morometii (2 volume) - cdn4.libris.ro (2 volume) - marin... · marin preda morometii volumul i...
TRANSCRIPT
MARIN PREDA
MOROMETIIVOLUMUL I
Prefali de Oana SoareDosar critic de Lucian Pricop
EDITURA CARTEX SERVBucuregti
CUPRINS
Rornarul unei enigrue 7
Fi;a biabibliogra,fica i 5
ReJbrinle ct'itice .......... 17
Partea intAi i3
Partea a doua ........... .............. 151
Partea a treia ............ ..............223
I
iu cAmpia Dun5rii, cu cdliva ani inaintea celui de-al doilea razboimondial, se pare ci timpul avea cu oamenii nesffirqita rdbdare; viala se
scurgea aici flra conflicte ntari.Era inceputul verii.Familia Moromete se intorsese mai devreme de la c6mp. Cit ajuuseserd
acasi, Paraschiv, cel mai mare dintre copii, se ddduse jos din c6ru
- Am terminat qi eu. Mai aveam un petic dincoace in Pim6nturi, mi l-ausdpat ai lui Jugurlan... Ce faci, Moromete, te-ai mai g6ndit? imi dai salcamu
ala'lMoromete se uit6 !in15 la vecinul siu, inlelegind pentru ce ieqise el la
drurr, ;i nu r[spunse la intrebare. ,,Da, ant discutat odati s[-!i v6nd un
salc6m! Poate am sa [i-l vdnd... poate n-o sd !i-l vdnd... De ce trebuie sd ne
grdbim aqa?" p6rea el s5-i spund.
- Dar Victor al t6u... El nu mai iese la sapd, Bilosule? Sau de cind e
voiajor nu-l mai aranjeazd? zise Moromete. Adic5... admitem cazul ci fiindocupat... mai adaugd el.
Vecinul avu bdnuiala cd aceste ctrvinte nu sunt chiar atit de nevinovatecum s-ar fi putut inlelege din glasul cu care fuseserd rostite, dar trecu peste asta.
- Pai de ce zici cd nu vreai sd mi-l mai dai, Moromete'l Cd vroiam si!i-l platesc...
Drept rdspuns, Moromete incepu sA se uite pe cer.
- SA Ii minte ci la noapte o si plou6. Daci di ploaia asta, o si fac og'amad5 de grAu, Tudore! zise el.
Bdlosu nu mai zise nici el nimic; apoi dupl citeva clipe schimbl vorba:
- Mn intdlnii pe la prdnz cu Jupuitu. Zicea cd miine dimineald o por-neste prin sat dupa.fonciire.
Moronrete rdmase rremiEcat.
-Zice cd a primit o dispozilie, sau un ordin, dracu si-l ia... Cd cine are
de achrtat./bnciire qi n-o s-o achite mdine, o sd le ia din cas5.Moromete se mohori dintr-o dat6. Vru si rdspundd, dar se ridicd pe ne-
a$teptate de pe stdnoagd qi sdri spre poartS; un cal scdpase din grajd $i vroiasd iasi la drum.
- Nea indirit, blegule, unde vrei sd te duci? strig[ omul inchizdndr.r-ipoarta in nas.
Calul nu se sperie ins5, rdmase cu botul l6ng5 uluci ;i sufli putemic pe
n6ri, apoi, cu dispre! parc5, se intoarse cu spatele si incepu sd se frece deuluc[.
-Nea, n-auzi, surdule!... Tu-!i adineaurca mA-tii! strigi Moromete infuriat.Calul se opri din sclrpinat qi ponri nepdsitor spre prispa casei unde
zicea Paraschiv. Moromete se lui dupa el, dar calul nu-l lud in seamd, se
opri l6ngi prispd gi intinse g6tu1 l6ngn parmalAc, unde incepu sd roadd cudintii dintr-un drob de sare. Paraschiv ridicd fruntea, se uitd c6teva clipe casi cdnd n-ar fi inleles ce se intimpla, apoi deodatd ii repezi calului cu toatdputerea un picior in burt5.
Tot atunci mama ieqi in prag. Avea fala roqie ;i obositi, iar ndduqealaii curgea qiroaie innegrite peste obraji 9i gAt.
- Ilie, urde s-au dus feteie alea? Ce fac eu aici singurd? Acu se intuneri-ceqte qi ce mAnca{i'?
