93

MISTICA SI SACERDOTALISM IN BISERICA

de loan Szasz*

Niciodata, in istona omenini, nu au concurat in asa mare masura

curentele filosofice, ideile religioase, principiile economice si politice.

Toate prezinta avantajele adoptarii lor, fara sa arate dezavantajele.

Imposibilitatea discernerii tuturor acestor factori produce confuzie,

dezamagiri, dezorientari. sau chiar depresii, crize, dezechilibre, deoarece

toate acestea preseaza nu numai asupra psihicului uman, ci si asupra

spiritul lui.

Acum, cand Umanismul incearca sa construiasca o ecuatie in

care sa incapa toti factorii mentionati mai sus, si in care singurul algontm

este omul, este greu de crezut ca fiecare individ este capabil sa ajunga la

rezultatul corect. Prea multe necunoscute pentru o ecuatie atat de

simplista. la care rezultatul este acelasi de fiecare data: totul pentru om

si prin om; acest rezultat ingusteaza orizontu! de percepere uman,

impingandu-l la extreme: ori suprarational. ori mistic. Nu se mai poate

concepe echilibru in relatia creator-creatie, Divinitate-umanitate, si

aceasta pentru c.i nu se mai vrea acest echilibru, cautandu-se extremele.

Un factor care intervine in aceasta ecuatie este acela mistic. El

nctioneaza ca element de echilibru pentru individul care priveste

Univcrsul prin credinta si pentru aceln care cauta intelesurile prin stiinta,

oxactitate; si aceast.n a doua categone are o limita superioara. lar acea

hmita, inditerent unde se atla.tot mistica este.

Un alt factor major este caracterul informational al societatii

actuate, care creeaza in junil nostni o "atmosfera" pe cat de luminoasa, pe

atat de opaca, astfel, traim un timp inselator, care in loc sa dea solutii

cautanlor, le limiteaza la analiza informatiei, ceea ce duce la o teoretizre

a societatii.

Nu in ultimul rand, ecumenismul contemporan, cu rezultate in

general pozitive, poate crea dezechilibre pentru nivelul inferior al

societati. nefundamentate: se poate ajunge la echilibru general in

' Student ?n anul al Ill-lea la Institutul Teologic Penticostal din Bucuresti.

94

detrimental echilibrului individual. Tot in acest sens, trecerile de la o

denominatiune la alta poate avea acelasi rezultat, adica dezechilibrul

convertitului, daca nu se ajunge la o stabilizare, in care un important

factor este acela mistic.

In consecinta, fiinta umana religioasa contemporana poate fi

dezechilibrata de curentele filosofice (nu ne referim la cele care

intluenteaza pozitiv), de caracterul informational al societatii (nu

aspectele progresiste ale lut) si intr-o mare masura schimbarile

denominationale, care creeaza o presiune nu de la doctrina fundamentals

inspre membri ci dinspre membri inspre doctrina etc.

Tocmai de aceea am considerat ca este util de tratat un subiect

legat de aceasta tema, al misticii, in care sa urmarim evolutia acestui

aspect.

In continuare ne vom referi doar la sncerdotarism ca sursa de

mistitlcare a bisericii, incepand cu Biserica Primara, apoi in prima

perioada a bisericii din Apus si Rasarit. iar in final la posibile schimbari

ale misticului in bisericile evanghelice contemporane.

TERMINOLOGIE

Mistic, mistica, misticism.

Gr. mysterion-taina, simbol; (nicrrcpiou)

mystch-saciu, initiat. (fjiirrci;)

MISTIC1.adj. - care apartine misticismului. referitor la misticism;

adj. - cu inteles ascuns, care ramane neinteles, inexplicabil pe

cale rational.i, tainic:

subsi. - adept al misticismului.

MISTICA. Cste ansamblul concepielor iilosofico-religioase, care

atlrma posibihiaten unei comuniuni a onuilui cu Divinilatea si a unei

cunoasteri tainice obtinute pe aceasta cale. Curentele mistice initiate au

tost ortismul si neoplatonismuh care apoi si-au pus amprenta si Increstinism, mai ales in Evul Mediu, reprezentantul principal iiind

Dionisie Areopagitul (pseudo), in secolul al V-lea^ care a si introdus

termenul, apoi Bernard de Clairvaux (1091-1153) s.a."

Mistica crestina se refera la posibilitatile umane de experimentare

cognitiva a ultimei realitati, de intelegere a lui Dumnezeu prin credinta

crestina. Esenta misticii crestine este contactul cu transcendenta lui

1 DEX, Bucuresti, Ed. Universu Encyclopedic, 1998, p.640.

2 DictionarEnciclopedic Roman, Bucuresti, Ed. Politica, 1965, p.382.

95

Dumnezeu. in societatea contemporana, mistica este studiata din mai

multe perspective: psihologica, comparativista, psiho-sociala, teologica.

Aceasta se reflecta in posibilitatile de constniire a propriei religii pentru

tlecare individ sau in formarea congregatiilor religioase\Este important de delimitat granita dintre mistica si misticism,

prima unind vointa omului cu sentimentul, oferind, pe cand misticismul

uneste vointa cu intelectul, obtinand.

Din punct de vedere psihologic, mistica este bariera care umple

vidul dintre ratiune, pe de o parte, si credinta, pe de alta parte. Aceasta

zona pastreaza un echilibru interior, dar si fizic, al individului. Orice

exagerare sau minimalizare, create artificial, provoaca grave dezechilibre

in zonele primare ale psihicului uman - reprezentarile, senzatiile si

perceptiile - aceasta ducand la o alterare a sistemului cognitiv - gandire,

imaginatie - inr mai departe, la alterarea intregului psihic uman.

