mihail sebastian -jurnal

HUMANITAS

Jurnal1935-1944

Text îngrijit deGABRIELA OMĂT

Prefaţă şi note deLEON VOLOVICI

•

Dedicăm această ediţie lui Harry Frofll,fără de care Jumalulnu arji pllfllf să apară.

EDITORII

Prefată,

Nu e deloc sigur că Mihail Sebastian şi-ar fi publicat jurnalul,netransfigurat literar, cum apare astăzi, la peste cincizeci de ani dela moartea scriitorului. Aşa cum mai făcuse la începutul cariereiliterare, e de presupus că l-ar fi folosit pentru un nou roman de tipconfesiv sau, mai curînd, pentru un proiectat eseu-mărturie, men-ţionat într-o însemnare. E încă un motiv, pentru cel (sau cei) care-Ieditează postum, să nu depăşească rolul unui regizor tehnic la unspectacol de teatru, adică acela de a face toate pregătirile pentru ca"spectacolul" să ajungă la public, întreg, nealterat, cît mai aproapede spiritul şi intenţiile celui care l-a creat.

La nici 28 de ani, cînd începe acest jurnal (februarie 1935),Sebastian se află într-un "ceas greu". Criza fusese declanşată cu unan în urmă de scandalul în jurul romanului De două mii de ani şi alşocantei prefeţe a lui Nae Ionescu, care justifica teologic antisemi-tismul. Atacurilor de toate nuanţele şi din toate direcţiile, vizîndromanul şi acceptarea prefeţei, Sebastian le-a răspuns într-un eseumagistral, Cum am devenit huligan, încheiat în decembrie 1934. Aiciva face, cu obişnuita lui luciditate, şi bilanţul de după catastrofă:

De două mii de ani a fost un act riscat de sinceritate. Pe U1llia lui, rămîneo casă pierdută, un simbol căzut, o mare prietenie săgetată. Puţin scrum,atîta tot. ( ... ) E o numărătoare tristă: nu mai este una deprimantă. Îmispun fără să bravez pe nimeni şi, mai ales, fără să mă bravez pe mineÎnsumi, că nu vom plăti vreodată destul de scump dreptul de a fi singuri,fără jumătăţi de amintiri, fără jumătăţi de afecţiuni, fără jumătăţi deadevăruri.

Ziarul Cuvântul ("casa pierdută"), în redacţia căruia lucrase din1928, fusese suspendat mai înainte, în ianuarie 1934, după asa-sinarea lui l.G. Duca. Oricum, ţinînd seama de noua orientarepolitică, progardistă, a directorului (Nae Ionescu), prezenţa sa înredacţie nu ar mai fi fost posibilă. Scriitorul se simte însingurat, cu

5

sentimentul, care se accentuează în anii imediat următori, că acelclimat intelectual în care se formase, la Cuvântul şi în gruparea"Criterion", ambele dominate de personalitatea lui Nae Ionescu,începe să se destran1e, erodat de politizarea excesivă şi radicală amentorului şi, sub influenţa lui covîrşitoare, a cîtorva buni şi stră-luciţi prieteni.

Sebastian fusese, pînă atunci, o prezenţă distinctă şi apreciată înpublicistica şi viaţa literară, activ în polemici şi dezbateri de idei, înspaţiul culturii, ca şi în cel politic, mînuind floreta argumentului cuo siguranţă a convingerilor şi gustului sporită de sentimentul că apar-ţine unui grup solidar de intelectuali şi scriitori care îşi propun săaducă lm suflu nou în viaţa literară românească şi în mişcarea ideilor.Incidentul "prefeţei", cu toate consecinţele sale, a fost numai un primcutremur şi Sebastian va mai continua în următorii patru-cinci ani săse implice în viaţa literară "ca şi cum nimic nu s-a întîmplat". EImenţine în acelaşi ritm activitatea publicistică la Revista FU/ldaţiilorRegale (unde a fost şi redactor, din 1936 pînă în 1940), la Rampa,Viaja Româ/lească, l'1/1depe/ldallce Roumaine şi altele.

In spiritul şi moda vremii, nu puţini scriitori din generaţia luiSebastian ţin jurnale, cu mai multă sau mai puţină consecvenţă şiconvingere. Nici Sebastian nu făcuse pînă atunci excepţie, coche-tînd cu jumalul de tip gidian. Acum însă - scriitorul o simte aproapede la început - e vorba de altceva; e mai curînd sentimentul că viaţalui, traiectoria lui intelectuală au ajuns la un punct critic. Marea încare navighează e plină de stînci primejdioase; un "jurnal de bord"îl poate ajuta să evite naufragiul, iar dacă nu - poate rămîne, pentrucei ce vor veni, mărturia unui eşec care semnifică mult mai multdecît o Înfrîngere individuală. De aici, dorinţa vădită de a nota tot,în ciuda momentelor, nu puţine. de oboseală şi descurajare. Dacăse poate vorbi de un model literar în acest ultim jurnal. el poate figăsit mai curînd În jurnalul de introspeCţie de tipul celui ţinut deJules Renard, pe care Sebastian îl comentează entuziasmat în 1936:

Jules Renard este sinceritatea însăşi. lurnalullui consemnează, fărăipocIizie, tot ceea ce o conştiinţă de om poate cunoaşte de-a lungul uneivieţi care nu e totdeauna făcută din eroisme. El ne dezannează princurajul confesiunii. Puţini oameni au luat vreodată condeiul în mînăpentru a fi atît de necruţători cu ei înşişi. (... ) Examenul său intim estefără menajamente. El are curajul vanităţilor lui, curajul invidiilor lui,curajul laşităţilor lui. Le mărtlU1seşte direct, fără a se scuza, cu un fel decruzime ironică, pe care lllU11aicopiii o au.

Există cîteva niveluri ale jurnalului lui Sebastian, deseori atît dedistincte încît însemnările lui ar putea fi împărţite în cîteva "jur-nale". E mai întîi un jurnal intim, al stărilor interioare, al expe-

rienţelor sentimentale, al relaţiilor de familie - cu mama şi cei doifraţi ai lui -, transcrierea unor vise, cîteodată de o transparenţă stu-pefiantă, numeroase impresii de lectură, multă muzică clasicăascultată cu frenezie la radio sau în sala Ateneului.

Este apoi un jurnal de creaţie. Sebastian mai ţinuse şi publicase(în 1929, în Cu\'âll1ul, din nou în 1932, în revista Azi) asemeneanotaţii de laborator scriitoricesc, devenite, în literatura dintre celedouă războaie, mai cu seamă în Franţa, o adevărată specie literară.Perioada cuprinsă acum în jurnal, de criză şi izolare, este, con-statăm, fertilă literar. Sebastian scrie eseul despre corespondenţa luiProust (ap[lfut în 1939), reface şi publică romanul Accidentul(1940). După succesul piesei Jocul de-a vacanţa (montată în 1938),compune în anii războiului alte două piese de teatllJ care l-au con-sacrat ca dramaturg (Steaua fără nume şi Ultima oră), traduce şiprelucrează mai multe piese pentru a se putea întreţine. Toate acestescrieri, ca şi proiectele rămase nefinalizate, capătă în jurnal, în con-trapunct, un comentariu paralel, într-o măsură autonom, alcătuit dinsubtile notaţii privind treptata elaborare a textului literar, mărturiidespre pătrunderea unor întîmplări şi situaţii reale, ca şi a unor fiinţereale, în ţesătura ficţiunii, ilustrări ale modului în care fornla finalăa textului e influenţată de datele exterioare sau de părerile priete-nilor, exprimate pe parcurs, în repetate lecturi în grup.

În zona jurnalului intim se află, la început, şi cel "evreiesc",evoluînd însă, datorită schimbării statutului evreilor, spre o mărturienu numai a propriilor trăiri şi dileme, ci şi a dranlei evreieşti care sedesfăşoară în aceşti ani. După scandalul romanului, Sebastian era,şi în mediile intelectuale evreieşti, "răţuşca cea urîtă", atacat vio-lent pentru apartenenţa sa la grupul de la Cuvântul, aflat din 1933în derivă politică extremistă. De prin 1937, jurnalul înregistreazăefectele discriminării şi marginalizării evreilor. Aceste pasaje devinparcă o continuare firească, mult mai dramatică însă, a frămîntări loreroului din De două mii de ani. După ce trăise, aproape un deceniu,euforia acceptării şi consacrării în mediul literar românesc, Sebas-tian a cunoscut apoi şi dureroasa experienţă a respingerii legiferateşi a treptatei ostracizări. EI e cu deosebire sensibil la formele tot maigroteşti de persecuţie, notate cu stăpînită resemnare şi ironie. Cutoate diferenţele, uneori radicale, pe terenul ideilor, Sebastianmenţine relaţii amicale cu nu puţini intelectuali evrei, fie că e vorbade liderul şi ideologul sionist A. L. Zissu, fie de comunistul BeluZilber, fie de scriitorii Felix Aderca sau Cam il Baltazar, readuşi cutoţii, prin forţa noii legislaţii, la situaţia umilitoare pentru ei de a selimita la un spaţiu cultural exclusiv evreiesc, creat în jurul instituţii-lor comunitare (Teatrul "Baraşeum", liceul şi colegiul evreiesc etc.).

Jilmalili intelectual şi politic ocupă cel mai mare spaţiu. incluzîndaici ~i notaţiile privitoare la mediile literare şi intelectuale frecven-tate de Sebastian. în special ,.foaia de temperatură" a relaţiilor cuprieteni apropiaţi: Mircea Eliade, Camil Petrescu, Al. Rosetti, PetruComamescu. Eugen Ionescu, Antoine Bibescu, Radu Cioculescu.C. Vişoianu, Teodorescu-Branişte - şi a celor din lumea teatralăbucureşteană - regizori. cronicari teatrali, actori ~i tumultuoaseactriţe. Relaţii complexe şi sinuoase, marcate nu o dată de tensiuni.decepţii. alteori de expresii tulburătoare de solidaritate fratemă.

Publicarea numai a unor fragmente din aceste însemnări poatedeveni (cum s-a şi întîmplat uneori) o sursă de deform[tri sau inten-ţionate mistificări. Ca în cazul multor autori de jurnale de scriitor.şi la Sebastian o apreciere dură despre un prieten apropiat este ade-sea expresia unei umori de moment, a unei mînii sau frustrăritrecătoare. Cît de uşor ne putem înşela (sau, mai grav, putem înşelape alţii) alegînd, de pildă, CÎteva însemnări depreciative sau zetlemi-toare despre Carnii Petrescu. Numai totalitatea referirilor, inclusivcorespondenţa şi numero,L<;elepagini pe care le-a publicat Sebastiandespre activitatea literară şi publicistică a lui Camil Petrescu, dăadevărata imagine a unei prietenii de o rară forţă şi longevitate încapricioasa lume literară.

Jurnalul mai aduce o mărturie, ~oate surprinzătoare: nici crizateribilă provocată de prefaţa lui Nae Ionescu şi nici chi,tr ,.conver-tirea gardistă" a lui nu duc la ruperea relaţiilor dintre ei. Are loc,vedem din jurnal. nun1ai o inevitabilă şi netă despărţire pe terenulideilor politice. Mîhnirea discipolului decepţionat de cel care i-afost. şi lui. ,.director de conştiinţă" alternează cu irepresibila distan-ţare ironică, generatoare de situaţii şi replici caragialiene. Poate căneverosimila persistenţă a contactelor cu el şi ceilalţi prieteni ,.con-vertiţi" (Mircea Eliade. în primul rînd) are o explicaţie afectivă. darpoate e mai curînd vorba de o încăpăţînată convingere că, în ciudaabisului apărut între ei, va mai fi posibilă cîndva refacerea excepţio-nalei ambianţe intelectuale pluraliste creată de aceiaşi prieteni. înetapa "Criterion".

Evoluţia de după război a unora dintre prietenii lui Sebastian(Eliade, Noica, Cioran), felul cum s-au referit ei, peste ani, la relaţialor cu Sebastian ne îndreptăţesc, cred, să presupunem că, în împre-jurări nOlmale. legătura dintre ei s-ar fi restabilit, nu înainte însă caSebastian, aşa cum promitea, să facă, elin perspectiva sa, analizacatastrofalei crize politice prin care acei prieteni au trecut.

În faţa procesului ele racli 'tllizar politică a prietenilor săi şi ageneraţiei sale, "măcinată d(' i<l'olOI'ii" ('unI n t'ază Petru Comar-nescu), Sebastian se pOmeJlI' ti' <Il <lOlii ori huncl i 'apal-: ca evreu,

contestat de o ideologie care vede în evreu principalul duşman, şica intelectual, rămas, precum Beranger, eroul piesei lui EugenIonescu, singur În faţa unor opţiuni totalitare şi colectiviste care Îicontestă dreptul de a exista ca individ. Încă În 1934, la începutulacestui proces, Sebastian scria: "Nu e pentru prima oară cînd măaflu la mijloc. între mitralierele ideologice ale extremei drepte şi aleextremei stîngi." Refuzul extremelor revine şi În jurnal: "Dar eu?Eu care nu cred nici Într-unii, nici Într-alţii?" Dintre prietenii apro-piaţi, Eugen Ionescu a fost, descoperim şi în acest jurnal. mereualături de Sebastian, amîndoi decişi, fiecare în felul lui. să facă faţă,.rinocerizării". Despre relaţia lor În aceşti ~U1i,Eugen Ionescu vascrie În 1946: .,Î1 iubemn aşa de mult... Mihail Sebastian Îşi păstraseo minte lucidă şi o omenie autentică ... Era acum un prieten, unfrate ... Se maturizase. Devenise grav, profund."

Maturizarea era şi un efect al sentimentului tot mai apăsător deizolare şi naufragiu. Jurnalul înregistrează cu precizie acest durerostraseu interior ce poate fi perceput, uneori, de cei foarte apropiaţi:senzaţia că toţi cei din jurul lui s-au înscris pe o altă orbită, Iăsîndu-1tot mai singur. dar simulÎnd cu toţii nomlalitatea de dinainte. Priete-nii obişnuiţi Cll stilul săli epistolar, confesiv dar discret, de o de-licată şi sceptică ironie, sînt şocaţi, În răstimpuri, de patetismul unormesaje. Îi poţi ghici vulnerabilitatea şi sentimentul de paria şi înaceste rînduri scrise dintr-o concentrare militară prietenului CarniIPetrescu:

Vremea trece încet şi viaţa pe care o duc cere nervi mai tari decît aimei. Am clipe de exasperare, cînd aş vre.a să urlu. ÎntJ'-un fel mă sperielipsa mea de rezistenţă nervoasă. Ştiu eu ce Îmi rezervă viaţa de aiciîncolo? (... ) Schimbăi'ile de la Fundaţie mă neliniştesc. Noul secretarliterar a fost instalat? Nu-mi fac iluzii asupra şanselor mele acolo, dar,dacă sunt dat afară, aş dori ca cel puţin lucrul să nu se publice în zim'eşi să nu se dea la radio. Mi-m' face rău aici, unde şi aşa, din acest pWlctde vedere, situaţia mea este foarte grea.

(Scrisori către CaII/ii Petrescu, II,ed. Florica Ichim Bucureşti, Minerva, 1981.)

Înştiinţarea de concediere, scrisă cu inimitabila politeţe biro-cratică, nu a întîrziat să vină. O reproduc din substanţiala mono-grafie a Dorinei Grăsoiu (Mihail Sebastian sau ironia ui/ui destin):"Avem onom-ea a vă Încunoştiinţa că, În baza Decretului Lege din9 august 1940, sunteţi licenţiat din serviciu pe ziua de 7 septembriea.c., fiind evreu."

În anii războiului, În postura inedită de profesor de literatură,ţinea să arate elevilor săi acelaşi chip senin şi discret, atent să-şi

ascundă destrămarea interioară. Iată-1 reflectat în privirea acută aunui elev de 18 ani - viitorul istoric literar Paul Cornea - aşa cumapare într-o sugestivă evocare:

L-am întîmpinat pe Sebastian cu o imensă curiozitate şi speranţă: voiamsă ştim, eram flămînzi de adevăr şi nu găseam pe nimeni în jw- să nearate, cu deget de lLunină, încotro trebuie s-o apucăm. Noul nostru pro-fesor nu apaI1inea oamenilor care te cîştigă de la primul contact. Era destatură potrivită, mai degrabă mărunt după etalonul maIlechinelor de azi.Fizionomia sa gînditoare, cu ochi adînci şi buze senzuale, avea Wl aercopilăresc, reprimat paI'că de o încruntare nefirească: se temea să-~idezvăluie lumea lăuntrică? Voia să-şi cenzureze printr-o severitateimpusă spontaneităţi pe care şi le socotea vulnerabile? Părea lm ..puersenex", un tînăr îmbătrînit precoce, zidit nu atît din elanuri, cît dineşecwi, alcătuit dintr-un aliaj strimiu de prospeţime şi oboseală, de sen-sibilitate hăituită dar ţinută în f!Îu. N-avea nimic dintr-un învingător, căciîi lipsea aroganţa şi siguranţa de sine, dar nici nu semăna a învins: din-colo de anxietatea privirii frapa în chipul lui o tresărire încremenită deorgoliu, mîndIia încăpăţînată a unui neaIn bătlin. Aşeza între el şi ceilalţio distaIlţă politicoasă, daI' fenn păzită, încît mi-au trebuit IWli de zile deasediu şi cîteva vizite în casa pe care o locuia în strada Antim, spre aspaI'ge gheaţa.

(Arc, 1995.)

Cu deosebire după invadarea Poloniei de către armatele gern1aneşi sovietice, apoi căderea Parisului. jurnalul politic e predominant, .şi la înălţimea gravităţii perioadei. În afara înregistrării eveni-mentelor, el devine o meditaţie asupra aceloraşi teme care străbateseul Cllm am deFenit huligan: intelectualii şi politica. tentaţia totali-taristă. condiţia evreului şi dilemele intelectualului evreu. În aniirăzboiului. cînd un deznodămînt tragic era o posibilitate de fiecarezi (primejdia dep0l1ării, a unui pogrom de proporţii), jLUnalul, scrisde un om .,care merge, zi de zi, ceas de ceas, cu gîndul morţii lîngăel, în el", capătă o finalitate mai limpede: să adune elementele uneinoi cărţi. o esenţială mărturie despre experienţa ultimilor ani, expe-rienţa sa şi a generaţiei lui, a evreilor romfU1i.a societăţii româneşti.

Jumalullui Sebastian e în bună măsură un jwnal de scriitor, darnu şi unul "literar", din categoria celor scrise cu gîndul la viitoriicititori şi calculînd, în consecinţă, efectele. Dimpotrivă, autentici-tatea şi sinceritatea gîndului exprimat au mereu prioritate. De aici,însă, şi neîncrederea în jumal, în posibilitatea de a capta semnificaţiişi stări esenţiale nun1ai din consemnarea clipei. În realitate, acuitateaobservaţiei zilnice, coerenţa şi adîncimea imrospecţiei au ca rezultatalcătuirea lentă a unei opere în care constructorul se zideşte pe sine,folosind propria viaţă ca unic material de construcţie. Moartea atît

10

de neaşteptau'i şi absurdă - într-un accident, în 29 mai 1945 - a datacestei ultime creaţii aura unui mesaj din pragul morţii.

Jurnalul se încheie la sfîrşitul anului 1944 şi mai înregistreazăcîteva luni de la răsturnarea totală a regimului din România, inclusivprezenţa trupelor sovietice în Bucureşti. Dincolo de satisfacţiaîncheierii războiului şi gîndul supravieţuirii, Sebastian intuieşte,neliniştit, semnele instalării unor noi forme de represiune, care îlprivesc şi pe el direct, dar nu ca evreu de data asta, ci ca individ subun regim care, de pe acum, începe să-şi creeze instrumentele deexercitare exclusivă a puterii. O dată cu primele senme de m,mipu-Iare şi m.istificare politică. Sebastian percepe de pe acum începutulnoii rinocerizări, de sens opus. prosovietic, care va afecta nu puţiniintelectuali, romîni sau evrei. Scurta experienţă în redacţia Româllieilibere ("terorizat[t de conform.ism") este edificatoare: "Imbecilitateaîndoctrinată e mai greu de suportat decît imbecilitatea pură şisimplă."

Absurditatea sfîrşitului prematur nu e comparabilă decît cu teri-bila iron.ie a epilogului "romanului" politic în care Sebastian a fostimplicat, post-mortem, ca "personaj". Ultimele pagini ale jurna-lului, luminate intermitent de speranţele de după ieşirea din războişi eliberarea de spectrul morţii, înregistrează, în decembrie 1944, şibucuria reîntîlnirii cu muntele, într-o proiectată excursie la Diham.împreună cu cîţiva prieteni (printre ei, Lucreţiu Pătrăşcanu, BeluZilber, Lena Constante, Harry Brauner), ajunşi acum protagoniştiai dran1aticelor răsturnări politice din vara acelui an. Peste numaicîţiva ani, prietenii lui se aflau pe b,mca acuzaţilor, în faţa unoranchetatori şi judecători eminamente .,de tip nou". Printre multele..crime" mărturisite e menţionată şi acea euforică excursie laDiham, devenită acum un element într-un scenariu al "devierilor"şi .,comploturiJor" împotriva noului regim.

La numai cîţiva ani de la naufragiul şi al acestui "nou regim".instalat cu forţa după război în România, ultimul mesaj al luiSebastian iese la lum.ină întocmai cum l-a lăsat scriitorul, integral::;inedefom1at. Dacă el va găsi acum cititorul receptiv, ar însemnacă Mihail Sebastian a intrat, măcar postum, într-o zodie mai noro-coasă. justificînd, poate, abia acum optimismul "ultimului cuvînt"al eseului din 1934:

Încredinţez aceste foi unui om tînăr, care le va primi cu bună-credinţăşi le va citi aşa cum ar sta de vorbă cu el însuşi. Nu-I cunosc pe acesttînăr şi nu ştiu unde este. Dar sunt convins că este.

Lucrezi asupra unui manuscris şi CÎnd manuscrisul devine caileîţi dai seama că la apariţia ei au contribuit şi alţi i. uneori în maimare măsură deCÎt tine. Pe cei care au făcut posibil ca jurnalul luiMihail Sebastian să devină, cum spune poetul, "carte frumoasă" Îiînsemnăm aici, asigurîndu-i de recunoştinţa noastră:- regizorul de film Harry From, iniţiatorul Fundaţiei .,Mihail

Sebasti<Ul", cu regretul că neverosimila lui mocu·te l-a Împiedicatsă-şi vadă împlinit visul: editarea integrală a .lumalului; cineastaNitza From, soţia lui. care a preluat cu o putere admirabilăştafeta Fundaţiei:

- familiile celor doi fraţi ai scriitorului. regretaţii Andre BenoSebastian şi Pierre Hechter. în posesia cărora se află caieteleoriginale ale .lumall/lui: Beatrice ~i Mickaela Sebastian. Domi-nique ~i Michele Hechter:

- intelectualii care au răspuns de îndată Ia iniţiativa creării Fun-daţiei şi au acceptat să fie suporterii ei activi: Radu Beligan.Paul Cornea, B. Elvin, Norman Manea ~i Alexandru Mirodan:

- avocatul şi editorul locUlCOJ11şa.fost coleg de birou şi prieten cuSebastian, pentru preţioasele informaţii privind mediul bucu-reştean al scriitorului;

- Anca Teodorescu, care a descifrat şi transcris manuscrisul cu pri-cepere inegalabilă. şi minunata echipă a Editurii Humanitas,pentru impecabi lui profesionalism şi spiritul de echipă cu carene-au ajutat să dep{lşim dificultăţile. nu puţine. ivite În pregătireaeditiei.În sfîrşit, un cuvînt de sinceră preţuire celor care s-au dedicat ani

de zile studierii şi editării operei lui Sebastian: Comelia Ştefănescu.Vicu Mîndra, Dorina Grăsoiu. Anatol Ghermanschi.

