Copena si viziunea graficd,:

Doina DUMITRESCU

MIRCEA VULCA}{ESCU

Posibilitdflle filosofiei ct'egtine

lngnltrea ea Qel Dora MEZDREA

a

..,

O Arrastasla pentru prezenta edifie

.

rsBN 973_9239_77-8

lfl#:il

Notd asupra ediliei

Chipul unei personalitigi atdt de complexe cum este cea a lui Mircea Vulcdnescu este greu de prins intr-o carte. Este autorul a ckca 'J.46 de lucriri (cele mai multe necunoscute) dintre care 54 de economie gi statistici, 79 tithtti de lucriri de filosofie romineasci gi universaii, teologie, edce, istorie, istorie militari, arte, probleme de generalie (date inaintate de $tefan Far. A Unut circa 70 de conferinle pe cele mai diverse teme (teologie, filosofie, economie, istorie, culturi romineasci qi universali, monografie sociali, probleme de genemfie). Timp de 18 ani a predat cursuri gi a ginut seminarii de etici, economie politicd, drept privat, statisticd. in afard. de acestea, a desfigurzt o bogatA activitate publici sticd Qa CuuAntr.tl, Azi, Gdnd romdnesq Crtturion, Familia, Corunfuiri literare, Gdndirea gi lista ar putea continua) de care cele doui volume apirute pXni acum la editr:ra ,,Eminescu", tr tiraie confiden\tzle (Pentnt o noud eiritualitatefilosofrcd $i Cbipuri spirifinle) dau numai o palida imagine. Ca si nu mai addugim cronicile sale economice sau pe cele de politici e{eme, care-qi agteapti editorul. in plus, M. Vulcdnescu a fost gi un avizat taducdtot (Rilke, P6guy, Villon) 9i poet. IatA de ce am ales, pentru volumul de fap, si luminim doar 6teva din aspectele acestui chip atit de complex, gi aceasta prin prisma Ortodoxiei sale fundamentale.

O primi secjiune intitulati Posibilitdlile filosofi.ei creTtine este dedicate filosofului creStin Mrcea Yulcd,-

TVIIIICEA VULCANESCU

POSIBIITAT]LE FILOSOFIEI CIIESTINE

nescu. Ea cuprinde patru studii care nu au mai aperut in volum pAni acum. O a doua sectiune a fost asezatd sub semnul Dellmitdrilor pe care orice congtiinli cu adevlrat cregtine trebuie si le flptuiascl, pentru a-$i stabili nu numai genul proxim, cit, mai ales, diferen;ele specifice. Delimitdti atat intre spaliul spilitual cAruia ii aparline gi celelalte spalii spirituale (Capitolul L: Ortodoxie ti AW), dar gi intre dilecliile din liuntrul spatiului spirin:al propriu, arnendindu-i pe cei pugi si apere AdevIrul gi careJ incalci, delimitindu-se de aceqtia cu rigoarea Ortodoxiei normative (deci de extracfie evanghelici gi patristici), in Capitolul 2: Problema calend.arului; dar, tot in liuntrul propriului spaliu spiritual, Vulcinescu mai opereazi inci o delimitare, qi aceasta cu o rigoare matematici, ?ntre direc$ile cultumle cu pretext ortododzant, care sunt doar ,,o manifestare sociali", gi atitr:dinea autentic spirituall, care e ,,o realitate mealizicd" (in Capitolul l: Problema generaliilor - tntre pozilia culturald ,i dtitudinea sPirituald. Niddjduim astfel si aducem un spor de in;elegere asupra rolului gi locului genera;iei al cirei exponent gi teoretician a fost Mircea Vulcinescu, gi care a produs o mutalie ireversibili in cultula romXneasci dintre cele doui dzboie mondiale. Capitolul acesta aduce deopotrivi o luminare a devenirii spirituale a lui Mircea Vulclnescu insuqi; devenire vizibild de la naivitdlile induiogitoare asupra ,,cre$tinismului social" pe care le scrie studentul ,,proaspdt iegit din ateismul crunt" al gimnaziului, pini la congtiinla cregtini luminoasi gi impliniti care scrie .Gdndirism, Si Ortodoxie; in scopul punerii in evidenli a acestei deveniri, articolele acestui capitol au fost alezzte in oldinea apariqiei lor. Date suplimentare despre viala gi activitatea lui Mircea Vuicinescu poate gisi cititorul interesat in Crono-

Iopia oe care am aliturat-o. Alta categorie de date'- prirt textele propriu- zise care apar in acest volunr' "li"or! in notele de la sfir5it, care apa4in toate edltova sisi ruhii. Cele citeva note ale lui Vulcinescu au tost dls ouse infiaPaginal. '-eair"t"j piopriu-zisd a textelor nu a ridicat probleme deosebite. D.t.iftut.u manuscriselor lui M' Vulclnescu tt"-.t,. foun. anevoioasi. Gregelilc de tipar sau de dactiloerafiere au fost indreptate in mod tacit' La tel clez;;;?d";1., citatele in lim'ba latini etc' scrierea numelor or"pri fost acrualizati qi unificatd (prezenau variante " il"iii"t"l. citatele au fost traduse 9i, exceptind clteva lexicale 9i fonetice proprii lui Vulcdnescu' "r.tidrhritaU normele ortografice in vigoare' lu fost aplicate

D. M.

6

Cronolitgie

/ 4 martie. Se nagte la Bucuregti Mircea Aurel, fiul Mariei 9i al lui Mihail Vulcdnescu. 1910-1921. Face studii primare, secundare qi iiceale la Bucureqti. 1915-1918. Pe durata rEzboiului face cercetipie 9i se afli in vremea refugiului in Moldova. Pistreazd de aici amintirea ,,ateismului gi a materialismului in care mi dusese maimulireala profesorului Tiron de la Iagi, casa c5ruia locuisem pe timpul refugiului, pe cnnd aveam 'J.3 ari" . 1920 (sau 1921). in clas yl-a sa\r a VII-a de liceu, ia ^ pentru prima oare contact cu prelegerile lui Nae Ionescu192'J., toamna. igi incepe studiile universirare la Facultatea de Litere qi Filosofie qi la cea de Drept din Bucuregti. Incepdnd din acest an, particip, la intemeierea gi devine membru activ al Asocialiei Studenglor CreStini din Rom2nia. 1923 Colaboreazd, rcgulat la ,,Buletinul A.S.C.R.", incepXnd cu primul numir (aptilie 1923, unde va publica Aspiratia la creStinism ;i inlelesul ei actual), pind la uitimul (martie 1928). 1,921,-L92t. Doi vor fi dascilii universitari a ciror influenle La marcat pe M. Vulcinescu: Nae Ionescu gi D. Gusti. Influenla celui dintii se exercitd pe doui planuri: ,,aceste cursuri me puneau pe gdnduri, mi stimulau. Nu-mi dau soluqii gata fecute, ci irni1,904, 19 februarie

