai în situaţii

speciale: forme grave de boală ameninţătoare de viaţă, forme de boală care nu răspund la

tratamentul obişnuit, forme de boală la copii cu leucemii, deficienţe imune, etc.).

Izolarea germenilor în exudatul faringian nu are valoare de diagnostic. Se poate

face identificarea germenilor cu un antiser polivalent sau chiar tipizarea germenilor (prin

reacţia Neufeld sau prin reacţia de precipitare) cu antiseruri specifice. Detectarea

antigenului pneumococic este posibilă în prezent prin contraimunoelectroforeza, atât în

sânge, urină, cât şi în LCR (prezenţa antigenului pneumococic în urină şi sânge în cursul

unei pneumonii nu semnifică obligatoriu prezenţa bacteriemiei sau complicarea cu

septicemie pneumococică). Dozarea gazelor sanguine evidenţiază

19

hipoxemie sau hipocapnie (corespondentul acesteia este alcaloza respiratorie), ca urmare

a alterării teritoriale a raportului ventilaţie/perfuzie pe care pneumonia o realizează, cu

producerea unui şunt intrapulmonar arterio-venos (dreapta-stânga). Parametrii funcţionali

respiratori indică prin reducerea volumelor statice o insuficienţă respiratorie de tip

restrictiv.

h) DIAGNOSTIC POZITIV ŞI DIFERENŢIAL

Diagnosticul pozitiv este susţinut de anamneză (debut brusc cu febră, frison,

junghi toracic, aspectul „în platou“ al curbei febrile, etc), examenul obiectiv (prezenţa

sindromului de condensare pulmonară cu sau fără pleurezie de însoţire) şi imaginea

radiologică (opacitatea pneumonică caracteristică). Confirmarea etiologică este adusă de

izolarea pneumococului (aspirat bronşic, lichid pleural, hemocultură) sau identificarea

antigenelor pneumococice în sânge şi urină.

Un argument indirect însă foarte important al diagnosticului îl reprezintă

răspunsul rapid favorabil la administrarea de penicilină (în absenţa sa vor fi discutate alte

etiologii posibile sau existenţa unor afecţiuni subiacente).

Diagnosticul diferenţial: într-o primă etapă vor fi puse în discuţie infecţiile

severe extrapulmonare, septicemii, meningite, peritonite, osteomielite, endocardite acute,

abcese hepatice sau cu altă localizare, etc.

După constituirea tabloului clinico-radiologic complet al bolii, vor fi eliminate

mai întâi alte cauze ce pot realiza opacităţi pulmonare asemănătoare: atelectaze,

sechestraţie pulmonară, abces pulmonar, chisturi suprainfectate, infarctul pulmonar,

pentru a rămâne în cele din urmă în cadrul diagnosticului diferenţial al pneumoniilor de

alte etiologii.

i) EVOLUŢIE ŞI COMPLICAŢII

În absenţa tratamentului, semnele de boală (febra, junghiul toracic, tusea,

expectoraţia, etc) persistă între 5-10 zile (în medie 7-10 zile), după care survine scăderea

febrei („in crisis“), însoţită de criza sudorală, urinară, bradicardie, paloare, hipotensiune

arterială.

20

Aceste fenomene (defervescenţă) care anunţă vindecarea bolii, survin la copil mai

devreme decât la adult şi pot realiza un tablou de falsă agravare a cursului bolii. În rarele

cazuri cu evoluţie letală, moartea se produce prin insuficienţă respiratorie (urmare a

extensiei leziunilor pulmonare), insuficienţă cardiacă, colaps cardiovascular sau

complicaţii infecţioase (septicemie, meningită, endocardită).

Sub tratament antibiotic evoluţia este rapid favorabilă, întregul curs al bolii fiind

scurtat la 3-5 zile. După iniţierea antibioterapiei scăderea febrei survine în interval de 12-

36 ore concomitent cu ameliorarea celorlalte semne

de boală. În aproximativ jumătate de cazuri febra nu scade decât după 4 zile de tratament.

Se recomandă a nu se modifica tratamentul antibiotic înaintea acestui interval, în absenţa

altor indicaţii.

Prelungirea sau recrudescenţa febrei trebuie să sµgereze o formă complicată de

boală (meningită, endocardită, empiem pleural, etc.), hipersensibilitatea la antibiotice,

erori de diagnostic (pneumonii de altă etiologii), rezistenţa pneumococului la penicilină

sau o suprainfecţie micotică, precum şi posibilitatea unor factori de întreţinere: corpi

străini intrabronşici, malformaţii pulmonare, deficienţe imunitare, etc.

Frecvenţa globală a complicaţiilor bolii netratate este de 15-20% din cazuri şi este

foarte mică în condiţii adecvate de tratament.

Complicaţiile pot fi pulmonare, de vecinătate şi la distanţă. Cele mai importante

complicaţii pulmonare sunt: abcedarea constituirii de atelectoze

(necesită aspirarea pe bronhoscop), mai rar apariţia de pneumatocele şi excepţional

întârzierea rezoluţiei „blocului“ pneumonic, care „in extremis“ evoluează la fibroză.

Complicaţiile de vecinătate: revărsatele pleurale aseptice (serofibrinoase,

parapneumonice, întâlnite în 5% din cazuri), empiemele pleurale (pleurizii purulente,

metapneumonice a căror frecvenţă a scăzut în era antibioticelor de la 5-8% din cazuri la

aproximativ 1% din cazuri) şi mai rar pericarditele (fibrinoase sau exudative).

Dintre complicaţiile la distanţă sunt meningita, septicemia pneumococică,

endocardita acută bacteriană şi osteoartritele. Deşi frecvenţa, de o mică importanţă, sunt

icterul (prin afectare hepatică funcţională, insuficient precizată) şi ileusul dinamic.

21

În ceea ce priveşte otita medie pneumococică, sinuzitele pneumococice, ca şi

conjunctivitele purulente, acestea constituie mai degrabă afecţiuni concomitente decât

localizări secundare, având evoluţie practic paralelă cu aceea a pneumoniei.

Abcesele şi tromboflebitele la locul de injecţie constituie complicaţia iatrogene.

j) PROGNOSTIC

Rata de mortalitate a bolii la copii a scăzut de la 20-40%, cât era înaintea

introducerii antibioticelor, la valori sub 1% din cazuri în prezent.

Factorii de pronostic rezidă în principal în integritatea mecanismelor de apărare

antiinfecţioasă a bolnavului şi virulenţa serotipului de germeni incriminat. Vârsta mică,

leucopenia, sicklemia şi asplenia (consecutivă splenectomiei), imuno-supresia,

deficienţele specifice ale limfocitelor T şi B, ca şi deficienţele sistemului complement,

sunt factori de pronostic sever ai

bolii. Prognosticul grav în aceste cazuri se traduce clinic prin afectarea pulmonară

multilobară (eventual bronhopneumonică), apariţia localizărilor septice metastatice, a

semnelor de colaps cardiovascular şi a semnelor de insuficienţă acută respiratorie,

evoluând în context infecţios sever.

Într-o treime din cazurile cu evoluţie fatală, decesul se produce în primele 24 ore

de la evoluţie (mortalitatea din primele 24 ore de evoluţie rămâne neinfluenţată de

antibiotice).

k) TRATAMENTUL CURATIV ŞI PROFILACTIC

Internarea bolnavului este necesară în toate cazurile nu numai pentru că starea

acestuia este gravă iniţial, dar şi pentru efectuarea examenelor de bilanţ necesare

diagnosticării, ca şi a asigurării condiţiilor optime de tratament.

Tratamentul etiologic se face cu penicilină, antibioticul de elecţie. Dozele uzuale

în formele de boală sunt de ordinul a 50.000 u/Kg/zi, sub formă de Penicilină G

cristalină, administrată fracţionat la 6 ore, intra-venos sau intra-muscular, timp de 7-10

zile.

Întrucât sensibilitatea germenilor la penicilină este foarte mare (concentraţiile

minime inhibitorii sunt de 0,01µg/ml), posologia optimă a penicilinei este probabil mult

22

mai mică decât dozele uzual recomandate. Pentru acelaşi motiv, fracţionarea dozelor se

poate face la 12 ore. Se consideră că doza minimă curativă de penicilină este de fapt sub

60.000u/zi, şi că administrarea a 600.000u/zi asigură vindecarea tuturor pneumoniilor

pneumococice cu germeni sensibili, cu condiţia de a nu exista focare supurative

metastatice.

În fazele complicate de boală, dozele de penicilină recomandate sunt de 300.000-

400.000u/Kg/zi, durata tratamentului trebuind să depăşească cu cel puţin 5 zile scăderea

febrei şi normalizarea VSH.

În anumite zone geografice au fost izolaţi pneumococi rezistenţi la penicilină

(având concentraţii minime inhibitorii de 0,2-0,4µg/ml) care necesită doze mari de

antibiotic sau chiar pneumococi rezistenţi la penicilină (polirezistenţi), necesitând

tratament cu Vancomicină.

La bolnavii cu alergie la penicilină se pot administra cefalosporine, eritromicină,

Clindomicină sau Cloranfenicol. Tetraciclinele nu trebuie utilizate niciodată.

În cazurile în care nu poate fi exclusă cu certitudine o pneumonie cu H influenţat

(la copil), se recomandă administrarea de Ampicilină care este activă atât asupra

pneumococului, cât şi asupra celor mai multe surse de H influenzae.

Celelalte mijloace de tratament cuprind repausul la pat (în faza iniţială), dietă

adecvată stării clinice a bolnavului, sedarea durerilor toracice şi a tusei, hipotermizare,

administrare (la nevoie) de oxigen, mucolitice, eventual tonicardiace în caz de

insuficienţă cardiacă).

Tratamentul complicaţiilor vizează, în primul rând, drenajul pleural închis al

empiemelor pleurale, care sunt complicaţiile cele mai frecvente.

Pneumonia pneumococică se vindecă complet în 7-10 zile.

Pentru subiecţii debilitaţi, la care pneumonia pneumococică ar putea reprezenta

un risc vital, ca şi la subiecţii cu risc crescut de infecţie pneumococică (ex:

splenoctomizaţi sau bolnavi cu asplenie funcţională) există posibilitatea de profilaxie,

prin utilizarea unui vaccin polizaharidic pneumococic realizat pe baza celor mai frecvente

serotipuri.

23

l) DIAGNOSTIC DE NURSING

Definirea diagnosticului de nursing nu este un element nou. Începutul l-a făcut

Florence Nichtingale în anii 1854-1855.

În ultimele două decenii, îngrijirile acordate de asistenta medicală au evoluat

considerabil în materie de responsabilitate.

Diagnosticul de nursing este o formă simplă şi precisă care descrie răspunsul

(reacţia) persoanei (grupului) la o problemă de sănătate.

Diagnosticul de nursing este un enunţ concis, actual sau potenţial, al

manifestărilor de dependenţă ale persoanei, regrupate sau nu, şi legate de o sursă de

dificultate.

Diagnosticul de nursing este o problemă de sănătate, reală sau potenţială, la care

asistenta medicală trebuie să acorde îngrijire.

În 1990 este adoptată oficial definiţia diagnosticului de nursing: „enunţul unei

judecăţi clasice asupra reacţiilor la problemele de sănătate prezente sau potenţiale, la

evenimentele de viaţă ale unei persoane, ale unei familii sau ale unei colectivităţi“..

Componentele diagnosticului de nursing

Diagnosticul de nursing este format din trei componente principale:

a)problema de dependenţă a persoanei, adică schimbarea defavorabilă de ordin

bio-psiho-social, cultural, spiritual, în satisfacerea unei nevoi fundamentale care se

manifestă prin semne observabile;

Termenii care arată o schimbare a stării de sănătate sunt: alterarea, deteriorarea,

deficit, incapacitate, diminuare, dificultate, perturbare.

b)cauza problemei de dependenţă, este constituită din enunţul cauzei (etiologia

problemei), adică a sursei de dificultate. Cauza poate fi legată de factori de ordin fizic,

psihologic, spiritual, social.

Sursa de dificultate este o piedică (obstacol major) în satisfacerea uneia sau mai

multor nevoi fundamentale.

c)semnele şi simptomele pe care le prezintă bolnavul

24

Clasificarea diagnosticului de nursing

Există trei tipuri de diagnostice de nursing:

-diagnostic actual, când manifestările de dependenţă sunt prezente, observabile;

-diagnostic potenţial, când problema poate surveni dacă nu se previne;

-diagnostic posibil, când descrie o problemă a cărei prezenţă nu este sigură.