GARRIELA Oi'vlAT

LE01\: VOLOVICI

Menţiuni asupra ediţiei

Prima editare integrală a celor nouă caiete de Juma! păstrate de laMihail Sebastian. din intervalul 12 februarie 1935-31 decembrie1944. devine În stÎr~it realitate. Grupul de intelectuali care au con-stituit Fundatia .. Mihail Sebastian" a reusit În cele din urmă săÎnvingă retice;ltele familiei de a da manuscrisul publicitătii. În varalui 1995 Leon Volovici. unul dintre membrii Fundaţiei, aducea Întară şi Încredinţa Editurii Humanitas copia ,.xerox" a celor nouăcaiete. atlate. din 1961. În Franţa, În proprietatea fratelui mai mical autorului, Andrei Benu Sebastian. Proiectul optimist de a sefinaliza În circa şase luni transformarea acestui material preţios şidestul de abundent În volum tipărit s-a văzut Întîrziat de cantitateade muncă pe care a cerut-o descifrarea şi transcrierea textului. apoistabilirea şi adnotarea lui. Perfect lizibil În regim nomlal, scrisul luiSebastian devine. În anumite perioade, sub efectul emotiilor,deprimării. anxiet~ltii. răvăşit. greu de Înţeles. cînd nu şi neinte-ligibil. În aceste conditii, de~i cu răspunderi Împărţite. realizareaediţiei a solicitat spirit de echipă. cooperare şi asistentă reciprocăsusţinute.

Întrucît tfiUlscrierea textului s-a făcut, prin forţa Împrejurflfilor.după copia amintită, nu se poate cu totul exclude cîte o lecţiunealterată prin felurite accidente de copiere (comprimarea În rac('()urcia literelor de la cotorul caietului. contrastul slab. neimprimareachiar, sau ieşirea din cadru a unui cuvînt etc.). E adevărat că s-adepus pînă În ultimul moment efortul ca filele problematice să fierecopiate, aşa Încît. după repetate reprize de .,decriptare", sperămca editorul care, mai norocos. se va bucura cîndva de acces nemij-locit la caietele autografe să aibă de operat retuş uri minime.

Am consultat cu folos pentru definitivarea prezentei versiunifragmentele publicate anterior În ţară, după cum urmează: Jur/la!de schi (9 ian. 1937-3 ian. 1938), în Lumea românească, an. U,m. 566,25 dec. 1938. E, după cîte ştim, singurul extras din m,UlU-

scrisul editat aici, publicat antum. cu modificări semnificative aleautorului. De aceea am şi considerat interesant să-I reproducem,intercalat între anii 1937 şi 1938, din ale căror însenmări e alcătuitcolajuJ. (Alte fragmente de jurnal publicate antum în CurCÎntul şi kierau respectiv din 1929 şi 1933.); Pagini de jurnal, în RnistaFundaţiilor Regale, an. XII, serie nouă, Of. I sept. şi Of. 2, oct. 1945(editor probabil AI. Rosetti); Pagini de jurnal, în Rerista literarâ,an. li, Of. 16, duminică 1 iunie 1947 (editor V. Mîndra); Jurnal decreaţie la "Jocul de-a "acanla" (20 martie 1936-16 octombrie1936) şi Pagini de jurnal /935 -/937, în Mihail Sebastian. Operealese, Bucureşti, E.P.L., 1962,voI. 1, respectiv II (editor V. Mîndra);,•... 0 familie care are gustul lamentaţiei, în ManuscriptulJ7 nr. 2.1976 (23), an. VII (editor Dumitru D. Panaitescu); Pagini din.,Jurnal", în Caiete critice, Of. 3-4, 1986 şi ,.Jurnal" - alte frag-mente, în Rerista de istorie şi teorie literară, an XXII, nr. 1, 1986(editor Cornel ia Ştefănescu). Toate aceste demersuri curajoase,primite la vremea respectivă cu mare interes, au fost însă desfigu-rate de cenzură: aceea, mai brutală, de pînă la jumătatea anilor '70,cu felurite intervenţii eufemizante în text, nu totdeauna senmalateconform uzanţelor, şi desigur cu ascunderea numelor proprii subiniţiale nedecodabile, de genul "X", "Y", sau aceea, mai rafinată.a anilor '80, care practica selecţii atent tematizate, pentru a evitazonele tabu. Este, prin urmare, uşor de înţeles interesul extrem cucare lectura textului întreg este aşteptată.

Sînt acum de făcut cîteva menţiuni şi în legătură cu destinulJurnalului după moartea lui Mihail Sebastian, potrivit informaţiilordintr-un document recent: scrisoarea lui Benu Sebastian. datată"Paris, 24, 25 iunie 1991", către Ioan Comşa, prieten comun alfraţilor Sebastian şi, de altfel, prezenţă frecventă în fi lele jurnalului.Documentul semnalează "pierderea a cîtorva pagini" din caiete. întimpul "deturului necesar în Israel". La plecarea din ţară, spre a leexpedia în siguranţă peste graniţă. Benu Sebastian folosise. ca şialţii în situaţii similare. filiera diplomatică. Dacă Securitatea nu-iconfiscase pînă atunci Jumalul, asta se datora, credea Benu Sebas-tian, secretului bine păstrat asupra informaţiilor de ordin istoric şipolitic pe care le cuprinde: ,.... românii sub Dej - Ceauşescu ne-ştiind ce conţine, [aceasta] a permis miracolul să nu-mi fie cerutpînă la plecarea în 1961 şi să-I salvez făcînd apel, prin persoanăinterpusă, la serviciile Legaţiei israeliene din Bucureşti". BenuSebastian nu dă nici un indiciu asupra locului afectat de pierdereaacelor - cîte? - pagini. (Personal, după tonalitatea de notaţie Încurs, deci lipsa de "incipit" a filei din 12 februarie 1935, înclin asitua aici lacuna. Din prima tinereţe Sebastian a scris jurnal aproape

continuu, atent la protocolul textului, căruia-i punctează întreru-perile mai lungi şi reluările. Mi se pare plauzibilă începerea notelordin acest caiet cel puţin în ial/uarie 1935. Nu ştim dacă în 1934, pedurata scandalului pe care l-a declanşat romanul De două mii de ani,şi a redactării "dosarului" documentar Cum am derenil huligan,Sebastian a făcut însemnări, dar se poate imagina că. după con-sumarea episodului. va fi simţit ne~oia să inaugureze un caiet dejurnal. ca un exerciţiu de detaşare.) In orice caz, accidentul revelatde scrisoarea lui Benu Sebastian - sau, semnalată de Sebastianînsuşi. în nota de la 30 aprilie 1938, pierderea, la Paris, în vara lui1937, a caietului cu însemnările din aprilie-octombrie acelaşi an(o dată cu prima versiune a romanului Accidelllul) - nu diminueazăprezentei ediţii caracterul de primă versiune integrală a Jurnalului,aşa cum se prezintă el la ora actuală.

Încă o menţiune despre sursele coroborate pentru definitivareaacestei ediţii. O copie microfilmată, nu integrală, dar destul deextinsă a celor nouă caiete a fost făcută cu prilejul aceluiaşi tranzitisraelian. Leon Volovici a procurat acest microfilm care a con-servat, din fericire. textul a două file total distruse mai tîrziu, deumezeală, în nUU1uscrisul autograf.

În sfîrşit, referitor la modalitatea restituirii filologice a textuluisînt de spus, fOaJle pe scurt, cîteva lucruri.

Am intenţionat o versiune cu minimă prelucrare (şi alterare)tehnici stă a autenticităţii unei scrieri cu specific prin excelenţă nede-finitivat, nesupus artificiului. Astfel, am renunţat la unele procedeelIzitate în practica editării. cum ar fi redarea în cursive a expresiilorîn limbi străine. traducerea citatelor (care au fost însă controlate şicorectate, în măsura reperării sursei), întregirea automată a tuturorprescurtări lor (operată în situaţii strict necesare înţelesului), corec-tarea neabătută a titlurilor şi nunlelor proprii. Ca şi în cazullexicu-lui comun, am menţinut şi pentru onomastică altern<U1ţeleortograficeCll relevanţă fonetică, informînd despre un anumit stadiu al limbii,despre formaţia, modelele cultura le. limbile şi literaturile frecven-tate de cel care scrie.

- Ortografia numelor proprii respectă desigur reglementărileactuale. Prin urmare, grafii de tipul Charko,\', Kalalsch, Kiell', Lesen,Tobrouk, TcheaikOlvsky, SvelcO\'ich, ŢiI/ţal' Marcovici au devenitIfarkov, Kalaci, Kier, Leysill, Tobruk, Ceaikorski, S\'elco\'ie, CincarMarkorii!, Dar au fost păstrate variante sau alternări ca: Mezeal(pentru Meziad), Seraslopol/Sebastopol, SillgaporelSingaporiSingapur,Thailand, sau AlcibiadeslAlcibiadelAlkibiade, Gellgis Khan, TucididelTllkididel Tukidides ş.a. Cînd ortografia manieristă a unor nunle pro-prii nu reprezintă o formă de "semnătură" consacrată - gen Ciulley,

Tan/::i Cocea, George Mărut::ă - am renunţat la ea: bunăoară. oalternanţă ca Negu::::i/Negwzi/Negu{i a fost unificată Neguri: amrenunţat şi la dublarea unor consoane şi la decorativul ,.y" final -deci: Leni Caler (numele consacrat, de altfel, al actriţei), nu Lenn}'sau Len)' -. feni CrtI{eSCll, nu fenn)' -; Lill}' a fost Însă tratat ca numeenglezesc şi ortografiat În consecinţă.

- Am păstrat şi variaţia de ortografie re a unor denumiri de operemuzicale În situaţii ca: A treia simfonie / A ]·a simfonie / A lf l·a sim·fonie. titluri muzicale sau literare incomplete ori reproduse dinmemorie (Ia rigoare. cu specificarea fOimei corecte În subsol).

- Dintre alternanţele morfologice mai frecvente pe care nule-am uniformizat sînt de semnalat: aibă/aibe. abea/abia. adinca-ori/adineauri, cetitor/cititor, ccnuşe/cenllşă. complect/complet. ridi-col/ridicul, trimitc, trimis/trimete, trimes, streinătate/striiinâtate,numele lunilor septembrie, octombrie. noiembrie, decembrie variind.cîteodată la interval de zile. cu formele septe/11\Tie, octOl1l1'rieş.a.m.d. Sînt respectate şi alternanţele genitivelor feminine În ei/ii.

- A Ite forme lexicale specia le, păstrate ca atare: apropiu, cin-spre::ece. cO/llrarul, cl/.ragios, deci::il',fililerarii, loje. orariu, pcr::istă.petec, prol'occ'itoarc, rcclUlOscibil, (a) re::ol\'i, terificat, u/timile, l'/Ih·oi.

- Forme ortografice hibride (bilingv) cum sînt: aisansă,angoissă, congcdiu, congediat, crepiteri, IOIlChă. mitraillate. Seina,ra!iendl/.-se, trinquall ş.a. au fost şi ele păstrate.

- A fost respectată ortografierea slllll la pers. a III-a pl. a lui afi.Ca intervenţii de editor În forma primară a textului le-am con-

siderat strict necesare pe următoarele:- Demarcarea pe ani a materiei.- Întregirea dat[lfilor eliptice (care fac disconfortul şi generează

atîtea confuzi i la lectura jurnalelor), de regulă prin adăugareaanului, mai f<lfa zilei şi a lunii. Toate datele au fost verificate şi, lanevoie, corectate, cu trecerea în subsol a fomlei înlocui te. (Sernnde ancorare acută în cotidian, la un spirit atît de obsedat de evadare.datele greşite sînt. la Sebastian, rare.)

- Acolo unde notele au fost scrise dispersat, cu fiecare pro-poziţie. uneori segmente şi mai scurte, pe rînd nou. am structuratparagrafe sau am spaţiat frazele potrivit coerenţei subiectelor. Amrenunţat la linioarele care precedau (inconsecvent) notatiile.

- În redarea schimbului de replici sau a spuselor altor persoaneam înlocuit ghilimelele prin linie de dialog, păstrînd senmul cităriiîn cazul relat[lfilor mediate (,.vorbire indirect-liberă").

- Pentru a evita confuzii între denun1iri de instituţii şi persoanereale, anl introdus În ghilimele numele de săli de spectacol şi expo-ziţie, localuri publice, şcoli ş.a.m.d.

-- Punctuaţia a fost debarasată de abundenţa pauzelor (caracte-ristică anilor interbelici); a fost utilizată. în schimb. virgula, iarpauza a rămas în situaţii cînd are o sensibilă valoare expresivă saucînd ţine locul unor conjuncţii, mai ales concluzive; alte intervenţiiîn punctuaţie s-au practicat rar, spre limpezirea înţelesului saupentru conformare la nOffi1ele actuale.

- Adnotarea lumalului, aparţinînd lui Leon Volovici, s-a făcutîn josul paginii, nUl11erotată cu cifre arabe, începînd de la 1. încadrul fiecărui an; ex istă şi o serie de note marcate cu asterisc şiconţinînd specificări de editor; între acestea, am găsit interesant deconsemnat acele cuvinte sau expresii anulate de autor, care se potdescifra sub haşură şi denotă lUlllmite procese lăuntrice revelatoare.

- A fost alcătuit un indice de nume proprii. trlră de care o scrierememorialistică şi. în general, documentară e anevoie sau imposibilde consultat.

Pentru o privire de ansamblu socot utilă lista caietelor lumallllui,cu intervalele de timp pe care le cuprind:

l. 12 febmarie 1935 - 4 aprilie 1937Il. 18 octombrie 1937 - 24 aprilie 1940

III. 3 mai 1940 - 17 iunie 1940IV. 1 ianuarie 1941 - 22 iunie 1941V.24 iunie 1941 - 21 decembrie 1941

Vl. 22 decembrie 1941 - 16 aprilie 1942VII. 1 mai 1942 - 29 decembrie 1942

VIII. 1 ianuarie 1943 - 31 decembrie 1943IX. 8 aprilie 1944 - 31 decembrie 1944

1935[Marţi], 12 februarie'" 1935

10 searaRadioul e deschis la Praga. Am ascultat un concert în G-dur de1. S. Bach, pentm trompetă, oboi, cembal şi orchestră. Urmează, dupăpauză. un concert în sol minor pentru pian şi orchestră de acelaşi.

Sunt în plin Bach. Aseară, în timp ce îi scrian1 o lungă scrisoarelui Poldyl, ascultan1 de la Lyon - pentru prima oară prins extremde clar - al patrulea concert brandenburghez. Pe urmă III concertpentru pian şi orchestră de Mozart.

Am fost la doctor pentru ochi. Mi-a recomandat ochelari şi i-aI11şi pus. Mă schimbă destul şi mă fac urît.

A fost an1uzant cînd i-aI11spus numele. Mi-a spus că în fan1ilialui s-a discutat mult despre De două mii de ani, pe care el personalnu l-a cetit. A auzit multă lume înjurîndu-mă. Îmi dau seama căprocesul meu e cu adevărat pierdut. CUIIl am deFenir huligan nuajunge în cercurile în care sunt înjurat şi încă "după ureche".

O vorbă care indică ce forme ia ,.cazul" în conştiinţa publicămi-a povestit-o San1YHerşcovici, duminică, la Ilfgovişte, unde an1fost pentru o conferinţă.

Librarul care vindea biletele pentru conferinţă i-a oferit un biletunui profesor de la şcoala normală: "Sebastian? Aha! Jidanul ălacare s-a botezat."

Aseară trebuia să vorbească Nae2 la Fundaţie, despre "Solidarita-tea naţională". Conferinţa i-a fost interzisă de guvern3. Studenţii au

* Anulat: "decembrie".I Poldy (PielTe) Hechter, medic, fratele mai mare al lui Sebastian, stabilit în -

Franţa. .2 Nae Ionescu.3 După asasinarea lui 1. G. Duca de către legionari, la 30 decembrie 1933,

activitatea publică a lui Nae Ionescu era supra vegheată de autorităţi, iar ziarulsău, Cuvântul (la acea dată, de orientare pro1egionară), fusese suspendat.~ ~

fost masaţi pe trotuarul dinspre palat, unde au huiduit. au zbierat.au CÎntat. Pe urmă au fost împinşi mai departe pînă în piaţaAteneului, unde Nae. ridicat pe umerii lor, le-a vorbit, cu capul golşi în paltonul lui cu blană de lup.

- Era frumos Nae. povestea Nina-!.Au fost bătfu. lovituri, petarde. Se povestea că s-ar fi tras şi salve

în aer.În ziarele de azi. nici un cuvînt.

Dezgustător numflrul pe care l-a închinat eredill!a lui Nae. PetruManoliu, Sandu Tudor şi Zaharia Stancu. despre Nae Ionescu!5

O trăii şi pe asta!

[Luni], 18 februarie [1935]Aseară, de la Stuttgart. două concerte de Hăndel în B-dur şi G-mollpentru orgă şi orchestră. Foarte Mozart-Haydn. Aş putea deosebipe unul de ceilalţi doi?

De o săptfllllînă, început de revoluţie în barou. Cîteva întruniripentru "numerus c1ausus"6. Alaltăieri, sîmbătă. a vorbit şi IstrateMicescu7, raliendu-se cu totul mişd'lrii ... Exact o săptămînă dupăapariţia interview-ului meu cu el. Hotărît lucru am mînă proastă.

Ce oameni! Din caş. din iaurt, din apă ... M[icescu] spunea zileletrecute:

;:- Dacă vrei să ştii care e maesţ,rul meu în politică. uite-l: Alain.Imi vorbea despre libertate. despre rezistenţa individului în faţa

statului, despre stupiditatea ideii de .,colectiv", exploatată de dic-tatură. Şi astăzi, uite-l ,mtisemit, raliat ..revoluţiei naţionale".

E şi aici mîna lui Nae. Micescu i-a mărturisit lui Froda8 că aprimit în prealabil vizita lui Nae. care l-a îndemnat să ia conducereachestiei în barou. Iată cum va face profesorul o nouă Românie. Cerizibilă, ce cumplită, ce groaznică afacere, în care toată lumea pon-tează, inclusiv Nae .

...Dar a venit primăvara. Am fost ieri cu Benu9 la Băneasa. Băteaun vînt de mcutie, era soare, mă simţeam tînăr. De mult n-am simţitaşa de viu dorul de a fi fericit.

4 Nina Mareş, prima soţic a lui Mircea Eliade.5 Cu un an in urmă, rcdactOiii ziarului Credinţa - cu deosebire Sandu Tudor,

Zaharia Stancll şi Petru Manoliu - purtaseră o campanie violcntă impotriva luiNae Ionescu şi a asociaţiei "Criterion", din care făcuse parte şi Sebastian.

6 Membrii din Baroul capitalei, orientaţi politic spre extrema dreaptă,incepuseră campania pentru eliminarea avocaţilor evrei.

7 Istrate Micescu, jurist şi om politic.8 Scarlat Froda, publicist şi cronicar dramatic, directorul revistei Rampa.9 Andrei Beno (Benu) Sebastian, fratele mai mic al scriitorulu~ stabilit ultcrior

la Paris.

[Duminică], 17 martie [1935]

12110aptea

Vin de la gară, obosit (azi-dimineaţă la 6 m-am sculat ca să plecla Brăila, acum mă întorc). Dar nu vreau să las pe miine însemnareaasta. pe care din tren nlÎ-o făgăduiam să [o] scriu.

Am călătorit cu Nae Ionescu. Se ducea să ţie o conferinţă la ~Galaţi (despre ,.Semne şi simboale"). Dimineaţa, nimic interesant;am cetit gazete, am vorbit politică, ne-am amuzat cu o fetiţă careintrase în vorbă cu noi. La Brăila eu am coborît şi ne-am înţeles căne vom revedea seara în tren, la întoarcere.

Într-adevflL ne-am găsit seara în acelaşi compartiment. Era cunoi şi profesorul Vechiu, şeful argetoianiştilor brăileni. Am mîncattoţi trei în vagonul-restaurant. Nae a dat o şuetă politică teribilă.

EI a pornit mişcarea lui Vaida. (Acum zece zile mă asigura deexact contrarul.) EI şi Garda îl vor sprijini, fără să colaboreze.Recunoaşte că, în fapt, "numerus valahicus" e o platformă deagitaţie. în nici un caz un program. Recunoaşte că e inaplicabilă ...Chestiile aste[a] n-ar putea veni decît cu titlul de consecinţe, într-oschimbare generală de cadru."

Planul lui e foarte simplu. Menţinerea deocamdată a lui Tătă-răscu la guvern. Încă - să zicem - trei luni, pînă ce mişcarea luiVaida va căpăta consistenţă şi cadre. Atunci. un guvern Vaida, careva trebui să dea 60 de deputaţi gardişti şi cîte 10-25 din celelaltepartide. aşa încît .,opoziţia Majestăţii Sale să fie Garda". În modlogic. Ia căderea acestui guvern Vaida. succesiunea va revenigardiştilor.

Nu ştiu cîte şanse sunt în planul ăsta. Le cred reduse şi îl credfantezist. Destul de logic, evident.

Ce m-a deprimat puţin pentru Nae a fost tonul Cll care povesteatotul. Combinard, şmecher, "teribil". Ce i-a spus el lui Averescu,cum l-a tras pe sfoară George Brătianu, cum s-a răfuit la Braşov cuVaida ...

- I-am pus cu curul pe gheaţă.Hotărît. îl prefer în sala de curs.Impresia. numai vag jenată, s-a transformat la Întoarcerea în

compartiment într-un sentiment penibil. Cît poate fi de cabotinomul ăsta! Erau în compartiment doi colonei. A intrat în vorbă cuei şi le-a tras o şuetă "de i-a tîmpit". Îi vedeam biruinţa pe buze, tri-umful că-i epatează. Unele lucruri uluitoare, din acelea cu care ştiesă deplaseze - în sW')Jriza speriată a ascultătorului - o discuţie dela o chestie locală la o problemă universală, de istorie. Se vorbeadespre eventualitatea unui război franco-gelman.

~l

- Prostii. Tot nodul e la Singapor. Acolo îşi joacă Europa cartea.Poate s-o joace fără Germania. Asta e!

La Singapor? Poate. Dar iată oricum - pînă să controlezi pro-blema - un fulger definitiv în discuţie.

Coloneii schimbau priviri de admiraţie, ele uluială, priviri subiti1uminate de revelarea adevărului. Nae simţea şi se complăcea încăldura asta.

Într-un ceas a povestit tot ce ştiam de la el: cum a trăit revoluţiaele la MUnchen, cum le făcea discursurile miniştrilor revoluţionari,cum revoluţia a încetat o dată cu fabrica de bani* ele la Dachau,cum colonelul Epp a făcut şi a dres etc., etc. Lucruri pe care, cu aniîn urmă, le ascultasem, pironit ele perete, în biroul lui, la Cuvântul.