ir

I'IIIiCEA VULCANESCU

posBrLrrAT[E FILoSoFtEI cItEsrtNE

puneau probleme, lmi deschideau perspective noi, nebinuite, asupra unor lucruri pe care maioritatea oamenilor le vedea altfel (...), imi dddeau chei cu care puteam descuia qi ispiti inlelesuri pini atunci nebinuite de mine". Cdci ,,sarcina profesorului de filosofie nu putea fi, dupi el, decit stimularea gXndirii personale gi selecgia negativi". Cel de-al doilea plan este cel religios: ,.Proaspat ie9i1i din ateismul cnrnt, de care nici un elev din cursul superior n-a putut cred si scape, de cind programul liceului punea in conflict nedezlegat, in clasa a IY-a, Biblia cu Geologia, reficeam pe cont propriu conversiunea la o viziune cregdne. (...) Nae Ionescu spunea apisat oricui voia sil auzl - gi ne viza pe noi de-a dreptul, prin unele articole scrise sub pseudonim in Ideea europeand - cd una e cregtinismul cu rosturile lui ceregti gi pemantefti, 9i alta promiscuitatea intelectuale, gi tot acel .vague ) 1'2me" care se da drept cregtinism, in unele cercuri ale tineretului nostru (...). Astfel, noue - care judecam esen{a cregtinismului de ordin etic qi o misuram prin jertfa pe care o poti face "celui din urmd dintre oameni, (...), Nae Ionescu ne aducea vedenia unui cregtinism metafizic, care triia integral din contemplarea liturgicd a unui Dumnezeu extatic, Dumnezeu cu care noi ne inchipuiam ci nu putem avea decdt legdturi active !" 1923-1924. Face, ca voluntar, armata \a $coala Militari de Geniu, Bucuregti. 1.)25, aprilie. Participl la campania sociologici a profesorului custi in judelul Dolj (Goicea-Mare). iqi ia licenla la Facultatea de Litere qi Filosofie cu o tezi de sociologie.10

25 octombde. Se cesitore$te cu Anina Ridulescu Pogoneanu, fiica profesorului univercitat Ion Ridulescu-Pogoneanu. noiembrie. Pleaci la Paris ?n vederea pregAtirii doctoratului. in anii pe care-i pefece aici va scrie qi va expedia in qard celebrul ciclu ,,Scrisori din Paris", dintre care unele vor vedea lumina tiparului in ziare gi reviste diq \afi. 7927 Ob$ne doctoratul in ;tiinle economice qi politice la Facultatea de Drept din Paris. 10 iunie. Se nagte prima fiicd a lui M. Vulcinescu, Viorica (Vivi). 1928 Revine in !ar:. De acum p2nd in 1932, ia parte la canrpeniile monografice organizare in diferite locuri din 1ari. Divo4eazd de Anina Rddulescu-Pogoneanu. 1929, iar]uarie-martie. Ia parte la campania impotriva sirrodului B.O.R., printr-o serie de articole publir:ate ln ziarul Cuudntul. rriai. Referent la Oficiul de Studii din Ministelul de Finenle. octomblie. Asistent de sociologie la Catedra cle sociologie, edce ti politici a lui D. Gusti. 1929-1935. Profesor de economie gi gtiinfe juriclice .la gcoala Superioari de Asistenli Sociali. 7930, 27 aprilie. Se cisitoregte cu Margareta-Ioana Nicolescu. Asistent de etici, pinl in 1!44. Rostegte la radio conferinla Filosofia romdneascd contirnporand.. 1930-1935. Profesor de Statistic; morald la $coala Superioard de Statistici. 1931,9 aprllie. Se nagte Alexandla-Elisabeta, cea de-a doua fiicd a lui Vulcinescu.11

MIRCM WLCANESCU

postBlLlTiTlLE FltosoFrEr

CRE$TrNE

1932lne o serie de conferinfe in cadrul simpozioanelor otg rizate de Asociatria de arte, filosofie gi litere lenin Si lminismul, Filosofia lui Freud, "Crit_erion"l Andrd Gide, cdkiuzd a uielii interioare, Istorismu.t prin ,^-_ lesenxnare tn spiritualitatea tinerei generalii. 1933, f. irfie. Se nagte loana-Maia, cea de-i rreia'fiicd a lui Mircea Vulcdnescu.

.

1 1 noiembrie. Jine la Fundagi a ,,Carol I,. conferinla Jean Cocteau Si zdddrniciile air.tuozitdtii. 1934 Scrie studiul Condantnarea lui Origen. octombrie. Apare ,,Criterion. Revisti de arte, lite_ re gi filosofie" rcdactatd de M. Vulcinescu, i. Comarnescu, C. Noica, M. Eliade s.a. 29 noiembrie. Rostegte la ,,Casa femeii,, conferin1a Gdndirea religioasd contimporand. 1935 Tine in ,,Prezentul", Cronica attuatitdyii. Externd

(februarie-iunie). iunie. Director 1^ Dkec\n Vimilor (p2ni in august1937).

1.-2 februarie. line la Fundalia Dalles conferinla Gargantua. toamna. Rosteste la Fundalia ,,Carol I,, conferinla Para d oxele uielii spirttua b. 7937, ptimdvata. Rostegte la Fundala Universitari ,,C.N. Vasiliu-Bolnaru" din Bucuregti confeinla Omul

1936,

romdnesc.

194't). 1938, 1,2 februarie. Rostegte la Fundagia ,,Ioan I. Dalles. co.nferin\a ,Viata $i opera tui Claude Debussy. Co_ laboreazd la scrierea .,Enciclopediei Romdniei,, cu 1940, 3 martie.

iulie. Director al Datoriei publice (pnni in ianuarie

studiul Rdzboiul pentru tntregirea neamului. Rl.t"St. Ia Ciminul ,,Sf6nrul Augusrin,. conferinlp ldeea de Dumnezeu tnfitosofia"tui Toma dAquino.

