“EVALUAREA FORMATIVACONTEXTUL INVATARII”

MODULUL 2

EVALUAREA

Brainstorming:

EVALUAREA FORMATIVAEste parte integranta a procesului de invatare.

• Evaluarea scolara trebuie sa:– Devina dinamica– Centrata pe procesele mentale ale elevul– Favorizeze autoreglarea, autoreflectia– Inlocuiasca conceptia bazata pe control, evaluare, sanctiune – Fie abordata in termeni de proces

• Este o formă confidenţială de a oferi ajutor.

• Este bazată pe principiul dezvoltării personale.

• Presupune a-i ajuta pe alţii să-şi identifice şi să-şi clarifice problemele.

Evaluarea formativa -permite elevilor sa-si remedieze erorile si lacunele- ofera feedback rapid

Consilierea educaţională este realizată de:

• persoana specializată în psihologia şi consilierea educaţională (consilierul școlar din cabinetele de asistență

• orice cadru didactic pregătit / format în tematica consilierii educaţionale.

Rolul consilierii educaţionale:

• orientarea şcolară şi profesională

• fenomene educaţionale– absenteismul, – agresivitatea, – relaţiile deficitare între elevi-profesori, elevi-elevi.

Elevii sunt ajutaţi:• să se cunoască şi să se înţeleagă pe sine, să-i cunoască şi

să-i înţeleagă pe ceilalţi; • să se accepte pe sine şi să-i accepte pe ceilalţi aşa cum

sunt, să dezvolte un nivel ridicat de acceptare necondiţionată;

• să fie creativi, spontani şi autentici în relaţiile cu ceilalţi;• să pună accent pe ceea ce simt, pe modul în care se

raportează la ceea ce li se întâmplă;• să-şi dezvolte capacitatea de a face faţă problemelor, de a

formula strategii rezolutive.

Condiţii pentru o consiliere de succes:

• profesorul este cu adevărat interesat de elev, încearcă să-l înţeleagă şi să-l asculte;

• profesorul este cu adevărat bucuros să-l vadă; • nimeni nu va afla ceea ce spune profesorului, astfel

încât elevul să se simtă jenat; • elevul are în profesor un partener, deoarece în relaţia de

consiliere profesorii nu se poartă ca nişte “experţi” sau ca nişte persoane care au putere asupra elevului;

Condiţii pentru o consiliere de succes:

• elevul este acceptat ca persoană cu puncte tari şi puncte slabe, fără să fie judecat sau etichetat;

• elevul îşi poate exprima sentimentele, poate să plângă sau să fie supărat;

• elevul beneficiază de ajutor şi suport într-un cadru de respect, încredere şi cooperare;

• elevul este ajutat să se descopere ca persoană valoroasă şi unică;

Turul galeriei:

• Pornind de la metafora prezentată pe fiecare foaie de flipchart, daţi exemple de situaţii prin care trece copilul şi atitudini pe care ar trebui să le adopte profesorul faţă de acesta.

Managementul clasei

Vizează în esenţă climatul în care se desfăşoară activitatea

de învăţare în clasă şi este definit ca: abilitatea

profesorului de a planifica şi organiza activităţile clasei

astfel încât să asigure un climat favorabil învăţării.

Activitate: În cadrul grupurilor, având la dispoziţie

materialele primite, construiţi cel mai înalt turn care să se autosusţină.

Dimensiunile managementului clasei :• Dimensiunea ergonomică ( dispunerea mobilierului în

sala de clasă, vizibilitatea, pavoazarea sălii de clasă)

• Dimensiunea psihologică (capacitatea de muncă, capacitatea de învăţare, competenţe socio-relaţionale)

• Dimensiunea socială (întinderea clasei , interacţiunea membrilor clasei, scopurile, structura grupului, compoziţia şi organizarea, tehnicile de motivare pentru viaţa de grup)

Dimensiunile managementului clasei :

• Dimensiunea normativă (normele explicite – constitutive, instituţionale - , normele implicite)

• Dimensiunea operaţională (strategii de intervenţie ale cadrului didactic - strategia de dominare, negocierea, fraternizarea, strategia bazată pe ritual şi rutină, terapia ocupaţională, strategia de susţinere morală)

• Dimensiunea creativă (modul de personalizare a gestiunii grupului şcolar)

Activitate:

În cadrul grupurilor (aria curriculară) proiectaţi o secvenţă de lecţie în care să valorificaţi cel puţin trei dimensiuni ale managementului clasei (ergonomică, psihologică, socială, normativă, operaţională şi inovatoare).

Explicaţi adaptările și modalităţile de sprijin realizate pentru copiii cu cerinţe educaţionale speciale în cadrul secvenţei de lecţie.