Pe urmă a trecut la lucrurile recente. Lui BecklO, la Varşovia, i-aspus că apropierea de German ia e necesară. Lui Karl Radek II i-aexplicat că succesorul lui Stalin va fi Gengis Khan. La Berlini-a spus unui general... I-a arătat unui ministru ...

- Dar pe Hitler îl cunoaşteţi personal?(Întrebarea unuia din colonei a căzut în focul peroraţiei. Ştiam

bine că nu-I văzuse niciodată pe Hitler. Ne-a spus-o ritos şi anultrecut, şi în vară. Dar putea să rişte a-l dezamăgi pe colonelul atîtde admirativ.)

- Da. L-am văzuL Mare om politic, domnule. Vezi d-ta, Troţki,care e enorm de deştept, şi Stalin, care e un prost... (Linie schimbatădin prudenţă, probabil, dar minciuna a rămas, minciună de simplăbravadă, pentru că nu se îndură să scadă ceva din gloria în care s-aangajat. Ce copil e! (Cinci minute mai tîrziu, Vechiu îl întreabă şi el:

- L-ai văzut pe Hitler?şi el răspunde încă o dată "da", trecînd însă repede mai departe, nuştiu dacă din jenă sau din plictiseala de [a] nu trebui să imaginezeprea mult în chestia asta.)

Avea aerul pe care, acum 15 ani, trebuie că-I avea la "Capşa",dînd şuete. Tînăr e acest scump Nae Ionescu.

Sîmbătă, 30 martie 1935

Lecţia de ieri a lui Nae a fost sufocantă. Gardism de Fier pur şisimplu - fără nuanţe, fără complicaţii, fără scuze. "Politică se

- cheamă o stare de luptă. Un panid închide în chiar fiinţa sa obliga-

10 J6zef Beck, colonel, ministrul de Exteme al Poloniei.II Karl Radek, membru al Comitetului executiv al Komintemuilii (1920-1924),

victimă a epurărilor staliniste din 1937.* Lectiune incertă. (În perioada Puciului din 1923 în orasul Dachau existau

fabrici constructoare de maşini, de hîrtie si ele bere.)

ţia de a le suprima pe toate celelalte. În concluzie ultimă, «politicăinternă» e o absurditate. Nu poate exista decît o cucerire a puterii,o confiscare a ei şi confundarea partidului cu toată colectivitatea.De aici mai departe nu mai există decît gospodărie, de vreme ceorice posibilitate de reacţiune este anulată. Naţiune se cheamă uncolectiv care închide în sine ideea de război. O naţiune se defineşteprin ecuaţia prieten-duşman." Şi aşa mai departe ...

Aş fi vrut să-i spun ce monstruoase contrazic eri cu sine însuşidebitează, dar era grăbit şi după curs a plecat numaidecît.

Toată erezia lui porneşte de la o abstracţie grozavă, sălbatecă:"colectiv". Mai rece, mai sumară, mai artificială decît abstracţia.. individ". Uită că vorbeşte despre oanleni. Uită că oanlenii ăştia aupasiuni, au, orice ar spune, un instinct de libertate, au conştiinţaexistenţei lor individuale.

Şi ce e mai deprimant e că toate teoriile astea pornesc de la unvulgar calcul politic. Sunt convins că, dacă ieri a vorbit aşa - cuatîtea aluzii politice şi atît de penibil hitlerist -, a fost pentru că, înprimul rînd, printre ascultători se afla un gardist de Fier, în costumnaţional. Simţeam că vorbeşte pentru el.

Am ascultat foarte mult Bach în ultimul timp. Duminica trecutăMatfhăllS Passion, la Ateneu. Cred că iubesc mult muzica asta. Înorice caz, recunosc uşor acum o piesă de Bach de orice altceva.

De trei săptămîni am prins nenumărate lucruri de el, de la diverseposturi. Într-o seară, de la Varşovia, COllcertul ÎII re miilor pelllrudouă Fiori ~i orchestră, Concertul În re minor pell/rti trei piane şi unconcert. tot În re minor, pentru un pian şi orchestră. De la Stuttgart.COllcertul bralldenbllrghez nI'. 5, dAouăcantate şi un trio pentruclavecin, vioară şi viola da gamba. (In aceeaşi seru'ă, de la Vru'şovia,o sonată de Debussy pentru flaut, cello şi harfă. Magnifică.) În con-tinuare, două preludii şi fugă p[entru] orgă, de la Bucureşti. De laBudapesta, lunea trecută, Concertul brandellburghez nI'. 2, o arie şio cantată, şi pe urmă - marţi - din nou de la Praga, ConcertulIJrandenburghez III'.3 şi încă unul în E-dur. De la Berlin, într-o seară,cîteva piese de orgă - nu mi le mai anlintesc - şi un concert pentruvioloncel singur, sfîşietor de calm şi grav.

Şi pe urnlă, multe, multe lucruri pe care nu le mai ţin minte. (Dela Stuttgart, cam de 2-3 ori pe săptămînă, Bach, după ora I noaptea.Tot de acolo, într-o seară, o delicioasă Kleille Nachtmusik de Mozart.)

În sfîrşit, mai demult, de la Viena, un concert pentru două viori,memorabil. Sonată de Hăndel. Variaţiuni pe o temă veche de Ysaye,sonată de Philipp Emanuel Bach.

Primăvară rece, cu ploaie, nu vreau să spun tristă ...

" 23~

Duminică, 7 aprilie [1935]

Alegeri la S. S. R.12 Ce mizerie! Nu-mi iert că <Ull avut o clipă naivi-tate a de a crede că jocul ăsta e serios.

Din momentul în care renunţi să fii singur, totul e pierdut.

Joi, 11 aprilie [1935]

Am ascultat. de la Praga. astă-seară. un concert Bruno Walter.Uvertura la Ij/gel/ia În AI/lida de Gluck, un concert în G-dur pentruvioară şi orchestră de Mozart (cred că-1 ascult pentru prima oară) şiSimfol/ia IX-a de Beethoven. Mozartul mi s-a părut ca niciodatădelicat şi melodios.

S-au închis universităţile. Mîine nu mai am deci cursul lui Nae.Am văzut lucruri atroce pe stradă. Bestii 13.


Ieri pe la 1 a venit Lenil-l să mă ia de laredacţie. Ziua era frumoasă.ca în plin iunie. Ea, superbă. Un tailleur gris. pantofii. poşeta, omidt panglică la gît şi borul păIăriei albastre. Are cu mine nu ~tiuce timiditate, care o face gravă.

Mi-a vorbit despre un amor pe ţare a fost informată că-l am demultă vreme la Brăila.

- De asta nici nu ţi-am mai telefonat. În felul ăsta îmi explictoată rezerva dumitale. N-am vrut să te inopoI1unez.

Eu protestez. Îi spun că nu e nimic adevărat.-Atunci?- Atunci ... Atunci. mi-am spus: băiatule, stai cuminte. Asta e

rezerva mea.- Prudentă, care va să zică.- Prudentă. dacă vrei. eu cred mai mult că e o justă cunoaştere

a mea. Ar fi să aştept prea mult: lucnlri pe care nu le merit.- Nu ştii dumneata ce meriţi şi ce nu; mai ales nu ştii ce poate

gîndi altcineva despre dumneata.

1~ Societatea Scriitorilor Români,I} Al. Vaida- Voievod se despărţise recent de Iuliu Maniu şi de P. N. T., de-

c1anşindu-şi proptia "mişcare" penlJ'U,.numerus valachicus"(pomenită şi de NaeIonescu în discuţia consemnată de Sebastian la 17 martie 1935). În noua postură,c.l efectuase un turneu de propagandă. Acţiunea contribuise la recrudescenţamişcătilor studenţeşti antisemite. Un comunicat al Ministerului de Interne anunţaîn acele zile închiderea Facultăţii de Medicină din Bucureşti, Dgrevă la Facultateade Farmacie şi tulburări de stradă, cu molestarea trecătOlilDr, mai ales a evreilor.

l' Actriţa Leni Caler.

Ne-am plimbat prin Cişmigiu şi eu eram mîndru de cît era ea defrumoasă. Ar putea fi un amor.

Joi, 18 [aprilic 1935]2 112 noaptea.Zi plină de întîmplări. Vizită la Leni. Ne iubim. Ne-am spus-o. Efrumoasă, e tînără, are o simplicitate de vorbă admirabilă - şi mise pare aşa de inexplicabil faptul că vine spre mine.

Dar prudent nu e, şi nu ştiu cum o să ies de aici. Cîte lucruri mi-astricat nenorocul meu! Aveam atîtea lucruri în mine, ca să fiufericit. Aveam o facilitate extremă, fără complicaţii, fără drame. Şitoate astea rupte groaznic la 17 ani jumătate. Mi-e silă uneori, mi-emilă de cele mai multe ori. De ce. Doanme, de ce!

Aş vrea atît de mult să fiu fericit şi aş fi cerut atît de puţinelucruri pentru asta.

Seara. cu sotii Nenişorl5, la ei acasă şi pe urmă la "Zissu"16. (Amdansat.) Pentru că. în drum spre casă, mă amuzam să sun din cla-xon. ea mi-a spus:

- Ai atîtea lucruri de copil în dumneata şi eşti totuşi aşa deobosit de viaţă.

Pentru cineva care nu mă cunoaşte decît de 1Ozile, surprinzătorde just. Da. Aşa e. E înspăimîntătoare liniştea cu care accept gindulmorţii. .

Duminică, 21 [aprilic 1935]Plimbare cu Leni )i amica ei, leni Cruţescu. Ia Şosea. Prima dimi-neaţă de primăvară. după atîtea ploioase. Era cald. mult verde. multgalben. Am luat vermuturi şi gustări la "Flora". Leni, delicios îm-brăcată. Lumea întorcea capul după noi şi eram încă o datii mîndrucă mergeam lîngă ea.

Dar după-masă simţeam o grozavă nevoie s-o văd iar - ceea ceIlU e bine deloc. căci încep s-o iubesc serios şi cum o să ies de aici?

Marţi, 23 [aprilic 1935]Am întîlnit-o la un match de foot-ball (Venus-Juventus). unde eaa venit însă tîrziu, fiindcă avea repetiţie la teatru pentru viitoareapremieră.

Nu-mi explic interesul ei pentru mine. E atît de frumoasă - suntatît de prost îmbrăcat eu, atît de stîngaci. Îmi dau seama cît desimplu lucru ar putea fi iubirea asta, cît de odihnitor.

15 Gh. Nenişor, critic teatral, prieten cu Sebastian, şi soţia sa, Maryse.16 Local select din Bucureştiul interbelic, amintit şi în romanul Accidentul.

Miercuri, 22" mai [1935]Masă la Aristide Blankl7, cu Leni, Froda, d-na Blank, un tip pe carenu-I cunosc şi două tinere femei - una vieneză, brună şi urîţică, altasud-americană, blondă, vorbind franţuzeşte cu un delicios accentanglo-saxon.

Cafelele şi coniacul pe o terasă, într-un fel de curte interioară,odihnitoare prin culori, prin vîntul care adia. Blank cabotin, Lenisurprinzător de stingherită şi avînd totuşi gesturi de o simplicitateadorabilă. E extrem de timidă, spre uluirea mea. Pretinde că ointimidez eu.

(Ieri, la match-ul de foot-ball la O.N.E.F. a fost multă vremeîncurcată, tăcută, "melancolică", dar a devenit brusc volubilă, ex-pansivă şi aproape găLăgioasă cînd a venit în grupul nostru Ronea,de la Teatrul "Regina Maria" - cu care desigur s-a culcat pe vre-muri. M-a înfuriat subita ei "mise a 1'aise". Dar desigur nu ea strică- ci eu, mereu eu, prea complicat probabil şi în fond de neînţelespentru ea, care a fost din prima clipă atît de simplă cu mine.)

Nu despre asta voiam însă să scriu aici, ci despre blonda sud-an1e-ricană. Am schimbat cu ea cîteva cuvinte, destule pentru a schiţa osiluetă de cinematograf.

Mi-a spus:- Sunt sud-americană. Unde locuiesc? Can1 peste tot. Uite, acum

vin de la Viena şi voi rămîne aici vreo două săptămîni. Pe urmă măîntorc la Viena, unde mă întîlnesc cu bărbatu-meu, care deocamdatăe în voiaj de afaceri în Africa. Nu, nu locuiesc în Germania. Am ocasă la Han1burg, dar n-am mai fost acolo de trei ani. Am să mă ducînsă la vară, pentru cîtva timp, pe Rin. Avem acolo o vilă. Pe urmăpoate în Africa de nord, unde avem de asemeni o mică reşedinţă.

Dar bine, i-an1 spus, d-ta locuieşti pe tot globul.- Nu, a surîs ea, sincer modestă. Nu.Ciudaţi oameni. Şi noi care putem vegeta o viaţă întreagă pe

Sfinţii Apostoli, Popa Tatu sau Radu-Vodă!

[Luni], 10 iunie [1935]

Va trebui să-I văd pe Poldy! Voiajul, care mi se părea la începutexclus, trebuie să devină posibil. Lucrurile trebuie clarificate. Să fiucel puţin edificat. Ce comic ar fi să nu fie la mijloc decît o chestiunemedicală!

Dar nu. Nu-mi fac prea multe iluzii. Vreau însă să ştiu.

* În text: ,,?3".17 Aristide Blank, bancher cu veleităţi literare şi de Mecena.

M-am lăsat ca un dobitoc prins într-o poveste care ştiam de laÎnceput că nu duce nicăieri. lată-mă amorezat, gelos de toţi bărbaţiicu care s-a culcat, preocupat la fiecare moment de ce face, sau dece ar putea să facă, fericit CÎnd surîde, nenorocit CÎnd e prea veselă,tremurînd CÎnd Îi aud glasul la telefon. Regăsesc acel flux şi refluxde sentimente, pe care nu-I mai încercase[m] de mult, de pe vremeaJeniei, În momentele cele mai acute ale amorului meu: dimineţile,CÎnd totul e simplu şi ne important, CÎnd a o vedea sau a nu o vedeami se pare totuna: serile, grele de melancolie, de dorinţa de a ovedea, dorinţă localizată fizic la inimă.

Toate astea iau forme de un sentimentalism comic, licean, ado-lescent. Mă revoltă gîndul că Între timp ea face o seamă de fleacuristupide, care o amuză şi o excită, În mica ei viaţă de plăceri, plim-bări, frivolităţi. E infinit probabil că Între timp se culcă cu unul şicu altul - im eu am tÎmpenia de a-i vorbi cu gravitate şi cu oridiculă neÎndemÎnare despre diverse "probleme" prea Încurcate.

Ea, care nu aştepta decît un bărbat în plus, pare obosită de ezi-tările mele, de prea marile mele complicaţii. Şi eu sufăr ca un copil,de atîtea fleacuri fără sens.

E o "fată bună". Voi putea într-o zi s-o primesc într-o garsonierăa mea, s-o fut, să bem un pahar de vin, să furnăm o ţigare, să punemo placă de patefon şi s-o ascult cu indiferenţă, cel mult an1Uzat-poveştile ei despre foşti amanţi din trecut? Dacă da, va fi perfect.E şi asta o fOfilă de fericire şi cu siguranţă aş fi fericit.

Nu voi putea? încă o istorie ratată, şi pace bună.În orice caz, aşa cum stau lucrurile stau foarte prost. E revoltător,

e trivial faptul că azi i-am cumpărat lumalullui Barbellionl8, ei,despre care, cu două luni în urmă, Berariu îmi spunea:

- Dă-te la ea - mergi Ia sigur -, se regulează cu oricine.Şi probabil avea dreptate.Mîine mn s-o văd. Duminică pleacă,

IMarţi], 11 iunie [1935]

Trebuia să-mi telefoneze şi nu mi-a telefonat. Totul se poate ter-mina aici, în modul cel mai simplu, Orice pas înainte, din parte-mi,e mai mult deCÎt ridicul şi mai grav deCÎt imprudent.

18 W. N. P. Barbellion, pseudonimul naturalistului şi publicistului englezBruce Frederick Cummings, autorul unei cărţi în vogă în anii '30: The 10111'IW!

of a Disappoimed Man.

Ar trebui să Înţeleg - şi înţeleg de altfel perfect - că a scrie aiciorice mică porcărie care mi se întîmplă în această" poveste de~U11or"e disproporţionat. Gata!

Patru ore mai tÎrziuStupid mai rău deCÎt orice amorezat. căci n-am scuza nici unuia.Am fost totuşi la ea (după ce i-am telefonat de două ori - prima

dată donnea, a doua dată ieşea În oraş, pentru o cursă). i-am spus- de altfel destul de bine. cu gestul. încruntarea şi vocea per-fecte -, i-am spus că o iubesc.

Şi pe urmă M1 plecat. căci la 8 şi un sfert trebuia să vină cineva.- Am ÎncW"cat orele. mi-a spus ea candidă.Sunt un măgar.

Uoi], 13 iunie [1935]

Întîmplarea face să recitesc tocmai acum un volum din Proust -al doilea din Albertille disparue.

Sunt atîtea lucruri care ar trebui să mă facă sceptic în ce priveşte..suferinţele" mele de M10r. Ştiu bine că vor trece, ştiu bine că levoi uita, ştiu bine că toate astea sunt derizorii, şi într-o zi niciridicule nu-mi vor părea, atîta îmi vor fi de indiferente - şi totuşia-mi spune aceste cuvinte cuminţi şi a-mi face aceste socoteli, pecare le ştiu obiectiv juste, nu-mi scade întru nimic depresiunea deazi. necesitatea absurdă de a o vedea, durerea fizică de a gîndimereu la ea, de a revedea anumite momente, ce-mi par acum enig-matice şi pe care aş vrea să le dezleg.

Mă Întreb bunăoară ce s-a întîmplat în ziua în care am fost lamasă la Bl~mk. O luase deoparte. trecîndu-i mîna sub şold şi vor-bise nu ştiu ce cu ea. Pe urmă. după-masă, i-am telefonat. O datădormea, iar a doua oară ieşise. Ceva îmi spune că În dup{l-masaaceea s-a întîlnit cu ea şi că, atunci CÎnd el o luase deoparte. îşi fixa-seră un rendez-vous.

Şi serile trecute -luni, mi se pare, plecînd de la ,.Picadilly".unde o întîlnisem întîmplător (ea era cu J[eni] C[ruţescu]), le-amdus pînă la telefon, ea s-a oprit ca să dea un telefon - cui?

Ce stupide preocupări, CÎt de copilăroase, mai ales că ştiu tot cee inutil în jocul ăsta, prea vechi, prea cunoscut. prea uniform.

Dar a şti nu este un remediu, după cum a cunoaşte exact fazeleunei febre tifoide nu te dispensează de a le suferi.

Luni, 17 iunie [1935]Lectura Albertinei mi-a redat cu violenţă gustul de a mă întoarcespre Proust. Voi mai ce ti poate un volum din Le temps retroul·t, al

doilea volum din Du câte de chez Swallil (mai ales UII amour deSlI'allll, de care propriile mele întîmplări m-au apropiat în ultimeletrei săptămîni) şi În sfîrşit cîte ceva din li ['ombre des jeulles filles ...

Deocamdată mi-a făcut plăcere să citesc un Marcel Proust deRobert de Billy, fără prea mare interes, dar avînd cîteva scrisori şifotografii necunoscute. Îmi pare rău că nu pot păstra cartea - estea lui Nenişor -, dar relin aici unele lucruri: - "Cette fa~on de pro-jeter la lumiere sur un fait divers, des hauteurs dissemblables. etavec des puissances dissemblables, chandelle ou phare, jusqu'a cequi apparaissent en profondeurs toutes les valeurs psychologiquesqu 'il est susceptible de manifester, est caracteristique de la methodeproustienne" (pag. 12).

"Cette poursuite du volume a travers la diversite des formes ... "( 13) .

.,...n'est-il pas plus simple d'attribuer a I'etude de la valeur aris-tocratie, plutat qu 'au snobisme le goGt qu 'il avait pour la societedes familles dont les racines plongent dans le pas se et que lesannees ont amenees vivantesjusqu'a nous avec d'etranges modifi-cations de leur contexture spirituelle" (86).

Un citat din prefala* lui Proust la Sesame etles Lys de Ruskin,tradus de el, citat care îi defineşte perfect şi propria lui artă de ascrie: " ... j 'ai CIU pouvoir noter jusqu'a sept themes dans la demierephrase. En realite, Ruskin y range rune a cote de I'autre, mele, faitmanceuvrer et resplendir ensemble toutes les principales idees - ouimages - qui oot apparu avec quelque desordre au long de sa confe-rence. C'est son procede. Il passe d'une idee ~ll'autre sans aucunordre apparent. Mais, en realite, la fantaisie qui le mene suit sesaffinites profondes qui lui imposent, malgre lui. une logiquesuperieure. Si bien [qu'a la fin] il se trouve avoir oMi a une sortede plan secret qui, Mvoile a la fin, impose retrospectivement a" ensemble une sorte d' on1re et le fait apercevoir, magnifiquementl:lage jusqu'a cette apotheose finale."

L-am văzut vineri pe Nae. Întrevedere cu totul nepolitică. Mi-avorbit despre ultima lui lecţie la facultate, de la care am lipsit şi carepare să fi fost extraordinară. O revoluţie în logică, o revizuire com-pletă a disciplinei. Ceva epocal... Logica colectivelor devine faţă delogica formală ceea ce fizica lui Einstein este faţă de Newton! Mi-a

* ExtrasuI nu este din prefaţă, ci dintr-o lungă notă exegetică a lui Proust laprima dintre cele două conferinţe ale lui John Ruskin reunite În volumul citat,~i anume Des rrtisors des Rois.

vorbit mai bine de un ceas, refăcîndu-mi întreaga lecţie, cu acelzîmbet amuzat şi de neglijenţă uşor simulată, care îi stă aşa de bine.

A fost o după-masă frumoasă şi în orice caz m-am bucurat că celpuţin în partea finală a părăsit politica şi gardismul de Fier.

Este fără îndoială cel mai interesant şi mai complex om pe carel-am cunoscut. Asta in ciuda tuturor celor ce s-au întîmplat şi se vormai întîmpla - în stare să mă edifice asupra valorii lui morale, darnu şi să mă dezamăgească În ce priveşte calităţile lui de inteligenţă.

Leni a plecat azi-dimineaţă. Acum e 5 după-masă - este înlargul mării, căci vaporul pleca mi se pare la ora 2.

Am văzut-o sîmbătă după-masă, nu mai mult de trei sferturi deoră, CÎnd a Încercat Însă şi a izbutit să răscumpere enervareaultimelor zile, cu o mulţime de gesturi mărunte, afectuoase.strÎngeri de mînă, priviri atente. Mă tutuia demonso'ativ, cu intenţiaclară de a-mi spune că ~unorul nostru e un lucru cert.

Acum, după plecarea ei, febra mi-a scăzut brusc, dacă nu încătotal. Sper să pot rezista cu destul calm aceste două luni de absenţăşi sper, de asemeni, nu să o uit, dar să revin la liniştea mea dinainte,cînd a o cunoaşte. a o vedea şi a-i vorbi era un lucru p][lcut, fărăcomplicaţii şi fără dificultăţi de a o uita, o dată telefonul închis sauziua-bună spusă. Sunt de altfel lămurit asupra ei şi cred că nu maiam mare lucru de schimbat din imaginea ei blondă, simpatică, puţinfrivolă. mai mult curioasă decît senzuală, întreţinîndu-şi cu bucurieegoismul ei personaL care se hrăneşte din adoraţia cîtorva oameni,destul de diverşi, femei şi bărbaţi, cărora ea le cere s-o placă fărăpatetism, dîndu-le în schimb un surîs tTlră dificultate. Un mic mon-stru drăguţ, faţă de care toate gîndurile mele de pînă acum au fostridicul disproportionate.