Problemele diagnosticului de nursing sunt:

- durere datorită junghiului toracic, manifestată prin transpiraţii abundente,

tahicardie, creşterea sau micşorarea ritmului respirator;

- dificultate de a se odihni, datorată junghiului toracic, manifestată prin

insomnii;

- anxietate moderată cauzată de lipsa cunoaşterii bolii respective;

- dificultate în a respira datorită polipneei (respiraţiei rapide şi superficiale);

- dificultate în a-şi menţine temperatura corpului în limite normale, manifestată

prin febră, datorată procesului infecţios;

- tahicardie manifestată prin alterarea ritmului cardiac, datorită procesului

infecţios;

- mialgii, din cauza frisoanelor, manifestate prin dificultate sau incapacitate de a

se mobiliza.

25

3. NURSING ÎN PNEUMONIE PNEUMOCOCICĂ PLANUL DE

ÎNGRIJIRE

Procesul de îngrijire sau intervenţia în îngrijiri, este un proces ciclic în rezolvarea

problemelor. Aplicarea sa permite identificarea necesităţilor persoanei îngrijite şi de a

răspunde prin îngrijiri adoptate în scopul de a ajuta persoana să-şi recupereze autonomia.

Scopul procesului de îngrijire constă în trecerea de la îngrijirea instituţionalizată

la individualizare. Individualizarea înseamnă că asistenta medicală plasează pacientul în

centrul preocupărilor, ţine cont de necesităţile sale, abandonând regulile şi orarele care nu

sunt utile.

Dosarul de îngrijire, suportul procesului de îngrijire: procesul de îngrijire

reprezintă aplicarea modului ştiinţific de rezolvare a problemelor, a analizei situaţiei, a

îngrijirilor pentru a răspunde nevoilor fizice şi psihosociale ale persoanei, prin îngrijiri

individuale, adaptate fiecărui pacient. Dosarul de îngrijire permite asistentei medicale

organizarea corectă a îngrijirilor, ţinând cont de persoană, în toate sensurile.

Etapele procesului de îngrijire: identificarea problemelor de îngrijire a fost

recunoscută ca fiind faza esenţială a procesului de îngrijire, care cuprinde 5 etape

distincte:

1. alegerea datelor;

2. identificarea problemelor de îngrijire;

3. planificarea îngrijirilor

a. fixarea scopurilor şi obiectivelor;

b. determinarea intervenţiilor privind îngrijirile;

4. aplicarea în practică a planului de îngrijire;

5. evaluarea rezultatelor.

Culegerea datelor constă în culegerea informaţiilor pentru a identifica la

pacient:

a. starea de sănătate trecută şi actuală (resurse şi limite);

b. reacţia la alterarea (modificarea) actuală;

c. reacţia la tratament şi îngrijiri;

26

d. riscul alterării 8modificării) potenţialului.

Informaţiile obţinute trebuie să permită asistentei să ajute pacientul când va

căpăta putere să-şi recupereze independenţa cu toate limitele impuse de boală şi de

spitalizare.

Problemele de îngrijiri sunt descrise ca interpretarea datelor culese. Asistenta

medicală analizează problemele pacientului cât şi necesităţile sale. Se precizează că

necesităţile nu constituie toate obiectul unui plan de îngrijire.

Din momentul în care satisfacerea unei necesităţi pune o problemă persoanei,

adică atunci ea nu poate să o satisfacă fără un ajutor, acea necesitate obliga la o

intervenţie a asistentei. Există deci un avantaj operaţional utilizând termenul problemă în

locul celei de necesitate.

Problemele de îngrijiri pot fi subdivizate în două categorii:

a)probleme clinice;

b)diagnosticul infirmier (pus de asistentă).

Problemele clinice decurg din natura problemei medicale şi privesc

problemele şi situaţiile pentru care asistentele şi medicii acţionează

împreună. Problemele clinice corespund dimensiunii interdependente a practicii

asistentei.

Diagnosticul infirmier regrupează situaţiile sau problemele ce intră în

responsabilitatea directă a asistentei. De comun acord cu pacientul, ea

stabileşte planul de acţiune. Diagnosticul asistentei corespunde, totodată, dimensiunii

interdependente, a practicii asistentei.

Îngrijirile sunt centrate pe individ, în tot întregul său, şi pe reacţia acestuia la

boală.

Planificarea îngrijirilor: procesul de planificare a îngrijirilor presupune:

- determinarea obiectivelor de atins;

- stabilirea mijloacelor de rezolvare.

Formularea obiectivelor: obiectivele permit nu numai să orienteze

intervenţiile superiorilor, ci în mod egal să controleze dacă rezultatele scontate sunt

obţinute.

27

Obiective privind starea fizică şi psihică a pacientului susţinute de asistenta

medicală în colaborare cu medicul curant: starea asupra căreia pacientul nu are control,

de exemplu prevenirea sau ameliorarea disfuncţiilor cum sunt febra, tusea, polipneea,

tahicardia.

Obiectivele vizează:

- .nursa trebuie să explice pacientului etapele bolii şi trebuie să-l

liniştească;

- trebuie să explice aparţinătorilor şi trebuie să le spună cum să susţină

pacientul.

Intervenţiile asistentei nu trebuie să se limiteze la acţiuni de ajutor parţial sau

complet şi de supravieţuire. Ca urmare, educaţia pentru autonomie, comunicarea pentru

susţinerea psiho-socială şi pregătirea pentru întoarcerea la domiciliu fac parte integrantă

din planificările îngrijirilor.

Activităţile rămân sub responsabilitatea asistentei care le promovează, le

realizează sau le face să fie realizate şi controlează buna

execuţie şi respectarea normelor de securitate, de confort şi de calitate a îngrijirilor.

Evaluarea rezultatelor: evaluarea reprezintă o prescriere precisă şi o apreciere

a rezultatelor îngrijirilor la pacient în funcţie de obiectivele obţinute. Ea constă în

observarea stării sau comportamentului ca urmare a îngrijirilor acordate, şi să se compare

acestea cu criteriile obiective.

ROLUL NURSEI LA EXTERNAREA PACIENTULUI CU

ONEUMONIE PNEUMOCOCICĂ

Asistenta medicală anunţă pacientul cu privire la data şi ora externării. Anunţă

familia acestuia cu câteva zile înainte, iar cu această ocazie face şi o anchetă socială din

care să rezulte condiţiile de mediu în care va merge pacientul.

Se asigură că pacientul poate să urmeze la domiciliu tratamentul prescris de

medic.

Întocmeşte biletul de externare şi adună toată documentaţia pacientului, pe

care o va pune la dispoziţia medicului în vederea formării epicrizei.

28

Asistenta medicală însoţeşte pacientul la magazie să-şi ridice efectele şi

obiectivele de valoare.

Verifică dacă hainele sunt corespunzătoare în funcţie de mediu şi de starea

pacientului.

Aprofundează cu bolnavul indicaţiile primite de la medic cu privire la urmarea

corectă a tratamentului şi a regimului de viaţă, dacă este nevoie, pentru a preveni altă

boală.

Sarcina asistentei medicale este de a însoţi pacientul până la ieşire, şi se va

asigura că-i este bine.

Face ultimele recomandări în legătură cu regimul de viaţă, evitarea frigului

urmare a dozelor medicaţiei recomandate de medic.

Asistenta medicală îi aminteşte pacientului ziua în care trebuie să vină la

control.

NURSINGUL ÎN AFECŢIUNI RESPIRATORII

Prin intervenţiile sale, asistenta medicală participă la prevenirea

îmbolnăvirilor, la îngrijirea pacientului pe timpul bolii cât şi la reabilitarea celor cu

incapacităţi cronice.

Educaţia pentru sănătate a populaţiei pentru a preveni afecţiunile respiratorii

menţinerea unei bune poziţii a corpului deoarece poziţia înconvoiată

împiedică ventilaţia pulmonară;

practicarea exerciţiilor fizice în aer liber, sport, de exemplu, înotul,

mijloc eficient de reglare a respiraţiei;

tratamentul deformărilor musculo-scheletice din zona toracică

(scolioza);

nicotina provoacă vasoconstricţie a vaselor coronariene şi periferice,

evitarea fumatului;

consumul de alcool şi droguri inhibă centrii respiratori, evitarea

acestora;

29

evitarea mediului poluant: alergii, fumul, substanţele toxice sunt

iritante pentru mucoasa căilor respiratorii;

evitarea respiratului pe gură în anotimpul rece şi umed;

evitarea aglomerării în epidemiile virale, a contactului cu persoanele

care prezintă afecţiuni respiratorii;

tratamentul precoce al afecţiunilor căilor respiratorii superioare;

tratamentul afecţiunilor care au răsunet şi asupra aparatului respirator

(anemie, infecţii, etc.);

obezitatea duce la reducerea expansiunii cutiei toracice, combaterea

acesteia.

30

II. PARTEA SPECIALĂ

STUDIUL PERSONAL – DESCRIEREA STUDIULUI ÎN LUCRARE

Pneumonia pneumococică este o boală care afectează atât copiii, cât şi adulţii.

Persoanele afectate de această boală prezintă la debut, pe lângă simptomele caracteristice,

şi simptome generale necaracteristice: apatie, anxietate, lipsa poftei de mâncare.

Asistenta medicală specializată are un rol deosebit de important în depistarea „în

timp util“ a problemelor, pentru ca bolnavul să fie tratat mai uşor, mai repede şi mai bine,

cu mari şanse de a opri sau întârzia evoluţia procesului infecţios.

Asistenta medicală specializată trebuie să contribuie la educaţia sanitară, pentru

ca bolnavul să ştie cum să prevadă şi să îl ajute în evoluţia bolii, cu implicaţii directe şi

indirecte atât asupra individului cât şi a familiei sale.

Asistentele medicale specializate, împreună cu medicii specialişti, medicii de

familie, trebuie să-i influenţeze pe cei din anturajul bolnavilor, să manifeste înţelegere şi

îngăduinţă.

Va trebui să se implice pe viitor, pe plan social, alături de ceilalţi specialişti,

pentru măsuri de consiliere, măsuri medico-sociale pentru:

- supravegherea grupurilor cu potenţial de transmitere;

- educaţia sanitară;

- acţiuni legate de folosirea raţională a timpului liber;

- crearea unor poziţii afective faţă de sănătatea individuală şi faţă de

problemele sănătăţii generale, în sensul adoptării unei atitudini

favorabile problemelor de sănătate ale pacientului cu pneumonie pneumococică;

- să sensibilizeze opinia publică, receptivitatea acesteia faţă de demersul

medical şi faţă de imaginea sănătăţii comunitare, şi ar trebui să aibă rol major în orice

acţiune profilactică.

Educaţia populaţiei în domeniul afecţiunilor respiratorii

Aceasta trebuie să vizeze mai multe aspecte:

31

- creşterea capacităţii de cunoaştere a bolilor respiratorii;

- creşterea încrederii în mediul curant şi în serviciile curative în general;

- modificarea atitudinii faţă de bolnav şi faţă de boală.

Aspecte ale recuperării bolnavilor cu pneumonie pneumococică

Recuperarea bolnavilor cu pneumonie pneumococică este legată de accesibilitatea

şi continuitatea unei asistenţe complexe: biologică, psihologică şi socială.

Continuitatea asistenţei medicale prin accesibilitate şi comunicare:

- asistenta medicală specializată trebuie să adopte o atitudine deosebită, prin care

să promoveze posibilitatea păstrării unei atmosfere de familiaritate şi optimism în grupul

bolnavului;

- asistenta medicală trebuie să supravegheze administrarea medicamentelor pe

perioada acordării îngrijirilor din perioada de internare cât şi la externarea bolnavului,

prin întocmirea unei liste amănunţite a modului de respectare a medicaţiei la domiciliu;

Această listă este întocmită la indicaţia medicului şi cuprinde medicaţia împărţită

pe articole şi doze.

- asistenta medicală instruieşte persoanele din familie asupra importanţei

medicaţiei şi revenirea la controale periodice pentru a preveni apariţia complicaţiilor în

evoluţia bolii, care necesită o perioadă de spitalizare;

- asistenta medicală instruieşte familia supra riscului administrării medicaţiei,

păstrarea defectuoasă a acestora sau lăsarea acestora la îndemâna persoanelor fără

discernământ (copii, bătrâni).

