modul dppd

Universitatea “Spiru-Haret”- Facultatea Sociologie-Psihologie CTID Ploie şti - Prahova

MODUL DPPD

PORTOFOLIU DIDACTIC

Boldinog (Antonescu) Mirela Daniela Anul IV Pagina 1 din 48


CUPRINS:

a) Programa şcolară a disciplinei “Cultură civică” …………………………………………pag.3

b) Prezentarea catalogului clasei ……………………………………………………………pag.12

c) Caietul dirigintelui (cuprins) ……………………………………………………………….pag.14

d) Activităţi în cadrul catedrei ………………………………………………………………..pag.18

e) Planificare anuală ………………………………………………………………………….pag.28

f) Planificare semestrială …………………………………………………………………… pag.29

g) Proiect de lecţie 1 ………………………………………………………………………….pag.31

h) Proiect de lecţie 2 ………………………………………………………………………….pag 34

i) Referat psihologia educaţiei ………………………………………………………………pag.37

j) Referat sociologia educaţiei ………………………………………………………………pag.40

k) Autoreferat ………………………………………………………………………………… pag.44



a) PROGRAMA ŞCOLARĂ A DISCIPLINEI “CULTURĂ CIVICĂ”

Prin disciplina “Cultură civică”, în gimnaziu, se continuă şi se aprofundează educaţia civică a elevilor, iniţiată

în învăţământul primar, în ceea ce priveşte practicarea unui comportament civic într-o societate democratică,

definit prin trăsături ca: responsabilitatea, toleranţa, comunicativitatea ş.a.

“Cultura civică” reprezintă în gimnaziu disciplina cu următoarele valenţe şi trăsături definitorii:

- echilibrul între instruire - educare - acţiune practică este gândit prin luarea în considerare a faptului că

raportul dintre cunoştinţe-valori-atitudini/ comportamente nu ar trebui să fie centrat preponderent pe

cunoştinţe; deşi acestea sunt extrem de importante, ele ar trebui considerate, de regulă, surse sau

pretexte pentru exersarea gândirii critice şi pentru formarea de atitudini democratice;

- termenii şi cunoştinţele specifice nu pot fi predate separat, dintr-o dată şi în mod exhaustiv (de exemplu,

statul, democraţia, separarea puterilor, constituţia etc.); este nevoie de o reluare permanentă a

explicaţiilor, exemplificărilor şi clarificărilor, deoarece informaţiile şi noţiunile de bază îşi întregesc

reciproc sensul prin considerarea unor contexte specifice diferite şi prin raportarea la societate ca un tot;

- prin intermediul demersurilor de educare civică la clasă, urmează să fie conştientizată nevoia şi

posibilitatea de cultivare a respectului faţă de propria persoană şi faţă de ceilalţi, în condiţiile acceptării

pluralismului, sub multiplele lui aspecte (politic, economic, religios, cultural etc.); actorii implicaţi în acest

demers trebuie să aibă în vedere că educaţia civică este un proces îndelungat, care poate şi trebuie să

fie început devreme şi care are nevoie de consolidare pe parcursul întregii vieţi;

- educaţia civică este un demers interdisciplinar şi intercultural care solicită deschidere, comunicare şi

flexibilitate, cultivându-le în acelaşi timp; în cadrul ei se produce în mod inevitabil dialogul dintre diferite

modalităţi de cunoaştere şi dintre diferite tipuri de culturi;

- în demersurile de educare civică se produce în mod evident o puternică interacţiune între curriculum-ul

scris (oficial, intenţionat) şi curriculum–ul “ascuns“ (hidden curriculum), ca manifestare specifică a

confruntării dintre valori;

- conţinuturile şi strategiile de lucru propuse trebuie să ţină seama de experienţa elevilor la această vârstă

şi să permită valorizarea pozitivă a acesteia.

În clasa a VIII-a, prin abordarea unor principii şi concepte de bază ale democraţiei (de exemplu, autoritatea,

responsabilitatea, dreptatea, libertatea, proprietatea etc.) este propusă aprofundarea, discutarea nuanţată a

valorilor/ principiilor democratice şi exersarea practicilor specifice unui regim politic democratic, cu care elevii s-au

familiarizat deja, în parte, în clasa a VII-a. În cadrul abordării conceptuale propuse, vor putea fi integrate şi

revalorizate cunoştinţele dobândite de către elevi în clasa a VII-a şi vor putea fi formate şi dezvoltate în



continuare, într-un context nou, capacităţile şi competenţele specifice.

În acest sens, în tratarea temelor propuse se va face apel la enunţurile cuprinse în texte cu care elevii s-au

familiarizat deja (Constituţia României, Declaraţia Universală a Drepturilor Omului), precum şi la alte referinţe

care includ texte, exemple, cazuri, imagini etc., discutate în clasa a VII-a. Abordarea temelor va trebui să aibă

în vedere perspectiva integrării europene şi a aderării ţării noastre la Uniunea Europeană, precum şi aspectele

legate de participarea ţării noastre în cadrul organismelor internaţionale (O.N.U., Consiliul Europei etc.)

Structura curriculum-ului şcolar cuprinde:

- obiective cadru, urmărite pe întreg parcursul învăţământului gimnazial;

- obiective de referinţă, formulând rezultatele aşteptate ale învăţării pentru fiecare an de studiu şi

urmărind progresia în achiziţii de la un an de studiu la altul;

- conţinuturile învăţării, pe ani de studiu;

- standardele curriculare de performanţă la sfârşitul ciclului gimnazial, în calitatea lor de

standarde naţionale, repere pentru evaluarea calităţii procesului de învăţare.

OBIECTIVE CADRU

1. Utilizarea limbajului din sfera valorilor civice într-un discurs oral sau scris

2. Cunoaşterea valorilor fundamentale ale democraţiei, a practicilor democratice şi a drepturilor omului

3. Dezvoltarea capacităţilor de a dialoga şi de a coopera în condiţiile acceptării pluralismului şi valorizării pozitive a diferenţelor

4. Manifestarea unor atitudini pozitive faţă de sine şi faţă de ceilalţi

5. Stimularea interesului pentru participarea la viaţa socială şi pentru exersarea calităţii de cetăţean



CLASA A VII-A

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE


Obiective de referinţă Exemple de activităţi de învăţareLa sfârşitul clasei a VII-a, elevul va fi capabil:

Pe parcursul clasei a VII-a, se recomandă următoarele activităţi:

1.1 să utilizeze corect şi flexibil conceptele şi informaţia factuală

- construirea şi rezolvarea unor rebusuri cu conţinut civic;

1.2 să recunoască termeni cu conţinut civic în contexte diferite

- exerciţii de completare a unor enunţuri lacunare, de continuare a unui text, de comentare şi de rezumare, folosind termeni dintr-o listă dată;

1.3 să selecteze termenii specifici unei teme

- alcătuirea unor liste de termeni pe o temă dată, care să cuprindă:

- definirea termenilor;- termeni sinonimi;- termeni antonimi.






2.1 să identifice valori, principii şi con-cepte democratice

- simulare;- studiu de caz;- construirea unor strategii pentru rezolvarea - problemelor civice;

2.2 să identifice şi să explice valori şi principii constituţionale din ţara noastră şi din alte ţări

- dezbaterea unor cazuri preluate din mass-media referitoare la problemele comunităţii;

2.3 să manifeste iniţiativă în rezolvarea unor probleme ale grupurilor din care fac parte şi ale comunităţii locale

- realizarea de investigaţii, sondaje de opinie, răspuns la scrisori etc.;

- realizarea unor activităţi tip proiect.

3. Dezvoltarea capacităţilor de a dialoga şi de a coopera cu ceilalţi în condiţiile acceptării pluralismului şi valorizării pozitive a diferenţelor



3.1 să organizeze într-un discurs scris sau oral informaţiile extrase din mass-media

- dezbatere pe marginea unor cazuri contro-versate;

- realizarea unui ziar / album fotografic / film etc.




4.1 să manifeste respect şi bună-cuviinţă în relaţiile cu ceilalţi

- simulare;- studiu de caz;

4.2 să recunoască asemănările şi deosebirile dintre oameni, să identifice conflicte valorice din societate şi modalităţi de soluţionare a acestora

- jocuri de rol, bazate pe empatie;- discutarea unor cazuri reale sau imaginare

de conflicte valorice.






5.1 să-şi dezvolte şi să utilizeze competenţe de muncă în echipă, de cooperare şi/ sau competiţie

- realizarea unor buletine informative;- exerciţii pe echipe de luare a deciziei, de

propunere / alegere a unei strategii de rezolvare a unei probleme;

5.2 să participe la negocierea drepturilor şi a responsabilităţilor în clasă şi în şcoală

- elaborarea regulamentului clasei cuprinzând drepturi şi îndatoriri;

- elaborarea regulamentului de funcţionare a consiliului elevilor.

CONŢINUTURI1. Viaţa în societate Persoana: unicitatea şi demnitatea omului Omul – fiinţă socială

- Grupurile: caracteristici, tipuri- Atitudini şi relaţii interpersonale în grup; relaţii între grupuri (de cooperare, competiţie,

solidaritate, conflict, toleranţă, respect, comunicare, control al poziţiei, apreciere, afecţiune, ajutor etc.)

- Familia ca grup social: a) distribuirea rolurilor în familieb) familia contemporană

- Comunitatea locală, naţională şi internaţională:a) Comunitatea locală. Raportul stat – comunitate localăb) Naţiunea. Cetăţenia. Drepturi şi îndatoriri cetăţeneştic) Comunitatea internaţională. Integrarea europeană. *Procesele de globalizare

- Drepturile omului.

2. Sistemul politic în România Statele moderne şi constituţiile

- Teorii despre stat- Exercitarea puterii în stat. Forme de guvernare şi regimuri politice: regimuri democratice,

autoritare şi totalitare- Statele moderne şi constituţionalismul- *Constituţiile epocii moderne; exemple reprezentative

Constituţia României (1991)- *Scurt istoric al constituţionalismului în România- *Elaborarea Constituţiei României:

a) schimbările politice din 1989b) rolul Adunării Constituantec) validarea Constituţiei

- Structura Constituţiei şi mecanismele constituţionale- Valori şi principii constituţionale. Recunoaştere şi *explicare

Instituţii şi practici democratice- Statul democratic şi principiul separării puterilor- Autorităţile statului român:

a) autoritatea legislativă; legileraportul legilor cu valorile şi normele;* sursă de legitimitate

nesupunerea civilă (nerespectarea deliberată şi non–violentă a legii)



b) executivul; administraţia centrală şi localăc) autoritatea judecătorească; aplicarea legilord) preşedinţia republiciie) administraţia şi birocraţiaf) partide politice şi organizaţii cetăţeneşti

3. Raportul cetăţean – stat: puterea opiniei publice şi forţa individului

Mass–media şi opinia publică- Mass – media: definiţie, clasificări, funcţii- Opinia publică; rolul mediilor în formarea opiniei publice- Libertatea presei; libertate şi responsabilitate în producerea, transmiterea şi receptarea mesajului

propagat prin mass–media; *prejudecăţi şi stereotipuri

Cetăţenia şi practicile democratice- Societatea civilă şi iniţiativele cetăţeneşti (iniţiative în comunităţile locale, iniţiative legislative etc.)- Dreptul de asociere- Alegerile şi votul- Participarea la luarea deciziei publice şi la controlul aplicării acesteia în contextul democraţiei

reprezentative şi al formelor de manifestare a democraţiei directe.



