notiuni generale ale sistemului nervos

Download Notiuni Generale Ale Sistemului Nervos

Post on 10-Feb-2018

259 views

Category:

Documents

0 download

Embed Size (px)

TRANSCRIPT

  • 7/22/2019 Notiuni Generale Ale Sistemului Nervos

    1/17

    Notiuni generale ale sistemului nervos

    Sistemul nervos (SN), impreuna cu sistemul

    endocrin, regleaza majoritatea functiilororganismului. SN are rol, in special, in reglarea

    activitatii musculaturii si a glandelor secretorii

    (atat exocrine, cat si endocrine), in timp cesistemul endocrin regleaza, in principal,

    functiile metabolice.

    Reglarea activitatii musculare scheletice esterealizata de Sistemul Nervos Somatic, iar

    reglarea activitatii musculaturii viscerale si a

    glandelor (exo- si endocrine) este realizata de

    Sistemul Nervos Vegetativ. Intre sistemulnervos si sistemul endocrin exista o stransa interdependenta.

    Sistem nervos somatic

    Sistemul Nervos Somatic (SNS) este implicat in controlul voluntar al miscarilor corpului

    prin actionarea muschilor scheletici si receptia stimulilor externi.

    Sistemul nervos somatic contine fibre aferente si eferente:

    fibrele aferente conduc informatia de la organele de simt spre locul de procesare; fibrele eferente conduc impulsul nervos la muschi.

    Transmisia eferenta are doua componente:

    neuronii din cortexul motor, localizat in girusul precentral (aria Brodman 4) din

    creier. Acest neuron face sinapsa in cornul ventral maduvei spinarii pe un altneuron. Aici se descarca acetilcolina care actioneaza pe receptori nicotinici;

    acest al doilea neuron trimite impulsul nervos prin axonul sau pana la jonctiunea

    neuromusculara. Aici se descarca acetilcolina pe receptori nicotinici, ceea ce

    rezulta in contractia muschiului.

    Sistemul nervos somatic este responsabil de receptionarea stimulilor extreni si de

    miscarile voluntare ale corpului.El este format din :

    Centri nervosi situati in encefal si maduva spinarii;

    Nervi aferenti externi, care conduc informatia de la organele de simt spre

    sistemul nervos central;

  • 7/22/2019 Notiuni Generale Ale Sistemului Nervos

    2/17

    Nervi eferenti somatici, prin care impulsul nervos de la sistemul nervos central

    vine spre muschii scheletici.

    Compartimente functionale ale sistemului nervos

    Reglarea nervoasa a functiilor corpului se bazeaza pe activitatea centrilor nervosi careprelucreaza informatiile primite si apoi elaboreaza comenzi ce sunt transmise efectorilor.Din acest punct de vedere, fiecare centru nervos poate fi separat in doua compartimente

    functionale:

    1) compartimentul senzitiv, unde sosesc informatiile culese la nivelul receptorilor;

    2) compartimentul motor, care transmite comenzile la efectori.

    Asadar, fiecare organ nervos are doua functiifundamentale: functia senzitiva si functia motorie. La

    nivelul emisferelor cerebrale mai apare si functia

    psihica. Separarea functiilor sistemului nervos in functiisenzitive, motorii si psihice este artificiala si schematica.In realitate, nu exista activitate senzitiva fara manifestari

    motorii, si viceversa, iar starile psihice rezulta din

    integrarea primelor doua. Toata activitatea sistemuluinervos se desfasoara intr-o unitate, in diversitatea ei

    extraordinara.

    Mecanismul fundamental de functionare a sistemului

    nervos este actul reflex (sau simplu, reflexul). Reflexulreprezinta reactia de raspuns a centrilor nervosi la stimularea unei zone receptoare.

    Termenul de reflex a fost introdus de catre matematicianul si filosoful francez RneDescartes (1596-1650). Raspunsul reflex poate fi excitator.

    Arcul Reflex

    Baza anatomica a actului reflex este arcul reflex, alcatuit din cinci componenteanatomice: receptorul, calea aferenta, centrii nervosi, calea eferenta si efectorii.

    Receptorul

    Receptorul este o structura excitabila care raspunde la stimuli prin variatii de potential

    gradate proportional cu intensitatea stimulului. Majoritatea receptorilor sunt celuleepiteliale diferentiate si specializate in celule senzoriale (gustative, auditive, vestibulare).

    Alti receptori din organism sunt corpusculii senzitivi - mici organe pluricelulare alcatuitedin celule, fibre conjunctive si terminatii nervoase dendritice (receptorii tegumentari,

    prioceptorii). Uneori, rolul de receptori il indeplinesc chiar terminatiile dendritelor

    (receptorul olfactiv, receptorii durerosi). La nivelul receptorului are loc transformareaenergiei stimulului in impuls nervos si, astfel, se realizeaza traducerea informatiei purtate

    de stimul in informatie nervoasa specifica.

  • 7/22/2019 Notiuni Generale Ale Sistemului Nervos

    3/17

    Calea aferenta

    Receptorii vin in contact sinaptic cu terminatiile dendritice ale neuronilor senzitivi dinganglionii spinali sau din cei de pe traiectul unor nervi cranieni (senzitivi si mixti).