36
- Raci o sd mdncim, fa, d-aia te vaili tu'l rdspunse Moromete trdgand
calul spre grajd.Raci nu se geseau nicdieri in apele satului. Tocmai raci, prin urnare,
aveau sd mdnAnce la mas6. Femeia se qterse cu deznddejde pe frunte, in-ghili in sec qi pieri in tinda.
- Niculae, unde eqti, m6? strigd Moromete spre grddin['
- Aicea sunt! se auzi un glas de undeva.
- Ce faci acolo? Treci incoace qi ajutS-i ma-tii! Te duseqi in gradind sa
te odihneqti, cI pind acum stdtugil CAnd !i-oi da una dupd ceafi, i1i sar mu-
cii pejos!Pe poarla grddinii intrd un baiat de vreo doisprezece ani. Avea capul gol
qi cdmaEa de pe el era ferfenilS. Picioarele goale erau pline de zgdrier.xivechi cu urme de sdnge incl,egat cu praf.
- Treci la mi-ta qi vezi ce treabi are! spuse iar Moromete, pomind incet
spre grldina.
ilBdiatul se urni de ldngi poartiL 9i intr[ in tinda. La vatr6, femeia se
chinuia cu o m6nd si mestece mam61iga, iar cu alta sd prdjeascd nigte ceaplin tigaie. Alaturi de vatr6, prinsd intre doui cdrimizi, clocotea o oa16 cu
ceva verde induntru. Femeia diduse jos cdldarea cu mamaligi Ei o rnesteca
aprig, incerc6nd din cdnd in cAnd s-o lind pe loc cu talpa piciorului.
- Venisi cu oile, rnd? Du-te repede Ei prinde-o pe Bisisica... Viu gi eu
acum sd le mulgem... Si torn mamIliga... Uude sunt fetele alea?
Biiatui se uit6 la maicd-sa si se intoarse alene indirit, lIrd s6 spuniceva. leqi in curte ;i incepu sd stringi oile spre obor. C61iva miei slriserd
pe prispa qi lingeau sare.
- CAqi, minca-te-ar cdinii! zise el apucdnd mieii de gAt 9i ficdndu-lerAnt de pe prispS.
inchise poarta oborului gi rdmase intre oi tdcut. Oborul era mic qi cele
Joudzeci, doudzeci qi cinci de oi abia aveau loc sd se migte. Una dintre ele,
care stitea aldturi de baiat, freca pdm6ntul cu copita ei mici qi se culci in-cet. suspinind. Era o oaie b6trAn[ gi blAndi care mergea totdeauna in urma;ardului.
- Ai prins-o, m6? Hai mai repede cd se rice;te rndmaligal
Baiatul se intoarse nepisdtor spre mama lui care intrase in obor cu uu
cdldaroi in m6nd qi abia se miqc6.
- Hai, Niculae... hai, Niculael Si nu-!i dau acum cAteva! Unde e Bisi-;:.-a? Treci s-o prindem, unde te tot ui!i? zise femeia cu glas moale $i carn
-:;epdr1at, ca gi cAnd ar h vorbit gardurilor.
'') /
- Lovi-o-ar moartea de Bisisicd! mormdi Niculae, apropiindu-se de ooaie neagri qi comutd care se pitise intr-un col! qi aqtepta nemiqcatl, ascul-tind parcd cele ce se spuneau despre ea.
Biiatul se repezi asupra ei qi o apucl de picior; oaia nu se miqc6, darcdnd igi simfi piciorul prins zvdcni pe nea$teptate qi-l trdnti pe baiat cu burtala p5mAnt.
-Fire-ai a naibii, dacd nu te omor! scrdqni el gi ridicdndu-se cu o sprin-teneall uimitoarc se repezi iar. De asta datd, el n-o mai scapd din m6ini.Oaia sdrea in trei picioare gi gemea greu. Femeia se apropie cu clldarea ;io apuci de celalalt picior, o trase spre buza cildlroiului ;i incepu s-o mulg6.Niculae o linea de coarne $i o izbea cu salbaticie peste bot.
