“Mutter Courage si copiii ei”

Bertolt Brecht  este un poet, dramaturg şi reformator al teatrului german al cărui teatru epic a pornit de la convenţiile iluziei teatrale şi a dezvoltat drama ca forum social şi ideologic destinat cauzelor de stânga.Până în 1924, Brecht a trăit în Bavaria, unde s-a născut, a studiat medicina şi a lucrat într-un spital de armată. Din această perioadă datează prima sa piesă de teatru, Baal, primul său succes, Tobe în noapte (1922), prima sa producţie profesionistă fiind Eduard II.În această perioadă a început să adopte o atitudine violent antiburgheză care reflecta dezamăgirea profundă a generaţiei sale produsă de civilizaţia care se prăbuşise la sfârşitul Primului Război Mondial. Printre prietenii lui Brecht se numărau dadaiştii.În Berlin a lucrat scurt timp, pentru regizorii Max Reinhardt şi Erwin Piscator. Alături de compozitorul Kurt Weill, a scris opera baladă satirică de succes Opera de trei parale (1928) şi opera Ascensiunea şi căderea oraşului Mahagonny (1930). De asemenea, a scris ceea ce el a numit drame exemplare – lucrări cu învăţături neortodoxe destinate reprezentării în alte teatre decât cele canonice .. În aceşti ani şi-a dezvoltat teoria despre „teatrul epic” şi o formă austeră de vers neregulat. De asemenea, a devenit marxist.În 1933 a plecat în exil în Scandinavia (1933-1941), în principal în Danemarca, şi apoi în Statele Unite (1941-1947), unde a lucrat pentru câteva productii de la Hollywood. În Germania, cărţile sale au fost arse şi cetăţenia i-a fost retrasă. A fost înlăturat din teatrul german; dar între 1937 şi 1941 a scris majoritatea pieselor sale importante care au devenit faimoase în reprezentările proprii ale autorului şi în altele. Printre acestea se remarcă Mutter Courage şi copiii ei (1941); Viaţa lui Galilei (1973), Omul cel bun din Sâciuan (1943), Ascensiunea luiArturo Ui poate fi oprită (1957), Dl. Puntila şi omul său Matti (1948), Volksstück şi Cercul de cretă caucazian (1949).Brecht a plecat din Statele Unite în 1947. A petrecut un an în Zürich, lucrând în principal la Antigona-Model 1948 şi la cea mai importantă lucrare teoretică a sa, Mic organon pentru teatru (1949). Esenţa teoriei sale despre dramă, aşa cum apare în această lucrare, este că o adevărată dramă marxistă trebuie să evite premisa aristotelică potrivit căreia publicul trebuie să fie convins că evenimentele la care este martor se întâmplă aici şi acum. În 1949, Brecht a mers la Berlin pentru a ajuta la punerea în scenă a piesei Mutter Courage şi copiii ei (cu soţia sa, Helene Weigel, în rolul principal). Acest eveniment a condus la fondarea unei companii teatrale proprii, Berliner Ensemble, şi la o revenire permanentă la Berlin. De atunci, Ensemble şi punerea în scenă a pieselor proprii au avut un mare impact asupra vremii sale.Privit adesea cu suspiciune în Europa de Est din cauza teoriilor sale estetice neortodoxe şi denigrat sau boicotat în Vest pentru opiniile sale comuniste.Brecht a fost, în primul rând, un poet superior, care stăpânea multe stiluri şi nuanţe. Ca dramaturg, a muncit intensiv, a căutat neîntrerupt detalii pentru idei care nu i-au aparţinut

întotdeauna. A fost un om sarcastic, dar şi cu o rară sensibilitate muzicală şi vizuală; însă de multe ori nu s-a priceput la crearea de personaje vii sau la a da tensiune şi formă pieselor sale. Ca regizor, prefera luminozitatea, claritatea şi secvenţele narative strâns înnodate. Era perfecţionist şi a împins teatrul german, împotriva naturii sale, către austeritate. Ca teoretician, a transformat preferinţele sale – şi chiar greşelile – în principii.

