| SĂPTĂMÂNAL REGIONAL | 21 - 28 aprilie 2016 • Nr. 609 • 2 lei • 24 pagini www.transilvaniareporter.ro

| SĂPTĂMÂNAL REGIONAL | Cluj | Satu Mare | Maramureş | Bihor | Bistriţa-Năsăud | Sălaj

INTERVIU pag. 2

EROII TIMPULUI NOSTRU pag.14

CĂLĂTORII pag. 17

SPORT pag. 21

Vasile Ţopa, de la student la rector, în 40 de ani

Liliana Cazacu îi ajută pe tineri să își descopere pasiunea în IT

Muzeul Rebreanu, universul unui Nobel nedecernat

Nu dai cu „Banu” când e vorba de rugby

Concluziile după test drive-ul cu BMW i8: viitorul e verde, rapid și caută o priză

Când vedem la TV știri de la saloane auto, inevitabil apare și partea în care sunt dezvelite de către cei mai mari producători proiectele de viitor. Prototipurile. De sub mătasea alb-imaculată răsar, în aplauzele publicului, mașini cu design futurist și specificații tehnice nemaiauzite, iar întrebarea omului de rând e „Oare chiar ar putea să existe așa ceva și să o văd pe strada mea, ba poate chiar să o conduc?”. Pentru mai multe detalii intrați pe transilvaniareporter.ro sau scanați codul QR alăturat.

1 € 4.4658 lei1 $ 3.9322 lei

DOSAR | FIRESCUL DE A FI ALTFEL

PROFIL pag. 9

Din fost pușcaș marin, în mentor pentru barmani

Particularitatea mea e � zica, dar îmi place ca elevii să învețe, în afară de formule, care da, într-adevăr sunt foarte importante și lucruri care să le folosească în viață, mai ales în

societatea în care trăim. Îi văd pe copiii mei când vin de la școală. Le lipsesc și lor aceste lecții de viață. Mulți consideră că aceste activități sunt o pierdere de vreme, dar eu cred că cel mai important lucru e

să îi formăm pe elevi pentru viață”, Mihai Mărgineanu, profesor la Liceul Avram Iancu din Cluj

Lecţia de toleranţă, în „Săptămâna Altfel”

În momentele când întreaga media dezbate deriva naţionalistă în

România şi sondajele dezvăluie cifrele grele ale răspândirii intoleranţei la români, elevii mai multor şcoli din Cluj şi-au spus să fi e altfel. Acţiunea lor gândită să combată extinderea rasismului s-a desfăşurat, cum altfel, în timpul „Săptămânii Altfel”, program care, să amintim, îşi are originile în Cluj.

Cum au ales copiii dintr-un liceu clu-jean să-şi transmită mesajul împotriva rasismului? Au pus în scenă, după propriul scenariu, o poveste despre intoleranţă. O fată de origine musulmană dintr-un liceu francez descoperă, după atentatele de la Paris din 2015, că este înconjurată de ostilitate, când până atunci

convieţuise în armonie. Profesorul din scenetă este şi el intrigat de această modifi care de comportament şi încearcă să corecteze situaţia. Publicul format tot din elevi răspunde întrebărilor venite de pe scenă despre modalităţile de re-zolvare a situaţiei şi pune, la rândul său, întrebări protagoniştilor în încercarea de a identifi ca o cale pentru ca toleranţa să câştige teren.

Un profesor inovativ şi elevi inven-tivi şi atenţi la realităţile sociale sunt combinaţia potrivită pentru a evidenţia utilitatea „Săptămânii A ltfel”. Cel puţin la Cluj, atmosfera din „Săptămâna A ltfel” e trăită cu tot mai multă intensi-tate de elevi. Anul acesta, foarte multe instituţii s-au alăturat programului care s-a diversifi cat într-atât încât şi DNA a

intrat în schemă cu instructaje privind descurajarea practicilor necinstite din şcoli.

„Săptămâna altfel” a fost implementată în România după vizita unui ofi cial din Ministerul Educaţiei la o şcoală particulară din Cluj. Tot din Cluj vin şi primele propuneri de revizuire a programului necesare tocmai pentru că acesta a luat amploare. Un ONG clujean recomandă, între altele, să fi e adoptat sistemul decalat, precum cel occiden-tal, care lasă şcolilor libertatea să-şi programeze fi ecare „săptămâna altfel”. Se va evita astfel aglomeraţia facilitând accesul mai multor elevi la activităţi în afara şcolii. Într-un prim răspuns, mi-nistrul educaţiei, s-a arătat de acord. (C.C) pag. 4-8

OPINIE | IOAN STANOMIRUmbra lui Putin - la Sinaia pag. 10

OPINIE | VALENTIN NAUMESCU Derută morală, confuzie politică şi intelectuală, eşecul partidelor pag. 11

Foto

: Dan

Bod

ea ©

Transilvania Reporter

2 | ACTUALITATE

| 21 - 28 aprilie 2016 • Nr. 609

Scriitoarea Ana Blandiana, la Târgul Gaudeamus:

SCHIMBARE

Marian Munteanu a fost retras. Liberalii, la al patrulea candidat

PNL a decis miercuri să-l retragă pe Ma-rian Munteanu din cursa pentru Primăria Capitalei, acesta fi ind cel de-al treilea can-didat la care renunţă formaţiunea liberală, la doar o săptămână de la desemnarea lui. Cătălin Predoiu, preşedinte PNL Bucureşti, este noul candidat al Partidului Naţional Liberal la Primăria Bucureşti, după re-tragerea lui Marian Munteanu.

Marian Munteanu a declarat că, în urma discuţiilor cu liderii PNL şi ca urmare a tensiunilor interne, a decis să se retragă din cursa electorală, pentru a nu afecta „uni-tatea echipei” PNL pe Bucureşti.

Marian Munteanu este al treilea can-didat lansat de PNL în competiţia pentru Primăria Capitalei, după Ludovic Orban şi Cristian Buşoi.

El a fost desemnat candidat al PNL la PMB marţi, 12 aprilie, la doar o zi distanţă după ce Ludovic Orban a anunţat că se re-trage din cursa electorală şi din funcţiile deţinute în partid din cauza anchetei DNA.

Decizia PNL a fost luată cu majoritate largă de voturi, singurul care s-a abţinut fi ind preşedintele de onoare al partidului, Mircea Ionescu Quintus. Seniorul liberal a criticat conducerea partidului, pentru că nu a avut un plan de rezervă în cazul re-tragerii lui Orban şi nu a nominalizat pe cineva din interiorul partidului, cu atât mai mult cu cât prim-vicepreşedintele PNL Adriana Săftoiu, şi-a arătat disponibilitatea de a-şi asuma candidatura.

Candidatura lui Marian Munteanu a stârnit un val de critici din partea societăţii civile, mai multe ONG-uri solicitând re-tragerea acestuia, pe motiv că este incompatibil cu valorile eu-ropene şi democratice şi a dat dovadă de sim-patii faţă de mişcarea legionară, de care nu s-a dezis niciodată. Contestaţiile s-au intensifi cat ulterior, chiar candidaţi ai PNL la sectoarele din Capitală delimi-tându-se de Marian Munteanu.

Vineri, 15 aprilie, a reacţionat şi Administraţia Prezidenţială pre-cizând că preşedintele Klaus Iohannis nu l-a propus, nu l-a susţinut pe Marian Munteanu şi nu are niciun fel de implicare în desemnar-ea acestuia candidat la Primăria Capi talei, decizia aparţinând conducerii PNL.

Precizarea a venit în contextul în care au existat informaţii potrivit cărora preşedintele Klaus Iohannis a avut o întâl-nire cu o delegaţie PNL, chiar înainte de de-semnarea lui Marian Munteanu drept can-didat PNL la Bucureşti.

Predoiu este al patrulea candidat lansat de PNL în cursa pentru Primăria Capitalei.

Decizia ar urma să fi e validată într-o nouă şedinţă a Biroului Politic Naţional al PNL care va avea loc joi, la ora 16.00.

Liberalii vor trebui să strângă semnături pentru candidatura lui Cătălin Predoiu până la începutul săptămânii viitoare, în condiţiile în care termenul-limită pentru în-scrierea în cursă expiră marţi, la 26 aprilie.

INVESTIŢIE

Zona industrială a Clujului face primii pași spre înverzire. Ikon Ideea, o com-

panie cu sediul în localitatea Apahida, devine „verde” mulțumită unei investiții de aproape 700.000 de euro în retehnolo-gizarea fabricii producătoare de echipa-mente pentru hidrocentrale.

Ikon Ideea produce la Apahida turbine, valve şi echipamente metalice pentru hidro-centrale din țări precum Norvegia, Portu-galia, Canada şi Statele Unite ale Americii. Compania este pionieră în industria verde, iar investiția de peste 680.000 de euro a fost realizată în cadrul programului „Inovare în

Fondurile norvegiene „înverzesc” piața afacerilor din județul Cluj

TÂRG DE CĂRŢI

O nouă ediție a Târgului Gaudeamus a debutat miercuri în Piața Unirii

din Cluj cu oferte inclusiv pentru cei mai selectivi dintre cititori. Printre primii vizitatori s-a afl at și scriitoarea Ana Blan-diana, care a mărturisit că din punctul său de vedere Clujul este un oraș mai cultural ca Bucureștiul, iar acest eveni-ment vine să confi rme o dată în plus acest lucru. Scriitoarea s-a plimbat mai mult timp printre standurile expozanților, în căutarea rafturilor Editurii Humanitas, unde are o serie de cărți publicate. În cur-sul aceste zile, Ana Blandiana participă la Gala Premiilor Mentor, organizată la Centrul Casino de Cultură Urbană din Parcul Central.

În 2016, Târgul Gaudeamus are 88 de expozanţi reuniţi în 62 de standuri, editu-ri, agenţii de difuzare de carte şi produse multimedia, instituţii de învăţământ, edi-turi străine reprezentate de către distribui-tori de carte. Cortul instalat în Piața Unirii

ocupă în jur de 600 mp de standuri, un record în ceea ce privește suprafața totală a acestora. Gazdele evenimentului sunt Centrul Cultural Media Radio România şi Radio Cluj, care vor organiza și în acest an, evenimente devenite tradiție în cadrul târgului. Un proiect deosebit inițiat de Ra-dio Cluj în acest an la Târgul Gaudeamus, este Raftul liber, care se bazează pe prin-cipiul schimbului liber de cărți. Pe tot par-cursul târgului, cititorii pasionați pot veni sa ia o carte din raft, cu condiția sa lase un alt volum în acel loc. Primele volume care pot fi găsite la Raftul liber aparțin unor scriitori clujeni, care au fost de acord sa participe astfel la inaugurarea proiectului. La ediția cu numărul 17 a Târgului Gaud-eamus, președinte de onoare este scriito-rul Horia Bădescu.

Pe lângă ofertele celor mai cunoscute edituri din țară sau din Cluj (RAO, Editu-ra Trei, Nemira, Humanitas, Eikon, Școala Ardeleană), care vin cu reduceri de 20-30% sau cu oferte de cărți la 10 lei, Târgul Gaudeamus aduce la această ediție și o

bogată ofertă de benzi desenate la standul Lex Grup prin Lex Comics și EAT Comics.

„În ultimii ani au apărut numeroase fi lme cu și despre banda desenată și cei de la Lex Comics s-au gândit să promoveze banda desenată în România, cumpărând drepturile de autor de la Spider Man, Thor, Iron Man, Dead Pool. EAT Comics au crescut și ei foarte mult, ocupându-se de seria Walking Dead, Alien, Prometheus etc. Noi ne-am dori să promovăm cât mai mult acest gen de lectură și sperăm să atragem cât mai mulți noi cititori. Dacă vor să cunoască un «schizofrenic» al genului, le voi recomanda să citească seria de trei volume Deadpool. Le va plăcea cu siguranță”, a preci-zat Andreea pentru Transilvania Reporter, reprezentantă a Lex Grup.

Târgul Gaudeamus va fi deschis de miercuri până sâmbătă între orele 10.00 şi 20.00 şi duminică între orele 10.00 şi 15.00. Mai multe despre evenimentele și lansările de carte din aceste zile puteți afl a de pe site-ul ofi cial al Târgului Gaudea-mus.

Cristina Beligăr

„Clujul este un oraș mai cultural ca Bucureștiul”

Foto

: Dan

Bod

ea ©

Transilvania Reporter

Industria Verde din România”.Finanţarea acestui demers, parte

a programului „Thinking for the fu-ture”, a fost asigurată cu bani norve-gieni (350.000 de euro), dar și din resursele benefi ciarului (peste 340.000 de euro). Cu această investiției, compa-nia urmărește creșterea efi cienței prin intermediul noilor tehnologii ce vor fi implicate în procesul de producție, re-ducerea efectelor nocive pe care utiliza-rea echipamentelor le are asupra medi-ului înconjurător, dar și îmbunătățirea competențelor tehnice ale angajaților, care au astfel ocazia să ia un prim con-tact cu viitorul „verde” al omenirii.

La eveniment a fost prezentă și ambasadoarea statului norvegian în România, care a vorbit despre cum poate industria să se bazeze mai mult pe energia verde, dar și despre importanța unor asemenea inițiative.

„Este foarte importantă această parte a economiei. Programul de inovare în indus-tria verde este un program important pentru Norway Grants. Sunt multe parteneriate între România și Norvegia, parteneriate care implică relații între fi rme private. Scopul este să cooperăm și să realizăm puncte de producție mai prietenoase cu mediul înconjurător și să lărgim acastă piață. E o ambiție comună pe care Norvegia și România

o au. Mă bucur să fi u aici și să văd că Ikon Ideea a avut această inițiativă. Mentalitățile se schimbă și asta putem vedea cu ochiul liber. Trebuie să reducem dependența de resursele neregenerabile și să adaptăm și economia. Este o ambiție care trebuie să im-plice guvernul, mediul de afaceri, industria și, de asemenea, societatea civilă. E un efort care aduce progres rapid, dar care poate și dura mai mult timp, dar Norvegia este, de exemplu, țara cu cele mai multe mașini elec-trice”, a declarat Excelența Sa, Tove Bru-vik Westberg, ambasadoarea Norvegiei în România.

Radu Hângănuţ

tragerea acestuia, pe motiv că este incompatibil cu valorile eu-ropene şi democratice şi a dat dovadă de sim-patii faţă de mişcarea

din Capitală delimi-tându-se de Marian

Vineri, 15 aprilie, a

interviu | 3

21 - 28 aprilie 2016 Nr. 609 |

plan de management

Profesorul universitar Vasile Țopa este din 12 aprilie noul rector al

Universității Tehnice Cluj-Napoca (UTCN). Vasile Țopa a parcurs tot tra-seul posibil, până la a ajunge rector: în urmă cu 40 de ani a devenit stu-dent al al Facultății de Electrotehnică, după care a fost inginer, conferențiar, cadru universitar și, finalmente, rector. Are în mâinile sale destinele a peste 20.000 de studenți din șase orașe ale Transilvaniei și spune că, în mandatul său, își dorește ca UTCN să fie cât mai conectată cu putință la realitățile eco-nomice ale pieței, mai ales în contextul în care IT-ul, cel mai căutat domeniu al universității, este și cel mai în vogă sec-tor economic al momentului.

Până când a fost ales rector al UTCN, Vasile Țopa a fost printre altele șef al Catedrei de electrotehnică și director al Departamentului de electrotehnică şi măsurări din cadrul Universității Tehnice din Cluj-Napoca (UTCN). Țopa a fost ales într-un singur tur în detrimentul celorlalți doi contracandidați. Astfel, aces-ta a strâns 667 de voturi, devansându-i pe Ștefan Țălu și Mariu Bulgaru, care au primit 6, respectiv 134 de voturi.

Potrivit CV-ului său, Vasile Țopa are 59 de ani, este din Cluj-Napoca. Rectorul UTCN este doctor în Inginerie Electrică cu teza „Contribuţii la rezolvarea prin tehnici numerice de optimizare a proble-melor inverse de câmp electromagnetic”.

Reporter: Domnule profesor, spuneți-ne câte ceva despre dumneavoastră și drumul pe care l-ați parcurs până în acest moment când sunteți rector ales al UTCN?Vasile Ţopa: Acum 40 de ani am

pășit pentru prima dată pe porțile aces-tei facultăți, când am dat admitere aici, la Facultatea de Electrotehnică. Atunci nu exista decât această facultate pe profilul electric, apoi am mers un an în armată și ulterior, după un stagiu în producție, am revenit aici ca inginer de cercetare. Șapte ani am fost asistent, 12 ani am fost șef de lucrări, trei ani conferențiar și apoi pro-fesor universitar. Aș zice că am parcurs tot drumul. Am făcut parte din echipa domnului Aurel Vlaicu [n.r fostul rector

Vasile Țopa, noul rector al UTCN: „Niciodată după ’89 nu a fost o presiune și o cerere de IT-ști atât de mare ”

De la student la rector, în 40 de ani

al universității] și am fost prorector cu resursa umană și cea financiară. Când domnul rector a împlinit vârsta de pen-sionare, eu am devenit rector interimar, până la alegerile în cadrul cărora am primit un vot destul de masiv. Cunosc bine situația din universitate. Când intri pe partea de management, ai o viziune asupra întregii universități, o universi-tate altfel foarte mare. Avem două centre, în Cluj și în Baia-Mare, și patru extensii în Alba Iulia, Bistrița, Zalău și Satu Mare. Avem peste 20.000 de studenţi care ne plasează ca număr pe locul șase în ţară. În momentul în care intri într-un birou și preiei destinele a 20.000 de studenți și a încă 1.000 de cadre didactice, ai o respon-sabilitate.

- Sunt probleme urgente care ar trebui rezolvate imediat?- Avem o problemă cu spațiile. Nu

avem un campus al nostru. Suntem în tot orașul, cu facultăți prin tot Clujul. Asta este o problemă și ne dorim să con-struim două clădiri: una dedicată unui centru de cercetare, cu sală de conferințe și bibliotecă și o a doua dedicată cadre-lor didactice și specializărilor de profil electric, unde nu avem spații. Cele două ar urma să fie în Observator, unde avem laboratoarele. Avem deja aprobările pen-tru cele două construcții. De asemenea, pe Bulevardul Muncii am primit înapoi un spațiu care pe vremuri ne-a aparținut și care este în faza de reamenajare pen-tru colegii de acolo. Am vrea să începem cât mai repede, dar constrângerile vin la capitolul bani. Încercăm să demarăm cel puțin o construcție si să începem pe Bulevardul Muncii, unde fiind vorba de o reabilitare, este mai simplu.

- Care sunt planurile dumneavoastră pentru acest mandat de patru ani pentru care ați fost ales?- Nu plănuiesc să răstorn școala, să

schimb totul. Cred doar că trebuie luate niște măsuri care vin din realitățile anu-lui 2016. Există o presiune foarte mare pe zona tehnică. Este o presiune care vine

din partea companiilor cu unități de producție în zona noastră. Cererea este uriașă și, în opinia mea, în meseria de inginer, niciodată după 1989 nu a exis-tat o cerere atât de mare. IT-ul, îl știm, dar și în alte zone, precum construcția de mașini, în zona proiectării asistate de calculator, în zona optimizării procese-lor, presiunea a crescut. Vreau așadar să asigur o apropiere mai strânsă între pro-cesul educativ și realitățile economice ale anului 2016. Vreau să existe un par-teneriat real și strategic cu actorii princi-pali din economie.

- Așa cum concurența este benefică, putem spune că și această presiune este în cele din urmă benefică? - Această presiune este cu siguranță

benefică. În același timp însă, ne obligă foarte mult, pentru că vorbim de un număr mare de ingineri care sunt doriți pe piață, dar și de calitate. Aici trebuie să acționăm mult mai mult, în ridicarea calității absolvenților noștri. Presiunea care vine trebuie să ne repoziționeze și prin prisma calității actului educațional. Să ai 20.000 de studenți nu este puțin. Suntem la un nivel înalt și trebuie per-manent să ne regândim programele de învățământ, cursurile sau practica studenților.

- Sunt multe voci din rândul antrepreno-rilor în IT care au semnalat tendința absolvenților de a alege IT-ul în special pentru beneficiile financiare și nu neapărat pentru partea creativă a acestui domeniu. Este aceasta o problemă pe care ați sesizat-o și dumneavoastră, ca profesor?- Este o problemă pe care o

cunoaștem, dar este un adevăr spus pe jumătate. Avem un număr mare de absolvenți și, în rândul lor, categoric există în fiecare promoție un număr semnificativ de ingineri absolvenți cu competențe de proiectare și dezvol-tare. Probabil că firmele ar vrea ca toți să fie genii, dar chiar așa nu se poate.

Greșesc uneori și firmele, pentru că din dorința de a-i avea cât mai repede în firme, îi angajează de pe băncile facultății. Când ei intră în firmă, unii neglijează aspecte care țin de dezvoltarea profesională.

- Vă desfășurați aproape întreaga zi printre studenți și faceți asta de aproape 40 de ani. Cum s-au schimbat generațiile și cum sunt studenții anului 2016?- Lucrurile au fost foarte fluide în ul-

timii 20 de ani. Tendința elevilor de a veni spre universitățile cu profil tehnic a apărut în ultimii patru-cinci ani, iar ceea ce vă pot spune e că nivelul de pregătire al absolvenților de liceu a crescut. Sunt mai bine pregătiți, mai bine motivați și știu mai bine ce vor să facă. Examenul de selecție la Facultatea de Calculatoare îl avem toc-mai pentru că cererea este foarte mare și o primă triere o facem în acest fel. Pe de altă parte, suntem la o capacitate deja maximă de școlarizare. Nu mai putem crește prea mult cifrele, cel puțin pentru moment, și în prima fază nici nu plănuim vreo extindere.

- UTCN se poate lăuda cu studenți, doctoranzi și profesori a căror contribuție în cercetare este recunoscută la nivel național și chiar internațional. Cât de important este acest domeniu în programul dumneavoastră?- UTCN face parte din categoria

universităților de cercetare avansată și educație. Orizontul nostru este 2020. Cer-cetarea este esențială. Al doilea punct din programul meu este cercetarea avansată, care trebui să fie interdisciplinară, cu vizibilitate și participare internațională. Suntem implicați în foarte multe proiecte de cercetare cu finanțare europeană. Sunt proiecte majore care implică colective im-portante din universitate, pe care personal le voi susține, așa cum le voi susține pe toate cele care vor reuși să atragă fonduri.

- Universitățile clujene, deci inclusiv UTCN, au avut întotdeauna elite. Cu toate acestea, succesul și inovația din universitate nu a putut fi de fiecare dată transpus și în oraș. Este posibilă, pe viitor, o mai amplă impli-care a Universității Tehnice în dezvoltarea Clujului?- Clujul este un model pentru ceea ce

trebuie să însemne viața academică. Aș fi fericit ca acest spirit academic să se multi-plice și în alte orașe. Universitățile din Cluj-Napoca sunt organizate într-o uniune, care se întâlnește periodic și în cadrul căreia discutăm și încercăm să elaborăm proiecte comune care să fie în beneficiul comunității și al orașului. Probabil aveți dreptate și cred că trebuie să facem mai multe și să fim mai prezenți. Acum s-au terminat alegerile în toate universitățile și sunt convins că în noua echipă vom reuși să ne coagulăm forțele, așa încât prezența noastră să se simtă mai mult în oraș. Cred că există multe zone în care ne putem implica. Pe partea de trafic, Clujul chiar are o problemă. Avem multe oportunități pe zona socială, unde cred că ne putem implica mai mult, pentru că noi suntem un mic orășel și UBB este, prin numărul de studenți, un alt mic orășel.

- Cum vedeți dumneavostră viitorul IT-ului, în general, și viitorul orașului Cluj-Napoca în IT?- Viitorul IT-ului e la fel ca viitorul

oricărui alt domeniu. Personal cred că, încă mulți ani de acum înainte, zona IT-ului va avea viață lungă. Nu cred că e cazul să vor-bim despre prohodul acestuia. Dar lucrurile se schimbă în continuu și noi trebuie să fim pregătiți ca de fiecare dată să ne adaptăm și să oferim exact ce se dorește. Am văzut în acești 40 de ani facultăți care acum 20 de ani erau în poziția IT-ului de acum și lucrurile s-au schimbat. Chiar dacă lucrurile nu rămân la fel pe veșnicie, noi trebuie să fim conectați la realitate și să ne adaptăm la cerințele pieței de muncă, pentru că asta este esențial și doar așa putem face față provocărilor. Personal nu aș exagera cu ideea de Silicon Valley. E cam mult. Da, Clujul a explodat în ultimii ani pe acest segment. Nu suntem noi singura uni-versitate producătoare de IT-iști, pentru că sunt și colegii de la UBB. Dar orice domeniu care aduce plus de valoare în oraș este bine-venit. Acum este IT-ul, poate peste câțiva ani va fi alt domeniu. E important însă că multe companii vor să se stabilească în zona Clu-jului, astfel că eu cred că avem un viitor în multiple domenii, nu doar în IT.