CLASA A VIII-A

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE


Obiective de referinţă Exemple de activităţi de învăţareLa sfârşitul clasei a VIII-a, elevul va fi capabil:

Pe parcursul clasei a VIII-a, se recomandă următoarele activităţi:

1.1 să utilizeze corect şi adecvat limbajul de specialitate în diferite contexte

- activităţi de lămurire a înţelesului cuvintelor (alcătuirea de liste de cuvinte, căutarea explicaţiilor în glosare, dicţionare);

- exerciţii de completare a unui text, de continuare a unui text, de comentare, de rezumare etc.;

1.2 să distingă între enunţuri de fapt şi enunţuri de valoare

- construirea unor situaţii problematice şi identificarea tipurilor de enunţuri.




2.1 să definească valori, principii şi concepte democratice

- simulare;- joc de rol;

*2.2

să exerseze practici democratice în rezolvarea unor probleme

- exerciţii de argumentare;- comentariu de text;- construirea unor strategii pentru rezolvarea

unor probleme civice;2.3 să identifice drepturile omului şi

responsabilităţile asociate fiecărui drept

- exersarea unor roluri specifice în grupuri de lucru;

- dezbaterea unor cazuri mediatizate de în-călcare a drepturilor omului.

3. Dezvoltarea capacităţilor de a dialoga şi de a coopera cu ceilalţi în condiţiile acceptării pluralismului şi valorizării pozitive a diferenţelor



3.1 să utilizeze deprinderi şi competenţe de dialog, de dezbatere publică a unei probleme, de negociere, de rezolvare de conflicte

- conversaţie dirijată, dezbatere pe o anumită temă în legătură cu un subiect controversat;

- activităţi de negociere, de luare a deciziei prin consens sau prin compromis, de alegere a liderului etc.;

- simularea unei situaţii conflictuale şi rezolvarea conflictului;

3.2 să aprecieze diferite perspective de gândire şi de acţiune

- exerciţii care solicită exprimarea părerilor, a convingerilor, a sentimentelor personale;

- activităţi de investigare de tip proiect care necesită muncă în echipă;

- activităţi de cooperare cu persoane diferite în realizarea unei sarcini de lucru.






4.1 să manifeste grijă faţă de sine şi faţă de ceilalţi, interes pentru problemele publice şi disponibilitate pentru participarea la viaţa socială

- simulare;- studiu de caz;

4.2 să-şi utilizeze capacităţile empatice în diferite situaţii civice

- jocuri de rol, bazate pe empatie;- realizarea unor proiecte finalizate cu ela-

borarea unor portofolii;*4.3 să identifice conflicte valorice din socie-

tate şi modalităţi de soluţionare con-structivă a acestora, prin recunoaşterea şi acceptarea diferenţelor dintre oameni

- discutarea unor cazuri reale sau ima-ginare de conflicte valorice;

- construirea unor strategii de rezolvare a conflictelor valorice.




5.1 să manifeste interes făţă de problemele comunităţii şi faţă de modalităţile de rezolvare a acestora

- invitarea unor reprezentanţi ai puterii sau ai organizaţiilor civice în cadrul activităţilor din clasă;

- vizitarea unor organizaţii civice şi instituţii ale statului, cunoaşterea proiectelor şi a tipurilor de activitate ale acestora.

5.2 să se implice în situaţii în care este nevoie de acţiune socială

- exerciţii de identificare şi analiză a unor situaţii în care este nevoie de acţiune socială;

- activităţi de influenţare a deciziei publice (campanii de scrisori, prin mass-media);

- colaborarea cu organizaţii civice, par-ticiparea în structurile de decizie ale clasei şi ale şcolii;

CONŢINUTURI

1. Autoritatea

Ce se înţelege prin autoritate?

a) Autoritate şi ierarhie

b) Autoritatea în spaţiul privat şi în spaţiul public

c) Raporturi între cetăţeni şi autorităţi: de conducere, de supunere, respectarea autorităţii,

respectarea cetăţenilor, controlul autorităţii, cooperarea cetăţeni-autorităţi (cooperarea dintre

societatea civilă şi stat)

d) Consecinţe ale lipsei sau ale excesului de autoritate



2. Libertatea şi responsabilitatea

Ce înseamnă să fii liber?

a) Distincţia între libertatea personală, politică şi cea economică

b) Libertatea şi respectarea legilor; delincvenţa juvenilă

c) Limite ale libertăţii; privarea de libertate.

d) Participarea cetăţenească şi responsabilitatea; decizie, acţiune şi asumarea

consecinţelor

3. Dreptatea şi egalitatea

Ce înseamnă să fii drept?

a) Tipuri de dreptate

dreptatea ca acces la resurse şi la poziţii în societate (dreptatea distributivă)

dreptatea ca respectare a legilor şi înfăptuire a justiţiei (dreptatea procedurală)

dreptatea ca reparare a nedreptăţii (dreptate corectivă sau reparatorie).

b) Forme şi situaţii de manifestare a nedreptăţii

c) Justiţia ca instituţie de apărare şi de înfăptuire a dreptăţii

d) *Comunitate şi dreptate; diferenţele ce ţin de structura şi de tradiţiile comunităţii în ceea ce

priveşte conceperea şi înfăptuirea dreptăţii

e) *Dreptatea, egalitatea şi inegalitatea; tipuri de egalitate, ca deziderat (politică, juridică,

economică: problema sărăciei şi a bogăţiei)

f) Egalitatea şanselor şi egalitatea în faţa legii

g) *Egalitate, diferenţă şi competiţie într-o societate democratică

h) Rolul statului şi al societăţii civile în realizarea egalităţii sub diferitele ei forme

4. Proprietatea

Ce se înţelege prin proprietate?

a) Formele proprietăţii şi evoluţia lor

b) Dreptul la proprietate; calitatea de proprietar; încălcarea dreptului la proprietate

c) Proprietatea privată şi economia de piaţă

d) Economia de piaţă şi democraţia în România; *constituirea şi reconstituirea dreptului de



proprietate în România

f) *Atitudini şi comportamente faţă de societate; consecinţe ale acestora

5. Patriotismul

Ce înseamnă să fii patriot?

a) Ce este patriotismul, cum se manifestă?

b) Identitate naţională şi patriotism; sentimentul naţional, conştiinţa naţională

c) Complexitatea identităţii personale în prezent: identităţi multiple (de exemplu, familială,

regională/ locală şi naţională, naţională şi europeană etc.)

d) *Apartenenţă şi loialitate. Atitudini faţă de popor, tradiţii, idei şi organizaţii importante pentru

viaţa personală şi pentru existenţa societăţii

e) *Alterări ale patriotismului: xenofobia, şovinismul, demagogia. (Se va discuta inclusiv despre

prejudecăţi şi stereotipuri referitoare la "noi" şi la "ceilalţi", despre imaginea "străinului",

despre strategia "ţapului ispăşitor" etc.)

g) Patriotismul şi integrarea europeană.



b) PREZENTAREA CATALOGULUI CLASEI

În cadrul lecţiei de cultură civică la care am asistat, au fost predate noi informaţii din unitatea de

învăţare Libertatea şi respectarea legilor; delincvenţa juvenilă

Ca şi organizare a clasei, s-au realizat salutarea colectivului de elevi, dar nu a fost chestionat

elevul de serviciu în privinţa celor absenţi, ci a fost efectuată prezenţa în ordinea catalogului. A fost apoi

verificată tema pentru acasă, prin sondaj, 3 elevi fiind solicitaţi să citească, pe rând, răspunsurile la

întrebările din ora precedentă. Ulterior, profesorul a anunţat titlul lecţiei noi şi, pe scurt, cuprinsul acesteia.

În privinţa activităţii de predare, spaţiul de lucru a fost corespunzător utilizat, prin scrierea pe tablă a ideilor

importante, prin afişarea unor studii de caz , împărţirea elevilor pe grupe de lucru centrând atenţia

fiecăreia dintre acestea asupra unor fişe de lucru distincte. Conţinuturile au fost expuse gradat şi logic, la

început s-au reamintit câteva concepte din lecţiile precedente şi profesorul s-a încadrat în 45 de minute.

Profesorul a adaptat stilul de predare la specificul clasei, având în vedere specializarea tehnică pe

care o urmează elevii, încercând aşadar să realizeze o lecţie interactivă şi interesantă. El a dovedit o bună

cunoaştere a subiectului, a răspuns detaliat la întrebările adresate, a oferit feed-back elevilor, lăudând

răspunsurile corecte şi încurajând creativitatea în rezolvarea fişelor de lucru. De asemeni, a monitorizat

permanent activitatea clasei, mergând printre bănci şi interesându-se de evoluţia rezolvării fişelor propuse.

La finalul orei, a dat ca şi temă pentru extinderea învăţării, realizarea unui eseu cu un subiect la alegere.

Elevii au fost receptivi la metodele de predare folosite de profesor, au rezolvat fişele lucrând în grup,

demonstrând competenţe de integrare şi relaţionare, au adresat întrebări pentru lămurirea aspectelor

neînţelese folosind termeni economici, şi au arătat că sunt familiarizaţi cu utilizarea de fişe de lucru .

Conţinutul predat a fost concis, semnificativ, întrebările clare şi exacte, însă motivarea alegerii activităţilor

nu a fost detaliată, subliniindu-se doar caracterul de noutate a conţinutului. Informaţiile au fost de

actualitate, s-a realizat în final şi o scurtă evaluare orală a elevilor, fără a fi însă notaţi. Tonalitatea a fost

adaptată etapelor lecţiei, iar comunicarea elev-profesor a fost una eficientă, bazată pe respect reciproc.

Feed-back-ul a fost oferit atât de elevi, cât şi de profesor, lucru deosebit de important.

Lecţia observată face parte din unitatea de învăţare Individul-integrare în societate, în cadrul disciplinei . .

Ora a debutat şi s-a încheiat cu un salut, tema pentru acasă nu a existat, deoarece în ora

precedentă avusese loc o succintă evaluare, ale cărei rezultate au fost prezentate în primele 10 minute,

concomitent cu trecerea notelor şi a prezenţei în catalog.