- Mdncate-ar lupii si te min6nce! DacI n-am s5 te omor intr-o 2i...Femeia zise s-o lase in pace, si nu mai dea in ea degeaba. Cum
degeaba? Mergea in frunte qi totdeauna tdra intreg c6rdul in goani pesteizlaz;i nu se mai oprea pind nu ajungea pe locurile de plscut. Niculae erasilit sI alerge gi el qi arunca zadarnic cu bulgdri spre ea. CAnd ajungeau pemiri$te, baiatul cldea istovit de goanl pe o brazdi qi pldngea in neqtire.Uneori o prindea cu ajutorul altor b[ie1i qi o bltea cu cruzime. Oaia se maicuminlea un timp, l5sa alteia conducerea cdrdului, apoi iardqi igi lua locul.C6teodatS, innebunit, Niculae alerga inaintea oilor aflate in plin6 goani,desplrtea c6rdul de oaia bezn"retic5, o alunga in porumburi cu ciomagul qio bltea cu bolovani pAnI il pdrdseau puterile. Oaia sirea din loc in loc,fugea, se oprea tremurdnd qi gemea de lovituri. in ziua aceea nu mai alerga,dar a doua zi goana gi chinul biiatului reincepeau cu prospefime. Niculaeo linea minte incd de pe cind era noatind.
Intr-o iarn5, la BoboteazS, venise popa cu c5ldSruqa qi intrase in oborsI stropeascd oile cu aghiazmd,. Bisisica - a$a o botezase Achirn cdnd oinvitase sa impungl ca berbecii - ie;ise din cdrd qi ridicase fruntea sprepop6. Cdnd pdrintele fEcuse seurnul crucii zbicind din busuioc, oaia, cre-zdnd, ca e vorba de impuns, se repezise in patrafirul aceluia besteclind cucornilele ei mici printre picioarele popii.
- Gata, ai sclpat, zise femeia lovind cu mil[ spinarea oii, care in tottimpul mulsului tremurase ca frunza. Da-i drumul, Niculae!
Bdiaful ii dadu drurnul de coame, izbind-o in acelaqi timp cu picioml ingrurnaz; apoi prinse altl oaie, care cit sirnti mdna femeii sub uger, singurdse lds6 pe cdldiroi qi incepu sI rumege liniqtitd.
- Yezi, asta de ce st[?! ingind Niculae, ca gi cind cineva ar fi pretinsca toate oile seanrini cu Bisisica. Nu qtiu, mami, dar eu m-am s6turat... Eu,le loveqte uroartea de oi, ingdnd el mai departe jelindu-se. Eu nu m6 maiduc cu oile... Toati lumea le di la cioban, nurnai tata s-a gdsit mai breaz sdme trimitS pe mine... De ce nu-i spui sd le dea la cioban? De doud luui dezile nu m-am mai dus la scoal5... Are sI mi lase repetent...
- Gata., zise femeia, a1ta... Hai mai repede, ci se riceqte mimdliga!...
38
MARIN PREDA
MOROMETIIVOLUMUL II
EDITURA CARTEX SERVBucurqti
CUPRINS
7
1ll189
277
JJJ
i
[ **"u[ ,*",
[*i
I
in bine sau in rdu, se schimbase Moromete? Cei care il duqmdneau sau
suteau cu ochii pe el se potolird sau il uitari, ca qi cdnd l-ar fi iertat sau l-arti disprefuit. Ce putea sd insemne asta?
BIlosu deveni chiar binevoitor fale de vecinul sdu, iar Guica gi Parizianule intrebau pe fete cAnd le intAlneau pe drum dacd alde Paraschiv nu le-a mai
-ris. De NilS qi Achim nu ziceau nimic, ca qi cind din partea dstora doi n-araai fi putut prididi sd citeasci atdtea scrisori. Arita t5cutd Guica, nu i se
tai atlzea deloc gura prin fala casei, pesemne ca nepolii aveau alte griji pe-a-;olo dec6t sI-i trimitd scrisori. In acei ani muri plrasit[ in bordeiul ei Ei fu:usd la cimitir de Parizianu. Moromete, cu toate cd era vorba de sora lui-rai mare, nu veni nici mdcar s-o vad5, dar asta nu mird pe nimeni, se cu-3}steau in sat altele de acest fel mult mai reie.
