muschii

Download muschii

Post on 24-Jul-2015

711 views

Category:

Documents

9 download

Embed Size (px)

TRANSCRIPT

<p>UNIVERSITATEA DE VEST FACULTATEA DE CHIMIE-BIOLOGIE-GEOGRAFIE SPECIALIZAREA: BIOCHIMIE</p> <p>IGIENA SISTEMULUI MUSCULAR</p> <p>STUDENTA: STOICA LAURA</p> <p>UNIVERSITATEA DE VEST FACULTATEA DE CHIMIE-BIOLOGIE-GEOGRAFIE SPECIALIZAREA: BIOCHIMIE</p> <p>IGIENA SISTEMULUI MUSCULAR</p> <p>STUDENTA: STOICA LAURA</p> <p>ACEST REFERAT A FOST REDACTAT IN CADRUL DISCIPLINEI DE ANATOMIE SI IGIENA OMULUI</p> <p>Muschiul este un organ al corpului la toate vertebratele i la majoritatea nevertebratelor, format dintr-un esut fibros i crnos care, datorit proprietilor lui fundamentale, contractibilitatea i elasticitatea, pune n micare diferite organe i pari ale corpului. Un rol hranitor in cresterea si dezvoltarea sitemului locomotor il au proteinele din alimente, care contribuie atatla cresterea rezistentei organismului fat de factorii fizici, chimici si biologici, cat si la cresterea capacitatii de efortfizic si intelectual. Muschii scheletici utilizeaza doua surse principale de energie acizi grasi si glucoza. Anomaliile in utilizarea glucozei sau a acizilor grasi pot fi asociate cu aspecte clinice distincte. Aspectele clinice pot varia de la un sindrom dureros acut cu rabdomioliza si mioglobinurie pana la debilitate musculara progresi cronica, simuland distrofia musculara. Lipidele sunt o sursa importanta de energie in cursul repausului si in timpul efortului prelungit submaximal. Oboseala musculara reprezinta slabirea fortei muschilor. Ea poate fi generalizata sau poate afecta doar un muschi sau o grupa de muschi. Unele boli ale sistemului neuromuscular, traumatisme, boli metabolice si toxinele -toate acestea sunt cauze ale unei slabiciuni musculare considerabile. Debilitatea musculara afecteaza atat barbatii, cat si la femeile, cu debut ce variaza intre sfarsitul primei decade si decada a patra. Cele mai multe distrofii ale centurilor sunt progresive si afecteaza muschii centurilor pelna si scapulara. Entorsa si intinderea musculara apar in timpul activitatilor fizice, atunci cand persoana se intinde, schimba directia de mers sau incetineste brusc, cade sau se ciocneste cu alt jucator in timpul unui eveniment sportiv.</p> <p>CuprinsIntroducere 1.Muschii 1.1.Generalitati 1.2.Principalele grupe de muschi 2.Igiena sistemului muscular 2.1.Factori 2.2.Afectiuni legate de sistemul locomotor la copii 2.3.Cauzele deformarii 3.Afectiunile sistemului muscular la om 3.1.Stocarea glicogenului si defectele glicolitice 3.2.Distrofia centurilor membrelor 3.3.Afectiunile musculare asociate canalelor de calciu 3.4.Afectiunile musculare asociate canalelor de sodiu 3.5.Afectiuni cu mecanism practic necunoscut 3.6.Distrofia musculara 3.6.1.Distrofia musculara facioscapulohumerala 3.6.2.Distrofia musculara Duchenne 3.7.Tulburari ale metabolismului lipid 3.8.Deficitul de carnitina 3.8.1.Deficitul de carnitin-palmitoiltransfe-raza(CPT) 3.9.Deficienta de mioadenilat deaminaza 3.10.Entorsa si intinderea musculara 3.11.Crampe musculare</p> <p>3.12.Intinderea musculara 3.13.Miopatii congenitale 3.13.1.Boala miezului central 3.13.2.Miopatii toxice 3.14.Torticolisul muscular 4.Concluzii 5.Bibliografie</p> <p>Muchii reprezint elementele active ale aparatului locomotor. Sub aciunea impulsurilor nervoase, ei se contract sau se relaxeaz. Prin intermediul nervilor, muchii pot primi impulsuri voluntare (contracii voluntare, la muchii striai scheletici ) sau involuntare (contracii involuntare, la muchii netezi sau cardiac). Corpul uman are aproximativ 700 de muschi, care reprezinta 40% din masa corpului. 1.Muschii1.1.Generalitati</p> <p>Dup form, dispunere, mod de contracie, muchii sunt categorisii n dou clase: 1. Muchi viscerali, netezi, care se gsesc dispui n pereii organelor interne (stomac, intestine, artere etc.). ntreaga mas se contract lent, involuntar, primind impulsuri vegetative. 