� Radu�Hângănuț

Clujul este un model pentru ceea ce trebuie să

însemne viața academică. Aș fi fericit ca acest spirit

academic să se multiplice și în alte orașe. Universitățile

din Cluj-Napoca sunt organizate într-o uniune,

care se întâlnește periodic și în cadrul căreia discutăm și încercăm să elaborăm

proiecte comune care să fie în beneficiul comunității și

al orașului.

Foto

: Dan

Bod

ea ©

Transilvania Reporter

4 | DOSAR

| 21 - 28 aprilie 2016 • Nr. 609

Școala cu adevărat altfel PRIN OCHII ELEVILOR

În folclorul școlii românești a rămas inoculată ideea că „Școala altfel”

este mai mult o „vacanță altfel”, că programul special al elevilor români nu este chiar atât de special, fi ind cu-noscut faptul că multe școli preferă să păstreze programul normal sau chiar să considere această săptămână, înainte de vacanța de Paște, ca fi ind una de pre-vacanță.

Lucrurile nu stau însă așa chiar peste tot. Dovada o reprezintă multele activități care sunt cu adevărat „altfel”

și la care, fără să fi m lipsiți de modestie, participăm noi, un grup de elevi din Li-ceul „Avram Iancu”, împreună cu un profesor dedicat și entuziast, vrând nu doar să învățăm noi înșine lucruri care nu se învață în mod obișnuit la școală, ci să și învățăm pe alții, sperăm noi, lucruri importante despre viață în general, mesaje și valori mai puțin împărtășite în timpul anului școlar. Vorbim mai exact despre un program inedit și revigorant, la care participăm noi zilele acestea, și anume o serie de scenete cu mesaj social și moral.

Scenetele sunt prezentate la Liceul

„Anghel Saligny” și aduc la un loc mai multe clase din licee și școli din Cluj, în-curajând nu doar talentul actoricesc, ci și promovarea unor mentalități, trans-miterea unor mesaje sau purul divertis-ment.

În cazul clasei noastre, tema aleasă a fost una de actualitate, controversată, delicată, însă extrem de încărcată de semnifi cație în zilele noastre... aleasă de noi, de elevi și, cu un scenariu tot de noi scris. Este vorba despre o clasă normală, însă în mijlocul căreia se afl ă un „in-trus”. O fată de origine musulmană care, conviețuind în armonie cu colegii săi ani

CAMPANIE

Un teren de baschet renovat, unde meciurile să se desfășoare în

condiții de siguranță și care să invite tinerii la practicarea acestui sport fără riscul unor accidentări, ar putea deveni realitate pentru elevii Liceului „Gheo-rghe Șincai” din Cluj care, din proprie inițiativă, susținuți desigur de profesori și de direcțiunea școlii, s-au gândit la o metodă mai puțin obișnuită de a strânge fondurile necesare recondiționării te-renului.

În 21 aprilie, între orele 14.00-19.00, elevii vor organiza un concert de muzică rock în speranța că inițiativa lor îi va sen-sibiliza pe doritorii care vor să le susțină cauza. Astfel, „Șincai Rocks!” prezentat ca una dintre activitățile centrale ale ele-vilor de la Șincai în cadrul programului „Școala Altfel”, va avea invitate trupe în componența cărora se numără elevi ai liceului și anume: Alt 5, The Fuse, In-sanity, Blackburn, Dan Cazan, T-Dance,

Azi cântă rock, mâine dau la coș:

Elevii de la „Șincai” strâng bani pentru renovarea terenului de baschet

Riot, The Young Guns, Astrid Isac, Teo Ungurean&Teo Cocis. Invitat special la eveniment va fi trupa Luna Amară.

Proiectul propus de Consiliul Școlar al Elevilor Liceului „Gheorghe Șincai” și prof. Corina Croitoru are ca scop strân-gerea de fonduri pentru reabilitarea bazei sportive a Liceului Teoretic „Gheo-rghe Șincai”, dar vizează și familiarizarea elevilor cu activitățile cultural-educative și încurajarea implicării lor în acțiuni cu caracter civic. Pe termen lung, activitatea aspiră la ediții viitoare, neexistând, în prezent, o tradiție a „zilelor liceului”.

„Principalul nostru obiectiv este de a aduna o anumită sumă de bani, care să ne ajute să amenajăm terenul de baschet al școlii. Terenul este denivelat, coșurile sunt vechi, împrejmuirea necesită reparații. Din păcate, școala nu poate furniza banii necesari și atunci aceasta este o modalitate prin care se va rezolva o nevoie. Strângerea de fonduri va fi organizată pe baza unui târg de obiecte decorative, care vor putea fi valorifi cate. Vor fi amplasate mese și obiectele vor fi puse în

vânzare în special pentru invitații din exte-rior de la trei licee: Liceul Teoretic «Avram Iancu», Colegiul Național «George Coșbuc» și Liceul Teoretic «Onisifor Ghibu». Va exista o scenă în aer liber, au fost puse în circulație și brățări numerotate pe baza cărora elevii vor participa la o tombolă cu premii, unde vor putea câștiga o excursie la Bran, Sighișoara sau vouchere. Am lansat și o licitație de tri-couri sportive și încercăm să sensibilizăm pe cei care încurajează activitățile sportive să ne sprijine. Suma de care am avea nevoie s-ar rid-ica undeva la 10.000 de lei. Anul acesta, chiar dacă reușim să achiziționăm doar coșurile de baschet, tot este un progres”, au precizat pentru Transilvania Reporter, Smaranda Graur, director al Liceului „Gheorghe Șincai” și profesoara de română Corina Croitoru.

Potrivit doamnei Smaranda Graur, chiar dacă săptămâna Școala Altfel se va concentra la Liceul „Gheorghe Șincai” pe concertul de joi, vor exista numeroase alte activități pentru elevi care să-i scoată din rutină, inclusiv vizite la universități, participare la târgul de licee, sau excur-sii culturale. „Se aglomerează foarte mult această perioadă, este greu să intri la muzee, este greu să intri în sălile de cinematograf și cred că s-ar putea lăsa la latitudinea școlii alegerea săptămânii în care se desfășoară acest program. E greu să găsești și cazări, să găsești autocare. Sunt multe activități care se suprapun, este greu să găsești sponsori pen-tru toate proiectele în același timp. Dacă s-ar merge pe săptămâni diferite, cred că pentru toate școlile ar fi mai bine”, este de părere doamna Smaranda Graur.

Concertul Șincai Rocks! va avea loc joi, 21 aprilie, începând cu ora 14.00, în curtea Liceului „Gheorghe Șincai” din Cluj.

Cristina BeligărFoto

: Dan

Bod

ea ©

Transilvania Reporter

învaţă altfel | 5

21 - 28 aprilie 2016 Nr. 609 |

recomandări

O altfel de Școală Altfel

La începutul acestui an, Fundația Noi Orizonturi a propus Ministerului Educației și Cercetării Științifice (MECȘ) un set de recomandări de îmbunătățire a programului Școala Altfel lansând în acest sens campania de advocacy „Școala Altfel. TOT Educație!” atât în mediul online – pe blogul scoalaltfel.wordpress.com, cât și off-line, sub forma a trei dezbateri publice: la Cluj, Iași și București. În cadrul acestor întâlniri au fost discutate propunerile formulate la subiect de grupul de lucru „Școala Altfel. TOT Educație!”, astfel încât, la începutul lunii ianuarie 2016 să poată fi lansată petiția de adunare de semnături în vederea susținerii documentului de poziție în fața MECȘ. Întâlnirile au reunit reprezentanți ai inspectoratelor școlare, profesori, directori ai instituțiilor de învățământ, reprezentanți ai asociațiilor de părinți, ai Consiliului Elevilor, sau ai organizațiilor neguvernamentale preo-cupate de educație și ai instituțiilor care oferă programe educaționale în Școala Altfel.

Luni, 18 aprilie, în prima zi a Săptămânii Altfel, ministrul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice Adrian Curaj a discutat alături de reprezentații Fundației Noi Orizon-turi, despre viitorul acestui program, având în vedere propunerile lor de îmbunătățire a Școlii Altfel. Discuția s-a desfășurat după o vizită la primul centru ştiinţific non-profit din România, Casa Experimentelor, unde minis-trul a avut ocazia să vadă pe viu cum învață elevii, prin joc, despre științe.

În discursul său, ministrul a menţionat şi o parte din cele 15 propuneri de îmbunătăţire a programului Școala Alt-fel rezultate în urma campaniei de advo-cacy „Școala Altfel. TOT Educație”, la care fundația lucrează de doi ani. Potrivit Oc-taviei Borș, reprezentantă a Fundației Noi Orizonturi, Ministrul s-a arătat interesat, în mod special, de propunerea care conferă autonomie școlilor în stabilirea programu-lui și alegerea perioadei de desfășurare a activităților Altfel, considerând justificată această propunere. „Cred că ar trebui să găsim răgazul să vedem ca această săptămână să fie distribuită în cursul semestrului, nu aş vedea niciun fel de problemă, e o discuţie, nu e o decizie, să fie o astfel de săptămână şi în tri-mestrul întâi”, a spus ministrul. Conform Octaviei Borș, în următoarele săptămâni Fundația Noi Orizonturi va avea mai multe întâlniri cu inspectori din cadrul Minis-terului Educației și cu consilieri ai minis-trului pentru găsirea unor soluții de pu-nere în aplicare a propunerilor exprimate în petiția înaintată în acest an, inclusiv în ceea ce privește revizuirea scopului Școlii Altfel și popularizarea ideii că nu sunt nec-esari foarte mulți bani pentru realizarea unor activități educaționale focalizate pe motivație.

Cele 15 propuneri, susţinute de 57 de ONG-uri din România și de peste 1.055 de persoane care au semnat, online și offline, petiția se referă la: o viziune pe termen lung a programului, Şcoala Altfel devenind un context de experimentare a unor metode educaţionale care să fie aplicate cu suc-ces pe tot parcursul anului şcolar, nu doar în cadrul Săptămânii Altfel; un răspuns la nevoia şcolilor de a organiza Săptămâna Al-tfel în funcţie de propriul calendar; dezvol-tarea unui mecanism universal şi echitabil de finanţare a programului Şcoala Altfel, pe baza unei analize economico-financiare a costului real; îmbunătăţirea platformei online a Şcolii Altfel, edu.ro, astfel încât să împărtăşească modele de activităţi şi resurse, să se inspire din experienţele altor şcoli şi să identifice potenţiali parteneri; punctaj suplimentar pen-tru profesorii care se implică în organizarea Săptămânii Altfel; reducerea birocraţiei, prin definirea unui set standard de informaţii care vor fi corelate de la unităţile şcolare de către toate Inspectoratele Şcolare Judeţene. (Cris-tina Beligăr)

ore altfel

Școala altfel”, programul aflat în plină desfăşurare şi la Cluj-Napoca, nu avea cum să ocolească nici de

această dată Grădina Botanică, una dintre destinațiile preferate ale clase-lor de copii din oraș, județ dar și din alte județe din zona Transilvaniei. Bun prilej pentru copii să admire frumuseţile şi plantele rare pentru care grădina e cunoscută şi apreciată în în-treaga lume.

„A fost foarte aglomerat și ne bucurăm pentru asta, pentru că am avut și avem foarte, foarte multe grupuri. Am avut multe activități și le-am împărțit pe categorii de vârstă, astfel încât să fie diferite activitățile pentru cei mici, de activitățile pentru ele-vii de liceu. Am avut voluntari care i-au preluat și ghidat prin Grădină și în felul acesta cei înscriși au avut parte de mult mai mult decât o vizită. Anul acesta s-au făcut programările din timp, pentru că cererea a fost foarte mare. Au fost grupuri din Cluj, cu siguranță, dar și din alte județe și mai avem multe grupuri programate. Dacă ar fi să apre-ciez, programele sunt un real succes și din câte am observat noi, numărul vizitatorilor a crescut în această perioadă de cel puțin patru ori”, a explicat Cosmin Sicora, directorul Grădinii Botanice.

Zeci de clase de copii au făcut rezervări pentru a putea vizita în această săptămână Grădina Botanică din oraș. Fi-ind una dintre puținele astfel de destinații din Cluj-Napoca, obiectivul este în această perioadă plin de mici vizitatori. Primii curioși au venit încă de luni, când grădinile liniștite s-au transformat într-un adevărat furnicar. Activitățile nu au lip-sit, iar voluntarii instituției au avut grijă ca excursia să fie cât mai interesantă.

„Avem activități prin care ei pot vedea lumea microscopică a plantelor, au putut ve-dea preparate microscopice interesante și au putut vedea cum se lucrează cu microscop-ul, pentru că în multe școli nu mai există o astfel de aparatură și copiii nu mai știu să îl folosească. Avem activități în cadrul cărora copiii au putut vedea cum se înmulțesc plan-tele, avem vânători de comori prin Grădina Botanică, avem de asemenea activități de cunoaștere a păsărilor din Grădină cu aju-

întregi, ajunge să descopere ostilitatea lor bruscă după atentatele de la Paris din noiembrie 2015. Atitudinea lor se schimbă radical după aceste evenimente, iar aceasta nu înțelege de ce. Aceeași în-trebare și-o pune și profesorul, care, re-voltat de schimbarea bruscă de compor-tament a elevilor săi, nu mai poate nici el să gestioneze corect situația. Care va fi însă rezolvarea acestei situații dificile? Va câștiga toleranța teren în lupta con-tra rasismului și prejudecăților de orice fel? Chiar și în ciuda unor evenimente atât de grave precum cele de la Paris? Asta se va afla doar cu sprijinul publi-cului, care este implicat activ în scenetă, răspunde la întrebări și pune intrebări, se implică și definește prin activitatea sa acest formidabil „teatru interactiv”. Pentru că asta și este, până la urmă! Un teatru interactiv, un brainstorming general de idei și soluții la conflicte de

orice fel. Ideea poate nu este pe dep-lin originală, poate aplicarea sa nu este perfectă, însă este, cu siguranță, un în-ceput! Un răspuns dat celor care nu văd rostul acestei „Școli altfel”, o demitizare a imaginii acestui program, conturată în ultimii ani ca fiind un prilej de extindere a vacanței copiilor sau, după caz, unul de extindere a orelor normale. Nu este însă și cazul aici!

Eu, împreună cu colegii mei si dom-nul profesor de fizică Mihai Mărginean, coordonatorul nostru, suntem convinși că putem schimba ceva prin acest de-mers, chiar dacă nu ceva esențial, fun-damental. Putem încerca! Putem să ne facem treaba așa cum știm mai bine, și cel mai important, putem să învățăm necontenit! Pe noi înșine sau chiar pe alții...

� de�Vlad�Antoniu�Mărghitaș,�elev�clasa�a�X-a

Grădina Botanică - plină de flori, păsări și... copii

„

torul ornitologilor noștri”, mai spune Cos-min Sicora.

„Săptămâna altfel” e altfel și la CuzdrioaraChiar dacă nu au posibilitățile fi-

nanciare ale școlilor de renume din Cluj-Napoca, unitățile de învăţământ din județ s-au străduit să ofere elevilor o săptămână cât mai altfel. La Cuzdrio-ara, lângă Dej, dincolo de excursii, ceva mai multă relaxare și ore interactive, el-evii școlii din localitate au fost puși față în față cu un duel la vârf din literatura europeană: „Eminescu vs Shakespeare”.

„Activitatea își propune să realizeze conexiuni între cunoștințele acumulate de-spre Eminescu și despre Shakespeare. Elevii au avut de realizat comparații între operele lor și am vrut să îi ajutăm să conștientizeze impactul pe care opera celor doi o au”, a ex-plicat directorul Școlii Gimnaziale din Cuzdrioara, Monica Pintea.

Elevii au citit, au aflat informații de-spre autorul englez altfel foarte puțin

studiat în timpul școlii, iar la final au primit diplome. A fost doar una din-tre activități, pentru că școala le-a mai pregătit și excursii, una dintre ele fiind la Aeroportul Internațional Cluj.

„Fiecare început este greu. La început, profesorii aveau o programă pe care încer-cau să o îndeplinească și nu erau obișnuiți cu astfel de activități. Am observat însă o îmbunătățire de la an la din punct de ve-dere calitativ și din punctul de vedere al diversității în cadrul «Săptămânii Altfel». În timp, profesorii chiar au reușit să îm-bine componenta educațională cu pasiunile pe care copiii le au. Încercăm să compensăm lipsurile în materie de dotări. Am organizat și noi excursii, una dintre ele fiind la Aero-portul Internațional din Cluj. Copiii nu au mai fost cu avionul, am înțeles că au fost și pe pistă și a fost o experiență interesantă. Copiilor le place ce facem, le place că atmos-fera e mai destinsă și că nu sunt evaluați și chiar nu li se pare că ar fi o săptămână pierdută”, a mai explicat Monica Pintea.

� Radu�Hângănuţ

Foto

: Dan

Bod

ea ©

Transilvania Reporter

Foto

: Dan

Bod

ea ©

Transilvania Reporter

Scenetele sunt prezentate la Liceul

„Anghel Saligny” și aduc la un loc mai multe

clase din licee și școli din Cluj, încurajând nu

doar talentul actoricesc, ci și promovarea unor

mentalități, transmiterea unor mesaje sau purul

divertisment.

6 | dosar

| 21 - 28 aprilie 2016 Nr. 609

� plecăm�din�şcoală

42 de elevi din satul Rogojel, comuna Săcuieu, sat situat la poalele munților

Vlădeasa, au vizitat Clujul în cadrul Săptămânii Altfel. Excursia copiilor a încheiat în mod oficial cea de-a doua ediție a competiției sportive Vlădeasa X-Trail, care a avut loc în luna martie. Anul acesta s-au aliniat la start peste 120 de alergători care s-au bucurat de ultima zăpadă din acest an, dar și de o competiție atipică, banii adunați din taxele de participare fiind folosiți pen-tru a le oferi celor mici o excursie gratuită în inima Transilvaniei. Vlădeasa X-Trail este organizată de Cozmin Ardelean, un clujean pasionat de alergare, care a dorit să pună în valoare, prin intermediul competiției, zonele speciale din Munții Apuseni, dar și să le ofere elevilor de la munte șanse egale cu cei de la oraș, măcar în cadrul Săptămânii Altfel.

La finalul cursei, copiii de la Școala Gimnazială Rogojel le-au oferit alergătorilor, în loc de medalii, pietre pictate chiar de ei, dar și momente artistice. Pe 18 aprilie, a venit rân-dul copiilor să fie răsfățați. Astfel, elevii și-au început prima zi „altfel” cu o plimbare în bărcuțe pe lacul Chios, după care au urmărit animația 3D „Cartea Junglei”, film care i-a încântat atât pe cei mici, cât și pe cei mari. După au mâncat de prânz, copiii au fost împărțiți în două grupe, în funcție de vârstă: cei mici au vizitat Exploratoriul – Muzeul Copiilor, iar cei mari au fost jurnaliști pen-tru o zi în cadrul studiourilor Radio Cluj. La finalul zilei au realizat toți un scurt antrena-ment pe pista de alergare a Parcului „Iuliu Hațieganu”.

La antrenament au fost prezenți și cei trei sportivi care s-au remarcat în timpul competiției Vlădeasa X-Trail: Cosmin Potra, Cosmin Ionuț Roșca și Bogdan Buș, băieți care, deși nu s-au putut înscrie în mod oficial la concurs din cauza vârstei, neavând încă 16 ani, cât este vârsta minimă de participare, au alergat pe cont propriu, obținând un timp demn de invidiat. Cei trei au dat o probă, fi-ind asistați de un antrenor de atletism, care le-a oferit sfaturi în ceea ce privește antre-namentul ce trebuie să îl urmeze pentru a-și fructifica și mai mult potențialul sportiv.

Tinerii ne-au povestit cum anume au reușit să parcurgă traseul de 15 km (cu o diferență de nivel de 900 de m) în două ore și nouă minute. „Ne-am hotărât dinainte că vrem să alergăm și, dacă am văzut că nu ne putem în-scrie din cauza vârstei, am alergat noi, împreună, în afara cursei. Am scos un timp bun. Înainte de concurs nu prea ne-am antrenat, dar după con-curs, văzând ce rezultate avem, ne-am antrenat apoape în fiecare seară. Fugim acum patru, cinci km zilnic. Acolo am alergat mai mult. Cum am

reușit? Ne-am încurajat unul pe altul, nu ne-am lăsat, am fost tot timpul împreună. Am avut ambiție”, povestește Cosmin, unul dintre alergători. Dacă Bogdan își dorește o carieră sportivă, Ionuț nu este prea con-vins de ceea vrea să facă în viitor, deși cochetează cu exploatările forestiere.

Măricica Toadere, profesoara de chimie, i-a însoțit pe elevi și anul trecut la Cluj, în cadrul primei ediții Vlădeasa X-Trail. „Săptâma Altfel e foarte bună, în primul rând pentru că închidem ușile și plecăm din școală. Pentru noi a fost o oportunitate faptul că l-am cunoscut pe domnul Cosmin, care ne-a consultat și s-a interesat ce am vrea să vizităm. Excursia a fost gratuită. Am fost și anul trecut, dar numai cu elevii din clasele I-IV, acum am venit cu toții. Cei mici au fost la Exploratoriu, iar pentru cei mari a fost nevoie de o altfel de activitate. În fiecare zi ascultăm radioul și nu știm ce se întâmplă acolo. Poate că unii dintre ei vor ajunge să transmită știrile de la Cluj”, a spus aceasta.

Profesoara îi sfătuiește pe elevi să își aleagă o meserie care să le facă plăcere, întrucât atunci nici nu vor simți că mun-cesc. Pentru dânsa, activitatea de dascăl este o adevărată plăcere: „Eu când văd în fața mea atâția ochișori care mă privesc, parcă întineresc. Mai am doi ani și ies la pensie, dar îmi pare rău de pe acum. Sunt minunați. Este aluatul pe care noi îl modelăm și, dacă am reușit să facem ceva bun pentru ei, înseamnă că am pus o cărămidă la personalitatea lor”, spune aceasta. Cu ce greutăți se confruntă școala din Rogojel? „Fiind un sat izoltat, am vrea și noi să avem laboratoare de chimie, de fizică. Eu predau chimie, iar chimia nu se face cu creta în mână, pe tablă. Se face la o masă de laborator, cu toate substanțele, pentru a vedea copilul fenomenul. Aici ar fi problema mea, ca profesor de specialitate. Loc de mai bine este oriunde, dar dacă îți place meseria pe care o faci, găsești soluții, improvizezi, astfel încât copilul să înțeleag ceea ce vrei să îi transmiți”, explică aceasta.

Școala Altfel, o săptămână plinăÎn cadrul Școlii Altfel, copiii din Ro-

gojel sunt antrenați și în alte activități,

dar care au loc de această dată în cadrul localității. „Avem o activitate numită delicii gastronomice, un foc de tabără cu cântece, povești, ghicitori, mergem la biserică pen-tru spovedit și împărtățit pentru că se apropie sărbătorile, avem joi o excursie la Pietrele Albe, sus la punctul meteo, iar vineri vom avea câte-va ateliere cu cei de la Salvamont, vom învăța cum să sunăm la numărul de urgență dacă se întâmplă vreun accident pe munte, după care vom avea un karaoke. Avem un coleg tânăr, îndrăgostit de muzică, care a făcut rost de tot ce trebuie”, povestește profesoara.

Doamna Măricica a observat în ultimul timp mult mai multă deschidere din par-tea părinților. Dacă anii trecuți cu greu reușea să îi convingă să își dea acordul pentru ca cei mici să plece într-o excursie, acum sunt dornici ca micuții să cunoască și alte locuri, să ia partea la activități mai „altfel”, chiar și departe de casă.

„Cu ajutorul competiției sportive Vlădeasa X Trail, am ieșit și noi din anonimat, așa mai aude lumea de noi. Turiștilor, sportivilor le place zona și atunci revin. Ne bucurăm că avem pe lângă noi oameni din medii socio-culturale diferite, care ne îndrumă copiii, la sugerează tot felul de lucruri frumoase și care îi ajută dacă văd că există interes într-o anumită direcție. Ne bucurăm că există această interacțiune”, spune aceasta.