Activitatea de predare a avut o evoluţie logică şi gradată, de la anunţarea lecţiei noi şi a

cuprinsului acesteia (inclusiv notarea lor pe tablă), la amintirea unor cunoştinţe din lecţiile anterioare, la

explicarea termenilor noi (utilizând definiţii redate cu ajutorul retroproiectorului) şi la expunerea detaliată a

conceptelor, urmate de solicitarea de feed-back din partea elevilor. Ora a fost centrată pe elevi, ei fiind



distribuiţi în 4 grupe care să rezolve fişe de lucru diferite, comparând apoi rezultatele şi sintetizând

informaţiile, sarcinile de învăţare fiind divizate între cei care rezolvă fişele, cei care expun ce s-a obţinut şi

cei care extrag concluziile.

Profesorul şi-a adaptat stilul de predare la timpul disponibil, s-a dovedit imparţial faţă de elevi, a avut o

bună etapizare a conţinuturilor, a utilizat un limbaj adecvat unor elevi de liceu şi a dovedit o bună

cunoaştere a temei, dezvoltând explicaţiile oferite elevilor cu exemple concrete. În finalul lecţiei, a propus

o temă referitoare la descrierea unei afaceri pe care fiecare elev ar înfiinţa-o în viitor şi elevilor li s-a cerut

părerea cu privire la utilizarea fişelor de lucru în cadrul următoarelor ore.

Elevii au notat pe caiete planul lecţiei, definiţiile importante şi tema pentru acasă, au răspuns la întrebările

profesorului şi s-au arătat interesaţi de tema expusă, adresând întrebări profesorului şi colegilor. Cu toate

acestea, nu au fost utilizaţi termeni de specialitate, fiind necesară o explicare suplimentară a definiţiilor

propuse de profesor. Familiarizarea cu resursele puse la dispoziţie a fost parţială, deoarece lucrul cu fişele

a provocat un număr de nelămuriri.

Conţinutul predat a fost concis, semnificativ, dar nu a existat o clară motivare a alegerii activităţilor

propuse. Evaluarea formativă din final s-a efectuat prin întrebări adresate câtorva elevi, cu privire la noile

concepte expuse, oferindu-se şi feed-back-ul aferent, din partea profesorului. Interacţiunea acestuia cu

clasa a fost una permanentă, fapt ce a contribuit la depăşirea dificultăţilor legate de noutatea colaborării în

cadrul grupelor, pe baza fişelor de lucru.



c) CAIETUL DIRIGINTELUI (cuprins)

Numele şi prenumele_______________________________ Clasa_______________ Şcoala________________________________

“ Caietul dirigintelui ",reprezintă un util şi facil instrument de lucru pentru profesorul diriginte.

Pentru a asigura unitatea şi continuitatea muncii educative desfăşurată la clasa de elevi, caietul a fost

conceput pe ani, oferind posibilitatea de consemnare a datelor chiar în cazul reorganizării claselor pe

parcursul anilor şcolari .

De asemenea, caietul poate fi utilizat pe parcursul a 4 ani şcolari chiar în condiţiile încadrării diferite a

diriginţilor de la un an la altul(în situaţii deosebite, când cadrele didactice nu sunt titulare). În acest

caz,caietul trebuie predat conducerii la sfârşitul anului şcolar, pentru a putea fi preluat de noul diriginte în

anul următor.

În structurarea caietului sunt prevăzute variante pentru consemnarea, pe cât posibil, a tuturor aspectelor

muncii educative, asigurându-i valabilitatea pentru ciclul gimnazial şi liceal; precum şi pentru

învăţământul seral, dar care necesita unele adaptări ce le pot realiza diriginţii.

Pentru completarea tabelelor cu numele elevilor ,se va întocmi un tabel cu elevii clasei ,care apoi se copie

în toate tabelele.

Fişa individuală se va multiplica pentru fiecare elev .

CUPRINS

1. STRUCTURA ANULUI ŞCOLAR2. COLECTIVUL CLASEI3. COLECTIVUL DIDACTIC AL CLASEI4. RESPONSABILITĂŢI ÎN CADRUL COLECTIVULUI5. OBIECTIVELE ACTIVITĂŢII EDUCATIVE6. SARCINILE DIRIGINTELUI7. TEMATICA ORELOR DE DIRIGENŢIE8. SITUAŢIA LA ÎNVĂŢĂTURĂ ŞI A ABSENŢELOR9. ELEVII CU REZULTATE DEOSEBITE ÎN ACTIVITATEA ŞCOLARĂ ŞI EXTRAŞCOLARĂ10. SITUAŢIA ELEVILOR PROBLEMĂ11. SITUAŢIA MANUALELOR PRIMITE/PREDATE12. PARTICIPAREA ELEVILOR LA VIAŢA COLECTIVULUI 13. SITUAŢIA OPŢIUNILOR ŞCOLARE14. PLANIFICAREA LECTORATELOR CU PĂRINŢII15. PLANIFICAREA ŞEDINŢELOR CU PĂRINŢII



16. OBSERVAŢII ASUPRA CLASEI17. FIŞELE INDIVIDUALE ALE ELEVILOR18. PLANURI DE LECŢIE

1. STRUCTURA ANULUI ŞCOLAR

Componentele structurale Clasa a V a Clasa a VI a Clasa a VII a Clasa a VIII a

Semestrul I

Semestrul al II-lea

Examenul de corigenţă

Alte examene şi concursuri

2. COLECTIVUL CLASEINr.crt.

Numele şi prenumele

Data şilocul naşterii

Prenumelepărinţilor

Ocupaţie,loc de muncă

Adresafamiliei

Obs.

1.2.3.4.5.6.7.8.9.10.11.12.13.14.15.16.17.18.19.20.



21.22.23.24.25.26.27.28.29.30.

3. COLECTIVUL DIDACTIC AL CLASEI

Nr.Crt.

Obiectul de învăţământ

Numele profesorului

Clasa a V a Clasa a VI a Clasa a VII a Clasa a VIII a

1. Limba română

2. Limba latină

3. Limba franceză

4. Limba engleză

5. Limba …….

6. Istoria

7. Geografie

8. Matematică

9. Fizică

10.. Chimie

11. Biologie

12. Educaţia muzicală

13. Educaţia plastică



14. Educaţia fizică

15. Cultură civică

16. Religia

17. Opţional 1

18. Opţional 2

19.

20.

21.

22.

4. RESPONSABILITĂŢI a) ALE ELEVILOR

Nr.crt.

Responsabilităţi Numele şi prenumele elevilorAnul şcolar 20__ 20 __

Anul şcolar 20__20__



Clasa a V a Clasa a VI a Clasa a VII a Clasa a VIII aŞeful claseiLocţiitorCasierConsiliul elevilor

b) ALE PĂRINŢILORNr.crt.

Responsabilităţi Numele şi prenumele elevilorAnul şcolar 20__ 20__




Clasa a V a Clasa a VI a Clasa a VII a Clasa a VIII aŞeful comitetuluiMembruMembruMembru în consiliul de administraţie



5. OBIECTIVELE ACTIVITĂŢII EDUCATIVE

1. Dezvoltarea respectului faţă de sine şi a atitudinilor pozitive faţă de propria persoană

2. Dezvoltarea abilităţilor interpersonale necesare în şcoală, în familie, în grupul de prieteni şi în carieră

3. Utilizarea abilităţilor de management al informaţiilor pentru obţinerea performanţei şi asigurarea

succesului

4. Dezvoltarea resurselor personale şi managementul ofertelor de educaţie şi profesionale pentru

planificarea carierei şi adaptarea optimă la cerinţele pieţei muncii

5. Dezvoltarea abilităţilor de management al stilului de viaţă

6. SARCINILE DIRIGINTELUI

- organizează, conduce şi desfăşoară activităţi educative cu clasa la care a fost numit diriginte;

- urmăreşte cum se asigură ordinea, curăţenia şi atmosfera generală în sala de clasă ce i-a fost

repartizată;

- se preocupă de cunoaşterea elevilor şi a clasei;

- consiliază elevii şi părinţii acestora în probleme de învăţare, de viaţă, de integrare socială;

- sprijină orientarea şcolară şi profesională;

- reprezintă elevii în colectivul didactic şi ţine legătura cu profesorii care predau la clasă în vederea

optimizării eforturilor acestora;

- ţine legătura cu părinţii elevilor, comunică periodic familiei situaţia la învăţătură şi disciplină;

- acordă notele la purtare, iar când este cazul, supune situaţia disciplinară dezbaterii consiliului profesoral;

- completează, în condiţii grafice corespunzătoare, catalogul clasei;

- urmăreşte transcrierea mediilor în registrul matricol, atât la sfârşitul anului şcolar, cât şi după examenele

de corigenţă;

- completează caietul dirigintelui.

7. TEMATICA ORELOR DE DIRIGENŢIE PLANIFICARE ANUALĂ LA DIRIGENŢIE- clasa a VIII a

COMPONENTE SUBCOMPONENTENRORE TEMA DATA

A. MANAGEMENTUL CLASEI CA GRUP

8

B. DEZVOLTAREA PERSONALITAŢII ŞI A CARIEREI

Dezvoltarea personalităţii

Dezvoltarea carierei

6

2



C. EDUCAŢIA PENTRU VALORI

Educaţia pentru o societate democrata Educaţia pentru munca si calitateEducaţia pentru receptarea valorilor culturaleEducaţia pentru viata privataEducaţia pentru mediuEducaţia pentru sănătate

2

2

2

211

D. EDUCAŢIA PENTRU SECURITATEA PERSONALA

Educaţia rutieraEducaţia pt. protecţia consumatoruluiEd. pt. protecţia civilăEd. pt. apărarea împotriva incendiilorEd. juridică si prevenirea delicventei juvenile

31

21

1

C. EDUCAŢIA PENTRU VALORI

Educaţia pentru o societate democrata Educaţia pentru munca si calitateEducaţia pentru receptarea valorilor culturaleEducaţia pentru viata privataEducaţia pentru mediuEducaţia pentru sănătate

2

2

2

211

D. EDUCAŢIA PENTRU SECURITATEA PERSONALA

Educaţia rutieraEducaţia pt. protecţia consumatoruluiEd. pt. protecţia civilăEd. pt. apărarea împotriva incendiilorEd. juridică si prevenirea delicventei juvenile

31

21

1

8. SITUAŢIA ŞCOLARĂ a) LA ÎNVĂŢĂTURĂNr.crt.


Anul şcolar 20__20__ Anul şcolar 20__20__ Anul şcolar 20__20__ Anul şcolar 20__20__

Clasa a V a Clasa a VI a Clasa a VII a Clasa a VIII aSituaţiaşcolară

Medpurta

re

Mediagenerală

Situaţiaşcolară

Medpurta

re

Mediagenerală

Situaţiaşcolară

Medpurta

re

Mediagenerală

Situaţiaşcolară

Medpurta

re

Mediagenerală

1.2.3.4.5.6.7.8.9.10



.11.12.13.14.15.16.17.18.19.20.21.22.23.24.25.26.27.28.29.30.

b) SITUAŢIA ABSENŢELOR Nr.Crt.