Vom enunta cateva legi ale misticii:

1. Mistica este practiea nu teoretica.

George Tyrrell mergea pana acolo sa confunde acest termen cu

rcvelatia. iar carncteristica de baza a misticii o considera individualitatea.42. Mistica este o activitate in intregime spirituals, chiar daca sunt

implicate si elemente nespirituale5.

3. Mistica are implicatii psihologice6.Aceasta lege provoaca reactii din partea celor care o constientizeaza,

mai ales, daca r.u se pcate delimita ccrect granita dintre mistica si

misiicism.

Reversul acestei legi poate 11 exprimat ca posibilitate de sugestionare,

pana la misticism, printr-o activitate psihologica intensa.

in concliizie, mistica. in perspective crestin.i, este agentul de echilibru

al omului care vrea sa se recunoasca ca parte a Universului creat de

Dumnezeu, cu care poate avea o relatie directa, bazata pe credint.a, dar o

credinta rationala. Acesasta lormulare contradictorie este de fapt esenta

misticii. Dumnezeu nu este numai unul transcendent cl si imanent, iar in

aceasta ecautie, un factor prezent este si omul, dar care nu poseda prin

sine puterea de eliminare a acestor necunoscute.

MISTICISMUL.

Misticismul este credinta In posibilitatea omului de a comunica

cu forte supranatuiale, prin revelatie, intuitie, cxtaz'.

* Britanica. Eenciclopedia Britanica Inc.. 1989. v.16, p.33O.

4 Evelin Underfill!. Mistica. Cluj, Biblioteca Apostrof, 1995, p. 143.

ibid., p. 146

0 ibid. p. 154.

96

Crestinul Tntelege prin misticism utilizarea mistlcii pentru a crea

posibilitati incorecte de revelare ale lui Dumnezeu. Crestinismul s-aconfruntat si se confrunta cu astfel de situatii. Aceasta constitute

incercarea de a controla spiritele si lumea spirituals, transformandu-seintr-o practica straina de cadrul in care Dumnezeu comunica cu omul.Misticismul apare prin exagerarea valorilor mistice dar si prin

introducerea unor noi elemente carora li se atribuie valoare mistica. Unalt caz in care poate aparea misticism este acela al schimbarii valornelementelor cu rezonanta religioasa (practici, obiecte, ritualuri), pnntr-o

incarcare cu posibilitati exagerate.

SACERDOTALISM8

Sacerdot - Preot;

Sacerdotal - preotesc, sacru, solemn;

Sacerdotiu - demnitate de preot, chemare in misiune, cler;Sacerdotalism - fenomenul care a condus la formarea clerului, prin

separarea conducatorilor de restul Bisericii si prin construirea unui sistem

piramidal, ierarhic, pe baze autoritariste, precum si prin dehmitarea

functtunilor in Biserica.

MISTIC SI SLUJTRE - IN BISERICA PRIMARA

Mistica, in intelesul ei de contact cu tanscendentul, transfor-

mandu-l' in imanent. nu a tost prinsa bine in expresie de !f» Tnceputulcrestinismului, dar, in forma sa. a jucat un rol vital inca in BisericaPrimara. Isus Se prezinta ca posibilitate de tangenta a omului cu Tatal, in

Matei 11:25-27:

•7/j vremca aceca Isus n hur cuvantul si a zis: "Te laud Tata. Doamne al

cenilui si al pamanmlui. pentru ca ai ascuns aceste fucrun de cei intelepU si

priceput, si le-m descoperit pnmcilor. Da. Tata. Te laud pentru ca asa ai easit Tttcu cafe' Toate lucmrile Mi-au tost date in maim de Tatal Men; si nimeni nu

cunoaste deplin pe FiuL athra de Tatal; tot astfel nimeni nu cunoaste deplin pe

'fatal, athra de FiuL si acela caruia vrea Fiulsa i-L descopere"

Profetiile, ca posibilitate de receptionare directa a revelatiei

directe prin Duhul Sfant. in lipsa unui canon biblic stabilit9, au constituit

DEX. Bucuresti, Ed. Universul Enciclopedic, 1998, p.640.

/fc/dp.941. . _, ,AlisterE. McGrath. Christis Theology, An Introduction, Oxford, BlackPublishers, 1994, p. 294 - canonul complet, forma finala recunoscuta

97

elementul mistic de baza, reveiator al lui Dumnezeu.10 in acest sens sedisting doua clase mistice: teosofismul", care are ca obiect cunoasterea,

iar ca modalitate de cunoastere, comunicarea cu Dumnezeu, iar a doua,

mfstica decenta12, care pune bazele pe simturi. In Biserica Primara era

agreata prima clasa, aceea a comunicarii cu Dumnezeu prin suflet.

Teosofismul este darul lui Dumnezeu, nemotivat, dar Tn care baza

este inspiratia.13Mistica in Biserica Primara este reflectia expresiilor din scrisorile

Apostolului Pavel si a Evangheliei dupa loan. Pentru acestia doi, mistica

este experienta permanentei dorinte de comuniune cu Cristos. Dorinta

suprema a Apostolului Pavel era de a-L cunoaste pe Cristos si de a se uni

cu El. Expresiile "in Cristos; Impreuna cu Cristos; viata cu Cristos

etc14" se refera la moartea si Tnvierea Lui, ceea ce a condus la ideea de

unire "dupa carne" sau "fara trup". Unirea spirituala cu Cristos, din

invatatura paulina, a lost elementul central al misticii Bisericii Primare.