Mă gîndesc cu plăcere la ea, amuzat de amintirea ei. pe care spercă timpul o va scuti de puncte dureroase.

Sîm bă tă, 20 iulie [1935]Prea cald ca să scriu. Aş fi vrut în ultima vreme să notez aici. celpuţin, o lungă convorbire cu Nae şi pe urmă - în altă ordine - unvis foarte complicat, pe care în cursul nopţii îl ştiam foarte bine,pentru că, trezindu-mă, mi-l repetasem de cîteva ori, dar acum-după ce au trecut cîteva zile - nu mai reţin decît cîteva vagi resturi.

O lună stearpă, fără nimic, h'lfă nin1ic. Trei zile la Constanţa, carear fi putut fi recreatoare, mi-au fost nefaste. M-an1 întors de acolobolnav. Am făcut 41 de grade. Nici azi nu sunt restabilit, .. Şi n-amnici un chef. Cenuşă şi clei - asta e tot.

Sunt din păcate total lecuit de doruri şi amoruri.

Duminică, 21 iulie [1935]Un vis pe care încerc să-I scriu chiar acum, trezindu-mă din somn:

...Citesc un articol al lui Crevedia - mi se pare în PoruncaVremii - despre Dinu Brătianu, foarte elogios .

...Sunt la Dinu Brătianu acasă. Am în mîini un vas cu apă, sau aşaceva (nu cred că era vas cu apă). Incurcat, îl pun pe masă. El îmi dămîna şi, spunîndu-i cine sunt, mă cunoaşte şi e extrem de drăguţ .

.. .Sunt într-o odaie alăturată, unde se află mai multă lume -poate o consfătuire. Dinu Brătianu spune că s-a fotografiat azi. Îispun că cunosc o bună fotografie a lui, din vitrină de la "Julieta". Semiră: nu s-a fotografiat de ani de zile. Totuşi, îi spun că l-am văZut.

- Vitrina aceea - spun eu - este un fragment de actualitate. Oactualitate de cîteva ceasuri sau mai puţin, dar vie. De cîte ori faceţiceva răsunător, un discurs sau o scrisoare către d. Tătărăscu, vărăsare fotografia în vitrină.

Se pare că ceea ce spun eu are multă vervă, căci toată lumea rîdeşi eu însumi sunt mulţumit de efectele mele. Dar, între timp,papillon-ul pe care îl port nu ştiu cum mi s-a suit pe bărbie şi acumpe gură, de nu mai pot vorbi. Confuz, îi cer scuze lui Dinu Brătianuşi ies pe o sală alăturată, unde un prieten - un fel de şofeur sau se-cretar al meu - îmi aranjează papillon-ul.

La întoarcere, găsesc tăcere. Toată lumea ascultă lectura unuirap,?rt asupra mişcărilor studenţeşti. Ton foarte antisemit. Sunt jenat.

In acest moment se întorc de la biserică nişte nuntaşi pe care separe că i-am asteptat tot timpul. Intră, îmbrăcată în rochie demireasă, de lam~, Puia Rebreanu. În acelaşi moment, pe scaunul luiDinu Brătianu nu mai stă el, care a ieşit din vis, ci Liviu Rebreanu.Eu fac semn că trebuie să ne ridicăm, dar Rebreanu face senm săcontinue lectura. Însă năv~Uesc nuntaşii. C<Ul1ilPetrescu îmi dă mînaşi vrea să mă sărute. Eu am însă două bombmme mari în gură şi nupot. El se sărută cu Ionel Jianu şi pe urmă cu Paul Moscovici.Mi-am scos între timp bomboanele din gură şi mă sărut şi eu cucineva. Cred că Paul Moscovici.

Între timp, cortegiul continuă, dar parcă nu mai e nuntă, ci botez,sau an1ÎOdouă în acelaşi timp. Intră Tantie Car(~.linecu un copil mic înbraţe şi trece alături. O urmează Nene AvnU11.In aceeaşi zi se pare căau murit Baba şi Frida. Au fost la cimitir cu copilul şi cu toţi nuntaşii.Pe copil îl vor numi după bătrîni. La cimitir s-au întîmplat o seamă delucruri nostime cu o bătrînă din familie, care nu recunoştea pe nin1eni,dar plîngea cu foc rude depărtate, moarte acum zeci de ani.

Cam asta a fost. Cred că au mai fost oarecari lucruri confuze laurmă. Am pierdut însă o bună parte din vis, de la început. Încolo,este aproape totul.

, 31'--

30 august [1935], vineriNumai o neglijentă în ultimul moment al plecării (vor fi desearăpatru săptămîni de atunci) m-a făcut să uit acasă caietul ăsta. Dacăl-aş fi avut cu mine la Ghilcoş, aş fi avut atîtea lucruri de scris. Aşfi trecut probabil aici fazele dezintoxicării mele - căci dezintoxi-care a fost. Într-adevăr. aptitudinile mele naturale de a fi fericit suntmari. Le-am verificat la Ghilcoş unde, după primele zile de soare şilene, lecuisem totul: şi starea mea confuză de boală, în um1a neferi-citei luni iulie. şi resturile dureroase ale amorului cu Leni (pe careacum îl cred complet, definitiv şi fericit lichidat), şi apatia mea,încărcată de atîtea renunţ[lfi. Am observat o totală revenire la sănă-tate. nu numai morală, dar şi fizică. Semnificativă uşurinţa meaactuală de a adoll11i fără a trebui să mai recurg la atîtea complicateconstrucţii mintale. în care seară cu seară încercam - înainte de apleca la Ghilcoş - să mă angrenez în somn.

Hotărît, am fost fericit. Totul mi se părea oportun. facil. armo-nios. Ce lectură norocoasă Fontaine al lui Charles Morg~U1.aşa demult apropiată de atmosfera mea personală de-a lungul acestuibinecuvîntat august. Dacă aveam caietul ăsta cu mine, cred că aş fiumplut pagini întregi despre asta.

Şi episodul Margot cît a fost de amuzant, binevenit. oportunîncheiat... Păcat că n-am putut consenU1a etapele întîmplării. de laintrarea ei în pensiune. în tovărăşia provocătoare a acelui HenDirektor Hellmann de la Oradea şi pînă în seara în care. după ple-carea lui. m-am culcat cu ea. Totul a fost aşa de frumos. încît măsimt obligat să-i răspund fetei la scrisoarea ei, deşi - evident -povestea este terminată şi răsterminată.

Să facem socotelile. Mă întorc recreat. în sensul strict al vorbei.Sunt mîndru de mine, cînd mă uit în oglindă. aşa de tînăr. aşa devizibil sănătos (poate prea vizibil). După-masă mă duc la fotograf.Să-mi rămînă cel puţin atîta, dacă mai mult nu se va putea.

Pensiunea Wagner. admirabilă casă!

Sîmbătă, 31 august [1935]Aseară, lungă convorbire cu Mircea19, Nina, MariettaZO şi HaigZ1•

Foarte bucuros de revedere şi totul mi se părea în acord cu dis-poziţiile mele optimiste.

În schimb, plimbarea mea de azi-dimineaţă în oraş m-a necăjit.E încă foarte cald, vara nu s-a terminat. Oamenii sunt palizi de

19 MÎ1-ceaEliade.20 Marietta Sadova, actriţă şi regizoare.li Ilaig i\ctcrian, om de te.atru, estetician (soţul Mariettei Sadova).

căldură, obosiţi, fără chef de lucru, acriţi. Am intrat la Montau-reanu22 să-mi achit revistele şi m-au dezolat feţele lungi, galbeneale tuturor. Ocneanu23, căruia m-am dus să-i anunţ pe curînd pre-darea manuscrisului, era complet degonflat.

Cîtă vreme voi izbuti oare să-mi păstrez fOffila mea actuală deoptimism, între oan1enii ăştia plictisiţi, indiferenţi, morţi de oboseală?

Luni mă duc la birou, astă-seară la redacţie.

Sîmbătă, 7 septembrie [1935]Dejun la ,.Capşa" cu Comarnescu24 şi Soreanu25, care îmi propunsă fac pentru Excelsior26 un buletin francez săpt[tnlînal. Poate voiaccepta, dar e oricum puţin trist să fiu salariatul lui Soreanu! Încăo dată, prilej să mă gîndesc. cu resemnare şi fără necaz, la inapti-tudinea mea în ordinea practică şi la fericita abilitate a celorlalţi. Nuvoi izbuti niciodată să trec dincolo de o mizerie mai mult sau maipuţin suportabilă. nu voi face niciodată carieră, nu voi avea nici-odată b,mi ... Şi. sincer vorbind, foarte sincer, fără nici un motiv dea mă păcăli pe mine însumi, cred că banii îmi şi sunt indiferenţi. Aşcere vieţii doar puţină linişte. o femeie. drţi şi o casă curată.

Comarnescu mi-a comunicat un lucru care, dacă aş fi pentrumoment într-o dispoziţie mai puţin sceptică, mi s-ar părea mon-struos. A făcut propuneri de împăcare Crcdin/ci ! 27 A dejunat cuStancu! Aş spune că e incalificabil. Mă mulţumesc doar să observîncă o dată cît sunt de naiv. M-am certat cu cei de la Credin/a închestia asta. Am refuzat să-i mai dau mîna lui Sandu Tudor. -Toate astea pentru ca acum să se ajungă la o astfel de capitulare.Cînd mă voi deprinde să fiu mai puţin entuziast în relaţiile mele cuoamenii? Indiferenţă, neutralitate. refuz de a mă indigna sau de aaproba, iată care e cea mai bună dintre atitudini. Sunt destul debătrîn pentru ca măcar atîta lucru să fi învăţat.

Aseară, la ..Continental", la o masă, Sandu Tudor cu Devechi28

şi Onicescu29. Cu doi ani În urmă mă ruga pe mine să intervin pelîngă Nae Ionescu să-I primească în redacţie. Nae a rîs, iar Devechi

22 Vi.rgil Montaureanu conducea editura "Cultura Poporului".23 Directorul editurii Alcalay.2. Petru Comamescu, estetician şi critic de artă, prieten apropiat al lui Sebastian.2S Hemi Soreanu, fost redactor politic la Adel·ăru/.26 Eree/sior, săptămînal economic În limbile română şi franceză.27 În atacurile CredinTei împotriva grupului ,.Criterion", Comarnescu fusese

principala ţintă a defă imăriloL28 Titu Devechi, gazetar.29 Octav Onicescu, matematician şi filozof, prieten cu Nae Ionescu.

cred că ar fi găsit abracadabrantă o asemenea afacere. Un redactorimbecil! asta ar fi fost pentru el S. T.

Dar nu există imbecili şi deştepţi, buni şi răi, oneşti şi escroci.Există doar putinţa de a fi tare - nu importă cum, prin bani, prinşantaj, prin importantă, prin orice. Atunci orice alt criteriuÎncetează.

Dar mi-am făcut o plăcere să mă apropiu de masa lor. să vorbesccu Devechi şi Onicescu, fără să-I văd pe Sandu Tudor. Am şi eumicile mele răzbunări, de care evident ceilalţi se sinchisesc puţin,dar care pe mine mă satisfac.

Să recunosc că, dacă am intrat aseară la ..Continental", unde nuaveam nici o treabă, a fost numai în speranţa (poate nu deschismărturisită) de a o întîlni pe Leni.

Şi ~U11Întîlnit-o ... Era acolo cu soră-sa. Olga. cu Froda. cu Sola-colu30. E frumoasă, mi-a făcut plăcere s-o văd. părea că şi ea sebucură - dar ştiu bine că surîsul ei brusc luminat este un tic. nu oexpresie, şi că l-ar fi avut la fel de bun, la fel de învăluitor pentruoricine s-ar fi apropiat de masa lor.

Încolo, nimic nu s-a schimbat. Are aceleaşi curse de făcut ca şiÎn vară, aceleaşi griji de croitorese. coiffeur, tîrguieli. aceeaşi grabă,aceeaşi indiferenţă. acelaşi aer de frivolitate, aceeaşi vizibilă lipsăde sensibilitate.

Nimic nu e schimbat, dw" acum îmi va fi cu siguranţă mult maiuşor să lichidez amorul meu. din care am reuşit cred să suprim toatepunctele dureroase. de~i au mai rămas cîteva rădăcini. Atenţie,băiatule.

Am V[LZut-ope Lilly Într-o seară. eUllieşit cu ea la un cinematograf.pe umlă la Corso (unde toate privirile, absolut toate ne-au întîmpinatsurprinse. scandalizate pmcă. ofensive). Mi-a făcut plăcere s-o revădşi mă gîndesc cu plăcere că într-o zi aş putea ajunge În acelaşi punctde simpatie neambalatii şi cal mă cu Leni, care cred însă că este maipuţin interesantă dincolo de ~U110r.Iw"în wnor. fie la ea acolo.

[Miercuri], 18 septemb.·ie l1935]Am văzut o mulţime de oanleni săptămîna asta, dar nu-era lene săscriu pentru fiecare o paginii de jurnal. Prea obositor. Nu scriu aicidecît cînd Îmi face plăcere - deşi ştiu că adevărata plăcere e să mărecitesc şi deci, pentru a o pregăti, ar trebui să fiu un mai harnic"jurnalist" .

Alaltăseară am avut mai mult decît o surpriză ieşind cu pictorulSiegfried31• Mă plictisea acest rendez-vous, pe care îl fixasemprosteşte într-un moment de neglijenţă, voind să fiu amabil.

Era la început cu "lojo" Orleanu şi la început am încercat să-Iopresc şi pe ăsta cu noi. ,,0 seară cu doi pederaşti", îmi ziceam. Vafi amuzant. voi observa diverse gesturi şi dichisuri.

Cît de grăbit judec. Orleanu a plecat curînd, iar Siegfried s-adovedit un convorbitor excelent, un băiat inteligent. sensibil,modest. Mi-a vorbit despre Paris, şi avea un fel de a povesti exactşi cu o seam[l de detalii care evocau oraşul mult mai bine decîtobişnuitele exclamaţii nostalgice.

Mi-a vorbit despre pictura lui, despre studiile lui cu Andre Lhote,mi-a explicat tehnica acqua forte - totul foarte modest şi simplu,dar neted. clar. cu o mulţime de observaţii juste. Era de-a dreptulinstructiv.

Nu ştiu dacă e un om excepţional. Tot ce mi-a spus însă a fostplin ele gust şi măsură. Lucrează decorurile pentru o piesă deGeraldy ce se repetă la "Bulandra" şi mi-a vorbit frumos despreproiectele lui. O seară bună.

Aseară am repetat experienţa cu un alt necunoscut, MirceaNiculescu. elevul lui Nae. Mai puţin interesant, desigur, dar incon-testabil deştept - şi, ceea ce e mai important decît orice. o faţănouă. cineva din afara cercului meu obişnuit, altă lume deci, altepoveşti, alte dlrti.

Am vorbit "politică", ceea ce n-a fost chiar palpitant, dar mi-aspus lucruri utile şi îmbucurătoare despre şansele de disoluţie alehitlerismului. E un radical, specie atît de rară printre români.

în sfirsit. azi o zi cu femei.Întîi o 'vizită Dorinei Blank. care m-a invitat elin senin, stăruitor,

şi sub un pretext atît de pueril (vrea să citesc un roman pe care eanu l-a înţeles şi apoi să i-I explic), încît se simţea limpede că vreaaltceva. 1 s-a făcut de mine, ceea ce e foarte limpede şi n-a încercatdeloc să mascheze acest beguin incipient. Era de faţă MariettaRareş, şi, mai tîrziu. venită pe neaşteptate, Ţoţa Soiu32, dar nu sejena de nici una. "Vai, Dorina, nu te înţeleg deloc", spunea puţinîncurcată Marietta.

O voi revedea, desigur. (Un detaliu amuzant: ea, Doriml, eraaceea care astă-vară, în ajunul plecării mele la Ghilcoş, m-a sîcîitinterminabil la telefon. Pentru un capriciu. e destul de durabil.

31 W. Siegfried, pictor şi scenograf.3~ Soţia actorului Ion Iancovescu; era cunoscută, ca actriţă, sub numele de

Toţa Yann.

Şi încă un detaliu, la fel de amuzant. Dorina a insistat pe lîngăCarol Grtinberg33 să mă invite împreună cu ea la un dejun. Dejunula avut loc duminică, dar Carol nu m-a invitat, deşi sîmbătă seam amfost împreună la premiera de la Naţional. Gelos?)

În sfîrşit, plecînd de la Dorina, vizită la Leni. Prima de la des-părţirea noastră din iunie.

Sunt mulţumit de mine. În afara cîtorva mici gesturi de enervare,nu am să-mi reproşez nici o gafă. Ea se plîngea că nu mă recu-noaşte. că sunt rece etc., etc. (fără să insiste. de altfel, căci e atît deindiferentă în fond), iar eu protestam cu atîta bună-credinţă cîtputeam simula. Destulă, în orice caz. pentru ea.

E neschimbată. I-cu' face plăcere s-o iubesc - nu eu în special, cizece mii de bfu'baţi şi, între ei, şi eu. A stat aproape 20 de minute devorbă la telefon cu un tip care o căuta pe soră-sa. Olga, dar care semulţumea între timp s-o .,tachineze" - vorba Catindatului - pe ea.

Pe Uffilă şi-a cerut scuze. pe care le-am făcut inutile cu o singurăfrază:

- Nu te scuza. dragă Leni. Sunt fericit că m-ai socotit destul debun prieten încît să faci un lucru pe care. desigur. cu un străin nu ţil-ai fi îngăduit.

A încasat, dar să nu am naivitatea de a crede că a regretat ceva.Facultatea ei de a uita este forrnidabilă.

În fond. nici un cataclism. E încă posibil să lichidez acest amor.fără durere. Mai am clipe de melancolie stupidă. în care îi găsescnesfîrşite scuze şi îmi fac nesfîrşite proiecte. Trebuie desigur să mădezvăţ.

Ar fi prudent ca să nu-i telefonez vreo două săptfunîni de aiciîncolo. Pentru moment lucrul nu mi se pare prea greu. Dacă aş în-cerca experienţa? Dar nu ştiu şi nu am curaj să fac astfel delegfuninte.

Termin ziua ascultînd, acum - 10 seara -. un simfonic de laMUnchen. O fantezie de Bach şi o simfonie de Schunlann. Ceea ceeste un epilog frumos la cîteva fleacuri de care. dacă aş fi serios. artrebui poate să-mi fie puţin ruşine.

Sîmbătă, 26 octombrie [1935]Radioul e deschis la Juan les Pins. care se aude astă-seară cu o clari-tate perfectă. Am ascultat un fragment din Ma mere I'Oye de Ravelşi MCllestrels de Debussy. Acum sunt nişte romanţe.

E un întreg repertoriu pe care aş avea să-I trec aici, dacă aş vreasă înscriu tot ce am ascultat în ultimul timp. La început mi s-a părutextravagantă propunerea lui Gheorg[h]e34 de a face cronică muzi-cală la !ndependance Rownaine. Am acceptat pentru bani şi cu marigaranţii de anonimat. Acum, după al treilea foileton, m-am obişnuit,şi mă bucură seara săptămînală de concert.

Am ascultat destule lucruri frumoase. Un admirabil concert deProkofiev - al treilea - pentru pian şi orchestră, Rapsodia spaniolăde Ravel, o suită pentru orchestră de coarde de Corelli-Pineli,Simfonia a Ireia de Beethoven (condusă de Molinari), Concertulpentru rioară si orcheslră de Ceaikovski, Escale de Jacques Ibert.Din Respighi. FOlltalle şi Pilli di Roma.

Nu ştiu de ce n-am mai scris de atîta vreme aici. Silă de a măopri cu atenţie asupra mea ... Dar astă-seară sunt mulţumit că amrămas acasă. am cetit o carte (Esquisse d'ulllraile du romall, LeonBopp); voi face corecturile la Orasul cu salcîmi35• Am abuzat înultima vreme de nopţi pierdute.

Astă-noapte, după ce eun fost la Operă - deschiderea stagiunii- ne-am dus la ,.Zissu". Maryse într-o delicioasă rochie aibă (cine-matografic de frumoasă), Gheorghe36 în frac, Marietta Sadova şi eaîn rochie de seară, eu în smoching. Lume puţină, atmosferă exce-lentă. whisky. cocktaiL ţigrlfi. Am dansat mult. Maryse emoţionantde delicată, sensibilă. spunînd o seanlă de lucruri care mă dezar-mează prin sinceritate şi lipsă de ezitări. ,.Nu ştii cît te iubesc." Şiam stupiditatea de a fi flatat de lucrul ăsta.

Ieri-dimineaţa. Ia A\calay. a sărit un tip spre mine, cu mînaîntinsă, cordial. surîzătoL volubil.

- Eşti supărat pe mine?- Supărat? Am întins şi eu mîna. fără să ştiu cui, căci nu-I recu-

noşteam. Ocne,lI1u a făcut atunci prezentările:- D. Niculae Roşu3?

Eram înmrlfmurit de atîta inconştienţă ... Eu nu sunt ranchiunos".mi-a spus de cîteva ori.

Mi-a făcut o mare plăcere să-i vorbesc tot timpul la a doua per-soană plural.

>l Gh. Nenişor deţinea deja cronica literară şi teatrală a cotidianului de limbăfranceză Cfndependal1ce ROltJllaine.

" Romanul a apărut la editura Universală Alcalay (1935).}6 Gh. Nenişor.}7 La apariţia romanului De două mii de ani, N. Roşu publicase În revista Azi

un comentariu vi.rulent antisemit.

- Vedeţi, domnule, supflfat nu sunt, dar un lucru trebuie să văspun: reaua dvs. credinţă e monumentală.

A pălit, s-a bîlbîit. Ocneanu îşi frîngea mîinile, încerca să facăpace - dar îmi păstram calmul şi continuam să vorbesc cu opoliteţă exagerată. Singurul fel în care îmi puteam ascunde repulsia.

Tipul a fost de o platitudine unică. Îmi vorbea de evrei. care suntinteligenţi, care sunt culţi. care sunt aşa, care sunt pe dincolo. EI îisti mează pe evrei. EI mă sti mează pe mine. EI mă citeşte pe mine.M-a cetit totdeauna. Cultura mea. stilul meu, talentul meu etc .. etc.

ÎI Iăsam să vorbească şi simţeam o teribilă satisfacţie auzindu-Icum se îneacă în atîtea platitudini. retractflri şi amabilităţi.

far la urmă. ,Ul1înţeles totul: bietul om scoate o carte şi -mi-aspus-o nU'ă ocol - n-ar vrea să aibe un foileton în genul Pandrea.

- O să-ţi trimet şi d-tale cartea. m-a asigurat la despărţire.Ce om! Nu-mi aduc ,Ullinte să fi cunoscut o mai mare abjecţie

de cm·acter. Dar să nu ne pierdem calmul! Văd că devin patetic.

Am renunţat să mai urmăresc fazele amol1llui ('1) cu Leni. Atîteacomraziceri, atîtea reveniri. atîtea gafe. atîtea proiecte călcate*. Amvăzut-o ieri - şi ,U11 fost pur şi simplu fericit din cauza asta. Dar vatrece, va trece.