7 aprilie. Rostegte la sala Dalles din Bucuregti conferintp Crettinul tn lumea modernd. august-septembrie. Participi la Craiova la comisia mixtd romino-bulgard pentru retrocedarea de cdtre Bulgaria a Cadrilaterului. octombrie. Ca urmare a dictatr:lui de la Viena, Ardealul de Nord este rdpit. Rostegte la ndio: Gdnduri pentru jalea Si nddejdea ceasului de acum. Cuuinte pentru fratele rdmas dqarte. noiembrie. Conduce prin delegalie Casa Autonomd de Finanlare gi Amortizare. Devine pregedintele Casei Autonome a Fondului Apiririi Nalionale. decembrie. La Ciminul ,,Sf2ntul Augustin" roste$te conferinla Posibilitdlile filosofiei crettine. La Facuhatea de Litere, in ciclul ,*A,cademiei libere de ziarisacd", rostegte conferinla Pregdtirea profesionald a ziarMului. !940 Probabil ci in acest an, dupi moatte^ lui Nae Ionescu, scrie Nae lonescu 6ts;,a cunx l-am cunos- mirturiile conform cut, dacd e si ne luim dupd clrora in 1,942 cattea era dactilografiati gi terminald, dx gi dupd o insemnare din Jurnalul filosofic al lui C. Noica (ale cirui prime insemndri darc^ze din 1939), care scrie: ,,Citesc paginile lui V. despre singurul om mare pe care l-am cunoscut noi aci. (Vor apdrea abia dupn 50 de ani, spune e1. Ce nri voluptate se pofi citi cu 50 de ani inainte o carte esenliala despre un om, despre om). Vid inci o dati limpede cd. un om mare nu poate fi imitat. Tot umanismul asta viseazA: sd ofere prototipuri care si fie, intr-un fel sau altul, imitate. Dar e suprema absurditate a pedagogiei. Cdci nici micar intr-o via;i de sfdnt nu e nimic "exemplar", nu e nimic de imitat. DacA nt se realizeazd,1,3

.

IVIIITCFJ\'ULCANF,SCU

PoSIBILIT,4TILE FILoSOFIEI CRESTINE

pe cont propriu, origice viald e o nereugiti; o amanare". 1941, 27 februarie. Subsecretar de stat in Minister.ul de Finanle. J1 mai. line la sala Dalles din Bucuregti, in ciclul orgaoizat de ;,Comitetul de iniliativi pentru dezgrop^re cetllilor dacice din munfii Oreqdei", conferinla Ispita dacicti. Alli conferengiari: S. Mehedin1i, Ion Conea, C. Daicoviciu, Dan Botta. 4 octombrie. Ia nagtere ,,Asociaqia pentru cunoagterea gi prornovarea operei 1ui Nae Ionescu,,, al cdrei pregedinte este Octav Onicescu. Mircea Vulcinescu este membru in comitetul de direclie. Sub patronajul acesteia, editeazd impreuni cu C. Noica gi C. Floru patru dintre cursurile Profesorului: Istoria logicii (L)41), Metafizicq I (1.942), Iogica (194D Si Metafizica, II (1.944). L942 Editeazl ,,Izvorye de filosofie. Culegere de studii gi texte". in volumul I va vedea lumiia tiparului studiul siu Douti tipuri defilosofie mediettald. in volumul al Illea, Dimensiunea romdneascd a existenlei (apdrut in L94). 1943, L0 ianuarie. Rosteste la Ateneul Rom2n conferin\a Dime iunea romd.neascd et existentei. 1944, 25 ianuarie. Roste$te la sala Dalles confednga cu tltlul Leon Bloy. 23 august; Demilerea intregului guvern gi arestarea lui Ion Antonescu. Revine la Datoria Publice, in ftinc{ia de director. Lucreazd. la teza de doctorat Problencele economiei ronxAne;ti dupd al doilea rdzboi mondial. '1945, 24 apdlie. Se publicd in ,,Monitorul Oficial", ,,Legea ff. 3'J,2 pentu urmirirea gi sancqionarea celor vinova;i de dezastrul lerii sau de crime de fizboi".74

1946 Sunt arestati fogtii demnitari ai guvernului Antonescu. Printre ei, gi Mircea Vulcinescu. In aceasti primi deteniie (i8-28 mai 1946) M. Vulcdnescu

'

rea gi de toate grifile - atat de deosebili peste zi gi ca vestiment, gi ca preocupiri, qi ca hrani, qi ca instalare, se aduni - firi deosebire Fi constituie o comunitate". 22 iunie. Se publici in ,,Monitorul Oficial", ,,Legea nr. 455 penttt reglementarea cerceterii 9i judeclrii infracliunilor previzute de Legea nt. 31.2 din 24 aptilie 1.945". august. Este consultat de Ministerul de Finanle in vedelea tratativelor de pace de la Paris. 30 august. Este din nou arestat gi internnifat la

line un jurnal intitulat Jttrnalul de la "Arsenah, din care citim: ,,E-simpli Si duioasi atmosfera de la ruga de seari. In altarul improvizal in capitul coridorului din fa\a uqii de intrare, spre .vorbitor", se adunl tdcugi, unul cdte unul, locuitorii inchisorii, de-a valma. E singurul moment in care la fel cum se intimpli lucruriie in Biserica noastrd Ortodoxi -, oamenii de tot natul, de toati sta-

Vicireqti.decembrie. Scrie Apdrarea pe care o va rosti 1a procesul celui de-al doilea lot al fogtilor minigtri din guvernul Antonescu, care s-a desfigurat din decembne 1.946 pini in ianuarie 1947 in faga Cu4ii Criminale Bucureqti, secgia a MII-a. Cu aceastd. ocazie, este condaffnat la 8 ani de temnife gi confiscarea Va face recurs. ^vedl. 1947 , 18 august. Se publici in ,,Monitorul Oficial", ,,Legea w. 2)1. de urmirire gi sanclionare a celor vinovati de crime de rdzboi sau impotl'iva picii ori umanitefii".