32

1.MATERIALE ŞI METODE

Materiale utilizate pentru realizarea studiului

Dosarul medical actual al pacientului (foaia de observaţie)

Date statistice obţinute cu ajutorul departamentului statistic al spitalului de

pediatrie privind pacienţii cu pneumonie pneumococică care au primit îngrijiri medicale

în spitalul de copii, în perioada ianuarie – decembrie 2005.

Metode utilizate pentru realizarea studiului

a) Observarea pacientului – reprezintă elementul de bază pe care-l foloseşte

asistenta medicală în relaţia cu pacientul. este un proces mintal activ şi presupune

folosirea organelor de simţ (vedere, auz, miros, atingere), dar şi a instrumentelor de

măsură ( termometru, tensiometru).

b) Interviul: întrevederea, dialogul, discuţia cu pacientul este o formă

specială de interacţiune verbală care se desfăşoară în intimitate între asistentă şi pacient,

ce permit depistarea nevoilor nesatisfăcute ale persoanei şi diverse manifestări de

dependenţă pe care le determină.

c) Consultarea surselor secundare, familia şi anturajul pacientului, membrii

echipei de sănătate, dosarul medical actual şi anterior al pacientului.

Date statistice

Am luat în studiu un lot de bolnavi internaţi în Spitalul de Pediatrie.

Diagnosticul pentru care au fost internaţi a fost pneumonie pneumococică.

Am efectuat un studiu statistic pe acest lot de bolnavi, luând ca şi criteriu

următoarele: repartiţia bolnavilor pe sexe, pe medii de provenienţă, pe grupe de vârstă şi

pe stadializarea bolii.

Lotul studiat a fost de 46 de bolnavi, dintre care băieţi 26 şi fete 20. Aceasta

indică o incidenţă net crescută în rândul sexului masculin, anume 90%, date care

concordă cu literatura de specialitate.

Dacă luăm în calcul repartiţia pacienţilor în funcţie de mediul de provenienţă,

vom constata că majoritatea pacienţilor din lotul luat în studiu provin din mediul rural

(31, adică 72%), în timp ce din mediul urban provin doar 12, adică 28%.

33

Acest lucru nu ne aduce informaţii prea utile din punct de vedere al

epidemiologiei pneumoniei pneumococice, ştiut fiind că nu s-a putut pune în evidenţă o

preponderenţă din acest punct de vedere.

Un alt parametru pe care l-am luat în studiu este vârsta pacienţilor. Din acest

punct de vedere se constată că incidenţa cea mai ridicată se întâlneşte la cei cu vârste

între 1 şi 4 ani, la copii şi adulţi între 20 şi 40 de ani, 72% şi 28%.

34

2.OBIECTIVELE LUCRĂRII

Obiectivele urmăresc:

- îmbunătăţirea îngrijirilor acordate bolnavilor cu pneumonie pneumococică;

- depistarea metodelor eficiente de prevenire şi tratare a pneumoniei

pneumococice;

- cunoaşterea problemelor care ţin de dependenţa pacientului cu pneumonie

pneumococică;

- performanţele obţinute de pacient în urma îngrijirilor acordate.

Îmbunătăţirea îngrijirilor acordate bolnavilor cu pneumonie pneumococică

Succesiunea relativ rapidă a progreselor terapeutice a permis intervenţia din ce în

ce mai activă şi mai eficace în desfăşurarea unei boli.

Tehnicile medicale s-au perfecţionat câştigând poziţii din ce în ce mai importante,

tratamentul este precoce, complex şi durabil, la modul particular el este obligatoriu

individualizat, flexibil şi consecvent.

reacţia particulară la tratament a subiectului, exprimată în efectele terapeutice şi

în reacţiile adverse, impune selecţia substanţelor medicamentoase, modularea dozelor şi

prevenirea sau corectarea efectelor nedorite.

Aplicarea măsurilor terapeutice în cadrul unui plan terapeutic de perspectivă

implică tenacitate şi consecvenţă.

În prezent, îngrijirile acordate bolnavilor cu pneumonie pneumococică presupune.

- atenuarea până la dispariţie a fenomenelor de infecţie şi prevenirea reapariţiei

lor;

- asigurarea aportului de lichide pentru o hidratare corespunzătoare;

- ajutarea pacientului în satisfacerea nevoilor fundamentale şi încurajarea lui să

participe la îngrijire;

- administrarea medicamentelor prescrise de medicul pediatru.

Atingerea acestor obiective sau obţinerea unor rezultate cât mai apropiate de

acestea adaugă o nouă dimensiune esenţială noţiunii de tratament în accepţiunea lui

clasică.

36

Obiectivele principale presupun:

- asigurarea repausului la pat;

- asigurarea aportului de lichide pentru o hidratare corespunzătoare;

- ajutarea pacientului să adopte poziţia care facilitează expectorarea;

- ajutarea pacientului în satisfacerea nevoilor fundamentale;

- administrarea tratamentului medicamentos, aceasta fiind posibilă prin

activitatea coordonată a unei echipe formată din medicul pediatru şi personalul auxiliar.

Cunoaşterea problemelor care ţin de dependenţa pacienţilor cu pneumonie

pneumococică

Munca de îngrijire a bolnavilor cu pneumonie pneumococică într-o secţie de

pediatrie prezintă o serie de particularităţi, dintre care unele sunt date de simptomatologia

acesteia.

Atitudinea asistentei medicale trebuie să fie calmă, plină de seriozitate şi răbdare

faţă de manifestările cele mai supărătoare ale bolnavilor, atitudine de fermitate dar fără

brutalitate.

În îngrijirea bolnavilor cu pneumonie pneumococică o sarcină importantă a

asistentei medicale o constituie observaţia şi supravegherea continuă a acestora.

Ea trebuie să observe comportamentul lor, preocupările, dorinţele exprimate,

comportamentul legat de alimentaţie, orice schimbare a stărilor.

Aceste observaţii sunt consemnate în raport şi comunicate medicului.

În aplicarea tratamentului, asistenta trebuie să se asigure că bolnavul urmează

corect tratamentul prescris de medic.

Performanţele obţinute de pacient în urma îngrijirilor acordate

În obţinerea performanţelor de către bolnavii cu pneumonie pneumococică, un rol

important îl au factorul determinant pneumococul, şi factorii favorizanţi: anotimpul rece,

iritaţiile mucoasei respiratorii, debilitatea fizică. După perioada de internare şi tratament,

la externare, starea pacientului este bună, s-au abolit simptomele severe.

37

3. MOTIVAŢIA LUCRĂRII

Am ales ca temă pentru lucrarea de absolvire „Nursing în pneumonia

pneumococică la copil“ deoarece lucrând ca asistent medical în Centrul de Diagnostic şi

Tratament Argeş, am vrut să-mi verific cunoştinţele legate de îngrijirea pacienţilor cu

această boală şi în special copiii, cu care este greu de cooperat.

Boala se caracterizează prin debut brusc, la un individ de obicei sănătos anterior,

cu frison, febră în platou, junghi toracic şi spută hemoptoică.

Cercetările efectuate au relevat o pondere relativ crescută a bolnavilor cu

pneumonie pneumococică din totalul internărilor din secţia de pediatrie

Ca asistent medical generalist, prin meseria pe care o practic, cu ajutorul

specialiştilor care au un nivel înalt de pregătire profesională, prin examenul clinic şi

paraclinic care se efectuează pe parcursul spitalizării, putem pune diagnosticul de

pneumonie pneumococică şi putem contribui la ameliorarea simptomatologiei bolii.

Am crezut că după terminarea Şcolii Postliceale „Carol Davilla“ Piteşti,

cunoştinţele acumulate mă vor ajuta să pot face mai uşor lucrarea, dar nu a fost aşa.

Cercetările în domeniul medical au progresat, susţinute prin tehnici şi medicamente noi,

şi am constatat că este necesar să strâng noi date şi să mă informez asupra conduitei

terapeutice şi a monitorizării acestor bolnavi, astfel ca lucrarea mea să cuprindă tot ceea

ce este de actualitate, informaţii şi teorii noi referitoare la boală.

Bolnavii cu pneumonie pneumococică care s-au internat în Spitalul de Pediatrie

pe o perioadă scurtă de timp, au necesitat supraveghere, psihoterapie, tratament

medicamentos de specialitate, alimentaţie corespunzătoare în funcţie de starea

pacientului.

Echipa medicală a încercat să restabilească încrederea în sine a pacientului şi în

forţele proprii, reinserţia socială şi familială.

O bună educaţie sanitară a pacientului şi aparţinătorilor cu aportul cadrelor

specializate şi a medicului pediatru reduce şansele unei decompensări sau agravări.

38

STUDIUL PRACTIC – ANALIZA CAZURILOR

1.B.G. Data naşterii: 26.07.1999

Domiciliul: comuna Bălileşti, judeţul Argeş

Data internării: 11.03.2005

Data externării: 17.03.2005

Diagnosticul: pneumonie pneumococică

2.I.D. Data naşterii: 21.09.2003

Domiciliul: Piteşti, str.T.Ionescu. bl.M2, sc.B, ap.18




3.V.I. Data naşterii: 21.02.2001

Domiciliul: comuna Valea Mare, oraşul Ştefăneşti




4.B.D. Data naşterii: 21.05.1991

Domiciliul: comuna Albeşti, judeţul Argeş




39

PREZENTAREA CAZULUI I

1. CULEGEREA DATELOR

Unitatea sanitară: Spitalul de Pediatrie

Localitatea: Piteşti

Secţia: Preşcolari

1.1. INFORMAŢII SOCIALE

Nume: B

Prenume: G

Data naşterii: 26.07.1999

Vârsta: 6 ani

Naţionalitatea: român

Religia: ortodox

Sex: masculin

Adresa: comuna Bălileşti, judeţul Argeş

Locuinţa: casă, cu lumină electrică

Situaţia familială: bună

Activitatea profesională: elev



MOTIVELE INTERNĂRII:

- febră;

- frison;

- tahicardie;

- diaree;

- mialgii;

- cefalee;

- tuse;

- junghi toracic.

40

ISTORICUL BOLII

Pacientul B.G., în vârstă de 6 ani, se internează cu febră, tuse, stare generală

proastă, apetit diminuat; boala debutează în urmă cu 2 zile; copilul este adus la spital şi

internat.

DIAGNOSTIC DE INTERNARE: pneumonie pneumococică

MEDICUL CARE ÎNGRIJEŞTE:

Dr. Pănescu Margareta

ANTECEDENTE PERSONALE

- Heredo-colaterale, fără importanţă

- Patologice: pneumonie pneumococică

1.2 INFORMAŢII FIZICE

Greutate: 48,5 Kg

Înălţime: 1,60 m

Născut la 9 luni, naştere fiziologică, greutate – 3100 gr, alimentat natural

CAP

Aspectul şi culoarea tegumentelor: uşor deshidratate şi palide

Aspectul gurii: herpes labial

Aspectul nasului: uşor colorat

Aspectul dinţilor: dentiţie completă, cu mici carii

Aspectul părului: spălat dar neîngrijit

Probleme vizuale: nu are

Probleme auditive: nu prezintă

TRUNCHI

semne particulare: nu prezintă

41

Aspectul şi culoarea tegumentelor: palide, deshidratate

Sistem osteo-articular: integru

Ţesut adipos: slab reprezentat

PROBLEME RESPIRATORII

- dispnee;

- tahipnee;

- torace normal conformat;

- murmur vezicular diminuat;

- matitate;

- raluri crepitante;

- dureri toracice de tip pleural

PROBLEME CARDIACE

- şoc apexian în spaţiul V intercostal stâng, pe linia medioclaviculară;

- tahicardie;

PROBLEME DIGESTIVE

- apetit diminuat;

- tranzit intestinal: diaree;

- abdomen mobil, uşor dureros la palpare

FICAT ŞI CĂILE BILIARE

- splină nepalpabile;

- ficat moderat mărit şi sensibil

PROBLEME UROGENITALE

- micţiuni;

- oligurie;

- loji renale libere, nedureroase la percuţie;

42

SISTEM NERVOS CENTRAL

- dezvoltare psiho-motorie normal vârstei;