Mistica ioanina este concentrata Tn capitolul 17 din Evanghelia

dupa loan, unde este prezentata posibilitatea unirii sufletesti cu Fiul si

Tata I:

"5/ viata vesnica este aceasta: sa Te cimoascape Tine, singurul

Dumnezeu adevarat. sipe Isus Hristos. pe care L-ai trimis Tu. "

Desigur, nu gnosticismul este esenta acestei expresii, ci

posibilitatea de unire a omului cu Dumnezeu prin Isus Hristcs, c unire

spirituala. De la Tnceput s-au facut speculatii pe marginea acestor doctrine

spirituale, mistice, Valentin15 introducand ideea de cunoastere esoterica

revelatorie a lui Hristos, adica, gnosticism. Scolasticismul care a avut un

mare impact asupra crestinismului primar isi are originile in gnosticism.

Privind la situatia existenta in Biserica Primara referitor la

slujbele din vremea apostolica, putem observa o plinatate a darurilor

universal, s-a stnbilit la Conciliul de la Hipo Tn 393. dar a tost precedat de unii

parinti apostolici. cum ar fi: Atanasie. in 367 si leronim. Acest canon a tost

reluat In Conciliul de la Cartagina (397 si 419). Clement din Roma. Tn sec.I,

numeste ca autentica 1 Corinteni si mai face aluzie Tnca la noua carti.

::' Hodge, Sisrematic Theology, New York, Charles Scribner & CO, 1875, p.66.

1' ibid. p.67.

'- idid.n Vaughan. Hours with the Mystics, v. I, p.45.

14 In epistolele Apostolului Pavel, Tntalnim 40 de expresii care au Tn compunere

particula >csyn", care implica, dialectic vorbind, materializarea unirii cu Cristos.

Diterenta aceasta se reflects in comparatia dintre "en" - Tn si "syn" - cu.

15 Britanica, Eenciclopedia Britanica Inc., 1989, v. 16, p.33l.

98

duhovnicesti care se exprimau in varietatea slujbelor. Aparitia in

Ierusalim a crestinismului si apoi raspandirea sa in lume a dus laformarea unor biserici locale, veritabile unitati de lucru si lupta ale lui

Dumnezeu pe Pamant. Crestinii au format o comunitate sociala distinctly

Mesajul lor a devenit: "Mantuiti-va din mijlocul acestui neam ticalos"(Fapte 2:40). Petru ne spune de ce s-a produs aceasta separare mtre

Biserica si lume: " Voi sunteti o semintie aleasa, o preotie fmparateasc<%

un neam sfant, unpopor pe care Dumnezeu L-a castigat ca sa fie al Lw'(1 Petru 2:3). Biblia ne pune la dispozitie numeroase texte care vorbesc,

direct sau indirect, despre existenta si modul de functionare a bisericii

locale din perioada apostolica. Un asemenea exemplu 11 avem in Fapte

4:32-37: "Multimea celor ce crezusera era o inima si un suflet. Nici unul

nu zicea ca averile lui sunt ale lui, ci aveau totul de obstef.. .JCaci nu era

nici unulpn'ntre ei care sa duca lipsa, toti cei ce aveau ogoare sau case le

vindeau, aduceau pretul lucrurilor vandute si-1 puneau la picioarele

apostolilor, apoi se impartea fiecaruia dupa cum avea nevoie" De aici sepot deduce performantele apostolilor de a organiza prima Biserica. Apoi,

dimensiunile lucrarii depasind numarul si capacitatile lucratorilor, au

aparut problemele In modul de rezolvare a situatiei materials Ulterior,

crestinii misionari. care formau biserici locale (ex. Antiohia), formau o

structura in care functiona o pluralitate de lideri: Barnaba, Simon, Luciu

din Cirena, Manaen etc.

Apoi, Duhul Slant i-a chemnt pe Saul si pe Barnaba sa devina

intemeietori de biserici locale. Dupa ce acestia formau o biserica, nu

aveau timp sa organizeze o structura locala, ei lasand in urma lor uncolaborator insarcinat cu organizarea bisericii. Alaturi de prezbiteri -

numiti si pastori - erau diaconii si apostolii, Biserica mai avea prooroci,evanghelisti si invatatori (Ef. 4:11), chemati sa fie slujitorii slujitorului luiDumnezeu. Toti acestia se considerau frati intre ei, ceea ce ii deosebea pe

ei de restul credinciosilor fiind doar maturitatea spirituala si chemarea

speciala pe care o aveau. Totusi, inca din aceasta perioada erau unii carese credeau superior! fratilor lor si le placea sa aiba intaietate tntre ei.(IIIloan 9). Acestora nu le placea nici de frati, nici de apostoli. Spiritul luiDiotref a inceput, putin cate putin, sa cuprinda pe slujitorii Bisericii.

Putem spune ca, in general, in perioada apostolica, s-au pastrat

unele forme din cultul Sinagogii.16 in cadrul adunarilor era usor de luat

u> Istoria Bisericeasca Universaia - Manual pentru Instituted teologice, volumul

I, Ed. Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, 1975,

p. 195.

99

cuvantul, si rugaciunile erau spontane17. Rolul pastorului in aceasta

perioada era eel de supraveghetor (episcop) care urmarea ca toti

credinciosii sa poata participa la zidirea reciproca, potrivit cu darul pe

care-1 aveau. Prezbiterii participau la inchinare, fara a detine monopolul.