2. Muchi striai, care se submpart n dou tipuri: cardiaci, cu contracii involuntare, i scheletici, cu contracii mixte, de obicei voluntare. Muchii scheletici se inser pe oase, pe care le pun n aciune. Un muchi are dou sau mai multe puncte de inserie, dintre care unul este de origine, iar cellalt (celelalte) sunt de inserie, reprezentat, de cele mai multe ori printr-un tendon. ntre ele se gsete masa (corpul) muchiului. Dup dispoziia fibrelor masei musculare n raport cu tendonul, muchii scheletici se mpart n: - Muchi fusiformi, cu fibre lungi, paralele pe lungime, permind micri diverse, dar cu for sczut (sternocleidomastoidian, croitor etc.); - Muchi penai, cu tendonul n centru sau lateral i fibrele musculare dispuse oblic pe acesta i pe lungime, executnd micri cu for crescut (brahial etc.); - Muchi cu mai multe origini i un singur tendon terminal (biceps, triceps, cvadriceps, sternocleidomastoidian). Sunt muchi mari, puternici; - Muchi cu intersecii tendinoase (drepii abdominali). n raport cu modul de funcionare, muchii pot fi: - agoniti, care realizeaz aceeai micare (apropie dou oase), - antagoniti, care particip la micri pe aceeai direcie, dar n sensuri opuse (unul apropie dou oase, cellalt le deprteaz; de exemplu, bicepsul i tricepsul). La exterior, muchii prezint o teac membranoas, numit epimisium. Ea i separ de organele nvecinate, fcnd ns corp comun cu esutul conjunctiv subdermic, periost, aponevroze, tendoane etc. n interior, muchiul prezint o structur fasciculat, fiecare fascicul fiind delimitat de o teac colagenic conjunctiv (perimisium). Fasciculele sunt mprite n fibre, de asemenea, acoperite de o teac conjunctiv, endomisium. Aceste trei teci au legtur ntre ele,</p> <p>fiind mai bine vizibile la muchii biceps, triceps, cvadriceps etc. Ele sunt constituite din fibre colagenice, reticulare, elastice, celule fibroblastice, histiocite, adipocite etc. Fibrele musculare ocup volumetric n jur de 70 85% din muchi, iar tecile conjunctive cam 15 30%. Tendoanele sunt cordoane de esut conjunctivo fibros, situate la captul muchiului, inserndu-se pe os. Lucrnd strict sub control nervos, muchii sunt bogat inervai de fibre motorii, senzitive i vegetative, metabolismul i funcionarea lor depinznd integral de starea inervaiei.</p> <p>1.2.Principalele grupe de muschi (Fig.1)</p> <p>(Fig.1.Sistemul muscular la om) Muschii capului: </p> <p>Muschii mimicii (cutanati), frontali si occipitali; Muschii din jurul orificiilor nazale si bucale, constrictori si dilatatori; Muschii masticatori.</p> <p>Muschii gatului si cefei: </p> <p>Pielos al gatului; Sterno-cleido-mastoidieni; Hioidieni.</p> <p>Muschii Trunchiului: (Fig.2)</p> <p>Pe fata posterioara a trunchiului sunt muschii trapezi, marii dorsali si muschii santurilor vertebrale (in plan profund);</p> <p>Pe fata antero-laterala sunt muschii toracici (pectorali, dintati, intercostali) si abdominali (drepti si oblici); Prin contractie, muschii abdominali participa la defecatie, mictiune si expiratie; Intre torace si abdomen se gaseste muschiul diafragma care este boltit spre torace.</p> <p>(Fig.2.Muschii gatului si trunchiului)</p> <p>Musculatura membrelor superioare (Fig.3; Fig.4): </p> <p>Muschii de pe centura scapulara; Muschii membrului propriu-zis: brat (biceps, triceps), antebrat (flexor si extensori ai mainii, pronatori si supinatori), muschii mainii.</p> <p>(Fig.3:Muschii bratului vedere posterioara); (Fig.4:Muschii bratului-vedere anterioara)</p> <p>Musculatura membrelor anterioare (fig.5,fig 6,fig.7,fig.8): </p> <p>Muschi de pe oasele centurii pelviene (fesierii); Musculatura membrului propriu-zis: musculatura coapsei (cvadricepsul, croitorul, aductorul, bicepsul femural), musculatura gambei (muschii gambei extensori ai piciorului, ponatori supinatori iar posterior se gaseste tricepsul sural.