Numele şi prenumele elevului

Clasa a V a Clasa a VI a Clasa a VII a Clasa a VIII aSem. I Sem. II Sem. I Sem. II Sem. I Sem. II Sem. I Sem. II

M N M N M N M N M N M N M N M N1.



2.3.4.5.6.

7.8.9.10.11.

12.13.14.15.16.17.

18.19.20.21.22.23.

24.25.26.27.28.29.

30.

NemotivateMotivateTOTAL GENERALNeşcolarizaţi:

9. ELEVI CU REZULTATE DEOSEBITEÎN ACTIVITATEA ŞCOLARĂ ŞI EXTRAŞCOLARĂNr.crt.

Numele şi prenumele Activitatea la care a obţinutrezultate

Performanţa * An şcolar

1.2.3.4.5.6.7.8.9.10· M = menţiune specială; PS = premiu special; PIII = premiul al treilea; PII = premiul aldoilea; PI = premiul întâi

10. SITUAŢIA ELEVILOR PROBLEMĂ *Nr. Numele şi În ce constă problema Data Măsuri luate



crt. prenumele consemnării

1.2.3.4.5.6.7.8.9.10.- eşec şcolar - starea de sănătate- integrare dificilă - situaţie materială deosebită ( venituri f. mici)- comportament deviant

12. PARTICIPAREA ELEVILOR LA VIAŢA COLECTIVULUINr.crt.



Clasa a V a Clasa a VI a Clasa a VII a Clasa a VIII aR I A R I A R I A R I A

1.2.3.4.5.6.7.8.9.10.11.12.13.14.15.16.17.



18.19.20.21.22.23.24.25.26.27.28.29.30.R – retras, izolat, dezinteresat de viaţa colectivuluiI – integrat în colectiv, dar fără să aibă iniţiativăA – are autoritate, bun organizator şi animator al colectivului

13. SITUAŢIA OPŢIUNILOR ŞCOLARE

Nr.crt.



Clasa a V a Clasa a VI a Clasa a VII a Clasa a VIII aOp. .şcolară Op. .şcolară Op.

profesionalăOp. .şcolară Op.

profesionalăOp. .şcolară Op.

profesionalăOp.

profesională

1.2.3.4.5.6.7.8.9.10.



11.12.13.14.15.16.17.18.19.20.21.22.23.24.25.26.27.28.29.30.

14.ACTIVITĂŢI EXTRAŞCOLARENr.crt.

Activitatea Data Observaţii

1.2.



3.4.5.6.7.8.9.10.

16. PLANIFICAREA ŞEDINŢELOR CU PĂRINŢIINr.crt.

Tema Data Observaţii

1.2.3.4.5.6.7.8.9.10.

17. OBSERVAŢII ASUPRA COLECTIVULUI CLASEI

18. FIŞELE INDIVIDUALE ALE ELEVILOR

FIŞA INDIVIDUALĂ A ELEVULUI …………….

Date biografice1. Numele şi prenumele:2. Data şi locul naşterii:3. Domiciliul:

Date privind starea de sănătate1. Antecedente ereditare şi condiţii de mediu nocive ………………………………………..……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………2. Antecedente personale ( deficienţe fizice, senzoriale, etc.) ………………………………….………………………………………………………………………………………………….3. Starea generală a sănătăţii ( pe ani şcolari) ………………………………………………….…………………………………………………………………………………………………..4. Menţiuni medicale cu importanţă pentru procesul de învăţământ ( pe ani şcolari) …………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………



………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Date privind mediul familial

1. Familia Numele şi prenumele Anul naşterii Pregătirea şcolară

Profesiunea/ funcţia

Locul de muncă

TataMamaCopii

2.Caracteristicile vieţii de familie Clasa a V a Clasa a VI a Clasa a VII a ClasaaVIII a

- înţelegere deplină- conflicte mici şi trecătoare- dezacord marcant între părinţi- familie dezorganizată3.Condiţii de pregătire a lecţiilor4. Atenţia acordată formării copilului

Date privind şcolaritatea

Clasa Clasa a V a Clasa a VI a Clasa a VII a Clasa aVIII a

- rezultate şcolare- succese deosebite (da/nu)- Dificultăţi: corigenţe, absenţe,abandon şcolar, etc.(da/nu)- pregătirea lecţiilor- conduita în şcoală

Date privind caracteristicile personalităţii

1.Nivelul de dezvoltate a proceselor intelectuale

Clasa a V a Clasa a VI a Clasa a VII a Clasa a VIII a

- mobilitatea gândirii- memoria- exprimarea orală- exprimarea în scris- imaginaţia (creativitatea)- atenţia2.Timiditatea (da/nu)3.Capacitatea de efort intelectual



4.Motivaţia pentru învăţare5.Aptitudini speciale6.Trăsături de voinţă şi caracter :- încrederea în forţele proprii- perseverenţa- modestia- sociabilitatea- politeţea- tendinţa spre conduite deviante7.Interese:- obiecte preferate- preocupări în timpul liber

Date referitoare la orientarea şcolară şi profesionalăClasa a V a Clasa a VI a Clasa a VII a Clasa a VIII a

- opţiunea elevului

- opţiunea familiei

- recomandarea prof. diriginte

OBSRVAŢII ASUPRA ELEVULUI:( aspecte în care este necesară intervenţia dirigintelui )



PLANIFICAREA ACTIVITĂŢII DIDACTICE

1. PLANIFICAREA DIDACTICĂ ANUALĂ

Planificarea didactică se caracterizează prin elaborarea unor proiecte de instruire, care în funcţie de etapa

definită a activităţii didactice sunt: proiectul anual (planificare anuală), proiectul semestrial (planificare

semestrială), proiectul unităţii de învăţare şi proiectul de lecţie.

Toate aceste proiecte au la bază programa şcolară ce conţine obiectivele/competenţele ce urmează a fi

atinse prin intermediul procesului didactic.

Planificarea activităţii didactice implică studierea acestei programe, realizarea planificărilor calendaristice

şi planificarea secvenţială a unităţilor de conţinut (se găsesc în programă).

O planificare anuală întocmită corect trebuie să acopere integral programa şcolară la nivel de obiective

de referinţă şi conţinuturi.

Acest proiect poate avea următoarea structură:

Unitatea şcolară: Aria curriculară: Disciplina: Clasa: Programa şcolară: An şcolar: Profesor:

PLANIFICARE DIDACTICĂ ANUALĂ

SEMESTRUL I - număr de ore

Nr. crt. Denumirea capitolului/temei Nr. de ore Perioada Observaţii

SEMESTRUL II - număr de ore

Nr. crt. Denumirea capitolului/temei Nr. de ore Perioada Observaţii

Sem. Capitol Nr.ore Unitatea de învăţare

Obiective de referinţă

Nr.ore Conţinuturi Obs.

1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8.Sem.ISem.II



2.PLANIFICARE DIDACTICĂ SEMESTRIALĂ

Planificarea didactică semestrială conţine planificarea unităţilor de învăţare care se vor desfăşura în fiecare

semestru, cuprinzănd pe lângă unităţile de învăţare, obiective sau competenţe specifice, conţi-nuturi şi

numărul orelor alocat fiecărei unităţi de conţinut, săptămână sau dată la care are loc aceasta, mijloacele

de învăţământ folosite.

În general această activitate presupune studiul programei şcolare, stabilirea succesiunii unităţilor de

învăţare şi detalierea conţinutului tematic, alocarea timpului necesar considerat şi coraelarea conţinutului

tematic cu obiectivele de referinţă vizate sau acele competenţe specifice ce le sunt atribuite din programă.


PLANIFICARE DIDACTICĂ SEMESTRIALĂ - SEMESTRUL I

Nr. crt. Denumirea unităţii de învăţare


Nr. de ore

Săptămâna Observaţii

Unitateade învăţare


Unităţi de conţinut

Nr.ore Data Mijloacede învăţământ

Obs.

3.PLANIFICAREA UNITĂŢII DE ÎNVĂŢARE

Unitatea de învăţare reprezintă nucleul proiectării didactice materializând conceptul de demers didactic

personalizat. Temele stabilite pot fi preluate din lista de conţinuturi a programei sau pot fi formulări originale,

reflectând o profundă înţelegere de către profesor a scopurilor învăţării şi a unităţilor de con-ţinut.

Unitatea de învăţare poate să cuprindă una sau mai multe ore de curs, timpul necesar fiind alocat în

planificarea anuală.

Pentru planificarea unei unităţii de învăţare se poate utiliza următoarea structură:




PROIECTAREA UNITĂŢII DE ÎNVĂŢARE

Detalieri de conţinut

O.R. Activităţi de învăţare

Demers didactic Resurse EvaluareMateriale Temp.

Unităţi de conţinut

Nr.ore Conţinuttematic

Obiective operaţionale

Activit.de înv.

Org. activ. de învăţa- re

Resurse EvaluareProce-durale

Mater.

Matricea de evaluare poate avea următoarea structură:

Obiective de evaluare (O.E.):1. .........

Instrum de evO.E.

Probăscrisă

Probăorală

Probăpractică

Temă pt.

acasă

Obs. sist.

a elevilor

Investi-gaţia

Autoev.



g) PROIECT DE LECŢIE

Clasa : a VIII-a

Aria curriculara: Om si Societate

Disciplina : Cultură Civică

Unitatea de invatare: Patriotismul

Subiectul lectiei: Patriotismul şi integrarea Europeană

Tipul lecţiei : predare – învăţare

Obiective operationale : O1 - Sa identifice argumentele care intervin în comunicare mass-mediaO2 - Sa utilizeze instrumentele specifice pentru construirea de argumente şi contraargumenteO3 - Sa analizeze critic mesajele prezente în mass – media pro şi contra

integrăriiO4 - Sa ia parte la lucrul în echipă pentru rezolvarea unor probleme care

implică elaborarea de planuri pentru proiectul finalO5 - Să analizeze din punct de vedere sociologic eficienta utilizarii unei

argumentari bine fondate, in construirea mesajelor mass-mediei si sa-si sustina propriile idei cu argumente.

Metode şi procedee : metode şi procedee axate pe observaţie, conversaţie, explicaţie, povestire, studii de caz, activitatea de grup.