Cu at6t mai pu{in bigl cineva de seami ci fi-sIu cel mic, Niculae, nu*e mai ducea nici el la qcoal6; deqi maici-sa vinduse si ea un pogon din pa-3intul ei s6-1 lind mai deparle, totul se opri cdnd trebuia sd treacd pe al pa-:ulea an: Moromete ii spuse, fEri multi vorb6, cd s-a terminat ;i cu istoria'w
cu studiile, si stea acasi qi si puni mAna pe sapd. Baiatul nu se mai zbltuuici el ca la inceput, nu se mai plinse nici pe l6nga maicl-sa qi nici pe l6nga
FEot sau fostul lui invalator ca s6-l ajute; cu tatil sdu se intdmpla ceva. Nurc mai putea vorbi cu el, spuneai una qi el asculta qi ai fi zis cd inlelegea,;r si te pomeneqti pe urm[ ci rispunsurile pe care !i le dddea veneau dinrura parte... Devenise in mod ciudat intreprinzdtor gi in anul cAnd nu ii mai.tlx{u voie lui Niculae s6-si urmeze gcoala (an in care incepuse gi razboiul)i nergea destul de bine, iqi ficuse un pridvor in fafa casei si tot timpuluc.bia cu carula qi caii de la munte la balti. Parcd chiar intinerise, ardtaaarsvan, cu mustata mereu neagri gi cAnd tot saful se pitea in casl;i co-rrr^e fumegau sub gerurile nipraznice ale iernii, eravdzut cu allii mai ti-El cu sdniile incdrcate cu porumb, gata si plece si le v6nd6 in creierul€-*-ratilor, la mocani. Se intorceau cu purcei mici cit niqte gherlani pe careE :nindeau in sat, cu si{a de invelit acoperiguriie qi cu butoaie de guicd.
Fou salbeni ii umpleau buzunarele si pe toate le vedea acuma din punctul
de vedere al unui castig ever.rtual. El nu zicea aqa, gisise un alt cuvant pecare il adoptaserd;i noii lui prieteni (clci cu cei vechi rupsese, cu cocogillnu se mai impicase nici pAna azi, iar de Dumitru lui Nae qi Iocan seindepirtase de mult), acest cuvdnt era beneficiu. Morornete il folosi chiarqi cdnd Niculae il intrebd ce avea cu el de nu-l rnai ldsa sr rneargr maideparte pe drumui lui, din moment ce nu era vorba de bani'i Fusese slngu.uintrebare pe care biiatul i-o pusese dupi ce arteptase cAteva sdptd,r6ni, giel gi maicf,-sa, sr se ldmureasci daci nu cumva era vorba doar de o sucealda lui, sau poate de-o uneltire care il izbise cu putere qi il ridicase contra lor,temerea de totdeauna a mamei.
- De ce zici,tatd, ci nu vreai sd md la;i mai deparle,l intr-ebd fiul cu o vocein care cu trei ani in unni speranta legati de fapt de firea de atunci a tatdluiavusese totdeauna un tremu[ cu care ii fortase acesfuia gdndirea lui in-tortocheatS; acum nu mai rlzbatea din glasul biiatului dec6t o cur-iozitate rece.
- $i ce beneficiu o si am eu, m6, de pe umra ta, dacl te las s[ te ducimai deparle la gcoal[? rlspunse Moromete. Ce, nu-!i place munca?l
Dacr ii pldcea munca lui Niculae? Sigur ca nu ii pldcea, dar ce, asia erao noutate, nu se qtia incd de cand era mic ce-i plicea si ce nu-i pldceaacestui bdiat'/ Lui Moromete parcr ?i zburase mintea din cap qi, cu bundqtiinfa, ficuse schimb cu a unui alt {iran care vorbea cu iir-,. asa cumvorbegti cu un cal sau cu o vacd. il pr." p. Niculae la *rr"eii
"ariJ ua^
ca bdiatul nu se miqci il lovi qi il ameninln: dacd nu vrea s6 asculie sa se ducade-acasd, s-o ia pe urmele celor'ffei, care au ajuns bine, paraschiv lucreazd laucebe, sd se ducd ;i el si intre acolo! $i pronu,lase cu atAta satisfacliecuvantul, incat bdiatul se infricogd, fiindci era adevrrat; paraschiv ,ulEcuse nimic la Bucuresti cu ideea lui de comer!, pierduserd ;i oile gi caiigi ajunserd toli trei miturdtori de stradd. (Jcebe-ul-acela (uzinele centraleBucureqti) tocmai asta era, o institulie binecunoscuti in sat, u,de ajungeauin cele din urmd cei care cddeau jos. La toli ri se pdrea ca dacd zil uieb6,in loc de m5ftiritor de stradf,, pot sd ascundi in acest fel adevarurnenorocirii lor... Nu se qtie dacd Niculae avusese sau nu in primul momentg0ndul sa fugi de-acasd, dar soarta fralilor lui vitregi o rp".i" si pe cahina,care incerc6 s5-1 tinl pe bdiat de rdu... Nu era nimiC, zise ea, bine cIinvifase gi aia trei ani, si stea qi el sd lnai a$tepte p6nd ce se face mare siatnnci sd plece si el in lurne... gi pinn atunci sd fac6 ce zice tat_siu...