Copiii au fost cei mai încântați de ex-cursia la Cluj. „Mi-a plăcut foarte mult că am mers și am văzut un filmul «Cartea Junglei». Astăzi am alergat pentru prima dată pe o pistă de alergare. A fost frumos”, spune o fetiță. „Pentru mine a fost prima dată când am văzut un film 3D”, a spus o altă domnișoară. „Azi a fost o zi superbă. Am fost în Parcul Mare, unde ne-am dat cu bărcuțele pe Chios, după aceea am fost la un film 3D, apoi am mers la un restaurant. Apoi am venit pe stadion și am alergat. Mie mi-a plăcut cel mai mult când ne-am dat cu bărcuțele”, spune Cosmina, elevă în clasa a VI-a la Școala Gimnazială Rogo-jel.

„Am avut un program destul de strict pe care am încercat să îl urmărim, astfel încât să nu trebuiască să renunțăm la anumite obiec-tive. Am vrut ca anul acesta copiii să ajungă

în locuri diferite față de cele în care au fost anul trecut. Anul acesta au fost 42 de copii, anul trecut 12. Poate mulți nu au crezut că într-un interval de o oră se pot da cu barca 42 de copii. Am transpirat puțin, dar s-au dat. Marea lor majoritate au mers pentru prima dată la un film 3D”, povestește Cozmin Ardelean.

Un profesor „altfel”„Eu nu sunt un profesor, deși mi s-a spus

de multe ori „domn profesor” în timpul excur-siei. Mă bucur să văd că acești copii au posi-bilitatea, măcar în această săptămână să vină să facă altceva decât lucrurile pe care le fac zi de zi, să vadă școala altfel sau efectiv viața care urmează după școală din alt punct de vedere și să își deschidă orizonturile. Aceasta e ideea cu acești copii: de a le deschide orizonturile și de a le oferi și o egalitate de șanse. Încă în România nu există egalitate de șanse între copiii de la sat și cei de la oraș. Cu o zi înainte de competiție au avut posibilitatea de a viziona filmul Usturoi, primul film proiectat vreodată în satul Rogojel, la Căminul Cultural, iar acum au văzut pen-tru prima dată un film de animație 3D. Copiii au fost încântați”, a spus Cozmin.

O ofertă „altfel” În timpul pregătirii excursiei pentru

copii, Cozmin a încercat să găsească un sponsor care să le ofere celor mici o masa caldă. Unul dintre patronii localurilor cu care a discutat, i-a spus că îi oferă o masa caldă, doar că va trebui să spele vase în schimb, astfel încât nota de plată să fie achitată prin muncă. Uimit de această propunere, Cozmin a împărtășit această întâmplare pe o rețea de socializare.

„În legătură cu postul meu de pe Facebook, oferta cu spălatul de vase este din punctul meu de vedere acceptată și cu mare drag o vom onora pentru alți copii. Astăzi, într-un program atât de strâns, nu mai avea timp să spălăm și vase. O să mai discut cu stimabilul domn să văd dacă oferta a rămas în picioare, pentru că, după cum s-a văzut pe Facebook, mulți prieteni au fost de acord să ne mobilizăm și să spălăm vase pentru ca niște copii să primească mâncare gratuită. Nu mi se pare o atitudine normală, e de nive-lul sclavagismului, doar atunci unui sclav i se arunca o farfurie cu mâncare astfel încât să aibă cu ce să supraviețuiască până a doua zi când să fie pus din nou la muncă. Mi s-a părut o bătaie de joc. Nu o idee constructivă, cum ar fi fost aceea de a face ceva împreună, de a găti împreună, de exemplu. S-a dorit a fi o jignire și un mod de a mă umili pentru a renunța la idee”, a explicat Cozmin.

Organizatorul Vlădeasa X-Trail este decis însă să nu renunțe la idee, tocmai pentru a-i oferi patronului o lecție. De soli-daritate și de bun-simț.

Maria Man

Vlădeasa X-Trail s-a încheiat cu o excursie „altfel” pentru copiii din satul Rogojel

Săptâma Altfel e foarte bună, în primul rând pentru că închidem ușile și plecăm din școală. Pentru noi a fost o

oportunitate faptul că l-am cunoscut pe domnul Cosmin, care n-a consultat și s-a interesat ce am vrea să vizităm. Excursia a fost

gratuită. Am fost și anul trecut, dar numai cu elevii din clasele I-IV, acum am venit cu toții”, Măricica Toadere, profesoară de Chimie

Foto

: Dan

Bod

ea ©

Transilvania Reporter

educaţie în afara şcolii | 7

21 - 28 aprilie 2016 Nr. 609 |

banii vorbesc

Elevii clujeni au vizitat în cadrul Săptămânii Altfel sediul Băncii

Naționale a României, sucursala Regională Cluj, unde au aflat lucruri inedite despre istoria banilor, elemen-tele de siguranță de pe bancnotele românești, dar și despre comoara ascunsă a Clujului. Mai mult decât atât, elevii au avut ocazia să viziteze cea mai securizată încăpere din cadrul băncii, camera de procesare, unde se numără și se sortează banii și să vadă efectiv cum funcționează „mașinăriile” care decid soarta acestora: se întorc pe piață sau vor fi trimiși la București, la tocat, urmând să fie transformați în alte obiecte plastice?

Încăperea propriu-zisă nu are nimic spectaculos. Spectaculoase sunt cele trei mașinării de un verde turcoaz deschis și felul în care acestea funcționează. Pen-tru a începe operațiunea de sortare a ba-nilor, operatorul alimentează mașina cu un teanc ce conține 1.000 de bancnote de același fel. Banii sunt puși pe un „lift”, care îi conduce spre „corpul mașinii”. Acolo sunt numărați și sortați în tim-pul unui proces rapid, dar zgomotos. În partea dreaptă a mașinăriei sunt patru „portițe”. Banii uzați ies pe primele două, iar cei buni, care vor circula în continuare, pe ultimele două. Atât cei buni, cât și cei uzați vor fi predați mai departe tot în teancuri de 1.000 de bucați, după ce doi operatori au comple-tat datele necesare, astfel încât procesul să se desfășoare ca la carte.

Copiii au fost fascinați de rapiditatea cu care mașina numără și sortează banc-notele. Unii au fost dezamăgiți că au asistat doar la numărarea bancnotelor de 10 lei: „Dar alți bani nu se numără?”, a întrebat un puști văzând teancurile cu bancnote de 10 lei care așteptau să fie procesate. „Astăzi e rândul celor de 10 lei”, l-a lămurit un operator.

Elevii au aflat detalii inedite despre istoria banilor. De pildă, la început, când bancnotele erau toate lucrate din aur, erau destul de dificil de transpor-tat. Astfel, oamenii mergeau la bancă cu un sac de bani și primeau din par-tea „bancherului” o scrisoare, cu care apoi puteau scoate exact același număr de monede de la o altă bancă, dintr-o localitate diferită. Pe vremea aceea, 10 monede de aur valorau cât zece banc-note. Cu trecerea timpului, valoarea bancnotelor a fost recunoscută, iar au-rul a început să fie folosit mai mult ca materie primă pentru bijuterii și nu ca o monedă de schimb. Elevii au vizuali-zat trei filmulețe adaptate vârstei lor. Au aflat, printre altele că banii deteriorați

pot fi schimbați, în cazul în care 60% din suprafața unei bancnote este intactă și cel puțin o serie vizibilă. După ce au vizitat sala de procesare, elevii au iden-tificat împreună cu reprezentanții băncii elementele de siguranță de pe banc-notele de100 de lei.

Comoara Clujului La finalul prezentării, Septimiu Moga,

reprezentantul BNR, le-a spus elevilor o povestee despre comoara ascunsă a Clujului, în încercarea de a le transmite acestora că banii nu sunt un scop în sine, ci un instrument. „Un fost domnitor al Clu-jului a lăsat un testament în care a precizat că le-a lăsat clujenilor o mare comoară. După moartea sa, oamenii au început să o caute. Au căutat peste tot, în clădiri, în peșteri, peste tot.

Generații întregi au căutat comoara, dar fără rezultat. Cu toate acestea, Clujul se dezvolta tot mai mult. Nimeni nu găsea o explicație. Vreți să vedeți comoara?” Copiii s-au întors curioși spre ecrane, unde spre surpin-derea lor, a apărut o poză care surprindea exact acel moment, poză ce îi avea drept protagoniști. „Voi sunteți comoara Cluju-lui!”, le-a spus reprezentantul BNR. „Voi și mințile voastre! Depinde de voi cât de mult veți șlefui comoara!”, a conchis acesta.

Ce le-a plăcut copiilor? „Mi-a plăcut cel mai mult sala unde

se numără banii și felul în care își schimbă cerneala de pe bani culoarea”, a spus Ma-ria, elevă în clasa a II-a. „Mie mi-a plăcut primul filmuleț. Am învățat să nu aruncăm banii la gunoi pentru că pot fi transformați

în jucării. Dacă sunt rupți, trebuie să îi ducem la bancă unde vom primi alții noi”, a spus Amelia, elevă în clasa a treia.

Educație financiară „Elevii cu care am venit astăzi sunt în clasa

a doua la Colegiul Național «George Coșbuc». Fiind Săptămâna Altfel, noi ne-am ales pentru toată săptămâna ca temă, banii. Am început cu istoria banilor, acum am venit să vedem cum se numără banii și unde, după care vom con-tinua cu desenatul banilor. Educația financiară mi se pare foarte importantă, mai ales la vârste fragede, pentru că așa învață să aprecieze banii, să le cunoască valoarea și vor fi mult mai atenți pe viitor cu cele învățate”, este de părere So-rina Maier, învățători.

Maria Man

Banii, pe înțelesul copiilor

BNR și-a deschis porțile pentru elevii clujeni

atractiv

Proiectul „Şcoala Altfel”, derulat de câţiva ani în unităţile de învăţământ

din România, a reuşit, în timp, să fie tot mai atractiv, în special pentru elevi. „Beneficiarii” unei curricule şcolare greoaie şi axată prea mult pe teorie, elevii au ocazia, în cadrul „Şcolii Al-tfel”, să-şi lărgească orizontul, să-şi îmbogăţească cultura generală şi să intre în contact cu lucruri de care n-au parte la orele de curs.

Şeful Inspectoratului Şcolar Judeţean Cluj, Valentin Cuibus, ne-a declarat că proiectul n-a avut de la început succesul scontat.

„Şcoala Altfel s-a validat odată cu trecerea timpului. Lumea a înţeles despre ce e vorba, a înţeles că este o săptămână care completează educaţia copilului, în care se face cu totul altceva decât se face la orele de curs. Noi am avut în acest an peste 1.000 de excursii care s-au făcut în judeţul Cluj, în Ardeal şi chiar în străinătate. Sunt foarte mulţi elevi care au plecat în excursii, sunt foarte multe vizite la mu-zee, la tot felul de obiective turistice. Se

vizitează instituţii ale statului, se vizitează biserici etc. Practic, orice consideră ei la şcoală că este util. Sunt, de exemplu, întâlniri cu Banca Naţională, avem vizite la Sala Polivalentă şi la stadionul Cluj Arena, avem discuţii pe diferite teme de educaţie sanitară, educaţie financiară, cu reprezentanţi ai justiţiei, cu reprezentanţi de la anticorupţie, procuratură, cu cei de la DIICOT, acţiuni cu poliţia. Varietatea acţiunilor e foarte mare şi dacă la începu-tul anilor, imediat după lansare, erau nişte completări la ceea ce se întâmpla la şcoală, acum sunt alte acţiuni, total diferite, alt-cumva gândite”, spune Valentin Cuibus.

El spune că pe măsură ce anii de der-ulare a proiectului a trecut, feedback-ul profesorilor, al părinţilor, dar mai ales al elevilor este din ce în ce mai bun.

„La început aveau reţineri, nimeni nu ştia ce se vrea, s-au făcut nişte activităţi de completare a orei, ore suplimentare etc. S-a înţeles că nu asta se doreşte de la Şcoala Al-tfel şi acum lumea nu numai că o acceptă, dar o şi doreşte, pentru că e cumva o rupere de ritm şi o completare pe cultura generală. Faptul că elevii merg la spectacole, la muzee, faptul că vizitează Maramureşul, de exem-

plu, sau alte zone deosebite ale Ardealului, cred că e în regulă. Cred că e o acţiune utilă, benefică pentru educaţia complementară a elevilor. Le deschide orizontul, le îmbogăţeşte cultura generală. Asta, pe de o parte. Pe de altă parte, sunt o serie întreagă de acţiuni, pentru că marea majoritate a competiţiilor naţionale şi internaţionale sunt în această perioadă. Clujul are, de ex-emplu, o conferinţă internaţională a tiner-ilor cercetători, cu 26 de ţări participante din patru continente, timp de o săptămână, pe matematică, fizică, informatică, biologie şi mediu, la care participă 250 de oameni. E cea mai mare acţiune din România”, a pre-cizat Valentin Cuibus.

Pentru că judeţul Cluj se numără printre cele mai performante din ţară, atât pe partea de educaţe, cât şi pe cea de organizare, logistică, Valentin Cuibus a spus că ministrul educaţiei naţionale şi-a dat acordul ca Olimpiada Internaţională de Matematică din 2018 să fie transferată de la Bucureşti la Cluj, competiţie la care vor participa 127 de ţări.

Marius Avram

Valentin Cuibus: Şcoala Altfel deschide orizontul elevilor şi le îmbogăţeşte cultura generală

Care este realitatea despre acest proiect de succes?

Domnul Daniel Funeriu, fost ministru al Educaţiei în mandatul căruia s-a introdus Săptămâna Altfel,

ne mărtiriseşte: „Ideea a venit în urma unei vizite a aparatului ministerului la «Transylvania College» din Cluj, una dintre şcolile private de succes. Secretarul de stat Oana Badea, mi-a propus-o. Eu am susținut-o puternic și am aprobat-o. E adevărat, am avut o rezistență uriașă din partea «sistemului». Am avut și critici, părinți care spuneau că profesorii nu fac nimic, etc. Da: în aceste cazuri, părinții să facă bine să pună presiune pe profesori și pe directori să facă ceea ce trebuie. Iar argumente de genul «știți, nu mă pun eu cu profesorul pentru că risc să-i dea note mici copilului meu» nu sunt argumente pe care să le accept. Vehicularea acestui tip de argumente arată că, în România, avem un uriaș deficit democratic, în speță ne lipsește «democrația participativă»” care ar trebui să fie un cenzor la adresa oricărei administrații, de la școală, la primărie, poliție, etc." Cât priveşte felul în care funcţionează activităţile perişcolare în alte ţări, fostul ministru spune că: „Autonomia şcolilor e foarte mare în multe ţări, şi de aceea, acolo aceste chestiuni se decid local, nu neaparat la nivel de sistem. Noi am optat pentru introducerea organizată a unei astfel de săptămâni tocmai ca să încurajăm şi creativiatea, şi diversitatea programelor, să-i facem să guste acest tip de şcoală. Fondurile pentru activităţile perişcolare nu pot veni de la minister, prin lege. Doar de la nivel local, de la primărie. Dar, bani nu vor fi niciodata destui. Nu vreau să dau sfaturi, dar dacă nu au bani, pot să meargă să cureţe albia unui râu de exemplu... " (Ruxandra Hurezean)

Foto

: Dan

Bod

ea ©

Transilvania Reporter

| 21 - 28 aprilie 2016 Nr. 609

8 | DOSAR

„campionat”

Cluj-Napoca a găzduit, pentru prima data anul acesta, în perioada 16-22

aprilie cea de-a 23-a ediţie a Conferinţei Internaţionale a Tinerilor Cercetători (In-ternational Conference of Young Scien-tists), considerată campionatul mondial de lucrări de cercetare științifică dedi-cat elevilor de liceu. Idei inovatoare, cu potențial pentru cercetări avansate, toate au ieșit la înaintare ca rezultat a sisteme-lor educaționale de pe mai multe conti-nente. Cât de „altfel” a fost săptămâna pentru 200 de elevi proveniți din țări și culturi diferite care au venit la Cluj să se întreacă în proiecte de cercetare, am aflat în timpul conferinței ICYS.

Conferința s-a desfăşurat pe cinci ca-tegorii de concurs: inginerie (fizică aplicată și teoretică), matematică, informatică, științele mediului (ecologie) și științele vieții (biologie), la care s-a adaugat o sesi-une de prezentare de postere. Acest fel de competiție are scopul de a învăța elevii ce înseamnă o lucrare de cercetare, de a-i în-curaja să își prezinte rezultatele lucrării și de a-i dezvolta într-un mediu academic de înaltă clasă, într-o atmosferă internațională. Limba de lucru a fost limba engleză, iar juriul a fost format din profesori universi-tari, oameni de știință ai unor universități prestigioase din lume. Astfel, timp de o săptămână, peste 200 de tineri din 26 de țări precum Belarus, Brazilia, Bulgaria, Ce-hia, Croația, Georgia, Germania, Grecia, Franța, Ungaria, India, Indonezia, Iran, Lit-uania, Macedonia, Malaesia, Olanda, Po-lonia, România, Rusia, Serbia, Singapore, Thailanda, Turcia, Ucraina și Sri Lanka s-au întâlnit la Cluj pentru a face schimb de idei și a lega prietenii.

„Vrem să stimulăm elevii spre cercetare, pentru că ei sunt potențialul viitor în dez-voltarea oricărei industrii. Lucrările lor științifice, în formă prescurtată, se publică în fiecare an după acest concurs. Începând cu 2016, competiția s-a introdus și în gra-ficul Ministerului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice și în această situație se recunoaște participarea pentru admiterea la facultate. Avem elevi acceptați în baza acestui concurs la facultăți din Danemarca, Anglia, Franța, SUA. Anul trecut ne-am întors cu aur, două medalii de argint, două de bronz, respectiv din opt participanți șapte au luat medalii și premii. Asta spune multe despre potențialul cercetării din România, deși cu toții știm că nu mai avem cercetare ca pe vre-muri, când fiecare industrie avea partea ei de cercetare. Viitori cercetători și inovatori în fie-care domeniu ar fi. Prin acest concurs putem conștientiza lumea că există tineri străluciți care au nevoie de sprijinul nostru”, a preci-zat pentru Transilvania Reporter, doam-na Kerekes Adelhaida, inspector şcolar și reprezentantă a ICYS în România.

Istoria acestui concurs a început în 1994 la Visegrad, Ungaria, cu participarea a cinci țări printre care și România. În scurtă vreme, concursul a fost recunoscut și apre-ciat nu doar în Europa, ci în întreaga lume, prin participarea elevilor din țări de pe toate continentele. Numărul participanților a crescut de la an la an, iar anul acesta s-a ajuns la peste 200 de participanți, din 26 de țări. Pentru a fi acceptați într-o asemenea

competiție de elită, elevilor trebuie să le placă nu doar știința, dar și partea de cercetare. În proiectele lor cu toții sunt ajutați de cercetători sau profesori uni-versitari, însă cel mai mult contează în momentul evaluării contribuția lor pro-prie la ideea inovatoare pe care o pro-pun în fața juriului.

Din România, potrivit doamnei Kerekes Adelhaida, au participat 14 elevi, din Galați, Satu Mare, Câmpia Turzii, Turda și Cluj. „Cel mai bine reprezentat domeniu este biologia, respec-tiv Știința vieții, unde sunt foarte multe lucrări de genetică moleculară, de biologie celulară și partea de protecția mediului. Fi-zica este, de asemenea, bine reprezentată. Matematica și informatica au mai puțini concurenți, dar nu înseamnă că lucrările nu sunt bune. Elevii au majoritatea peste 16 ani, unii sunt olimpici și putem spune că sunt o elită. Luni și marți se desfășoară secțiunile conferinței. Marți după-amiază vor face o vizită în Parcul Etnografic «Romulus Vuia», iar seara va fi organizat la hotel un eveniment cultural în cadrul căruia fiecare țară își va prezenta tradițiile. Miercuri vor face o vizită la Salina Turda și de acolo vor merge la Alba Iulia pentru a vizita Cetatea. Joi vor vizita Cluj Arena, unde le va fi prezentat un joc de oină și vor vedea și partea istorică a Clujului. Tot joi participanții vor vizita Transylvania Col-lege și se vor întoarce pentru festivitatea de premiere”, a mai spus Kerekes Adel-haida, reprezentantă a României din 2008 la această conferință.

I-am însoțit pe o parte dintre ele-vii internaționali la vizita pe care au avut-o în Parcul Etnografic din Cluj unde am avut ocazia să vorbim despre importanța cercetării în țările lor, pre-cum și despre sistemele educaționale din care provin. Mulți dintre ei au

venit pentru prima dată în această parte a Europei. „Cercetarea noastră se axează pe inginerie, fizică și pe științele vieții și avem așteptări destul de mari de la juriu. Am fost foarte interesați să ascultăm și prezentările celorlalți colegi. Pentru noi cred că cel mai important este să interacționăm cu alți tineri de vârsta noastră și să vedem ce tip de cercetare fac, pe ce se focusează și care sunt ariile lor de interes, pentru că este foarte clar că diferă de ale noastre. Diferite țări reflectă diferite priorități și cred că asta este important să vedem”, au declarat pentru Transilva-nia Reporter Xian Wei Chua și Bruce Wen, elevi din Singapore.

„Participarea mea a venit din curiozi-tatea de a vedea cum se desfășoară lucru-rile pe plan științific în alte țări, pentru că știam deja că, în România, nu se pune mare accent pe partea practică a cercetării. A fost o oportunitate să învăț ce se poate face practic prin cercetare și să mă orientez spre o facultate. În echipa noastră am fost cinci colegi care am avut câteva idei și împinși de profesorii noștri de la clasă ne-am hotărât să participăm. De asemenea, am vrut să văd cum este sistemul german de cercetare, fi-ind o ocazie rară față de o olimpiadă clasică unde pur și simplu trebuie să înveți și unde de obicei ne cunoaștem între noi. Cele mai interesante lucruri au fost proiectele care cercetau tratamente pentru cancer și mi s-a părut foarte interesant ca, la vârsta lor, ele-vii să aibă rezultate pe domeniul acesta. E și foarte promițător și foarte fascinant. Am văzut elevi care aveau făcute avioane care se transformau în elicoptere și mergeau cu 300 la oră. Sunt tot felul de lucruri pe care nu te aștepți să le vezi la cineva de vârsta noastră. Mă bucur pentru că văd că nu moare partea asta de educație și mă inspiră să continui”, a povestit cu maturitate Emanuel Faraoanu, elev la Colegiul

Național „Emil Racoviță” din Cluj.Tânărul a precizat că domeniul său

de cercetare este fizica, dar la fel de bine ar fi putut acoperi și domeniul ingi-neriei prin proiectul său și a colegilor lui, proiect care redă un sistem de măsurare a semnalelor din plante. „Am văzut aici strategiile pe care le-au avut unele cercetări și mi-am dat seama că cercetarea în România este subdezvoltată față de alte țări, dar la noi există foarte multă dorință. Eu am un vis ca învățământul să fie de-clarat în România prioritate națională. Asta ar rezolva foarte multe lucruri în țara asta. Eu vreau să rămân în Cluj, pentru că acest oraș mi-a oferit foarte multe și mă gândesc că ar fi urât din partea mea să plec”, a mai precizat Emanuel pentru Transilvania Reporter.

Proiectul de cercetare al Elizei Ola-riu, elevă în clasa a XII-a la Liceul Teo-retic „Nicolae Bălcescu”, a fost legat de modul în care se poate face electricitate utilizând microorganismele din pământ. Potrivit tinerei cercetătoare, motivul participării sale la această conferință a fost de a întâlni tineri care au aceleași preocupări de cercetare și de a-și face prieteni alături de care, în viitor, să poată pune bazele unei cercetări co-mune. În ceea ce o privește pe Meshkat Sadri, elevă din Iran, tânăra a venit la Cluj cu scopul de a vedea exemple de lucrări din fizică, domeniul în care și-a început cercetarea. „Nu am văzut foarte multe invenții, nu am văzut foarte multe lu-cruri noi, ci mai mult cercetări care ar avea potențial să devină invenții. Eu îmi doresc să fac cercetare mai departe în matematică și fizică. Vreau să aduc ceva nou în viața asta, nu doar să privesc înapoi la trecut”, a spus Meshkat Sadri.

� Cristina�Beligăr

Tinerele elite ale cercetării internaționale și-au dat întâlnire la Cluj

Foto

: Dan

Bod

ea ©

Transilvania Reporter

21 - 28 aprilie 2016 • Nr. 609 |

PROFIL | 9

INEDIT

Unul dintre cei mai populari și apreciați barmani din lume, fost

pușcaș marin și un adevărat rockstar în bartending, s-a afl at în premieră în România, la Cluj, în cursul săptămânii trecute, pentru a susține un masterclass în jurul conceptului 3D Bartending-Be a Wise Man, a Mixologist and a Rockstar. Cu aproape 13 ani de experiență în spatele barului, Steve Schneider este exem plul viu al modului în care această meserie te poate ajuta să transformi o tragedie într-o poveste de succes. Fost pușcaș ma-rin în armata americană, în urma unei întâmplări nefericite, Steve a fost obli-gat de împrejurări să își găsească un alt scop în viață. Astăzi, este barman prin-cipal la barul Employees Only din New York, câștigător a numeroase competiții internaționale de bartending și mentor pentru toți cei care sunt pregătiți „să tacă, să asculte și să învețe” de la el.

