mislirea maicii domnului a 31-a dupa rusalii.pdf · parohia ortodoxă română „zămislirea...

2
Parohia Ortodoxă Română „Zămislirea Maicii Domnului” LA RUSTICA – ROMA, Largo Augusto Corelli, nr. 9 Pr. Ilie Ursachi, Tel. 3207037955 www.zamislireamaiciidomnului.it Programul sfintelor slujbe: Program de citire zilnică a Sfintei Scripturi şi a vieţii Sfinţilor Săptămâna a XXV-a după Rusalii: Duminică: I Tim 1, 15-17; Lc 18, 35-43 - Sf. Cuv. Gheorghe de la Cernica. Luni: I Tim 5, 1-10; Lc 17, 20-25 - Sf. Mare Mc. Varvara din Nicomidia. Marţi: Evr 10, 32-38; Mc 9, 33-41 - Sf. Cuv. Sava cel Sfințit din Țara Sfântă. Miercuri: Evr 13, 17-21; Lc 6, 17-23 - Sf. Ier. Nicolae al Mirelor Lichiei. Joi: I Tim 6, 17-21; Lc 18, 31-34 - Sf. Mc. Filoteia de la Curtea de Argeș. Vineri: II Tim 1, 1-2, 8-18; Lc 19, 12-28 - Sf. Cuv. Patapie, nevoitor în Egipt. Sâmbătă: Ga 5, 22-26; 6, 1-2; Lc 10, 9-21 - Zămislirea Maicii Domnului. Zămislirea Maicii Domnului Domnul şi Dumnezeul nostru, vrând să-Şi gătească Luişi biserică însufleţită şi casă sfântă pentru sălăşluirea Lui, a trimis pe îngerul Său la drepţii Ioachim şi Ana - căci din aceştia avea să se nască Maica Sa după trup - şi a arătat mai dinainte că va zămisli cea stearpă şi cea care nu avea copii, pentru ca să adeverească zămislirea Lui din Sfânta Fecioară. Astfel, Sfânta Fecioară Maria a fost zămislită din făgăduinţă, dar din unire şi din sămânţă bărbătească. Numai Domnul nostru Iisus Hristos a fost zămislit fără unire şi fără sămânţă bărbătească şi S-a născut din Sfânta Fecioară Maria mai presus de înţelegere, aşa cum numai El ştie; fiind Dumnezeu desăvârşit a luat trup desăvârşit, aşa precum şi la început a făcut şi a plăsmuit firea omenească. Prăznuim dar această zi, cu aducere aminte de cuvintele spuse drepţilor Ioachim şi Ana de îngerul care le-a binevestit, sfânta zămislire a Preacuratei Născătoare de Dumnezeu. Dumnezeu, Cel ce a făcut lumea din nimic, a prefăcut în fapte aceste cuvinte; a trezit pântecele cel sterp spre rodire şi a făcut în chip minunat maică născătoare de copii pe aceea ce îmbătrânise fără să nască. Dumnezeu a dat acest rod vrednic de ruga drepţilor Ioachim şi Ana, din care avea să vină însuşi Dumnezeu în trup spre naşterea din nou a lumii. Dumnezeu a binevoit ca aceşti întelepţi părinţi să nască pe Fecioara, pe cea hotărâtă mai înainte de veac, pe cea aleasă din toate neamurile să fie Născătoare de Dumnezeu pentru mântuirea oamenilor. Acatist și Sf. Liturghie, miercuri, 6 decembrie, h 9:00 (Sf. Ier. Nicolae al Mirelor Lichiei, făcătorul de minuni). Utrenie și Sf. Liturghie, sâmbătă, 9 decembrie, h 9:00 (Zămislirea Maicii Domnului, HRAMUL PAROHIEI). D Episcopia Ortodoxă Română a Italiei PAROHIA ,,ZĂMISLIREA MAICII DOMNULUIROMA - LA RUSTICA, L-go Augusto Corelli, nr. 9 An X, Nr. 31 (3 decembrie 2017) n vremea aceea, pe când se apropia Iisus de Ierihon, un orb şedea la marginea drumului şi cerşea. Şi, auzind mulţimea trecând, el a întrebat: ce este aceasta? Şi i-au spus lui că trece Iisus din Nazaret. Atunci el a strigat, zicând: Iisuse, Fiul lui David, fie-ţi milă de mine. Iar cei care mergeau înainte îl certau, ca să tacă; el însă şi mai tare striga: Fiul lui David, fie-ţi milă de mine! Iar Iisus s-a oprit şi a poruncit să-l aducă la Dânsul; şi, când s-a apropiat, l-a întrebat, zicând: ce vrei să-ţi fac? Iar el a spus: Doamne, să văd. Şi Iisus i- a zis: vezi! Credinţa ta te-a mântuit. Şi îndată a văzut şi a mers după Iisus slăvind pe Dumnezeu, şi tot poporul, văzând aceasta, a dat laudă lui Dumnezeu. Duminica a XXXI-a după Rusalii (Vindecarea orbului din Ierihon) Luca 18, 35-43 Apostol: I Tim 1, 15-17 Fraţilor, vrednic de credinţă şi de toată primirea e cuvântul că Iisus Hristos a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu. Şi tocmai pentru aceea am fost miluit, ca Iisus Hristos să arate mai întâi în mine toată îndelunga Sa răbdare, ca pildă celor ce vor crede în El, spre viaţa veşnică. Iar Împăratul veacurilor, Celui nestricăcios, nevăzutului, singurului Dumnezeu fie cinste şi slavă în vecii vecilor. Amin!