- ROT absent

MEMBRE

Semne particulare: nu prezintă

Aspectul şi culoarea tegumentelor. uşor deshidratate şi palide

Mobilitate osteo-articulară: bună, este dreptaci

Se ridică singur: cu greutate datorită durerii toracice

Mers: uşor alterat

1.2. ELEMENTE DE IGIENĂ

Obişnuinţe de igienă individuală

Toaleta: - îşi face toaleta cu greutate

- se spală pe mâini

- neglijează să se aranjeze

- nu se piaptănă

Obişnuinţe privind alimentaţia:

- apetit diminuat

- regim:

- serveşte masa cu greutate

- alimentaţie obişnuită: fructe, produse din carne

- băuturi preferate: sucuri, ceaiuri

OBICEIURI PRIVIND ELIMINĂRILE

Scaun:

- foloseşte WC

- frecvenţă: 4-5/zi

- aspect: diaree

Urina:

- foloseşte WC

43

- frecvenţă: oligurie

- aspect: închise la culoare

- miros: fără miros

OBICEIURI PRIVIND ODIHNA

Probleme privind somnul: somn cu întreruperi frecvente datorită stării de rău, agitat

Număr de ore de somn: 4-5 ore/zi

Activitate fizică: redusă

Foloseşte sedative: nu

Poziţie: şezând

COMPORTAMENT

Îi place compania celorlalţi, este sociabil

Posibilităţi de a se exprima: oral, scris, mimică

Mod de a-şi petrece timpul liber: discută cu ceilalţi pacienţi

Evoluţia comportamentului cu anturajul. satisfăcătoare, dezvoltă relaţii de prietenie

ATITUDINEA PACIENTULUI ÎN TRIMPUL CULEGERII INFORMAŢIILOR:

- cooperează cu echipa medicală

- atitudine blândă, liniştită, degajată

- răspunde cu uşurinţă la întrebări

- este o fire optimistă

ATITUDINEA FAMILIEI FAŢĂ DE BOLNAV:

Familia îl susţine afectiv şi îl vizitează pe perioada de spitalizare

ATITUDINEA PERSOANLULUI FAŢĂ DE BOLNAV:

- atitudinea de simpatie

- sprijină moralul pacientului

- acordă îngrijiri corespunzătoare pacientului zilnic

- răspunde cu promptitudine la cererile acestuia

44

INFORMAŢII MEDICALE:

Alergii la alimente, la medicamente: nu prezintă

Vaccinări curente efectuate

Grup sanguin: 0

OBIECTIVE DE ATINS:

1. Primare:

- să se alimenteze singur

- să se hidrateze singur

- să combatem infecţia

- să-şi exprime diminuarea durerii

- îmbunătăţirea respiraţiei

- eliberarea căilor respiratorii

- să-şi exprime o stare de bine

- să prezinte o temperatură în limite normale

- să aibă somn odihnitor, fără întreruperi

2. Perspective: prevenirea complicaţiilor

45

ANALIZA DATELOR

Nevoia Problema Diagnostic de

nursing

Obiective generale

A respira Dificultate în a

respira

Durere toracică

Prezenţa secreţiilor

Dificultate în a

respira din cauza

procesului infecţios,

manifestată prin

durere toracică,

prezenţa secreţiilor.

Pacientul să poată

respira bine după 3

zile.

Obstrucţia căilor

respiratorii, tuse

uscată, secreţii

dense.

Obstrucţia căilor

respiratorii din

cauza stării de boală

manifestată prin

tuse cu expectoraţie.

Pacientul să-şi

diminueze

eliminarea

secreţiilor în 2 zile.

A bea şi a mânca. Dificultate în a se

alimenta şi a se

hidrata, slăbiciune,

durere.

Dificultate în a se

alimenta şi a se

hidrata din cauza

slăbiciunii

manifestată prin

imposibilitatea de a

mânca şi a bea

suficient.

Pacientul să se

alimenteze şi să se

hidrateze singur în 2

zile.

Greţuri şi vărsături,

anxietate,

manifestări ale

procesului infecţios.

Greţuri şi vărsături

datorită procesului

infecţios.

Pacientul să-şi

diminueze greţurile

şi vărsăturile în 2

zile.

A elimina. Diaree, crampe

abdominale,

anxietate.

Diaree datorită


manifestat prin

Pacientul să-şi

diminueze scaunele

diareice în 2 zile.

46

scaune lichide şi

frecvente, coloraţie

anormală.

Retenţie urinară.

Proces infecţios.

Retenţie urinară din

cauza procesului

infecţios manifestat

prin oligurie.


elimina normal în 2

zile.

Deshidratare, diaree

şi vărsături.

Deshidratare din

cauza diareei,

manifestată prin

uscăciunea pielii,

oligurie, tahicardie.

Pacientul să fie

echilibrat hidric în 2

zile.

A se mişca şi a avea

o bună postură.

Dificultate de a se

mişca, durere,

oboseală, slăbiciune.

Dificultate de a se

mişca din cauza

durerii manifestată

prin mişcări lente şi

greoaie.

Pacientul să se poată

mobiliza în 2 zile.

Circulaţie

neadecvată,

diminuarea

mobilităţii.

Circulaţie

ne4adecvată

manifestată prin

diminuarea

mobilităţii, datorită

durerii toracice.


mişca uşor în 2 zile.

A se odihni şi a

dormi.

Dificultate de a se

odihni, anxietate,

durere, tuse.

Dificultate de a se

odihni din cauza

durerii, tusei,

manifestată prin

iritabilitate, somn

agitat, cu treziri

frecvente.


dormi în 2 zile timp

de 7-8 ore.

Insomnie, anxietate, Insomnie Pacientul să se poată

47

durere, stare

depresivă.

manifestată prin

stare de agitaţie,

somn neliniştit din

cauza durerii, stării

depresive.

odihni noaptea şi să

poată dormi fără

treziri în 2 zile.

A menţine

temperatura

corpului în limite

normale.

Hipertermie, proces

infecţios, febră.

Hipertermie

manifestată prin

febră crescută, din

cauza procesului

infecţios.

Pacientul să prezinte

o temperatură în

limite normale în 4

zile.

A fi curat, îngrijit, şi

a-şi proteja

tegumentele.

Dificultate de a face

îngrijiri de igienă,

slăbiciune,

deshidratare, lipsă

de interes.


îngrijiri de igienă

manifestată prin

tegumente

neîngrijite din cauza

slăbiciunii.

Pacientul să-şi facă

îngrijiri de igienă în

termen de 2 zile.

A evita pericolele. Anxietate moderată,

lipsa de cunoaştere a

mijloacelor

ajutătoare.

Anxietate

manifestată prin

stare de apatie din

cauza stării de

boală.


o stare de bine în 2

zile.

Durere acută, proces

infecţios.

Durere acută

manifestată prin

junghi toracic, din

cauza procesului

infecţios.

Pacientul să

demonstreze absenţa

semnelor în 3 zile.

A comunica cu

semenii.

Confuzie,

deshidratare,

neadaptare la

situaţie.

Confuzie

manifestată prin

neadaptare la

situaţie datorită

stării de boală.

Pacientul să

exprime încredere

faţă de personalul

medical în 2 zile.

A acţiona după Nelinişte faţă de Nelinişte din cauza Pacientul să

48

credinţe şi valori. semnificaţia propriei

existenţe,

neacceptarea bolii,

frica de moarte.

neacceptării bolii

manifestată prin

stare depresivă,

anxietate.

exprime diminuarea

neliniştii în 2 zile.

A se recrea. Dezinteres în a

îndeplini activităţi

recreative, durere,

stare depresivă,

oboseală.

Dezinteres

manifestat prin

refuzul de a efectua

activităţi din cauza

durerii, stării

depresive.

Pacientul să

exprime interesul în

îndeplinirea

activităţilor în

termen de 2 zile.

Dificultatea de a


recreative, durere,

dispnee.

Dificultatea de a


manifestată prin

efectuarea

activităţilor cu

greutate datorită

durerii, dispneei.

Pacientul să

participe la activităţi

de 2 ori pe

săptămână, să

acţioneze singur în 2

zile.

49

GRILA DE EVALUARE A NIVELULUI DE DEPENDENŢĂ

Nevoia Independent Dependent

Moderat

Dependent

Major

Dependent

Total

De a respira şi

de a avea o

bună circulaţie

3

De a bea şi a

mânca.

2

De a elimina 3

De a se mişca şi

de a avea o

bună postură.

2

De a dormi şi a

se odihni.

2

De a se îmbrăca

şi dezbrăca.

1

De a-şi menţine

temperatura

corpului în

limite normale.

3

De a fi curat,

îngrijit, de a

proteja

tegumentele şi

mucoasele.

2

De a evita

pericolele.

1

De a comunica. 2

De a acţiona

conform

1

50

propriilor

convingeri şi

valori, de a

practica religia.

De a fi

preocupat în

vederea

realizării.

1

De a se recrea. 1

De a învăţa

cum să-şi

păstreze

sănătatea.

3

PLAN DE ÎNGRIJIRE AL CAZULUI I

Nevoia

fundamental

Diagnostic de

nursing

Obiective Intervenţii

autonome

Intervenţii

delegate

Evaluare

51

ă

Problema

1.durere

proces

infecţios

Durere din

cauza

procesului

infecţios

manifestat

prin junghi

toracic.

Pacientul să

nu mai

prezinte

dureri 1 zi.

Măsurarea

funcţiilor

vitale,

observarea

intensităţii

durerii,

educaţia

pacientului

asupra

regulilor de

respectat în

timpul

spitalizării,

aerisirea

salonului şi

asigurarea

temperaturii

optime,

supravegherea

somnului şi

comportament

ul bolnavului.

Recoltarea de

produse

biologice şi

patologice,

însoţirea

pacientului la

examinarea

radiografică şi

la indicaţia

medicului,

administrare

de Penicilina

G cristalină la

6 ore, i.m.,

Clindamicină

10mg în 4

doze i.v. sau

i.m.

Pacientulu

i i s-a

diminuat

durerea.

2.Polipnee

proces

infecţios

Polipnee din

cauza

procesului

infecţios,

manifestat

prin

incapacitatea

de a respira

Pacientul să

poată

respira

normal în 2

zile.

Urmărirea şi

măsurarea

respiraţiei şi

notarea în

foaie în

fiecare zi,

învăţarea

pacientului să

Administrarea

medicaţiei

prescrise de

medic,

Penicilina G,

Ketogal 2,5

ml la 12 ore.

Pacientul

poate

respira

normal.

52

normal. facă exerciţii

de respiraţie.

3.Hipertermi

e diaforeză

frisoane

Hipertermie

datorită

procesului

infecţios,

manifestat

prin

diaforeză,

frisoane.

Pacientul să

prezinte

temperatura

corpului în

limite

normale în

termen de 3

zile.

Schimbarea

lenjeriei de

corp şi de pat,

asigurarea

temperaturii

optime în

salon şi

liniştirea

psihică a

pacientului.

Administrarea

la indicaţia

medicului de

Algocalmin,

1 fiolă/zi,

Calciu, 1

cp/zi.

Starea

pacientulu

i începe să

se

ameliorez

e, nu mai

prezintă

febră, se

continuă

intervenţii

le.

4.Diaree

Dificultate

de a elimina

Diaree din

cauza

procesului

infecţios,

manifestată

prin scaune

lichide şi

frecvente.

Pacientul să

nu mai

prezinte

diaree în 2

zile.

Supraveghere

a pacientului

de câte ori

merge la

toaletă,

urmărirea

scaunului şi

observarea

schimbărilor

produse.

Administrarea

medicaţiei

prescrise de

medic,

antidiareice,

Smecta, 2-3

plicuri/zi.

Pacientul

nu mai

prezintă

scaune

frecvente.

5.Deshidrata

re, febră „în

platou“.

Deshidratare

din cauza

febrei „în

platou“,

manifestată

prin pierdere

în greutate,

vărsături.

Pacientul să

fie echilibrat

hidric în 2

zile.

Asigurarea

confortului

pacientului,

ajutarea să

consume cât

mai multe

lichide cu

ajutorul

paiului,

Administrarea

, la indicaţia

medicului, de

medicamente,

soluţii

perfuzabile.

Pacientul

a reuşit să

se

echilibrez

e hidric.

53

explicarea

necesităţii

consumului

acestora.

6.Anxietate,

starea de

boală.

Anxietate din

cauza stării

de boală,

manifestată

prin

iritabilitate,

nelinişte.

Pacientul să

nu mai fie

anxios în 2

zile.

Suportul

psihic al

pacientului,

sprijinul

acordat

acestuia.

Administrare

de

medicamente

la indicaţia

medicului.