Luni, 28 octombrie [19351/ 1I0aplea.

Concert Piatigorski. Frescobaldi, roceala. Boccherini. SOllataA-dur. Bach. Suită C-dur (violoncel solo. Cred că am mai auzit-oo dată de la Leipzig, în iama trecută). Weber-Piatigorski. SOllalillaÎII la. Schubert. sonata Arpeggiolle. Skriabin. Poeme. Glazunov,Serellada Espagllole. Rave\. /Iaballera. De Falia. DallslIl Teroarei.

Joi, 31 octombrie [1935]Bach: Passacaglia ÎII do miilor.

Mozart: COllcertul pelltru piallo şi orcheslrii. ÎII do major. SolistWilhelm Kempff.

Brahms: Simfollia /.

Aseară, de la Viena, a fV -a şi a V-a simfonie de Beethoven.Weingartner.

Alaltăseară, de la Juan les Pins. fragmente din Ma mere I'Oye deRavel, şi finalul din Simfollia despărţirii de Haydn.

Azi, lung dejun la Institut Fran~ais.

Duminică, 3 noiembrie [1935]Kempff şi Filarmonica, dimineaţă, la Ateneu - trei concerte pentrupian şi orchestră, în do minor (op. 37), sol major (op. 58) şi mibemol major (op. 73), Beethoven.

Cîteva momente de emoţie copleşitoare, cum niciodată n-amavut în muzică. Şi nu ştiu ce tensiune nervoasă, nu ştiu ce vibraţiecontinuă. care îmi străbate întreaga zi.

Mi-a fost plăcut s-o am pe Lilly lîngă mine. Mai departe, într-olojă. Jeni.

Luni,4 [noiembt'ie 1935]Admirabilă seară de radio. De la Ziirich un mic concert pentru vio-loncel şi clavecin. O sonată de un clasic căruia nu i-<Ull reţinut binenumele (Andrea ... şi mai cum ?), Varia{iulli de Hăndel-Goldschlager(numai pentru clavecin), .un Adagio de Tartini, un ROlldo deBoccherini.

De la Varşovia. un trio pentru oboi, basson şi pian, de Poulenc.Extraordimu' ca humor şi invenţie (presta, andallte, rOlldo).

Tot de la Varşovia. mai tîrziu, o sonată pentru orchestră deCorelli, COllcertul pClltl"{{ piall şi orchestră de Beethoven în do major(foarte mozartian - îmi mai lipseşte deci unul pentru a le cunoaştepe toate cinci) - în fine. Simfollia clasică de Prokofiev.

Vizită amuzantă la Dorina Blank. care se oferă fără nici un ocol.Scrisoare emoţionantă de la Şuluţiu38. N-aş fi bănuit în el un atît deperseverent ..admirator".

Vineri, 8 [noiembrie 19351Aseară. Ia Filarmonică. Mozart: Simfollia ÎII mi bcmol (oribilCÎntată), Haydn: Conccrt pentru riolollcel şi orchestră ÎII re IIw;or(Cassado), Ceaikovski: Varia{illlii pe o temă rococo, pelltru ri%llcelşi orchestră. Stravinski, Pasărea defoc.

Seara.Ce i-aş mai putea reproşa Leniei după convorbirea noastră de

azi? A fost bună, afectuoasă, drăguţă, fără nici un fel de falsă abili-tate. cu puţină cochetărie, cu oarecari elanuri şi mai ales fără niciun fel de ipocrizie. S-o chem la mine şi va veni. Nu-mi puteaoricum spune că-i este greu să mă primească la ea, din cauza luiFroda. Dar m-a lăsat să înţeleg destul de limpede. (Şi nici nu maiera nevoie, căci. în timp ce eram acolo, el a telefonat şi servitoarea

s-a cam bîlbÎit la telefon să spună că "duduia citeşte" - minciunăde care Leni a fost jenată.)

Ne-am plimbat vreo jumătate oră pe stradă şi am vorbit, eu, omulţime de prostii. Ea, în schimb, a avut un cuvînt admirabil, pecare încerc să mi-I amintesc: "Eu sunt. ce e dreptul, capricioasă,cochetă şi frivolă. Dar n-am făcut niciodată ceva numai dincochetărie, capriciu sau frivolitate." Îmi pare rău că nu-mi potaminti exact. Ea găsise o expresie mult mai justă.

Iată-mă, aşadar. Ia un punct de ,.fericire". Eşti mulţumit?

Vineri, 15 [noiembrie 1935]

Mă Întorc chiar acum de la Galaţi. unde aseară am vorbit la cercul"Libertatea".

Cred că nu e nici un fel de cabotinaj, dar îmi face plăcere să potpăstra timp de un ceas contactul cu o Întreagă sală de oameni - şiÎncă vorbindu-le despre lucruri care le sunt străine şi indiferente.M-au ~U11uzatÎn decursul conferinţei o sumă de lucruri găsi te pe locşi mă Iăsam cu plăcere dus de ritmul vorbirii.

Miercuri, 27 [noiembrie, 1935]

Cîte lucruri ar fi fost de Însemnat! Dar mi se pare că niciodată n-amfost În aşa hal Înecat În treburi (pe care nici măcar nu le duc pînă 1,'capăt: mă agit. le Încurc, le amîn ...).

Ar trebui să spun un cuvînt, şi chiar mai multe, de lecţia de des-chidere a lui Nae. Va face anul ăsta un curs de .. logică politică".Deocamdată. introducerea a fost o mică profesiune de credinţăgardistă. Şi-a măgulit studenţii cu o insistenţă electorală. A făcutelogiul ,.generaţiilor politice" şi le-a justificat faţ[l de "generaţiilecărturăreşti". care. zicea el. au un mare păcat: sunt cărturăreşti.Politica înseamnă acţiune. viaţă. realitate, contact cu existenţa.Cartea e abstractă. Deci bine faceţi ce faceţi, adevăllJ1 e cu voi. ura.ura, ura I

La stîrşit (erau de faţă Ghiţă39. de un zdrobitor mutism, Mircea,Vasile BănciIă), i-am amintit articolul lui din mai 1928, "Ce gîn-deşte tinerimea", În care, discutînd cu Petrovici, afirma că sensulgeneraţiei tinere nu trebuie căutat pe stradă. unde sunt agitatorii şispărgătorii de gemnuri, ci În biblioteci, unde sunt valorile repre-zentative.

- Da, aşa era atunci, a răspuns el imperturbabil. Acum e cu totulaltfel. Atunci era un moment spiritual - acum e unul politic.

Ca să rămîn în ordine politică, ar trebui să mai însemn micadiscuţie încordată, pe care am avut-o cu Mircea, luni seara, la"Continental", ieşind de la teatru. Nu e prima. Şi bag de seamămereu mai marcate alunecări spre dreapta din partea lui. Cîndsuntem în doi, ne înţelegem încă destul de bine. În public însă,poziţia lui de dreapta devine extremă şi categorică. Mi-a spus, cunu ştiu ce agresivitate directă, o pură enormitate: "toţi marii crea-tori sunt de dreapta". Pur şi simplu.

Dar nu voi lăsa ca asemenea disensiuni să umbrească nici măcarcu o impresie dragostea mea pentru el. Voi încerca pe viitor să evit"controverse politice" cu el.

Să mai îilsemn procesul Credinţei, unde pledoaria mea a lovitbine40. Am simţit-o nu numai după atenţia tribunalului, dupăfelicitările celor de pe banca mea şi după iritarea celor de pe bancaadversă. Am simţit-o din tăcerea ce se făcuse şi după acel fluidnervos care ridicase brusc dezbaterile deasupra glumelor şi harţelorde pînă atunci.

Evident, toţi apărătorii Credinţei au avut grijă să mă reclanle tri-bunalului că sunt jidan. Medrea a promis că mă va bate. I-am spusMarysei, numai pe jumătate glumind, că aştept ziua în care Vulcă-nescu, Gabriel. Titei şi Tell41 vor face pace cu Sandu Tudor, Stancuşi Medrea, descoperind că singurii vinovaţi ai certei sunt jidanii şi.în speţă, eu, care am provocat zîzanie între fraţii creştini. Pare oglumă. dar e destul de plauzibil.

Încolo, nimic. Mă abrutizez pe fiecare zi şi mi se pare că nu maiaştept nici un fel de salvare.

17 decembrie, marţi, [1935]

2 1/2 noapteaSunt frînt de oboseală, mîine dimineaţă trebuie să fiu cel mai

tîrziu la ora 8 la masa de scris. dar nu pot să nu însenm chiar acumuluitoarea confesiune pe care nu-a făcut-o Maryse. Încerc să tran-scri u exact:

-10 Proces de calomnie intentat de cîţiva membri ai fostei grupări "Criterion".41 Filozoful Mircea Vulcănescu, balerinul Gabriel Negri, Petru (Titei)

Comarnescu şi AI. Cristian Tell fuseseră implicaţi în conflictul cu redactoriiziarului Credill{a.

- Nu ştii cît am suferit pentru d-ta. Voiam să mă culc neapăratcu d-ta. Mă obsedai. O săptămînă a fost un adevrtrat chin - dar ştii?chiar fizic. Ţii minte cînd am venit să te iau de la Rampa şi amplecat Împreună În maşinrt? În ziua aceea eram decisă să-ţi vorbescdeschis, fiindcă vedeam că altfel nu Înţelegi, sau refuzi să Înţelegi.Mrt hotrtrÎsem să iau asupră-mi cele mai penibile detalii. S{lgăsescodaia unde să ne Întîlnim, să te aduc acolo, să pregrttesc, În sfîrşit,totul... Dar tocmai În ziua aceea te durea ... măseaua. Dacă nu te-arfi durut, aş fi fost sigur a d-tale. N-aş fi ezitat să-ţi vorbesc - şi d-tan-ai fi putut refuza. Nici un bărbat nu refuzrt.

În primele zile - ţii minte, după prima seară cînd am fost la"Zissu" - mrt hotărîsem srt vin Într-o zi la d-ta, să mă dezbrac, srtmă culc În pat şi să te aştept. M-ai fi grtsit acolo şi n-ai fi avutÎncotro. Dar Între timp mi-ai dat Femei şi am văzut că nici măcaraşa n-aş fi mcut decît să repet un episod din trecut. Mi s-a frtcut sil{lde mine şi am renunţat. mai ales crt ai fi crezut crt o copiez pe eroinad-tale.

Pe umlă, la "Corso", cind am prînzit Împreună. Eu venisem să-ţispun tot şi să-ţi cer tot, iar d-ta mi-ai cerut voie srt-ţi continui unarticol. N-am avut niciodată nici o rezervă. dar n-ai vntt să pricepi.

Îţi spun asta acum, pentru că mi se pare că a trecut. Nu mai eactual. Am dorit-o prea mult pentru ca acuma să-mi mai facrtplăcere. Îţi spun că eram nebună. Faţ;l ele Gheorghe. faţă ele mamalui Gheorghe nu vorbeam decît de d-ta. Ce am putut să sufrtrl ...

Cum? crezi că nu I-aş fi Înşelat pe Gheorghe? Crezi că nu-lînşel? Ba ela, Îl Înşel, cu unul, cu altul. e1estul de rar, e1arcÎnel Îmiplace cineva - ce vrei să fac? Mi se pare că ar fi stupiel să-mi refuzasta. Eu ÎI iubesc. e1arcreel că nu are nimic ele-a face. Şi o singur;le1ată, la Constanţa. CÎnelam rămas trei zile singură cu un tip care Îmifăcea curte şi care ele altfel Îmi plăcea foarte mult. am rezistat - nuştiu de ce, elin ÎndlpăţÎnare ori prostie -. lucru ele care nici astăzinu sunt consolatrt.

[Luni], 30 decembrie [1935]Sceau.r

Sunt la Paris şi Încă nu realizez bine evenimentul. Cred că măvoi dezmetici abia peste zece zile, cînd îl voi fi p{lfăsit.

Mi se pare Într-adevăr că e ceva ireal În această întoarcere careanulează cinci ani de viaţă, ca şi cum nici n-ar fi existat. Sîmbătăseara am dinat la Yerres la Fanny Bonnarel. Am găsit-o absolutneschimbatrt şi mi se părea pur şi simplu absurd gindul că sunt intrenoi cinci ani care ne despart. Curioasă senzaţie de bătrîneţe.

,,42'"

M-am plimbat Într-o dimineaţă prin cartierul Rue de la Clef.Nimic schimbat. nimic - nici măcar eu care nu aduc cu mine dincei cinci ani de despărţire nimic mai mult deCÎt ştiuse şi trăisebăiatul de 22-23 de ani din 1930. Am urcat pe Rue Soufflot, amrevăzut biblioteca Sainte Genevieve. am continuat pe Rue Clovis,Rue Mouffetard. Rue Monge. Rue de la Clef. Rue Lacepiede şi amintrat În Jardin des Plantes, unde m-am oprit cîtva timp sub cedrulcel mare. Sincer vorbind, nu izbutesc să mă conving că a trecutvremea.

Dar nu am de gînd să scriu în carnetul ăsta, pe cW'e zadarnic l-amluat cu mine.

Poate voi recapitula la Bucureşti.

Şi acum. fiindcă am neglijat s-o fac la timp. nu mai am chef sărezum aici ultimele faze ale amorului meu cu Leni. Ne iubim -ne-am spus-o şi ne-am despărţit În plină concordie, sărutÎndu-ne.Mă Întreb ce voi deveni la Bucureşti. Am arta de a-mi complica lamaxim viaţa asta nefericită.

1936 _

Bucureşti. Joi, 6 februarie 1936

Aveam aseară, plecînd de la Leni, sentimentu l că. dacă m-aş sin-ucide în chiar noaptea aceea, aş face-o împăcat. aproape cuvoie-bună... .

N-<Ul1să-i pot explica niciodată cît de mult înSe,Ul1nă- sau puteasă însemne - ea pentru mine. Şi nici eu nu-mi dau seama dacă oiubesc cu un mare amor sau cu ultimele mele rezistenţe de viaţă.

20 februarie, joi [1936]

De ce mă emoţionează gîndul că mîine pleacă din Bucureşti. ori dece faptul de a-i fi trimis două crengi de liliac, fără nici un cuvînt,mă bucură atîta?

S-ar putea nici să nu ştie cine i le-a trimis. s-ar putea nici să nuse uite la ele - şi va fi cu atît mai bine.

1 martie. Duminică [1936]

Admirabilă zi şi copleşitor de frumoasă seară. Un cer albastru, custele, ,.foşnitor de multe", cum îi spuneam astă-vară, într-o noapteca asta, lui Emil Guli<Ul.

Dar nu era ca asta ... Simt că a izbucnit primăvara. O simt dupămulte lucruri, dar mai ales o simt după urgenta mea nevoie de a fifericit.

Şi trebuie să fac un articol pentru FIII/dariil, acum cînd singu-rullucru de care aş avea nevoie ar fi să iubesc o femeie - oricinear fi - Leni, Maryse, Jeni, nici una din ele, o fată streină, cineva însfîrşit, indiferent cine.

Am venit acasă singur şi, nu ştiu de ce, pentru prima oară m-atulburat cîinele nostru, Doggy. Era ceva omenesc în săritura lui spre

mine, în explozia lui, plină de elan, plină de melancolie. Fără litera-tură - nu-ar fi şi ruşine aici -, simţeam că vrea să vorbească şisuferă că nu poate.

Voi pleca poate la Breaza pentru cîteva zile.

Luni,2 [martie 1936]Nu vreau să scriu nici un detaliu din cearta mea cu Vremea. Suntunele comice. sunt altele constemante.

Mi se spune că Mircea a fost "revoltat", cetind, în faţa luiDonescu", articolul meu din Rampa. Nu-mi găsea nici o scuză şi îlaproba în totul pe ..adversarul" meu.

Nu vreau să cred şi nu vreau să întreb. Dar dacă se poate şiasta!. ..

Joi,5 [martie 1936JAm fost la Devechi. pe care nu-I mai văzusem dinaintea Crăciunului.

Am ieşit împreună şi - pentru că avea maşina la reparat -I-amconvins să urcăm într-un autobuz 31.

Aerul lui dezolat În maşină. unde era prea multă lume, aerul luijenat. stingherit. .. Simţeam nevoia să-i cer scuze.

- În definitiv, i-am spus, pentru d-ta a te urca într-un autobuz eo experienţă de viaţă.

Ieri, scrisoare de la Leni. Iubitoare, bucuroasă, fără complicaţiipsihologice. Scumpă fată ...

Seara, la Nenişori. Maryse Într-o scenă de isterie. Plîngea. rîdeaşi. Ia plecare. mi-a interzis să-i spun bună seara. Primăvara asta.care ne buimăceşte puţin pe toţi.

Marţi. Ia Dalles. conferinţa lui Nae despre Calvin. Lectie fru-moasă, sobră, fără cabotinaj, tIu'ă aluzii politice - decît foarte vagişi puţine. Un Nae din timpuri bune.

Sîmbătă, 14 [martie 1936]Dejun la .,Corso", cu CamiP. care mă chemase să revedem Îm-preună Teze şi alllilce - despre care, înainte de a le publica, are osumă de îndoieli şi ezitări.

Amuzantă intrare în materie, printr-o declaraţie de admiraţie laadresa mea.

2 Vladimir Donescu, directorul revistei Vremea, decide excluderea lui Sebas-tian dintre colaboratorii revistci, în urma unui articol polemic publicat deScbastian în Rampa împotriva lui Vasile Lovinescu.

3 Camil Petrcscu.

- Sunt, zicea, în literatura românească numai trei cflrţi profundeprin sentimentele lor conjugate. De două mii de ani, Parulilti Procustşi Ultima noapte.

M-am sustras cu hotărîre elogiului.- Nu, Camil, să lăsăm asta. Să vorbim despre Palllllui Procust,

dar să trecem peste cărţile mele.Nu pot primi fără oarecare duioşie tactica atît de facil{l, şi mereu

aceeaşi, a admiraţiei lui totdeauna oportună.Dar îi păstrez neclintită vechea mea afecţiune. Micile lui

"chestii" mă amuză totdeauna, nu mă indignează niciodată.Şi e sigur că e un tip remarcabil. Am recitit iij·ticole de-ale lui din

1922, 1924. Sunt uluitoare prin precizie, prin ton, prin stil.

Ieri n-am mai fost la cursul lui Nae. A început s::imă plictisească.Ultimele lectii au fost reeditări. destul de enervante prin facilitatealor politică, reeditări ale leqiilor de anul trecut.

Duminica trecută, la Nenişori, Tudor Vianu mi-a făcut Într-unsfert de ceas procesul lui Nae, cu extremă violenţă (nu de vocabu-lar). Îi contestă orice originalitate. ÎI crede un reprezentant al luiSpengler şi al Încă vreo cîtorva nemţi actuali, pe care i-a utilizat dintimp, fără să indice sursele.

Se poate. Nu ştiu. Dar e ceva demoniac în Nae - şi nu pot credecă omul ăsta poate fi anulat printr-o critică universitară.

Joi, 19 [martie 1936)Aseară, la Lilly·, unde luam masa cu întreg grupul nostru, Camil -vorbind cu Mircea şi cu mine - spunea, cu una din acele mişcăride sinceritate curajoasă, care îl prind aşa de bine - parcă şi-(U'vio-lenta modestia, obligînd-o să cedeze În faţa evidenţei:

- În definitiv, drag{l, să recunoaştem: nu exist{l decît treiromancieri: d-ta, Mircea şi eu.

Inefabil, Cami\. Dacă ar mai fi fost de faţă - ştiu eu? - SergiuDan de exemplu, e neîndoios că .,În definitiv, dragă, nu există decîtpatru romancieri".

Am văzut-o pe Leni la teatru, unde avea matineu.- M-am decis să nu mai fiu cochetă cu tine - nu-a spus.Obiectez. Nu pricepe nimic şi - cu cea mai bună dreptate -

aşteaptă ca acest prea lung joc să ia un sfirşit. Dar pentru mine nuexistă decît un sfirşit, unul singur.

Mă urmăreşte - de cînd am aflat-o - sinuciderea lui PascalAlexandru. Mi-am amintit că la şcoală i se zicea "fetiţa". Aveaîntr-adevflf ceva femenin, palid, fin în întreaga lui fiinţă. Cred că întot cursul liceului, mai ales în cursul superior, n-am schimbat nicitrei cuvinte cu el. Era antisemit, cum erau toţi. Dar avean1 de atuncinu ştiu ce simpatie pentru delicateţa pe care i-o bănuiam şi pentrumelancolia lui care, uite. I-a dus sub roţile unui tren.

Marioara Ventura. pe care am cunoscut-o săptămîna trecută laun dejun al Institutului Francez, mi-a spus:

- Te citeam, mă interesai, dar nu ştiam că ai 25 ani.- 26. doamnă. am rectificat eu.Din nefericire. în ciuda înfăţişării mele care uneori mai este

juvenilă. devin bătrîn. bătrîn.

Vineri, 20 [martie 1936]

Am fost la teatru. pentru că Leni, care nu văzuse noul spectacol altrupei IOL mă chemase să-i ţin tovărăşie.

A venit cinci minute după ridicarea cortinei. iar în ambele an-tracte a disprlrut să dea telefoane.

Dacă îmi închipui că nu are o mie de an1anţi, sunt un dobitoc si-nistru. DaL nu încape nici o îndoială, pe mine m-aI' fi iubit în felulei. dacă o ajutam să mă iubească. Trebuie să recunosc că, pentrujocul meu atît de confuz şi greu de descifrat. atintdinea ei a fost tot-deauna de un tact şi de o siguranţă uluitoare. N-am decît să-miamintesc cît de lamentabil se comporta Lilly în situaţii echivalente.

Nu trebuie Set fiu supărat pe seara de azi. Ea îmi justifică o bunătăcere de zece zile - şi e o perfectă treaptă spre rupturJ -. deşi, dupăspectacol am ieşit în oraş şi, cu Jenica Crutescu. ne-am dus sămîncrm) la o bodegă. unde Leni ne-a spus o sumfl de lucruri dezol,mtedespre menajul ei cu Froda. Am impresia că ar accepta o evadare -şi mă cutremur gîndindu-mă ce fericit m-aI' face un astfel de lucru.

Dar e inutil şi ar trebui să mă obişnuiesc a socoti definitiv în-cheiate socotelile vieţii mele.

Voi încerca Sflscriu piesa de teatru la care mă gîndesc de cîtăvavreme5. Am văzut primul act uluitor de precis (pînă la replică deprecis), astă-seară. în timpul spectacolului de la ,.Regina Maria".Cu amintirile mele din vila Wagner, cu oarecari teme reluate dinRCllee, Marthe, Odctte6, aş putea face un lucru gingaş. Voi încerca

5 Prima însemnare despre proiectul piesei Jocul de-a racal/(a.6 Primul capitol din volumul Femei.

- şi, dacă n-aş fi obosit, dacă n-aş avea atîtea lucruri de făcut mîine,cred că aş începe chiar acmn, deşi e trecut de 1 noaptea, primul act.

Lecţia lui Nae de azi, penibilă. Resturi din cursul anului trecut,resturi de articole, resturi de şuetă şi în plus cîteva grosohme glume,care încercau să provoace simpatiile unei săli mai mult distrată.Cum e posibil?