    Distributia caii aferente spre centrii nervosi se face in doua moduri:

    convergenta este un mod de distributie in care un singur neuron central primeste

    contacte sinaptice de la mai multe fibre aferente;

    divergenta consta in ramificarea unei singure fibre aferente la mai multi neuroni

    centrali.

    Centrii nervosi

    http://www.prostemcell.org/images/article/arcul_refelex_receptorul.jpg
  • 7/22/2019 Notiuni Generale Ale Sistemului Nervos

    4/17

    Potentialele de actiune dendritice, ajunse la neuronul senzitiv, se propaga mai departe

    centrifug de-a lungul axonului acestuia, pana la prima sinapsa.

    In cazul unui reflex elementar (format din doi neuroni, unul senzitiv si unul motor),centrul nervos al reflexului este reprezentat de neuronul motor (reflexe monosinaptice).

    In cazul unor activitati reflexe mai complexe, calea aferenta este formata dintr-un lantalcatuit din trei sau mai multi neuroni senzitivi, iar centrii reflecsi sunt reprezentati de

    totalitatea sinapselor care se realizeaza in ariile corticale sau in nucleii subcorticali ceprimesc si prelucreaza informatia primita de la periferie si elaboreaza raspunsul efector

    (reflexe polisinaptice). Prin centrul unui reflex se intelege totalitatea structurilor din

    sistemul nervos central care participa la actul reflex respectiv.

    Sistemul nervos central are trei nivele majore, cu roluri functionale specifice:

    nivelul maduvei spinarii;

    nivelul subcortical;

    nivelul cortical.

    Calea eferenta

    Calea eferenta reprezinta axonii neuronilor motori somatici si vegetativi prin care se

    transmite comanda catre organul efector. Cea mai simpla cale eferenta se intalneste lareflexele somatice; ea este formata din axonul motoneuronului din coarnele anterioare ale

    maduvei spinarii.

    In cazul sistemului nervos vegetativ, calea eferenta este formata dintr-un lant de doi

    neuroni motori:

    un neuron preganglionar, situat in coarnele laterale ale maduvei spinarii sau intr-

    un nucleu vegetativ din trunchiul cerebral;

    un neuron postganglionar, situat in ganglionii vegetativi periferici

    (extranevraxiali).

    Efectorii

  • 7/22/2019 Notiuni Generale Ale Sistemului Nervos

    5/17

    Pentru sistemul nervos somatic, efectorii sunt muschii striati, iar pentru sistemul nervos

    vegetativ sunt muschii netezi, glandele endocrine si cele exocrine.

    Sistem nervos vegetativ

    Sistemul Nervos Vegetativ (SNV) sau sistemul nervos autonom regleaza activitateaorganelor interne, (viscerelor) la vertebrate. Denumirea de sistem nervos autonom

    provine de la psihologul britanic John Newport Langley si se datoreaza faptului ca nu

    poate fi controlat in mod constient (voluntar) de un individ neantrenat.

    Impreuna cu sistemul nervos somatic, care cuprinde toate structurile nervoase dedicate

    interactiunii cu mediul exterior, asigura echilibrul organismului cu conditiile variabile de

    mediu si mobilitatea muschilor, alcatuieste sistemul nervos.

    Sistemul nervos vegetativ poate fi impartit in:

    Sistem nervos simpatic, antagonist sistemului parasimapatic, avand centrul inmaduva spinarii si hipotalamus;

    Sistem nervos parasimpatic, sistem nervos ce favorizeaza regenerarea

    organismului dupa stres;

    Sistem nervos digestiv, cu nervul vag ce leaga maduva spinarii si tractusul

    digestiv.

    Acest sistem functioneaza relativ independent de sistemul nervos central (creier).

    Sistemul nervos vegetativ controleaza functiile importante vietii organismului (functiile

    vitale), ca de exemplu: activitatea cardiaca, presiunea sanguina, procesul de digestie si

    procesul de schimburi intre organism si mediu. De asemenea, acest sistem nervos maipoate coordona alte organe ca organele sexuale sau muschii globului ocular. Sistemul

    nervos vegetativ mai poate influenta sistemul nervos central si sistemul nervos periferic.

    Desi prezinta o anumita individualitate, sistemul nervos vegetativ are relatii stranse cusistemul nervos al vietii de relatie, atat la nivel central, cat si la nivel periferic. Sistemul

    nervos vegetativ este format dintr-o parte centrala (centrii nervosi vegetativi) si o parte

    periferica (fibre nervoase si ganglioni vegetativi). Dupa functia pe care o indeplineste,sistemul nervos vegetativ se imparte in sistem nervos simpatic si sistem nervos

    parasimpatic, care actioneaza antagonic.