Pacientul

s-a liniştit.

7.Cunoştinţe

insuficiente,

starea de

boală.

Cunoştinţe

insuficiente

datorită

vârstei,

manifestate

prin

necunoaştere

a măsurilor

de prevenire

a bolii, a

tratamentului

.

Pacientul să

înţeleagă şi

să înveţe

despre

importanţa

tratamentulu

i bolii.

Explicarea

evoluţiei bolii,

administrarea

i şi importanţa

tratamentul,

explicarea

măsurilor de

prevenire a

bolii.

Administrarea

medicaţiei

prescrisă de

medic.

Pacientul

are

suficiente

cunoştinţe

.

54

EVALUAREA CAZULUI I

Pacientul B.G., în vârstă de 6 ani, s-a internat cu febră, frison, junghi toracic, stare

generală proastă, tuse, tahicardie.

I s-au efectuat următoarele investigaţii:

- recoltarea de produse biologice şi patologice: proteina C reactivă, VSH,

hemoleucogramă, hematocrit, examen sumar de urină.

- examen radiologic: opacitate omogenă, triunghiulară, cu vârful la hil (triunghiul

WEIL şi MOURIQUAND) limitată lobar sau zonal.

În urma investigaţiilor s-a confirmat diagnosticul de pneumonie pneumococică şi

următoarele diagnostice de nursing:

1. durere, din cauza procesului infecţios, manifestată prin junghi toracic,

tahicardie, creşterea sau micşorarea ritmului respirator.

2. dispnee, datorită procesului infecţios, manifestată prin polipnee, modificarea

amplitudinii respiraţiei, tuse uscată, apoi cu expectoraţie.

3. deshidratare, datorită febrei, manifestată prin greţuri şi vărsături,


4. diaree, datorită procesului infecţios, manifestată prin scaune lichide şi

frecvente, coloraţie anormală a scaunului, crampe abdominale.

5. hipertermie, din cauza procesului infecţios, manifestată prin creşterea

temperaturii peste limitele normalului, frisoane.

6. anxietate, din cauza stării de boală, manifestată prin agitaţie, nelinişte,

insomnie.

7. cunoştinţe insuficiente despre boală, despre măsurile de prevenire,

despre convalescenţă, tratament, satisfacerea nevoilor sale.

În timpul spitalizării s-au acordat următoarele îngrijiri:

1. observarea, măsurarea şi notarea în foaia de observaţie a funcţiilor

vitale.

55

2. aplicarea măsurilor de nursing în vederea rezolvării modului de

dependenţă.

3. schimbarea lenjeriei de corp şi de pat.

4. pregătirea fizică şi psihică a pacientului pentru administrarea

medicamentelor.

5. educaţia sanitară referitoare la adaptarea bolnavului la condiţiile de

spitalizare.

6. control periodic.

Pacientul se externează după 7 zile de spitalizare cu stare generală ameliorată.

56

PREZENTAREA CAZULUI II






Nume: I

Prenume: D


Vârsta: 2 ani


Religia: ortodox

Sex: masculin

Adresa: Piteşti, str.T.Ionescu, bl.M2, sc.B, ap.18, judeţul Argeş

Locuinţa: apartament cu două camere


Activitatea profesională: preşcolar




- Obstrucţie nazală;

- Tuse productivă;

- frisoane;

- stare generală proastă;

- febră;

ISTORICUL BOLII

Pacientul I.D., în vârstă de 2 ani, se internează cu tuse, ameţeală, frisoane, apetit

diminuat; boala a debutat în urmă cu 5 zile cu febră; copilul este adus la spital şi internat.

57








Greutate: 13 Kg

Înălţime: 80 cm


CAP

Aspectul şi culoarea tegumentelor: normal colorate







TRUNCHI


Aspectul şi culoarea tegumentelor: normal colorate




- dispnee;

58





PROBLEME CARDIACE


- tahicardie;

- puls normal

PROBLEME DIGESTIVE

- apetit diminuat;




- splină nepalpabilă;



- oligurie;

- loji renale libere, nedureroase la percuţie.



- ROT absent

MEMBRE


Aspectul şi culoarea tegumentelor. Normal colorate



59

Mers: uşor alterat



Toaleta:

- îşi face toaleta cu greutate



- apetit diminuat

- regim;




Scaun:

- foloseşte WC


- aspect: diaree

Urina:

- foloseşte WC









Poziţie: şezând

60

COMPORTAMENT



Mod de a-şi petrece timpul liber: este retras

Evoluţia comportamentului cu anturajul. Satisfăcătoare.


- nu cooperează cu echipa medicală

- atitudine blândă, liniştită,












Grup sanguin: A2

Rh: negativ

OBIECTIVE DE ATINS:

1.Primare:



61








2.Perspective: prevenirea complicaţiilor

62

ANALIZA DATELOR


nursing

Obiective generale


respira

Durere toracică


Dificultate în a

respira din cauza


manifestată prin

durere toracică,




zile.

Obstrucţia căilor

respiratorii, tuse

uscată, secreţii

dense.

Obstrucţia căilor

respiratorii din


manifestată prin


Pacientul să-şi

diminueze

eliminarea



alimenta şi a se


durere.


alimenta şi a se

hidrata din cauza

slăbiciunii

manifestată prin


mânca şi a bea

suficient.

Pacientul să se



zile.


anxietate,

manifestări ale




infecţios.

Pacientul să-şi



zile.


abdominale,

anxietate.

Diaree datorită


manifestat prin

Pacientul să-şi

diminueze scaunele


63

scaune lichide şi


anormală.

Retenţie urinară.

Proces infecţios.


cauza procesului


prin oligurie.



zile.


şi vărsături.

Deshidratare din

cauza diareii,

manifestată prin

uscăciunea pielii,


Pacientul să fie


zile.


o bună postură.

Dificultate de a se

mişca, durere,


Dificultate de a se

mişca din cauza



greoaie.



Circulaţie

neadecvată,

diminuarea

mobilităţii.

Circulaţie

ne4adecvată

manifestată prin

diminuarea


durerii toracice.



A se odihni şi a

dormi.

Dificultate de a se

odihni, anxietate,

durere, tuse.

Dificultate de a se

odihni din cauza

durerii, tusei,

manifestată prin

iritabilitate, somn

agitat, cu treziri

frecvente.



de 7-8 ore.

Insomnie, anxietate,

durere, stare

Insomnie

manifestată prin



64

depresivă. stare de agitaţie,



depresive.

poată dormi fără

treziri în 2 zile.

A menţine

temperatura

corpului în limite

normale.

Hipertermie, proces

infecţios, febră.

Hipertermie

manifestată prin


cauza procesului

infecţios.


o temperatură în


zile.


a-şi proteja

tegumentele.



slăbiciune,


de interes.



manifestată prin

tegumente


slăbiciunii.



termen de 2 zile.



mijloacelor

ajutătoare.

Anxietate

manifestată prin

stare de apatie din

cauza stării de

boală.



zile.


infecţios.

Durere acută

manifestată prin

junghi toracic, din

cauza procesului

infecţios.

Pacientul să



A comunica cu

semenii.

Confuzie,

deshidratare,

neadaptare la

situaţie.

Confuzie

manifestată prin

neadaptare la

situaţie datorită

stării de boală.

Pacientul să

exprime încredere


medical în 2 zile.

A acţiona după

credinţe şi valori.

Nelinişte faţă de

semnificaţia propriei

Nelinişte din cauza

neacceptării bolii

Pacientul să

exprime diminuarea

65

existenţe,

neacceptarea bolii,

frica de moarte.

manifestată prin

stare depresivă,

anxietate.




recreative, durere,

stare depresivă,

oboseală.

Dezinteres

manifestat prin



durerii, stării

depresive.

Pacientul să


îndeplinirea

activităţilor în

termen de 2 zile.

Dificultatea de a


recreative, durere,

dispnee.

Dificultatea de a


manifestată prin

efectuarea

activităţilor cu

greutate datorită

durerii, dispneei.

Pacientul să


de 2 ori pe

săptămână, să


zile.

66



Moderat

Dependent

Major

Dependent

Total

De a respira şi

de a avea o

bună circulaţie

2

De a bea şi a

mânca.

2

De a elimina 3

De a se mişca şi

de a avea o

bună postură.

2

De a dormi şi a

se odihni.

2

De a se îmbrăca

şi dezbrăca.

1

De a-şi menţine

temperatura

corpului în

limite normale.

3

De a fi curat,

îngrijit, de a

proteja

tegumentele şi

mucoasele.

2

De a evita

pericolele.

1

De a comunica. 2

De a acţiona 1

67

conform

propriilor

convingeri şi

valori, de a

practica religia.

De a fi

preocupat în

vederea

realizării.

1

De a se recrea. 1

De a învăţa

cum să-şi

păstreze

sănătatea.

3

68

PLAN DE ÎNGRIJIRE AL CAZULUI II

Nevoia

fundamentală

Problema

Diagnostic de

nursing


autonome

Intervenţii

delegate

Evaluare

1.Jungh toracic

proces infecţios

Junghi toracic

din cauza

procesului

infecţios

manifestat

prin dureri

intercostale..

Pacientul să

nu mai

prezinte

dureri 2 zile.

Măsurarea

funcţiilor vitale,

observarea

intensităţii

durerii, educaţia

pacientului

asupra regulilor

de respectat în

timpul

spitalizării,

aerisirea

salonului şi

asigurarea

temperaturii

optime,

supravegherea

somnului şi

comportamentul

bolnavului.

Recoltarea de

produse

biologice şi

patologice,

însoţirea

pacientului la

examinarea

radiografică şi

la indicaţia

medicului,

administrare de

Gentamicină 60

mg i.v. 2 ml

Ampicilină 1,5

mg în 4 doze

i.v. sau i.m,

Medocef 4 ml

i.v..

Pacientului i

s-a diminuat

durerea.

2.Dispnee

proces infecţios

Dispnee

datorită stării

de boală

manifestata

prin tahipnee.

Pacientul să

poată respira

normal în 2

zile.

Urmărirea şi

măsurarea

respiraţiei şi

notarea în foaie

în fiecare zi,

învăţarea

Administrarea

medicaţiei

prescrise de

medic, Ketogal

2,5 ml la 12

ore,

Pacientul

poate

respira

normal.

69

pacientului să

facă exerciţii de

respiraţie.

oxigenoterapie,

Paracetamol 5

ml de 2 ori/zi,

Ambroxol

3 x 15 pic/zi.

3.Hipertermie,

frisoane

Hipertermie

datorită

procesului

infecţios,

manifestat

prin frisoane.

Pacientul să

prezinte

temperatura

corpului în

limite

normale în

termen de 3

zile.

Schimbarea

lenjeriei de corp

şi de pat,

asigurarea

temperaturii

optime în salon

şi liniştirea

psihică a

pacientului.

Administrarea

la indicaţia

medicului de

antitermice.

Starea

pacientului

începe să se

amelioreze,

nu mai

prezintă

febră, se

continuă

intervenţiile.

4.Obstrucţie

nazală, stare de

boală.

Obstrucţie

nazală din

cauza stării de

boală,

manifestată

prin deficit de

a respira,

secreţii dense.

Pacientul să

respire

normal şi să-

şi diminueze

secreţiile în 3

zile.

Administrarea de

oxigenoterapie,

învăţarea

pacientului să

facă exerciţii

respiratorii,

aerisirea

salonului şi

oferirea unui

mediu ambiant

favorabil

Administrarea

medicaţiei

prescrise de

medic,

expectorante şi

picături nazale.

Pacientul

respiră

normal, i s-

au diminuat

secreţiile.

5.Deshidratare,

ameţeală

Deshidratare

din cauza

febrei

manifestată

prin ameţeală,

oligurie.

Pacientul să

fie echilibrat

hidric în 2

zile.

Asigurarea

confortului

pacientului,

ajutarea să

consume cât mai

multe lichide cu

ajutorul paiului,

Administrarea,

la indicaţia

medicului, de

soluţii

perfuzabile.

Pacientul

este

echilibrat

hidric.

70

explicarea

necesităţii

consumului

acestora.

6.Agitaţie,

stare de boală.

Agitaţie din

cauza stării de

boală,

manifestată

prin

neînţelegerea

simptomelor

bolii.

Pacientul să

fie liniştit în 2

zile.

Suportul psihic

al pacientului,

sprijinul acordat

acestuia şi

distragerea

atenţiei prin

activităţi care-l

atrag..