Vizita sa la Cluj nu o va uita foarte curând, avea să mărturisească Steve Sch-neider pentru Transilvania Reporter, având în vedere că în aceeași zi în care a susținut masterclass-ul de bartending la Cluj, o știre publicată în The New York Times anunța extinderea barului Employ-ees Only în Singapore, cu Steve în calitate de partener. „Mă voi muta acolo în data de 2 mai și alături de mentorul și prietenul meu Igor Hadzismajlovic, unul dintre fondatorii Employees Only, vom deschide în iunie. Știam că se va întâmpla la un moment dat, dar voi ține minte că în 11 aprilie mă afl am în Cluj când am citit această minunată știre”, a pre-cizat Steve Schneider pentru Transilvania Reporter. L-am întâlnit pe Steve, într-o seară de marți, în barul Charlie, abia întors dintr-o scurtă excursie la Salina Turda. Era încântat de ceea ce văzuse, la fel de încân-tat cum fusese după prima porție de Varză a la Cluj pe care o gustase cu câteva ore mai devreme. Am vorbit cu Steve despre meseria lui și despre masterclass-ul pe care l-a ținut la invitația Breslei Barmanilor din Cluj și ce a însemnat pentru el reori-entarea forțată a profesiei într-un moment în care tot ce își dorea era să aibă o carieră militară strălucită.

Născut în New Jersey, în apropiere de George Washington Bridge, Steve și-a dorit dintotdeauna să devină luptător pro-fesionist, până în momentul când și-a dat seama că nu avea tocmai constituția fi zică potrivită. Așa că visul său după liceu a fost să urmeze o carieră militară. Motivat de

atacurile teroriste din 11 septembrie 2001, dar și de alți membri ai familiei care erau deja în armată, Steve nu a stat foarte mult pe gânduri pentru a lua decizia de a urma o carieră militară.

„Eram un fel de clovn în școala primară. Îmi plăcea să îi fac pe toți să râdă, eram prie-ten cu toată lumea, îmi plăcea să socializez, pe scurt, făceam multe prostii în mod inofen-siv. Profesorii îmi ziceau că, dacă voi intra în armată, cu siguranță voi primi educația pe care o meritam”, povestește Steve. Ast-fel, la 18 ani, Steve avea să intre în Ma-rina SUA, fi ind promovat în scurt timp datorită calităților sale excepționale. Din păcate însă, după doar patru ani, înainte de a fi trimis în Afganistan, Steve a fost victima unei altercații în urma căreia vi-sul său se transforma în ceva imposibil de atins. „Eram tânăr și mă afl am într-un loc în care cel mai probabil nu trebuia să fi u. Tot ce mai știu astăzi este că am făcut greșeala de a încerca să intervin în mijlocul unei bătăi și am fost lovit în cap. Acel moment a schimbat to-tul pentru mine și ce a urmat a fost o perioadă foarte dureroasă și întunecată din viața mea”, își amintește Steve. La un moment dat, în timpul recuperării, a lucrat inclusiv în sala de sport a Pentagonului și ceea ce făcea era să împartă prosoape altor soldați răniți în război. A cunoscut soldați care fuseseră răniți de rachete, care aveau cancer sau care fuseseră călcați de tancuri.

După externare, povestește fostul pușcaș marin, s-a întâmplat să treacă prin fața unui bar din Georgetown, D.C., unde era pus un anunț de angajare. Nu avea foarte multă experiență ca barman, știa să facă mixuri de băuturi, dar nu știa ce înseamnă prestarea acelui serviciu și nici nu fusese provocat vreodată să facă față clienților în stare de ebrietate. Nu a fost an-gajat direct ca barman, ci la început curăța toaletele în acel bar și făcea tot felul de alte „dirty jobs”. Cu timpul însă, când barul era foarte aglomerat îi ajuta cu servitul pe ceilalți barmani, ceea ce pe parcurs s-a transformat în obișnuință. Munca la bar îl făcea fericit, pentru că simțea că realizează ceva productiv, ceva diferit. „Îmi plăcea să lucrez în spatele barului, era distractiv, dar nu știam dacă asta voi face toată viața. Lucram să câștig câțiva dolari în plus, deși la primul bar unde lucram mă costa mai mulți bani să ajung la muncă decât ceea ce câștigam. Dar îmi plăcea”, declară fostul pușcaș marin.

La un moment dat s-a înscris în competiția The Fastest Barteneder din Washington D.C. care viza acuratețea și viteza concurenților și a reușit să o câștige de trei ori. Așa au început să vină și primii bani serioși pentru tânărul barman afl at la început de drum. „Aceste competiții m-au motivat să mă antrenez nu neapărat pentru a fi mai bun decât alții, ci pentru a mă depăși pe mine însumi. Cel mai important lucru pe care l-am învățat a fost «să joc» după anu-

mite reguli. Cu aceste ocazii am fost descoperit de un barman profesionist, care avea o carieră în spate în acest domeniu și care m-a luat sub aripă, m-a învățat lucruri pe care nu le știam despre ingrediente și tot ceea ce însemna să fi i un barman serios”, explică Steve.

În 2008, când s-a întors din DC în zona New York, a fost recrutat de Employees Only, considerat unul dintre cele mai bune cocktail baruri din lume, iar de atunci parcursul său a fost unul extrem de promițător. La evenimen-tul organizat de Breasla Barmanilor din Cluj, Steve le-a vorbi cursanților inclusiv despre cât de important este ca, în calitate de barman, să observi oamenii din jurul tău și să fi i atent la fi ecare detaliu pe care un client îl poate trans-mite despre propria lui persoană.

„Ce am învățat în armată și apoi am aplicat în bartending a fost importanța muncii în echipă. Dacă aș fi lucrat singur la Employees Only, ar fi fost un dezastru. Pe măsură ce am înaintat în vârstă, am înțeles însă că nu doar eu sunt în cen-trul acestei lumi și că sunt oameni pe care îi respect și îi admir și cărora le datorez ce sunt eu astăzi. Un barman bun nu trebuie să arate că este foarte ocu-pat sau că nu face față comenzilor. Lucrează asupra personalității tale, asupra a cine ești în spatele ba-rului. Trebuie să fi i sincer, cu tine pentru că doar

În premieră în România, la Cluj:

Din fost pușcaș marin, în mentor pentru barmanii din întreaga lume

tu poți determina cât de bun vrei să fi i mai departe. Dacă te uiți în oglindă și ești mândru de munca ta, atunci înseamnă că ai avut succes. Este recon-fortant că am ajuns să fac bani buni din profesia asta, dar nu acesta a fost țelul meu. Nu sunt mai bun decât oricare alt barman din lume, ci încerc mereu să mă adaptez, să îmi schimb stilul, la fel cum voi face în Singapore, unde va trebui să mă adaptez unor noi arome, unor clienți noi. Mixul de disciplină, anduranță și noroc va da întotdeauna rezultate”, consideră Steve Schneider.

Atunci când intră într-un bar, povestește Steve, nu judecă pe nimeni și nici nu ia notițe. De multe ori, spune el, uită aproape cu totul ce a consumat cu o noapte înainte, preferând să rămână cu experiența generală pe care i-o oferă un anumit bar sau restaurant. Își dă sea-ma, bineînțeles, când serviciul nu este tocmai reușit, dar nu face mare caz din asta.

Un barman bun, afi rmă fostul pușcaș ma-rin, este acela care cunoaște echilibrul între a mixa băuturi și a înțelegea latura de busi-ness a acestei profesii. „Sunt persoane care tot ce știu să facă este să mixeze cocktailuri, dar nu au personalitate și sunt plictisitori, iar dacă ai prea mulți clienți beți, atunci serviciul nu este deloc bun. Când lumea se uită la mine, îmi dau seama și atunci încerc să ofer ceva la ce să se uite. Sunt lucruri mărunte care te conectează cu cineva. Am învățat multe de la mentorii mei, dar majori-tatea lucrurilor le-am învățat și din experiență. E important să nu faci aceleași greșeli de două ori, să nu îți fi e teamă să faci greșeli, dar totodată să nu fi nepăsător. Be fearless, but not reckless”, îndeamnă Steve Schneider.

În următorii 20 de ani, spune Steve, se vede coproprietar al mai multor baruri alături de „familia” lui de la Employees Only, dar nu exclude varianta de a-și deschide un bar doar al lui.

„Voi face bartending atât cât voi putea. Îmi place și ideea de mentorat și încerc să-i învăț pe toți să fi e mai buni decât mine. Toți barmanii pe care i-am cunoscut la Cluj au fost foarte recep-tivi și entuziaști la ceea ce le-am spus și anume că am devenit un barman mai bun pe măsură ce am întâlnit la rândul meu alți barmani. Cred că am devenit mai bun și după ce am vizitat Salina Turda, după ce am vizitat restaurante și baruri din Cluj, după ce am mâncat varză a la Cluj și am băut palincă. Acum altfel voi ști să îi tratez pe clienții români care vor intra în barul nostru, cunoscând o parte din cultura lor. Și mă voi putea adresa lor cu «frate». Pentru mine asta înseamnă bartending. Cât despre arome și cocktailuri, acestea le poți afl a de oriunde. Totul în această meserie se bazează pe interacțiunea dintre oameni”, a explicat Steve Schneider în interviul pentru Transilvania Reporter.

Cristina BeligărFoto

: Dan

Bod

ea ©

Transilvania Reporter

| 21 - 28 aprilie 2016 • Nr. 609

OPINII

În aceeaşi săptămână în care PNL opta în favoarea candidaturii lui Marian Munteanu, iar Rareş Bogdan ofi cializa cultul mediatic al noului Salvator al României, la Sinaia, un grup european se întrunea, sub sem-

nul ideii, nobile, de apărare a continentu-lui. În centrul acestei iniţiative, patronate de un europarlamentar român cercetat pentru acte de corupţie, Marine Le Pen, cea pe care entuziaştii participanţi la colocviu au salutat-o ca pe expresia unei întregi speranţe politice. Două semne care indică capacitatea unui nou curent politic, etno-cratic, antiliberal şi anticapitalist, de a se impune, prin vehemenţa sa contestatară şi prin potenţialul mesianic pe care îl poate genera.

Întâlnirea de la Sinaia este doar cel mai recent dintre eforturile de a constitui, sub directă infl uenţă putinistă, o internaţională a dreptei radicale. Ideologic şi fi nanciar, autocraţia de la Moscova este unul din-tre cei mai importanţi sprijinitori ai extre-mismului european: recente anchete ameri-cane au dovedit extinderea şi ramifi caţiile neliniştititoare ale acestei implicări. Vocaţia rusă de intoxicare şi de subminare este mai activă ca niciodată, iar ţinta pe care o urmăreşte este consolidarea unei politici a fricii, izolării şi complicităţii.

Prezenţa la Sinaia a unor personalităţi din cercul de fondatori al grupării lui Ma-rian Munteanu, Florin Zamfi rescu şi memo-rabilul „stegar dac” , confi rmă relaţia care s-a stabilit, intelectual şi organizatoric, între această iniţiativă şi comunitatea europeană a dreptei radicale. Apelul la „sufl etul naţional”, la identitate şi la apărarea patriei sunt temele prin care mişcarea lui Marian Munteanu se integrează, organic, în acest curent. Participarea lui Mircea Dogaru, per-sonalitatea ce face legătura intre stalinismul naţional şi USL, este parte din acest tablou de familie ce nu mai poate surprinde pe ni-meni. Alianţele care se confi rmă acum vor domina anii care vin.

Umbra lui Putin se intinde, prin inter-mediul acestor auxiliari zeloşi, asupra Euro-pei. Temele pe care întrunirea de la Sinaia le-a reciclat nu sunt noi de la etnocraţie la autohtonism şi revendicarea suveranităţii naţionale, ele sunt ingrediente deja cla-sice ale acestui imaginar politic. Mantia de Cruciaţi ai Europei pe care dreapta radicală europeană o îmbracă este aceeaşi pe care o

poartă patronul de la Kremlin. Vocile lor se confundă intr-un singur efort propagan-distic. Izolaţionismele naţionale se unesc în acest izolaţionism european.

Europa la care visează aceşti profeţi ai naţionalismului tribal este una nu doar eliberată de tutela americană „imperialistă”, ci şi de îngrădirile politicii comune. Viziu-nea unei case comune, de la Atlantic la Urali, revine în intervenţiile lui Marine Le Pen în locul unui alt „război rece”, o deschidere care să anunţe o altă eră istorică, de colabo-rare fructuoasă. Solidaritatea dintre dreapta radicală europeană şi Rusia este întemeiată pe afi nităţi intelectuale şi pe un sentiment comun antiamerican. „Europenismul” pe care îl propun este, în cele din urmă, o capi-tulare faţă de Rusia. Recunoaşterea anexării Crimeeii este doar un detaliu ce confi rmă această tendinţă de conciliere laşă.

Căci Europa naţiunilor, liberă de un dic-tat birocratic şi de ingerinţe americane, va fi , în cele din urmă, un protectorat rusesc, in-capabil să reacţioneze la avansul autocraţiei de la Răsărit. Recunoaşterea hegemoniei ruse în Ucraina este doar debutul unei reconfi gurări strategice. Colaborarea cu Ru-sia poate implica acceptarea unui nou impe-riu în Estul şi Centrul Europei, ca şi încura-jarea unei ambiţii la nivel global. O Europă fragmentată, dependentă şi complice, iată viitorul care se desenează, sub semnul deli-rului autohtonist şi suveranist.

Ostilitatea faţă de libertatea economică este, la rândul ei, înscrisă în genomul aces-tor mişcări. Capitalismul oligarhic din Ru-sia are în dreapta radicală un avocat tenace. „Frontul naţional” este imaginea acestei sin-teze a extremelor el este autenticul succesor al stalinistului PCF în materie economică. Autarhia europeană pe care o recomandă dreapta radicală este poarta deschisă impe-rialismului rus.

În România, ca în restul Europei, o nouă confruntare cu internaţionala putinistă se intrevede deja. Împotriva acestei ofen-sive demagogice, etniciste , etatiste şi izolaţioniste, suntem obligaţi să reafi rmăm centralitatea domniei legii, a libertăţii şi vi-talitatea proiectului euroatlantic. Fermitatea democratică obligă nu doar la clarifi cări, ci şi la rezistenţă. Zilele din urmă sunt antici-parea unui viitor care nu va ocoli. Izolarea nu mai este o opţiune. Ea înseamnă doar ca-pitulare.

10 |

House of Cards, sezonul patru, a fost o dezamăgire. Şi totuşi, l-am văzut până la capăt. De la sezonul trei nu mă mai interesează povestea care nu ţine, încearcă să mimeze realitatea, dar n-are nicio legătură cu ea.

Kevin Spacey şi-a păstrat forţa, dar ultimul se-zon a fost dominat de soţia preşedintelui, rol interpretat de Robin Wright. Din păcate, personajele sunt din ce în ce mai caricaturale. Preşedintele Frank Underwood (Kevin Spacey) e împuşcat, scapă cu viaţă, dar are nevoie de un trasplant de fi cat pentru ca următorul epi-sod să se termine cu el, sorbind zdravăn dintr-un pahar cu whiskey. O operaţie reuşită, dar care, uneori, îi mai provoacă un mic junghi.

Politica internaţională nu e punctul forte al serialului, preşedintele rus e unul slab în ce priveşte presiunea diplomatică, dar tare când vine vorba de stabilirea preţului petrolului. Exact invers ca-n reali-tate. Povestea are multe puncte slabe, iar forţa din primele două se-zoane s-a irosit. Dar a rămas ceva. Şi, probabil, acesta e motivul pen-tru care am urmărit serialul până la sfârşit. Modul în care se exercită puterea politică, acea atmosferă apăsătoare ce otrăveşte totul în jur, felul în care vechii aliaţi devin duşmani de moarte şi cum o decizie bună e luată în urma unei serii de şantaje şi a fricii.

House of Cards arată faptul că nu există conspiraţii perfecte doar pentru simplul motiv că se desfăşoară mai multe în acelaşi timp, că unele conspiraţii le anihilează pe celelalte, altele sunt distruse de întâmplare, iar unele care ies, produc rezultate neaşteptate. Radio-grafi a deciziei politice din House of Cards o poate explica pe cea din orice sistem democratic – puterea politică are tendinţa să corupă to-tul în jur şi depinde exclusiv de alegeri, de ce vor şi cât pot impune electorii organizaţi în partide, sindicate, ong-uri, fundaţii şi orice altă formă de asociere posibilă – legală sau ilegală. Forţa electorilor e direct proporţională cu puterea lor fi nanciară.

Telespectatorul mai poate afl a ceva important din acest serial: că şeful statului e cel mai puternic om din teritoriul respectiv, că are o mare responsabilitate şi că, întotdeauna, îşi poate impune voinţa până la un punct, dar răspunderea e globală.

| 21 - 28 aprilie 2016 • Nr. 609

Ce a rămas din House of Cards?

Emilian Isăilă,jurnalist

Umbra lui Putin- la Sinaia

Ioan Stanomir, profesor

21 - 28 aprilie 2016 • Nr. 609 |

| 11OPINIE

Valentin Naumescu, diplomat

Derută morală, confuzie politică şi intelectuală, eşecul partidelor.

Degringolada politică a Europei cunoaşte, din Franţa, Marea Britanie, Germania, Polonia sau Ungaria până aici în ju-rul nostru, refl ecţii din-

tre cele mai bizare. Lucruri care păreau până mai ieri clare astăzi se văd în ceaţă, valorile şi adevărurile se relativizează dincolo de orice limite, principii pes-te care nu se putea trece acum câţiva ani sunt puse în prezent la îndoială, „reevaluările” sunt la ordinea zilei, volatilitatea în creştere a ordinii politice şi morale liberale a lumii occidentale postbelice naşte mai nou experimente şi tentaţii electorale ameninţătoare, oameni dezavuaţi nu demult pen-tru opţiunile lor politice sunt mai nou promovaţi (uneori chiar de aceleaşi partide care îi criticau) pentru cele mai înalte demnităţi publice, ceea ce părea ieri rău pare azi bun şi ceea ce părea bun a devenit rău.

Pierderea busolei morale şi intelectuale a partidelor a fost întotdeauna semnul pre-monitor al marilor crize de pe continent. Orice privire în istorie, cât de simplă, ne arată că eşecul partidelor de esenţă liberal-democratică (indiferent de denumirea şi nuanţa lor ca facţiune parlamentară, de la o ţară la alta), cedarea marilor piloni po-litici ai societăţii în faţa tentaţiilor popu-liste şi a crizelor de moment (fi e ele crize structurale, de idei, de soluţii, uneori crize de oameni potriviţi), oportunismul şi com-promisurile, abandonarea principiilor şi valorilor care au fundamentat sistemul clasic de organizare politică şi socială a Oc-cidentului în secolul XX, au condus în fi nal la dezastre naţionale şi europene. Toate aparentele soluţii salvatoare născocite de complexele (de superioritate sau de inferi-oritate, de la caz la caz) ale popoarelor Eu-ropei, născute din „spuma mării” pe câte un val trecător de charismă şi/sau frustrare populară, au răvăşit ţări şi regiuni, au co-mis abuzuri, au distrus instituţii, tradiţii şi sisteme verifi cate în timp, au creat şi au vândut iluzii.

Pentru a lua în considerare doar epoca emancipării individului, de la Renaştere şi Iluminism încoace, nimic altceva nu a adus, pe termen lung, mai multă pace şi prosperitate oamenilor obişnuiţi, şi nu elitelor privilegiate ale regimului, decât

paradigma liberalismului. Toate proiectele şi utopiile politice non-liberale, în schimb, au eşuat, mai devreme sau mai târziu. Toate proiectele venite din alte zone de inspiraţie intelectuală (naţionaliste, fun-damentalist religioase, autoritariste de esenţă fascistă, nazistă, marxist-leninistă sau stalinistă etc.) au sfârşit prin a pro-voca războaie, fi erbinţi sau reci. Războaie pe care, e adevărat, le-au pierdut, fără excepţie, căci liberalismul a câştigat toate războaiele lumii moderne, dar care au pro-dus pagube imense societăţilor care au dat crezare alternativelor la gândirea liberală.

Europa traversează din nou un ast-fel de moment crucial, de derută şi descumpănire politică, intelectuală şi morală. Nu mai ştim dacă trebuie să fi m „europeni” sau „naţionali”, să fi m soli-dari cu cei din jur sau să ne gândim doar la siguranţa noastră, să fi m toleranţi sau intoleranţi, deschişi sau protecţionişti, să avem un stat laic sau să absorbim religia în normele şi viaţa publică, să apărăm libertăţile Spaţiului Schengen sau să ridicăm garduri de sârmă ghimpată, să ne integrăm sau să ne dezintegrăm. Dilemele Europei se ţin lanţ. În ochii unora, ordinea politică şi morală de inspiraţie liberală, integratoare, trebuie înlocuită urgent cu soluţii intransigente, de forţă, de impunere, de control, de autoritate crescută, de exclu-dere a alogenilor, de apărare a identităţii naţionale. Argumentele şi contra-argu-mentele vin din toate direcţiile. Confu-zia şi anxietăţile europenilor se adâncesc. Viktor Orbán de exemplu are, de câteva legislaturi, un succes electoral masiv în Ungaria, după ce a trecut de la liberalism la „democraţia iliberală”. Polonia a schim-bat anul trecut un regim liberal cu unul conservator şi eurofob. De ceva vreme, până şi vechiul liberal Crin Antonescu are replici binevoitoare şi parcă discret apreciative faţă de Viktor Orbán, virajul doctrinar culminând cu susţinerea candi-

Ce au în comun criza Europei şi candidatura lui Marian Munteanu

daturii lui Marian Munteanu la Primăria Generală a Capitalei, candidatură care vine incontestabil din aceeaşi zonă tulbure, a denunţării principiilor şi valorilor funda-mentale ale liberalismului, pe care tot mai mulţi îl consideră o cauză pierdută. Acelaşi Crin Antonescu îl aducea, cu ani în urmă, pe Gigi Becali pe listele de parlamentari ai PNL, anunţând incredibila inconsistenţă şi derivă de mai târziu a fostei speranţe a li-beralismului românesc.

Excelentul articol al lui Andrei Cornea (Revista 22, 19 aprilie a.c.) demantelează cât se poate de lucid şi de tăios gândirea submediocră care a dus la propunerea PNL pentru a doua funcţie publică din România, ca număr de voturi, după cea de Preşedinte al Republicii. Căci, aş adăuga eu, a-l propune pe Marian Munteanu la Primăria Capitalei înseamnă că „marele partid liberal” a scos ce-a avut el mai bun în prezent, după Klaus Iohannis, de oferit societăţii româneşti. Toţi ceilalţi membri li-berali sunt, înseamnă, sub valoarea politică, intelectuală, morală şi electorală a lui Ma-rian Munteanu, din vreme ce aceasta a fost propunerea fi nală, la a treia încercare. Nu persoana lui Marian Munteanu contează aici (omul poate chiar a muncit corect în fi rmele pe care le-a înfi inţat, aşa cum spu-nea într-un interviu recent), cât simbolistica dezastruoasă a acestei candidaturi, asociată cu fi guri nefrecventabile şi categoric „ili-berale” ale vieţii politice româneşti, din perioada pre şi postcomunistă. Dacă nu a fost convingere ideologică profundă a fost oricum prostie şi ignoranţă, dar tot nu este scuzabil, la un asemenea nivel de candidatură. Orice ar face acum, Mar-ian Munteanu nu mai poate veni astăzi în faţa electoratului cu imaginea lideru-lui studenţilor din Piaţa Universităţii, din primăvara lui 1990 (eveniment care marca o primă şi destul de simplistă împărţire a societăţii postcomuniste), ci cu cea a poli-ticianului adult, care a făcut opţiunile şi

declaraţiile discutabile din anii de mai târ-ziu. Între timp, au mai apărut şi alte criterii de analiză, iar evaluările de astăzi trebuie să fi e şi sunt, fi reşte, mai sofi sticate. Pe scurt, nu toţi anticomuniştii de acum 25 de ani sunt de promovat în funcţii de dem-nitate, iar Piaţa Universităţii nu mai este demult un criteriu sufi cient de validare în funcţii publice, oricât de necesar a fost atunci mesajul de rezistenţă al tinerilor faţă de regimul Iliescu.