  • 7/22/2019 Notiuni Generale Ale Sistemului Nervos

    6/17

    temul Nervos Vegetativ (Sistemul Nervos Autonom). Acesta este reprezentat de inervatiile aferente si efereganelor viscerale: de culoare albastra - neuronii colinergici (mesager chimic acetilcolina); de culoare rosie - neurenergici (mesager chimic epinefrina); cu verde - neuroni aferenti; cu linii solide sunt reprezentate fibre pregangli

    rente; cu linii punctate sunt fibre postganglionare eferente. (1) corpul ciliar si irisul; (2) ganglionul ciliar; (3) g

    rimala; (4) ganglionul lui Meckel; (5) glanda sublinguala; (6) glanda submaxilara; (7) ganglionul otic; (8) grotida; (9) inima; (10) trahee, bronhii, plamani si vase pulmonare; (11) ficat, caile biliare si pancreas; (12) splina

    nglionul celiac (semilunar); (14) marele nerv splahnic; (15) micul nerv splahnic; (16) medulosuprarenala; (17) rin

    etere; (18) stomac; (19) colonul distal; (20) rect; (21) ganglion mezenteric superior; (22) vezica urinara; (23) o

    nitale externe; (24) ganglion mezenteric inferior; (25) ramuri ale vaselor sanguine si ai foliculilor pilari ai memerior si eferente vezicii urinare; (26) nuclei bulbari; (27) maduva spinarii la nivelul coloanei cervicale; (28) m

    narii la nivelul toracelui; (29) maduva spinarii la nivelul coloanei lombare; (30) maduva spinarii la nivelul col

    crale; (31) ganglionul geniculat; (32) urechea medie; (33) ganglionul inferior pe care-l formeaza nervul glosofaranglion senzitiv sau parasimpatic); (34) uvula; (35) amigdala palatina; (36) limba; (37) ganglion nodular; (38) tr

    9) plaman; (40) nervul frenic; (41) stomac; (42) intestin; (43) diafragma; (44) uter; (45) colon' (46) sfincterele v

    nare; (47) ovare; (48) fibre aferente ale vezicii urinare si fibre segmentare postganglionare adrenergice si colineprovin de la ganglionii paravertebrali si indreptate catre vasele de sange ale glandelor sudoripare si ale folic

    elor de par prin intermediul ramurilor gri si nervii spinali. Nucleele corespunzatoare: (I) nervilor encefalici; (II) n

    ulomotor; (VII) nervul facial; (IX) nervul glosofaringian; (X) nervul vag.

  • 7/22/2019 Notiuni Generale Ale Sistemului Nervos

    7/17

    Sistemul nervos simpatic are rol in situatii de stres cu toate aspectele unei secretii

    crescute de adrenalina (vasodilatatie periferica, muschii scheletici sunt mai bine

    alimentati cu sange in detrimentul organelor interne si digestiei, organismul fiind intr-ostare de alarma, pupila ochiului marita - midriaza); un rol antagonist de echilibrare a

    acestor procese il are sistemul nervos parasimpatic. De foarte multe ori, aceste doua

    componente se intrepatrund. Majoritatea nervilor au o componenta somatica, dar si unavegetativa. De exemplu, nervul facial are o componenta somatica, pentru ca inerveaza

    musculatura mimicii, dar are si o functie vegetativa, prin controlul functiei glandei

    lacrimale si a glandelor salivare sublinguala si submandibulara.

    Sistemul nervos simpatic

    Sistemul nervos simpatic este format dintr-o portiune centrala si una periferica. Portiuneacentrala este alcatuita din neuronii vegetativi ai coarnelor anterioare medulare

    toracolombare: C8-L3.

    Acesti neuroni formeaza centrii simpatici spinali, iar axonii lor constituie fibrepreganglionare. Centrii simpatici medulari au o dispozitie metamerica destul de precisa:centrul cilio-spinal (C8-T2); centrul cardioaccelerator in regiunile cervico-dorsala si

    partial lombara; centrul adrenalino-secretor (T5-L3); centrii genito-urinar si anorectal in

    regiunea lombara. O localizare destul de exacta o au si centrii vasomotori, sudorali sipilomotori.

    Dar, in afara de acesti centrii nervosi simpatici medulari, substanta reticulata bulbara

    contine centrii integratori ai vasomotricitatii, adrenalino-secretor si probabil, si ai

    pilomotricitatii si sudoratiei, al caror rol este de a regla si determina activitateahomeostatica a aparatului circulator si termoreglator. Centrii bulbari actioneaza asupra

    celor medulari prin fasciculele descendente reticulospinale situate in profunzimeacordonului lateral al maduvei.

    Portiunea periferica a simpaticului este alcatuita din fibre aferente si ganglioniiparavertebrali, previscerali, intramurali de unde pleaca fibre nervoase preganglionare si

    postganglionare, ce constituie calea eferenta.

    Ganglionii paravertebrali sunt situati de o parte si de alta a coloanei vertebrale, formand

    cele doua laturi simpatice laterovertebrale alcatuite din 22-24 ganglioni legati intre ei prinfascicule interganglionare. De asemenea, fiecare ganglion este unit de nervul rahidian

    mixt prin doua ramuri: ramura comunicanta alba (cu fibre preganglionare mielinizate) si

    ramura comunicanta cenusie (cu fibre postganglionare amielinice).