IIintr-o zi se intdmpld insd ceva care dezvdlui familiei cd intr-adevir fu-
sese vorba de o uneltire,.dar nu din partea cuiva, ci se copsese singurr giindelung in nrintea tatalui.
t0
Iatd ce se petrecu... Primeau din partea celor trei c6te-o scrisoare o datd
sau de doud ori pe an, in care unul din ei mdzgdlea ca vai de lume cd o ducbine... Anii care treceau micgoraserd parcd totul, ura lor ci fuseserd bIflrgiatdt de tare inainte de a fugi, ru;inea familiei ci fugiserd ca niqte hofi...Scriau acasd ca gi cdnd una s-ar fi rdscumpirat prin alta... Dar niciodati nuspuneau ce insemna binele aceia, in timp ce acela$i Scdrnosu povestea insat cd il vizuse cu ochii lui pe Paraschiv in cunoscutul costutl de culoarea pra-ftllui, pe care scria, pe spinare, cu litere mari qi albe acele litere ruqinoase.
in acelaqi an, cind Niculae rlmase acasd, primiri de astd datd o scrisoare
in plic qi induntru gasira o fotografie. Cei trei dldeau pentru intiia oariamdnunte despre viala lor qi iatd ce spuneau, cI Paraschiv nu mai lucra de
nrult la uceb6, cit acum trecuse la setebi (Societatea Tramvaie Bucuregti)
;i ci era sudor autogen, cdqtiga atit pe luna. NilS lucrase in ultimul an la
un bloc, cSrdnd materiale cu spinarea qi inginerul ii laudase si ilrecomandase proprietarului care il luase pe urm6 portar. Asta era in plincentrul Bucure$tiului, se numea Bloc-Algiu qi se afla pe strada CheiaRoseti. lar Achim era singurul care rettgise totugi in comerf, linea pe CaleaColentina un Conswt alimentar. Urma fotografia ca o dovadd. Paraschivarlta bine imbrdcat, cu o banderolS micd pe bra!, pe care se vedeau intr-a-devdr limpede literele S.T.B., iar NilS o qapc[ pe cap pe care scria portar.Se strdnseseri to{i in pridvor, fetele qi mama. Nicuiae nu era acasi, eraplecat cu caii. Se uitau la pozd incerc6nd s[ in]eleaga gi ceea ce in scrisoarenu se spunea. Nil[ arlta rnai gras ;i avea ochii albi1i, dali peste cap, stdtea
in mijloc cu o femeie cu gura strimbati de o veselie a ei din momeutulacela (sau poate ci aga era ea strimbd de felul ei), iar Paraschiv la fel, cuuna cam neagrl lafa\d, putea sd fie o ligancd (sau poate a$a era ea neagrdCe felul ei), veseli amindoi, in tirnp ce Achim era mai greu de recunoscut,cu beregata inainte, sub care atAma o cravatd groas6, cu nodul cit un ghem,ai fi zis cd se spdnzurase cu ea Ei ii ieEise in felul acesta ochii din cap.