Şi pentru PNL, ca şi pentru celelalte partide politice ale României de astăzi, ceasul răbdării oamenilor ticăie. Mediocri-tatea, corupţia, şmecheria, impostura, non-valoarea ajunsă pe podium, ruptura tot mai adâncă de societate, puterea şi infl uenţa exercitate în cercuri închise, criza leader-ship-ului, toate acestea aruncă o umbră de îndoială asupra capacităţii reale a sistemu-lui de partide de a reprezenta onest şi demn interesele şi opţiunile noastre. În întrega Europă, reconstrucţia partidelor şi resetarea vieţii politice, care să readucă încrederea oamenilor în Proiectul European şi Liberal pe care se fundamentează Uniunea, au de-venit imperative.

Episodul PNL - Marian Munteanu, in-diferent dacă va rămâne sau nu în această nefericită asociere (la ora la care scriu acest articol, Marian Munteanu este încă reprezentantul desemnat al „marelui Par-tid Naţional Liberal” în competiţia pen-tru Primăria Generală, din „multele resurse umane ale partidului” de care vorbea co-preşedinta Alina Gorghiu cu doar câteva zile în urmă), nu este decât un alt pas, mic dar elocvent, în procesul de deteriorare continuă a calităţii vieţii politicii şi în decli-nul partidelor liberale (şi nu numai liberale, dar de la acestea aveam totuşi cele mai mari pretenţii, ca moştenitoare ale unor ilustre tradiţii) în Uniunea Europeană.

Cineva îmi spune: dar, totuşi, dacă Mar-ian Munteanu ar putea câştiga? Îi răspund fără dubii: nu contează. Tot nu ar trebui să fi e candidatul Partidului Naţional Liberal. Pentru că victoria în alegeri nu este un scop în sine (cum cred, din nefericire, majoritatea celor implicaţi în politica de partid) ci doar un mijloc de a-ţi pune în aplicare progra-mul, valorile, convingerile. Dacă nu ai un astfel de program, mai bine te pregăteşti corespunzător pentru următoarea competiţie. În ce mai cred astăzi, de fapt, partidele? Ce-i mai uneşte pe membrii lor?

Dilemele Europei se ţin lanţ. În ochii unora, ordinea politică şi morală de inspiraţie liberală, integratoare, trebuie înlocuită urgent cu soluţii

intransigente, de forţă, de impunere, de control, de autoritate crescută, de excludere a alogenilor, de apărare a identităţii naţionale

12 | REPORTAJ

WWW.SCOALAARDELEANACLUJ.RO

–—

VINERI, 22 APRILIE 2016,

ORELE 12.45-13.30

Prezintă: Ioan Pintea Radu PredaDragoș Ursu

Marius Vasileanu

–—

la Târgul de carte GAUDEAMUS,

ediția a XVII-a, 20-24 aprilie 2016,

Piaţa Unirii, Cluj-Napoca

LANSARE DE CARTE

Volumul de faţă pune laolaltă o sumă de analize, expertize, idei, opţiuni, frământări, nelămuriri ale unor intelectuali creștini incitaţi să abordeze o altfel de perspectivă asupra Părintelui Arsenie Boca – de a cărui sfinţenie nu se îndoiește niciunul. (Marius Vasileanu)

ATELIERE CREATIVE | 13

| 21 - 28 aprilie 2016 • Nr. 609 21 - 28 aprilie 2016 • Nr. 609 |

HOBBY TIME

Centrul de formare profesională Studia a inaugurat de curând, în

premieră la Cluj-Napoca, o serie de ate-liere creative, sub genericul „E timpul pentru hobby-ul tău!”. Atelierele crea-tive reunesc activități de instruire în diferite tehnici de realizare a bijuterii-lor din materiale textile, mărgele, metale, și de realizare a obiectelor decorative folosind materiale la îndemână, reciclabile sau profesionale.

„Centrul de formare Studia s-a înfi ințat în mai 2014. Ne desfășurăm ac-tivitatea derulând cursuri de formare profesională în mai multe domenii de activitate: tehnic, ser-vicii, alimentație. Avem un număr mare de absolvenți pentru cei doi ani de activi-tate, peste 300 de absolvenți și avem deja 200 de persoane înscrise la cursurile care se derulează în prezent. Pentru că suntem persoane creative, am zis că ar fi bine să facem mai mult decât atât și am inițiat, la propunerea Ceciliei Maier, atelierele creative. Acestea reunesc două activități principale: atelierele hobby time și cursurile de croitorie, care spre fericirea noastră și-au găsit foarte mulți adepți. Am început cursul de croitorie, sperăm ca ar-ticolele vestimentare pe care le realizăm să poată fi accesorizate cu partea de creație a

Ceciliei. Vom organiza o paradă a modei și vom participa la diverse expoziții pe partea de design vestimentar”, a spus Camelia Varga, managerul Centrului de formare Studia.

Cursul de croitorie a ajuns la a doua lecție. În jurul mesei, câteva doamne și domnișoare ascultă atente sfaturile primite din partea „profesoarei”. Ana-maria Dincă speră ca pe viitor să devină

un designer vestimentar cunoscut în Cluj. „Deși sunt studentă în

an terminal la o altă specia-lizare, am decis să îmi con-

struiesc o carieră pe baza acestui hobby și sper să pot să merg în paralel cu cele două cariere alese. Studiez construcții ci-vile. Facultatea are puțină legătură cu ceea

ce facem aici: pentru că tocmai am făcut construcții

de tipare”, glumește tânăra.Aceasta a creat și înainte

diferite ținute. „Am învățat singură sau de pe internet. Am decis să iau totul de la zero și să învăț corect, așa cum trebuie. În două ședințe deja am învățat foarte multe lucruri folositoare. De abia aștept să punem în practică ce am învățat”, spune tânăra.

Managerul Hobby Time este Ce-cilia Maier, o doamnă pasionată de meșteșugărit. „Eu am meșteşugărit de când mă știu. Bunica mea era croitoreasă. Eu, copil fi ind, mă jucam sub masă, iar

de care poate nici nu au habar, într-un loc plăcut, alături de alte doamne. „Eu sunt foarte pasionată. Eu transform orice, de la cutii de lapte, eșarfe și așa mai departe. Văd în orice obiect care pare de aruncat, o nouă utilitate. Am zis că, dacă mergem la o cafea, împreună cu prie-tenii, la un ceai, de ce nu am merge și la un atelier să ne exprimăm creativitatea? Nu pot să spun că mă adresez unui public-țintă. Mi-ar place să par-ticipe și tinerii la ateliere, dar le aștept cu drag și pe doamnele pensionare, care poate se plictisesc acasă. Singurul lucru care ar trebui să ne unească este pasiunea pentru frumos și dorința de a face ceva cu mâinile noastre”, spune Cecilia.

Participantele pot crea aici bijuterii, decorațiuni interioare sau altfel spus, pot transforma orice obiect vechi sau stricat, într-unul inedit, cu puțină imaginație și ajutor din partea Ceciliei. Obiectele create pot fi luate acasă sau, de ce nu, vândute pe viitor.

Cele două doamne doresc să promoveze în cadrul Hobby Time cât mai mult arta meșteșugărească și tradiția românească. „Ne pregătim să accesăm anumite fonduri de la Ministerul Culturii, fonduri prin care dorim să promovăm tradițiile”, spune Camelia Varga.

Aceste cursuri nu au limită de vârstă, nu sunt condiționate de o antepregătire de specialitate. Atelierele costă 35 de lei. „Nu ne permitem să facem aceste ateliere gratuite, deocamdată. Îmi doresc foarte mult să lucrez cu adolescenți și cu studente, să le arăt că din nimic îți poți face lucruri spectaculoase. Nu trebuie să mergem neapărat să cumpărăm”, spune Cecilia.

Maria Man

Compania de Apă SOMEȘ S.A. titular al proiectului anunţă publi-cul interesat asupra luării deciziei etapei de încadrare de către ANPM în cadrul procedurilor de evaluare a impactului asupra mediului și de evaluare adecvată pentru proiectul „Proiect regional de dezvoltare a infrastructurii de apă și apă uzată din județele Cluj și Sălaj, în perio-ada 2014-2020” propus a fi amplasat în intravilan și extravilan

Comune: Cășeiu, Chiuiești, Cuzdrioara, Mica, Unguraș, Bobâlna, Recea Cristur, Buza, Cătina, Sânmărtin, Țaga, Sic, Poieni, Sâncraiu, Izvoru Crișului, Aghireșu, Băișoara, Căpușu Mare, Gârbău, Gilău, Apahida, Așchileu, Baciu, Bonțida, Chinteni, Cojocna, Ceanu Mare, Feleacu, Florești, Iclod, Vultureni, Municipii: Cluj-Napoca, Dej și Gh-erla, Orașul Huedin - județul Cluj,

Comune: Hereclean, Mirsid, Năpradea, Sălățig, Dragu, Sânmi-haiu Almașului, Zimbor, Românași, Buciumi, Bălan, Surduc, Cristolț, Băbeni, Vârșolț, Horoatu Crasnei, Bănișor, Cizer, Pericei, Măeriște, Șărmășag, Bobota, Nușfalău, Boghiș, Ip, Halmășd, Marca, Almașu, Fildu de Jos, Creaca, Hida, Meseșenii de Jos, Someș Odorhei, Agrij, Letca, Lozna, Crasna, Camăr, Carastelec, Valcău de Jos, Municipiul Zalău, Orașe: Cehu Silvaniei, Șimleu Silvaniei și Jibou - județul Sălaj.

1. Proiectul deciziei de încadrare şi motivele care o fundamentează pot fi consultate la sediul ANPM str. Splaiul Independenţei nr. 294, sector 6, Bucureşti, în zilele de luni - joi între orele 8 – 1630 şi vineri între orele 8 – 1400, precum şi la următoarea adresă de internet htt p://www.anpm.ro/drafturi-acte-reglementare

Publicul interesat poate înainta comentarii/observaţii la proiectul deciziei de încadrare până la data de 26.04.2016 (în termen de 5 zile de la data afi şării anunţului).

2. Publicul interesat poate depune propuneri în ceea ce priveşte conţinutul raportului privind impactul asupra mediului la sediul ANPM str. Splaiul Independenţei nr. 294, sector 6, Bucureşti, precum şi la următoarea adresă de e-mail autorizari@anpm.ro până la data de 01.05.2016 (în termen de 10 zile de la data afi şării anunţului).

Compania de Apă SOMEŞ S.A.

400604 Cluj-Napoca, ROMÂNIA, Bd. 21 Decembrie 1989, Nr. 79Tel: +40-264-591.444; +40-264-430.925, Fax: +40-264-430.886

E-mail: cassa@casomes.ro, Web: www.casomes.ro

ANUNŢ PUBLIC

Nr. înmatriculare Registrul Comerţului Cluj: J12/211/1991. C.U.I. nr. Ro201217, Cont IBAN: RO28RNCB0106000767440001 BCR Cluj. Capital Social: 6.878.520 lei

Operator regional licenţiat clasa 1 Operator de date cu caracter personal nr. 3210

Locul în care „nimicul” se transformă în lucruri spectaculoase

din resturile de material tăiam și le făceam rochii păpușilor. Trecerea într-o altă etapă s-a întâmplat mult mai târziu, când am în-ceput să îi confecționez fetiței mele tot felul de jucării. Am făcut diferite cadouri unice. Apoi am trecut într-o altă etapă când am început să îmi fac în bucătărie tot felul de lucruri decorative. Am descoperit că mate-

rialul din blugi e atât de ușor de transfor-mat în tot felul de fl ori. După aceea mi-am găsit pasiunea pentru bijuterii, mai mult din lipsă de spațiu. Nu te poți manifesta acasă cum dorești. Acum am un spațiu dedi-cat, mi-am făcut un atelier, unde merg cu plăcere și de abia aștept să îmi termin treaba, pentru a mă ocupa de mărgelit. Vreau să îmi

fac o colecție, astfel încât să îmi conving viitoarele colaboratoare că sunt foarte multe lucruri care se pot face cu puține resurse”, explică Cecilia.

Cele două doamne, inginere ca for-mare, doresc să le ofere participantelor la ateliere ocazia de a-și exprima crea-tivitatea și de a-și descoperi pasiunea

metale, și de realizare a obiectelor decorative folosind materiale la îndemână, reciclabile sau

Centrul de formare

vicii, alimentație. Avem un număr mare de absolvenți pentru cei doi ani de activi-tate, peste 300 de absolvenți și avem deja 200 de persoane înscrise

un designer vestimentar cunoscut în Cluj. „

an terminal la o altă specia-lizare, am decis să îmi con-

struiesc o carieră pe baza acestui hobby și sper să pot să merg în paralel cu cele două cariere alese. Studiez construcții ci-vile. Facultatea are puțină legătură cu ceea

ce facem aici: pentru că tocmai am făcut construcții

de tipareAceasta a creat și înainte

diferite ținute. „

Sunt foarte pasionată. Eu transform orice, de la cutii de lapte, eșarfe și așa mai departe. Văd în orice obiect care pare de aruncat, o nouă utilitate. Am zis că, dacă mergem la o cafea, împreună cu prietenii, la un ceai, de ce nu am merge

și la un atelier să ne exprimăm creativitatea?”,Cecilia Maier, manager Hobby Time

Foto

: Dan

Bod

ea ©

Transilvania Reporter

14 | eroii timpului nostru

| 21 - 28 aprilie 2016 Nr. 609

portret

Liliana Cazacu este o sibiancă îndrăgostită de orașul său natal, dar

care, în urmă cu 25 de ani a ales Clujul datorită ofertei universitare. A absolvit Chimie-Fizică, a optat pentru o carieră în învăţământ, s-a căsătorit, iar în prezent este o mămică fericită. Astfel, Clujul a devenit, cum era firesc, a doua casă. Pe plan pro-fesional, la începutul anilor 2000 a simţit nevoia unei reconversii a specializării, spre noul trend al vremii, informatica. În 2003, după șapte ani de dăscălie, a decis că e timpul unei schimbări, alegând pro-vocarea de a fi parte din echipa iniţială a Centrului de Excelenţă Cluj, primul de acest fel din ţară. După două decenii în învățământ, a pus bazele Asociației FOR IT, prin intermediul căreia îi provoacă pe elevi să își descopere pasiunea în IT și de ce nu, să urmeze o carieră în cel mai râvnit domeniu al momentului. Liliana Cazacu își petrece o bună parte din timp printre cei mai bine pregătiți elevi clujeni. Cum îi convinge pe aceștia să își folosească ap-titudinile într-un mod creativ, dar și ce înseamnă pentru un elev să „guste” încă de pe băncile liceului munca în cadrul unei companii, înconjurat de o echipă de profesioniști, aflăm în cele ce urmează.

Reporter: Activați în cadrul Centrului de Excelență, unde aveți de-a face cu cei mai performanți tineri clujeni, dar nu numai. Cum anume îi ajută centrul să se dezvolte?Liliana Cazacu: Centrul de Excelenţă

este locul în care copiii cu aptitudini de-osebite, recomandaţi de profesorii lor şi selectaţi în urma unor teste academice, prin sprijinul Inspectoratului Școlar Judeţean Cluj, sunt pregătiţi suplimentar în ve-derea atingerii unor performanţe înalte în educaţie. Anul acesta şcolar, spre exem-plu, peste 2.700 de elevi din judeţul Cluj urmează cursurile de excelenţă, la 16 dis-cipline.

- Pe lângă Centrul de Excelență, vă ocupați de Asociația FOR IT, asociație ce are ca scop promovarea și susținerea educației tine-rilor în IT. Cum v-a venit ideea înființării asociației? Când ați sesizat că există o astfel de necesitate pe piața IT? - Ca dascăl de informatică, am obser-

vat nevoia de implementare practică a cunoştinţelor teoretice dobândite de elevi la clasă. Oportunitatea a apărut în momen-tul în care Călin Văduva, CEO Fortech, şi-a manifestat dorinţa de a sprijini educaţia tinerilor în IT. Pasul următor a fost unul firesc, de implementare a unui proiect al cărui obiectiv a fost familiarizarea elevilor de liceu cu mediul de lucru real într-o firmă de IT, prin dezvoltarea unor aplicaţii ur-mând procesele moderne de project mana-gement, sub îndrumarea unor mentori, de-veloperi cu experienţă.

La finalul anului trecut, pentru că proiectul a fost unul de succes, fiind bine

primit de ambele medii, preuniversi-tar şi business, a luat naştere Asociaţia FOR IT, cu scopul de a extinde proiectul iniţial la un program comunitar, cu im-plicarea tuturor factorilor-cheie în dez-voltarea educaţiei tinerilor clujeni în IT: mediile preuniversitar şi universitar, cel de business, dar şi comunitatea prin repezentanţii ei. Ceea ce este foarte im-portant la programul implementat de asociatie este faptul că răspunde atât nevoii învățământului, de a oferi elevilor un spaţiu în care să „testeze” ce va fi după finalizarea studiilor, cât şi nevoii companiilor de a avea viitori angajaţi, familiarizaţi cu munca în echipă şi obişnuiţi cu asumarea de roluri şi responsabilităţi, nu doar bine calificaţi.

Conceptul programului „Descoperă-ţi pasiunea în IT” l-am construit având la bază nevoia unei educații unitare a tinerilor, care să nu fie un efort singular al unei instituții de învățământ, ci rezultatul unui efort comun, dorinţă exprimată atât de elevi, părinți, profesori cât şi de reprezentanţii mediului de afaceri clujean.

Reporter: Cât de devreme considerați că ar trebui începută educația în IT, având în vedere evoluția societății, a tehnolo-giei? Liliana Cazacu: Cred în nevoia de

începere a educaţiei în IT la o vârstă cât mai timpurie, prin activităţi interac-tive specifice fiecărei vârste, care să le

dezvolte gândirea algoritmică, de care vor avea nevoie în viaţă, indiferent de opţiunile de carieră spre care se vor ori-enta mai târziu.

- Cum putem să îi facem pe elevi să își folosească aptitudinile dobândite într-un mod creativ, dar totodată util?- Exact asta face asociaţia noastră

prin programul „Descoperă-ţi pasiu-nea în IT”: provoacă elevii să-şi

descopere aptitudinile în IT şi să-şi fructifice ideile prin

dezvoltarea unor aplicaţii concrete. De exemplu, săptămâna trecută, la fi-nalul modulul de antre-prenoriat pe care elevii l-au urmat timp de patru săptămâni, proiectele lor

de business ne-au uimit prin ideile inovatoare şi

bugetele estimate destul de realist; dacă ele îşi vor face loc pe

piaţă, vom avea spoturi publicitare care să ruleze pe geamuri, vom face plăţi prin Money Magnet, pizza ne va fi livrată cu drona sau ne vom putea găsi jumătatea prin FaceMaster.

- Programul de mentorat și educație practică „Descoperă-ţi pasiunea în IT” a ajuns anul acesta la a treia ediție. Cum au fost edițiile anterioare? - Proiectul a fost inițiat în 2014 ca un

program de vară (2 luni) în care firma Fortech a susţinut pregătirea a 40 de elevi de la Liceul „Avram Iancu” în cadrul unor workshop-uri pe teme atât tehnice cât şi de soft skills. Bine primit de elevi, profesori și părinți, proiectul s-a dezvol-tat în 2015 ca un program de educație practică și mentorat, cu o structură complexă, bazată pe practică şi mentorat, susţinute de cursuri şi în final de con-cursul aplicaţiilor realizate (timeline - 6 luni). Beneficiarii au fost 160 de elevi, de latrei licee clujene: Liceul „Avram Iancu”, Colegiul „Emil Racoviță” și Liceul de Informatică „Tiberiu Popoviciu”.

- Ce aduce nou programul anul acesta?- În acest an s-a păstrat structura de

bază, dar numărul școlilor implicate a crescut la patru, prin alăturarea Liceu-lui „Nicolae Bălcescu”. De asemenea, timeline-ul este extins la șapte luni, iar alături de cursurile tehnice şi de soft skills am introdus şi un modul de antre-prenoriat. Programul a devenit unul comunitar prin implicarea mai multor parteneri care susţin asociaţia.

- Cât de deschiși sunt elevii când vine vorba să urmeze un astfel de program?

Sunt elevii mai receptivi decât studenții care își desfășoară pratica în cadrul companiilor?- Au fost foarte mulţi elevi dornici să

ia parte la acest program şi din păcate am fost nevoiţi, din cauza locurilor limi-tate de buget, să facem o selecţie, mai mult din trei sferturi dintre ei nefiind acceptaţi. În ceea ce priveşte rezultatul muncii lor din următoarele șapte luni, la final vom organiza un concurs al aplicaţilor dezvoltate.

Reporter: Tinerii sunt grupați pe echipe, iar fiecare echipă va realiza, cu ajutorul mentorului, o aplicație sau un produs, până la finalul programului. Ce idei sau ce proiecte v-au rămas în minte? - Da, elevii sunt grupaţi în echipe for-

mate din cinci membri. Fiecare echipă își alege o temă de proiect pe care o dezvoltă sub îndrumarea unui mentor. Rolul mentorului este esențial în proce-sul de formare al elevilor participanți la program. Mentorii sunt programatori din firmele de IT partenere, pasionați și implicați, care primesc bucuroși pro-vocarea de a îndruma cinci elevi să funcționeze ca o echipă astfel încât toți să adere la un set comun de valori și principii de lucru.

- Ce idei inovative au fost premiate?- La ediţia trecută am premiat 53 de

elevi, pentru ideile de proiect şi pentru modul de implementare, de prezentare , designul aplicaţiei, business planul etc., dar şi rezultatele obţinute la probele teo-retice.

- Lucrați atât în cadrul Centrului de Excelență Cluj, cât și în cadrul asociației cu tineri, cu elevi cu rezultate bune. Care credeți că sunt șansele ca acești tineri să rămână în țară? Cum anume îi poate atrage România pe aceștia să își construiască un viitor aici?- Din păcate, ca şi în celelalte do-

menii de activitate, şi în acest dome-niu România este un bun exportator de inteligenţă. Intermediind legătura dintre şcoală şi companii, tot ce pot să sper este ca tinerii să îşi descopere vocaţia şi locul potrivit în care să se manifeste, iar acest loc să fie aici. Pro-gramul derulat de Asociaţia FOR IT are şi o componentă care vizează formarea spiritului antreprenorial, o deprindere necesară şi esenţială în dezvoltarea lor ulterioară, deoarece, odată descoperită, îi poate transforma din viitori angajaţi, în viitori angajatori.

Maria Man

Liliana Cazacu îi ajută pe tineri să își descopere pasiunea în IT

„Educația îți dă libertatea gândirii”Fo

to: N

icu

Che

rciu

Tinere TalenTe | 15

21 - 28 aprilie 2016 Nr. 609 |

� SĂ-I�CUNOAŞTEM

Seria evenimentelor reunite sub umbrela Festivalului Jazz in the

Park continuă în aprilie, organizatorii pregătind o zi dedicată descoperirii tinerelor talente – muzicieni, per-formeri și animatori, chiar pe străzile orașului. Mai sunt doar câteva zile până când, în 23 aprilie, 24 de tineri artiști vor fi prezentați publicului larg într-un eveniment neconvențional ce va avea loc pe străzile din centrul orașului, în cartiere și în parcuri.

Astfel, arta va anima orașul și va oferi o nouă semnificație spațiului pub-lic din oraș, oferind artiștilor posibili-tatea să se afirme și să se promoveze. Cum ar trebui înțeles rolul artei după această experiență? Întâlnirea cu cei 24 de tineri talentați va oferi, mai mult ca sigur, răspunsul. În ultimele două nu-mere, Transilvania Reporter i-a prezen-tat pe protagoniștii evenimentului Jazz in the Street, precum și răspunsurile unora dintre ei la întrebările: „Care este locul din Cluj unde performance-ul pe care tu îl vei realiza s-ar regăsi cel mai bine” și „De ce” ar avea nevoie Clujul de artiști stradali. În continuare vă pro-punem să îi cunoașteți pe ultimii opt artiști care vor anima orașul la Jazz in the Street, alături de Adrian Strâmtu, Andras Varga, Armonic Fusion, Matei Crețiu-Codreanu, Gabriel Hurmu-zache, Rubié, Radu-Tudor Varvari, Les Nuages, Bălașa Percussion Group, Blue Velvet, Cercul Întreg – Afromânia Col-lective, Ema Borz&Ilinca Forna, Zeki-Rum-Ba, Road of Freedom, Showberry, Kero.

Jazz in the Street cheamă artiștii în stradă:

Cine sunt ultimii opt performeri ?