</p> <p>(fig.5: muschii coapsei-vedere anterioara); (fig.6.muschii coapsei-vedere posterioara)</p> <p>(fig.7: muschii gambei-vedere anterioara); (fig.8: muschii gambei-vedere posterioara) Corpul uman are aproximativ 700 de muschi, care reprezinta 40% din masa corpului. Muschii denumiti aparenti sunt vizibili sub piele, n special la culturisti. Acestia formeaza un strat superficial sub care se gasesc straturi musculare</p> <p>intermediare. Sub acestea din urma, muschii profunzi se afla n contact direct cu oasele scheletului.</p> <p>2. Igiena sistemului muscular2.1.Factori</p> <p>Dezvoltarea armonioasa a sistemului locomotor, care se remarca printr-o tinuta corecta, mobilitate elastica si gratioasa, este influentata de miscare. Astfel, prin miscare fibra musculara devine mai elastica, se mentine supletea articulatiilor si se asigura soliditatea ligamentelor. Dezvoltarea fizica a copiilor atat sub raportul inaltimii, cat si a greutatii corporale este influentata in primul rand de alimentatie.2.2.Afectiuni legate de sistemul locomotor la copii</p> <p>Rahitismul produce tulburari complexe : deformari ale oaselor membrelor inferioare, sternului si coastelor, dintii apar cu intarziere, splina si ficatul isi maresc volumul, musculatura devine moale, iar abdomenulcapata aspect batrician. Rahitismul se vindeca printr-o alimentatie rationala, expunere la soare, in special in climat marin, si administrarea sarurilor de calciu. Debilitatea fizica. Apare datorita nerespectariiunei alimentatii corespunzatoare si alipsei de miscare. Ea reprezinta o slabire generala a organismului, cu scaderea in greutate insotita de scaderea capacitatii functionale si fizice a corpului, scadere rezistentei la boli si oboseala musculara. Datorita debilitatii fizice organismului se poate imbolnavi de tuberculoza, hepatita virala, reumatism, in special reumatismul inimii. Piciorul plat determinat de turtirea boltii piciorului, care determina o deformatie : talpa ia contact cu solul pe toata lungimea sa. Se poate corecta cu aparate ortopedice introduse in incaltaminte pentru a mentine bolta piciorului.2.3.Cauzele deformarii</p> <p>Un rol hranitor in cresterea si dezvoltarea sitemului locomotor il au proteinele din alimente, care contribuie atatla cresterea rezistentei organismului fat de factorii fizici, chimici si biologici, cat si la cresterea capacitatii de efortfizic si intelectual. De aceea, elevii care consuma alimente sarace in proteine prezinta un randament redus in activitatile de invatare, la testele de tip stimul reactie, deci rezultate slabe la invatatura. 3. Afectiunile sistemului muscular la om Muschii scheletici utilizeaza doua surse principale de energie acizi grasi si glucoza. Anomaliile in utilizarea glucozei sau a acizilor grasi pot fi asociate cu aspecte clinice distincte. Aspectele clinice pot varia de la un sindrom dureros acut cu rabdomioliza si mioglobinurie pana la debilitate musculara progresi cronica, simuland distrofia musculara.</p> <p>3.1. Stocarea glicogenului si defectele glicolitice</p> <p>Aceste tulburari pot fi impartite in forme care determina intoleranta la efort, particular prin durere musculara intermitenta si mioglobinurie, si forme in care debilitatea musculara fixa este trasatura clinica esentiala. Ultima poate mima distrofia musculara a centurilor membrelor sau miopatiile inflamatorii. Tulburari de stocare a glicogenului care produc debilitate musculara fixa Trei forme clinice ale deficitului de maltaza acida (glicogenoza de tip II) pot fi distinse, toate cu transmitere autozomal recesi. Gena pentru maltaza acida se gaseste pe bratul lung al cromozomului 17. Deficitul de maltaza acida forma infantila este cea mai frecventa si are debutul