Upload: others

Post on 13-Sep-2019

10 views

Category:

Documents


0 download

TRANSCRIPT

Page 1: mislirea Maicii Domnului a 31-a dupa rusalii.pdf · Parohia Ortodoxă Română „Zămislirea Maicii Domnului” LA RUSTICA – ROMA, Largo Augusto Corelli, nr. 9 Pr. Ilie Ursachi,

Parohia Ortodoxă Română „Zămislirea Maicii Domnului”

LA RUSTICA – ROMA, Largo Augusto Corelli, nr. 9

Pr. Ilie Ursachi, Tel. 3207037955

www.zamislireamaiciidomnului.it

Programul sfintelor slujbe:

Program de citire zilnică a Sfintei Scripturi şi a vieţii Sfinţilor

Săptămâna a XXV-a după Rusalii: Duminică: I Tim 1, 15-17; Lc 18, 35-43 - Sf. Cuv. Gheorghe de la Cernica. Luni: I Tim 5, 1-10; Lc 17, 20-25 - Sf. Mare Mc. Varvara din Nicomidia.

Marţi: Evr 10, 32-38; Mc 9, 33-41 - Sf. Cuv. Sava cel Sfințit din Țara Sfântă. Miercuri: Evr 13, 17-21; Lc 6, 17-23 - Sf. Ier. Nicolae al Mirelor Lichiei. Joi: I Tim 6, 17-21; Lc 18, 31-34 - Sf. Mc. Filoteia de la Curtea de Argeș. Vineri: II Tim 1, 1-2, 8-18; Lc 19, 12-28 - Sf. Cuv. Patapie, nevoitor în Egipt. Sâmbătă: Ga 5, 22-26; 6, 1-2; Lc 10, 9-21 - Zămislirea Maicii Domnului.

Zămislirea Maicii Domnului Domnul şi Dumnezeul nostru, vrând să-Şi gătească Luişi biserică

însufleţită şi casă sfântă pentru sălăşluirea Lui, a trimis pe îngerul Său la drepţii Ioachim şi Ana - căci din aceştia avea să se nască Maica Sa după trup - şi a arătat mai dinainte că va zămisli cea stearpă şi cea care nu avea copii, pentru ca să adeverească zămislirea Lui din Sfânta Fecioară. Astfel, Sfânta Fecioară Maria a fost zămislită din făgăduinţă, dar din unire şi din sămânţă bărbătească. Numai Domnul nostru Iisus