Mijloace de învăţământ : fotografii, texte tiparite, materiale scrise furnizate de profesor.

Locul de desfasurare: sala de clasa

Durata: 50 minute

Bibliografie : Marian Petcu, Sociologia mass-mediei, Dacia, Bucuresti, 2002 Vasile Gutu Tipuri de argumentare formală şi informală, Chişinău – cercetare, 1998 Ana Izabella Ghita, Rolul mass mediei româneşti în formarea opiniei publice, Bucuresti

– cercetare, 2002

Nr.crt Timp Ob.

Evenimentele lectiei

Activitatea profesorului

Activitatea elevilor

Metode didactice

1. Pregătirea elevilor

Pentru buna desfăşurare a lecţiei, s-au abordat teme despre importanta logicii in

Profesorul a pregătit materiale scrise si video referitoare la tipurile de logica si la efienta ei in

Elevii isi elaboreaza eventuale subiecte despre care sa puna intrebari pe parcursul orei.

Actvivitate frontalăObservaţia



discursul de zi cu zi(la scoala, in familie, cu prietenii)

comunicare si in mesajele mass-mediei.

2. 2 min.

O1

Captarea atenţiei Prezentarea

unei reclame construite in mod intentionat fara o logica a discursului.

Elevii discuta liber si asteapta lămuririle ulterioare.

Activitate frontalăObservatia

3. 3 min

O2

Anunţarea temei noiSe anunţă tema „Argumentare si logica in mass-media” ce urmează a fi predată .

Profesorul dirijează discutia pe baza temei deja expuse.

Elevii probabil vor face legatura intre titlul temei si secventa anterioara si vor cere lamuriri suplimentare.

Activitate frontalăObservaţia, explicaţia.

4. 12 min

O2

Actualizarea cunoştinţelor însuşite anterior in interiorul si in afara cadrului scolar Sunt vizate cunoştinţele în legătură cu : ce este logica,mass-media, ce inteleg ei prin conceptele acestea, rolul lor in viata de zi cu zi.

Se urmăreşte actualizarea cunoştinţele proprii si clarificarea celor ce necesita aceasta etapa..Se cer raspunsuri si se ofera soluţii la eventuale intrebari despre cele ce se discuta.

Elevii participa la discutie şi răspund solicitării .- Se definesc elementele unei argumentari logice.- Se infatiseaza principalele caracteristici ale unei mesaj din mass-media (mesaj, public tinta, mesaj ascuns)

Activitate frontală şi individuală.Explicaţia, exerciţiul.

5. 9 min

O3

O5

Dirijarea învăţăriiCum actioneaza mesajele din mass-media asupra indivizilor.

Se insistă pentru a se intelege importanta logicii in situatiile cotidiene si in

Elevii îşi exprimă deschis impresiile declanşate de intentiile de manipulare

Activitate frontală.Observaţia, explicaţia.



mesajele catre un public variat.Sunt prezentate tehnicile de manipulare folosite.

ascunse in mesaje. Elevii recunosc impactul pe care il are influenta mesajelor asupra actiunilor si comportamentelor celor vizati.

6. 9 min

O3

O4

Obţinerea performanţelor Se realizeaza

grupuri de lucru si sunt distribuite studii de caz.

Participă activ prin analiza critica a mesajelor prezentate si aduc completari prin exemple proprii.

Activitate de grup si individuală Studiul de caz, exerciţiul.Materialele scrise furnizate.

7. 3 min

O5

Asigurarea feed-backului Se face apel la elementele retinute de elevi pana in acel moment.

Profesorul cere elevilor sa expuna propria viziune asupra actiunii logicii in exprimarea clara si in transmiterea mesajelor fara echivocuri.

Elevii isi expun punctele de vedere si fac completari sau rectificari informatiilor aduse de profesor.

Activitate frontalăExplicaţia, exerciţiul.

8. 12 min

O1

O2

O3

O4

EvaluareaProfesorul cere elevilor se organizeze in mici grupuri si sa elaboreze fiecare cate un mesaj publicitar confuz, in care sa strecoare erori si sa ceara colegilor sa-l corecteze si comenteze.

Elevii realizeaza un clasament al mesajelor compuse de grupurile formate si pornind de la cel aflat pe prima pozitie sa realizeze un proiect siccint necesar realizarii reclamei repsective.

Activitate frontalăExpunerea



Tipuri de evaluare

a. După momentul evaluării

Evaluarea iniţială: se face la începutul unei etape de instruire (an şcolar, ciclu de învăţământ) sau la

clase nou formate şi care au ca obiectiv diagnosticarea calităţii şi cantităţii cunoştinţelor elevilor,

identificarea lacunelor cu scopul organizării adecvate a predării sau grupelor elevilor ;

Evaluarea continuă (curentă): se face în timpul demersului de învăţare şi are ca obiectiv

cunoaşterea sistematică şi continuă a rezultatelor zilnice şi a progresului elevilor. Ea oferă posibilitatea

intervenţiei imediate a învăţătorului;

Evaluarea periodică: se face la sfârşitul unui capitol şi are ca obiectiv verificarea gradului de

structurare a unui sistem mare de informaţii

Evaluarea finală: se face la sfârşitul unei perioade de formare (an şcolar, ciclu de învăţământ) şi are

ca obiectiv verificarea cantitativă şi calitativă a însuşirii întregii materii studiate

b. După provenienţa evaluatorului

Evaluarea internă este efectuată de către cei care au organizat învăţarea; autoevaluarea este

efectuată de către cel care s-a angajat în învăţare şi vizează rezultatul propriei învăţări;

Evaluarea externă este efectuată de către persoane din afara clasei sau şcolii.

c. După ritmul evaluării

Evaluarea punctuală se efectuează într-un anumit moment, înainte sau după situaţia de învăţare -

exemplu:

a) înainte de predarea-învăţarea lecţiei “Revoluţia română de la 1848-1849” elevii au fost puşi în situaţia

să-şi reamintească date despre personalităţi ca: Avram Iancu, Nicolae Bălcescu, Vasile Alecsandri,

Alex.Ioan Cuza, Mihail Kogălniceanu, aflate din lecţiile de Citire-lectură. Le-am cerut să-şi reamintească

termeni istorici, cum ar fi: revoluţie, proclamaţie, naţiune, independenţă, iobag, ş.a.;

b) după ce s-a predat lecţia, elevii clasei au fost grupaţi în patru echipe, fiecăreia revenindu-i spre

rezolvare altă sarcină:



- echipa I – precizaţi cauzele economico-sociale ale “Revoluţiei de la 1848-1849”, notând datele care se

referă la apariţia tot mai accentuată a relaţiilor capitaliste şi la acele transformări care au impus reforme

sociale şi schimbări pe plan naţional(Unirea şi Independenţa);

- echipa II – precizaţi evenimentele premergătoare “Revoluţiei de la 1848-1849” – mişcările ţărăneşti ale

lucrătorilor din oraşe, mişcările şi acţiunile conspirative, societăţi secrete şi în mod deosebit să noteze

titlurile lucrărilor publicate, în acest sens, înainte de 1848;

- echipa a III-a – descrieţi desfăşurarea “Revoluţiei de la 1848-1849”, consemnând principalele

documente programatice ale revoluţiei cu evidenţierea asemănărilor şi particularităţilor din cele trei Ţări

Române;

- echipa a IV-a – prezentaţi dezvoltarea Ţărilor Române după “Revoluţia de la 1848-1849”, amintind şi

documentele care prezintă principalele transformări economico-sociale şi politice).

NOTĂ: Elevii pot folosi manualul, materiale auxiliare, fişele de lucru etc.

Evaluarea continuă se efectuează pe tot parcursul demersului de învăţare.

d.După obiectivul evaluării

Evaluarea predictivă (iniţială) se efectuează la începutul unui program de învăţare pentru

identificarea calităţii şi cantităţii cunoştinţelor elevilor, a lacunelor şi erorilor în vederea organizării

optime a învăţării. Scopul ei nu îl reprezintă notarea (exemplu:

- Caracteristicile evaluării predictive:

momentul aplicării (înaintea învăţării, evaluator – învăţătorul; este evaluare internă);

ritmicitatea – punctuală;

congruenţa la obiective – operaţionale;

funcţii – diagnostic (lacune, erori);

notare – prin calificative sau aprecieri de tipul “DA / NU”; efect – nivelator (rezultate);

relaţia cu învăţarea – inclusă procesului de învăţare;

instrumente de evaluare – chestionarul.

Evaluarea formativă (diagnosticul) se efectuează după fiecare situaţie de învăţare şi pentru toţi

elevii cu scopul asigurării unui feed-back despre gradul de stăpânire a cunoştinţelor vizate dobândite



prin învăţare, vizează identificarea lacunelor şi erorilor, formarea şi corectarea, nu selecţionarea,

clasarea sau notarea. Se fundamentează că este mai uşor să corectezi mici erori decât suma de erori

acumulate la finele unei lungi perioade de instruire. În cazul eşecurilor temporale, secvenţa respectivă

este reînvăţată şi erorile sunt corectate înaintea instalării lor definitive.

Esenţialul este să nu se treacă la etapa următoare cu lacune de învăţare din etapa anterioară. De

Landsheere (1975, pag.219) afirma: “…

„Evaluarea formativă are singurul şi unicul scop de a recunoaşte unde şi în ce întâmpină un elev o

dificultate şi de a-l informa. Această evaluare nu se traduce prin note şi încă mai puţin, prin scor. Este

vorba de un feed-back pentru elev şi învăţător. Având în vedere natura sa de diagnostic, evaluarea

formativă cere acţiunea corectivă fără de care nu există, de altfel o veritabilă învăţare”.

i) REFERAT PSIHOLOGIA EDUCAŢIEI

CONDIŢIONĂRILE PSIHOLOGICE ALE ATITUDINILOR ÎN ACTIVITATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ



După M. Epuran şi I. Holdevici (1993), sportul este un fenomen fizic social, deoarece provoacă şi

cultivă fenomene psihosociale, având la bazaă relaţii interindividuale, manifewstări de grup, atitudini

preferenţiale ale unor indivizi faţă de alţii, ale unor grupuri faţă de altele.

Încercarea de a arăta cum confruntarea cerinţelor valorilor reprezenţărilor sociale determină,

reglează acţiunile sociale sunt specifice psihologiei sociale. La interferenţa psihologiei cu sociologia,

psihologia studiază omul în contextual social, în situaţia concretă, în interacţiune.

Orice activitate comună, inclusiv cu cea din munca pedagogică proprie activităţilor corporale,

presupune schimbul de informaţii între procese şi relaţii de comunicare.

Subiectul, individual sau colectiv, şi obiectul, social sau nu, real sau imagunar, prin interacţiunea

lor determină posibilitatea de a identifica trei câmpuri de analiză.