Interpretaţi povestea din spatele imaginii

Interpretaţi povestea din spatele imaginii

Interpretaţi povestea din spatele imaginii

Interpretaţi povestea din spatele imaginii

Interpretaţi povestea din spatele imaginii

Conflictul: este „o formă de opoziţie centrată pe adversar, bazată pe

incompatibilitatea scopurilor, intenţiilor şi valorilor părţilor oponente”.

– un fapt negativ– o realitate cotidiană– o necesitate (un „rău necesar”)

Cauze ale conflictelor:

• diferenţele de opinii privind obiectivele prioritare şi modalităţile de realizare a unor sarcinii;

• percepţiile greşite ale unor situaţiei datorită unor prejudecăţi, convingeri şi interese;

• lipsa de comunicare sau comunicarea defectuoasă;• competiţia pentru resursele limitate disponibile la nivelul

organizaţiei;

Cauze ale conflictelor:

• diferenţele de putere, statut şi cultură de la nivelul organizaţiei;

• competiţia pentru supremaţie;• diferenţele de criterii utilizate pentru definirea

performanţei;• ambiguitatea în definirea domeniului de autoritate şi

responsabilitate.

Tipuri de conflicte în şcoală:

• Conflicte pe verticală: managerul şcolar-angajaţi, şefii de catedre-membrii catedrei, profesori-elevi.

• Conflicte pe orizontală: în cadrul colectivului de cadre didactice sau nedidactice, între elevi sau între directori de şcoli

Joc de rol:

• În cadrul grupurilor, prin tragere la sorţi, se va construi scenariul unui conflict:– între elevi și profesori– între profesori și director– între profesori și părinţi– între două instituţii (directori)

• Fiecare grup, va prezenta tipul de conflict ales.

Strategii de soluţionare a conflictelorRetragerea: schimbarea subiectului, ignorarea unor

afirmaţii, „împingerea” responsabilităţilor în altă parte, amânarea deciziei.

Strategii de soluţionare a conflictelorAplanarea: managerul încearcă să abordeze conflictul,

mulţumindu-i pe toţi; centrare prioritar pe relaţii

Strategii de soluţionare a conflictelorForţarea: managerul încearcă să realizeze cu orice preţ

obiectivele organizaţiei; apelare la acţiuni de constrângere.

Strategii de soluţionare a conflictelorCompromisul: rezolvarea problemelor conflictuale prin

concesii reciproce, ambele părţi obţinând oarecare satisfacţie

Strategii de soluţionare a conflictelorConfruntarea: abordare constructivă a conflictului; luarea

în considerare atât a nevoii de performanţă, cât şi aceea de relaţii de cooperare.

Activitate:

Amintindu-vă jocurile de rol anterioare, identificaţi strategiile de soluţionare a acelor conflicte.

Identificaţi principiile de management al conflictelor.

Principiile de management al conflictelor:

• Menţineţi o relaţie pozitivă pe perioada conflictului utilizând empatia, ascultarea activă, întrebările deschise pentru clarificarea mesajelor.

• Faceţi diferenţa între evenimente, comportamente şi interpretarea lor.

• Evaluaţi diferenţele de opinii. • Focalizaţi-vă pe problemă, nu pe persoane. • Folosiţi termeni concreţi, specifici, comportamentali în

descrierea situaţiei, utilizând un limbaj adecvat.

Principiile de management al conflictelor:

• Utilizaţi comunicarea directă, clarificarea întrebărilor, solicitaţi informaţii pentru înţelegerea corectă a situaţiei, evaluaţi impactul conflictului asupra relaţiei şi a grupului.

• Identificaţi barierele în rezolvarea conflictului. • Utilizaţi deprinderile de rezolvare a problemelor în

abordarea conflictului.

„Violenţa este concretizarea agresivităţii, stadiul superior şi decisiv al acesteia. Disocierea termenilor este convenţională, în comportamentul concret fi ind foarte dificil de trasat o linie netă de demarcaţie. De cele mai multe ori cele două atitudini se întrepătrund, cu trecere rapidă de la vorbă la faptă, agresivitatea pregătind violenţa.”

Violenţă vs agresivitatecriteriul funcţional

ţine de ordinul acţiunii noastre, o acţiune adaptată obiectivului ce trebuie atins

agresivitatea este o potenţialitate ce permite dirijarea acţiunii; ea ţine mai mult de gândire, de analiză

criteriul topologice mai ales externă ar fi mai ales internă

criteriul eticacţiune ce produce durere, este inacceptabilă

înţeleasă ca potenţialitate care îi permite individului să înfrunte problemele, poate fi considerată acceptabilă,

BullyingBullying reprezintă o formă de abuz, în detrimentul stării de

bine (în limba engleză well being) şi dezvoltării sănătoase şi armonioase a elevilor.