Hristos a fost zămislit fără unire şi fără sămânţă bărbătească şi S-a născut din Sfânta Fecioară Maria mai presus de înţelegere, aşa cum numai El ştie; fiind Dumnezeu desăvârşit a luat trup desăvârşit, aşa precum şi la început a făcut şi a plăsmuit firea omenească. Prăznuim dar această zi, cu aducere aminte de cuvintele spuse drepţilor Ioachim şi Ana de îngerul care le-a binevestit, sfânta zămislire a Preacuratei Născătoare de Dumnezeu. Dumnezeu, Cel ce a făcut lumea din nimic, a prefăcut în fapte aceste cuvinte; a trezit pântecele cel sterp spre rodire şi a făcut în chip minunat maică născătoare de copii pe aceea ce îmbătrânise fără să nască. Dumnezeu a dat acest rod vrednic de ruga drepţilor Ioachim şi Ana, din care avea să vină însuşi Dumnezeu în trup spre naşterea din nou a lumii. Dumnezeu a binevoit ca aceşti întelepţi părinţi să nască pe Fecioara, pe cea hotărâtă mai înainte de veac, pe cea aleasă din toate neamurile să fie Născătoare de Dumnezeu pentru mântuirea oamenilor.

Acatist și Sf. Liturghie, miercuri, 6 decembrie, h 9:00 (Sf. Ier. Nicolae al Mirelor Lichiei, făcătorul de minuni). Utrenie și Sf. Liturghie, sâmbătă, 9 decembrie, h 9:00 (Zămislirea Maicii Domnului, HRAMUL PAROHIEI).

D Episcopia Ortodoxă Română a Italiei

PAROHIA ,,ZĂMISLIREA MAICII DOMNULUI”

ROMA - LA RUSTICA, L-go Augusto Corelli, nr. 9

An X, Nr. 31 (3 decembrie 2017)

n vremea aceea, pe

când se apropia Iisus

de Ierihon, un orb

şedea la marginea

drumului şi cerşea.

Şi, auzind mulţimea

trecând, el a întrebat:

ce este aceasta? Şi

i-au spus lui că trece

Iisus din Nazaret. Atunci el a

strigat, zicând: Iisuse, Fiul lui

David, fie-ţi milă de mine. Iar cei

care mergeau înainte îl certau,

ca să tacă; el însă şi mai tare

striga: Fiul lui David, fie-ţi milă

de mine! Iar Iisus s-a oprit şi a

poruncit să-l aducă la Dânsul; şi,

când s-a apropiat, l-a întrebat,

zicând: ce vrei să-ţi fac? Iar el a

spus: Doamne, să văd. Şi Iisus i-

a zis: vezi! Credinţa ta te-a

mântuit. Şi îndată a văzut şi a

mers după Iisus slăvind pe

Dumnezeu, şi tot poporul, văzând

aceasta, a dat laudă lui

Dumnezeu.

Duminica a XXXI-a după Rusalii (Vindecarea orbului din Ierihon) Luca 18, 35-43

Apostol: I Tim 1, 15-17

Fraţilor, vrednic de credinţă şi

de toată primirea e cuvântul că

Iisus Hristos a venit în lume ca să

mântuiască pe cei păcătoşi, dintre

care cel dintâi sunt eu. Şi tocmai

pentru aceea am fost miluit, ca

Iisus Hristos să arate mai întâi în

mine toată îndelunga Sa răbdare,

ca pildă celor ce vor crede în El,

spre viaţa veşnică. Iar Împăratul

veacurilor, Celui nestricăcios,

nevăzutului, singurului Dumnezeu

fie cinste şi slavă în vecii vecilor.

Amin!

Page 2: mislirea Maicii Domnului a 31-a dupa rusalii.pdf · Parohia Ortodoxă Română „Zămislirea Maicii Domnului” LA RUSTICA – ROMA, Largo Augusto Corelli, nr. 9 Pr. Ilie Ursachi,

Evanghelia de astăzi ne prezintă o minune săvârşită de Mântuitorul Iisus Hristos - vindecarea unui orb din oraşul Ierihon. Această localitate, numită şi oraşul palmierilor, este situată la aproape 25 de kilometri de Ierusalim. Cunoscut încă din timpul Vechiului Testament, oraşul Ierihon este evocat de Mântuitorul şi atunci când rosteşte celebra parabolă a samarineanului milostiv (Luca 10, 30-37).