15

IVNRCEA WLCANESC

POSIBILITATILE FILOSOFIEI CRI$TINE

15 decembrie. incepe rejudecarea procesului ce-

vede pentru intdia oard lumina tiparului UltimulcuuAnt.1984 C. Noica1991

lui de-al doilea lot al fogtilor minigtri din guvernul Antonescu. 1,948, 15 ianuarie. Mircea Vulcinescu rostegte in faga Cu4ii de Apel din Bucuregti, seclia fX Criminali, timp de patnl ore, Ultitnul cuuAfi. Pedeapsa i se reconfirmi. 7952,28 octombrie. La inchisoarea din Aiud inceteazd din viald in urma contracterii unei pneumonii pe care o cepetase dormind pe cimentul ud, pentru ca un alt delinut bolnav se poatd dormi pe trupul lui. Ca traducetor al lui Rilke, Mircea Vulcinescu transcrisese de multe ori versul: ,,Di fieciruia, Doamne, moartea lui". $i ce altd mo fie Fr-at fi putut dori decit una din iubire pentru aproape ? Cici este scris: ,,Mai mare iubire decdt aceasta nimeni nu are: si-gi puni cineva viala pentru prietenii sii" (Ioan'J.5,13). De aici gi ultimul siu mesaj: ,,Si nu ne rdzbunali !" 1967 Apare in revista ,,Prodromos" de la Paris, ff.6/1,967 9i nr. 8-9/1968 conferinla CreStinul tn lumea moderrui. 1968 Apare in ,,Prodromos", nr. 8-9, martie '1958, articolul lui Eliade Trepte pentru Mircea Vulcdnescu. 1971 Apare Sociologia Militarzs (IV) de Pompiliu Caraioan, in care se pune in eviden;i locul lui M. Vulcdnescu in edificarea sociologiei romdnegti. 1980 Se reediteazd. in ,,Caiete critice", Dimensiurzea romdneascd a existenlei. 1981 Apare lucrarea Atnintid si gAnduri de H.H. Stahl in care autorul povestegte despre campaniile monografice la care a participat M. Vulcdnescu. 1983 Apare la Paris un numir special al revistei ,,Ethos" (4/198D dedicat in intregime lui Vulcinescu; aici

publici in ,,Almanahul literar" O arnintire deEre Mircea Vulcrlnescu. Apar' lucri i!e: Dimensiunea romA?teascd a exi'sten'

ier, ed. F.C.R.; Iogos ;i eros, ed. ,,Paideia". Ed. ,,Huirranitas" tiperegte lucrarea lui $tefan Fay, Sohratbion - sau mdrturie pentru om (amintiri despre M. Vulcinescu). 1992 Apar lucrdrile: Ultimul cuudnt g1 Nae lonescu - aSa cum l-am. cunoscut,la ed. ,,Humanitas". Apare la editufa ,,Eminescu" lucrarea Pentru' o noud sp iritualitat e fil o sofic d (publicisticn). 1995 Apare la editura ,,Eminescu" lucrarea CbiPurt spi' rituale (al doilea volum de publicistici)'

$

P o s ib tl:it d! ile

filo s ofie i

cre ; t ine I

.

Introd,ucere

G2nduriie pe care aS vrea si vi le impirtdgesc in asti seari izvorisc din aceeagi serie de preocupiri din care au izvordt reflecEiile fecute, tot aici, acum cdteva sdptdrhdni, de prietenul Virgil Bogdan. Acei care au ascultat conferin;a lui igi amintesc ci Virgil Bogdan incercase sd desprindl perspectivele unei filosofii cregtinegti in lumina prefaceriior petrecute in cimpul filosofic de la sfXrgitul ultimului veac, indeosebi in lumina poziiiilor cXgtigate de aqa-numita filosofie existenliald impottiva pozitivismului, care - reagezdnd .in centrul preocupirilor filosofice descrierea esenEialului experienfei umane din toate domeniilq - deschide posibilitili noi de valorficare filosofici a experienlei creg-

voi spune astd-seatd, voi ceuta si llrgesc cadrul dezbaterii, neocup?ndu-md de sorlii filosofiei crestine$ti intr-o anumiti epoci, ci de problema posibilitiiii, limitelor gi sarcinilor unei filosofii cregtinegti, indiferent de timp gi de loc, incercdnd si iimuresc, mai intdi, daci o asemenea filosofie e posibili gi in ce condilii, apoi, ce legituri pot fi intre ea gi g2ndirea veacului in care se iscl, pentru a sfirgi cu desprinderea misiunilol generale pe care o asemenea filosofie trebuie si gi le asume, firegte, daci o asemenea filosofie este posibild.

tineEti. 1n cele ce

. f. intrebarea dacd e posibili o filosofie creqtini poate si pard de la inceput olioasi. Cum adicd ? Nu gdsim

NIIIICEA VULCANESCU

PoSIBILITATILF FILoSoFIEI cRE$TlNn

toate tratatele de istorie a filosofiei un capitol intitular fi I o s ofi a c r e 5 t i n ri ? Nu gisim, nrai bine zis, sub acest numq doud capitole distincte, unul in cac1rul fikrsofiei antice greco-latine, alnrl ftr cadrul filosofiei medievale apusene - patristica, cel dintdi gi scolastica, cel clin ulmi ? Nu incepe patristica in Rislrit cu Justin Martirul gi Atenagora, urmdnd cu marii alexandrin.i de la Clement la Origen, continuand cu n-nrii dascili capadocieni, Sfinqii Vasile, Grigorie gi Ioan, pentru a trece la Sfantul Grigolie de Nyssa 9i a sfir'gi cu Sfdntul Ioarl Damaschinul ? $i-n Apus nu incepe ea cu Tertulian, continuand cu Lactanliu, Sf2nrul Maxim Miml'isitorul, Ambrozie al Mediolanului, pentru a sfdrgi la Fericitul AuSpstin ? $i a doua epoclt scolastica, numitl astfel pentru cd se desfigura in gcolile ridicate in Apus dupi Carol cel Mare, nu incepe cu Beda gi cu sentinlele lui Petru Lornbardul, continuind cu Anselm din Canterbury, cu Albert cel Mare, Bonaventura, Toma d'Aquino, Duns Scot - doctorul serafic, cloctorul angelic Ai doctul subtil, continudnd in nominalismul occamian Ei-n tomismul lui Roger Bacon, pentru a sfdrgi, in scolastica tdrzie, in cele h'ei mari direclii: tomiste, suareziane Si scotisti, cu Cojetan, Jan al Tomei, Molina gi Suarez ? Dar, chiar in filosofia Renagterii, nu sunt filosofi cregtini un Jacob Bcihme sau un Nicolaus Cusanus ? gi in epoca moclerni, nu e Pascal fiJosof cregtin ? $i - impotriva pdrerii odinioari foarte riispdnditi, dar de la o vreme indreptati - pot fi inlele;i filosofi ca Descartes, ca Malebranche, ca Leibniz in afara g2ndirii cregtine$ti?