Fantasmagia este o echipă de oameni antrenați și specializați în divertisment și

lucru cu copiii de toate vârstele. „Ne place să împărțim bucurie prin petele noastre de culoare și prin activitățile neobișnuite pe

care le facem. Vrem să vedem tot universul zâmbind iar personajele Fantasmagia se vor asigura de asta. Mimii și Clovnii de la Fantasmagia, cei care de obicei merg la petreceri și evenimente de data aceasta sunt pregătiți să iasă în stradă”, spun cei șase animatori și magicianul Cristian Gună.

The Beat - Trupa s-a născut din dorința de a facilita accesul elevilor în învățarea unui instrument – fie tobe, chitară, voce – fără a se dedica unei școli de stat consacrate, unde procesul de învățare se poate extinde pe mai mulți ani până la obținerea unor rezultate satisfăcătoare. The Beat oferă un proces practic de învățare, însoțit de metode de predare non-formale („learning by doing”), ușor de asimilat, interactive, care facilitează dobândirea de noi abilități și cunoștințe ale elevului într-un timp mai scurt decât metodele clasice. Studii efectuate pe grupe

Grupul Ad Libitum Voices, înființat în noiembrie 2012, la Cluj-Napoca, este unul dintre puținele grupuri vocale din România care adoptă stilul pop-opera. Pop-opera este un subgen al muzicii pop, caracterizat de interpretarea unor cântece pop cunoscute în maniera operei sau operetei. De asemenea, așa cum se întâmplă frecvent, pop-opera poate împrumuta cântece, arii, fragmente, motive din operă și muzica clasică pentru a le converti

Just Push Play - Un spectacol de improvizație înseamnă un spectacol de comedie la o

intensitate de 150%: 50% - improvizatorii, 50% - prezentatorul și... 50% - publicul. Nimic nu este pregătit. Nu există un text scris, nu sunt decoruri sau costume și nici măcar un regizor. Totul este

spontan, creat pe loc de la o sugestie primită din public. Teatrul de Improvizație se bazează pe probe sau exerciții scurte (de maxim 10 minute)

care pot lua forma unor povestiri, scene, dis-cursuri sau cântece. Totul este live, interactiv și

neprevăzut. Orice este posibil, chiar și publicul să ajungă pe scenă. Singura constantă este umorul, acesta luând naștere atunci când sugestiile pub-

licului întâlnesc imaginația improvizatorilor

„Din păcate, nefiind clujean, nu cunosc atât de bine orașul încât

să pot fixa cu certitudine locul în care un spectacol de Improvizație s-ar „regăsi” cel mai bine. Pot doar să spun ca am jucat în mai multe locuri în aer liber în Cluj,

dar cel mai interesant, de departe, mi s-a părut La Terenuri în Mănăștur. Orice oraș are nevoie de artiști stradali. Arta nu

se face numai în „templu”. Atâta vreme cât există o rigoare artistică și anumite

norme estetice bine stabilite, Arta se poate naște oriunde. Iar un Cluj fremătând

de artiști pe străzi este ceva de neratat”, (Dragoș Muscalu, actor)

Ansamblul Coastei (dans), Kalman (muzică, foto) și Trupa The Best (dans) sunt formate din persoane care locuiesc în Pata Rât. Cele

trei trupe au câștigat primele trei locuri la concursul Pata - Cluj Avem Talent, care a avut ca scop celebrarea diversității culturale prin aducerea împreună a talentelor individuale

ale clujenilor și ale locuitorilor din Pata Rât și crearea unui context de împărtășire

și învățare a unor talente noi.

The Kryptonite Sparks. Exploratori sonici, The Kryptonite Sparks sunt un power-trio incandescent, o combinație eclectică de indie, alternative și hard rock, cu influențe din Cream, Arctic Monkeys, Black Sabbath și Pink Floyd. Plini de good vibes, speranțe mari și idei noi, sunt influențați de curentele englezești ale anilor 70, la care se adaugă groove livrat cu determinare. Câteva picături de moder-nism și simbolism extras din subcultura indie și un gust picant de avangardă completează ultimele detalii ce reprezintă The Kryptonite Sparks. În formulă de trei sunt împreună din 2013, când lansează și primul lor EP („The Kryptonite Sparks”). În toamna lui 2014 se

de elevi dovedesc că practicarea unui instrument dezvoltă abilitățile de integrare într-un grup, oferă relaxare psihică și fizică, crește semnifi-cativ valoarea IQ-ului. Proiectul The Beat are ca scop promovarea muzicii şi beneficiilor acesteia în rândul copiilor şi tinerilor oferindu-le instruire competentă în muzică şi instrument muzical într-un mediu prietenos, profesional şi creativ. Doreşte să răspundă căutării şi expectanţelor artistic-emoţionale ale familiei facilitând accesul la educaţia de calitate a oricărui copil, indiferent de mediul din care provine, printr-un spectru larg de activităţi

alătură trupei Vița de Vie în turneul lor „Fenomen-tal”, iar în primăvara lui 2015 au primul lor turneu național „METALHEAD Best Alternative Newcom-ers”, împreună cu Pinholes. Electric Castle, Zilele Prieteniei Bergenbier, Fish-Eye Fest sunt doar câteva din fest-urile la care TKS participă. În 2016 The Kryptonite Sparks semnează cu Universal Music România și lansează cel de-al doilea lor material discografic, „Doi // A doua undă de bruiaj”, avându-l ca producător muzical pe Adrian Despot. Piesele se bucură de succes, fiind difuzate la radiouri precum TANANANA, RFI, Smart FM, Radio Trib, Definite Rock iar albumul a apărut și în topul ”Celor mai ascultate albume alternative” pe Deezer.

într-o interpretare stilizată în stilul pop, al muzicii ușoare. Trupa este formată din doi tenori, un bariton și un bas: Tiberius Simu, Sergiu Coltan, Alex Iuhas și Cristian Ignuța, absolvenți ai Academiei de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, cu o bogată activitate artistică, fiind și colaboratori activi ai Operei Naționale Române din Cluj-Napoca. Ei sunt acompaniați de pianista Bianca Murariu. Un moment care a marcat devenirea grupului a fost participarea la emisiunea „Românii au talent”.

„Momentele de magie pe care eu le vom prezenta se vor desfășura pe bulevardul

Eroilor, la clopot. Sunt de părere că străzile din Cluj-Napoca au nevoie de artiști pentru a aduce culoare, diver-sitate dar mai ales bucurie atât celor mai mici cât și celor mai în vârstă.

Din punctul meu de vedere, oamenii au nevoie de magie în viața lor, iar

după o zi mai grea, un moment magic garantează minim un zâmbet pe fața oricui”, Cristian Gună, magician.

16 | mărturii

| 21 - 28 aprilie 2016 Nr. 609

� EXPERIENŢE

Atacul sinucigaș din orașul pakis-tanez Lahore din duminica Paștelui

a fost considerat unul dintre cele mai dure atentate din ultima perioadă. În urma acestuia, au murit peste 75 de per-soane, iar alte peste 300 de persoane sunt rănite, majoritatea victimelor fiind femei și copii. Maria Cristina Marcus, în vârstă de 23 de ani, a ajuns în Pakistan pe 25 martie, cu două zile înainte de atentatul sinucigaș. Este voluntar în cadrul Miracle School din Lahore. Tânăra mărturisește că, deși autoritățile au fost toată ziua în alertă, așteptând să se întâmple ceva, nu au reușit să oprească nenorocirea. Cum anume se vede atacul din interi-orul suferinței, care sunt cauzele care duc la asemenea tragedii, cum își revine societatea pakistaneză după acest eveni-ment, dar și cum arată viața de zi cu zi a oamenilor de acolo, creștini sau musulm-ani, vom afla de la tânăra voluntară, care s-a transformat într-un adevărat înger păzitor atât pentru răniți, cât și pentru cei 200 de copii ai sclavilor cărora le predă carte.

Reporter: Ești voluntar în cadrul spitalului unde sunt internați copilașii răniți în urma atacului. Ai inițiat o campanie pe Facebook, prin care dorești să ajuți acești copii. Ce fel de condiții sunt în spitalele de acolo? Maria Marcus: În prezent, tratamen-

tele sunt plătite integral de către stat. Acest atac nu a fost prevenit de către autorități, așa că acum au asigurat cetățenii revoltați că toate tratamentele vor fi gratuite pentru „blast victims”(n.r. victimele explo ziei). Pot spune că doctorii au făcut minuni. Condițiile sunt bune, dar avem câțiva răniți care cel mai probabil vor muri din cauza lipsei de tehnologie. Unul dintre cei mai dragi mie este un adolescent, Chand. Pri-ma dată ne-am întâlnit la două zile după explozie. Părinții lui m-au rugat să merg la terapie intensivă să mă rog cu el: „Soră, te rog, pe patul 18, este fiul meu Chand. Te rog, o rugăciune”. Majoritatea lumii crede că sunt maică sau misionară creștină. Ei cred că al-bii nu vor să stea printre săraci și bolnavi. Le-am explicat că sunt profesoară, dar toți mă strigă „soră Maria” sau „domnișoară Ma-ria”. Mă duc la patul lui Chand și un zâmbet larg de sub o mustăcioară abia răsărită mă întâmpină. L-am iubit imediat. L-am strâns tare de mâna plină de fire și i-am spus să fie puternic, pentru că are multe de făcut. „Câți ani ai Chand?” „16 ani soră” „16 ani… Of Doamne, ce tare ești, eu la vârsta ta stăteam pe Facebook și tu uite, te bați cu bombele”. Îl văd zâmbind. Îi ador zâmbetul. Nu se poate mișcă ușor deloc. „Chand, ce-ți dorești, ce vrei să îți aduc mâine?” „Soră, eu vreau doar să învăț. Și să mă însor, vreau să am o familie creștină. Acum am o familie mai mare, tu ești sora mea acum”. „Allah hafiz!” (n.r. Doamne ajută!). Am plecat aproape țopăind de bu-curie, copilul ăsta mi-a intrat în inimă. Două zile mai târziu l-au mutat de la tera-pie intensivă în salonul comun. Starea lui s-a înrăutățit imediat. Primesc un mesaj de la un amic voluntar: „Avem nevoie de șase sticle de sânge A pozitiv. Chand, care este în stare critică”. Ajung la spital cât de repede. Câteva ore mai târziu i-a cedat plămânul. Apoi creierul i-a fost afectat și doctorii l-au programat pentru o nouă intervenție. Un bărbat îmi spune că degeaba îl operează, nu există aparate avansate pentru operații pe creier în Pakistan. Nu vor să admită că sunt depășiți de situație. În plus, starea lui era critică, avea sub 5% șanse să trăiască. Nu vreau să accept că marți a fost prima și ultima zi în care l-am putut cunoaște. Din păcate, Chand a murit pe 11 aprilie.

Educația din Lahore, prin ochii unei românce (II)

Cât despre restul copilașilor, cei mai mulți au o evoluție pozitivă, mulți din-tre cei pe care i-am cunoscut au plecat acasă deja. Aici te lasă să pleci înainte ca vindecarea să fie completă. După ce pericolul a trecut, pot continua trata-mentul acasă. Am fost însă surprinsă să văd diferențele din spital. Durerea există, dar speranța domnește în sa-loanele de arși și amputați. La terapie intensivă e multă durere, pentru că majoritatea victimelor sunt în comă. În schimb, în restul saloanelor voluntarii au transformat spitalul într-o petrecere. În fiecare seară, studenții au organizat câte ceva pentru ai face pe cei mici să uite de dureri: teatru cu păpuși, citim din Biblie sau Coran, facem poze, selfie-uri, desenăm, citim basme, ne jucăm.

- Activezi în domeniul educației. Cum e sistemul de învățământ acolo? Ce e dife-

rit față de sistemul nostru? În ce condiții învață copiii? - Este foarte diferit. În primul rând, ca

și la noi există școli gratuite și școli pri-vate. Până acum câțiva ani, copiii născuți în sclavie începeau munca de foarte mici și nu mergeau deloc la școală. După ani de muncă și lupte ale activiștilor, câteva sute de copii care trăiesc și muncesc în fabricile de cărămizi au câteva școli gra-tuite. Una din ele este cea unde lucrez ca voluntar, Miracle School. Copiii se trezesc la 4.00 dimineață, lucrează până la 7.00, apoi vin la școală până la 12.00, după care merg la cărămizi până se întunecă. E o viață foarte grea pentru ei: trăiesc în case de chirpici, nu își primesc leafa pentru munca depusă. Cei mai mulți primesc cam 1.000 de rupii pakis-taneze pe lună (6 lire), bani care deseori nu ajung nici măcar pentru hrană.

Restul banilor sunt opriți pentru „datorie”. Chiar în perioada în care am fost eu aici, guvernul a adoptat o lege prin care interzice muncă forțată pentru copii. Mergând cu patronul ONG-ului în fabrică, a fost foarte surprins să vadă că nu mai sunt copii la muncă, sub soarele fierbinte. Mi-a spus însă că speranțele i-au mai fost înșelate și în trecut și că, de fiecare dată, „minunea” durează câteva luni, după care copiii sunt aduși din nou la muncă. Aparent, energia lor îi face foarte productivi pentru patron. De asemenea, copiii sunt folosiți la cuptor, unde mânuțele lor sunt mai potrivite di-mensiunilor mici ale cuptoarelor.

Școală este rudimentară. Până acum o lună, nu aveau scaune și învățau câte cinci după o carte. Nu îi deranja. Le place foarte mult să învețe și sunt ex-trem de disciplinați. Din donații am cumpărat scaune și cărți pentru toți cei 200 de copii de la Brick Kiln (n.r. școala de lângă fabrica de cărămizi).

- Ce visează să devină copilașii cu care ai interacționat?- Nu au aspirații mari, mulți nici nu-și

cunosc vârstă. Dar toți visează la o viață

liberă, la hrană bună și la un viitor dif-erit de prezent.

- Ce posibilități le oferă școala, societatea pentru a-și putea îndeplini visele?- Societatea nimic. Școala, o șansă.- Vorbește-ne puțin despre elevii tăi, despre părințiilor. Cât de conștienți sunt că educația poate să le ofere o șansă? - La început, părinții nu au văzut

rostul școlii și Miracle School a trebuit să negocieze cu părinții. Copiii îi ajută mult la îndeplinirea rației zilnice de cărămizi. Școală le ia timp de patru, cin-ci ore de la muncă. Dar acum, la câțiva ani de la deschiderea școlii, părinții sunt mulțumiți și nimeni nu se mai opune școlii.

Continuarea, în numărul următor.

Maria Man

CĂLĂTORII | 17

21 - 28 aprilie 2016 Nr. 609 |

O grozăvie: Turnul Craniilor din Niš INEDIT

La jumătate de oră de mers pe jos de efervescentul centru al Nišului,

se află unul dintre cele mai sinistre monumente ale lumii – Turnul Crani-ilor. Obiectivul este frecvent amintit la acest capitol, alături de Osuarul de la Sedlec, lângă Kutna Hora, în Ce-hia, sau Catacombele Capucinilor, din Palermo.

Turnul Craniilor (în sârbă, „Ćele kula”) din Niš este exact ceea ce îi spune numele: un turn în care au fost încastrate sute de cranii ale unor revoluționari.

Evenimentele care au stat la baza lu-gubrei construcții s-au petrecut în 1809, în timpul Primei Revolte Sârbe. Atunci, trupele de revoluționari conduse de Ste-van Sinđelić au fost înconjurate și asedi-

de a se arunca în aer cu tot cu camarazii săi de arme, știind că, dacă vor fi luați pri-zonieri, vor avea parte de o moarte mult mai cruntă – tragerea în țeapă.

După bătălie, pașa din Niš, Hurșid, a ordonat ca toate craniile sârbilor căzuți, 952 în total, să fie jupuite și trimise sul-tanului Mahmud al II-lea. După prezen-tarea lor în fața padișahului, craniile s-au întors la Niš, unde, din comanda aceluiași pașă, a fost construit Turnul Craniilor, ca avertisment pentru generațiile următoare de sârbi care ar fi vrut să se revolte.

Pe parcursul anilor, multe cranii s-au desprins de zidărie, altele au fost luate de rude ale celor decedați. Acum, turnul este adăpostit de o capelă. Ruinele nu sunt mai înalte de trei metri, în ele fiind încastrate încă 54 de cranii. În apropierea ziduri-lor, atmosfera lugubră este întreținută de liniștea din jur. O expoziție care descrie evenimentele din 1809 înconjoară turnul, iar craniul despre care se crede că este al lui Stevan Sinđelić este expus la loc de cinste. (B.S.)

� Surpriză

Pălăria lui Ion, zadia Anei, o bonetă a celui care a inspirat plămădirea

lui Apostol Bologa din „Pădurea spânzuraţilor” și multe alte detalii care reconstituie universul personajelor lui Liviu Rebreanu pot fi văzute aievea la muzeul memorial al scriitorului din satul năsăudean Prislop, care acum poartă numele marelui romancier.

Nu căscați! Despre Rebreanu au spus voci autorizate că ar fi meritat Nobelul pentru Literatură în 1940, când acesta nu a fost decernat. Astfel privită, o vizită în universul care a inspirat creațiile ro-mancierului ardelean devine mult mai interesantă decât plicticos-intermina-bilele lecții de la liceu, care pentru mulți au avut un efect de bumerang.

Dacă la orele de „Română” persona-jele lui Rebreanu ți s-au părut din alte vremuri, poate prea tragice, poate prea eroice şi, una peste alta, cam neverosim-ile, o vizită la muzeul memorial al scrii-torului te poate convinge că ele au fost cât se poate de reale. Ba mai mult, au ci-tit romanele şi au anumite păreri despre cum a găsit Rebreanu să le însufleţească.

Din goana maşinii, muzeul poate părea doar o altă casă albă, cu pridvor, din satul Liviu Rebreanu, fost Prislop, aproape lipit de orașul Năsăud. La poartă, însă, afli că nu e o casă ca ori-care alta, ba chiar e mândria satelor din jur. Ghidul, Valeriu Ilovan, este o gazdă ireproșabilă. Îţi arată jovial una-alta pe afară şi te anunţă că, în interior, ai de parcurs un adevărat traseu.

În mijlocul primei odăi de vizitat, ghidul își drege vocea și se

metamorfozează brusc. Jovialitatea s-a preschimbat în morgă didactică, ghidul ia un ton oficial, vag nepământean, ca şi cum i-ar fi fost transplantate corzile vo-cale ale unui robot fumător.

„Liviu Rebreanu e un scriitor român care s-a născut în 27 noiembrie 1885, în satul Târlişua, judeţul Bistriţa-Năsăud…”, îşi începe domnul Ilovan ghidajul, care îl poartă pe turist cu precizie, rigoare și

vigoare încolo şi încoace prin biografia romancierului şi istoria casei. Afli astfel, printre multe altele, că Ana, tânăra atât de urgisită în roman a existat şi ea, a citit car-tea şi chiar i-a plăcut, după cum te asigură ghidul, dar nu a fost prea bucuroasă că a fost „spânzurată” în paginile ei.

Pereţii muzeului au fost împodobiţi cu fotografii şi obiecte care au aparţinut eroilor din romane şi autorului. Une-le sunt emoţionante. Poate fi văzută şi acum la muzeu o bonetă care a fost purtată de Emil Rebreanu, fratele auto-rului, al cărui destin a inspirat romanul „Pădurea spânzuraţilor”. Tot acolo se află şi sentinţa de condamnare la moarte a tânărului.

În odaia următoare, într-o atmosferă din alte vremuri se află obiecte de mo-bilier din casa părintească a lui Liviu Rebreanu. Masa de lucru pe care au fost plăsmuite celebrele sale scrieri domină camera, alături de un burghez serviciu de tutun. Alături, în altă clădire, poate fi

Muzeul Rebreanu, universul unui Nobel nedecernat

vizitată biblioteca lui Rebreanu, un amfite-atru, diplome şi alte obiecte utile mai ales excursiilor „cu şcoala” care alcătuiesc majori-tatea vizitelor la muzeu. Tot aici este şi biroul muzeografului, precum şi cartea de oaspeți a obiectivului, în care au semnat mii de copii, turişti ocazionali, străini, admiratori ai lui Re-breanu sau chiar lideri politici, comuniști și post-comuniști.

Coincidență sau nu, chiar peste drum de muzeul memorial se află pământul lui Ion, pe care volubilul ghid îl indică oricui dorește. Deasupra parcelei de teren cultivată ordonat, acum flutură steagul Uniunii Europene.

Spre sfârșitul vizitei, ghidul se desparte de vizitatori cu o anecdotă despre un tânăr,

care a fost găsit de angajații muzeului spunând vorbe de ocară în fața bustului lui Rebreanu din curte. „Ce ai pățit domnule?”, ar fi fost întrebat tânărul nervos, la care acesta a replicat: „Știți dumneavoastră că eu mi-am picat Bacul din cauza lui Rebreanu!?”

Trei milioane de vizitatori în aproape 50 de aniIdeea înfiinţării Muzeului Memorial

„Liviu Rebreanu” s-a născut în anul 1956 şi a aparţinut unui grup de iniţiativă de pe lângă Muzeul Grăniceresc Năsăudean. S-a ales Prislopul, întrucât aici şi-a petrecut Liviu Rebreanu anii care au fost decisivi pentru cariera lui literară, iar apoi, satul şi oamenii de aici se regăseau în mare parte în lucrarea „Ion”, cel dintâi roman al scrii-torului. Deoarece casa din Prislop în care au locuit părinţii scriitorului nu mai exista la acea vreme, s-a hotărât construirea unei alte case care să respecte planul celei vechi, în care urma să fie găzduit muzeul. Ca ur-mare, la marginea dinspre Năsăud a satu-lui, s-a ridicat o casă identică cu cea a fami-liei Rebreanu. Festivitatea de inaugurare a avut loc la 2 iunie 1957.

În anii optzeci, lângă casa-muzeu a fost ridicată aripa nouă a muzeului, cu amfite-atrul, dar și un spaţiu pentru o expoziţie permanentă de carte, care cuprinde întrea-ga operă a lui Liviu Rebreanu, inclusiv tra-duceri în peste douăzeci de limbi străine și o ediție Braille.

De la inaugurare până acum, peste trei milioane de vizitatori au trecut pragul mic-ului muzeu memorial.

Bogdan Stanciu

ate de forțele otomane pe dealul Čegar, de lângă Niš.

După o zi întreagă de lupte și cinci atacuri respinse, văzând că tranșeea în care era pe punctul de a fi cucerită,

comandantul sârbilor și-a descărcat pistolul într-un depozit cu butoaie de praf de pușcă. În urma exploziei, au murit toți luptătorii din tranșee, sârbi și turci. Se crede că Sinđelić a luat decizia

18 | DOCUMENTAR

| 21 - 28 aprilie 2016 • Nr. 609

VIZIONAR

Poate că noi îl ştim mai ales ca pictor al Giocondei, însă Leonardo Da Vinci

a fost mult mai mult: a fost un vizionar, pictor, desenator, sculptor, arhitect şi ingi-ner de geniu, inventator şi cartograf, de o inteligenţă ce îl situa cu mult înaintea tim-pului său. A rămas una dintre cele mai cu-noscute personalităţi ale istoriei; datorită faptului că s-a interesat de toate laturile cunoaşterii, el a lăsat posterităţii opere de mare valoare în domeniul artei, dar şi schiţe ale unor tehnologii ce îi demon-strau viziunea aparte asupra viitorului. A realizat studii de anatomie, botanică, geologie, a fost un spirit universalist, cu o curiozitate nemaiîntâlnită până atunci şi o imaginaţie fără precedent în istorie – considerat, pe drept, „arhetipul spiritului renascentist”.

Singurul mare defect, dacă putem să-i spunem aşa, al acestui geniu universal era că trăia, parcă, într-o veşnică nelinişte, ca şi cum ar fi vrut să facă prea multe lucruri, având prea multe idei. Rezultatul a fost că cele mai multe dintre proiectele sale, geni-ale de altfel, au rămas neterminate.

Primii ani de viaţăS-a născut pe 15 aprilie 1452 în orăşelul

Vinci, din provincia italiană Florenţa. De aici îi vine şi numele: Leonardo di ser Piero da Vinci – după cel al tatălui, Piero, şi după

locul naşterii. Leonardo a fost fi ul nel-egitim al lui Messer Piero Fruosino di Antonio da Vinci, un bogat notar fl oren-tin, şi al unei ţărănci pe nume Caterina – care, după alte surse, ar fi fost o sclavă. Cert este că mama l-a crescut până la vârsta de 4-5 ani, după care l-a preluat tatăl, care între timp se căsătorise, dar nu avusese copii şi îşi pierduse tânăra soţie, decedată prematur. Leonardo a crescut, deci, pe moşia tatălui său şi a primit o educaţie obişnuită pentru copiii din familiile înstărite de atunci: scris, citit, latină, geometrie şi matematică. Ulterior, tatăl s-a recăsătorit şi a mai avut şase copii.