    Dupa segementele medulare cu care sunt in raport, ganglionii laterovertebrali se impartpe regiuni astfel: 3 perechi de ganglioni cervicali, 10-12 perechi de ganglioni toracali, 4-5

    perechi de ganglioni lombari, 4-5 perechi de ganglioni sacrali si 1 ganglion coccigian

    nepereche, unde se intalnesc cele doua lanturi ganglionare.

  • 7/22/2019 Notiuni Generale Ale Sistemului Nervos

    8/17

    portiunea cervicala este formata din 3 perechi de ganglioni cervicali: superiori,

    medii si inferiori (stelati, fiind constituiti din unirea ultimei perechi de neuroni

    cervicali cu prima pereche toracala). Fibrele postganglionare, ce pleaca de laacesti ganglioni, dau plexuri ce transmit impulsuri motoare la glandele sudoripare,

    vase si muschii firelor de par din regiunea capului, a fetei si a membrelor

    superioare. Mai formeaza plexuri pentru inima, glandele salivare, glandelelacrimale, glandele tiroida si paratiroida.

    portiunea toracala formata din 10-12 perechi de ganglioni, de la care pleaca

    fibre toracale si abdominale. Fibrele preganglionare din T1-T5, parasesc nervii

    intercostali respectivi prin ramurile comunicante albe si ajung la ganglioniisimpatici laterovertebrali corespunzatori, unde sinapseaza. Fibrele

    postganglionare toracale participa apoi la formarea plexurilor pulmonar, esofagian

    si cardiac (vezi figura).

    o Fibrele preganglionare, ce pleaca din T5-T12, se desprind din nervii

    intercostali si ajung la ganglionii paravertebrali corespunzatori, nu

    sinapseaza si formeaza, apoi, ramurile abdominale. Fibrele abdominale ce

    vin din T5-T9, dau nastere nervului splanhnic mare care, dupa ce strabatediafragmul, merge la ganglionul celiac (semilunar). Ganglionii celiaci sunt

    doi ganglioni voluminosi (de unde si numele de "creier abdominal"), de la

    care pleaca numeroase fibre postganglionare, ce vor forma cel mai mareplex abdominal - plexul solar sau celiac. In acest plex isi au originea o

    serie de fibre nervoase ce merg in lungul arterelor si care formeaza plexuri

    secundare: gastric, splenic, hepatic, suprarenal, renal, mezenteric superior.Fibrele abdominale ce vin din T10-T11 formeaza nervul micul splanhnic,

    care merge la ganglionul aortico-renal. Vedem deci, ca nervii splanhnici

    sunt formati din fibre preganglionare, care nu sinapseaza in ganglioniilaterovertebrali, ci in ganglionii previscerali.

    portiunea lombara este alcatuita din 4-5 perechi de ganglioni de la care pleacafibre postganglionare ce formeaza urmatoare plexuri: lombar, vascular,intermezenteric.

    portiunea sacrala cuprinde 4-5 perechi de ganglioni simpatici laterovertebrali,

    asezati de o parte si de alta a rectului. Fibrele preganglionare din maduva lombara

    nu vin la acesti ganglioni prin ramuri comunicante albe, ci prin ramurile

    interganglionare. O parte din fibrele postganglionare trec prin ramurilecomunicante cenusii in nervii rahidieni sacrali, iar altele formeaza plexul

    hipogastric superior prin care sunt trimise impulsuri la colonul sigmoid, rect si

    vezica urinara. Plexul hipogastric superior da nastere la doua plexuri hipogastrice

    inferioare (de o parte si de alta a rectului), de la care se formeaza apoi plexurilesecundare: hemoroidal, vezical, uterin, vaginal sau prostatic, care inerveaza

    viscerele pelvine.

  • 7/22/2019 Notiuni Generale Ale Sistemului Nervos

    9/17

    Sistemul nervos vegetativ simpatic

    Ganglionii previscerali sunt situati in apropierea viscerelor. Cei mai importanti sunt:

    ganglionii celiaci (semilunari), ganglionii mezenterici superiori si ganglionii mezenterici

    inferiori. Mai sunt si: ganglionii plexurilor carotidiene si cardiace, ganglionii plexului

    renal, splenic, vezical, hemoroidal, uterin.

    Ganglionii intramurali sunt situati in peretii viscerelor. Astfel, in peretii tubului digestiv

    (de la esofag si pana la rect) se gasesc 3 plexuri simpatice intramurale ce se

    anastomozeaza intre ele: plexul subseros (plexul Vorobiov), plexul muscular (plexulAuerbach), plexul submucos (plexul Meissner). Aceste plexuri contin un mare numar de

    ganglioni mici sau de celule nervoase izolate. Deoarece un neuron simaptic din coarnele

    laterale da nastere la 30 de ramificatii preganglionare scurte, in evantai, va inerva mai

  • 7/22/2019 Notiuni Generale Ale Sistemului Nervos

    10/17

    multe organe; de aici si raspunsul extins, generalizat, care se capata in cazul generalizarii

    simpatice.

    Prin descarcari adrenergice, sistemul nervos simpatic contribuie permanent la mentinereatonusului vascular. Se considera ca rolul cel mai important consta in interventia sa in

    situatii speciale, de pericol, cand au loc descarcari masive, pregatind organismul pentru"lupta sau fuga".