In concluzie, esenta misticii in Biserica Primara nu era acoperirea

dorintei de a percepe prin forme revelatia Divina, nu era nici o formula

care sa acopere distanta dintre esenta cunoasterii lui Dumnezeu si

imposibilitatea rationarii. ci experienta spirituala in sine, cu o Persoana

reala, prezenta, activa.

Un rol pozitiv in acest sens l-a avut structura bisericeasca, care

nu a fost un element de intermediere in perspectiva cunoasterii si unitatii

cu Dumnezeu, aceasta conducand la misticism, ci de viata spirituala in

comuniune cu Dumnezeu, avand ca sursa de viata unirea spirituala cu

Hristos.

M1STIC SI SLUJIRE IN BISERICA APUSEANA SIRaSaRITEANa

Inc«n din secolul al II-lea s-au cristalizat doua orientari teologice,

influentate de geopozitie, curente filosofice si culturale, reprezentate de

cele doua scoli: alexandrina - pentru Rasarit, si cartagineza - pentru

Apus.

/. Biserica Apuseana

Fondatorul doctrinei apusene mistice este Augustin18. In"Con/esiuni", Augustin utilizeaza doua expresii mistice: legatura

emotionala si atingere. Mai t.irziu, in "Comentarii literare asupra

Gcnesei'\ el introduce o tripla perspectiva mistica: corporeal, spiritual si

intelectual, acestea determinand crezurile mistice pentru mai multe

secole. El a tost influentat. in ideologia sa. de neoplatonism. curent

tilosotic promovat de Plotinius. Elementele de baza din invatatura lui

Augustin, a relatiei active cu Dumnezeu prin dimensiunea sacramentala a

misticii destine, au fost concentrate in timpul Papei Grigore I eel Mare.

Doi factori importanti au dezvoltat misticismul clasic apusean al lui

17 Istoria Bisericeasca Universala - Manualpentni Institutele teologice. volumul

I. Ed. Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, 1975,

p. 195

18 Cairns Earle, Crestinismul de-a Jungul secolelor, Oradea. Ed. Cartea Crestina,

p. 140.

100

Augustin. In primul rand, traducerea lui Pseudo-Dionisie Areopagitul lareel de-al doilea, invatatura lui Erigena, in secolul al IX-lea, care a Tncerato combinatie a misticii apusene cu cea rasariteana, creand misticismul

negativ19. .... *• ♦Un alt moment important in dezvoltatea misticii apusene a fost

secolul al Xll-lea, influentat de monasticism, introdus de Anselm deCanterbury. O figura important in aceasta evolutie este cea a lui Bernardde Clairvoux. Aceasta miscare din secolul al XH-lea a constmtit esenta

evolutiei pentru secolele urmatoare.

Teologia dionisiana a secolului al XHI-lea este momentul In care

sutletul este desetializat in relatia om-Dumnezeu, acesta transformandu-se in mediu al acestei legaturi, in care extazul este forma suprema a

misticii20. Aceasta orientare este gasita in scrierile lui Bonaventura.Importanti scriitori mistici ai evului mediu au fost Chatenna de

Siena si Chaterina de Genoa, in secolele al XlV-lea si al XV-lea, careconstituie baza ideologic* pentru sintezele teologice catohce ale secolelorin care se convietuieste cu o alta orientare teologica, aceea adusa de

Reforma. ..Am putut urmari, in cadrul foarte larg evolutia misticii catolice,

identitlcand perioadele de timp in care au avut loc transformari majore inmistica Bisericii Apusene. Aceasta dezvoltare se sintetizeaza in

Catehismul Bisericii Catolice, unde ideea mistica este matenalizata in

ritualurile biscriccsti.Printr-o privire de ansamblu, Catehismului catohc ar putea ti

sistetizat in prezentarea ideii sacramentale, care reflecta fidel stadiul

evolutiei misticii catolice contemporane.

Insusi crezul catolic are ca punct de plecare ideea de cautare a

cailor pemru coinuniunea cu Dumnezeu. Aceste cai sunt : lumeamaterial^ si persoana umana. Un alt concept de baza in cladireamisticismului catolic este personiiicarea Bisericii, dar in intelesul eiabstract. "Stanta Maica Biserica tine si invata ca Dumnezeu poate ficunoscut cu certitudine din lucrurile create, prin lumina naturala si a

ratiunii umane"21

'" Vadimir Lossky, Bucuresti, Dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Ed.

5 Bonifaciu. p.5. . .., .. ,. c,:" Vladimir Lossky. Bucuresti. Teologia mistica a Bisencn de Rasant, Ed.

Bonifaciu, 1998, p.34.

:I Catehismul Catolic, p.23.

101

Intre posibilitatile de "a vorbi cu Dumnezeu", se declara

capacitatea de intelegere rationala22 a lui Dumnezeu.

Un aspect important Tl constituie Magisterul Bisericii23, prin care

s-a construit setul de dogme bisericesti. Asadar, continuitatea revelatiel

divine avand ca sursa Sfanta Scriptura, afirmata de crezul catolic, se

manifesto In Biserica prin imbinarea acestor trei elemente de baza:

Sfanta Traditie, Sfanta Scriptura si Magisterul.24Dezvoltarea bisericii ca mediu de manifestare a acestor elemente,

amintite mai sus. a condus la "improprietarirea" sau eel putin

"administrarea" ei de catre reprezentantii ei, elerieii, iar tendinta credin-

ciosului de a-si individualiza relatia cu Dumnezeu a fost descurajata prin

aceasta bariera tainica, misrificata, a sacramentelor, care, in loc sa

uneasca umanui cu divinul, se constituie in protejarea structurii in

defavoarea celulei de baza a ei, omul.