Jumătate oră mai tîrziuNu m-am culcat totuşi. Voiam să pun pe hîrtie, ca să nu le uit,

cîteva lucruri pe care le gîndisem despre piesă. În realitate. m-amtrezit făcînd scenariul întregii piese. Sunt pur şi simplu incîntat. Mise pare o idee excelentă, şi de unde acum jWllrltate ceas nu vedeamdecît primul act. acum le-am conturat pe toate trei. Nu ştiu dacă nueste o aprindere de moment, dar intr-adev[lr. În momentul rlsta, amimpresia de a fi găsit un lucru excelent. Do,U1me ajută.

Sîmbătă, 21 [martie 1936]Am adormit greu azi-noapte. Eram într-o excitaţie de spirit pe carede mult n-am mai avut-o. (Ştiu eu? Poate la Paris, În septembrie1930, în seara de la hotelul de pe Rue de Rennes, cînd scriam capi-tolul BlIţiP. Sau poate la Brăila, în primăvara 1934, în dimineaţa deduminică în care ,U11scris episodul Dronţu-Marjorie8.)

Vedeam azi-noapte seara de premieră, sala. spectacolul, măocupam cu distribuirea biletelor. (Lui Roman9 o lojă, lui Nae o lojă,mă intrebam dacă trebuia să-i dau leniei bilete de premieră şi cum.ce fel de bilete etc., etc. Doamne, cît pot fi de copil.)

Dacă aş fi avut telefon, poate că aş fi chemat-o pe Leni imediat,deşi era aproape de 3 noaptea, ca să-i spun. să-i povestesc şi să oconsult.

Azi-dimineaţă m-am sculat mult mai rezonabil. Cred că într-ade-văr schema piesei e bună. Am găsit azi o sumă de noi detalii pentruactul 2. Principalul. deocamdată, este să precizez cît mai de[ta)ilatscenariul. Pe urmă voi vedea. Dar am încredere in mine - ceea cenu mi se intîmplă prea des.

ÎI văd foarte bine pe Iancovescu in rolul bflrbatului. Pe femeie artrebui s-o joace Leni. Este in realitate Leni, tot ce aşteptanl de la ea,tot ce putea fi, tot ce in anmne sens este.

7 Capilol din romanul Oraşul cu salCÎmi.8 Personaje din romanul De două mii de alli.9 Saşa (Sac ha) Roman, avocat; Sebastian lucra ca secretar în biroul de avo-

catură al lui Roman.

În caz extrem, şi numai dacă ea ar refuza, singura căreia i-aş darolul ar fi Marietta10, care i-ar da mai puţină vivacitate, dar poatemai multă poezie şi o dungă de melancolie.

încă o dată, Doamne ajută. Aş fi fericit să scot din subiectul meutot ce simt că ascunde ca rezerve de emoţie, poezie şi graţie.

Luni, 23 [martie 1936]

Nu sunt degonflat. dar febra din primul moment nu-a trecut. Aveamsîmbătă, şi chiar ieri. impresia că e o treabă pe care aş putea-o ter-mina în două săptămîni. Cred că m-am înşelat. Îmi vor trebui poatecîteva luni. Aş fi fericit s-o am în septemvrie gata, ca s-o potprezenta teatrului atunci.

Am început să scriu. Ieri eU11 schiţat decorul, ambianţa, azi am şiscris prima scenă - de care sunt mulţumit. E adevărat că e scurtă.Voi avea probabil dificultăţi de a grupa şi a face să se mişte deodatămai multe personaje în scenă.

Nu stiu ce va iesi. Dar trebuie să fac experienta. Ca tehnică li-terară. 'mai ales, mă interesează. Îmi dau seama că am pus mîna peun subiect de teatru, care nu s-ar preta la nimic altceva - niciroman. nici nuvelă. Nu ştiam pînă acum ce însenmează a vedeascenic o poveste. E cu totul alt proces de gestaţie decît pentruroman.

Şi mă ameţeşte tentaţia culiselor, a sălii de teatru, a afişelor. Epuţin cabotinaj în mine.

Şi. în plus. emoţia de a scrie pentru Leni ! Gîndul că va trăi lu-cruri gîndite de mine. va spune cuvinte scrise de mine! Cîte revanşenu-mi voi lua asupra ei !

Duminică, 29 [martie 1936]

Am ascultat vineri seara, la Ateneu, Pasiunea lui Ioan, iarazi-din1.ineaţă a lui Matei, în care regăsesc o sumă de lucruri păstrateîn amintire de anul trecut, dar şi descopăr nenumărate lucruri noi.Mă simţeam copleşit. Aveam într-adevăr senzaţia fizică de a măafla sub o boltă de sunete. E o senzaţie de monumental, care facepoate pentru prima dată ca vorba ,.arhitectură sonoră" să nu fiepentru mine o vorbă goală.

Şi cîte pagiJ1i suave, cîte momente de graţie.La ieşire, Nae. care ascultase şi el amîndouă concertele (ce cap

de leu gînditor avea în timpul audiţiei !). m-a strigat din noua luimaşină - Mercedes Benz, un nliJion - şi m-a chemat la elia masă.

Am dejunat cu el si cu băiatul lui, Răzvan, si am tot discutat vreodouă ore. ' - _.'

Nu am chef acum, dar ar trebui să însemn tot ce mi-a spus, răs-punzînd întrebărilor mele despre cursul lui. Armura lui logică are omie de fisuri. Şi pe urmă e prea comod să ridici din umeri, CÎnd sestrînge întrebarea şi îţi cere să spui da sau nu.

- Nu înţelegi - îmi spunea - că teoria mea a colectivelor esteo fugă de singurătate, o încercare tragică de a ieşi din însingurare,

Ba da, înţeieg. Dar atunci să nu mai vorbească despre drepturileabsolute ale colectivului, ci despre importanţa absolută a individului.

Şi, pe urmă, mă întreb dacă nu trebuie suspectat puţin acesttragism, care se rezolvă în diverse teorii, făcute să justifice valoareametafizică a termenului de "Căpitan", superior termenului de"Duce" sau "FUhrer".

Nu are Nae Ionescu humor? Cum poate lua în serios asemeneaglumă?

Sîmbătă, 11 aprilie [1936]Aseară, aproape şase ore de muzică. Am început, la 9 fără un sfert,cu Pasiunea lui Ioan, transmisă de la Budapesta - dar ascultatăgreu, din cauza aparatului meu de radio care înnebuni se subit.

Am continuat pe urmă, la II 1/2, cu Stuttgartul, de unde amascultat o uvertură de H~lndel (Ia 177eodora),o simfonie de Locatelli,primul concert brandenburghez ele Bach, COllcer/ul dublu ÎII remiilor pentru două \'iolille, tot de Bach, un cîntec de Hebbel cumuzică de Schumann pentru cor şi orchestră (foarte frumos!) şiprima parte din Simfonia Ill-a de Schubert.

În continuare, la 1, tot de la Stuttgart, şi pînă la 2 1/2 am ascultatPasiullea lui Matei. pe care n-am dus-o pînă la capăt, căci am închisdupă "Barabas"! Mereu bucurii mai mari ascultînd-o, mai nuanţate.

Plec azi la Sinaia cu Caroll! şi C<m1il- cu speranţa ca la întoar-cere să mă opresc la Breaza, unde să rămîn pînă de DuminicaTomii. Aş vrea să pot lucra. Dacă cel puţin m-aş întoarce cu actul 1.Vezi cît sunt de modest?

Sinaia, [duminică], 12 [aprilie 1936]Sunt de aseară aici. Drumul cu maşina a fost frumos. Pete demauve, ele verde, de gris, Odihnitor.

Tot ce e snob în mine, dor de confort şi puţin de poză, e flatat dedecorul hotelului, care e aproape somptuos. Dar o lume deprimantă,curve (Lulu Nicolau. Eugenia Zaharia), ziarişti (Horia, Ring), peşti(Polizu), babe' bătrîne, jucători de club. Am pierdut aseară 200 delei la ruletă, de cum am intrat în cazi nou. Îmi promit să-I ocolesc.Nu din prudenţă. dar din silă.

Voi putea scrie? Nu ştiu. Poate la Breaza, unde mă voi opriîncepînd de mîine-seara.

La Bucureşti, ieri, am văzut un lucru care m-a turburat, fiindcăniciodată nu mi I-aş fi putut imagina în toate dificultăţile lui com-plexe şi delicate.

Mă oprisem cu Camil la Şosea, unde se fac lucrările pentruLuna Bucureştilor. Se transplantează acolo cîţiva pomi şi tocmaiîn momentul acela se încerca să [se] planteze un pin, adus nu ştiude unde. Două lucruri m-au impresionat, întîi imensa bucată depămînt cu care fusese rupt copacul. Propriu-zis, nu rupt. Se să-pase în jurul lui un cilindru, un fel de glastră de - să zicem-2 metri cubi, încercuind-o cu butii. ca pe un butoi. Aceastăglastră trebuia S[l intre într-o groapă dinainte săpată, pe dimensi-unile ei. Dar ce m-a surp(Îns şi mai mult au fost oamenii care sesileau să ridice copacul. I-am numărat: peste 50. Ce voinţă deviaţă, indiferentă, puternică, fără cuvinte, fără gesturi, de o gran-doare tăcută, în copacul ăsta. care părea uriaş între oamenii carese agitau în jurul lui.

Marţi, 14 aprilie [1936]

Aş fi fost mulţumit de ziua mea de ieri, dacă nu s-ar fi terminataşa de prost la cazino, unde a trebuit să stau pînă la 2 jumătatenoaptea, fiindcă nu-I puteam lăsa singur pe Carol, care pierdeaprea mult.

Altfel. o zi bună. Izbutisem să regăsesc viziunea (vreau să spuncă o vedeam din nou) piesei şi să reintru în mişcarea ei. Am şiînceput să scriu ultima scenă din prinlul act, Valeriu-Leni. Mă temcă am pierdut din nou contactul. Voi încerca să-I scriu la Breaza.unde plec la 1.

Pe urmă (pe la 8 seara, plimbîndu-mă prin parc - seară admi-rabilă, cer albastru translucid, stele cu o sclipire tînără) am văzutdestul de precis un studiu mai lung despre Jules Renard, pe care arfi să-I scriu după terminare",! lurnalului lui. Titluri de capitole: JulesRenard "anecdotier", J. R. franc;ais-moyen, 1. R. în familie, părinţi,copii, nevastă, 1. R. radical etc.

. 51~

În altă ordine de idei, am decis - şi cred că definitiv - materia-lul primului volum din "Romanul românesc" 12. Vor fi şase capi-tole: Rebreanu, Sadoveanu, H. P.-Bengescu, CarniI, Cezar Petrescu,Ionel Teodoreanu. Am oarecari îndoieli despre Aderca. Cred totuşică va rămîne pentru volumul doi, dar nu voi lua o decizie ultimădecît după ce-I voi reciti. Văd destul de bine prefaţa primuluivolum, prefaţă în care voi explica planul întregului ciclu şi voi jus-tifica lipsa literaturii dinainte de război. Vreau să scriu cartea lavară. Vreau să apară pînă la Crăciun.

Dar deocamdată tot piesa rămîne în actualitate. Nu încapeîndoială că o voi scrie. Experienţa trebuie făcută. Mai mult nu ştiu.Nici ce va ieşi, nici ce soartă o să aibe.

Convorbire, azi-dimineaţă, în parc. între doi copii de 11-12 ani.în primele clase de liceu - unul în costum de liceu militar, aldoilea, şosete, pantaloni scurţi, haină şi cravată, îmbrăcat franţu-zeşte, de parcă - blond cum era - ar fi fost un copil din GrădinaLuxembourg.

Militarul: - Voi purtaţi la şcoală svastică?Celălalt: - Ce e aia?M. : - Semnul ăla, ştii ...C. : - Nu ştiu ce e.M. : - Noi purt[tm.

Pe urmă s-au depărtat de mine şi după cîteva minute s-au întors.Convorbirea continua. L-am auzit pe băiatul blond explicîndu-imilitarului:

- Religia este despărţită de stat. Statul şi religia nu au nimic co-mun - de cîteva sute de ani. Ştii! în şcoli nici nu se învaţă religia ...

Textual. Altfel nici nu m-ar interesa s-o însemn aici. O societatede poliţişti. cum este societatea romflOească, nici nu poate creaaltceva decît generaţii întregi de poliţişti. Se înţelege. poliţişti prinspirit şi prin mentalitate. cînd nu se poate de-a dreptul prin meserie.Aş vrea să ştiu din ce fan1ilie iese băiatul blond, care nu ştie ce esteo svastică. Aş vrea să-I cunosc pe tatăl copilului ăstuia şi să-i strîngmîna.

Asta îmi aminteşte reflecţia lui Corneliu Moldovanu, acum vreodouă săptftmîni, cînd, la ieşirea de la nu ştiu ce premieră, neaşteptau în stradă ţigănuşii, cu ediţia specială anunţînd condamnarealui Constantinescu-Iaşi13•

- Bine i-a făcut. Dar e prea puţin.

12 Proiectul studiului despre romanul românesc nu a fost finalizat.13 Condamnat pentru activitate comunistă c1andestină.

Şi ăsta e un scriitor!

Multe lucruri de însemnat din hotel, mai ales în privinţa EugenieiZaharia, curvă de o vulgaritate fără nici un fel de rezervă. Amu-zantă totuşi prin vocabular, prin frumuseţea ei cam violentă şi deasemeni prin sinceritatea (nu! să nu stricăm un cuvînt frumos), prininsensibilitatea totală cu care îşi face meseria. Carol a futut-o dinprima seară. Cred că, dacă ar sta cinci bărbaţi cu ea în bar, ar fi Înstare să se urce pe rînd, cu fiecare, la "odaie".

Şi Îmi spunea că Lucien Fabre a scris Bassesse de Venise maimult ca să se răzbune pe ea, Într-o vreme În care - fiind certaţi --ea se dusese singură la Veneţia. Ce e mai ~mlllzant este că ar puteafi adev[lfat.

Şi mă gîndesc că situaţia mea faţă de Leni poate să nu fie preadiferită.

- Şi d-ta eşti un Ladima, mi-a spus CarniI alaltăieri, la masă.O fi ştiind el ceva ...

Joi, 16 [aprilie 1936]. BreazaPe măsură ce-I citesc, Juma/II/lui Renard Îmi devine din ce În cemai scump. Cît îl iubesc pe omul ăsta şi ce absurdă mi se paremoartea lui - deşi au trecut de atlmci 24 de ani.

Uite, singurul fel de eternitate care contează după 24 de ani, săfii mai viu ca un om viu, iar memoria ta să fie tot aşa de reală ca oprezenţă fizică.

Citind azi nota de la 24 iulie 1903. mi-am spus că ar trebui săscriu o carte despre Jules Renard, În care să explic - prin el -amorul meu pentru Fnmţa. Radicalismul lui Renard are rădăciniţ[lrăneşti. Asta mă linişteşte asupra destinelor democraţiei franceze.Nu va pieri niciodată.

Am continuat, de cînd sunt aici, marea scenă Leni-Valeriu,Începută la Sinaia. Sunt la pagina a 12-a. Am impresia că merge.Dar stiu eu?

În· o,lfecare măsură, ce Îmi dă totuşi curaj să scriu teatru suntnotele lui Renard despre piesele lui.

Aş vrea să nu plec din Breaza înainte de a fi terminat cel puţinaceastă scenă.

Cred că rolul bărbatului va fi extrem de dificil. Numai Ianco-vescu l-ar putea juca, fără să-I facă "raisonneur", pretenţios şi obo-sitor. Pe măsură ce-l scriu, îmi place mai mult, dar mă şi îngrijoreazămai mult. După terminarea piesei - şi fie că o joc, fie că nu ...,....voiscrie pentru fiecare rol o recomandaţie dedicată interpretului, pentrua-i indica linia generală a rolului.

Vineri, 17 [aprilie 1936]

Niciodată Breaza n-a fost aşa de frumoasă. E o profuziune deculori. N-am văzut În viaţa mea atîţia pomi înfloriţi. Cred că suntmeri. Unii au ceva de carte poştală, aşa sunt de albi.

Am stat adineaori - 9 dimineaţa - cîteva minute la capătul aleiicu nuci, să privesc Prahova. în sus, spre munţi. E ameţitor. Albulzăpezii de pe Bucegi, pe urmă albul merilor în floare. pe urmă omie de nU<U1ţede verde - de la verdele negru al unui pin stingher,pînă la verdele galben, fraged, umed, nesigur, al frunze lor tinere. Înmijlocul peisajului - exact în mijloc, de parcă ar fi fost pusă acolonu ştiu de ce legi ascunse de compoziţie - o casă cu acoperişulnegru. ars, sumbru. lunlinînd prin contrast culorile vii din jur. Şi sănu uit petele de mauve. petele de albastru. umbrele gris, scîntei leapei În soare. (M-am întors după-masă. Mă Înşelasem. Nu era apă.Prahova e aproape secată.) *

Mi se părea sincer că e ireal şi. după ce m-am depărtat vreodouăzeci de metri, m-am întors ca să mă încredinţez că toate asteaexistă într-adevăr şi că au rămas la locul lor.

Aseară, deşi am încercat să scriu pînă după 12, n-a mai mers.Recitesc însă acum tot ce am scris şi mi se pare frumos. Poate că

am făcut bine că am început cu scena cea mare. Ea fixează atmo-sfera piesei. Îmi va fi mai uşor să scriu scenele preliminare.

Duminică, 19 [aprilie 1936). BucureştiAm plecat fo<U'temulţumit de la Breaza. deşi nu temlinasem com-plet scena Leni- Valeriu. Îmi mai lipseau două pagini. Le-am scrisastăzi. Fără a-mi flata lucrul, am impresia că am avut mînă bună.Sunt unele momente în scena asta care mi se par delicioase. În-tocmai ceea ce visasem ca atmosferă. ca ton. Şi pe umlă - ceea cee şi mai important - nlişcarea generală a scenei - care e totuşi aşade lungă -, ritmul ei sunt vii, sunt articulate.

Am numărat replicile (copilărie: dar tot aşa număram la primacarte tipărită rîndurile pe pagină). Sunt 149. Nu sunt prea multe?Nu e prea lung?

Am încredere în piesa mea. M-ar mira să o stric - deşi mi-aumai r::unas atîtea lucruri de făcut.

Dacă aş avea acum o întreagă lună liberă, ro-aş întoarce laBreaza şi cred că aş putea să-mi menţin excelenta dispoziţie des::tptămîna asta. Vineri am scris acolo 10 pagini - ceea ce pentru

* În text adaosul e marcat nu prin paranteze, ci printr-o acoladă în dreptulcăreia s-au scris mărunt cele două rînduri.

scrisul meu încet şi greu este un randament excepţional. Voi încercasă capăt o săptămînă liberă la începutul lui mai.

Azi-dimineaţă, la Ateneu, concert Lola Bobescu (Simfonia spa-lIioLă de Lalo). O fată de 15-16 ani, cu gesturi încă de copil. cu unamestec delicios de bravură şi timiditate. Cîntă admirabil, dar întimp ce cîntă surîde ici şi colo cuiva din sală - o rudă probabil, sauun prieten, întocmai cum făceau la Brăila elevele lui MclleLambert,la examen. Emotionant de tînără, de sinceră, de fragedă. O fată dinFrancis Jammes.

În primele rînduri, Anton Holban aplauda cu un fel de entuziasmlubric. E delicios băiatul ăsta. care pare o fată bătrînă.

- M-ai prins în flagrant delict de emoţie, mi-a spus.

Am citit Albllm des vers allciens. Admirabil. Foarte Mallarme pealocuri, dar admirabil. Cum de le-am neglijat pînă acum?

Camil - căruia în drum spre Sinaia îi arătam unele versuri dinValery - mi-a spus:

- Dee. e frumos. Dar nu e mai frumos decît versurile mele.

Marţi, 21 [aprilie 1936]Mă gîndesc - în timp ce piesa continuă să mă preocupe, deşi n-ammai scris nimic la ea -, mă gîndesc la un scurt roman, în care aşlimpezi capitolul Leni. Ce s-a întîmplat aseară la teatru (şi desprecare - din silă - prefer să nu scriu nimic aici) mi-a redeşteptatnevoia de a-I scrie. 200 de pagini - cugetan1. Tot va fi fost bună laceva această stupidă istorie.

Dar deocamdată piesa primează!

Duminică, 26 [aprilie 1936]Terminat JllmalllLlui Renard.

Am luat azi o decizie, de care sunt bucuros - deşi în fundulsufletului îmi lasă poate putină părere de rău: îi dau rolul Mariettei.

Cu Leni nu se poate face nimic. Indiferenţa ei este neglijentă,distrată, jignitoare pînă şi prin lipsă de politeţă sau de amiciţie. Credcă altcineva ar fi simulat măcar oarecare interes. Ea nu şi-a dat niciatîta oboseală. Vizita de aseară, sîmbătă, în cabina ei la teatru m-adezgustat. Mult mai deprimantă decît vizita de luni.

Mă felicit că i-am vorbit Mariettei. Era necesar să despart piesade Leni. Era necesar să mă angajez net cu Marietta, pentru ca nicio întoarcere să nu fie posibilă.

Şi pe urmă, practic vorbind, e soluţia cea mai bună. Leni faceteatru cu Timică şi Ţăranu - şi îl face la "Alhambra". Renunţă înfapt la teatru şi cedează definitiv operetei. Se desparte de Tessa şiredevine miss Viteza. Piesa mea şi mai ales rolul pe care ar fi tre-buit să-I joace ea sunt la antipozi .... Şi ea vrea prea mult să cîştigebani. Ţine prea mult să ,.cucerească" un mare succes de public,pentru ca să rişte o experienţă cu o piesă originală şi. cu atît maipuţin, cu o piesă a mea.

Dimpotrivă, Marietta e fericită să joace un rol mare. problemabanilor pentru ea nu se pune (sau, în orice caz, se pune în rîndul aldoilea). I-am citit azi tot ce am scris şi i-am explicat scenariul- şiera emoţionată. Simţeam că fiecare replică ,.poartă". simţeam căînţelege. că se identifică. că vede. Şi căldura ei, şi entuziasmul ei. şigenerozitatea ei! în plus. pentru că ţine aşa de mult să joace, va facetot ce va putea (şi poate aşa de mult, cînd vrea) ca să se reprezinte.

Dacă într-adevăr Iancovescu trece (aşa cum se zvoneşte) la "Re-gina Maria" - ce excelentă distribuţie voi avea cu el, cu Mariettaşi Maximilian. Cît despre regie, acolo unde Haig va fi prea greoi,voi încerca să redau eu însumi vivacitatea textului.

Am plecat încîntat de la ei. Lectura mi-a reîmprospătat tot cescrisesem şi mi-a redeschis drumuri care nu mai dădeau nimic.Plecînd, pe stradă. am văzut unele lucruri noi pentru actul al treilea(Bogoiu, cravata, "mă compromiţi", "te voi întîlni pe stradă" etc.).De altfel este singurul care mă îngrijorează. fiindcă e sărac. Nu aşvrea să cadă brusc ritmul după actul doi. care promite să se susţinăaşa de bine.

Voi încerca să plec sîmbătă sau duminică. Am regăsit noi raţiunide a scrie - şi nu este curios că le regăsesc tocmai în ziua în caredecid să renunţ la Leni ?