in

vechi, aproape ca 9i cum n-ar fi fost ninic intre ei 9i el. afall^ cle iiziri"ni", ca toate temele mari ale gXndirii c treziene sunt datorate filosofiei creqtine' Cum se face ci un filosof al cdrui proiect este se refaci gtiinla universali igi ia ca obiect al Meditaliilor ,nrtofitirl" rlouedirea existenqei lui Durnnezeu 9i a ,'nemuriiii sufletului", pe care le dovedepte cu argumente ce arnintesc pe ale 1ui Anselm ori pe a1e lui Toma ? Teoria iui a libertagi e tributare discufilor scolastice- despre Har gi libertate, iar tot sistemul lui e atnrnat de un burn.r"r.l, infinit, atotputernic, care creeazd adevdtu,il" .,.t.t" (vezi n. Gilson, L'espft de la pbilosopbie m6diduale, p. 14), pelfect fdcitor al cerului 9i al pim2ntului 9i' atoareliitor; [insu$iri] Pe care Descartes le atribuise numai icleilor clare $i distincte; [toate acesteal sunt, in realitate, temele mari ale gindirii cre$tine'. -.. -Tlzele lui Malebranche: doctrina nedemonstrabilitdlii existenlei lui Dumnezeu unitd cv uedenia lucn'ti' lor in Dumnezeu, carc ptepari idealismul lui Berkeley, qi ocazionalismul lui - care tegaduiette putinla clovedirii oricirei aciiuni tranzitive - prin care anunta atacui lui Hume contra c^uzalitdii - amindoui, risoa.r,ii ot. filosofiei moclerne -, iEi au izvorul in gindiiea Fericitului Augustin (Ibidem, p' 1)'ci,

Degi protesteazi contra scolasticii - mai rdu ca Descart., -, .l .t., ptotesteazd cd a confundat religia cu filosofia, dimpotrive, ci [cea din urmil n-a fost desnrl de creg-

Iati trei filosofi ,,m!ionali$ti".che qi Leibniz.

ca Descartes, Malebran-

tini. Etoarea lui Toma, dupi el, e ca a urmat un pig2n' pe Aristotel, Si pe nenorocitul lui de comentator, Averioes, in loc sd urmeze tradi{a augustiniani' Ca o filosofie pdgind ca a lui Aristotel si acorde

Gilson observi, cu drept cuvint, impotriva lui Hamelin, ca.re scrisese despre Descartes cA ,Jine dupi cei22

lumii o subzistenlt, indePendenle 9i eficacitate se poa-i" i"1"t.g.. Dar nu de la o filosofie crestini' Cici a fi .-a . crea 9i $eali^ e operalie specifici a Dumne-

"ouA

23

IVIIRCEA VULC.A.NESCU

POSIBILIT,4TILE FILoSoFIEI CIIEST]NE

zeirii. Tona ar fi trebuir deci si nege qi esentele qi formele substan;iale, si atribuie lui Dumnezeu toate eficacitatea gi originea cunoaqterii adevirate (Ibidem, p. 16'). Daci nu este aci pretenlie de filosof crestin, unde ar nui fi ? Dar din sistemul lui Leibniz ce-ar rimdne daci i s-ar inlitura elementele cregtine ? N-ar rimXne nici problema lui fundamentali,, a originii radicale a lucrurilor gi a creatriei lumii de un Dumnezeu perfect gi liber. Cu Fiinla perfecti 9i providenti incepe disiursul sdu de metafizicd gi sfirgegte cu invocarea directi a lui Hristos. ,,Filosofii vechi au cunoscut prea pulin aceste adevdruri de seamd, Iisus Hristos singur le-a exprimat Dumnezeie$te de bine gi intr-un fel aqa clar 9i familiar, cd le-au putut pricepe spir-itele cele mai necioplite. De aceea Euangbelia lui a schimbat fala lucruriior omene$ti" (Ibidem, p. 1.7). Iar in zilele noastre, filosofi apuseni ca neotomistul Jacques Maritain, augustinianul Maudce Blondel sau chiar filosofi mai liberi ca Jacques Chevalier, le Roy, o vreme Scheler, sau risiriteni ca: Soloviov, Berdiaev, Mgeslavgev, Florenski, Axacord, Nae lonescu, nu sunt oare filosofi creStini ? Nu ajunge aceaste simpli enumerare pentru a convinge pe oricine ci existe o filosofie cre$rine ? De ce atunci te intrebi de posibilitatea unui lucru, cind poti siJ dovedeqti de-a dreptul fiinlAnd a$^ cum dovedeau unii migcarea eleaqilor, care pretindeau ci-i dovedesc irnposibilitatea... umblind ? 'In]cebarea are un rost, in primul r2nd, pentru ci nu e tot una filosoful crestin cu filosofia cre;tind. Intrebarea are apoi un al doilea rost pentru cI - degi nimeni nu ignori lucrurile pe care le-am spus - totugi24

dezbareree se poart.i de veacuri 5i s-a purrat iaq nu rlai de nrult decit la uliimul congres de filosofie, dn 7937, asupra acestei probleme, unii, in cap cu Brunschvieg ralionalistul - conte$and oriqice sens admisibil acestei expresii, al1ii ciutind - in cap cu Giison - si-i dovedeasce existenla, dacl nu gi posibilitatea. intr-adevdr, dacl filosofia este incercarea de a limuri

lucrudle pe temeiuri strict ralionale, adici efortul de a dezlega, cu ajutorul cugetului omenesc, intrebilile ultime despre ridtrcina tuturor lucrurilor, originea gi rostul lor, qi daci cregtinisrnul este religia destiinuiti a Durnnezeului atotputelnic Ai atoateficitoq intrupat qi rdstignit pentru mXntuirea noastri, care, prin moartea lui, a cdlcat moartea gi pe diavol l-a surpat, se iscd, cu privire la filosofii cregtini, aprigi nedumerire. Dacd gdnditorul cregtin va pretinde - cum se intdmpli, bunioari, cu tomi$tii - cd incercarea lui de a ldrnuri lucrurile se intemeiazi exclusiv pe euiclen1a rayionald, eI risci si i se faci impotrivire - cum s-a qi fdcut tomigtilol de citre augustinieni -, pe cuv2nt ci filosofia lui este, la urma urmelor, o filosofie pdg2neasci, adici o filosofie in care se poate face abstracgie de actiunea directa a lui pumnezeu, totul subzistind, nu direct prin voinla lui, ci prin cauze secunde, care, chiar dacd nu sunt stitatoare de ele insele, subzistd in ele insele qi formeazd un uniuers, adicl o totalitate distincticle Dumnezeire.