,,Mutter Courage si copiii ei”Anna Fierling şi copiii ei sau Mutter Courage este o piesă cu un puternic mesaj socio-politic,ce militează împotriva războiului. Plasată în Suedia, unde frigul este un duşman aspru şi greu de învins, una din cele mai cunoscute opere brechtiene descrie viaţa de familie şi de fapt alegerile pe care oamenii au fost nevoiţi să le ia în timpul războiului. Bertold Brecht a scris piesa în 1949, gândind-o să lase publicul să decidă asupra vinovaţilor din situaţiile respective, astfel că a setat un context în care spectatorii nu pot face alegerea potrivită şi sunt puşi în dificultate.Anna Fierling e un om la limita sărăciei și pornește ca negustor pe front alături de copii pentru a se salva, nu numai pentru interese meschine. Fiind lucidă , acceptă traiul în situația extremă a războiului și nu mai are scrupul în manifestarea interesului pentru existența  familiei. Războiul îi va ucide însă, copiii. Dramaturgul alege drept suport războiul de 30 de ani pornit din landurile germane ce atacă Polonia. 

Mutter Courage este o femeie curajoasă şi cinstită şi nu ezită atunci când trebuie să îşi salveze copiii, dar fără a-şi pierde demnitatea. Este o celebră aventurieră, contrabandistă şi comerciantă de război, mamă a trei copii care îşi trăieşte viaţa pe muchie de cuţit. Cum alegi între viaţa unuia şi a ziua de mâine a celuilalt? Spiritul întreprinzător al acestei femei voluntare, care învaţă să trăiască sub semnul războiului, se confruntă cu sufletul mamei, care încearcă să îşi ocrotească familia. Cum poţi lua o decizie corectă, când ambele variante sunt greşite?Ca proprietară de afacere, ea hrăneşte soldaţii sau îi aprovizionează cu diverse lucruri necesare - la început catarame, apoi bocanci şi cămăşi. Îl întreţine şi pe Predicator, când acesta este nevoit să se ascundă şi să nu îşi practice meseria - din cauza războiului. Anna Fierling ţine pe umeri o lume întreagă, dar o ţine demn şi drept şi fără să se sperie de greutăţi. Este dedicată copiilor ei şi îi iubeşte nespus, astfel că spectacolul se termină când ultimul ei copil, Kattrin, moare.

Negociind prea mult eliberarea fiului sãu Schweizerkas, cãruia administrarea visteriei regimentului nu i-a adus noroc, Courage asistã la condamnarea sa, murind împuscat din cauză că Mutti nu vrea să plătească toţi banii pentru a il răscumpăra, gândindu-se că mai are doi copii de întreţinut, pentru ca mai târziu sã-si piardã si fiul cel mare, Eilif. Acesta fusese recrutat pentru front şi care îşi părăseşte rapid mama, dezamăgind-o prin cruzimea sa.

Dar rãzboiul merge înainte, iar Anna Fierling încã sperã sã poatã profita de pe urma sa, chiar dupã ce Kattrin, fiica ei mutã, cade victimã trupelor imperiale, de al cãror atac îi anuntã, bãtând din tobe, pe locuitorii orasului Halle.

Mutter Courage este nesentimentalã si are experienta vietii, este spiritualã si în acelasi timp simte pulsul realitãtii, fiind însã condamnatã la un paradox tragic si permanent: face negustorie pentru cã e mamã, si nu poate fi mamã, pentru cã face negustorie. 

Personajele

Anna Fierling, protagonista piesei lui Bertold Brecht, „Mutter Courage şi copiii ei”, are putere, simți cum în ea trăiesc deopotrivă fragilitatea și tăria, feminitatea și un soi de masculinitate confecționată din dramele războiului, dragostea pentru copii și dragostea pentru câștig, lașitatea și curajul. Vieţuieşte în plin război, având ca armă sentimentele sau vicleşugul. E o mamă autoritară şi totodată afectivă, e o mamă profitoare şi în acelaşi timp face exces de zel, e o mamă speriată de sărăcie dar renunţă la tot ce a acumulat pentru traiul familiei. E o mamă care maschează dragostea şi durerea pentru copiii săi. Această femeie, care face contrabandă pe câmpul de luptă, e obligată la compromisuri, numai să-şi ţină copii sub aripa sa. Ea, Mutter Courage încearcă să-şi apere progeniturile de pacostea din jur, dar e nevoită să le renege, în anumite momente critice.Kattrin, fiica Annei, este o adolescent, ființă stranie, care tânjește după dragoste, după viață, după maternitate, după o feminitate pe care războiul i-a furat-o, așa cum i-a furat și glasul… Un