Duminică, 3 [mai 1936]Adunare generală la S.S.R. Cum pot lua în serios asemenea ridiculecomedii, cum pot crede măcar o secundă că într-adevăr În1i pasă dacăKiriţescu e ales sau nu e ales. dacă Toneghin14 e votat sau nu e?

O oră, cît am stat acolo, m-am agitat. am făcut grup. am făcutpropagandă - şi abia cînd am ieşit în stradă mi-,ml dat semna ce joccaraghios jucasem.

Ce am eu comun cu toată povestea asta, cu toată politica asta. cutoate comploturile astea ... Suntem într-o groaznică mahala, o ma-hala cu literaţi. Sinistru, sinistru, încă o dată sinistru.

Trec de altfel printr-o perioadă de intoxicare literară. Mi-e silă.De ce n-am rămas un meseriaş oarecare - avocat, birocrat -, unom de treabă şi de ce nu mi-a fost dat să am casa mea, viaţa mea,iubirea mea, fără complicaţii, fără nimic "interesant", fără regrete.

Nici măcar spectacolul vienezilor (Grosse Liebe de Molnar),văzut după-masă, n-a izbutit să mă remonteze complet. Totuşi, amavut trei ore de încîntare şi cîteva minute de emoţie. Lilly Darvaş,o mare actrită.

Dar toată 'ziua îmi Iasă un gust de zădărnicie. Îmi aduc iar amintede toată viaţa mea pierdută.

Vineri, 8 [mai 1936)Ieri dejun de ..artişti" la Lilly. Eu, Marietta, Elvira Godeanu. Haig."Kiki"IS şi un tip Brătăşanu din Ploieşti.

Două lucruri deopotrivă de penibile:1) Scrisoarea stupidă din "La zid" împotriva Norei Peyov a

scris-o Lilly. Mi-a spus-o ea însăşi, cu destulă mîndrie şi conju-rîndu-mă să nu spun nimănui, fiindcă, desigur, absolut nimeni nuştie şi nu bănuieşte.

Cînd mă gîndesc că joacă amîndouă în aceeaşi piesă, că se văd,se pupă, se vizitează şi totuşi Lilly e capabilă de un asemenea com-plot, mă cutremw·. N-aş fi crezut-o în stare de vulgaritatea asta.

2) Al doilea incident o priveşte pe Marietta, pe buna meaMarietta Sadova ...

Se vorbea despre agresiunea împotriva lui Hefterl6, care a fostzilele aste[a] bătut în plină stradă de un student.

Cineva întreabă ce s-a întîmplat. iar Marietta răspunde cuneglijenţă:

- Nu e nimic. O să-i treacă.

Să mai scriu cum am ajuns să-i citesc totuşi lui Leni piesa? Nuacum. că n-,ml chef de scris. Altă dată.

Joi, 14 [mai 1936]Azi-noapte, de la Stultgart, o simfonie concertantă de Mozart şi peumlă - mare surpriză! - Kleine Nachtmusik.

Mi-a părut bine să o reascult, de vreme ce e aşa de mult legată depiesa mea. Din nefericire, aparatul meu de radio este prăpădit rău.Totuşi ,un prins suficiente pasaje. Şi asta mă întoarce spre piesă, pecare în ultimele zile am abandonat-o. Ar trebui neapărat să plec,măcar pentru trei zile, ca să regăsesc filonul pentru moment întrerupI.

15 Student în medicină (cunoştinţă din Brăila).16 Alfred Hefter, publicist ieşean.

5~

Citesc - nu ştiu de ce cu atîta întîrziere, căci o aveam de mult înbibliotecă - Annees decisives de Oswald Spengler. Surpriza de agăsi fraze întregi, formule, idei, paradoxe din cursul lui Nae. Totcursul lui de anul trecut (politică internă şi externă, pace, război,definiţia naţiunii), toate "Ioviturile" lui (Singapor, Franţa caremoare, Rusia putere asiatică, Anglia în lichidare), totul e în Spen-gler cu o înmărmuritoare asemănare de termeni.

Şi încă n-am terminat...Alaltăieri; la Braşov, Ia procesul studenţilor gardişti. Nae a

declarat (i-anl citit depoziţia În ziare) că nu orice asasinat e interzisde religie şi că deci în mod firesc studenţimea se solidarizează cuasasinii lui Duca.

Cred că nu mă voi mai duce la cursul lui. Nu ca să dau "sanc-ţiuni" împotriva lui. Dar, foarte sincer vorbind, Nae Ionescu începesă nu mai fie interesant. E prea simplă schema lui.

Duminică, 17 (mai 1~J61Azi o lună plecam de la Breaza. Şi de atunci piesa mea a rămaslocului. Nu e păcat să o las să se înnămolească?

V.oi regăsi vreodată ritmul fericit, pe care îl descoperisem în celecinci zile de la Breaza?

Trebuie să plec neapărat. Poate că e o simplă prejudecată, daracuma prea s-a înrădăcinat: nu pot să scriu aici. Am încercat şiastă-seară, dar nu merge. Ce e mai stupid este că întreg actul I îmieste clar în minte, frază cu frază. Totuşi nu merge.

Mi-anl consultat agenda - şi cred că, dacă am puţină voinţă, potpleca miercuri seara şi să rămîn pînă luni dimineaţa. Ar fi pa tIU zilede lucIU. Nu trebuie să le las să se piardă. Dar nu anl b,mi. Mama tre-buie să plece, sîrnbătă am procesul sorei lui Adercal7. Totuşi, totuşi ...

Marţi, 26 (mai 1936]Mama a plecat vineri. De alaltăieri este la Paris.

Nae şi-a închis cursul vineri după-masă. Am fost. Lecţie sobră(cu un singur moment de cabotinaj - şi încă nu exagerat), lecţiefoarte flUmoasă, strînsă, abilă, cu o sumă de fericite formule.

Dacă aş fi scris vineri aici despre ea, poate că aş fi rezumat-o înîntregime. Dar n-am avut chef de nimic zilele din urmă.

Ieşind din sala de curs, Nae mi s-a adresat:- Pentru tine am făcut lecţia asta. De doi ani te uiţi la mine

chiorîş. Ei, acuma ce zici?

17 Mihail Sebastian a pledat în procesul de divorţ al sorei lui F. Aderca,Ghizela (căsătorită dr. Leon).

Nu zic deocamdată nim.ic. Lecţia a fost Într-adevăr remarcabilă- iar soluţia lui pentru problema individ-colectivitate este, nicivorbă, interesantă (deşi simt sofismul, fără să-I pot pentrumoment preciza). Dar toate astea nu-l împiedică pe Nae să fiegardist de Fier. Şi cel puţin dacă ar fi cu adevărat, sincer şi fărăcalcule. asta.

Aş mai fi vrut să scriu despre concertele Filarmonicii din Berlin.Dar nu mi-e de scris acuma. (Al 3-lea concert brandenburghez deBach. o simfonie În re de Haydn, a VII-a de Beethoven, uverturaOberon de Weber, Simfonia IV-a de Schumann, l-a de Brahms şiuvertura la Maeştrii cÎIIIăreţi.)

o mai v[ld din cînd în cînd pe Leni - din ce în ce mai rar, din ceîn ce mai fără emoţie. Toată povestea asta era din partea mea ostupidă copilărie.

Am mai scris din actul I vreo dod s«ftIe. Acum mi-am simpli-ficat o situaţie În care mă mcur'asem rău. Erau aproape toate per-sonaje~e în scm! - trebuia doi la pe Lerti şi Bogoiu singuri - şinu ştiam cum să-i scot pe ceilalţi afali. Soluţia a venit cu uşurinţă,pe neaşteptate. Metoda cea mai sigura are tot auea de a lua loc cuhotărîre la masa de scris şi de a 3$tepta. ..

Mă uit În agendă şi îmi spun eli ar fi posibil sâ plec totuşi joiaviitoare - 5 iunie - la Breaza, unde să rămîn pînă miercuri dimi-neaţa. la iunie. Ar fi cinci zile pline de lucru. Iar dacă pînă atunci- furînd din cînd În cînd o seară sau o după-masă, aş r;.euşi sătermin actul Întîi - Breaza mi-ar rămîne pentru actul doi. In cincizile complet libere, cîte nu se pot face. Să bat în lemn şi să sper.

Scrisoare mişcătoare de la Blecher. Mă cheamă să-I vizitez laRomanl8. I-am răspuns prom.iţÎndu-i, şi o voi face, desigur.

Miercuri, 27 [mai 1936]. Dimineaţa

Recitesc Întîmplător CÎteva capitole din Două mii de ani (vechiulmeu obicei de a scoate la Întîmplare o carte din dulap şi de a rămînepe urmă un ceas ca s-o răsfoiesc). Sunt unele lucruri pe care leuitasem complect. Am avut o adevărată surpriză. Cu excepţia CÎtorvapasaje, care au un prea accentuat aer de evreu, restul mi se pareexcepţional. Nu ştiam, nu mă aşteptam.

Aş fi foarte bucuros să retipăresc într-o zi cartea asta, fără prefaţalui Nae şi rară nici o explicaţie din partea mea.

Aseară, de la Roma, o delicioasă sonată de Mozart pentru pian,în do major. Pe urmă, mai tîrziu. de la Budapesta, o sonată deHăndel în mi major, pentru vioară.

Duminică, 31 [mai 1936]

Ieri pe seară, lungă vizită la Leni acasă. De mult n-am avut cu ea oconvorbire aşa de calmă. aşa de odihnitoare.

Ar fi trebuit să o iau în braţe. să o sărut şi să-i spun: Vino,Leni, inîine la mine. Ar fi primit fără ezitare. De altfel, tot timpula avut nenumărate gesturi mici de afecţiune, de invitare, pe carele-am Iflsat să cadă, sau pe care cu tot dinadinsul am refuzat să leînţeleg.

Sunt mai mult deşert decît trist - şi trăiesc pentru că an1 apucatsă trăiesc.

Ultimele trei zile mi-au fost otrăvite de o gravă încurcătură înbirou [sic!]. Nu sunt făcut pentru a fi avocat - şi, dacă aş fi sincer,ar trebui să renunţ complet la asta. Dar nu an1 curaj să rup cu nimic,nici măcar cu asta.

Şi nici măcar nu ştiu dacă voi putea pleca joi din Bucureşti, deşiaş avea atît de mare nevoie, mai puţin pentru piesă şi mai multpentru mine.

Vineri, 5 iunie [1936)Bogoiu an1eninţă să devină prea subtil. Nu se poate. Trebuie neapă-rat să-i păstrez un fond de optimism puţin jovial, puţin apăsat. Notalui de melancolie trebuie să răsară. cînd şi cînd, din robusteţea şisimplicitatea lui. cam necioplită.

,.Umblu cu busola În buzunar şi caut nordul. Dacă mă gîndescbine. mi se pare că e singurul lucru pe care l-am căutat cu adevăratîn viaţă: nordul." O astfel de replică - deşi Îmi place prin ea însăşi- nu poate fi a lui Bogoiu. O voi suprima neapărat şi voi reluaaccentul de sănătate cam obtuză pe care Bogoiu trebuie să-I aibe.

El e poate, În anumită măsură, un poet, dar fără să ştie.

După cum vezi, n-am plecat. Voi putea pleca mîine? Nu ştiu.Afacerea Pleniceanul9 mă încurcă grozav.

Marietta le-a spus Bulandrilor despre piesă şi se pare că amîndoi- mai ales M"'" Bulandra - sunt ambalaţi de gîndul de a mă juca.

Dar nu voi accepta cu nici un preţ (chiar cu riscul de a nu fideloc jucat) să-i dau rolul lui Toni. Ar strica totul.

Interpretarea ideală e Iancovescu, Leni, Timică. Iancovescu arputea fi inlocuit la rigoare cu Vraca, iar Leni, la şi mai mare rigoare,cu Marietta. Orice altă distribuţie mă duce la completa ratare aexperienţei mele de teatru.

Luni,8 iunie [1936]. BreazaAm terminat actul întîi. Am sosit la Breaza sîmbătă după-masă la4. Pină seara am scris trei pagini. Ieri, 17 pagini. (Cred că e recordulmeu literar. Nu-mi amintesc să fi scris vreodată aşa de mult într-osingură zi.) Acum, dimineaţa, în sfîrşit, ultimele trei pagini dinscena cu mecanicianul, făcînd astfel În sfîrşit legătura cu scenafinală, de atîta vreme scris[l.

Hotărît, Breaza se dovedeşte ca niciodată propice piesei mele deteatru. E adevărat că, venind alaltăieri aici, aveam trasat În mintetotul: scenă cu scenă, aproape replică cu replică. Dar e tot adevăratcă, în aceeaşi situaţie, la Bucureşti, în 50 de zile n-am reuşit să scriudecît 15 pagini, în timp ce aici, în mai puţin de două zile, ,U11 scris 23.

Cred că actul II ar merge, dacă aş dispune de zece zile libere, laBreaza, în acelaşi ritm. ÎI văd prea bine, prea precizat În detalii ...Dificultăţile serioase, rezistenţa vor reîncepe abia la actul al treilea- cel mai neclar deocamdată, sau mai bine zis, singurul neclar. Eadevărat îns[l că şi el s-ar putea lumina, în timp ce-I voi scrie pe aldoilea.

Sunt mulţumit. Simt că nu-am simplificat lucrul şi pun, cu o sa-tisfacţie de mlmcitor, actulintÎi deopm"te. Nu-mi dau încă seama dedefectele lui. Trebuie să fie cîteva. Poate anumită lipsă de unitateîn ton. Mai ales mă întreb dacă scena ultimă, la care ţin aşa de mult,fuzionează cu partea întîia a actului. Şi pe urmă nu ştiu dacă nu eprea lung. Şi mă mai întreb dacă prezenţa continuă a lui Leni înscenă nu e obositoare şi pentru ea ca şi pentru spectator, şi dacă,pentru a o pune în valoare în marea scenă cu Valeriu, n-ar fi trebuits-o scot în prealabil din scenă pentru cîteva minute, pentru ca glasulei - revenit - să aducă acea putină surpriză* pe care o bănuiescnecesară unui dialog de teatru.

Dar nu vreau ca din exces de prudenţă să-mi denigrez munca.Cred că am făcut o treabă bună şi că oarecari detalii - dacă va finevoie - vor fi reparabile,

Mă întorc după-masă la Bucureşti. Dacă afacerea Pleniceanu searanjează la tribunal, atunci reintru într-o bună perioadă literară şivoi evada cît de curînd de la birou, pentru a reveni la această,binevoitoare cu mine, Brează.

Bucureşti, 11 iunie [1936], joiMă gîndesc la o carte pe care aş putea-o tipări peste un an-doi. cares-ar numi "Culise" şi în care aş strînge toate lucrurile mele scriseîn legătură cu creaţia literară, cu tehnica de lucru. cu viaţa de scri-itor, cu experienţele publicării unei cărţi etc., etc.

Gîndul mi-a venit încă de la Breaza, CÎnd - terminînd primul actal piesei - m-am amuzat să recitesc din caietul ăsta tot ce e privi-tor la piesă, din seara în care am început s-o scriu, pînă acum. Ambăgat de seamă că face un adevfu'at "jurnal de şantier" nu lipsit deinteres.

Volumul ar putea să cuprindă: 1) Jurnalul Oraşullli CII salCÎmi -aşa cum a fost tipărit pe vremuri în A:i - şi cu eventuale aelăogiride după apariţia romanului: 2) Jurnalul piesei ele teatru: 3) Seria dearticole publicate în Rampa sub titlul "Voluptatea de a fi scriitor"- aşa cum au fost scrise sau refăcute, dacă se poate - iar dacă nu,scrise cu desăvîrşire din nou: 4) Diversele mele polemici, cuCălinescu, Al. O. Teodoreanu, Stancu, Pandrea. (Ce păcat că amrupt răspunsul pentru Lovinescu2o - Vremea. Ar fi intrat aşa de bineaici. Să-I scriu din nou, n-aş putea.) De m;emeni, mticolul cu MirceaDem. Rădulescu şi cîte or mai fi: 5) Criticii mei, comentaţi, con-fruntaţi. Cu deosebire articolul lui Roşu. căruia i-aş adăuga, dincaietul ăsta, nota de la 26 octombrie; 6) Diverse întîmplări şi anec-dote literare, văzute sau trăi te de mine. De exemplu, trecerea meape la "Sburătorul", "duelul" cu generalul Văitoi,mu, incidentul cuLovinescu (smochingul).

Cred că ar putea fi un dosar amUZ,ll1t- iar titlul mi se pare fericitales.

Alaltăseară, la Mircea, am cetit actul întîi. Erau ele faţă, afară deNina şi el, Marietta şi Haig, Maryse şi Gheorghe. Cred că auascultat cu plăcere, fără oboseală. (Îmi dau seama că eroul meu îlenervează pe Mircea şi ştiu şi de ce. Îl crede suficient. infatuat. Seînşeală însă şi am să încerc să-i explic lui Mircea de ce.) Nu pot ştice cred ei sincer despre act. Evident, mi-au spus că le place. Dar

20 E. Lovinescu. Sebastian comentase nefavorabil romanele lui Lovinescu,ceea ce a provocat unele tensiuni şi incidente între cei doi scriitori.

lectura mi-a ajutat mie: am văzut actul încheiat şi am avut într-ade-v{tr impresia că se susţine.

Continui să-mi precizez actul al treilea. Cred că-1 voi utiliza aici,mai mult decît în primele mele intenţii, pe Jef. Şi nu voi maiprovoca un amor între el şi doamna Vintilă - ceea ce ar fi o preamare facilitate.

Recitesc nota mea de anul trecut, Il iunie 1935. Cît de stupideram, cît de nenorocit eram.

Sunt astăzi mai puţin nenorocit? Nu. Dar mai puţin stupid sunt.N-am văzut-o pe Leni de vreo zece zile, et je me porte tres bien,cher Monsieur. Nici nu mă prea omor s-o văd, şi aştept cu destulălene să treacă zilele. Într-o zi o să-i telefonez. Într-o zi cu soare.M-an1 decis să o consider plecată din oraş - şi procedeul are succes.

Scrisoare dezolată de la Poldy. De ce? de ce? Suntem - din par-tea Hechterilor21 - o fan1ilie care are gustullamentaţiei. E adevăratcă într-asta viaţa mi-a dat un larg concurs. Totuşi, ar trebui să-miimpun mai multă stăpînire, mai multă hotărîre de a fi - în limitelecare încă mai r{mlîn, şi atîta cît se mai poate - mulţumit.

Vineri, 12 iunie [1936]

Recitesc, după aproape zece ani, Les Fmu-Monnayeurs. Cît de gră-bit o judecam! Şi cît de sumar era articolu122 meu din Cu\'ântul,1927! Dar aştept să termin cartea, pentru a-mi revizui întreagajudecată despre carte. Voi încerca să mă precizez mai pe largîntr-un m"tico! din ReriSIa FUlldaţiilor.

Pentru moment. să observ însă un lucru uimitor: mm'ea, puterni-ca asemănare dintre Huliganii lui Mircea şi Les Faux-Mollllayeurs.Să nu fi observat nimeni asta pînă acun1? Să nu fi observat nici el?Am să-I întreb, dar tot după ce voi termina lectura.

Luni, 15 iunie [1936]

Am fost sîmbătă şi duminică la O.N.E.F., la două match-uri defoot-balI, în tovărăşia lui Ca miI şi a lui ... Dragoş Protopopescu.

E destu I de jenant, mai ales că la ieşire a trebuit să mă urc înmaşina lui Dragoş, ba chiar să stau lîngă el, în faţă, la volan.

21 Hechter era numele de familie al scriitorului. Din 1935, pseudonimullite-rar Mihail Sebastian devine şi numele său de stare civilă.

,2 E vorba de primul articol, Declinul genului din ciclul "Consideraţii asupraromanului modern" (reprodus în Opere, 1, ed. Cornelia Ştefănescu, Bucureşti,Minerva, 1994).

Îmi vine să-I Întreb: "Eşti gardist de Fier, sau nu eşti? Dacă eşti,fii pe de-a-ntregul." (Prefer, fără nici o îndoială, atitudinea netă,implacabilă, a unui Moţa23, de exemplu.)

Dar şi el ar fi În drept să-mi răspundă: "Eşti evreu, sau nu eşti?Dacă eşti, nu-mi mai Întinde mîna şi nici nu mi-o primi cînd ţi-oÎntind eu."

Ar trebui - şi nu e prima oară cînd mi-o spun - ar trebui maimultă intransigenţă, mai multă rigiditate chiar, În viaţa mea. Suntprea "suplu" - şi spun acest cuvînt cu o nuanţă de dispreţ pentrutot ce este acomodant În mine.

Dragoş P., care mă crede Încă În intimitatea lui Nae, mi-a spusun lucru amuzant (şi de altfel numai pentru a-l consemna scriu notaaceasta).

- Ce e cu Nae? (m-a Întrebat el, pentru că tocmai treceam cumaşina pe Şoseaua Jianu. În dosul locuinţei profesorului). O ducegreu. S-a cam ars la nemţi. L-au lucrat. Am auzit dintr-o sursăfoarte bună că SflJ1-Giorgiu2~ a dus la Berlin scrisoarea lui Nae cătreBlank, şi că a arătat-o acolo la diverşi miniştri. Mai mult chiar, separe că a fost Însărcinat de Rege să facă treaba asta. iar Regele, caredeţine originalul scrisorii. i l-a dat lui ... Sfm-Giorgiu, pentru a-l ar[llanemţilor. E o lucrătură la care a luat parte şi Şeicaru - care de ase-meni deţine o copie fotografică a documentului.'

Eu ascultam toate acestea cu o curiozitate pe care Încercam s-oascund cît mai bine. Ascultam cu o ureche plictisită, tocmai ca sănu-l fac pe Dragoş precaut.

- Nu ştiu ... Nu cred ...- Ba da, te asigur. e fomte serios. Vreau Însă să vorbesc lui Nae.

Ar trebui prevenit.

Miercuri, 17 [iunie 1936]Două zile - ieri şi azi - stupid pierdute, din cauza afaceriiPlenice,mu.

Ieri, la tribunal, nemîncat. ameţit de foame, de tensiune nervoasă.de nerăbdare, am stat pînă la 5. Am pledat frumos - şi am pierdut.Sunt un vorbitor bun - dar nu voi fi niciodată un avocat bun. Măamuză bara, adversarul, judecătorii, frazele suitoare, interpelative.uşor retorice, pe care le găsesc şi - oricît pare de stupid - Îmiplace să mă ascult. Pe cît sunt de prost causeur (lamentabila meafigură Într-o societate. la o reuniune mondenă, la o vizittl !), pe atîtsunt de bun vorbitor.

23 Ion I. Moţa, unul din liderii Gărzii de Fier.14 Ion Sân-Giorgiu, dramalurg şi publicist în presa de extremă dreaptă.

Dar nu-mi serveşte la nimic. Aş putea fi un conferenţiar, nu unavocat.

Astăzi, toată ziua pierdută la d-na Pleniceanu acasă, în aşteptareaportărelului pentru executare.

Şi între timp mă aşteaptă atîtea lucruri pe care le iubesc sau pecare le-aş putea iubi.

Şi cel puţin dacă m-ar aştepta ...Voi încerca să plec vineri la Breaza.

Luni, 22 [iunie 1936]Cald, plictisit, o sumă de mizerii în tribunal (mereu în legătură cuafacerea Pleniceanu), nici un chef pentru nimic. decît poate pentrusoare şi amOL

"Soare şi amor" - e un rezumat perfect pentru idealul meu de fe-ricir.e. Ieri, la Snagov, am văzut exactă imaginea unei astfel de vieţi.