Filosofia lui va risca si fie calificatd necregtind. Dacd, dimpotrivi, gXnditorul ci'eqtin va pretinde - cum se lntimpli bunioari cu scotigtii - cd lirnurirjle privitoare la firea lucrurilor nu se ?ntemeiazd pe nici o eviden;d ralionali, ci numai pe decretele dumnezeiegti Fi pe voinla divind, spunind, de pildn, ce nimic nu e bine gi nimic nu e riu decit pentru ci aqa a hotdlit Dumnezeu: de pildd25

IVIIRCEA

W\ANESCU

poslntLITATILF: FtLosoFIEt cRt5t

t\t

pirerca ce faptul de a ucide nu e riu decXt fiindc-o oprepte porunca a gasea; dar nu fiindcd are un sens riu ir sine, care si poati rezista chiar voinlei lui Dumnezeu.; sau daci spui in genere cd lumea n-are nici ufi inleles in afatd de Dumnezeu gi ci ragiunea nu poate qti nimic in afari de revelaliile credinlei, clutind asfel sd tragi concluzii filosofice din premise dob2ndite prin credinqi - ginditorul cre$tin risci sd i se facl contestate c^lltate de filosof. Impasul este vizibil gi limpede. Filosofia fiind ceea ce este, 9i cregtinismul fiind ceea ce e - cineva nu poate fi gi cregtin gi filosof totdeodati. Daci e cregtin, nu poate fi filosof, gi dace e filosof, nu poate fi cregtin. Ce si credem ? Filosofia, doamnelor qi domnilor, este o indeletn! cire omeneasci. Ea izwordgte din nedumerire gi din ?ndoiali 9i tinde si duci pe om la un echilibru sufletesc cu lumea inconjurdtoare, la o impicare a lui in viaqa de aci, la inlelepciune. Cregtinismul e o religie dumnezeiasci. Ea trece peste om aripa m2ntuirii prin Hristosul spanzurat pe Cruce, prin Dumnezeu restignit, piatrd de sminteali pentru inlelepciunea grecului gi a iudeului Si, odare ce omul s-a ndscut din nou, implcarea lui cu sine gi cu lumea de aci nu mai e posibili in planul propriu al acesteia. Credinla lui e sabie careJ despicd-n doud gi inima lui rdm2ne nelinigtiti p2ni ce se va linigti intru Domnul. Inquieturn fest] cor nostrunx, donec requiescntt in td, spune Fericitul Augustin. $i Pascal comenteazi: ,,Iisus trage sI moari, pi:nd ia sfirgitul veacurilor, nu trebuie si dormim in aceasti vreme". Astfel formulati, opozili^ filosofie-cregtinism nu este noui. O glsim in Epistolele Sfantului Apostol Pavel, c2nd vorbegte de Hristos, piatrd de poticnire.26

$i cum o vom gesi mai tarziu, in Apus, la Petle Damiani, indnrjit impotriva dialecticii sterile, neajutitoare mantuirii, o gdsim in Risdrit in Condacele Acatistului Bu nei-Vestiri cand striga psaltul cetre Maica Preaculati. plrml'ea Fecioari:Pe ritorii cei fad. de glas

ii vedem

a tt

"u X?t,iu'rrr,ron

Ce nu se plicep a spune, cum gi Fecioari ai rdmas

rar noi de asemenea-n taini miunlndujiiTl'nH:t' Bucure-rc, ceea ce ai impreunat lucruri ce nu pot sta impreuna. Bucure-te, cd au ?nnebunit intrebdtorii cei ageri, Bucura-b, ce nici unuia n-ai ardtal cum a fost.

Voi lua, in meditaliile mele, ca punct de plecare, atitudinea acestui text, pentru cd ea. constituie un document cat se poate de limpede al atitudinii potrivnice filosofiei spre a limuri: a) pe de o parte, daci gi in ce misuri poate fi cregtin cel ce filosofeazi gi; b) pe de altl p^fte, dacd, poate fi socotit filosof acel care glndegte cre$tine9te.Poate

fi

creStin

filosoful

?

in privinla celei dintii ihtreberi trebuie spus, de la inceput, ce existe doui orientiri, aparent deosebite, in gdndirea creqtini. Cel pufn doui orientiri aparent deosebite: augl4stinisnul scotist $i tomKmr.r/ pot fi infitisate ca pfototipurile acestor orientdri.Scotismul. Una din aceste pozifii e apropiatd de psaltului de care am vorbit.a

jr{rRcF-A.

wtcANEscu

posrBrLrrATrLE FtLosoFIEl CRESTINE

Ea pupe inteligenla creard in situalia cle nu putea hotiri nimic in privinga lucrurilor credinlei. Penrru cI nu existi evidenld ragionald deosebiti de adevirul dezvlluit prin credinli. Nu existi cercetare a . adevirului independenti de revelatie. Nu existd filosofie care si nu fie teologie. Dumnezeu strilucegte in aga fel in crea;ie, incXt totul se tine prin el, totul te referd, te duce la el. Daci iricerci si faci abstractie de el mdcar o clipi, totul se risipeqte in absurditate qi nefiinqd. Dumnezeu nu e nuinai creatof, daf e gi singurul actor pe scena lumii. Tot ce se petrece in veac e semnul trecerii cohortelor lui Dumne2eu. La limiti, slava e toatd a lui, mintuirea noasri va fi doar opera lui. Efortul nostru n-are eficacitate. Rinduiala fbii nu e dec2t obicei gi aparcnld,. Unde voiegte Dumnezeu, se biruiegte rdnduiala firii ! Omul nu are alt indreptar decnt credin;a. lmpotriva ei nu line nici o evidenlI, nici o idee nu are consisten1i imporiva lui. Accentudnd atotputernicia, ace std pozitie lasd in umbri inteligenga divinl gi intregul efort utran. Afi recunoscut, cred, intr-o imagine forgatl dinadins, simburele spiritual al poziliei augustiniene, asa cum se desfigoard in filosofia apuseand, de la Duns Scott la Luther sau la jansenigti;' depigind expresia proprie a gdndirii lui Augustin, dar evideniiind grosolan tendinlele ei latente. Ce reprogeazl o atare pozitie filosofiei ? Pur gi simplu ci existe. Orice incercare de filosofare, in locul rugaciunii Fi admiririi, opregte fiptura pdgdnegte asupra ei insegi qi o indepdrte ze de Dumnezeu.28