Cei din jur au recunoscut talentul tânărului Leonardo, astfel că, în 1466, pe când avea 14 ani, acesta a devenit uceni-cul artistului Andrea di Cione, cunoscut sub numele de Verrocchio, al cărui ate-lier era renumit în toată Florenţa. Acolo a deprins tehnicile desenului, ale modelării artistice, tehnicile picturii în ulei şi tem-pera, căpătând cunoştinţele de bază nec-esare unui artist şi fi ind totodată iniţiat în tainele metalurgiei şi prelucrării metale-lor, chimiei, mecanicii şi tâmplăriei.

În 1472 a fost primit în breasla picto-rilor din Florenţa, iar tatăl său i-a oferit posibilitatea de a avea propriul atelier, însă a decis să rămână în atelierul maes-trului său pentru încă cinci ani. Abia apoi a început să lucreze ca artist inde-pendent în Florenţa, ocupaţie care a du-

rat până în 1481. Din această perioadă au rămas nenumărate schiţe în creion şi peniţă, printre care şi multe desene tehnice, spre exemplu pompe, arme de război sau dispozitive mecanice, care dovedesc faptul că, în ciuda tinereţii sale, avea deja cunoştinţe temeinice şi preocupări pentru chestiuni tehnice.

„Pictor şi inginer al ducelui”În 1482 a primit două comenzi mari,

pentru a picta „Adoraţia magilor”, pen-tru mănăstirea San Donato a Scopeto, şi o pictură pentru altarul capelei Sf. Ber-nard din Palazzo della Signoria. Nu le-a terminat, acestea rămânând neîncepute sau abandonate – o soartă pe care, din păcate, au avut-o majoritatea proiect-elor sale - şi a plecat la Milano, unde fusese chemat să intre în slujba ducelui Lodovico Sforza. Avea 30 de ani, iar pe următorii 17 i-a petrecut la Milano, până la prăbuşirea guvernării lui Lodovico, în 1499. Figura în administraţia regală drept „pictor et ingeniarius ducalis” (pictor şi inginer al ducelui). Era mai mult decât atât: picta şi organiza baluri-le regale, oferea consiliere în domeniul arhitecturii, fortifi caţiilor şi problemelor militare, dar şi ca inginer pe probleme de hidraulică şi mecanică. Era apreciat şi îndrăgit, datorită educaţiei, a fi rii blânde şi a manierelor alese.

Aceşti 17 ani la Milano au fost fructuoşi, Leonardo reuşind să fi -nalizeze şase lucrări. Între acestea s-au numărat „Fecioara între stânci”, realizată în perioada 1483 – 1486, dar şi una dintre cele mai faimoase opere ale sale, impunătoarea pictură pe perete „Cina cea de Taină” (1495–1498,) în refectoriul mănăstirii Santa Maria delle Grazie. Notabilă este şi pictura decorativă pe tavan (1498) realizată pentru Sala delle Asse a castelului Sforzesco din Milano.

În paralel, 12 din cei 17 ani au fost dedicaţi unui proiect măreţ, care nu a fost terminat: o monumentală statuie ecvestră ridicată în cinstea lui Francesco Sforza, întemeietorul dinastiei Sforza. A fost realizat modelul din lut al calului, s-au făcut pregătiri pentru turnarea co-losului ce urma să măsoare cinci metri înălţime. Însă, din cauza apropierii celui de-al doilea război italian, metalul des-tinat lucrării a fost folosit pentru tunuri, iar proiectul a fost sistat. După căderea lui Lodovico în 1499 a dispărut cu totul şansa de a fi pusă în aplicare cea mai grandioasă idee pentru un monument în secolul al XV-lea – pentru că modelul de lut depăşea ca proporţii singurele două mari statui ecvestre ale Renaşterii, statuia lui Gatt amelata din Padova, realizată de Donatello şi statuia lui Bar-tolomeo Colleoni din Veneţia, realizată de Verrocchio.

Geniul neliniştit: Leonardo Da Vinci

Inventatorul Leonardo Da Vinci

Încă din timpul vieţii, Leonardo da Vinci a fost consi-derat unul din cei mai mari ingineri ai timpului său.

Notele sale includ o mulţime de invenţii, unele inutile sau fanteziste, precum un instrument muzical (viola organista), un cavaler mecanic (robot) şi un tun cu abur, dar şi altele utile, precum pompe hidraulice, mecanisme cu clichet reversibile şi proiectile de mortier. În 1502, Leonardo da Vinci a desenat un pod suspendat, parte a unui proiect mai amplu pentru sultanul Baiazid al II-lea, podul fi ind destinat să traverseze intrarea în Bosfor. Proiectul a fost respins, fi ind considerat irealizabil. Planul

său a fost însă adus la viaţă în 2001, atunci când podul Vebjørn Sand Da Vinci Project a fost realizat în Norvegia, fi ind bazat pe ideea sa.Un domeniul care l-a fascinat toată viaţa pe Leonardo a fost zborul - a studiat zborul păsărilor şi a scris mai multe studii pe această temă. A conceput şi diverse aparate care ar fi ajutat omul să zboare, printre care una cu aripi batante (or-nitopter) şi o maşină de zburat cu aripă rotativă (helicop-ter), ba chiar şi o paraşută. În zilele noastre au fost aduse la viaţă unele dintre ideile sale, fi ind realizate cu mijloacele acelei epoci şi testate cu succes. Astfel s-a dovedit că multe din proiectele lui Leonardo erau fezabile.

Cina cea de Taină (1495–1498) şi Mona Lisa (cca 1503–1506) sunt printre cele mai cunoscute şi totodată impozante picturi ale Renaşterii. Mona Lisa este, cu siguranţă,

cea mai renumită pictură din lume – poate fi văzută la Muzeul Luvru, în Paris.

Buna Vestire (1473-1475), Galleria degli Uffi zi, Florenţa

Studiu de maşină zburătoare, 1488

Davincizare | 19

21 - 28 aprilie 2016 Nr. 609 |

Primele hărţi, bazele cartografiei moderneDupă ce Sforza a fost răsturnat de la

putere, Leonardo da Vinci, împreună cu Salai, asistentul său, s-au refugiat la Veneţia; acolo a fost angajat ca arhitect militar şi inginer, pentru a dezvolta sistemul de apărare al oraşului contra unui atac naval.

În anul 1500 s-a întors la Florenţa, fiind primit de călugării de la mânăstirea Santissima Annunziata, care le-au oferit un atelier de lucru. Acolo, scrie Vasari, Leonardo Da Vinci a creat macheta „Fecioarei cu Pruncul” şi „Sf. Ana şi Sf. Ioan Botezătorul”, o lucrare care a stârnit o admiraţie nemărginită. Atelierul a fost redesco-perit în 2005, în timpul restaurării aripii în care funcţionase timp de mai mulţi ani departamentul de hărţi mili-tare.

În 1502, Leonardo s-a mutat la Ce-sena, intrând în serviciul lui Cesare Borgia, fiul papei Alexandru VI, în ca-litate de arhitect militar şi inginer. La curtea lui Cezare Borgia îl întâlneşte şi pe Niccolò Machiavelli, trimis de Florenţa ca observator politic. În peri-oada următoare a călătorit de-a lun-gul şi de-a latul Italiei, împreună cu Borgia, şi a creat planurile oraşelor şi hărţi topografice, realizând primii paşi în ceea ce va deveni cartografia modernă. Hărţile erau ceva extrem de rar în acea epocă, iar cele realizate de Leonardo aveau o nouă concepţie.

Artistul a revenit la Florenţa în 18 octombrie 1503, unde, după o absenţă îndelungată, a fost primit cu entuzi-asm şi cinstit drept cetăţean de ono-are al oraşului. În acelaşi an a primit comanda pentru o frescă în sala de consiliu de la Palazzo Vecchio din Florenţa, o scenă istorică de proporţii monumentale: 7 pe 17 metri, de două ori dimensiunile lucrării „Cina cea de taină”. A lucrat timp de trei ani la „Bătălia de la Anghiari”, dar pictura a rămas neterminată. În aceşti ani a pictat şi celebra „Mona Lisa” (circa 1503–1506).

Geniul neliniştit: Leonardo Da Vinci

Istoria GiocondeiTot Giorgio Vasari a scris şi despre

Mona Lisa (pe care tot el a numit-o), că a fost pictată în anii 1503-1506; Leonardo Da Vinci nu a scris data, nici numele, nici măcar nu a semnat-o.

Pictura este mică, doar 77 x 53 cen-timetri, a fost pictată în culori destul de sumbre, pe lemn de plop. Şi totuşi, este cea mai celebră, dar şi cea mai controversată, pictură din lume.

Generaţii întregi de istorici au emis nenumărate teorii în ceea ce priveşte identitatea femeii, iar generaţii întregi de cercetători şi specialişti din diverse domenii au încercat să îi descifreze zâm-betul.

Cele mai multe voci au căzut de acord că în tabloul lui Leonardo este înfăţişată soţia unui comerciant florentin, Lisa Gherardini. Mona este o prescurtare de la „madonna” şi înseamnă, pur şi sim-plu, „doamnă”. Negustorul florentin era înstărit şi se numea Francesco del Giocon-do, potrivit unui manuscris descoperit în biblioteca universităţii germane din Heidelberg. Acolo s-au descoperit câteva note, scrise în octombrie 1503, pe mar-ginile unei cărţi foarte vechi ce aparţinuse unui prieten al lui Da Vinci – funcţionarul florentin Agostino Vespucci, care a scris că Leonardo lucra la trei picturi, între care un portret al Lisei del Giocondo.

Potrivit lui Giorgio Vasari, pictura nu a ajuns la cel care o comandase, căci Leonardo nu s-a despărţit niciodată de pictura sa. Tabloul a rămas în posesia lui Salai după decesul artistului, apoi a ajuns la Francesco Melzi, ultimul dintre elevii lui Leonardo, prin intermediul căruia va ajunge în Franţa.

În anul 1625, pictura se afla la Fon-tainebleau, unde un anume Cassiano dal Pozzo, făcând un inventar al picturilor casei regale, numeşte portretul „Giocon-da” - aşa cum este el cunoscut in Franta. Tabloul a fost preţuit în timpul lui Lu-dovic al XIV-lea, fiind expus la Versailles. După Revoluţia Franceză a fost expus la Luvru, apoi a ajuns în dormitorul lui Na-poleon Bonaparte.

Din anul 1804 a fost expus în noul muzeu Luvru. În 1911, după un furt ce-lebru, urmărit cu sufletul la gură de lumea întreagă, Gioconda a dispărut, fiind recuperată după doi ani. Astăzi, tabloul poate fi admirat la Luvru, unde s-a întors după cel de-al Doilea Război Mondial.

SfârşitulÎn 1506, Leonardo s-a întors la Milano,

apoi şi-a petrecut mult timp la Vatican, în perioada 1513-1516, în timpul papei Leon X.

În octombrie 1515, regele Francisc I al Franţei a recapturat oraşul Milano, iar în 19 decembrie arhivele arată că Leonardo a fost prezent la întâlnirea dintre Francisc I şi Papa Leon X, care a avut loc la Bologna. În 1516 a intrat în serviciul lui Francisc I, sub înalta protecţie a acestuia, fiindu-i dată o locuinţă în Clos Lucé (Cloux), azi devenită muzeu, lângă reşedinţa regală Château d’Amboise. Aici şi-a petrecut ul-timii ani din viaţă, însoţit de ucenicul său, Francesco Melzi, având alocată şi o pensie generoasă.

Ultimii ani ai artistului au fost marcaţi de boală şi de depresie, pe măsură ce înţelegea că i se apropie sfârşitul. Între cei care l-au vizitat s-a aflat şi Don An-tonio de Beatis, secretarul cardinalului de Aragon, care a notat detalii despre întâlnire, menţionând inclusiv că a văzut tabloul cu Gioconda, rezemat de perete în atelierul lui Leonardo, alături de „Sfântul Ioan Botezătorul” şi „Fecioara cu Prun-cul şi Sf Ana”; de asemenea, a descris imensa colecţie de desene anatomice a lui Leonardo şi planurile ambiţioase ale maestrului de a scrie cel puţin trei cărţi de studii ştiinţifice. „Leonardo a scris şi un mare număr de volume despre natura apelor, despre diferite maşinării, despre alte subiecte pe care ni le-a arătat. Toate aceste cărţi, scrise în italiană, vor fi o sursă de plăcere şi câştig atunci când vor apărea”, nota acesta. Din păcate, cam toate lucrările maestrului au rămas în tancuri neorganizate, în manu-scrise şi însemnări neordonate.

Leonardo da Vinci s-a stins din viaţă la Clos Lucé, pe 2 mai 1519, în braţele regelui Francisc, potrivit legendei. El şi-a împărţit averea, prin testament, între fraţii vitregi, prieteni şi servitori; i-a lăsat secretarului său, Francesco Melzi, majoritatea bunuri-lor sale - manuscrisele, tablourile şi alte obiecte personale.

� Mădălina�Kadar

Cina cea de Taină, Mânăstirea Santa Maria delle Grazie, Milano: una din cele mai cunoscute opere de artă religioasă din istorie

Leonardo Da Vinci a realizat şi numeroase studii anatomice; acest studiu al mâinii datează din anul 1510. El a realizat peste 240 de desene extrem de detailate, pe care le-a descris cu peste 13.000 de cuvinte, în vederea publicării unui tratat de anatomie.

Madona din grota cu stânci (La Vergine delle rocce) (1483), Musée du Louvre, Paris

Unul din cele mai cunoscute desene ale lui Leonardo Da Vinci, „Omul vitru-vian”, un studiu al proporţiilor corpului uman, realizat în jurul anului 1485

20 | FOTBAL

| 21 - 28 aprilie 2016 • Nr. 609

PSEUDOINVESTITORI

Falimentul clubului de fotbal Universi-tatea Cluj ar fi trebuit să se pronunțe

la jumătatea săptămânii trecute, la Tri-bunalul Comercial din Botoșani însă, magistrații s-au lăsat încă o dată duși de nas de administratorul judiciar Marieta Anastasescu (foto medalion). Concret, Anastasescu a cerut și a obținut o nouă amânare a declanșării procedurii de fali-ment motivând că gruparea clujeană ar fi în negocieri avansate cu un grup de investitori italieni. Până aici nimic nu pare ieşit din comun. Şi totuşi, Transilvania Reporter a căutat şi a găsit câteva episoade în care „colaborarea” dintre cluburi din România şi „in-vestitorii” italieni au dus la falimen-tul unor grupări de tradiţie din fotbalul românesc.

Negocieri? Poate doar pe hârtie„U” Cluj a scăpat deocamdată de fali-

ment, decizia judecătorilor de la Tribu-nalul Comercial Botoşani fi ind amânată pentru data de 26 mai. Interesant este că ofi cialii Universităţii s-au prezentat la pro-ces fără nicio dovadă reală că clubul are bani pentru a achita restanţele fi nanciare. Au avut totuși asupra lor un act din care rezulta că administratorul judiciar, Mari-eta Anastasescu, ar negocia cu un grup de investitori care reprezintă compania Nilor Group LTD. Realitatea nu pare să confi rme cele spuse de doamna Anastasescu. De fapt nu există un interes concret al vreunui posibil investitor, nici italian, nici spaniol, sau de altă cetățenie. Presupusul investi-tor este Lorenzo Grassini, președintele unui grup de investiții care are sediul fi s-cal în Anglia și sediul operativ în Elveția. Este aproape imposibil să creadă cineva că italianul chiar îşi doreşte să preia Univer-sitatea Cluj în condiţiile în care în urmă cu două luni acesta anunțase că este interesat să preia clubul FC Brașov, dar a renunțat la idee din cauza datoriilor pe care grupa-rea de sub Tâmpa le-a acumulat în ultimii ani. Grassini s-a reorientat spre Craiova, iar mai apoi spre Timişoara, dar nici olte-nii, nici bănăţenii nu au văzut vreun ban. Acum acelaşi Grassini este omul despre care se crede că ar vrea să investească la ”U”. La fel de interesant este că misterio-sul Grassini, așa cum reiese din rândurile de mai sus, este ”interesat” doar de cluburi din orașe cu mare tradiție în fotbalul româ-nesc, Brașov, Craiova, Timișoara și mai nou Cluj. Adică orașe în care fotbalul mai are un dram de susținere și deci, posibilitatea de a pune mâna pe niște bani, așa cum au făcut câțiva dintre predecesorii domnului Grassini. Reale sau nu, presupusele nego-cieri dintre Marieta Anastasescu și Lorenzo Grassini nu prevestesc nimic bun, aşa cum se poate citi în rândurile de mai jos.

Au furat peste tot pe unde s-au „implicat”Implicarea italienilor în fotbalul româ-

nesc este una doar la nivel declarativ. Ca să fi m mai expliciți am ales trei episoade devenite deja celebre în fotbalul românesc. Primul italian care a venit în România să investească într-un club de fotbal a fost Claudio Zambon (foto medalion). Italianul a preluat pe ASFC Politehnica Timișoara în 1999. După doi ani în care a investit la club, în 2001, Zambon decide să nu mai

fi nanțeze echipa, după o ceartă cu autoritățile locale. În 2003 Zambon revine asupra ideii. Mai întâi mută echipa bănățeană în București, după care o în-scrie în Divizia C. S-a lup-tat prin tribunale ani de zile cu Marian Iancu, pro-prietarul clubului Poli AEK Timișoara, pentru culori și palmares. În cele din urmă i-a vândut lui Iancu palmaresul și a dispărut din fotbal. Surpriză însă. La începutul acestui an Claudio Zambon a fost trimis în judecată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de delapidare în formă continuată cu consecințe deosebit de grave. În re-chizitoriul întocmit, procurorii au reţinut următoarea stare de fapt: inculpatul Zambon Claudio, în calitate de adminis-trator al SC FOTBAL CLUB POLITEHNI-CA TIMIȘOARA S.A., în baza aceleiași

rezoluții infracționale, în datele de 16.09.2004 și 27.12.2004

și-a însușit în interes per-sonal sumele de 365.000 euro, respectiv 150.000 euro din totalul sumei de 600.000 de euro pe care echipa de fotbal italiană

AC Perugia a transferat-o prin Lega Nazionale Pro-

fessionisti în conturile clubu-lui timişorean menționând că

sumele reprezintă rambursarea unui împrumut, deși în realitate nu au existat contracte de creditare a societăţii de către inculpat care să justifi ce cele două transferuri bancare. A urmat episodul Ceahlăul Piatra Neamţ. În acest moment clubul din Moldova se îndreaptă cu paşi siguri spre faliment după ce un alt investitor italian, Angelo Massone (foto dreapta), a fugit cu banii din drepturile TV şi

a lăsat formaţia din Piatra Neamţ cu da-torii la stat de 1.843.463 lei. Același An-gelo Massone a vrut inițial să ”cumpere” clubul Rapid Bucureşti. În realitate Mas-sone este un controversat avocat și om de de afaceri italian care a mai avut în trecut o experienţă în fotbal. În iunie 2008, gru-parea scoţiană Livingston a fost preluată de un grup de investitori italieni, printre care s-a numărat şi Massone, ca acţionar principal. Sub conducerea lui Massone, clubul a ajuns într-un an aproape de fali-ment, fi ind salvat în ultimul moment de la lichidare de un antreprenor local, Gor-don McDougall. Noul preşedinte patron al lui Livingston declara, la data de 23

iulie 2013, că Angelo Massone este un hoţ şi ar trebui interzis în fotbalul

scoţian. De la fuga lui Massone din România, nimeni nu mai

ştie nimic de el, iar ofi cialii Ceahlăului se pregătesc să „îngroape” unul din-tre cele mai vechi cluburi din ţara noastră. Și mai recent este scandalul în

care a fost implicat clubul CS Caransebeș, preluat în

toamna anului trecut de doi agenți FIFA, evident tot italieni.

Proiectul suna extrem de promiţător, iar italienii au promis adu-cerea ca antrenor a lui Luca Cavallo, un fost mijlocaş la Genoa, care a disputat 500 de meciuri în Serie A. În cele din urmă a fost numit Giovanni Pisano. Aceiaşi italieni promiteau să legitimeze la Caransebeş mai mulţi jucători din America Latină sau din alte ţări euro-pene, inclusiv fotbalişti împrumutaţi din Serie A, astfel încât formaţia să fi e o rampă de lansare şi pentru jucătorii români. Nicio jumătate de an nu au „rezistat” italienii la Caransebeş. Nu numai că nu au adus bani la club, dar sunt bănuiţi că au fost și implicați în tru-carea unor meciuri din Liga 2 ale echi-pei CS Caransebeş pe care s-au pariat sume fabuloase la casele de pariuri, în special în Serbia, Bulgaria şi Singapore. În cele din urmă italienii au dispărut din peisaj, dar a dispărut și fotbalul din Caransebeș.

Patrice Podină

Masochism, sau inconștiență? Cine preia Universitatea?

investitori italieni. Până aici nimic nu pare ieşit din comun. Şi totuşi, Transilvania Reporter din comun. Şi totuşi, Transilvania Reporter din comun. Şi totuşi,

au dus la falimen-tul unor grupări de tradiţie din fotbalul

fi nanțeze echipa, după o ceartă cu autoritățile locale. În 2003 fi nanțeze echipa, după o ceartă cu autoritățile locale. În 2003 fi nanțeze echipa, după o ceartă

Zambon revine asupra ideii. Mai întâi mută

prietarul clubului Poli AEK Timișoara, pentru culori și palmares. În cele din urmă i-a Timișoara, pentru culori și palmares. În cele din urmă i-a Timișoara, pentru culori și

vândut lui Iancu palmaresul și a

rezoluții infracționale, în datele de 16.09.2004 și 27.12.2004

și-a însușit în interes per-sonal sumele de 365.000 euro, respectiv 150.000

echipa de fotbal italiană AC Perugia a transferat-o

prin Lega Nazionale Pro-fessionisti în conturile clubu-

lui timişorean menționând că sumele reprezintă rambursarea

episodul Ceahlăul Piatra Neamţ. În acest moment clubul din episodul Ceahlăul Piatra Neamţ. În acest moment clubul din episodul Ceahlăul Piatra Neamţ.

Moldova se îndreaptă cu paşi siguri spre faliment

iulie 2013, că Angelo Massone este un hoţ şi ar trebui interzis în fotbalul

scoţian. De la fuga lui Massone din România, nimeni nu mai

ştie nimic de el, iar ofi cialii Ceahlăului se pregătesc să „îngroape” unul din-tre cele mai vechi cluburi din ţara noastră. Și mai recent este scandalul în

care a fost implicat clubul CS Caransebeș, preluat în

toamna anului trecut de doi agenți FIFA, evident tot italieni.

Proiectul suna extrem de

Foto

: Dan

Por

cuţa

n

SPORT | 21

21 - 28 aprilie 2016 • Nr. 609 |

LIGA I

Cum pierzi un titlu pe mâna ta?

Nu mai este o noutate şi nici nu mai miră pe nimeni faptul că, la Steaua, de-ciziile se schimbă de la o oră la alta. În startul noului sezon, fi nanţatorul Gigi Be-cali a refuzat să-şi ajute fi nul, Mirel Rădoi. Nu a mai băgat mâna în buzunar pentru a-i pune la dispoziţie o echipa capabilă să-şi apere trofeele cucerite în 2015. Ba mai mult, jucătorii aduşi în vară s-au pierdut pe undeva pe drum, şi au ajuns să joace la echipe care se luptă pentru supravieţuire, nicidecum pentru laurii de campioni. Rezultatele slabe ale roş-albaştrilor l-au înlăturat pe Rădoi de pe banca Stelei. A revenit Reghecampf, şi aspiraţiile de Champions League erau din nou la modă în Ghencea sau pe unde o mai fi jucând Steaua. Au venit şi jucători cu nume, plătiţi mult prea bine pentru cât oferă. Steaua a intrat în play-off de pe locul 4, dar au mers aproape bine până la „fi nala campionatu-lui” cu Astra.