    Reactia de fuga sau lupta mai este cunoscuta si sub numele de "raspunsul simpato-adrenal". In cazul activarii se secreta acetilcolina care activeaza secretia de adrenalina

    (epinefrina) si noradrenalina (norepinefrina). Acestea sunt eliberate in sange. Sistemul

    nervos simpatic actioneaza autonom, fara control constient, si pregateste corpul pentruactiuni in situatii periculoase:

    cresterea ritmului cardiac;

    constrictia vaselor sanguine;

    dilatarea pupilelor; piloerectia (pielea gainii);

    dilatarea bronhiilor;

    scaderea motilitatii intestinului gros;

    cresterea transpiratiei;

    cresterea presiunii sanguine.

    Astfel, activitatea cardiaca este intensificata, tensiunea arteriala sporeste, ceea cedetermina o perfuzare mai buna cu sange a muschilor si organelor vitale; glicemia creste,

    la fel si concentratia acizilor grasi plasmatici, furnizand in felul acesta o cantitate mai

    mare de energie; vasoconstrictie cutanata, a carei rezultat este redistribuirea sangelui pe

    teritoriul coronarian si cerebral, iar sangerarile la nivelul plagilor diminueaza; bronhiilese dilata, ceea ce permite patrunderea mai usoara si in cantitate sporita a aerului in

    plaman si o hematoza mai buna; dilatatie pupilara si patrunderea in receptorul vizual a

    unei cantitati mai mari de lumina.

    Extirparea totala a lantului simpatic paravertebral permite animalului de experienta

    supravietuirea, dar numai intr-un mediu cat mai constant posibil, el nerezistand la frig.

    Muschii scheletici, pe langa inervatia lor somatica functionala, au si o inervatie trofica ce

    influenteaza capacitatea lor de munca; unele fibre postganglionare simpatice trec prinramul comunicant cenusiu, se alatura fibrelor somatice ale nervului rahidian si merg

    impreuna cu acestea la muschii scheletici.

    Asa se explica cresterea amplitudinilor contractile, la un muschi obosit cu putere de

    contractie scazuta, dupa aplicarea de excitatii pe fibrele lui simpatice; prin aceste excitatiiau fost stimulate procesele biochimice musculare eliberatoare de energie.

    Din cele relatate se poate constatat ca sistemul simpatic indeplineste functii motorii,

    secretorii si trofice. Stimularea simpaticului are ca efect general o crestere a reactiilorcatabolice. Transmiterea impulsului nervos simpatic se face cu ajutorul noradrenalinei.

  • 7/22/2019 Notiuni Generale Ale Sistemului Nervos

    11/17

    Asupra modului de actiune a catecolaminelor la nivelul tesuturilor, in prezent, este

    admisa explicatia conform careia, la nivelul organelor, inervate de filete simpatice, ar

    exista doua tipuri de receptori celulari: alfa-receptori si beta-receptori.

    Alfa-receptorii, activati mai ales de noradrenalina, produc contractia muschilor

    netezi, in special, acelea din peretii arteriolelor. Acelasi efect excitator, il poateavea si adrenalina, dar numai in doze mari;

    Beta-receptorii, sensibili numai la adrenalina, produc efect inhibitor.

    Exista o serie de substante care au un efect asemanator stimularii simpaticului si senumesc simpaticomimetice. Unele din aceste substante actioneaza direct asupra

    efectorului, iar altele, prin intermediul fibrei postganglionare (ex. efedrina), declansand

    eliberarea de catecolamine. Sunt si substante simpaticolitice, care actioneaza asupraorganului efector, blocand fie alfa-receptorii (ex. ergotamina), fie beta-receptorii (ex.

    diclorizoprenalina).

    Sistemul nervos vegetativ simpatic actioneaza prin mobilizarea mijloacelor de aparare aorganismului contra factorilor de mediu, avand un puternic caracter energotrop(eliberator de energie), punand organismul intr-o mai buna stare de lupta si de rezistenta.

    Astfel, determina:

    midriaza (marirea diametrului pupilar);

    hiposecretie salivara;

    hipersecretie tiroidiana;

    tahipnee si bronhodilatatie;

    tahicardie;

    reducerea secretiilor digestive;

    hiperglicemie; horipilatie;

    vasoconstrictie periferica;

    sudoratie;

    accelerarea catabolismului.

    Sistemul nervos parasimpatic

    Sistemul nervos parasimpatic face parte din sistemul nervos vegetativ impreuna cu

    sistemul nervos simpatic. Se mai numeste si sistemul nervos pentru odihna si digestie. Sepoate spune, intr-un mod foarte simplificat, ca sistemul nervos parasimpatic functioneaza

    invers fata de sistemul simpatic. Totusi, in unele tesuturi functioneaza mai degrabaimpreuna.