simptomelor in primele 3 luni de viata. Copin dezvolta slabiciune musculara severa, cardiomegalie, hepatomegalie si insuficienta respiratorie. Acumularea de glicogen in neuronii motori din madu spinarii si trunchiul cerebral contribuie la debilitatea musculara. Decesul se produce de obicei in jurul rstei de un an. In deficitul de maltaza acida al copilariei loul clinic seamana cu cel al distrofiei musculare. Achizitiile motorii intarziate rezulta din debilitatea muschilor membrelor proximale si interesarea muschilor respiratori. Inima poate fi interesata, dar ficatul si creierul sunt neafectati. Forma adulta a deficitului de maltaza acida incepe in a treia sau a patra decada. Insuficienta respiratorie si debilitatea diafragmatica sunt adesea manifestarile initiale prevestind debilitatea musculara progresi. Ficatul si cordul nu sunt afectate.In toate formele de deficit al maltazei acide, CK serica este de obicei crescuta (de 2-l0 ori fata de normal). Examinarea electromiografica demonstreaza un model miopatic, dar alte trasaturi sunt in special distinctive si ele includ descarcari miotonice, suite de fibrilatii si unde pozitive si descarcari repetitive complexe. Uneori, aceste descarcari EMG speciale sunt foarte pronuntate in muschii paraspinali lombosacrati. Biopsia musculara arata cuole continand glicogen si fosfataza acida lizozomala. La microscopie electronica, se gasesc glicogen legat de membrana si glicogen tisular liber. Diagnosticul definitiv este silit prin determinarea enzimei in muschi. Nu a fost gasita nici o metoda adecta de inlocuire a enzimei. A fost sustinuta o dieta hiperproteica, dar nici tratamentul dietetic nu isi dovedeste eficacitatea. Aportul intravenos de enzima nu si-a dovedit eficacitatea. In deficienta enzimei de deramificare (glicogenoza tip III) apare o forma lent progresi de debilitate musculara, adesea dupa pubertate. Rareori poate fi obserta mioglobinuria. Pacientii sunt frecvent diagnosticati in copilarie, datorita hepatomegaliei, incetinirii cresterii, hipoglicemiei, hipotoniei si achizitiilor motorii intarziate. Deficienta enzimei de ramificare (glicogenoza tip IV) este o boala de stocare a glicogenului rara si fatala caracterizata de esecul cresterii si</p> <p>hepatomegalie. Pot fi prezente hipotonia, epuizarea musculara, dar muschii scheletici au manifestari minore ativ cu insuficienta hepatica. Tulburari ale glicolizei care duc la intoleranta la efort Cinci defecte ale glicolizei sunt asociate cu mioglobinurie recurenta: Deficienta miofosforilazei (tipul Vde glicogenoza), deficienta fosfofructokinazei (glicogenoza tip VII), deficienta fosfoglicerat kinazei (glicogenoza tip IX), deficienta fosfo glicerat mutazei (glicogenoza tip X) si deficienta lactat dehidrogenazei (glicogenoza tip XI). Caracteristicile acestor tulburari sunt rezumate in elul 383-3 Deficitul de miofosforilaza, cunoscut ca boala McArdle, este de departe cel mai frecvent defect glicolitic asociat intolerantei la efort. Toate sunt mostenite pe cale autozomal recesi, cu exceptia deficientei fosfoglicerat kinazei, care are transmitere X-linkata recesi. Aceste cinci defecte glicolitice sunt datorate incapacitatii de a asigura productia de energie la initierea exercitiilor, cu toate ca localizarea exacta a esecului energetic ramane controversata. Manifestarile clinice ale acestor afectiuni debuteaza de obicei in adolescenta; simptomele sunt precipitate de exercitii intense, cum ar fi alergatul sau ridicarea de greutati. Antecedente de mialgie si rigiditate musculara preced de obicei contractura musculara foarte dureroasa, care poate fi urmata de mioglobinurie. Insuficienta renala acuta se asociaza pigmenturiei semnificative. Toleranta la efort poate fi crescuta de o faza de inductie lenta (incalzire) sau de perioade scurte de odihna care pe...</p>