Biserica Catolica considera cateva clase de mistere: misterele lui

Hristos25, misterele Bisericii26, misterele credintei27, misterele mantuirii2Ssi misterele vietii vesnice29. Termenul sacrament este introdus de Parintii

apostolici apuseni ca varianta latina a grecescului misterion.

Sunt sapte sacramente ale Bisericii30: Botezul, Mirul, Euharistia,

Pocainta, Ungerea bolnavilor, Preotia si Casatoria.

Acesta este conceptul de baza, sintetizat, al misticii catolice, care

se considera ca infailibila si unica.

2. Bisericn Rasariteana

Forma clasica a misticismului din Biserica Rasariteana apare In

secolul al Il-lea. cand mistica Bisericii Primare a Tnceput sa convearga cu

misticismul grec al lui Plato. Filosotla cu nota preponderent

trhnscendenta '"a prins" foarte bine la crestinii care vedeau in Dumnezeul

:: Catelusmul cnto/oc, p.24.

:A ibid, p.33 - "Misiunea de a interprets in mod autentic Cuvantiil lui Dumnezeu

scris sau transmis a fost incredintata Magisterului viu al Bisericii, a carui

autoritate se exeicita in Numele lui Isus Cristos, adica episcopilor aflati In

comuniune cu urmasul lui Petru, episcopul Romei."

:4 Carehismul Catolic. p. 34.

■s ibid. p. 118 - " Toata viata lui Cristos este mister".

'" ibid. p. 250.

" ibid.

* ibid. p. 251.

-9 ibid, p. 252.

M) ibid..p.21\.

102

lui Avraam si al lui Isus, un Dumnezeu care nu poate fi in intregimecunoscut. Conceptul de preexistenta a Logosului din Evangheha dupaloan, se potrivea prea bine cu ideea platonista despre Logos.Reprezentantul de baza al misticismului rasaritean este Origen, eel mai

mare scriitor preconstantinian.Lucrarile de baza considerate ca sursa a misticismului Oriental, la

fel ca pentru eel Apusean, sunt Areopagiticele, scrierile lui PseudoDionisie Areopagitul*, din care se desprind doua ramuri pnncipale alecunoasterii lui Dumnezeu: catafatica sau pozitlva si apofatka saune°ativa. Teologia catafatica, considerata nedesavarsita, pretinde

cunoasterea lui Dumnezeu prin atlrmatii, pe cand cea apofat.ca, prin

Primul mare scriitor mistic este Ponticus" (346-399), care areluat teologia lui Origen. Ceea ce aduce nou este dtstinctia dmtre

ascetismul contemplativ si practica contemplativeCantarea Cantarilor este sursa mistica pentru Gngone de Nissa,

care interpreteaza aceasta carte ca relatia mistica dintre Isus si omenire.MisticismuL in Rasarit, face distinctie Tntre esenta lui Dumnezeu

si atributele Sale, iar creatia este o emanatie a Sa, un proces dialectic, dinperspectiva Divina, in acelasi moment metafizic . ^

Dintre mari mistici rasariteni Ti mai amintim pe Simeon, in jurul

anului 1000, Grigore Palmas, in sec. al XlV-lea si marii mistici rusi aisecolului al XVIII-lea, si a! XlX-lea. ^ ^

Materializarea intregului crez mistic rasaritean se gaseste in

tainele instituite de Hristos34.Prin taine se Tntelege mijloacele prin care Hristos insusi

comunica harul mantuitor prin mana preotului si prin martunslrea

credintei credinciosului.35 ,,.«,.** Exista trei clase de taine: tainele creatiei, tainele lui Hristos si

tainele Blsericii^. Cele sapte taine ale bisericii sunt: Botezul,Euharistia, Marturtsirea, Mirul, Hirotonia, Nunta si Maslul. Acestetaine se exprima prin succesiunea apostollca, preotul - impartitor de

liar si ierarhizarea clerica.

i! Vladimir Lossky, Teolozia Mistica a Bisericii din Rararit. p. 21

;: ibid., p.22.

•" Britanica, v. 16, p.331.u Dumitru Staniloae, Teologia Dogmatica Ortodoxa, p. 14.

35 ibid. p.23.

*ibid. p. 18. i

103

Desigur, exista mutti factori care^au influentat schimbarea de lacrezul mistic al Bisericii Primare pana la aceasta forma elaborata, cum ar

fi: martirajul, situatiile economice, culturale, relatia cu statul etc. Ne vom

referh in continuare, la modul in care sacerdotalismul a influentatdoctrina bisericii.

Privind retrospectiv la evolutia mistica in Biserica, putem afirma

ca un rol important 1-a avut sacerdotalismul secolului al H-lea. Dupa

moartea apostolilor si a generatiei lor, o evolutie lenta si regulata devine

evidenta in cursul istoriei Bisericii. Incepand cu secolul al II-Iea, se

observa abandonarea preotiei universale in avantajul functiiloreclesiastice. Deosebirea dintre conducatori si credinciosi, care, la inceput

era numai de autoritate morala si spirituals (formula de adresare fiind -

trate - indiferent daca cineva e conducator sau laic), s-a accentuat cu

timpul. Dupa moartea apostolilor, o data cu diminuarea harismelor,puterea si atributiile conducatorului duhovnicesc creste, numele si functia

treptelor ierarhice s-au clarificat, importanta si raspunderea lor au crescut.

