Natura divina a lui Dumnezeu cea mai accesibila si benefica omului este dragostea. Toate lucrarile lui Dumnezeu exprima natura lui Dumnezeu, viata (spiritualitatea), sfintenia, dragostea. Caracterul dragostei lui Dumnezeu este universal, generos si jertfitor, avand scop sublim fericirea fiintelor create, o fericire reala care nu poate fi implinita decat in cadrul celorlalte doua aspecte ale naturii divine, viata si sfintenia. Dragostea lui Dumnezeu este dovedita prin creatiune, providenta, si rascumparare; masura absoluta a dragostei lui Dumnezeu fata de om a fost si este dovedita prin Isus Hristos: atit de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El, sa nu piara ci sa aiba viata vesnica (Ioan 3:16). Scopul descoperirii dragostei lui Dumnezeu fata de om este mantuirea sau participarea omului in natura lui Dumnezeu: viata vesnica. Cand vorbim despre dragostea lui Dumnezeu in Noul Testament, intalnim termenul agape in contrast cu eros. "Eros" exprima dragostea care deriva din frumusetea sau valoarea obiectului dragostei. Dragostea lui Dumnezeu, agape nu deriva din valoarea obiectului dragostei; Dumnezeu si-a aratat dragostea fata de noi pe cand ii eram potrivnici, ci dimpotriva dragostea agape creaza si da valoare obiectului ei, fiinta umana.