1/ Subiectul individual – Ego

2/ Subiectul social – Alter

3/ Obiectul

Din punct de vedere psihologic nu este doar cunoaştere ci şi acţiune sau schimbarea unor situaţii

precum şi intervenţia asupra câmpului social.:

a) Dimensiunea educativă care priveşte atât pe actor cât şi pe creator

b) Dimensiunea activă privind transformarea acestor situaţii

c) Dimensiunea analitică ce permite întoarcerea în timp, analiza trecutului, permiţând accesul

la devenire.

INFLUENŢA FACTORILOR PSIHOSOCIALI ASUPRA PERSONALITĂŢII

Individul se manifestă în raport cu lumea socială sau naturală comportându-se ca un sistem

deschis, un microcosmos care reflectă şi reproduce macrocosmosul. Interacţiunea subiectului cu

împrejurările de viaţă de factură economică, juridică, politică.

Formarea şi dezvoltarea persoanei duce la creşterea activismului,, a subiectivităţii care se exprimă

în conturarea poziţilor proprii, în interiorul unui statut social determinat. Datorită prescripţiilor, sancţiunilor

şi întăririlor sale, grupul creează individului diverse aşteptări pe linie de rol din care va decurge conduita

concretă a persoanei sub forma îndeplinirii funcţiilor sociale date.

Însuşirile de sistem închis se îmbină cu cele de sistem deschis (omul ca sistem deschis al

interacţiunii cu lumea). De aceea conştiinţa omului apare simultatn ca reflectare subiectivă a lumii

obiective şi ca lumea internă a persoanei (trăiri emoţionale, autoaprecieri, concepte, imagini, aspiraţii,

planuri de viaţă).

ROLUL ŞI STATUTUL ÎN GRUP



Individul îşi consolidează poziţia în grup printr-o dublă tendinţă: pe de o parte el îşi doreşte

satisfacerea aspiraţiilor personale- obţinerea succesului psiho-sociologic, a stimei publice – pe de altă

parte el trebuie să răspundă solicitărilor organizaţionale şi să se integreze în piramida ierarhică cu tot

cortegiul de dependenţă ce îl implică. Capacitatea de a îmbina cele două cerinţe constă în orientarea sa

spre obiectivele esenţiale ale grupului, de aici decurge dobândirea prestigiului şi succesului social. Spre

deosebire de ceilalţi indivizi de aceeaşi vârstă necuprinşi în sistemul de instruire, el se va integra în

sistemul de cerinţe din învăţământ fără a deveni tributar normelor sau conduitelor excesive, are şansa să

fie recunoscut în societate şi să se adpteze în grup.

În cadrul oricărui grup se stabilesc relaţii ierarhice şi au loc diferite procese. Poziţia şi relaţiile

indivizilor din grupurile din care face parte se descriu şi se explică cu ajutorul conceptelor de status sau de

rol. Aceste noţiuni au fost promovate de R. Linton (1969).

Conceptele de status şi de rol sunt concepte relaţionale care nu au sens în afara relaţiilor de grup.

Este cunoscută influenţa pozitivă a activităţilor corporale în sporirea eficienţei invăţării în general şi a

învăţării şcolare în particular. Putem menţiona că se poate realize o îmbinare armoniasă între cele două,

cu influenţare pozitivă în toate sferele de acţiune.Activităţile corporale trebuie înţelese ca mijloace de

recreere, refacere, loisir, practicate în forme organizate în acest scop. Prin activităţile corporale sunt

determinaţi elevii, studenţii, indivizii în general să înţeleagă noţiunea de status prin atribuţiile specifice pe

care le primesc: căpitan de echipă, organizator, arbitru, etc.Activitatea sportivă organizată în cadrul

lecţiilor de educaţie fizică creează relaţii specifice de status în interiorul grupului precum şi relaţii

interpersonale în cadrul echipei reprezentative şi relaţii intergrup între echipele respective şi alte echipe

din aceeaşi zonă.

ROLUL EFECTUĂRII EXERCIŢIILOR FIZICE ASUPRA PERSONALITĂŢII ELEVULUI

Instruirea sportivă are un rol foarte important, finnd interconectată cu mediul social, sportiv, cu

lumea valorilor.Este consuderată o instituţie în cadrul sistemului şcolar. De aceea, este de evidenţiat rolul

activităţii sportive în angajarea instantanee a întregii personalităţi, precum şi sublinierea faptului că

instruirea sportivă este declanşatoare de reacţii care îl solicită pe elev sub toate aspectele personalităţii,

conducând la conştientuzarea propriului corp, la însuşirea priceperilor şi deprinderilor, la dezvoltarea unor

funcţii cognitive, emoţionale şi volitive, precum şi la satisfacerea unor necesităţi.După cum s-a

demonstrate, între instruirea sportivă, mediul sportive şi mediul socialexistă o legătură foarte strânsă care

influenţează personalitatea şi caracterul în formare a elevilor şi sportivilor în special la vârste mici. Konrad

Wider (1981) consideră că datorită folosirii frecvente a instalaţiilor sportive, subiecţii fac cunoştinţă şi cu

alte aspecte ale lumii materiale şi anume: mingea care satisface prin forma sa tendinţe instinctive spre

construcţiile simple şi armonioase, nevoia de acţiune prin posibilitatea aruncării, prinderii, etc. Făcând ca

prin proprietăţile acesteia să poată fi utilizate pentru a se juca sau a se exprima.



În onstruirea sportivă trebuie să se ţină seama de două tipuri de date:

- date raportate la personalitatea subiectului

- date raportate la mediul sportiv

Unul dintre cele mai importante criterii ale activităţii sportive este mişcarea. Aceasta este una din

modalutăţile prin care omul îşi manifestă existenţa.S-a ajuns la concluzia că prin intermediul corpului, al

experienţelor pe care i le datorează precum şi pe baza conştiinţei pe care o acumulează, omul ajunge să

înţeleagă mai bine lumea şi implicit să se autocunoască. Prin intermediul acestei instruiri nu se urmăreşte

doar îndeplinirea anumitor obiective precum îmbunătăţirea sănătăţii, creşterea tonicităţii, dezvoltarea

calităţilor motrice, perfecţionarea deprinderilor ci şi conştientizarea posibilităţilor şi limitelor sale în condiţii

variate (lupta cu sine sau cu natura, reuşită-nereuşită, colegi-adversari).

Fiecare individ este o pesronaliate unică şi structurată în cadrul căreia fiecare funcţie colaborează

cu restul funcţiilor şi se influenţează reciproc. În cadrul instruirii sportive trebuie avut în vedere că pe lângă

aspectele biologice, fizice, trebuie ţinut cont şi de funcţiile psihice deoarece activităţile motrice sunt trăite

ca acţiuni şi experienţe totale în care aceste funcţii interacţionează cu cele fizice.Pe lângă cele amintite

mai există anumiţi factori şi anumefactori inconştienţi – compensările, regresiile, proiecţiile – care la rândul

lor pot perturba sau stimula diferitele activităţi sportive.Psihologia învăţării a permis, prin dezvoltarea ei, să

se pună la punct o bază teoretică foarte importantă. Repertoriul actual al conceptelor educaţionale este la

fel de întins.Se consideră că teoriile de învăţare se conformează unui model care asociază omul cu

situaţia dată. Conceptele pedagogice, direcţia instrucţiunilor, efectele pedagogice-informatica- definirea

axiologiei educative, etc, incluse în modelul respective dau indicaţii atât asupra punctului de plecare

ştiinţific şi theoretic dar şi asupra concepţiilor în vigoare cu privire la înţelegerea omului în diferite

circumstanţe.

Teoriile educative behavioriste se bazează pe modele S-R (stimul-răspuns).Se consuderă că

mediul înconjurător exercită o acţiune importantă asupra subiectlui şi că răspunsul său corespunde

acestei acţiuni.A învăţa constă deci în a crea legături S (variabila independentă) – R (variabila

dependentă).

j) REFERAT SOCIOLOGIA EDUCAŢIEI

SOCIALIZAREA – INFLUENŢA SOCIALĂ A COMPORTAMENTULUI

PREVENIREA ŞI COMBATEREA MARGINALIZĂRII SOCIALE



Pana in vremea noastra si cu siguranta o buna bucat de timp inca , educarea oamenilor a fost si va

fi naturala . In sensul foarte exact ca fiind date sau create anumite conditii , acestea vor duce cu

necesitatea la aparitia unui anumit tip de om . O serie de explicatii curente azi , ca de pilda : ,,

personalitatea de baza ,,conditionarea sociala “ , ,,personalitatea de statut” etc. nu fac decat sa indice

dependenta fundamentala a formatiei umane de existenta sa sociala . Iata insa ca ultimele decenii de

cercetari asupra creierului ridica serioase semne de intrebare asupra interpretarii absolute a acestei teze .

Formarea naturala incepe sa fie gandita alaturi de formatia artificiala a personalitatii umane , posibila si ea

in principiu , chiar daca motive de ordin stiintific si moral ii va impiedica intrarea in actiune prea curand .

Antecedentele ideii de formatie artificiala nu sunt dificil de stability . Inca Ramon Y Cajal afirma alta data

un fapt de bun simt : ,,cunoasterea bazelor fizico-chimice ale memoriei , simtirii si gandirii ar face din om

un adevarat maestru al creatiei , iar cea mai grozava realizare a omului ar consta in cucerirea propriului

sau creier “ [ Nicolae Radu , Dirijarea comportamentului uman ,Editura Albatros,1981] . Se sugereaza

astfel posibilitatea de a intervene pentru a influenta comportamentul uman nu la nivelul conditiilor

naturale , nivel constituit istoriceste si care presupune un timp indelungat pentru a reconstitui sau schimba

, ci mult mai simplu – direct asupra creierului .

1) Behaviorismul

William James a definit psihologia ca "ştiinţă a vieţii mentale". Dar la începutul anilor 1900, un număr din

ce în ce mai mare de psihologi au criticat abordarea studiului proceselor mentale conştiente şi

inconştiente de pîna atunci. Aceste critici făceau referire la fidelitatea şi utilitatea metodei introspecţiei, în

care subiectul era rugat să descrie propriile sale procese mentale pe parcursul mai multor sarcini. O alta

ţintă o reprezenta teoria lui Freud despre motivele inconştiente. În încercarea unui demers metodologic

mult mai ştiinţific şi mai riguros s-a trecut gradat de la cercetarea proceselor mentale invizibile la studiul

comportamentelor ce puteau fi observate direct. Această abordare, cunoscută sub denumirea de

behaviorism a revoluţionat ştiinţa psihologiei şi a rămas curentul dominant pentru următorii 50 de ani.