amestec de inocență și erotism care arde, copil și femeie. Inițial, ii este promis că poate avea un

soț în timp de pace, deși ea este desfigurata dupa un viol în Scena 6 . Este obsedata de bebeluși și copii mici .Kattrin este muta , dar în mod ironic, ea este una dintre cele mai emoționale si elocvente personaje ale piesei. Este ucisa in penultima scena a piesei, în timp ce încearcă să avertizeze satul despre un asediu iminent .

Eilif este fiul cel mai mare și favoritul mamei Courage. El este un fel de asasin , deși ea crede că

el este " elegant " și " curajos ". Este recrutat de către ofițerul de recrutare în prima scenă , și se pare că , ajunge să se bucure cu adevărat război . Ajunge mult apreciat de către general în Scena

2 pentru sacrificarea țăranilor și furtul animalelor lor; Eilif este executat pentru comiterea

aceleiași fapte în Scena 6 în timp de pace . Mama Courage nu știe de moartea sa .

Schawitzerkas este fiul cel mai mic al mamei Courage . El este considerat de mama lui prea sincer . Brecht il construieste ca pe un personaj destul de prost . El are un loc de muncă în calitate de casier celui de-al doilea regiment finlandez si incearca sa ascunda cutia cu bani astfel

incat sa se intoarca cu ea la general atunci cand catolicii au castigat teren . El este prins cu ea și în scurt timp executat Bucătarul smecher si fin construit cu un amestec de umor și ticăloșie seducătoare, cuceritor în momentul dinaintea plecării, când vrea s-o ia cu el pe Mutter și s-o facă să-și părăsească fiica.  El este omul de care Yvette Pottier s-a îndragostit, facand-o pe aceasta să urmareasca armata ca prostituată timp de cinci ani .Numele lui , pe bună dreptate ales , este " Mielul ". În cazul în care produsele alimentare se termină , un bucătar este doar un miel de sacrificiu .

El este profund cinic . Este, probabil, cel mai bine rezumat prin replica lui " ceea ce este , este"

( ,,was ist , ist” ) . El nu obține nimic de la război.

Yvette Pottier este dama de companie care supravieţuieşte datorită trupului său voluptos, profitoare și ea de situația limită a războiului, aduce un aer firesc și proaspăt și o forță adevărată de seducție. Ea reapare mai târziu în piesa , după ce s-a căsătorit cu fratele unui colonel cu care

incercase sa faca o afacere, acum fiind mult mai în vârstă și mai grasă, dar bogata . Ea a se vinde

complet lrazboiului, dar pentru un preț bun . Ea este singura persoană care a avut ceva de obținut

de la război – numai la prețul de frumuseții ei.Predicatorul definește în profunzime supstratul tipologiei preotului militar ce asimilează și pe cea a pastorului profitor. El reprezinta opinia lui Brecht, si anume, că religia nu este de niciun

folos atunci când vine vorba de război . El este un laș și un ipocrit , care isi schimba credinta

dupa bunul plac, și de-a lungul piesei , el pare amarat , ba chiar deznadajduit. El se plânge talentele sale clerice sunt risipite , dar pe care oricine le asteapta de la un om al credintei sunt total absente la el

Să fii sentimental şi totodată dur pe timp de război este probabil o luptă crâncenă între structura ta morala şi dorinţa de a supravieţui cu orice preţ. Pe timp de război iluziile nu-şi au rostul, ca pe timp de pace. Iar pacea e atât de scurtă încât nu mai ştii cum s-o trăieşti...