= poate fi o formă simplă de neglijare sau se poate extinde la forme complexe de abuz fi zic, emoţional şi sexual.

= comportamentul sau atitudinea de „intimidare” în mod repetat şi intenţionat, ca modalitate de a câştiga puterea asupra altei persoane.

Manifestări• cuvinte jignitoare, şicane, umilinţe, injurii,• altercaţii, ofense, admonestări, constrângeri, batjocoriri, ţipete,

sâcâieli, bravări, reproşuri, atingeri nepotrivite, obstrucţii, loviri, hărţuiri;

• aruncarea lucrurilor personale (caiete, ghiozdane, pixuri, pachetul cu mâncare);

• trasul de păr, de mânecă, zgârieturile, ciupitul, ruperea unor obiecte dragi;

• sufocarea cu diverse obiecte;• eliminarea din clasă, imitarea, luarea în derâdere, etc.

Bullying

TURUL GALERIEI

Identificaţi, în echipe, cât mai multe situaţii de bullying pe care le-aţi trăit sau despre care v-aţi informat (cărţi, TV, mass media, prieteni).

Fenomenul bullying apare atunci când o persoană/ un grup de persoane:

• strigă pe nume într-un anumit fel (răstit sau mieros) care deranjează, folosind un anume ton, un anumit subînţeles sau poreclele;

• pune în încurcătură în mod intenţionat sau neintenţionat (la lecţie, în afara şcolii, pe terenul de sport, la discotecă, la magazin etc.);

• loveşte, împinge, şicanează, supără (în timpul orei, pe holurile şcolii, pe terenul de sport, în activităţile extraşcolare etc.);

• şantajează, minte, înşală, intimidează, fură bani, obiecte, idei;• produce teama de a se duce la şcoală şi preferă să stea

acasă sau să chiulească, să se ducă la şcoală din cauza atmosferei conflictuale de acasă;

• contrazice în mod vehement, foarte agresiv, atacă opiniile, punctele de vedere, credinţele, convingerile, fără înţelegere şi toleranţă;

• bârfeşte, ignoră, exclude, etichetează persoane;• îndepărtează cunoştinţele şi prietenii, practic „rupe”

reţeaua socială;• postează mesaje nepotrivite pe Internet cu adresă exactă,

dă telefoane în mod abuziv;• trimite mesaje inadecvate pe telefon;• foloseşte un limbaj trivial şi vulgar sau păstrează tăcerea;• face pe ceilalţi să se teamă, pentru a se simţi mai puternic.

• violenţă verbală (poreclire, tachinare, imitare în scop denigrator, insulte, ridiculizarea aspectului fizic etc.)

• violenţă psihologică (excluderea, respingerea, izolarea, criticarea, ameninţarea, coruperea, etc.)

• violenţă fizică (toate actele fizice care se fac cu intenţia de a face rău unei persoane)

Violenţa şcolară

Cauze:– Individuale

• atitudini antisociale, • istoria personală privind comportamentul agresiv, • lipsa stimei de sine (indivizii cu o imagine de sine

defavorabilă se implică în acte de violenţă pentru a compensa sentimentele negative cu privire la propria persoana şi pentru a fi acceptaţi de grupul cu care comit actele de violenţă)

• consum de tutun, alcool şi droguri, • nivel redus de dezvoltare intelectuală, • posibilităţi limitate de autocontrol, etc.

Violenţa şcolară

Cauze:– Familiale

• comportament autoritar faţă de copii, • expunere a copilului la conflicte şi acte de violenţă în

familie, • reguli de disciplină prea rigide sau dimpotrivă laissez-faire, • lipsă de implicare în viaţa copiilor, • slaba supraveghere a acestora, • afecţiune redusă faţă de copii, • divorţul sau decesul unui părinte, • climatul psiho-afectiv insecurizant în care se dezvoltă copiii, • nivel scăzut de educaţie a părinţilor, • venit redus al familiei, abuzul de alcool, etc.)

Violenţa şcolară

Cauze:– Școlare

• asociere la grupuri delincvente, implicare în “găşti”, • respingere de către colegi, • lipsa de implicare în diferitele activităţi, • motivaţie redusă pentru şcoală, • eşec şcolar, • practici dure sau arbitrare de management, neaplicarea

R.O.I., • disponibilitatea alcoolului, • cultură violentă a colegilor şi violenţă în şcoală, suport

emoţional şi social insuficient pentru elevi,• subiectivitatea în evaluare etc.