    Actiuni:

    conservarea energiei

    incetinirea ritmului cardiac

    cresterea activitatii intestinale

  • 7/22/2019 Notiuni Generale Ale Sistemului Nervos

    12/17

    cresterea activitatii glandelor

    relaxarea muschilor din tractul intestinal

    Mediatori:

    Sistemul nervos parasimpatic foloseste doar acetilcolina (ACh) ca mediator. AChactioneaza pe doua tipuri de receptori: muscarinici si nicotinici. Transmisia se face in

    doua etape:

    nervul preganglionar elibereaza ACh pe formatiunile ganglionare, cand sunt

    stimulate. ACh actioneaza pe receptorii nicotinici ai nervului postganglionar

    nervul postganglionar elibereaza ACh care stimuleaza receptorii muscarinici ale

    organului efector

    Cele trei tipuri de receptori muscarinici:

    receptorul muscarinic M1 receptorul muscarinic M2 , care se afla in inima

    receptorul muscarinic M3, care se afla in muschii netezi, vase sangvine, plamani,

    glande. Acestia determina vasoconstrictie si bronhiconstrictie.

    Sistemul nervos parasimpatic, la fel ca si cel simpatic, este format dintr-o portiune

    centrala si alta periferica.

    Portiunea centrala cuprinde neuronii grupati in centrii vegetativi de la nivelultrunchiului cerebral (arasimpaticul cranian) si de la nivelul maduvei sacrale

    (parasimpaticul sacral).

    Parasimpaticul cranian este reprezentat printr-o serie de nuclei vegetativi parasimpatici

    de la care pleaca fibre ce se ataseaza unor nervi cranieni (III, VII, IX, X), care suntalcatuiti atat din fibre somatice, cat si vegetative. Dintre acesti nuclei pozitia cea mai

    rostrala o are nucleul accesor al oculomotorului (Edinger-Westphal) din calota

    pedunculara mezencefalica. De la neuronii acestui nucleu pleaca fibre preganglionare cevor sinapsa cu celulele nervoase din ganglionul ciliar, iar de aici, impulsul este transmis

    prin fibrele postganglionare, la muschii intrinseci ai globului ocular.

    In punte se gasesc nucleii lacrimal si salivator superior. De la nucleul lacrimal pleaca

    fibre parasimpatice secretoare si vasodilatatoare, ce merg pe calea nervului VII la

    glandele mucoasei nazale, bucale si faringiene. De la nucleul salivator superior, fibreleparasimpatice preganglionare merg pe cale nervului intermediar Wrisberg (VII bis) si

    ajung la ganglionul submandibular, de unde vor pleca fibre postganglionare la glandelesalivare submandibulare si sublinguale.

    In bulb se afla nucleul salivator inferior de unde isi au originea fibrele parasimpatice ale

    glosofaringianului (IX). Sub planseul ventriculului IV se afla nucleul dorsal al vagului

    (cardio-pneumo-enteric), de la care pleaca fibre preganglionare direct la: inima, bronhii,

  • 7/22/2019 Notiuni Generale Ale Sistemului Nervos

    13/17

    plamani, esofag, stomatc, ficat, pancreas, intestinul subtire, colonul ascendent si

    transvers, splina, rinichi, glandele suprarenale. Nervul vag (pneumogastric), dupa ce

    formeaza nervul laringian inferior (recurent), ramane numai cu fibre vegetative.

    Parasimpaticul sacratcuprinde centrii preganglionari situati in coarnele laterale ale

    maduvei (S2-S4) sau in neuronii periependimari. Aceste fibre parasimpatice parasescmaduva impreuna cu nervii sacrali II, III, IV. Dupa iesirea nervilor din canalul rahidian,

    fibrele parasimpatice preganglionare se grupeaza si dau nastere nervilor pelvieni (drept sistang), care intra in constitutia nervului hipogastric (pelvi-perineal), plex format dintr-o

    retea de fibre simpatice si parasimpatice in ochiurile caruia se afla neuronii multipolari.

    Desi toate fibrele preganglionare parasimpatice patrund in acest plex, numai o mica partesinapseza cu neuronii de aici, restul fibrelor strabat plexul hipogastric si vor sinapsa in

    ganglionii intramurali, din peretii ureterelor, vezicii urinare, uretrei, prostatei, veziculei

    seminale, uterului, vaginului, rectului etc. (vezi figura).

    Sistemul nervos vegetativ parasimpaticFibrele postganglionare, care inerveaza aceste organe, sunt scurte

  • 7/22/2019 Notiuni Generale Ale Sistemului Nervos

    14/17

    Dintre centrii parasimpatici sacrali mentionam: centrul mictiunii (vezicospinal sacral),

    centrul defecatiei (centrul anospinal sacral), centrul erectiei (centrul genitospinal sacral).

    Portiunea periferica cuprinde fibre senzitive, neuroni vegetativi grupati, sau nu, inganglioni viscerali parasimpatici, fibre nervoase motorii (preganglionare si

    postganglionare). Ganglionii parasimpatici, spre deosebire de cei simpatici, au o pozitiemult mai periferica, fiind situati in vecinatatea sau chiar in peretele organelor pe care le

    inerveaza. In regiunea craniana gasim urmatorii ganglioni parasimpatici: ganglionulciliar, ganglionul otic, ganglionul submaxilar.