Rdmaseri cu tolii tAculi, atinqi de uimire. Ya sd zicd ajunseseri binepind la unnd cei trei si nu in zadar se zbituserd ei sI plece de acasi. Se ve-Jea dupi haine, dupa chipurile lor;i se inlelegea qi din felul cum scriau cIru se mai gdndesc deloc la ceea ce se intArnplase in dimineala aceea cdndruseserl bltuli cu ciornagul $i tdvAliti pe jos: spuneau ,,dragii noqtri, dorirn;a micile noastre rinduri sd vd gdseascl in momentele cele mai fericite...."si se deducea din aceste rAnduri intinse pe mai rnulte foi cI acum, dupi ce
:u ajuns si ei cu meserii gi au devenit bucure$teni, vor sI uite ce-a fost;isi se impace cu ai lor din sat, din moment ce soarta i-a despirlit qi nu vor:xai trai niciodatd impreund. Rim6nea doar ca cei de aici sI uite, mai ales:i intrebau si de Niculae, cum merge cu qcoala, ceea ce putea sI iusemne:i intr-adevdr nu mai aveau nimic cu nimeni, fiindcd in nici una din.crisorile lor de pini atunci nu puseserd asemenea intrebare. Nu insemna:.s:a cd ura lor contra mamei si a fratilor vitregi se stinsese'/ Ceea ce t.uama
1I
gi crezu, dupd obiceiul rnultor oameni care gandesc cd dacr vezi tu lucrurilein bine, chiar dacd ele sunt rele, n-o sI fie pe urmd vina ta c[ nu le-ai luata;a cum sunt. $i zise:
- Bine ci au ajuns bine, cd ajunserd de rdsul lumii cu uceb6.Nu se gtie de ce, Moromete iqi iegi din pepeni. Se uitd la ea cu privirea
sticlind de vrljma;ie si ii spuse:
- Taci cd ai auzit si tu de uceb6, lovi-te-ar moartea cu popa in bra(e.Nu se infelese de ce tatdl nu era pe faid bucuros de aceste gtiri neagteptate,
se gAndira insa toli ci in sinea lui ii parea bine, fiindcd uite cI se putea spuneci sc[pase de grija lor qi nu mai trebuia, ca pdnd acum, sI ia alti vorbl cdndcineva il intreba ce mai fac copiii aia ai lui pe la Bucuregti. Fetele chicotird.
- NilA parci e adormit, zise cea mare obsetvdnd cea dintdi pozifiaciudatd a ochilor acestuia in mijlocul fotografiei.
- Pdi daca e beat! izbucni deodati Moromete. Nu vede{i? Sunt befi to(i!- Ei taci ca qtii tu, i-o intoarse mama. Ai fost tu acolo sd vezi cI erau
beli! Aqa aratdpozele.
- Nu, ci ai fost tu, zise Moromete abia stlpdnindu-qi furia. De multe orite-ai pozat tu!
- Nu, cd le gtii tu pe toate, zise mama pufnind in r6s, fiindcd era adevi-rat cd in viala ei nu fusese si se pozeze niciieri, ;i de iegit din sat ieqise qiea de vreo doui, trei ori, pdnl la oragul cel mai apropiat, la pildmida.
- $i muierile astea cine-or fi, tatd? zise cea micd, avidl s6 afle tot, ui-tdndu-se acum singurd cu fotografia in mAn[.
- Muierile 1or, cine sI fie, rdspunse Moromete ridic6nd fruntea din pI-mdnt Ei lintind-o pe fata cu o privire la fel de albd ca gi a lui Nila, desi inziua aceea el nu bluse nimic. $i adiugd: Sau crezi ci sunt ale altora? Nuvezi cum se (in cu ele pe dupa mijloc, s[ nu se scape? Ce sI fac ei unii firlallii dacd se scapi, nu cadjos si-qi sparg capetele?
Mama intrase intre timp in tindl gi vedea de foc, dar curAnd ieqi gi-qificu de lucru pe prispa, incepu sd scuture ni$te toale vechi. Moromete seridicase, cobordse din pridvor gi pierise nu se gtie unde. Mama se a;eziapoi pe cipitdiul rosu plin cu foi de porumb, pe care qezuse inainte Moro-mete gi lud iar fotografia in man6, vrand parci sr descifreze in ea ir-r(elesulpurtirii tatilui. Rimase multi vreme privind-o, in tirnp ce fetele intrari elein tindi qi luarr seama la ceea ce se fierbea pe vatrd. ln cele din unr:rd lrama,cu o expresie seninS, ridica din sprdncene ca si cum ar fi infeles gi pusefotografia deoparle. . . N u era n imic, roane de-ale lui, cine Etie ce i s-o fi pi-rut: cei trei ardtau bine, fata cu care era Paraschiv pozat era chiar frumoasd,oachegd cum ardta, o creqtind gi ea, o fi g6sit-o qi el pe-acolo gi s-or filuat... Treaba lor, ce mai avea acuma cu ei? Bine cd n-au ajuns ca altii careau murit pe acolo de oftica! o rnicr nedurnerire tot mai stdruia ins6 pe chipulcatrinei. Intr[ in tindd qi incepu si vorbeasci cu fetele: paraschiv erala se-bete, asta a inleles. Nild era portar. Dar Achim?l Era croitor?!
12