Episodul relatat în Evanghelie este urmat la scurt timp de intrarea triumfală a Domnului în Ierusalim. Astfel, la intrarea în Ierihon, Mântuitorul este întâmpinat de un orb, cu numele Bartimeu (cf. Mc. 10, 46), care cere în mod insistent să fie vindecat. În ciuda celor care doreau să-l oprească, Bartimeu strigă cu putere către Hristos: „Iisuse, Fiul lui David, mi­luieşte-mă”. Este un strigăt plin de nădejde, este un strigăt al neputinţei sale, dar şi un strigăt al dorinţei de a fi vindecat, de a vedea.

Chiar dacă iniţial Mântuitorul nu răspunde la cererea sa, iar cei de alături îl îndeamnă să nu mai strige, orbul strigă şi mai mult, şi mai tare, crezând în adâncul sufletului său că Cel Care trece prin apropiere are putere să vindece şi neputinţa sa. Mântuitorul Iisus Hristos se opreşte şi îl întreabă ce voieşte să îi facă, de ce anume are nevoie. Atunci cel orb îi răspunde hotărât: „Doamne, să văd!”

Răspunsul orbului, asemenea tuturor celor care s-ar confrunta cu această neputinţă, este pe deplin îndreptăţit. El era orb şi în faţa sa se afla Vindecătorul, Cel Care avea putere să tămăduiască orice boală sufletească şi trupească. Atunci de ce îl mai întreabă Mântuitorul, când răspunsul este atât de evident?

Întrebarea Mântuitorului este adresată atât lui, cât şi celor din preajma sa, care stăteau şi aşteptau să vadă ce urmează să se întâmple. Orbului i se adresează pentru a-l întări în credinţă şi pentru a-i arăta că întreaga sa credinţă nu a rămas fără

răspuns din partea lui Dumnezeu, că Dumnezeu se apleacă asupra neputinţelor omeneşti atunci când omul crede şi nădăjduieşte că Dumnezeu îl va ajuta în neputinţa sa; şi celorlalţi, Apostoli şi popor, pentru a le arăta Cine este şi care este menirea Sa pe pământ. Este un moment de afirmare a credinţei orbului, dar şi a lucrării mântuitoare a Fiului lui Dumnezeu în lume.

Orbul, aşa cum este descris de Evanghelie, nu era numai orb, ci era şi sărac. El stătea lângă drum şi cerşea. Aştepta mila semenilor săi şi mila lui Dumnezeu. Neputinţa sa trupească - orbirea - nu îi oferea posibilitatea să muncească şi să vieţuiască asemenea semenilor săi. Tocmai de aceea şi dorinţa sa de tămăduire este cu atât mai arzătoare.

Analizând orbirea ca neputinţă omenească a celui încercat de aceasta, putem să spunem că pentru cel orb lipsea lumina ochilor, trăind într-un întuneric continuu şi aşteptând în permanenţă sprijinul celorlalţi. În schimb, pe cei care sunt orbi sufleteşte, duhovniceşte, orbirea lor îi împiedică se vadă însăşi sursa luminii - pe Dumnezeu - şi îi face să trăiască în bezna păcatului, ignorând sensul vieţii şi al prezenţei luminii în sufletul lor.

Orbul din Evanghelia de astăzi suferea de orbire trupească, dar avea lumina credinţei strălucind în sufletul său. Această lumină a credinţei este văzută de Mântuitorul, Care nu rămâne indiferent la strigătul şi credinţa sa, răspunzându-i: „Vezi! Credinţa ta te-a mântuit!” Este o eliberare din întunericul ochilor trupeşti, dar şi o recunoaştere a luminii credinţei pe care o percep ochii sufleteşti.

Chiar dacă evanghelistul nu realizează o analiză asupra cauzelor ce au determinat orbirea acestui bărbat, cazul orbului Bartimeu, alături de alţi orbi vindecaţi de Mântuitorul, constituie o dovadă de bărbăţie şi încredere în puterea lui Dumnezeu, chiar şi în cele mai grele momente ale vieţii. Acest orb, asemenea dreptului

Iov, nu a deznădăjduit, nu și-a pierdut încrederea în Dumnezeu, ci a continuat să strige: „Fiul lui David, miluiește-mă”.