    Functiile sistemului parasimpatic

    Ca si simpaticul, sistemul nervos parasimpatic are functii motoare, secretoare si trofice.

    Parasimpaticul inerveaza musculatura neteda, cardiaca si glandele. Actiunea sa este opusa

    celei simpatice. Produce, de obicei, vasodilatatie la nivelul organelor pe care le inerveaza,dar efectele vasodilatatorii si motoare sunt, de obicei, foarte localizate.

    Actiunile segmentului parasimpatic sunt mai discrete si mai difuze comparativ cu cele

    simpatice. Efectele parasimpatice au un caracter mai localizat si de refacere. Asa de

    exemplu, asupra inimii are ca efect scaderea frecventei cardiace si a puterei de refacere,protejand inima de effort si de un consum prea mare de energie; constrictia pupilei

    (mioza) protejeaza ochiul de o lumina prea intensa, care ar fi daunatoare.

    Efectele generale ale parasimpaticului sunt de a favoriza digestia, asimilatia, somnul.

    Datorita efectului excitator asupra aparatului digestiv, prin stimularea secretiei glandelordigestive si a intensificarii motilitatii digestive, parasimpaticul este socotit ca fiind un

    sistem anabolic, in opozitie cu simpaticul care este predominant catabolic.

    Actiunea sistemului nervos parasimpatic asupra diferitelor organe a fost deja prezentataschematic anterior, in tabel, impreuna cu actiunea simpaticului. Mediatorul chimic

    parasimpatic este acetilcolina, ce determina depolarizarea membranelor organelor

    efectoare pentru care parasimpaticul are actiune excitatoare si hiperpolarizarea

    membranelor organelor efectoare, asupra carora are un efect inhibitor. Efectulacetilcolinei este rapid, de scurta durata, strict localizat, deoarece ea este foarte repede

    descompusa de o enzima - colinesteraza.

    S-a stabilit ca exista doua tipuri de colinesteraze:

    pseudo-colinesterazele, care pot descompune si alte substraturi (deci nu auactiune specifica) si care se gasesc in plasma sangelui si in hematii;

    acetilcolinesteraza de la nivelul sinapselor sistemului nervos central si al placilor

    motorii (cu actiune specifica).

    Exista unele substante parasimpaticomimetice care reproduc efectele parasimpaticului.Astfel, ezerina actioneaza prin inhibarea colinesterazei, prelungind in felul acesta efectul

    acetilcolinei. Alte substante sunt parasimpaticolitice a caror actiune se manifesta la

  • 7/22/2019 Notiuni Generale Ale Sistemului Nervos

    15/17

    nivelul receptorilor acetilcolinici din membrana efectorilor, impiedicand activitatea

    acetilcolinei (ex. atropina). Exista si asa-numitele substante parasimpaticotrope (ex.

    pilocarpina), care stimuleaza activitatea parasimpaticului.

    Sistemul nervos vegetativ functioneaza, ca si sistemul nervos somatic, prin mecanisme

    complexe, avand la baza actul si arcul reflex vegetativ. S-a constatat insa, ca uneleactivitati vegetative (motilitatea intestinala, tonusul sfincterului anal) pot avea loc si dupa

    extirparea maduvei. Aceasta este data de sistemul nervos intramural format din plexuri sineuroni, ce confera unor organe o oarecare autonomie.

    Organele care poseda o inervatie dubla sunt in mod permanent sub influenta actiunilor

    antagoniste a celor doua componente vegetative. Aceste actiuni, manifestate sub formatonusului vegetativ, pot fi evidentiate prin indepartarea unuia din cele doua componente.

    Rezultatul activitatii sistemului nervos vegetativ este mentinerea constantelor functionale

    ale organismului, a homeostaziei. Mentinearea in limite fiziologice a constantelor

    lichidelor mediului intern, a temperaturii lor, se realizeaza prin intermediul sistemuluinervos vegetativ care actioneaza asupra circulatiei, respiratiei, aparatului glandular. De

    exemplu, la mentinerea unui anumit nivel a glicemiei intervine ficatul, pancreasul,

    medulosuprarenala, glande ce se gasesc sub controlul sistemului nervos vegetativ.

    Intre sistemul nervos vegetativ si cel al vietii de relatie exista o stransa interdependentaanatomica si functionala. Cele doua sisteme se influenteaza reciproc, contribuind in felul

    acesta, la realizarea adaptarii functiilor organelor interne la conditiile variabile ale

    mediului intern si extern.

    Substanta reticulata a trunchiului cerebral, pe langa functiile sale de reglare a sistemelor

    somatomotorii, mai indeplineste si importante functii vegetative; aici sunt situati o seriede centri: respirator, al deglutitiei, al masticatiei, al vomei, al motricitatii vaselor sanguine

    etc. Toti acesti centri integreaza reactii foarte complexe somatice si vegetative. Indeclansarea acestor efecte somatice si vegetative, in urma activarii formatiei reticulate, un

    rol deosebit il are secretia de adrenalina al carei efect este stimulativ asupra substantei

    reticulate.