indepiltalea cle Dumnezeu, mdcar prin abstraclie, inchipuirea ci lumea ar plltea avea sens gi subzistenld proprie alungi pe filosof din cdmpul triirii cregtine... E clrept ci filosoful cre$tin se rdzl:und t O atare viziune a lumii, in care lumea apale indistinct contopiti in divinitate, in care nu se di lumii o conslstenld proprie,' ci numai uri caracter de miraj al Dumnezeirii, apare filosofului ca fiind in primejdie de a pierde substanla religioasd mai mult decdt prin distrucfie. Prirnefdia ia - in aceastd imprejurare - numele de panteism. identificind lumea cu Dumnezeu, pe planul strict filosofic, pozilia risci si-i rdpeasci Transcendenta, sil confunde cu lunrea 5i - la urma urmelor, cu Spinoza - sd-l suprime afirmdndul. impinsi la ultima ei exlrcmitate, supraordonarea credin;ei asupra cunoagterii ridici momentul voluntar cu totul asupra celui intelectual 9i impinge mordla sd ia locul metafizicii. Din acest punct de vedere, s-ar putea spune ce Immanuel Kant, cu rdsturnarea celor doui critici, nu face decXt sd flage ultimele consecinle ale augustinismului. Augustinismului, dar nu ale lui Augustin. Teza lui Harnak, dupd care creqtinismul; ca religie, nu are in el nimic contemplativ, ci numai practic, decurge de-a dreptul din aceaste perspective.Tomismul. De aceea, din toate timpurile, alituri de filosofia cregtini, care-9i ffage ridicinile in Platon gi-n trdirea religioasl, se desfigoari o a doua tendinld care-gi are riddcinile in g2ndirea lui Aristotel. Aci - peisajul sufletesc se schimbd. Mintea omeneasca se preocupe si lase lumii. realitatea distinctd. Filosoful distinge tiios intre lurnina fireascd a minlii 9i,o

MIRCEA WLCANESCU

PoSIBILITATILE FlLosoFIEl CRE$TINE

reuelalia suprafireascd.. Obiectul filosofiei se desparte de al teologiei naturale qi al teologiei naturale - la care mintea ajunge prin propriul ei efort - se desparte de al teologiei revelale. Aci, omul are acces prin credingi, adicd un acces orb. Lumea - lucrarea lui Dumnezeu - subzisti in ea insigi prin cauze qi esenfe proprii. inci un pas 9i va subzista prin sine insdqi in deism qi de la sine in ateism ! Intre ea gi Dumnezeu - nici o comunl misurd, nici o echivocitate. Cele doui lumi, fireascd gi suprafireascd, se unesc numai in Unirea ipostatici a Cuvintului divin qi in lucrarea lui mdntuitoare. Nici o topire de planuri. Este - cum s-a spus - Cosmosul lui Aristotel peste care s-a suprapus Dumnezeulcre$tin. Iatd, in tendinlele sale mari, zvgravild cealalti orientafe. Nu e nevoie sI repet de ce aceasti orientare primeqte din partea celei dintXi numele de ,,piLgdnd" 9i de ce e invinuiti de alunecarea spre ateism a vremurilof care au urmat triumfului ei.

Nu e mai pulin adevirat ci avem de-a face cu doud tipud de atitudini, polar opuse una aheia, gi datoria noastrA e sd limurim Paradoxul.

Solulia. Mintuirea creqtine nu e sdini de planul cunoaqterii, cum crede Harnak. $i impingerea la absurd a augustinismului cuprinde o falsificare a creqtinismului' Cu toate cd omul nu va fi iudecat dupl fap:rul cd' a sputs: Doamne, Doamne, ci' pentru cd a fdcut uoia Tad:upd pabarul cu apd dat sdracutdtui din cer, ^dicd, lui, touqi, uiala uecinicd aceasta lnsearnnd: a cunoa$te Pe Dunxnezeu TatdI, qi pe Fiul, Iisus Hristos. Cunoa$terea este deci linta eforturilor noastre inffusfinlenie ? Este insd aceasta cunoa$tere filosoficd ? Nu. Pentru ctr iafigi este scris: Cdci cunoastem din parte. Iar atunci uom cunoatte faTd cdtre faqd. Trebuie deci deosebit intre infelegerea filosofici a lucrurilor, care pomegte de la lucrurile fragmentare (din parte) 9i cunoa9terea fala cdtre fali (vederea intuitive a lui Dumnezeu), care ne este fdgdduitd. Cunoagterea din parte este cunoaqtere: dar, fiind din parte, este prin firea ei inadecuatd obiectului spre care tinde. Ea numai il tinteqte, ridicnndu-se cu greu din concluzie in concluzie, prin legiturile nevizute, dar de fier, ale implica$ilor. Filosoful este deci sortit si alerge dupd elementele impregtiate in creafie; dupi analoguri, pentru a reconstitui chipul lui Dumnezeu aci, ,,ca prin oglindi, in ghicitutd", fdrd a-l putea intui de-a dreptul. Dacd. acest efort este pregul, deseori nepldtit, al unei viegi, trebuie si socotim ci omul este sortit sd fimdnd in afara oricdrei legdturi a intelectului cu cele divine ?31

{I

l

{

{ Ij

Prima orientare e a Pdrinlilor greci, a lui Augustin, a lui Bonaventura. A doua e a lui Toma d'Aquino. Trebuie si recunosc cd am fo\at opozilia celor doud atitudini. Am ficut-o dinadins, pentru a face simliti diferenla. Realitatea filosofiei creqtine9ti apropie cele doui tendinge mai mult decdt se crede. Daci nu existd forme substanliale in augustinismul clasic, lumea e totuqi ienthizatd de inteligenla divind. Iar daci, Toma d'Aquino e filosof, nu govdie sd socoteasci toate stredania mintii mai pulin c paia, fap de sfinlenie.3o

II

l l

{

I

MIRCEA WLCANESCU

posrDrLIT.4TrLE

FrlosoFrEl

CRE$T]NE

Nu. Ornul are, pentru aceasla, o virtute mult mai modesti, pentru ce nu cere temeiuri, o umili roabd dispreluiti a inteligenlei, care e credinTa. Adeziunea intunecati, firi evidenli, a sufletului, lipirea de cineva, printr-un fel de elan interior, printr-o depigire gi o levirsare a lui sfioasi asupra obiectului, printr-o exaltare, o inflicirare iscati mai mult din iubire fdrA temei decdt printr-o intemeiere conqtiend. Scula aceasta este desigur, prin firea ei, inferioard inteligengei. Ea nu pitrunde , nt dd acea libertate celui ce o are, pe care o dd cunoas,terea istovitoare a unui lucru; ea ascultd, ea veste$te. Aceasti sculi insl std la indem2na omului pentru a veni spre Dumnezeu ,,Cred Doamne, ajute necredinleimele !". gi rdspunsul e: ,,Nu m-ai cduta, dacd nu m-ai fi gisit !"4. Prin faptul insi c5, aceastd. credinp, degi inferioari dupi firea ei - cunoastetii filosofice, ingiduie omului o prizd - oarbi, e drept - dar nu mai pulin o pdzd directi asupra realitilii pe care nintea n-o poate pfinde decdt prin oglindn, in ghiciturd, ea devine un instrument de mare pre!. Mai de pre1, prin realitatea pe care ne-o dezvdluie, dec2t cunoagtetea, care nu ne-o poate