Parintele apostolic Clement din Roma37 este eel care face prima

referire la separarea intre cler si laici: "Sane gandim la cei ce lupta sub

conducator// nostri... cu cata supunere indepJinesc poruncih. Cei man nu

pot ti fara cei micisi nici cei mici fara cei mari'3i'. Astfel trebuie sa fie in

Biserica, pentru ca Dumnezeu "a randuit cu vointa Lui cea prea inalta,

unde sipn'n cine vrea sa-Sisavarseasca aceasta (Iiturghiih)... Arhiereului

!i sunt date slujiri proprii, prectiter Ji s-a randuit loc prcpriu, levitilor, le

sunt puse diaconii proprii, tar laicului ii sunt date porunci laice'.' De

acuma. numele de popor (laos) si de cler (cleros) deosebesc in Biserica pe

credinciosi de pastori. Credinciosii se numeau plebei, iar elerieii se

numeau ordo-ec/esiasticus.i9 fncepand cu generatia Parintilor apostolici,activitatile cultice se concentreaza pe slujbele de episcop, prezbiter sau

diacon, urmand ca in sec. al Ill-lea, distinctia dintre clerici si laici sa tie

uz general, laicilor refuzandu-li-se orice slujb.i sacramentala.

Actelor simbolice instituite de Isus Hristos li se schimba sensul

datorita introducerii unei conceptii saciamentale a functiilor

eclesiastice. Botezul devine o "taina", un mister, la fel si Cina

Domnului, c.ici "Euharistia este Trupul Mantuitorului nostru Isus

Sunt numiti pannti apostolici scriitorii bisericesti din secolul al II-Iea. Primul

care utilizeaza acest termen este J.B.Cotelier, in secolul al XVII-lea.

■x Clement din Roma. Catre Corinteni, cap.37:3-4, in volumul ScrieriJeparintilorapostolici, Bucuresti, Ed. Institutului Biblic si de Misiune a Bisericii OrtodoxeRomane, 1995.

w 1st. Bis. U'niv.p. 117.

104

Hnstos, trupul care a patimitpentru pacatele noastre" (Sfantul Ignatie

catre Smireni 8:12).

Putin cate putin se aluneca din nou in slujirea specifica Vchiului

Testament. La aceasta au contribuit si " multi convertiti de la religiile

niisterefor'*0 care erau obisnuiti cu ideile propagate de aceste religii, in

care numai initiatii conduceau actele de cult.

O data cu introducerea tainelor privitoare la botez si Euharistie,

omul care prezida aceste ritualuri mistice nu putea fi un simplu crestin.

"Acea Euharistie sa tie socotita buna, care este facuta de episcop sau de

eel caruia episcopul i-a ingaduit. Fara episcop nu este ingaduit nici a

boteza "(Sfantul Ignatie catre Smireni 8:1-2).

Dualismul care apare in toate religiile lumii, adica distinctia

dintre "profan" si "srant", este introdus si in crestinism. In jurul anului

200 d.Hr., pentru episcop se foloseste cuvantul preot41, evidentiindu-se

astfel rolul sacerdotal al acestuia. Biserica va fi considerate acea prin

care se distribuie harul sacramental, datorita episcopului dotat cu puterl

harice.

Asa cum am vazut, In Noul Testament episcop si prezbiter sunt

termeni interschimbabili, iar biserica avea mai multi episcopi, fara ca

unul sa fie considerat mai presus decat ceilalti. In sec. al Il-lea si al III-

lea. " o oarecare schimbare s-a produs, totusi," crescand autoritatea

episcopilor42. Aceasta o oarecare se va face treptat din Rasarit spre Apus,

si va fi evolutia prezbiteriatului colectiv cfltrc episcopatul monahic.

Pentru Parintii apostolici. episcopul este reprzentantul lui

Dumnezeu (Ignatie catre Magnezieni 6:1) si al Episcopului invizibil -

Isus Hristos. Daca Biblia spune "Acolo unde sunt doi sau trei adunati in

Numele Meu sunt si Eu in mijlocul lor" (Mat. 18:20), Ignatie spune:

"Acolo unde este episcopul, acolo este Isus Hnstos, acolo este Biserica"(2 Trnlieni 2:1). Degeaba sunt adunati doi sau trei laici, degeaba ar avea

inire ei doi diaconi, daca nu este acolo episcopul, nu este prezent Hristos.

Apantia si generalizarea episcopatului monahic a avut doua

cauze importante: persecutia din partea statului roinan, din exterior, si

problemele interne ridicate de Tnvatatura eretica si rezultatul ei -

schisma4*. Dar. totodata, aparitia lui a concurat la un dezinteres din partea

credinciosilor si in acelasi timp la formarea unui spatiu dintre trairea

40 Earle Cairns, op. cit., p. 113.

■" 1st. Bis. Univ. p. 117.

42 ibid.

iy Earle Cairns, op. cit., p. 109.

105

slujbei, ca o comuniune cu Dumnezeu, si participarea formala la ea,

avand ca rezultat conceptia mistificata despre actele de cult

In secolul al Ill-lea se vor produce schimbliri importante:

diferentierea clerului in ordine majore si minore44. Din clerul superior

iaceau parte eiscopii, presbiterii si diaconii. Acestia trebuia sa fie

ordinati. Din eel inferior taceau parte subdiaconii, lectorii, psaltii,

exorcistii, usierii si chiar groparii. Toate acestea au avut acelasi rezultat:

constituirea unui cler ierarhizat, detinand intreaga autoritate in Biserica, si

avand monopolul asupra administrarii sacramentelor, laicii intrand tntr-un

con de umbra, fund aproape ignorati.