La acel meci steliştii şi-au arătat limi-tele. A pierdut nu doar meciul, ci şi cam-pionatul. Astra mai are nevoie de doar 4 puncte din trei meciuri, şi e greu de cre-zut că Marius Şumudică (foto) nu va şti să gestioneze situaţia. Aroganţa stafului,

a jucătorilor şi în general a celor din ju-rul echipei, atâţia câţi au mai rămas, nu a fost sufi cientă pentru a învinge o echipă rutinată, precum Astra. Şi a mai existat un ingredient aparte în lupta la titlu: Denis Alibec. Atacantul giurgiuvenilor, pe care selecţionerul nu vrea să-l vadă, este de departe omul care a decis campionatul. Steaua mai poate spera la locul 2, dar vin tare din urmă Dinamo şi Pandurii. Poate doar prietenia şi rudenia dintre Becali şi Hagi să mai pună o piatră la temelia unei prezenţe în Liga Campionilor, clar nemeritată de roş-albaştri.

ANALIZĂ

Centrul echipei de rugby masculin „U” Prodvinalco, Alexandru Banu,

a fost convocat la echipa naţională a Ungariei, pentru participarea la meciu rile din cadrul Cupei Euro-pene a Națiunilor. Alexandru Banu are 27 de ani şi a făcut cunoştinţă cu balonul oval la 16 ani, la Timişoara. A fost achiziţionat de Universitatea Cluj imediat ce a terminat junioratul, iar între 2010-2012 a evoluat la Eszter-gomi Vitezek, în Ungaria, alături de care şi-a trecut în palmares două cupe şi un titlu de campion în ţara vecină. A revenit la echipa sa de sufl et, „U” Cluj, în aprilie 2012. A urmat o accidentare cumplită din cauza căreia a fost la un pas să-şi încheie prematur cariera sportivă. A revenit în iarbă, în Liga a III-a, a strâns din dinţi şi a placat tot ce i-a ieşit în cale. Azi, Alexandru Banu este internaţional al Ungariei.

România? N-a fost să fi e...Pentru orice sportiv să-și repre zinte

țara în competițiile internaționale este un vis. A visat și Alexandru Banu să joace în tricoul cu frunza de stejar în piept, dar cea mai mare dorință a lui a fost îndeplinită doar parțial, în vremea junioratului. Acum, la 27 de ani, Alex-andru îmbracă tricoul echipei naționale, dar a Ungariei. Ambițios, tenace și puternic, Alexandru nu este genul de jucător care să facă doar act de prezență în teren. Nici nu ar avea cum. În rugby jucătorii luptă umăr lângă umăr. Dacă ești la pământ, cineva va fi acolo să suplinească scurta ieșire din joc. Dacă cel de lângă tine cade, „tu” vei fi acolo să acoperi breșa temporară. Sunt principii care fac din rugby-și o specie aparte de sportivi. Alexandru Banu se încadrează perfect în principiile amintite. Soarta l-a lovit atunci când totul părea să fi e „prea frumos”. Ajunsese titular în echipa Universității Cluj, iar eseurile lui au produs euforie printe susținătorii echi-pei. A venit însă, o accidentare pe care nu și-o dorește niciun sportiv. Ruptură a ligamentelor încrucișate posterio-are. O operație complicată și o lungă perioadă de recuperare care i-a pus la încercare credința în propriile forțe.

După o jumătate de sezon (2015) în Liga a III-a, la CS Mănăștur, Alexandru a fost rechemat le echipa lui de sufl et, „U”, iar evoluțiile bune au atras atenția ofi cia-lilor federației de la Budapesta, care l-au convocat la echipa națională a Ungariei, pentru meciurile din Cupa Europeană a Națiunilor.

„Vestea convocării la echipa națională a Ungariei am primit-o de la managerul echipei Bogdan Cantor «managerul echipei Universitatea Cluj n.a.». Bine, mă știau de foarte multă vreme, pentru că am jucat în Ungaria, la Esztergomi Vitezek, am luat campionatul şi Cupa, nu eram chiar un ne-cunoscut. E adevărat că a trecut ceva vreme de când am jucat eu în campionatul Un-gariei, dar cu foști colegi și staful clubului unde am evoluat am ținut legătura și o mai țin și acum. Mai mult am avut plăcerea sa

fi u vizitat de ei când mă afl am la un spital din Ungaria unde am fost operat de liga-ment. Cum nu am apucat să joc în echipa națională de seniori a României, n-a fost să fi e, am fost eligibil pentru naționala Un-gariei și, sincer mă bucur că pot să joc pentru Ungaria. Am trăit vremuri bune în această țară și poate că era momentul să trecem la următorul nivel”, povestește Alexandru. Nu este nici primul, nici ultimul român care a îmbrăcat tricoul echipei naționale a Ungariei. Chiar la Universitatea Cluj încă mai evoluează Daniel Gheța care are în palmares o prezență în naționala din țara vecină. Ungaria face parte din a treia grupă valorică a Cupei Europene a Naţiunilor, alături de Cipru, Lituania, Letonia și Andora.

Momentul de cumpănăPână să ajungă internațional al Un-

gariei și să redevină om de bază la Universitatea Cluj, Alexandru Banu a trecut prin momente grele. Acciden-

tarea suferită în 2013 l-a scos din „cir-cuit” nu mai puțin de opt luni. În mo-mentul în care a putut să pună piciorul în pământ, a înțeles că este departe de nivelul celorlalți colegi de echipă. S-a gândit să renunțe, și chiar a stat departe de rugby o vreme. Apoi s-a întors. A ac-ceptat să se antreneze cu echipa a doua a Clujului, CS Mănăștur, iar alegerea s-a dovedit a fi înțeleaptă. Antrena-ment după antrenament, Alexandru și-a recăpătat încrederea în forțele proprii. A devenit revelația ligii a treia, și-a ajutat noii colegi să crească de la meci la meci, iar el a renăscut din propria-i cenușă. Nu s-a dat la o parte, nu s-a speriat de iminența unei noi accidentări. A jucat așa cum știa că trebuie să o facă pentru a redeveni acel Alexandru Banu, centrul Universității Cluj.

„Acum mi-e destul de ușor să vorbesc, dar a fost o perioadă în care numai eu știu ce a fost în sufl etul meu. Am trecut printr-o operație de ligament încrucișat posterior, iar ulterior a trebuit să stau departe de teren o lungă perioadă de timp. Am revenit în iarbă dar la scurt timp, din nou, a început o perioa da grea pentru mine am întâmpinat mai multe accidentări una după alta, care m-au descurajat și aproape mi-au încheiat cariera. Am făcut o pauză de câteva luni pen-tru că mi-am propus lucrul acesta, simțeam că am nevoie de timp să fi u eu cu mine, dar nu am reușit sa stau departe de balonul oval. Am reluat antrenamentele alături de CS Mănăștur, iar acest lucru m-a ajutat să prind din nou încredere. Apoi, evoluțiile mele bune m-au readus în prima divizie la Universitatea Cluj”, rememorează Alex-andru. „Noi nu vom abdica niciodată de la principiile sub care își desfășoară activitatea Clubul Sportiv Mănăștur. De la început ne-am propus să fi m o structură sportivă care să de-a șanse tuturor celor care vor să facă sport, să joace rugby. Alexandru Banu este un model pe care ar trebui să-l urmeze și alți jucători care au trecut prin momente similare. Unii se accidentează și nu mai au puterea mentală să revină, alții nu acceptă ideea de a juca la un nivel mai mic. Așa e în viață, unii vin, alții se duc. Noi suntem bucuroși că am contribuit, puțin, sau poate mai mult, la recuperarea unui sportiv va-loros. De astfel de caractere are nevoie spor-tul românesc”, a completat Lorin Cantor, managerul CS Mănăștur.

Patrice Podină

Nu dai cu „Banu” când e vorba de rugby

3 trofee are în palmares Alexandru Banu. Două Cupe şi un titlu de campion al Ungariei

CLASAMENT PLAY-OFFCLASAMENT PLAY-OFFCLASAMENT PLAY-OFFCLASAMENT PLAY-OFFCLASAMENT PLAY-OFFCLASAMENT PLAY-OFF

1. Astra Giurgiu 7 5 1 1 12-4 422. FC Steaua 7 4 2 1 10-6 363. Dinamo 7 2 4 1 7-8 344. Pandurii 7 2 4 1 9-6 345. FC Viitorul 7 0 2 5 5-14 256. Tg. Mureş 7 0 3 4 5-10 22

CLASAMENT PLAY-OUTCLASAMENT PLAY-OUTCLASAMENT PLAY-OUTCLASAMENT PLAY-OUTCLASAMENT PLAY-OUTCLASAMENT PLAY-OUT

1. CSMS Iași 7 2 3 2 6-5 282. Craiova 7 3 1 3 7-7 263. CFR Cluj 7 3 3 1 13-4 264. Voluntari 7 3 1 3 7-9 225. Botoșani 7 2 2 3 9-13 216. Concordia 7 3 3 1 8-5 217. ACS Poli 7 1 3 3 5-11 198. Petrolul 7 2 2 3 5-6 12

Foto

: Dan

Bod

ea ©

Transilvania Reporter

Masochism, sau inconștiență? Cine preia Universitatea?

22 | DIVERTISMENT

În fi ecare joi, săptămânalul Transilvania Reporter,

livrat direct la tine acasă

Abonamente se pot face prin: E-MAIL: comenzi@transilvaniareporter.roSC APEX SRL: str. Horea nr. 38-40Telefon: 0264.596.213

INFORMAŢII ABONAMENTE:E-mail: comenzi@transilvaniareporter.roTelefon: 0733.333.800 (luni-joi, 10.00-17.00)

(TVA

incl

us)

1 8 leilună

(TVA

incl

us)

3 24 leiluni

(TVA

incl

us)

12 96 leiluni6 48 leiluni

Abonează-te acum!

Berbec (21 mar. - 20 apr.) Te gândeşti de mai multă vreme la un câştig suplimentar. E

momentul să profi ţi şi să te afi rmi la locul de muncă sau să te implici într-o nouă colaborare. Este posibil să reuşeşti, bazându-te pe intuiţia şi creativitatea ta.

Taur (21 apr. - 20 mai)Afl i că anumite planuri care le-ai făcut pentru săptămâna viitoare

ţi se dau peste cap. Se întrevăd nişte schimbări care aparent nu sunt pe placul tău şi care te indispun pe moment. Relaţiile cu cei din jur devin sensibile, chiar fragile.

Gemeni (21 mai - 22 iun.)Ai șansa de a câştiga nişte bani frumoşi. Ai îndeplinit nişte

obligaţii importante pe care le-ai dus la bun sfârşit. Este motivul pentru care lumea te apreciază. Apare oportunitatea unei afaceri interesante, care te poate ajuta pe viitor.

Rac (23 iun. - 22 iul.)Eşti plin de energie pozitivă. Optimismul te împinge să faci

planuri de viitor legate de familie şi casă. Dacă trebuie să iei nişte decizii importante, o poţi face ascultând de intuiţie, care te ajută mult în această perioadă.

Leu (23 iul. - 22 aug.)Te simţi în formă, eşti binedispus şi te gândeşti la posibilitatea de

a câştiga nişte bani. Te macină şi gândul cu privire la o datorie mai veche. E posibil să apară o oportunitate de câştig, neaşteptată. Un pic de relaxare nu-ţi strică.

Fecioară(23 aug. - 22 sep.)E momentul să rezolvi favorabil, o situaţie mai veche, care te apasă

de multă vreme. Un prieten sau cineva apropiat te ajută să treci peste un moment delicat care apare pe nepusă masă. Ai şansa de a rezolva onorabil lucrurile.

Balanţă (23 sep. - 23 oct.)Ai o perioadă plină de muncă şi o mulţime de probleme de rezolvat.

Parcă timpul zboară. E posibil să câştigi nişte bani sau să primeşti o veste referitoare la un câştig. Urmează un weekend plin de planuri şi idei.

Scorpion (24 oct. - 21 nov.)Se anunţă nu peste multă vreme o cheltuială mai importantă,

poate o nuntă. Te gândeşti cum să obţii nişte bani în plus şi îţi faci planuri de viitor. La serviciu, intuiţia te ajută să iei decizii corecte. Mai multă atenţie cu cine vorbeşti şi ce vorbeşti.

Săgetător(22 nov. - 21 dec.)Este posibil să pleci într-o călătorie sau o delegaţie.

Financiar, te descurci bine, dar nu eşti foarte mulţumit. Încearcă să te relaxezi, profi tă de acest weekend, nu te mai concentra pe problemele de la serviciu care oricum nu-ţi dau pace.

Capricorn (22 dec. - 20 ian.)Ai de îndeplinit o sarcină difi cilă la serviciu. Eşti stresat şi ţi-e frică să

nu faci vreo greşeală. Există şanse de reuşită, însă cel mai potrivit lucru ar fi să te înarmezi cu răbdare şi calm. Analizează lucrurile la rece nu sub imperiul emoţiilor.

Vărsător (20 ian. - 18 feb.)Nişte colegi nu te prea înghit, te invidiază, te bârfesc însă nu-i

băga prea mult în seamă. Mergi înainte, arată că nu-ţi pasă. Cu cât eşti mai indiferent la vorbele lor cu atât dai dovadă de inteligență şi ai numai de câştigat.

Peşti (19 feb. - 20 mar.)Apar nişte probleme importante de rezolvat. Nu-ţi pică bine,

fi indcă aveai alte planuri în acţiune. Cu un pic de stres şi oboseală reuşeşti să le rezolvi şi pe acestea. În weekend eşti foarte surmenat, ai mare nevoie de odihnă.

Horoscop săptămânal

Redactor-șef: Caius CHIOREANRedactor-șef adjunct: Ruxandra HUREZEANSecretar general de redacție: Claudia ROMITANCoordonator ediția online: Bogdan STANCIUPublisher: Adrian POPadi.pop@transilvaniareporter.roDirector executiv: Mihaela ORBANmihaela.orban@transilvaniareporter.roRedactor administrație & economie: Claudia ROMITAN

Editat de SC Transilvania Reporter Media SRL, Cluj Napoca, România, 400495, Calea Turzii, nr. 150 www.transilvaniareporter.ro | www.facebook.com/transilvaniareporter

Transilvania REPORTER folosește informații și fotografi i ale Agerpres, Shutt erstockTIPAR&PrePress: Compania de Producție Tipografi că Cluj

Abonamentele se pot încheia prin: POŞTA ROMÂNĂ - ofi ciile poştale din orice localitate APEX Cluj - tel. 0264.596.213 REDACŢIE - tel. 0733.333.800, (luni – joi între orele 12:00 – 15:00) email: comenzi@transilvaniareporter.ro

REDACȚIA : redactia@transilvaniareporter.ro, telefon: 0733.333.800

Redactor cultură, educaţie: Cristina BELIGĂRRedactor politică: Marius AVRAMRedactor social: Maria MAN, Radu HÂNGĂNUȚRedactor sport: Patrice PODINĂFotoreporter: Dan BODEAConcept grafi c: Ciprian BUTNARUDTP: Rareș OLTEANU, Isabela MUNTEANCorectură: Elena GĂDĂLEANProducţie: Marius STANCIU

SUDOKU

UMOR

Soluţia: în numărul următor

Soluţia partidei de sudoku de numărul trecut este:

De ce bărbatul cântărește 500 kg dimineața, 200 kg după-amiaza și 10 gr. seara?Dimineața, soția către soț:- Du-te odată la muncă, boule!După-amiaza:- Iar te-ai îmbătat, porcule!Seara:-Fluturașul meu, hai în pat!

CadoulTatăl îi face cadou copilului când împlinește cinci ani, un smartphone. Îi explică că, dacă se întâmplă ceva, să-l sune imediat. Ziua următoare nici nu ajunge la serviciu că sună copilul.- Tati, câinele nostru a făcut treaba mare în sufragerie şi mama încă doarme în camera ei.- Fiule, eşti băiat mare, ia o mătură, un făraş, strângi totul şi arunci la gunoi. Nu o deranja pe mama că-i obosită. Ai înţeles? După 20 minute telefonul tatălui sună din nou:- Da, fi ule. Ce s-a mai întâmplat?- Tată, la noi a venit vecinul, s-a dus în camera la mama, dar înainte şi-a dat pantalonii în jos. Dacă face şi el treabă mare în dormitor, să strâng tot eu?

Protecţia muncii în fabrică„Stimate lucrătoare, dacă purtaţi halate lungi şi largi, feriţi-vă de organele în mişcare ale

utilajelor!”„Dacă purtaţi halate scurte şi strâmte, feriţi-vă de organele în mişcare ale mecanicilor!”Conducerea.

Maria către Ion- Ioane, tu crezi în reîncarnare?. Oare după ce mor, m-aş putea reîncarna într-o vacă?- Nu, Mărie, nu cred că să poate de două ori la rând.

Întrebare la Radio Erevan- Bărbatul care nu are noroc la femei e trist?- Nici nu-şi închipuie ce bucuros trebuie să fi e!

Întrebare la Radio Erevan- De unde vine expresia „toţi bărbaţii sunt la fel?” - De când o chinezoaică şi-a pierdut bărbatul în piaţă.

Un bolnav la doctor- Ai respectat tratamentul ? Ai tinut regim alimentar si ai fumat doar 10 țigări pe zi, cum ţi-am spus?- Da, domnule doctor...- Şi te simţi mai bine, nu-i așa?- Nu, domnule doctor mi-a fost și mai rău, am vomitat, am amețeli cumplite.

- Cum aşa?- Păi, înainte nu fumam deloc.

AvocatulFiul unui mare avocat urmeaza Dreptul si ajunge să preia cazurile tatălui său, care iese la pensie. Într-o zi, se întâlnește cu tatăl său și fericit îi spune:- Tată, ştii cazurile alea care sunt nerezolvate, de 10 de ani?- Da, fi ule!- Tată, eu l-am rezolvat într-o săptămână!- Bravo fi ule, dar să nu uiţi că acele cazuri te-au ţinut pe tine la liceu, la facultate şi ne-au asigurat și toate vacanțele la mare.

| 21 - 28 aprilie 2016 • Nr. 609

MAGAZIN | 23

REȚETA SĂPTÂMÂNII OFERITĂ DE

Pogăcele cu leurdă Ingrediente pentru cca. 50-60 bucăţi: - 650 gr. făină (200 gr. poate fi și făină integrală)- 200 g unt sau untură- 2 ouă- 2 linguriţe rase sare- 1 linguriţă zahăr- 2 linguriţe bicarbonat de sodiu- 5-6 linguri smântână- 20 fi re de leurdă- 2 linguri ulei- 2 linguri smântână dulce- seminţe de in, făină.Prepararea: Se cerne făina într-un

castron, se adaugă untul şi se amestecă până ce se obţine un aluat fărâmicios. Se adaugă sarea şi bicar-bonatul, şi împreună cu 1 ou întreg, 1 albuş şi smântâna se frământă un aluat uşor de manevrat. Frunzele de leurdă se pun într-un pahar înalt, se adaugă uleiul şi se mixează cu mixerul vertical, până ce se obţine o pastă. Se întinde aluatul de cca. 1 cm grosime, se unge cu sosul verde, după care se împătureşte astfel: se ia partea din dreapta şi se îndoaie până la două treimi, după care cu aluatul din partea stângă se acoperă partea îndoită. Se repetă operaţiunea şi de sus, şi de jos. Se presară planşeta şi aluatul cu puţină făină şi se întinde la cca. 1 deget grosime. Se taie pogăcele cu o formă cu diametrul de 3-4 cm (sau se taie pătrăţele cu un cuţit), se pun pe tava tapetată cu hârtie de copt, se ung cu gălbenuşul frecat cu smântâna dulce, se presară cu seminţe de dovleac şi se coc în cupto-rul preîncălzit la 190 grade, cca. 15-20 minute, sau până ce devin aurii.

Bucătăria Ardelenească: tradiție și bun-gust

La revista „Bucătăria Arde le-nească” se pot face abonamente prin Poșta Română (cod catalog 19164). Revista se găsește la toate chioșcurile de difuzare a presei din țară.

Ştiaţi că...

Generaţia care a înlocuit mişcarea cu clickul, tot mai bolnavă

ÎNGRIJORARE

Tineri şi deja gârboviţi. Aşa ne putem descrie copiii care se uită ciudat la

noi când le vorbim despre jocuri în faţa blocului – raţele şi vânătorii, elas-ticul sau despre orele de sport cu a lor difi cilă probă de rezistenţă.

Îndrăgostiţi de tablete, mari fani au scutirilor de la orele de sport şi certaţi cu aproape tot ce presupune efort fi zic, copiii şi adolescenţii noştri se plâng de problemele bătrânilor. Claudia Drăgan, psihomotrician la Infant Kineto Clinic, ne vorbeşte despre probleme pe care nu avem voie să le ignorăm dacă suntem părinţi responsabili.

Doctorii americani se arată tot mai îngrijoraţi de numărul mare de copii care ajung la ei, plângându-se de dureri de spate. În cazul a peste două treimi

dintre ei, analizele nu par să indice o cauză certă a durerilor. În România, ul-timele statistici spun că 3 din 10 copii din România sunt supraponderali şi 8% obezi, ceea ce ne clasează pe locul 3 în Europa la capitolul de obezitate infantilă. Psihologii specializaţi în lucrul cu micii pacienţi au tot mai multe cereri, iar experţii în kinetoterapie pediatrică primesc numeroase solicitări de cazuri grave, nu de prevenţie, aşa cum ar fi nor-mal. Un tablou ca un semnal de alarmă. Ceva se întâmplă cu copiii noştri, tot mai lipiţi de ecrane şi mai feriţi de so-cializare şi de mişcare.

Screenager-ii, pacienţi de tineri„Un copil din România petrece aproape

23 de ore pe săptămână în faţa calcula-

torului sau televizorului, în timp ce în Olanda şi Belgia timpul petrecut este de circa 15 ore, potrivit unui studiu. Este ca şi cum, din şapte zile, câte are săptămâna, o zi întreagă ne-am abandona copilul în faţa unui monitor. Americanii au inventat chiar şi un termen ca să descrie copiii noii generaţii «screenagers». Primim în clinică noastră cazuri extreme, deşi ne adresăm atât familiilor cu problemelegrave precum par-aliziile, bolile neuromusculare, sindromul Down, cât şi celor care înţeleg importanţa mişcării în viaţa copiilor lor şi vor să îi ajute să se dezvolte armonios, cu sprijinul unor profesionişti. Foarte puţini părinţi pun preţ pe prevenţie, nu există o educaţie a ce-lor mari în acest sens, nu există o cultură pentru exerciţiul fi zic, o asociere a lui cu o sănătate de fi er. Şi este atât de important un început cu dreptul în acest domeniu!”, spune Claudia Drăgan.

21 - 28 aprilie 2016 • Nr. 609 |

1. Bananele pe care le mâncăm noi astăzi sunt clone. Mai exact,

bananele care se găsesc astăzi în magazine provin din soiul Cavendish, un soi creat artifi cial de către om. Așa se explică atât dimensiunile lor aproape uniforme, cât și faptul că bananele din magazine aproape că nu au semințe vizibile (semințele lor sunt foarte mici și sterile). O banană „neclonată” are semințe vizibile. Ca orice alt fruct.

2. Culoarea de un galben viu a bananelor este, de fapt, un

efect secundar al coacerii lor artifi ciale (în camerele special amenajate de pe vapoarele de transport).

3. Bananele nu cresc în copaci. Și aceasta pentru simplul fapt

că bananierul nu este un copac, ci o plantă ierboasă (din aceeași familie ca orhideele sau crinii).

4. Bananele sunt cele mai consumate fructe din lume, iar

Uniunea Europeană este cel mai mare importator de banane din lume.

5. Bananele pot binedispune și pot ajuta persoanele care se

luptă cu depresia. Și aceasta pentru că bananele conțin triptofan, un ami-noacid pe care corpul îl transformă în serotonină, un neurotransmițător care ajută la relaxare, îmbunătăţeşte starea de spirit și ne face să ne simțim mai „fericiți”.

6. Bananele vă pot scăpa de mahmureală: dacă puneți

într-un mixer lapte și banane, iar apoi îndulciți amestecul cu miere, efectele pot fi miraculoase – bananele nu doar că vor calma arsurile stomacale, dar, în combinație cu mierea, vor readuce la normal nivelul de zahăr din corp, în timp ce laptele va ajuta la rehidratare.

7.Bananele ajută la calmarea mușcăturilor de țânțar.

Masați-vă pielea cu partea interioară a cojii de banană și atât senzația de mâncărime, cât și umfl atură vor fi considerabil reduse

(Sursa webcultura.ro)

Şapte curiozități despre… banane

Doctorii americani se arată tot mai îngrijoraţi

de numărul mare de copii care ajung la ei,

plângându-se de dureri de spate.

24AGENDA

SINTEZA. Revistă de cultură şi gândire strategică. Un loc al gândirii libere şi lucidităţii asumate.

Revista SINTEZA Luni la toate

chioșcurile de presă, în rețeaua Inmedio, în

librăriile Cărturești și Librarium

din întreaga țară.

| 21 - 28 aprilie 2016 • Nr. 609