    Spre deosebire de simpatic, parasimpaticul are actiuni de refacere si conservare apotentialului energetic al organismului, determinand:

    mioza (micsorarea diametrului pupilar);

    hipersalivatie; hiposecretie tiroidiana;

    bronhoconstrictie;

    bradicardie;

    intensifica secretiile si motricitatea tubului digestiv;

    hipoglicemie;

    vasodilatatie si scaderea presiunii arteriale;

    inhibitia horipilatiei si sudoratiei;

  • 7/22/2019 Notiuni Generale Ale Sistemului Nervos

    16/17

    intensifica anabolismul.

    Caile sistemului nervos vegetativ

    Simpaticul isi are caile lui proprii, reprezentate de lanturile simpatice paravertebrale

    (latero-vertebrale). Parasimpaticul cranian foloseste calea unor nervi cranieni, III,VII, IX,X, iar parasimpaticul sacral pe cea a nervilor pelvici.

    Lanturile simpatice paravertebrale (latero-vertebrale) sunt doua lanturi de ganglioni

    situati de o parte si de alta a coloanei vertebrale.

    Ganglionii latero-vertebrali sunt legati si cu nervii spinali prin ramuri comunicante. Prinramura comunicanta alba trece fibra preganglionara, iar prin cea comunicanta cenusie,

    fibra postganglionara. La nivelul ganglionilor paravertebrali (latero-vertebrali) are loc

    sinapsa intre fibra simpatica preganglionara si cea postganglionara care ajunge la niveluldiferitelor organe.

    In cazul sistemului simpatic, sinapsa intre fibrele pre- si postganglionara are loc in

    ganglionii latero-vertebrali, apartinand lanturilor paravertebrale. Deoarece acesti

    ganglioni sunt foarte aproape de maduva, fibra preganglionara este scurta, in timp cefibra postganglionara este lunga.

    In cazul sistemului parasimpatic, sinapsa intre fibra preganglionara si cea postganglionara

    se face in ganglionii juxta-viscerali (aproape de viscer) sau intramurali (aflati chiar in

    peretele organului), cum sunt plexurile submucos si mienteric din peretii tubului digestiv.In cazul parasimpaticului, fibra preganglionara este lunga, in timp ce fibra

    postganglionara este scurta, fiind foarte aproape de organul respectiv.

    La ambele sisteme, intre fibra preganglionara si cea postganglionara, se elibereaza acelasimediator chimic: acetilcolina.

    La sistemul simpatic, la capatul periferic al fibrei postganglionare, acolo unde aceasta ia

    contact cu organul efector, se elibereaza noradrenalina, iar in cazul parasimpaticului,

    acetilcolina. Prin controlul asupra miocardului, musculaturii netede si glandelor, SNVcoordoneaza activitatea viscerelor si a vaselor sanguine. Este vorba, asadar despre

    efectori care nu sunt, in mod obisnuit, sub control voluntar.

    Arcul reflex vegetativ are aceleasi componente cu cel somatic; diferenta consta in modul

    in care este alcatuita calea eferenta. Aceasta cuprinde doi neuroni. Primul are corpulneuronal situat in substanta cenusie medulara sau cerebrala, iar axonul sau face sinapsa

    cu cel de-al II-lea neuron intr-un ganglion vegetativ. Primul neuron se numeste

    preganglionar, iar cel de-al II-lea postganglionar. Originea fibrelor preganglionare silocalizarea ganglionilor vegetativi ajuta la diferentierea celor doua componente SNV:

    simpatica si parasimpatica.

  • 7/22/2019 Notiuni Generale Ale Sistemului Nervos

    17/17

    Componenta simpatica activeaza organismul pentru lupta si aparare, mai ales prin

    eliberarea de noradrenalina din fibrele postganglionare si de adrenalina din

    medulosuorarenala. Componenta parasimpatica produce, cel mai adesea, efecteantagoniste simpaticului, prin eliberarea din fibrele postganglionare a acetilcolinei.

    Actiunile celor doua componente trebuie echilibrate pentru mentinerea homeostaziei.Exista si un numar foarte mic de fibre postganglionare simpatice care elibereaza

    acetilcolina (Ach). Exista si fibre postganglionare care nu elibereaza nici Ach, nicinoradrenalina; acestea au sinapse noncolinergice, nonadrenergice, eliberand alte

    substante, precum monoxidul de carbon (CO).

    Majoritatea viscerelor sunt prevazute cu inervatie dubla, simpatica si parasimpatica,situatie in care cele doua sisteme pot actiona antagonist (de exemplu, reglarea diametrului

    pupilar), complementar (de exemplu, reglarea secretiei salivare) sau cooperant (de

    exemplu, la nivelul

    aparatului

    reproducator sau inmictiune).

    Exista si cateva

    organe care nu suntprevazute cu inervatie

    parasimaptica:

    medulosuprarenalele,glandele sudoripare,

    muschii erectori ai

    firelor de par sau

    majoritatea vaselorsanguine. In acest caz,

    reglarea activitatii seface prin cresterea sau

    scaderea ariei de

    stimulare simpatica a

    structurii respective.

    Sistemul

    simpatoadrenal

    intervine, de

    asemenea, si intermoreglare.