Administrare de

medicamente la

indicaţia

medicului.

Pacientul

este liniştit.

7.Neputinţă,

incapacitate de

a lua decizii.

Neputinţă

datorită

vârstei şi stării

de boală,

manifestată

prin

incapacitate

de a lua

decizii.

Pacientul să

înţeleagă

importanţa

intervenţiilor.

Asigurarea

sprijinului

necesar, aerisirea

salonului.,

implicarea

alături de pacient

în activităţi

recreative.

Administrarea

medicaţiei

prescrisă de

medic.

Pacientul

este liniştit

şi răspunde

bine la

tratament.

71

EVALUAREA CAZULUI II

Pacientul I.D., în vârstă de 2 ani, s-a internat cu febră, frison, stare generală

proastă, tuse productivă.


- recoltarea de produse biologice şi patologice: VSH, hemoleucogramă cu

formulă, examen de urină hematocrit.

- examen radiologic: opacitate omogenă, triunghiulară, cu vârful la hil (triunghiul

WEIL şi MOURIQUAND) limitată lobar sau zonal.



1. durere, din cauza procesului infecţios, manifestată prin junghi toracic,


2. deshidratare, datorită febrei, manifestată prin greţuri şi vărsături, oligurie,

tahicardie.

3. diaree, datorită procesului infecţios, manifestată prin scaune lichide şi frecvente,

coloraţie anormală a scaunului, crampe abdominale.

4. hipertermie, din cauza procesului infecţios, manifestată prin creşterea

temperaturii peste limitele normalului, frisoane.

5. anxietate, din cauza stării de boală, manifestată prin agitaţie, nelinişte, insomnie.

6. cunoştinţe insuficiente despre boală, despre măsurile de prevenire, despre

convalescenţă, tratament, satisfacerea nevoilor sale.


1. observarea, măsurarea şi notarea în foaia de observaţie a funcţiilor vitale.


dependenţă.



medicamentelor.


spitalizare.

72



73

PREZENTAREA CAZULUI III






Nume: V

Prenume: I


Vârsta: 4 ani


Religia: ortodox

Sex: masculin

Adresa: comuna Valea Mare, oraşul Ştefăneşti, judeţul Argeş

Locuinţa: casă, cu 2 camere


Activitatea profesională: preşcolar




- febră;

- frison;

- tahicardie;

- diaree;

- tuse;

ISTORICUL BOLII

74

Pacientul V.I., în vârstă de 4 ani, se internează cu febră, tuse, stare generală

proastă, apetit diminuat; boala debutează în urmă cu 2 zile cu obstrucţie nazală; copilul

este adus la spital şi internat.





- Heredo-colaterale: neagă TBC în familie



Greutate: 15 Kg

Înălţime: 1,00 m

Născut la 9 luni, naştere fiziologică, alimentat diversificat

CAP








TRUNCHI





75


- dispnee;





PROBLEME CARDIACE


- tahicardie;

PROBLEME DIGESTIVE

- apetit diminuat;






- micţiuni;

- oligurie;



- ROT absent

MEMBRE


76




Mers: uşor alterat



Toaleta:




- apetit diminuat

- regim:





Scaun:

- foloseşte WC


- aspect: diaree

Urina:

- foloseşte WC







77



Poziţie: şezând

COMPORTAMENT




















OBIECTIVE DE ATINS:

78

1.Primare:











79

ANALIZA DATELOR


nursing

Obiective generale


respira

Durere toracică


Dificultate în a

respira din cauza


manifestată prin

durere toracică,




zile.

Obstrucţia căilor

respiratorii, tuse

uscată, secreţii

dense.

Obstrucţia căilor

respiratorii din


manifestată prin


Pacientul să-şi

diminueze

eliminarea



alimenta şi a se


durere.


alimenta şi a se

hidrata din cauza

slăbiciunii

manifestată prin


mânca şi a bea

suficient.

Pacientul să se



zile.


anxietate,

manifestări ale




infecţios.

Pacientul să-şi



zile.


abdominale,

anxietate.

Diaree datorită


manifestat prin

Pacientul să-şi

diminueze scaunele


80

scaune lichide şi


anormală.

Retenţie urinară.

Proces infecţios.


cauza procesului


prin oligurie.



zile.


şi vărsături.

Deshidratare din

cauza diareii,

manifestată prin

uscăciunea pielii,


Pacientul să fie


zile.


o bună postură.

Dificultate de a se

mişca, durere,


Dificultate de a se

mişca din cauza



greoaie.



Circulaţie

neadecvată,

diminuarea

mobilităţii.

Circulaţie

ne4adecvată

manifestată prin

diminuarea


durerii toracice.



A se odihni şi a

dormi.

Dificultate de a se

odihni, anxietate,

durere, tuse.

Dificultate de a se

odihni din cauza

durerii, tusei,

manifestată prin

iritabilitate, somn

agitat, cu treziri

frecvente.



de 7-8 ore.


durere, stare

Insomnie

manifestată prin



81




depresive.

poată dormi fără

treziri în 2 zile.

A menţine

temperatura

corpului în limite

normale.

Hipertermie, proces

infecţios, febră.

Hipertermie

manifestată prin


cauza procesului

infecţios.


o temperatură în


zile.


a-şi proteja

tegumentele.



slăbiciune,


de interes.



manifestată prin

tegumente


slăbiciunii.



termen de 2 zile.



mijloacelor

ajutătoare.

Anxietate

manifestată prin

stare de apatie din

cauza stării de

boală.



zile.


infecţios.

Durere acută

manifestată prin

junghi toracic, din

cauza procesului

infecţios.

Pacientul să



A comunica cu

semenii.

Confuzie,

deshidratare,

neadaptare la

situaţie.

Confuzie

manifestată prin

neadaptare la

situaţie datorită

stării de boală.

Pacientul să

exprime încredere


medical în 2 zile.

A acţiona după





neacceptării bolii

Pacientul să

exprime diminuarea

82

existenţe,

neacceptarea bolii,

frica de moarte.

manifestată prin

stare depresivă,

anxietate.




recreative, durere,

stare depresivă,

oboseală.

Dezinteres

manifestat prin



durerii, stării

depresive.

Pacientul să


îndeplinirea

activităţilor în

termen de 2 zile.

Dificultatea de a


recreative, durere,

dispnee.

Dificultatea de a


manifestată prin

efectuarea

activităţilor cu

greutate datorită

durerii, dispneei.

Pacientul să


de 2 ori pe

săptămână, să


zile.

83



Moderat

Dependent

Major

Dependent

Total

De a respira şi

de a avea o

bună circulaţie

2

De a bea şi a

mânca.

2

De a elimina 3

De a se mişca şi

de a avea o

bună postură.

2

De a dormi şi a

se odihni.

2

De a se îmbrăca

şi dezbrăca.

1

De a-şi menţine

temperatura

corpului în

limite normale.

3

De a fi curat,

îngrijit, de a

proteja

tegumentele şi

mucoasele.

2

De a evita

pericolele.

1

De a comunica. 2

De a acţiona 1

84

conform

propriilor

convingeri şi

valori, de a

practica religia.

De a fi

preocupat în

vederea

realizării.

1

De a se recrea. 1

De a învăţa

cum să-şi

păstreze

sănătatea.

3

85

PLAN DE ÎNGRIJIRE AL CAZULUI III

Nevoia

fundamentală

Problema

Diagnostic

de nursing


autonome

Intervenţii

delegate

Evaluare

1.junghi toracic

proces infecţios

Junghi

toracic din

cauza

procesului

infecţios

manifestat

prin dureri

intercostale..

Pacientul

să nu mai

prezinte

dureri 2

zile.

Măsurarea

funcţiilor vitale,

observarea

intensităţii

durerii, educaţia

pacientului

asupra regulilor

de respectat în

timpul

spitalizării,

aerisirea

salonului şi

asigurarea

temperaturii

optime,

supravegherea

somnului şi

comportamentul

bolnavului.

Recoltarea de

produse

biologice şi

patologice,

însoţirea

pacientului la

examinarea

radiografică şi

la indicaţia

medicului,

administrare de

Gentamicină 60

mg i.v. 2 ml

Ampicilină 1,5

mg în 4 doze

i.v. sau i.m,

Medocef 4 ml

i.v..

Pacientulu

i i s-a

diminuat

durerea.

2.Dispnee

proces infecţios

Dispnee

datorită stării

de boală

manifestata

prin

tahipnee.

Pacientul

să poată

respira

normal în

2 zile.

Urmărirea şi

măsurarea

respiraţiei şi

notarea în foaie

în fiecare zi,

învăţarea

Administrarea

medicaţiei

prescrise de

medic, Ketogal

2,5 ml la 12 ore,

oxigenoterapie,

Pacientul

poate

respira

normal.

86

pacientului să

facă exerciţii de

respiraţie.

Paracetamol 5

ml de 2 ori/zi,

Ambroxol 3 x

15 pic/zi.

3.Hipertermie,

frisoane

Hipertermie

datorită

procesului

infecţios,

manifestat

prin frisoane.

Pacientul

să prezinte

temperatur

a corpului

în limite

normale în

termen de

3 zile.

Schimbarea

lenjeriei de corp

şi de pat,

asigurarea

temperaturii

optime în salon

şi liniştirea

psihică a

pacientului.

Administrarea

la indicaţia

medicului de

antitermice.

Starea

pacientulu

i începe să

se

ameliorez

e, nu mai

prezintă

febră, se

continuă

intervenţii

le.

4.Obstrucţie

nazală, stare de

boală.

Obstrucţie

nazală din

cauza stării

de boală,

manifestată

prin deficit

de a respira,

secreţii

dense.

Pacientul

să respire

normal şi

să-şi

diminueze

secreţiile

în 3 zile.

Administrarea

de

oxigenoterapie,

învăţarea

pacientului să

facă exerciţii

respiratorii,

aerisirea

salonului şi

oferirea unui

mediu ambiant

favorabil

Administrarea

medicaţiei

prescrise de

medic,

expectorante şi

picături nazale.

Pacientul

respiră

normal, i

s-au

diminuat

secreţiile.

5.Deshidratare,

ameţeală

Deshidratare

din cauza

febrei

manifestată

prin

Pacientul

să fie

echilibrat

hidric în 2

zile.

Asigurarea

confortului

pacientului,

ajutarea să

consume cât

Administrarea,

la indicaţia

medicului, de

soluţii

perfuzabile.

Pacientul

este

echilibrat

hidric.

87

ameţeală,

oligurie.

mai multe

lichide cu

ajutorul paiului,

explicarea

necesităţii

consumului

acestora.

6.Agitaţie,

stare de boală.

Agitaţie din

cauza stării

de boală,

manifestată

prin

neînţelegerea

simptomelor

bolii.

Pacientul

să fie

liniştit în 2

zile.

Suportul psihic

al pacientului,

sprijinul acordat

acestuia şi

distragerea

atenţiei prin

activităţi care-l

atrag..

Administrare de

medicamente la

indicaţia

medicului.

Pacientul

este

liniştit.

7.Neputinţă,

incapacitate de

a lua decizii.

Neputinţă

datorită

vârstei şi

stării de

boală,

manifestată

prin

incapacitate

de a lua

decizii.

Pacientul

să

înţeleagă

importanţa

intervenţii

lor.

Asigurarea

sprijinului

necesar,

aerisirea

salonului.,

implicarea

alături de

pacient în

activităţi

recreative.

Administrarea

medicaţiei

prescrisă de

medic.

Pacientul

este

liniştit şi

răspunde

bine la

tratament.

88

EVALUAREA CAZULUI III

Pacientul V.I. în vârstă de 4 ani, s-a internat cu febră, frison, junghi toracic, stare

generală proastă, tuse..


- recoltarea de produse biologice şi patologice: VSH, hemoleucogramă,

hematocrit, examen sumar de urină.

- examen radiologic: opacitate omogenă.



1. junghi toracic, din cauza procesului infecţios, manifestată prin junghi toracic,




3. deshidratare, datorită febrei, manifestată prin greţuri şi vărsături, oligurie, tahicardie.



5. hipertermie, din cauza procesului infecţios, manifestată prin creşterea temperaturii

peste limitele normalului, frisoane.





dependenţă.



medicamentelor.


spitalizare.