Printre primii fondatori ai behaviorismului s-a aflat si psihologul american Edward Lee Thorndike. În 1898

Thorndike a realizat o serie de experimente ce vizau modul de invatare al animalelor . Într-unul din studii

acesta a pus o pisică într-o cuşca, iar in afara cuştii o bucata de hrana. Apoi a măsurat timpul în care

animalul învaţă şi reuşeşte să deschidă uşa cutiei pentru a ajunge la hrană. Supunînd pisica aceleiaşi

acţiuni de mai multe ori, a văzut că aceasta repetă comportamentele care au dus la succes şi în încercări

succesiv scapă din ce în ce mai repede şi mai uşor. În urma acestui experiment, Thorndike a propus o

"lege", conform căreia comportamentele urmate de o întărire pozitiva (recompensa) se vor repeta, iar cele

urmate de o întărire negativă ori fără întărire nu vor fi învăţate şi se "pierd".

În 1906 psihologul rus Ivan Pavlov, cîştigase cu doi ani în urmă premiul Nobel, formulează unul dintre

principiile celei mai importante ale învăţării. Acesta investigase procesele digestive la cîini măsurînd


http://ro.wikipedia.org/wiki/Premiul_Nobel

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ivan_Pavlov

http://ro.wikipedia.org/wiki/Edward_Lee_Thorndike

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=William_James&action=edit


cantitatea de saliva secretata în momentul în care acestora li se punea o bucată de hrana în gură. După

măsurători repetate acesta a descoperit că animalele salivau chiar la anticiparea primirii mîncării. Mai

mult, dacă primirea hranei ar fi fost asociată cu un clopoţel, atunci secreţia salivei s-ar fi declanşat doar la

simplul auz al acestui clopoţel. Acesta este o forma de baza a ceea ce în psihologie se numeşte

condiţionare clasică (sau pavloviană) în care organismul asociază un stimul cu un altul. Ca urmare a

acestei asocieri, acesta va reacţiona la al doilea stimul, cel asociat, intr-un mod similar cu reacţia faţă de

primul stimul. Cercetările ulterioare au arătat că acest proces poate fi baza formarii unor preferinţe sau a

structurării unor temeri, chiar fobii.

Deşi Thorndike şi Pavlov sunt cei care au pus "în scenă" behaviorismul, abia în 1913 viziunea

psihologiei behavioriste s-a clarificat. În acest an, John Broadus Watson a publicat lucrarea "Psychology

as the Behaviorist Views It." Scopul acesteia nu era altceva decît o completă redefinire a psihologiei ca

"ramură pur experimentală şi obiectivă a ştiinţei naturale ". Scopul teoretic al acestei ştiinţe este predicţia

şi controlul comportamentului. Noua strategie propusă presupunea variaţia stimulului din mediu,

observarea reacţiei organismului la această schimbare.

2)Comportamentul colectiv si influentarea acestuia

Gustave le Bon este cel care pune bazele teoriei despre comportamentul colectiv prin aparitia in 1895

a lucrarii "Psihologia multimilor". Teoria sa despre comportamentul social se poate explica cel mai bine

printr-un enunt de tip cauzal stimul - contagiune. Pentru a intelege mai bine trebuie sa pornim de la

definitia data de autor multimilor: "Multimea reprezinta o reuniune de indivizi oarecare, indiferent de

nationalitate, profesie sau sex, oricare ar fi intamplarile care ii aduna la un loc". Inca de la aceasta definitie

se poate intui cu usurinta conceptia sa despre comportamentul multimilor pentru ca o astfel de reuniune

cat se poate de eterogena nu va fi foarte greu de stapanit si dirijat.

Intr-o astfel de comunitate, spune autorul, personalitatea constienta dispare formandu-se un "suflet

colectiv" ce prezinta trasaturi distincte. Membrii unei astfel de comunitati se supun Legii unitatii mentale a

multimilor: toti indivizii din grup au tendinta de a-si ignora propriile sisteme de valori si incep sa se ghideze

exclusiv dupa normele gruplui respectiv.

Comportamentul copiilor este influentat de catre :

a) Familia : este mediul in care copilul stabileste primele legaturi emotionale cu mediul si cei din jur si

invata sa comunice.

Rolul familiei in formarea comportamentului e vizibil mai ales dupa ce famili ii ofera un anumit status

social si o apartenenta etnica si religioasa.

b) Grupul de prieteni ( peer – group ) : desemneaza persoanele cu acelasi statut , egale sau

apropiate .E important in adolescenta si in tinerete , cand se formeaza eul propriu . Pe masura ce

creste , copilul se


http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=John_Broadus_Watson&action=edit


distanteaza de familie si se aproprie de grupul de prieteni . Acesta are un rol de socializare pasiva intr-o

perioada in care se manifesta noncomformismul care vizeaza acte de independenta .

c)Scoala : e o institutie care socializeaza nu numai prin curicula scolara , ci si prin aspecte ascunse .

Promoveaza nu numai valori si atitudini , ci si modul cum tinerii isi insusesc informatiile , dar trasaturile

cum ar fi : cinstea , disciplina , punctualitatea etc.

d) Mass-Media : e constituita din mai multe forme de comunicare , care stabilesc un contact impersonal

cu receptorul . Comunicarea se realizeaza prin presa scrisa , audio-vizual si internet .

Efectele socializatoare depend de continutul mesajului . Efectele mass mediei asupra formarii

personalitatii tinerilor pot fi diferite in functie de influentele pe care familia le are in educarea lor . Acolo

unde educatia familiei sufera carente , efectele mass-mediei pot fi uneori devastatoare .

Mass-media influenteaza negative numai acolo unde educatia e neglijata de scoala si familie . Cand

acest lucru se petrece , tinerii socializeaza in grupuri delicvente si din punct de vedere psihologic se

petrec urmatoarele procese :

Dezinhibitia : apare atunci cand copiiilor li se par normale toate lucrurile negative care apar in mass-

media ;

Afectarea proceselor cognitive ;

Desensibilizarea emotionala ( nu are sentimente de mila ).

Alte mijloace de influentare a comportamentului :

-Gradinitele

-Grupurile religioase

-Serviciul militar

-Inchisori

-Manastiri etc .

3)Anomalii ale comortamentului si varsta

Relatia dintre varsta si inclinatiile catre comiterea de acte anti sociale pare a fi dupa multi autori

indiscutabil . Astfel , dupa Adolph Quefelet , ,,varsta constituie , fara posibilitate de contrazicere , cauza

care actioneaza cu cea mai mare energie pentru dezvoltarea sau pentru atenuarea inclinatiei la crima …”

(Psihologia si psihopatologia comportamentului , pagina 208, Dr. Tiberiu Vlad , Dr. Cristian Vlad , Editura

Militara , 1978) . El preciza ca aceasta inclinatie pare sa se dezvolte in functie de intensitatea fortei fizice

si a pasiunilor din om , atingand un maximum spre varsta de 25 de ani , epoca in care dezvoltarea fizica

este aproape terminate . Dezvoltarea intelectuala si morala , care se realizeaza mai incet , atenueaza

treptat inclinatia la crima , care diminua cu timpul si mai mult prin slabirea fortei fizice si a pasiunilor .



Rezultatele unor investigatii confirma observatia ca varsta este un factor foarte important pentru

dezvoltarea sau estomparea tendintelor la delicate , atat ca frecventa , cat si ca gravitate . Dupa multi

specialisti , obiectivitatea bolilor psihice care survin la varste fragede este greu de apreciat , frontierele

dintre sanatate si boala fiind inca insuficient trasate ; de cele mai multe ori se vorbeste de ,,stari” si de

tulburari de comportament .

Pe plan international s-a descoperit ca : ,,anomaliile si delicventa juvenila nu mai sunt de domeniul

special al criminologiei , ci constituie o problema generala privind dezvoltarea sociala in timul perioadelor

de tensiune “ (Psihologia si psihopatologia comportamentului ,Dr.tiberiu Vlad,Dr. Cristian Vlad , pagina

209 , Editura Militara ,1978) .

Vorbind despre ,,adevarata delicventa “ , R. Mucchielli precizeaza ca ,, comportamentul delicvent nu

este decat un comportament , el traduce , exprima , semnifica structura mentala organizata , concreta ,

un univers al mentalitatilor nocive . Intreaga armata de paraziti sociali sau de delicventi virtuali , nu sunt

nici nevrotici , nici psihotici , nici debili impulsive , nici eliptici care ignora , nici inadaptabili prin defecte de

actualizare . Ei sunt sociopati care au un eu normal si puternic , dar care au crescut intr-un anumit mod “ .

(Psihologia si patologia comportamentului , pagina 240 , Dr . Tiberiu Vlad , Dr. Cristian Vlad , Editura

Militara , 1978 ).

Copilul antisocial , dupa cum remarca Edmundo Butelo , poate fi produsul unei familii insuficiente din

punc de vedere psihologic , moral , economic ,educativ sau sociologic. La tendintele ereditare se adauga

cele castigate prin influenta mediului , ale carui forte formative dinamice sunt directe sau indirecte .

Limitele cadrului social in care traiesc copiii sunt destul de neclar delimitate . Modelarea copilului

depinde foarte mult de atitudinile parentale . C. Oancea da urmatoarele exemple de categorii de copii:

1. Categoria copiilor greu educabili . Acesti copii hiperexcitabili , instabili si cu reactii exaggerate ,

determina adesea atitudini parentale de rejectie , care ar impune o limitare extrema a libertatii de actiune a

copilului . Asa s-ar constitui ,,comportamentul patologoc agresiv “ si ,, reactia agresiva nesocializata

prelungita “.

2. Categoria copiilor adoptati. Tulburarile de comportament la acesti copii au o frecventa dubla fata de

copiii neadoptati .Frecventa crescuta ar rezulta din nepotrivirea dintre experientele parintiilor si

comportamentul copiilor .

3. Categoria tinerilor minori cu tulburari de comportament in crize . Atitudinea parentala de impunere

brusca si violenta a unui regim de viata extrem de restrictiv cu certuri si conflicte foarte dure , poate

genera de asemenea reactii agresive nesocializate .

4 ) Comportamentul in familie

De-a lungul existentei umane , familia s-a dovedit a fi una dintre cele mai vechi forme de comunitate

umana , cea care asigura perpetuarea speciei , evolutia si continuitatea vietii sociale . In sens sociologic ,



familia este formata din doua personae unite prin casatorie . Caracteristcile specifice ale familiei provin din

numeroase functii ale acesteia : fiziologice , psihologice , morale , educationale , economice , emotionale .