În strigătul său, cuvântul „milă” ocupă un loc important. Orbul, asemenea oricărui om încercat de nevoi şi necazuri, apelează la Dumnezeu, invocând mila Sa. Căci nu există om fără de păcat şi tot omul care cere de la Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste, nu se întoarce nerăsplătit. Cererile acestea, adunate şi rostite de către preot în Sfânta Liturghie, sunt continuate de răspunsul poporului dreptcredincios: „Dă, Doamne!” şi îşi găsesc rezonanţa la Dumnezeu. Vorbind despre stăruinţa în rugăciunea către Dumnezeu, asemenea orbului din Evanghelia de astăzi, Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Învaţă de aici că de am fi cei mai de jos şi cei mai neluaţi în seamă oameni, dacă ne apropiem cu râvnă de Dumnezeu, vom putea dobândi - prin noi înşine - ceea ce cerem. Râvna lui n-au oprit-o nici sărăcia, nici boala trupului, nici comentariile oamenilor, nici că Hristos nu l-a auzit. Nimic. Aşa este un suflet înflăcărat şi chinuit” (Sfântul Ioan Gură de Aur, Scrieri. Partea a treia. Omilii la Matei, Bucureşti, 1993, pp. 760-761).

Privind prin ochii orbului, precum ai oricărui om care este greu încercat de o boală, de o suferinţă, de o neputinţă, dar şi a urmărilor acestei neputinţe în viaţa sa - sărăcie, neîmpliniri -, întâlnirea cu Hristos reprezintă un eveniment esenţial; un eveniment crucial pentru ceea ce urmează. Orbiţi trupeşte sau greu încercaţi de anumite neputinţe, ajungem să conştientizăm că numai de la El vin „toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit”, că ne putem ridica din boala şi necazul nostru numai cu sprijinul lui Dumnezeu. Ne adresăm stăruitor în rugăciune, înţelegând că numai în acest fel putem dobândi cele cerute: „Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide; că oricine cere, primeşte; cel ce caută, află; şi celui ce bate i se va

deschide” (Matei 7, 7-8). Cu totul altfel stau lucrurile atunci

când suntem orbiţi sufleteşte: devenim nepăsători la prezenţa şi lucrarea lui Dumnezeu în lume, ochii noştri sunt legaţi să vadă, urechile noastre să audă şi limba noastră să vorbească despre tot darul revărsat de Dumnezeu. În această situaţie ne îndepărtăm de Dumnezeu, considerându-ne suficienţi nouă înşine şi devenind robi ai propriilor noastre încrederi. Cu toate acestea, Dumnezeu nu ne părăseşte, ci ne cercetează, căutând să ridice de pe ochii sufletului nostru vălul de întuneric aşternut.

După ce a primit cele dorite, adică lumina ochilor săi, orbul din Ierihon a

dat mulţumire lui Dumnezeu pentru darul primit, mergând după Mântuitorul şi slăvind pe Dumnezeu. Din orb şi cerşetor, Bartimeu devine un misionar-mărturisitor, preamărind pe Dumnezeu Care L-a vindecat. Mărturia sa este una personală, directă şi are rolul de a

întări în credinţă pe toţi cei care au văzut, au auzit sau au crezut că această minune s-a întâmplat.

Ochii celui orb, acum deschişi, ca și ai mulțimii de popor aflat acolo, au rămas pironiţi asupra Mântuitorului, lăudând pe Dumnezeu pentru lucrurile mari şi minunate săvârşite în mijlocul lor. Asemenea orbului din Ierihon, şi noi, după primirea celor cerute de la Dumnezeu, se cuvine să dăm mulţumire lui Dumnezeu cu aceeaşi credinţă şi iubire, făcându-ne noi înşine mărturie a lucrării Sale mântuitoare pe acest pământ.

De asemenea, să înţelegem că numai prin credinţă şi rugăciune, Dumnezeu va avea milă de noi şi ne va elibera din orbirea sufletească în care cădem de multe ori, redobândind vederea duhovnicească de care avem nevoie. Numai astfel putem să auzim şi noi, la vremea cuvenită, cuvintele de mângâiere adresate de Mântuitorul Iisus Hristos orbului din Ierihon: „Vezi! Credinţa ta te-a mântuit!” Amin. (preluat din Ziarul Lumina)