Contrar parerii unora45, aceasta evolutie a produs tulburari in

Biserica. Montanistii4" au aparut ca o reactie impotnva iormalismului din

Biserica. Ei pledau pentni participarea tuturor credinciosilor la viata

Bisericii. Aceasta miscare a dus la o reafirmare a slujbelor date de Duhul

Stant. La aceste idei a aderat Tertulian, eel mai mare apologet din Apus.

Miscarea a tost un avertisment pentru ca Biserica sa nu uite ca in

organizarea si formularea doctrinei nu se pot face "inventii". Datorita,

insa, extremelor In care montanistii au cazut, acestia nu au fost luati in

seama.

Este, credem, relevant modul in care sacerdotalismul a contribuit,

pentru perioada de inceput la cristalizarea formelor mistificate, departate

de mistica pe care insusi Mantuitoml o exprima, apoi scriitorii Sfmtei

Scripturi, care se constituie ca revelatie suprema a lui Dumnezeu pentru

omenire.

MISTIC SI SLUJIRE - IN BISERICILE EVANGHELICE

Trasatura principal.! a misticii protestante este sublinierea

fnptului ca elementul divin in umanitate este scanteia sufletului,

"imnginea divina" sau autosfintirea."Lumina interioara" este elementul

cenlral al misticiiprotestante. Rhineland face legatura dintre misticismul

medieval si eel prptestanf". Pentru protestanti, ca de altfel si pentru

romano-catolici, pacatul este o interventie a sinelui in relatia cu

Dumnezeu, ceea ce a dus la despartirea omului de Creator. Viata Divina

este retlectata in "adevarata sfintenie".

4A 1st. Bis. Univ. p. 119.

"ibid. p.II7.

46 Montanismul -o secta aparuta in Frigia, indata dupa jumatatea sec. al Il-lea.

47 Brimnica, p. 333.

Motivele care au cauzat Reforma au fost: refuzul BisericiiCatolice de a accepta reformele sugerate de unii ref°nr,ator.,ancercumau fost Wycliffe si Hus pentru cS acestia atacau tocmai acest sistemartincJconstruit, sacramental. Contrareforma este o recunoastere ato " uf ca lucm"ile' nu erau perfec.e in Biserica Catolica Putern afirmaca Reforma a zguduit structura ierarhica si sacramentala a B.serlcli

" Cauza directs a Reformei a fos. abuzul flagrant al

ff^«ZTe%l,"Li Scripturitor si monopoMasupmconvocarilormariloradunancrestme... .

Luther respingea toate cele sapte sacramente (tame). Despresacrament" peni.entei spunea ca iertarea pacatelor este o problemaper onal" tn.re credlncios si Dumnezeu. asa ca n.men, nu poate safm^rt" -iertari" Despre sacramentul preotiei. tot el spunea: DespreSIS,' Bisenca lui Hristos nu s.ie ^ff^L^%insntui c» stcrnmen, ceea ce nicaieri nu este

de intoarcere la origin., adica la Sfantn Scriptura. Putem

d^^----tST este .ean Calvi,

^^rl^ti— s,uji,orilor care -eau dreptu, de asau nu pe credinciosi. dand aceasta slujba unu, grup de pastonaremenireii sa propovaduiasca Cuvantul lui Dumnezeu §. sa se roagein d«ea ca L!i sa aiba o influen.a considerabila In B.senca. per.tr,.

a se ajunge la o armonie.

"Martin Luther. Nobletei Germane, apud A. Kuen, p.221. Stujiri in Biserica,

IS Randell, Luther si Reforma in Germania, ^Keilh Randeli; Jean Calvin, si Reforma tarzie, Bucuresti, Ed. All, . 18.

107

Desi unii vad in Reforma, Tn final, restabilirea sistemului clerical,

care teoretic a fost repudiat, putem spune ca Reforma a adus cu sine o

reprezentare a laicilor la guvernarea congregatiei si la conflrmarea

alegerii in cazul preotilor.

Chiar daca, aparent, aceste aspecte nu influenteaza teologia

mistica, putem vorbi despre o redefinire a ei, prin Tntoarcerea la mistica

Bisericii Primare, care accepta ca fiind mistic acea legatura tainica,

spirituals, dintre om si Dumnezeu Tatal, prin lucrarea mantuitoare,

personala, a Domnului Isus. La aceasta a ajutat si dezgolirea Bisericii de

acea mare bariera mistica construita de ierarhizarea si clericizarea

Bisericii.

Deisgur, dupa miscarea Reformatorilor, un rol important 1-au

avut miscarile de reforma radicala: puritanitanismul s\ pietismul Aceste

doua curente, care au ca baza teologica calvinismul51, au constituit baza

evanghelismului.

Majoritatea celor care sunt considerati evanghelici au

urmatoarele conceptii comune: Scriptura - singura regula de credinta si

de practica. inspirata si infailibilzi, depravarea umana datorata pacatului

originar, afirma nsterea lui Hristos din Fecioam, divinitatea Lui, ispasirea

vinovatiei oamanilor si invierea. O nastere din nou si o viata curata

devin o realitate prin credinta in Isus Hristos. Principala lor

preocupare este vestirea Evangheliei.

Putem concluziona ca evanghelistii sunt fundamental isti

scripturali, orice alta interventie biblica critica sau evolutia si evanghelta

sociala Hind neacceptate.