Comortamentul in familie este generat de mecanisme psihice care functioneaza similar cu cele ce dau

nastere comportamentului interuman cu deosebire ca raspunsurile contin o doza de ascutime

diferita .Bunatatea este mai accentuate , intoleranta , inselaciunea mai putin agresive , deoarece relatiile

dintre membrii familiei isi fac prezenta si mecanismele psihice ale interesului familial , care prin energie

dezvoltata tempereaza sau ridica forta de actiune a celorlalte mecanisme .

Comportament si gandire

Psihologia (din limba greacă: ψυχή psyché = suflet, λόγος logos = ştiinţă) este ştiinţa care studiază

comportamentul uman, inclusiv funcţiunile psihice şi procesele mentale ca inteligenţa, memoria, percepţia,

precum şi experienţele interioare şi subiective cum sunt sentimentele, speranţele şi motivarea, procese fie

conştiente, fie inconştiente.

"Acesti doi termeni constituie o eticheta pentru a desemna tot ceea ce poate un individ sa faca (...). Ele

sunt moduri de adaptare si desfasurare provocate de situatia ambientala în care ne aflam, totdeauna

selectionate si conduse de sistemele psihofizice care alcatuiesc personalitatea noastra."

În "Dictionar de Psihologie", editura Babel 1997, coordonat de Ursula Schiopu comportamentul si

gândirea "...se refera la disponibilitatile generale si caracteristice pe care le exprima o persoana (fata de

altele) si care contureaza identitatea ei specifica."

Psihanaliza a fost dezvoltata de Sigmund Freud (1856 - 1939), ca o modalitate de a explora continutul

si mecanismele vietii mentale umane. Pregatirea sa l-a facut sa aprecieze importanta factorilor biologici

(natura) si a experientei sociale (educatia) pentru dezvoltarea si mentinerea personalitatii umane.

Freud credea ca exista necesitati umane universale care ajuta la ghidarea si modelarea

comportamentului uman. Unul este eros "instictul vetii", nevoia oamenilor de a stabili legaturi între ei si

altul este thanatos "instinctul mortii", baza înclinatiei agresive

6)Genetica comportamentala

Genetica s-a nascut în zorii acestui secol si în numai câteva decenii a devenit una dintre cele mai

fascinante realitati ale lumii noastre. În mai putin de trei decenii a revolutionat zone întinse ale stiintei, de

la agricultura la medicina, si tinde sa dea noi dimensiuni stiintelor umaniste, eticei, sociologiei si filozofiei.

Descifrarea oricarui proces biologic, începând de la originea vietii si evolutia biologica, ajungând la

caracteristicile morfologice, fiziologice si biochimice ale organismelor si terminând cu gândirea si

comportamentul uman, nu poate fi realizata decât admitând în sistemul de elemente definitorii


http://ro.wikipedia.org/wiki/%C5%9Etiin%C5%A3%C4%83


componenta ereditara.

În cursul acestei scurte perioade, genetica s-a ramificat în discipline independente, fiecare dintre ele

centrate în jurul unei teme majore, a unui univers comun, ereditatea, toate interconectate. Continutul

geneticii s-a transformat el însusi si odata cu el cunoassterea lumii înconjuratoare. Ea acopera acum

regiuni care pâna ieri apartineau imposibilului.

Mai mult decât atât, genetica intra în cotidian. Performantele ei atât de încercate de ecouri morale si

sociale, fac obiectul unor dezbateri contradictorii si pasionante: care vor fi consecintele clonarii, ale

predeterminarii sexului, ale nenumaratelor substante chimice aruncate nedescriminatoriu în circulatia

industriala?

Genetica, vorbind de realizarile ei, a încetat sa mai fie apanajul unui grup de initiati. Comunitatea a înteles

ca ea apartine tuturor. A-i cuprinde întelesul, înseamna a întelege drumurile lumii contemporane, a unor

drumuri presarate de sperante si de temeri.

Genetica comportamentala, disciplina tânara, ramura a geneticii care studiaza relatia dintre ereditate si

comportament (coeficient de inteligenta, tulburari psihice, tulburari de integrare sociala). Cerceteaza serii

de gemeni monozigoti si dizigoti crescuti în conditii de mediu similare sau deosebite, frecventa

tulburarilor psihice în populatii exogame si endogame, concentratia familiala a tulburarilor psihice si a

înapoierii mentale, relatia dintre anomaliile cromozomiale si inteligenta sau comportament. Toate

cercetarile au demonstrat ca dezvoltarea psihica implica, în mod normal participarea ereditatii si a

mediului. Numeroase forme de înapoiere mentala sunt conditionate genetic. În conditii experimentale la

animale, prin încrucisari selective si prin compararea liniilor consangvine si a descendentilor rezultati din

încrucisarea acestor linii, se studiaza rolul ereditatii în geneza agresivitatii, a preferintei pentru alcool, a

comportamentului sexual.

Genetica comportamentului a devenit în ultima vreme obiectul unui interes mai larg decât acela strict al

specialistilor .

Cauza acestei curiozitati, aparent spontana, nu trebuie cautata însa în arbitrariu si conjuctura. Nu este

vorba de o moda trecatoare. Interesul este generat de însusi obiectul de studiu al geneticii

comportamentale, devenirea psihica a omului si nu este, deci, alimentat de o “curiozitate” oarecare. Nu de

azi, ci din totdeauna omul a cautat sa afle care sunt sursele capacitatilor sale psihice si în ce fel se edifica.

k) AUTOREFERAT

Am incercat in acest portofoliu sa adun tot ceea ce a insemnat pana acum studiul pedagogiei,

pentru mine, în paralel cu specializarea aleasă în cadrul Universităţii Spiru-Haret, într-o manieră oarecum

autodidactă. Este de la sine inţeles ca au ramas inca multe lucruri neînţelese, nespuse, dar voi incerca să

le spun aici.



Pedagogia pentru mine s-a descoperit a fi ceea ce cu adevarat am anticipat tot parcursul

scolarizarii mele. Ea, reprezinta pentru mine in acest moment un cumul a tot ceea ce reprezintă un om

pregătit să înveţe alţi oameni, imbinand atat arta, cât si dragostea pentru aceştia, devenind pentru toţi

intotdeauna o resursa puternica. Desi acest portofoliu nu este nici pe departe perfect, eu cu ajutorul lui pot

face un corolar a tot ceea ce am asimilat cu destule eforturi. Drumul acesta pare fascinant acum, incat am

impresia că indifferent dacă voi lucra sau nu in acest domeniu, educatia este şi va rămâne un mod de a fi.

Desi poate ca suna extremist si adolescentin, as lasa cu adevarat balta orice alta preocupare si

materie pentru ca acum am descoperit o jucarie noua, pe care vreau s-o cunosc cat mai bine.

Toate aceste fiind spuse se vor descoperi aici cateva din treptele prin care am trecut, constient sau

nu,, iar mai tarziu se vor vedea amprentele pe care le-au lasat asupra mea.

Cu siguranţă ca toţi oamenii au in prezent imaginea unui profesor, al unui invatator sau chiar

educator, in minte, care stăruie, datorita amprentei de nesters pe care a lasat-o. Unii au in minte imaginea

unui om sever, de care au fost terorizati, altii retin doar trasaturile fizice, altii urmeaza aceeasi cariera cu

profesorul iubit si asa mai departe.

Imaginea care mie mi-a ramas din liceu este a unui profesor de limba si literatura romana, mai bine

zis a unei profesoare. Si pentru ca a fost si inca este pentru mine un exemplu pozitiv, nu voi avea pentru

dânsa decat cuvinte de laudă. Totuşi voi incerca sa iau in considerare si aspectele obiective.

Ca profesor avea o tinuta impecabila, intotdeauna asortata si fardata. Nu a avut niciodata zile

"proaste" din punctul asta de vedere. Nu se imbraca extravagant, dar impresiona prin culoare si prin gust.

Era un om deschis atat catre problemele elevilor, cat si ale scolii. Era un fel de diriginta a tuturor claselor

la care preda, si nu numai, interesandu-se despre bunul mers al scolii si implicandu-se in tot ceea ce ii

statea in putinta.

. Punctul slab al dânsei era poate că nu era suficient de autoritară, in asa fel incat multi spuneau

ca nu este un profesor bun pentru ca nu-i batea la cap sa invete, sa citeasca etc. Imi placeau foarte mult

seninatatea cu care vorbea si radea pe orice temă. Ştia când era cazul ca gluma să inceteze si să ne

reapucăm de treburi mai serioase. Era mereu interesata atat de persoana celorlalti cat si de a sa. Facea

tot felul de cursuri de perfectionare, de team-builing, imbogantindu-se pe sine si oferindu-ne noua.

Era un om adevărat, un om care ştia prin intuitie ce este de făcut si care işi juca toate rolurile

sociale bine, atat de mama, de diriginte, de profesor, de coleg etc. Si totusi, ceea ce razbatea prin toate

calitatile si defectele sale era naturaletea, care ii dadea un aer firesc si simplu in tot ceea ce făcea.

Aşa îmi imaginez şi acum profesorul, dascălul ideal, omul care să suscite interesul oricărui tânăr pentru

studio, care să-l facă să inţeleagă esenţa, ceea ce este important şi să se ferească de nimicuri

înşelătoare.

Mărturisesc că nu am intrat cu uşurinţă ăn această lume a mentorilor şi a discipolilor cum ar trebui

să fie şcoala, căci cu greu am reuşit să fac practica de specialitate, cu greu am găsit înţelegerea necesară

în a fi primită la ore şi de a mi se pune la dispoziţie materialul minim necesar desfăşurării unei activităţi



reale de pedagogie.Edificatoare pentru activitatea de practică rămân notele şi paginile completate în

Caietul de Practică Pedagogică pe care le-am reprodus parţial în prezentul portofoliu . În rest am căutat să

mă informez vis-a – vis de ceea ce ţine de instruire, formare, evaluare pedagogică din diferite materiale şi

cărţi de specialitate dintre care unele s-au dovedit accesibile în timp ce altele, recunosc, au depăşit nivelul

meu actual de înţelegere obiectivă, probabil datorită tezaurului informaţional redus acumulat de mine în

acest stadiu.

Am înţeles că în ceea ce priveşte valorile educationale, educatia este autonomă si trebuie să fie liberă să-

si stabileasca propriile sale scopuri, propriile sale obiective. A imprumuta obiective dintr-o sursa externa,

inseamna a abandona cauza educatiei.

Educatia este ea insasi un proces de descoperire a valorilor care merita osteneala si trebuie urmarite ca

obiective.

Societatea este un produs al educatiei. Si societatea la randul ei produce valori pentru educatie.

Raporturile dintre cele doua trebuie sa fie echilibrate, in asa fel incat sa poata interactiona si nu doar a

impune.

" Educaţia nu inseamnă pregătire

pentru viaţă, ea este viaţa însăşi."


modul dppd

Documents