Violenţa şcolară

Cauze:– Comunitare

• oportunităţi economice reduse, • concentrare de populaţie săracă (sărăcia extremă în care

trăiesc unele familii, inclusiv copiii, îi împinge pe unii dintre ei la comiterea unor acte de violenţă),

• număr ridicat de familii dezorganizate, • participare comunitară redusă, • vecinătăţi dezorganizate social, • lipsa comunicării şi a unor puncte de legătură cu

comunitatea, a sentimentului de apartenenţă la aceasta a tinerilor,

• lipsa unor modele, a speranţei de reuşită în viaţă.

Violenţa şcolară

Modalităţi de prevenţie şi intervenţie:– Transformarea regulamentului şcolar din instrument formal în mijloc

real de prevenţie şi intervenţie, – Asistenţă acordată de consilierii şcolari atât elevilor cât şi părinţilor;– Evitarea centrării exclusiv pe sancţiune, utilizarea sistemului de

întăriri pentru comportamentele dezirabile;– Cursuri de formare pentru profesori – Elaborarea şi difuzarea de materiale informative – Introducerea în curriculumul la decizia şcolii (CDS), a unor cursuri

opţionale de autocunoaştere şi comunicare la nivelul clasei– Folosirea metodelor moderne de predare, lecţii interactive, folosirea

unor metode pedagogice moderne – Organizarea de activităţi extracurriculare, funcţie de interesele

elevilor (cerc de pictură, teatru, activităţi sportive);– Organizarea unor întâlniri cu specialişti din diferite domenii (poliţie,

medicină, sportive, ONG-uri)

Elaborarea unei strategii anti-violenţa

PROGRAM 1: Ziua complimentelor „Cuvântul magic” (pe foi de flipchart, clasele îşi adresează complimente, afişate pe exteriorul uşilor de clasă)Responsabil Resurse materiale Timp Persoane implicate

Diriginţii / învăţătorii

Foi flipchart,markere

14 februarie Toate clasele

PROGRAM 2:

ACTIVITATE:In cadrul grupelor, propuneti cel putin un program antiviolenţă / antibullying pe care să-l dezvoltaţi în şcolile

unde lucraţi.

Implicarea părinţilorConsilierile cu părinţii - pentru rezultate mai slabe, probleme

comportamentale, prevenirea eşecului şcolar etc.; Discuţiile telefonice – în cazul în care timpul nu ne permite o

întâlnire directă ; Fişa elevului, pe care puteţi trece aspectele importante ale

activităţii sale şcolare şi o puteţi trimite părintelui. Încercaţi să puneţi accentul pe lucruri pozitive – acest lucru va încuraja atât părintele, cât şi elevul;

Realizarea unui caiet de comunicare în care vor apărea notiţe atât din partea dirigintelui (învăţătorului), cât şi din partea părinţilor şi eventual şi a altor profesori ai clasei.

Întâlnirile cu părinţiiAŞA.....???

SAU AŞA.....???

Întâlnirile cu părinţii• Creaţi un mediu plăcut şi faceţi pe participanţi să se

simtă bine veniţi; • Fiţi prietenoşi şi cooperanţi; • Ascultaţi părinţii. În acest mod veţi putea înţelege ce

doresc părinţii pentru copiii lor. • Practicaţi ascultarea activă, arătând părinţilor că îi

ascultaţi şi sunteţi alături de ei; • Acordaţi acelaşi respect şi importanţă tuturor

părinţilor, indiferent de statutul şi rolul social al acestora. • Fiţi partener, nu autoritatea atotştiutoare;

Întâlnirile cu părinţii• Demonstraţi empatie şi preocupare sinceră pentru

succesul elevilor; • Nu etichetaţi părinţii sau elevii; • Utilizaţi întărirea pozitivă, faceţi părintele să se simtă în

largul lui vorbind în primul rând despre punctele tari ale elevului, rezultatele bune;

• Pentru fiecare copil, încercaţi să puneţi accentul pe exemple de progres, pe o arie în care a apărut o îmbunătăţire sau pe un domeniu în care a înregistrat un succes;

Întâlnirile cu părinţii• Explicaţi cerinţele pentru fiecare copil şi modul de monitorizare a

progreselor. • Explicaţi activitatea şcolară a copiilor. Detaliaţi aspectele pe care părinţii

nu le cunosc sau nu le înţeleg. • Punctele slabe, rezultatele slabe la învăţătură sau problemele

comportamentale vor fi discutate cu părintele în particular, după şedinţă sau în timpul consultaţiilor cu părinţii;

• Obţineţi sugestii de la părinţi asupra manierei în care pot sprijini procesul de ameliorare a performanţelor, a participării sau a atitudinii copilului lor.

• Finalizaţi întâlnirea prin stabilirea de obiective pentru activitatea şcolară viitoare a copilului. Stabiliţi strategii pentru îndeplinirea acestora

Activitate

În cadrul grupelor, elaborați o grilă de evaluare a întâlnirilor cu părinții.