O RELIGIE A LAICILOR - ECHILIBRU MISTIC AL

BISERICII

Pastorul nu trebuie sa uite ca in cadnil preotiei universale el nu

este decaf un "laic". In sensul de om de rand. Isus nu a fost un

"profesionist" al religiei. Presbiterii de mai tarziu nu erau niste

protesionisti. Nu gasim in Biblie ca preotii convertiti ar fi avut dorinta de

a conduce ei, deoarece s-ar pricepe mai bine. Teoretic, se recunoaste ca

laicii sunt membri deplini ai poporului lui Dumezeu, dar, practic, li se

incredinteaza sarcini subalterne.

Aceasta situatie este incurajata chiar de catre laici, deoarece tot

mai multi ignora Cuvantul lui Dumnezeu, oamenii neintelegand ca atunci

cand sunt mantuiti devin si slujitori.

Sl Earl Cairns, op. cit., p. 443.

Un alt motiv ar putea fi lipsa timpului, iar al treilea este lipsa uneicredin.e vii; exist* mai mult o religie decat o relate personala cu

Cauze care ti determina pe pastori sa adopte sistemul sacerdotalsunt: ignorarea laicilor in cadrul preotiei universale, titlunle, presiuneadin partea laicilor ca ei sa faca totul etc fa ,.

Se observa pierderea adresam cu 'frate in fevoarea altor

adresari Aceasta dauneaza relatiilor fratesti, denaturand fundamental"maginea alat despre Biserica. cat si despre Dumnezeu. John Stott afirma:■DeZeeanu trebuie si adoptam fun titiv de onoarejfati de flwmumanaZellrcisau sipenn.tem cuiv. si *dop,e Mi de noi o —' <*dependent extgerm en un cop,! fafi de mil siu s*u asemenea unusciv. A face asn insenmeazi a uzurpa prerogauvele Sfmte, Treim, cat s,

^^^ sjtua!ie( ^ ecl,parea

laicilor Cresterea Bisericii este direct proportionals cu forta a dewmob liza pe toti membrii ei. Nu se poate vorbi de aceasta, Tara sa ex,s e oTonducere a Bisericii deca. dupa principii biblice. B.bha vorbeste desprparticiparea ac.iva a tuturor membrilor Bisencu la viata sp>"tuala a e.Totusi Dumnezeu a pus o ordine in a sluji Bisenca: apostoli, prooroc,IvanghelirPastori si invatatori (Ef. 4:11). Biserica, deci, nu es.e numa.3 de par asie. ci si de maniiestare a autorita.ii. Poate cea mai dehcataprob ema egata de conducerea biserici, este autorltatea. care este sursa

SSS in Biserica? Secole de-a randu. s-a pretins ca o condtej.eclesmsuca este justifcata ca sursa de au.oritate. Aceasta mvatam asustine ca oamenii devin conducaton f.mdca B.senca ,i face. Adeyarataconducere crestina. insa. Isi castiga autontatea dm Cuvan.ul luDumnezeu. Cuvan.ul lui Dumnezeu defines.e funct.a conduceru. Isu asemmbn. conceptul dc conducere. pronuntandu-se impotr.va modeluhnlumesc de conducere. El introduce conceptul de conducator-slujitor.

Desigur. oriunde este o structural umana, ca sa tie viabila este

nevoie de conducator. Si pentru Biserica este valabil acest pr.nc.p.u.Concluzia la care ajungem, in cadrul acestui subcap.tol, este ca

,aicii sun. membri deplin. ai Bisericii. Orice ierarhie clericals, «tt^sursade mistificare a doctrinelor de baza, de aceea conducerea B.senc i,rebuie sa se bazeze , intotdeauna, in slujire, numai pe principnle

noutestamentaie.

52 John Stott, The Contemporany Christian, Inter-Varsity Press, 1992, p.289.

109

Concluzii

Daca Bisericile evanghelice renunta la implicarea laicilor in

slujire, nu face altceva decat sa pregateasca generative urmatoare pentru

acelasi traseu cunoscut In istorie: sacerdotalismul, cu urmarile imediate

ale acestuia: ierarhizarea functiilor ecleziale, inlaturarea laicilor de la

activitatile bisericesti, dar cea mai grava este eliminarea misticii

noutestamentale si inlocuirea el cu misticism.

Razboiul dintre ratiune si credinta, care numai prin mistica poate

fi stins , capata valente incumensurabile daca intervine sacerdotalismul.

in acest caz, nu are de castigat nici ratiunea, nici credinta, ci doar

misticismul, ca forma eronata de cunoastere a lui Dumnezeu.

" Caci este un singur Dumnezeu, si este un singur mijlocitor nitre

Dumnezeu si oameni: Omul Isus Hristos..."

1 Timotei 2:5

Sa fie oare vremea in care Bisericile Evanghelice au nevoie de un

Dumnezeu numai transcendent?

In his article, the author makes a difference between mysticism

and mystic. He defines mysticism as a wrong way to approach the

divinity and the mystic as a posibility to overcome the transcendental.

The paper presents the early Christianity mystic and traces its involution

brought by the implications of the sacerdotalism.

The author notices some of these implications in the traditional

church, implications which are threatening the Evangelical churches too.

L'auteur de cet article fait In difference entre les notions de

mysticisme et mystique. 11 definit le mysticisme comme une fausse

maniere de rencontrer la divinite et le mystique comme une possibilite de

rencontrer la divinite. L'article presente le mystique de Peglise primatre

et poursuit son involution determinee par les implications du

sacerdotal isme.

110

L'auteur distingue quelques unes de ces implications dans les

moeurs de Teglise traditionnelle, implications qui commencent a menacer

les eglises evangeliques aussi.