A;a ci s-ar putea infdliga - prinrr-o pilcli - legdtum dintre gtiinli gi credinld. $i e 9i drept sd fie aga, pentu cd, clacA ar fi sd a$tep1i ca numai filosofii [sA izbuteasce] - cei care prin efortul cugetirii ajung si regiseascd chipul lui Dumnezeu prin oglindi - cum am mai putea naddjdui ca se va goli iadul? lngelegem acum de ce sunt posibile in filosofia cregtind doua atitudini, aparente, in privinla filosofiei. $i ce inseamnl bucuria psaltului cA au innebunit intrebdtorii ageri gi cI niminui nu i s-a aretat cum a fost ? in;elegem insi qi.de ce rim2ne loc ai pentru filosofie. Daci psaltul se bucuri de nebunia intrebitorilor ageli, este pentru cd credinciosul are,.pdn credinli, rispuns la toate intreberile pe care i le-ar putea pune filosofia, fird si aibi nevoie si filosofeze Si penuu cd - cledinfa lui fiind un fapt, nu un concEpt - ea nu poate fi anulati, in planul ei, de contradicliile rafionale. Acesta gi nu altul este sensul tluil Credo, quia absurduni qi suntem acum in misurd a-l infelege.lie insi orice nddejde de-a cu^fkm quaerens intelect# sau acel noagte ? Este celilalt fides credo ut intelligantl o zdddrnicie?aceastd

inlituli

dezvilui. in locul ochilor deschiqi gi a m2inii care se lovegte de oglindi, ,sunt acum ochii ?nchigi; dar mina intilnegte mana. Se inlelege ci credinqa - roabi care ajunge - dobXndegte mai mare pre! - din cauza lucrudlor la cale ajunge - decnt stepana lintuite de neputinle. intre o cheie simpli, care deschide o comoari de pre!, qi un mecanism complicat de orlogerie, care deschide o cutie goali, nu-ncape indoiali ci mecanismul e in sine mai de prel; dar nu incape iardgi indoiald cI toji au si prefere cheia.32

Nicidecum. Pentru ci faptul de a crede nu inlituri curiozitatea de a gti. Credinla, comunicXnd sufletului sitllaiia obiectului, ca qi cum l-ar cunoagte, stimuleazi, pe cle o parte, tendinla cltre cunoa$terea insipi; deschide, pe de altd parte, perspective inlelegerii, pe care nu le avea fdrd credinld. Cei care cunosc rolul fecund pe care-l au ipotezele in gtiingi gtiu cA orice lucru pe care-| crezi te ajutd se presupui alte lucruri gi, din judecati in judecati, te aduce se verifici prezenla principiului ordonator cu' prins in prejudecati.33

MIIICF-{ W]LCANESCU

posrBrl-rr,4.TrlE FrlosoFrEr CRE$TINE

Ceva de acelagi fel se petrece cu cel care.crede. El nu inceteazd de a g2ndi. Ci, dimpotrivd, g2ndirea 1ui e fecundatd de faptul ci crede. Daci sunt caztri in care credinla stinge duhul iscodirii sterpe, nu se poate spune ci ea nu transfigureazd in acelagi timp gi dd sens nou intregii existenle. ,,O serie intreagd de lucruri - spune Tolstoi in istoria conversiunii lui - care nu existau pentru mine mai inainte au inceput deodati si existe. O serie de lucruri care erau la dreapta le giseam la stdnga mea gi-mi cereau si limuresc aceaste impreiurare". Ceea ce trebuie relinut este ce, pentru cregtini, filosofia nu e unealti de mdntuire, ci poate fi sau agonie, sau cXntec de slavS; dupd cum cres,tinul e din cei care cautd gem2nd sau din cei care se bucurd de dezttdlutteEste

filosofia cre$tind filosofie

?

Ce e de rispuns acum celor ce afirmi, din cealaltd parte, cd filosgfia cregtinului nu este filosofie, in mlsura in care aceaste filosofie recurge 1a adevirurile credingei pentru ldmurirea nedumeririlor g2nduiui ? Rdspunsui aci va izvori din inlelegerea exactd a naturii gi a funcliei indeletnicirii filosofice. Si poinim deci intru intimpinarea acestor filosofi necredinciogi, cu o defini$e a filosofiei imprumutatd lor ingile. Nu deci de la definilia dupd care filosofia este cunoa$tere raion ld - prin principii -, ci de la definilia ci filosofia este efort de unificare totali a . spenceriand, cunogtinlelor, spre deosebire de 9tiin1d, care nu e decdt ?ncercare de unificare parlald a unei singure categorii de fapte.34

sinteza primitivi. Adevirurile gtiinlifice sunt deci relatiaela un anumit material, obiective qi sumabile. Din faptul cd filosofia este o incercare de unificare totald, ea nu poate avea aceleaqi caractere. Mai intdi, totaliratea pe care o poate suma nu e o rcalitate transpersonali, ci e legatd de cuprinsul cunogtinlelor unei personalitlli. Ea e, prin natura ei, filosofia cuiva, aga cum gtiinla este Stiinta anumitor obiecte. De aceea gi zicem: zoologie sau mineralogie. Dar zicem: filo-sofie augustiniana sau tomistd. ln misura in care e legatd de acest cuprins, personalitatea'fiind o realitate vie, in continui demoltare, filosofia nu poate unifica o totalitate inchisi. rJnificarea ei nu este decit o ueleitate, legatd de cuprinsul experienlei triite de aceasti personalitate. Mai e insd o deosebire. in misura in care filosofia este a unei personalitili, mai intervine o a doua stratificare. Nu toate faptele care constituie conlinutul unei experienge personale au aceeagi importanqi. Nu toate stau pe acelaqi plan de interes.35

Pornind de la aceasti definilie a filosnfilor pozitivigti, ce trebuie si observim in legituri cu natura qi destinele filosofiei ? Daci gtiinga este unificarea pa$iald unei singure ^ categorii de fapte, de aci rezulti doud consecinle. Prima, faptele de unificat, putand fi alese, gntparea gi unificarea lor este susceptibile de obiectiuizare; la doual, fiindci doi sau mai mulg oameni se pot inlelege asupfa acestei alegeri. Dacd, pe deasupra, se ingeleg gi asupra punctelor de vedere, se vede ce ei pot aiunge ugor sd se inpleagi gi asupra afitmaliilor. Iar dacd o divergenlS se nagte intre ei, dupi ce au convenit asupra criteriilor, este numai pentru ci unul din ei a cuprins un fapt in plus, care nu se incadra in

-

]\'IIIICEA VULCANESCU

posturLrrATILE FrtosoFtEl cttESTlNE

inlelege de aceea cI si incercarer