89

PREZENTAREA CAZULUI IV




Secţia: Şcolari


Nume: B

Prenume: D


Vârsta: 14 ani


Religia: ortodox

Sex: masculin

Adresa: comuna Albeşti, judeţul Argeş

Locuinţa: casă, cu lumină electrică


Activitatea profesională: elev




- febră;

- frison;

- diaree;

- cefalee;

- tuse;

- junghi toracic.

91

ISTORICUL BOLII

Pacientul B.D. în vârstă de 14 ani, se prezintă în urmă cu 2 zile cu febră, stare

generală influenţată şi disfagie.








Greutate: 48,5 Kg

Înălţime: 1,26 m


CAP








TRUNCHI

semne particulare: nu prezintă




92


- dispnee;

- tahipnee;



- matitate;



PROBLEME CARDIACE

- frecătură pericardică spaţiul V intercostal pe linia medioclaviculară;

- suflu sistolic grad II parasternal stâng.

PROBLEME DIGESTIVE

- apetit diminuat;







- micţiuni;

- oligurie;

- loji renale libere, nedureroase la percuţie;



- ROT absent

93

MEMBRE





Mers: uşor alterat



Toaleta:



- neglijează să se aranjeze

- nu se piaptănă


- apetit diminuat

- regim:





Scaun:

- foloseşte WC


- aspect: diaree

Urina:

- foloseşte WC



94







Poziţie: şezând

COMPORTAMENT


















95



Grup sanguin: 0

Rh: negativ

OBIECTIVE DE ATINS:

1.Primare:











96

ANALIZA DATELOR


nursing

Obiective generale


respira

Durere toracică


Dificultate în a

respira din cauza


manifestată prin

durere toracică,




zile.

Obstrucţia căilor

respiratorii, tuse

uscată, secreţii

dense.

Obstrucţia căilor

respiratorii din


manifestată prin


Pacientul să-şi

diminueze

eliminarea



alimenta şi a se


durere.


alimenta şi a se

hidrata din cauza

slăbiciunii

manifestată prin


mânca şi a bea

suficient.

Pacientul să se



zile.


anxietate,

manifestări ale




infecţios.

Pacientul să-şi



zile.


abdominale,

anxietate.

Diaree datorită


manifestat prin

Pacientul să-şi

diminueze scaunele


97

scaune lichide şi


anormală.

Retenţie urinară.

Proces infecţios.


cauza procesului


prin oligurie.



zile.


şi vărsături.

Deshidratare din

cauza diareii,

manifestată prin

uscăciunea pielii,


Pacientul să fie


zile.


o bună postură.

Dificultate de a se

mişca, durere,


Dificultate de a se

mişca din cauza



greoaie.



Circulaţie

neadecvată,

diminuarea

mobilităţii.

Circulaţie

ne4adecvată

manifestată prin

diminuarea


durerii toracice.



A se odihni şi a

dormi.

Dificultate de a se

odihni, anxietate,

durere, tuse.

Dificultate de a se

odihni din cauza

durerii, tusei,

manifestată prin

iritabilitate, somn

agitat, cu treziri

frecvente.



de 7-8 ore.


durere, stare

Insomnie

manifestată prin



98




depresive.

poată dormi fără

treziri în 2 zile.

A menţine

temperatura

corpului în limite

normale.

Hipertermie, proces

infecţios, febră.

Hipertermie

manifestată prin


cauza procesului

infecţios.


o temperatură în


zile.


a-şi proteja

tegumentele.



slăbiciune,


de interes.



manifestată prin

tegumente


slăbiciunii.



termen de 2 zile.



mijloacelor

ajutătoare.

Anxietate

manifestată prin

stare de apatie din

cauza stării de

boală.



zile.


infecţios.

Durere acută

manifestată prin

junghi toracic, din

cauza procesului

infecţios.

Pacientul să



A comunica cu

semenii.

Confuzie,

deshidratare,

neadaptare la

situaţie.

Confuzie

manifestată prin

neadaptare la

situaţie datorită

stării de boală.

Pacientul să

exprime încredere


medical în 2 zile.

A acţiona după





neacceptării bolii

Pacientul să

exprime diminuarea

99

existenţe,

neacceptarea bolii,

frica de moarte.

manifestată prin

stare depresivă,

anxietate.




recreative, durere,

stare depresivă,

oboseală.

Dezinteres

manifestat prin



durerii, stării

depresive.

Pacientul să


îndeplinirea

activităţilor în

termen de 2 zile.

Dificultatea de a


recreative, durere,

dispnee.

Dificultatea de a


manifestată prin

efectuarea

activităţilor cu

greutate datorită

durerii, dispneei.

Pacientul să


de 2 ori pe

săptămână, să


zile.

100



Moderat

Dependent

Major

Dependent

Total

De a respira şi de a

avea o bună

circulaţie

3

De a bea şi a mânca. 2

De a elimina 3

De a se mişca şi de a

avea o bună postură.

2

De a dormi şi a se

odihni.

2

De a se îmbrăca şi

dezbrăca.

1

De a-şi menţine

temperatura corpului

în limite normale.

3

De a fi curat, îngrijit,

de a proteja

tegumentele şi

mucoasele.

2

De a evita pericolele. 1

De a comunica. 2

De a acţiona

conform propriilor

convingeri şi valori,

de a practica religia.

1

De a fi preocupat în

vederea realizării.

1

101

De a se recrea. 1

De a învăţa cum să-

şi păstreze sănătatea.

3

PLAN DE ÎNGRIJIRE AL CAZULUI IV

Nevoia

fundamentală

Problema

Diagnostic de

nursing


autonome

Intervenţii

delegate

Evaluare

1.Durere

proces infecţios

Durere din

cauza

procesului

infecţios

Pacientul

să nu mai

prezinte

dureri 1

Măsurarea

funcţiilor

vitale,

observarea

Recoltarea de

produse

biologice şi

patologice,

Pacientulu

i i s-a

diminuat

durerea.

102

manifestat

prin junghi

toracic.

zi. intensităţii

durerii,

educaţia

pacientului

asupra

regulilor de

respectat în

timpul

spitalizării,

aerisirea

salonului şi

asigurarea

temperaturii

optime,

supravegher

ea somnului

şi

comportame

ntul

bolnavului.

însoţirea

pacientului la

examinarea

radiografică şi

la indicaţia

medicului,

administrare

de Penicilina

G cristalină la

6 ore, i.m.,

Clindamicină

10mg în 4

doze i.v. sau

i.m.

2.Polipnee,

proces

infecţios.

Polipnee din

cauza

procesului

infecţios,

manifestat

prin

incapacitatea

de a respira

normal.

Pacientul

să poată

respira

normal în

2 zile.

Urmărirea şi

măsurarea

respiraţiei şi

notarea în

foaie în

fiecare zi,

învăţarea

pacientului

să facă

exerciţii de

respiraţie.

Administrarea

medicaţiei

prescrise de

medic,

Penicilina G,

Ketogal 2,5

ml la 12 ore.

Pacientul

poate

respira

normal.

3.Hipertermie Hipertermie Pacientul Schimbarea Administrarea Starea

103

diaforeză

frisoane

datorită

procesului

infecţios,

manifestat

prin diaforeză,

frisoane.

să prezinte

temperatur

a corpului

în limite

normale în

termen de

3 zile.

lenjeriei de

corp şi de

pat,

asigurarea

temperaturii

optime în

salon şi

liniştirea

psihică a

pacientului.

la indicaţia

medicului de

Algocalmin, 1

fiolă/zi,

Calciu, 1

cp/zi.

pacientulu

i începe să

se

ameliorez

e, nu mai

prezintă

febră, se

continuă

intervenţii

le.

4,Diaree,

dificultate de a

elimina

Diaree din

cauza

procesului

infecţios,

manifestată

prin scaune

lichide şi

frecvente.

Pacientul

să nu mai

prezinte

diaree în 2

zile.

Supravegher

ea

pacientului

de câte ori

merge la

toaletă,

urmărirea

scaunului şi

observarea

schimbărilor

produse.

Administrarea

medicaţiei

prescrise de

medic,

antidiareice,

Smecta, 2-3

plicuri/zi.

Pacientul

nu mai

prezintă

scaune

frecvente.

104

5.Deshidratare,

febră „în

platou“.

Deshidratare

din cauza

febrei „în

platou“,

manifestată

prin pierdere

în greutate,

vărsături.

Pacientul

să fie

echilibrat

hidric în 2

zile.

Asigurarea

confortului

pacientului,

ajutarea să

consume cât

mai multe

lichide cu

ajutorul

paiului,

explicarea

necesităţii

consumului

acestora.

Administrarea

, la indicaţia

medicului, de

medicamente,

soluţii

perfuzabile.

Pacientul

a reuşit să

se

echilibrez

e hidric.

6.Anxietate,

starea de boală.

Anxietate din

cauza stării de

boală,

manifestată

prin

iritabilitate,

nelinişte.

Pacientul

să nu mai

fie anxios

în 2 zile.

Suportul

psihic al

pacientului,

sprijinul

acordat

acestuia.

Administrare

de

medicamente

la indicaţia

medicului.

Pacientul

s-a liniştit.

7.Cunoştinţe

insuficiente,

starea de boală.

Cunoştinţe

insuficiente

datorită

vârstei,

manifestate

prin

necunoaşterea

măsurilor de

prevenire a

bolii, a

Pacientul

să

înţeleagă

şi să

înveţe

despre

importanţa

tratamentu

lui bolii.

Explicarea

evoluţiei

bolii,

administrare

a

tratamentulu

i şi

importanţa

acestuia,

explicarea

Administrarea

medicaţiei

prescrisă de

medic.

Pacientul

are

suficiente

cunoştinţe

.

105

tratamentului. măsurilor de

prevenire a

bolii.

106

EVALUAREA CAZULUI IV

Pacientul B.D., în vârstă de 14 ani, s-a internat cu febră, frison, junghi toracic,

stare generală proastă, tuse..


- recoltarea de produse biologice şi patologice: proteina C reactivă, VSH,

hemoleucogramă, ASLO, examen sumar de urină.

- examen radiologic: opacitate omogenă.



1. durere, din cauza procesului infecţios, manifestată prin junghi toracic, tahicardie,

creşterea sau micşorarea ritmului respirator.



3. deshidratare, datorită febrei, manifestată prin greţuri şi vărsături, oligurie,

tahicardie.



5. hipertermie, din cauza procesului infecţios, manifestată prin creşterea temperaturii

peste limitele normalului, frisoane.


7. cunoştinţe insuficiente despre boală, despre măsurile de prevenire, despre

convalescenţă, tratament, satisfacerea nevoilor sale.



2. aplicarea măsurilor de nursing în vederea rezolvării modului de dependenţă.


4. pregătirea fizică şi psihică a pacientului pentru administrarea medicamentelor.

5. educaţia sanitară referitoare la adaptarea bolnavului la condiţiile de spitalizare.



107

CONCLUZII

Studiul personal al lucrării a fost efectuat pe un lot de 43 de pacienţi, pe perioada

01.01.2005-31.12.2005, internaţi în secţia de pediatrie, dintre care 28 băieţi şi 15 fete,

fapt ce indică o incidenţă crescută în rândul băieţilor, anume 65%, date care concordă cu

literatura de specialitate, sunt băieţi, şi 35% sunt fete..

109

Ţinând cont de numărul pacienţilor cu pneumonie pneumococică, reprezentând o

boală cu debut brusc, în care stabilizarea afecţiunii se obţine sub influenţa unei terapii

severe, susţinută şi individualizată după caz.

Nursingul are un rol important în evoluţia pacientului, acest rol revenindu-mi mie

prin prezenţa mea alături de bolnavi, având posibilitatea să le realizez acestora o educaţie

corespunzătoare, câştigând încrederea lor în echipa de lucru şi în medicaţia administrată.

Datorită timpului îndelungat pe care-l petrec lângă bolnavi şi a noţiunilor teoretice

şi practice acumulate în timp, pot să identific necesităţile persoanei îngrijite, plasând

pacientul în centrul preocupărilor mele.

În urma dialogului pe care l-am avut cu pacienţii internaţi şi aflaţi sub

supravegherea mea, am observat că motivele internării, ce reprezintă manifestările clinice

ale bolii, sunt de obicei aceleaşi:

- febră;

- tuse cu sau fără expectoraţie;

- dureri toracice;

- frisoane;

- dispnee;

- tahicardie;

- cefalee, diaree.

Cu toate acestea, fiecare caz în parte prezintă un interes deosebit, necesitând

îngrijirile corespunzătoare.

Pornind de la informaţiile culese şi de la departajarea manifestărilor de

dependenţă, am definit problemele pacientului şi am pus următoarele diagnostice de

îngrijire specifice pacientului cu pneumonie pneumococică, care intră în sarcina mea prin

rolul autonom.

Succesul diagnosticului şi tratamentului medical depinde astăzi, în cadrul multor

specialităţi, de un imens exces de tehnologie. O realitate este că, în ciuda progresului

tehnic, multe afecţiuni nu sunt vindecabile, intervenind profilaxia primară.

Tratamentul pneumoniei vizează optimizarea condiţiilor igieno-dietetice,

tratamentul etiologic (al infecţiei), tratamentul tulburărilor fiziopatologice (hipoxemia,

110

insuficienţa cardiacă, dezechilibru hidroelectrolitic) şi tratamentul simptomatic care

vizează hipertermia (hidroterapia, antitermice) sau hipotermia (vărsăturile, diareea,

meteorismul abdominal, carenţele de vitamine C şi D).

Tratamentul profilactic vizează evitarea contactului cu adulţii bolnavi şi

tratamentul precoce şi eficient al infecţiilor.

Diagnostic

de îngrijire

Etiologie (cauză) Semne

de manifestare

- durere - junghiul toracic - creştere sau micşorare a junghiului

respirator;

- tahicardie;

- transpiraţii descendente.

- polipnee - incapacităţi de a respira - tahipnee;

- dureri toracice;

- senzaţie de sufocare.

- dispnee - procesul infecţios - modificarea amplitudinii

respiraţiei superficială sau

profundă;

- senzaţie de sufocare;

- tahipnee.

- frisoane - procesul infecţios - dificultate în a-şi menţine

temperatura corpului în limite

normale;

- hipertensiune,

- diaforeză.

- febră - procesul infecţios - creşteri de temperatură peste

limite normale;

- diaforeză.

- diaree - dificultate de a elimina - coloraţie anormală a scaunului.

- alterarea ritmului

cardiac

- procesul infecţios - palpitaţii;

- piele caldă;

- tahicardie.

111

- mialgii - frisoanele - pierderea echilibrului;

- dificultate sau incapacitate de a se

mobiliza, a merge, a se spăla, a se

aşeza;

- limitarea amplitudinilor

mişcărilor.

- cefalee - febră - dificultate de a se odihni;

- apatie;

- astenie;

- slăbiciune;

- oboseală;

- nelinişte.

După formularea diagnosticului de îngrijire am elaborat un plan de acţiune care să

influenţeze pozitiv starea fizică şi mentală a persoanei şi să reducă problemele de

dependenţă.

Am stabilit planul de îngrijire pornind de la nevoile şi capacităţile pacientului,

acesta având dreptul să participe la deciziile privind intervenţiile şi să-şi spună opinia

asupra îngrijirilor pe care le doreşte.

PLANUL GENERAL DE ÎNGRIJIRE

NEVOIA PROBLEMA SURSA DE

DIFICULTATE

OBIECTIVE

A respira. Dificultate în a respira. Durere toracica;

intoleranţă la efort fizic;


să expectoreze secreţiile în

… ore;

să-şi elibereze căile

respiratorii cu minimum

de dificultate în termen de

112

… ore;

să-şi diminueze tahipneea

în … minute.

obstrucţia căilor

respiratorii.

anxietate;

dificultate de a respira;

tuse uscată, apoi cu

expectoraţie.

să-şi diminueze polipneea

în … minute;

să respire fără dificultate

în termen de … zile;

să aibă un ritm respirator

regulat în … minute în

termen de … ore;

a lua şi a

mânca.

dificultate în a se

alimenta şi a se hidrata.

slăbiciune;

diminuarea mobilităţii.

să se alimenteze singur în

termen de … zile;

să se hidrateze singur în

termen de … zile;

să ia trei mese echilibrate

în termen de … zile;

să bea … ml de … în …

ore.

greţuri şi vărsături. anxietate;

manifestări ale


să-şi diminueze greţurile

în termen de … ore;

să nu mai aibă greţuri în

termen de … ore;

să-şi diminueze vărsăturile

în termen de … ore;

să nu mai aibă vărsături în

termen de … ore.

a elimina. diaree. anxietate;

crampe abdominale.

să-şi diminueze scaunele

diareice în termen de …

zile;

să elimine un scaun de

consistenţă normală în

termen de … zile;

113

să se exprime că scaunele

de diaree au dispărut.

retenţie urinară;

deshidratare.

proces

infecţios/inflamator;

diaree;

vărsături.

să urineze … ml/în … ore

în fiecare zi;

să nu prezinte nici un

semn de deshidratare în

termen de … zile;

să aibă pielea suplă şi bine

hidratată în termen de …

zile;

să aibă mucoasele şi

conjunctivele umede în

termen de … ore.

a se mişca şi

a menţine o

bună postură.

dificultate/incapacitate

de a se mişca.

durere;


să se ridice singur în …

ore;

să meargă singur, fără

ajutor, … zile.

circulaţie neadecvată. diminuarea mobilităţii;


mijloacelor de

ameliorare a circulaţiei.

să prezinte puls periferic

bine bătut în termen de …

zile;

să-şi exprime diminuarea

durerii în termen de …

zile;


senzaţiei de inconfort şi de

greutate în termen de …

zile.

a dormi şi a

se odihni.


de a se odihni.

anxietate;

durere;

dispnee/tuse.

să-şi exprime o stare de

bine în termen de … zile;

să-şi facă siesta de …

ori/zi;

să aibă activităţi de

114

destindere la alegere în

termen de … zile.

insomnie. anxietate;

durere;

stare depresivă.

să doarmă câte 2030

minute în termen de …

zile,

să doarmă … ore fără

întrerupere în termen de

… zile;

să doarmă fără treziri în

termen de … zile;

să doarmă … ore în fiecare

noapte în termen de …

zile.

a menţine

temperatura

corpului în

limite

normale.

hipertermie. proces infecţios. să-şi diminueze

temperatura cu … grade în

termen de … zile;

să prezinte o temperatură

în limite normale (36,40C

axilar, 370C bucal, 37,60C

rectal) în termen de …

zile.

a fi curat,

îngrijit, şi a-

şi proteja

tegumentele.


dea a face îngrijiri de

igienă.

slăbiciune/oboseală;

deshidratare;

lipsa de interes.

să-şi facă singur îngrijirile

de igienă în termen de …

zile;

să-şi spele dinţii în termen

de … zile;

să-şi cureţe unghiile în

termen de … zile;

să-şi spele capul în termen

de … zile;

să-şi spele faţa, pieptul,

braţele, picioarele,

115

organele genitale.

a evita

pericolele.

anxietate moderată. neaccesibilitatea la

informaţii;


mijloacelor ajutătoare.

să-şi diminueze semnele

anxietăţii în termen de …

zile.

durere acută. proces

infecţios/inflamator.

să-şi diminueze semnele

durerii în … ore;

să demonstreze absenţa

semnelor durerii în … zile.

a comunica

cu semenii.

confuzie. deshidratare;

neadaptare la situaţie.

să-şi exprime încrederea

faţă de alte persoane în

termen de … zile;

să răspundă corect la

întrebările simple în

termen de … zile;

să-şi exprime nevoile în

termen de … zile.

a acţiona

după credinţe

şi după

valori.

nelinişte (îngrijorare)

faţă de semnificaţia

propriei existenţe.

neacceptarea bolii;

frica de moarte.


dezordinii în termen de …

zile.

a se recrea. dezinteres în a îndeplini

activităţi recreative.

durere;

stare depresivă;

slăbiciune/oboseală.

să-şi exprime interesul în

îndeplinirea activităţilor

recreative în termen de …

zile;

să participe în fiecare zi la

activităţi recreative, în

termen de … zile.


de a îndeplini activităţi

recreative.

durere;

dispnee/intoleranţă la

efort.

să participe la activităţi de

… ori pe săptămână;

să activeze singur în

termen de … zile;

116

să participe la o activitate

la alegere în termen de …

zile.

După stabilirea obiectivelor am încercat să explic pacientului cât de important

este să reuşim să le realizăm, pentru a stopa procesul infecţios.

La indicaţia medicului, prin rolul delegat am administrat medicamentele stabilite

de către acesta, după strategia modernă care propune o abordare terapeutică „mai

agresivă“, plecând de la faptul că pneumonia pneumococică este o infecţie a

parenchimului pulmonar cu debut brusc.

Întrucât semnele clinice sunt: febră, frisoane, tuse la început uscată apoi cu

expectoraţie galben-verzuie vâscoasă, dispnee, tahicardie, mialgii, cefalee, diaree, dureri

toracice, procesul infecţios poate fi stăpânit prin administrarea medicaţiei în succesiunea

Penicilină, Eritromicină, Clindomicină, Vancomicină.

Atitudinea promptă şi urmărirea îndeaproape a bolnavului, o educaţie sanitară

corespunzătoare pe perioada spitalizării, face ca numărul complicaţiilor să fie redus

substanţial, cât şi o evoluţie bună ulterioară.

La externare, realizez educaţia pacientului şi a familiei asupra modului de viaţă,

aducându-i la cunoştinţă următoarele:

- control periodic;

- urmarea tratamentului prescris de medic, dacă este nevoie, ambulatoriu;

- respectarea unui regim de viaţă;

- revenirea, dacă apar manifestări de boală.

Conform acestor lucruri reiese că rolul asistentei medicale în cadrul echipei este

destul de important, şi constă în a ajuta persoana bolnavă sau sănătoasă să-şi menţină sau

recâştige sănătatea prin îndeplinirea sarcinilor pe care le-ar fi îndeplinit singur, dacă ar fi

avut cunoştinţele necesare.

Educaţia sanitară trebuie să se ocupe de formarea practică a comportamentului

igienic, astfel încât copiii să ştie ce trebuie să facă în problemele de sănătate, de ce şi

cum, să vrea să facă, să participe efectiv, iar efectuarea să le producă mulţumire.

117

Rolul esenţial al asistentei medicale constă în a ajuta persoana bolnavă sau

sănătoasă să-şi menţină sau recâştige sănătatea prin îndeplinirea sarcinilor pe care le-ar fi

îndeplinit singur, dacă ar fi avut voinţă sau cunoştinţele necesare. Asistenta medicală a

fost denumită „mamă profesională“, ea acţionează conform nevoilor copilului şi trebuie,

adeseori, să îndeplinească sarcini cât mai diverse, uneori insolite. Ea ajută bolnavul să-şi

menţină un regim de viaţă pe care l-ar fi avut singur dacă ar fi avut forţa, cunoştinţele

necesare sau voinţa. Sunt servicii intime care presupun

dăruirea de sine şi care produc bolnavului satisfacţie, şi pentru care asistenta medicală

este pregătită să i le acorde.

Pentru a ne defini ca oameni ne trebuie sănătate, pregătire şi putere de a ne iubi.

Dragostea de profesie ne îndeamnă să învăţăm mereu, dragostea de omul în

suferinţă ne cultivă omenie, bunătate, modestie, devotament, conştiinciozitate în muncă.

Viaţa omului este un război împotriva răutăţii omului.

Respiraţia corectă este la fel de necesară ca şi hrana.

118

BIBLIOGRAFIE

1. Dr. Burchi Paul, Danciu Ion, Nedelcu Alexandru, „Anatomia şi fiziologia omului“, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1969;

2. Dr.Roxana Maria Albu, „Anatomia şi fiziologia omului“, Editura Corint, Bucureşti, 1996;

3. Prof.dr. Mircea Geormăneanu, Anneliese Walter-Roşianu, „Pediatrie“, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983;

4. Prof.dr. Valeriu Popescu, Constantin Arion, conf.dr. Dimitrie Dragomir, „Pneumologie Pediatrică“, vol.I, Editura Bucureşti, 1993;

5. Prof.dr. Valeriu Popescu, „Patologia aparatului respirator la copil“, Editura Teora, 1999;

6. „Ghid de nursing“, Editura Viaţa Medicală Românească, 1998, redacţia Lucreţia Titircă.

7. „Manual de îngrijire specială acordată pacienţilor de asistenţii medicali“, Editura Viaţa Medicală Românească, 1998, redacţia Lucreţia Titircă.

Powered by http://www.referat.ro/cel mai tare site cu referate

119

http://www.referat.ro/

nursing in pneumonia pneumococica la copil

Documents