Eram invitat la masă, la mama Marysei, cu ea şi cu Gheorghe.Are o vilă magnifică.25 Parcă e o mică jucărie triunghiulară, pereţiicafenii deschişi. acoperişul roşu. Odăi albe, mobilă largă, simplă,fotolii albastre, multe flori. scaune de pînză, un chaise-longue, unmic debarcader propriu cu două bărci, o peluză, umbrelă de soare,instrumente de pescuit, linişte, apă, pădure ... E ca într-un vis.

Două minute am intrat în dormitorul de sus - şi am visat că stă-pînesc casa, că sunt instalat acolo şi că o am pe Leni cu mine într-ovacanţă care abia a început şi n-o să se mai termine. Sunt atît deleneş? Nu ştiu. Sunt mai ales obosit şi mi-e dor să fiu fericit. cu totce a trebuit să rămînă în mine inutil. frînt, descuraja! de cînd mă ştiu.

Am fost cu barca la pescuit şi ne-am oprit un timp la Mi'măstireaSnagov, emoţionant de frumoasă. La intrarea în naos. o frescă cuun grup de femei remarcabil, în partea dreaptă a tabloului: o liniede o graţie absolut surprinzătoare acolo. Prima femeie avea o miş-care voluptuoasă a piciorului, a coapsei, drapată într-o lungă stofă,mişcare pe care n-aş fi crezut s-o găsesc pe un zid de mănăstireromânească. Pe versoul peretelui, în biserică propriu-zis, privinddinspre altar spre ieşire, o altă scenă (CoborÎrea de pe cruce?),curioasă prin stîngăcia copilăroasă a greşelilor dt;.perspectivă. Îmiamintea un tablou de Zurbaran de la Luvru. (Nu !l/l11ormÎl/tarea lltiSail/! BOllarel/tura?) Într-un grup, un bătrîn care-şi duce mîna labarbă, gest de o expresivitate laică încîntătoare. *

25 Maryse Nenişor era fiica politicianului liberal Dumitru luca, ministru deInterne pînă în aprilie 1937.

* Acest paragraf a fost inclus, cu uşoare modificări, în capitolul Val roma-nului Accidentul.

Cîte lucruri de Însemnat săptămîna trecută. Dar mereu silă demine, şi jurnalul ăsta mi se peu-eÎncă o amăgire, nimic mai mult.

Recepţia de la Blank, joi seara, mi-a prilejuit o noapte de beţie.Poate prima mea beţie veselă. Şi prezenţa Marysei, În loc să mădescurajeze, mă stimula.

În timp ce asistam - pe la 2 noaptea - la un program de cabaretpe care ni-l oferea gazda - Îi spuneam Leniei, care era lîngă mine."consentantă" :

- Sunt cu adevărat beat. Nu-mi mai amintesc deCÎt de foartepuţine lucruri din viaţa mea anterioară.

- De exemplu? Întreabă ea.- De exemplu că te iubesc - şi mîna ei o strînge pe a mea

Într-un nou pact de iubire.Absenţa mea de două săpt[ul1Îni a fost, se vede. o bună măsură

strategic[l. Cred dl n-ar vrea să mă piardă. Şi, Încă o dată, dacă aşvrea, dacă aş putea să vreau. totul eu-fi de o extremă simplicitate.

Dar am revăzut-o a doua zi la ea (bună, afectuoasă, iubitoare,oferindu-se cu destulă sinceritate ...) şi ieri la match, ceea ce îi redădin nou siguf<mţa că e "tare" - dovadă că şi-a permis să devină dinnou uitucă, neglijentă şi cochetă.

Ne reluăm, domnul meu, strategia tăcerii. E singurul joc care-mimai poate oferi succese K1 povestea asta.

Mă amuza, joi seara, la Blank, Horia Bogdan, care nu numaică-mi vorbea extrem de elogios despre pledoaria mea de miercuri,dar făcea un caz teribil de ea, vorbindu-i lui Mircea, Ninei,Mmiettei, tutmor. (Leni mi-a spus de cîteva ori: să m[l chemi şi pemine la tribunal, Într-o zi, CÎnd pledezi.)

Şi mai amuzant este că Horia Bogdan îi povestise întreaga ple-doarie nevesti-sii, În chim' seara procesului, întorcîndu-se acasă. Şi,dacă-1 pot crede, dacă adică nu a fost o simplă an1abilitate, se parecă la tribunal s-a discutat. În Camera de Consiliu, despre mine.

Ei şi?

N-am plecat la Breaza şi cred că nici nu mai am CÎnd pleca.Observ cu durere că piesa r[1I11Înepentru lunile de concediu. Dar voifi liber să plec? Şi voi avea bani destui?

Numai un timp de uitare, ca augustul de la Ghilcoş, m-ar puteaacum reface. O să aştept şi să sper, atît cît mai pot spera.

Miercuri, 24 [iunie 1936]Scandaluri şi bătăi antisemite În tribunal. (Şi cu două zile Înainteîmi spuneam că ar trebui să abandonez scrisul şi să mă fac exclusivavocat.)

Mergem poate spre un pogrom organizat. Alaltăseară, MarcelAbramovici (al Tantiei Rachel de la Bmşov) a fost doborît pe stradăde vreo douăzeci de studenţi care, pe urmă, l-au tîrît leşinat în piv-niţa căminului lor, de unde l-au "eliberat" peste vreo două ore, cuo rană profundă la cap, hainele rupte şi însîngerate.

Ieri, la tribunal, Sicu Davidovici a fost aruncat pe scări, de laComert 1. iar Leibovici Marcu a fost si el bătut. Uite unul care-sicontinu'ă destinul. În facultate, cred că'a fost cel mai des bătut. .

Aseară, pe Strada Gabroveni - mă dusesem pe la Carol GrUm-berg -, atmosferă de luptă. Negustorii ovrei lăsaseră în jos obloa-nele şi aşteptau pe agresori, decişi să reziste. Cred că e singurullucru de făcut. Dacă e să crăpăm, cel puţin să o facem cu bîta înmînă. Nu e mai puţin tragic. dar e - oricum - mai puţin rid icu!.

Azi-dimineaţă, la telefon,Leni mă ruga să nu mă mai duc la tri-bunal şi mă asigura că toată ziua de ieri s-a gîndit cu grijă la mine.Părea sincer preocupată de soarta mea şi - de ce să nu spun? -mi-a făcut plăcere.

Citesc .1ul'llal/l1 lui Stendhal şi aş vrea să fiu undeva departe,foarte departe, f{lră zime. fără veşti, cu cîteva cărţi clasice şi - cuo femeie. Poate cu Leni. Cineva mai puţin agitat, o prezenţă maivegetaIă ...

Ţineam de mult să notez aici - dar am tot uitat ~ un lucru aflatsăptămîna trecută de la Marietta: se pare că Paul Zarifopol a muritîn braţele unei femei şi că această femeie - stupoare! - nu era altadecît Lisette Georgescu. Niciodată nu mi-aş fi imaginat o asemeneapoveste. Sunt mai degrabă înclinat să-i presupun virtuoşi pe oame-nii pe care îi cunosc. Probabil din lipsa mea de experienţă personală.

Joi, 25 [iunie 1936]

Camil Petrescu, întîlnit azi-dimineaţă la "Capşa", era indignat pemine fiindcă încercasem să spun că procesul de la Craiova, alantifascistilor, se desfăsoar{1 în conditii sălbatice.

- Ăştia nici n-ar tr~bui judecaţi. 'Trimişi direct la închisoare.Zece ani, douăzeci de ani, fără judecată. Nu să le dea ocazia să facăpropagandă comunistă la proces, prin martori şi prin avocaţi.

Ieşind de la "Capşa", am făcut cîţiva paşi pe stradă şi mi-a ex-plicat din nou atitudinea lui faţă de ultimele bătăi antisemite.

- E regretabil, dragă, dm tot ovreii poartă răspunderea.- De ce, Camil?- Pentru că sunt prea mulţi.- Dar ungurii nu sunt şi mai mulţi?

- Poate, dar cel puţin sunt masaţi la un loc, în aceeaşi regiune.(N-am înţeles argumentul, dar n-am vrut să insist. La ce bun săreeditez lunga mea convorbire cu el, din ianuarie 1934. Sunt edi-ficat asupra lui - şi tot ce poate face este să mă deprime, în nici uncaz să mă surprindă.)

În continuare mi-a spus:- Dragă, ovreii provoacă. Au o atitudine echivocă. Se anlestecă

în lucruri care nu-i privesc. Sunt prea naţionalişti.- Ar trebui să te decizi, Cami 1. Sunt naţionalişti sau sunt

comunişti?- Ei. ştii că-mi placi? Suntem între noi, dragă, şi mă mir că mai

pui astfel de întreb[lfi. ComunislJlul ce alleera eslCdecÎl imperialisl1IlIlerreilor?

Spune asta Cam.il Petrescu. CarniI Petrescu este una din cele maifrumo,l5e inteligenţe din Romfmia. C,U11ilPetrescu este una din celemai delicate sensibilităţi din România. Cum ar putea România sătrăiască vreodată o revoluţie?

Am dejunat la Mircea. şi pentru că nici el. nici Nina nu veniserăîncă din oraş. În aşteptarea lor am cetit la întîmplare vreo 20 depagini din Le ciÎle des ClIermanles. Un episod pe care îl uitasemcomplet (de altfel, am impresia că am uitat totul): un dejun al luiMarcel cu Saint-Loup şi Rachel .,quand du Seigneur".

Surprinzător seamănă Rachel cu Leni. Aveam impresia că citescpovestea propriului meu amOL

Miercuri, 1 iulie [1936]Duminică şi luni am fost la Brăila, unde seria mea s[u'bătorea zeceani de la bacalaureat. După 14 luni de absenţă. am regăsit Brăilafără surpriză. Nesch.imbată şi admirabilă prin t[lcere, prin simplici-tate. Senzaţia curioasă de a locui acolo la hotel. Camera mea-.,Hotel Francez" - dădea spre Strada Polonă. Biserica Sfintul Petruexact în faţa ferestrei mele. la capătul străzii.

La liceu am fost mai emoţionat decît m-aş fi aşteptat. M-amaşezat În bancă - ultima bancă din clasa VIII-a - asaltat de amin-tiri. La dreapta mea. locul lui Ficu gol.

Goraş26 a strigat catalogul şi noi răspundee1l11 pe rînd - ..pre-zent". Din cînd în cînd se auzea un "absent" şi de cîteva ori "mort".Sunt patru morţi.

Pe urmă a umlat un lucru uluitor: discursul lui Goraş. Ar meritaţranscris în întregime. cuvînt cu cuvînt. Cred că n-aş putea însă.Incerc oricum să-I reconstitui.

2(. Vasile Goraş fusese directorul liceului din Brăila la care a învăţat şiSebastian.

"Domnilor, între catedră şi clasă, între profesori şi elevi existătotdeauna neînţelegeri - unele dintre ele foarte dureroase -, dar aşvrea să credeţi că ele nu Iasă în sufletul profesorilor mai puţineurme, mai puţine regrete decît în sufletul profesorilor [sic!]. Iată,eu port de zece ani o amintire de care am suferit foarte mult şi decare sunt bucuros că mă pot elibera astăzi. mărturisind-o.

Ea prive~te pe unul din cei mai străluciţj din seria dvs. Mă gîn-desc la Hechter. Era în clasa VII-a. Luase un premiu la limba româ-nă. La serbarea de fine de an - nici azi nu-mi pot da seama cum s-aîntîmplat -. cînd să împart premiile, pe el am uitat să-I strig. Eracald. eram obosit. eram prins de nenumărate griji - şi o astfel degreşeală era poate explicabilă. Tot ce pot spune este că nu era inten-ţionată. După lăsarea cortinei mi-am adus aminte şi l-am căutat peHechter. EI mi-a spus un cuvînt care m-a enervat, şi atunci eu i-amreplicat fo~u·teaspru. Am regretat pe loc. Mi-am dat pe loc seama căgreşesc. Era însă prea tîrziu. Vreau să-i spun astăzi, în faţa dvs., atuturor. cît am suferit pentru nedreptatea ce i-am făcut-o atunci. ÎIasigur că n-am aşteptat să treacă atîţia ani pentru a-mi aduce amin-te. Nu drumul strălucit pe care l-a făcut de atunci în viaţă, nu succe-sele lui atît de frumoase în literatură mă fac să-i vorbesc astfel. Eudin primul moment am fost îndurerat. Aş fi vrut să-i cer mai dintimp scuze. Nu s-a putul. N-am putul. O dată am încercat, dar mi-amdat seama că e foarte greu. Astăzi o fac şi. vă spun, sunt fericit că opot face în faţa colegilor sfii. Dacă se poate, va ierta şi va înţelege."

Eram copleşit. Îmi dăduseră lacrimi şi tremuram totul. I-amrăspuns cu glasul stins o sumă de lucruri, prost spuse:

- Nu cunosc. d-Ie director. n-am cunoscut pînă azi pe nimeni înstare să facă ce aţi făcut dvs. acum.

Într-adevăr. Gestul mi se pare - omeneşte vorbind - extraor-dinar. Goraş ri:'U11îneun tip mai complex chim' decît îl bănuiam.

Seara. Ia ..banchet" - am mîncat cu toţii la ..Monument" - amstat tot timpul lîngă el şi ne-am întreţinut cu destulă aisansă.

Am să-i trimit cărţile mele şi poate am să-i scriu.A doua zi, luni. lungă plimbare pe Dunăre. pînă la Cropina, un

canal dincolo de Reni. Ne aştepta acolo un prînz pescăresc ca înpoveşti. Imensul ceaun în care fierbea ciorba de peşte, crapii aliniaţila proţap în jurul jăratecului - era o privelişte din Sadoveanu saudin Hogaş. Am umblat toată ziua goL m-am scăldat în Dunăre, amvîslit, am mîncat en0ll11, am băut...

Întoarcerea a fost magnifică. Călm'e pe cabina şalupei, aveamdeschisă înainte toată Dunărea (o Dunăre mai largă decît la Brăila,cu o pădure de sălcii mai ordonată, aproape ca într-un parc bineîngrijit). Eram în plin soare la ora 6, cînd am plecat, iar cînd am

coborît la Reni, prindeam ultimele focuri ale apusului. După o orăpetrecută în orăşelul alarmat de invazia noastră (delicioasă grădinapublică, plină de domnişoare. copii şi tineri amorezi !). mi-am reluatlocul pe acoperişul cabinei, şi am călătorit ,.in the moonlight" pînăla Galaţi. De aici. Ia Brăila, unde am ajuns la I noaptea. mai multsomnoros.

O zi excelentă. care m-a depărtat de Bucureşti, m-a făcut sărespir şi să aflu încă o dată că pămîntul e mai mare decît cei 3 kilo-metri patraţi jJe care trăiesc, mă agit şi conversez eu.

Ieri. vizită la Leni - foarte iubitoare, foarte caldă, tTlră nici unfel de cochetărie.

Interesante lucrurile pe care mi le-a spus despre amorul lenichiiCmţescu.

- Mă iubeşte ca un bărbat. Nu a fost nimic fizic Între noi - dadar fi fost, ţi-aş spune - şi de altfel nu ştiu dacă nu va fi Într-o zi.Suferă foarte mult din cauza mea şi recunosc că eu sunt de vină.fiindcă, dacă ea se poartă cu mine ca un bărbat amorezat. eu larîndui meu m[i port cu ea ca o femeie cochetă.

Multă lume Îmi spune că am s-o nenorocesc. că totul se va ter-mina cu o dramă - şi noi Înşine am stat de vorbă despre asta, ba odată am şi hotărît să ne despărţim, dar nu s-a putut. După osăptămînă s-a Întors nenorocită.

E curios. nu am nici un fel de gelozie pentm lenica. O ascultamliniştit pe Leni cum povesteşte - şi cred că mai mult mrl amuzadecît mă intriga.

Niciodată amorul meu n-a fost mai firesc. mai sigur. Dar de ceşi pînă cînd?

Miercuri, 22 iulie [1936JNumirea la Fllnda{ie27 a venit cînd nu o mai aşteptam. Cîteva zilenici nu mi-a venit să cred. Mi se părea că totul se va strica din nou.În ultimul moment. Dar azi-dimineaţă am Încasat 39 SOO lei. petrecut. Fabulos I Si voi avea de aici Încolo_ 6 000 de lei pe lună(exact. 5935). -

Tată-mi vacanţa ~U'(mjată.Voi putea lucra şi - să sperăm - să-mitermin piesa.

Azi-dimineaţă, ieşind de la Funda{ie şi trecînd pe Calea Victo-riei, am avut buna inspiraţie să intru la ,.Columbia", ca să Întrebdacă nu-a venit cumva Kleine Nachll11/1sik, comandată încă din mai .

.~ 70::J

Venise. Le-am plătit şi sunt fericit că prima cumpărătură a fost asta.Va fi poate de bun augur. Şi discurile sunt magnifice ...

Despre rest, n-am curiozitatea de a scrie. Şi nici nu e mare lucru.Azi-noapte un vis lung, confuz, prin care trecea Leni de cîteva ori.Duminică, Lohel/gril/ de la Bayreuth, ascultat pe o căldură de

ecuator. Vocile admirabil de dare. corurile şi orchestra tulburi." ...Dar spune-mi la crepuscul, încet, sunt fericit?"

Ghilcoş,2 august [1936]. Duminică

Sunt aici de vineri dimineaţa. Vila Wagner regăsită. Oarecarischimbări, altă lume - ca totdeauna stingherit în u'e oculleni străini,cu care sunt silit să stau de vorbă. Dar peisajul e acelaşi, aerul esalubru. brazii aproape. Ieri al11fost la cheile Bicazului. Noaptea,spre lacul sub lună plină. Dimineţile. pe chaise-Iongue. Ia soare. Îmiregăsesc cu uşurinţă calma mea fericire de anul trecut.

De mîine vreau să scriu. Nu am nici o scuză de a nu o face. Darnici mare entuziasm nu am. Am recitit chiar acum. după-masă, actulîntîi, şi mi s-a părut lung. greoi. M{l urmăresc obiectiile lui Cami\.cînd i l-am citit.

Totuşi, mîine voi fi la datorie. Cu resemnare şi supunere, dacănu cu elan. Elanul va veni şi el, după primele pagini scrise. "Le plusdifficile - spune Renard - c 'est de prendre la plume, de la tremperd~ms I'encre et de la tenir ferme au-dessus du papier."

Luni,3 [august 19361

Am scris puţin. dar al11scris. Principalul era să încep în ziua fixatăîn ,.program". E adev{lrat, nu aleg din toată ziua asta (în care totuşiam stat vreo 5 ore în faţa hîrtiei de scris) decît vreo patru pagini.Am scris primele două scene ale actului doi. M-am împiedicat însăla scena treia, Leni-Bogoiu. şi mi se pare că nu trebuie să insist:n-am s-o urnesc din loc astă-seară. O las pe mîine-dimineaţă.

Scena primă. Bogoiu-Maioru\. am terminat-o sacrificînd înîntregime incidentul cu jurnalul găsit, care. mai demult - cîndfăceam scenariul (scenagiatura, zice Stendhal) -. mi se păreadeosebit de comic*. Dar acum am impresia că pe de o parte e facilca efect, iar pe de altă parte. foarte greu de scris. Pe mîine, deci.

Seară rece, dar de o puritate perfectă. Luna, drept în faţa baJco-nului meu, într-un brad. Şi pe toată valea, un albastru de piatrătransparentă.

'\?l

Marţi, 4 [august 1936)Misterul telefonului din actul I va rămîne nedezlegat. Nu voi ştiniciodată cu cine a vorbit Leni şi ce a vorbit... Nu vreau să-i fOI1ezsecretele. Să şi le păstreze.

SearaAm terminat scena Leni-Bogoiu. Am Început şi am dus pînă la

jumătate scena IV, Ştefan- MmcVintilă. Aş fi tenninat-o desigur,dacă tinerii însurăţei, vecinii mei de balcon, o-ar fi avut fantezia săfacă toată după-masa lectură cu glas tare. Citesc o carte fnU1ţuzeas-că - şi o citesc pe rînd: cînd ea, cînd el. Pe urmă o comentează, oexplică. pasaj cu pasaj. Exasperant. Genul cel mai detestabil de lunăde miere: luna de miere intelectuală.

-Fără acest accident. ziua asta ar fi fost spornică. Şi aşa suntmulţumit de ea. Opt pagini scrise. Şi multe lucruri clarificate.

Pentru mîine-dimineaţă mi-am acordat un scurt concediu, ca săurc pe Ghilcoş. Dar voi Încerca să mă ratrapez mîine după-masă.Do,U1lOeajută.

Vineri, 7 [august 1936)Nu m-am ,.ratrapat" miercuri după-masa, cum îmi făgăduisem.Toată ziua de miercuri a fost sacrificată, din cauza plimbării peGhilcoş. unde - la Întoarcere - am pierdut drumul şi am rătăcitaproape două ore. Dar priveliştea e miraculoasă.

Ieri. zi de ploaie, din zori pînă noaptea. Zi de ploaie, dar şi zi delucru. 10 pagini. Temlinat scena Ştefan-Mmc Vintilă. Început scenaLeni-Jef. care însă la un moment dat s-a oprit locului. Imposibil săo duc pentru moment mai departe. Am abandonat-o - şi am trecutla scena imediat următoare, intrarea celor doi străini În pensiune.Am impresia că merge. Sunt în momentul ăsta (ora prînzului) lascena IX-a, pagina 27. Dimineaţa de azi ,U11pierdut-o toată ca să faccorespondenţă. Voi lucra însă după-masfl. Trebuie.

Scrisoare de la Jeni, care e la Sovata. Amuzant cum datează..Sovata În 3 august". Acest "în" e un vechi tic al meu, de prin1925-1926. Ea l-a păstrat, desigur fără să ştie. E şi asta o fomlă defidelitate.

Un bărbat nu va şti niciodată ce sedinlente de ,U110ruritrecute suntÎn gesturile. În obiceiurile, în vocabularul, în ticurile unei femei.

Duminică, 9 [august 1936)A patra zi de ploaie. Începe să fie exasperant. Mă surprind cu nos-talgii de oraş. Aş vrea un cinematograf, un concert... Şi totuşi, ce)mai bun lucru pe care îl aştept e tot soarele.

72

Am lucrat, mi se pare, destul de bine. Am terminat aseară sce-nele cu cei doi străini. Sunt lucruri care mă amuză. Mă Întreb Însădacă pe ici. pe colo n-am exagerat. dacă n-am apăsat prea tare, dacăn-am recurs la prea facile efecte. Nu ştiu: voi vedea. Sunt la pagina40. Să vedem ce va da ziua de azi.

Mă gîndeam ieri, plimbÎndu-mă pe şosea, la Ionel Teodoreanu.Nu ştiu de ce. Mi-ar fi făcut plăcere să-I Întîlnesc. Azi-dimineaţă,pe cine găsesc În pensiune, tratînd cu Frăulein Wagner Închiriereaunei camere? Tonel Teodoreanu. cu soţia lui. Sinceră bucurie de a-Ivedea. Va locui În pensiune, Începînd de mîine seară. Scrie unroman. Sper că nu ne vom incomoda unul pe altul.

Luni, 10 [august 1936]

A cincea zi de ploaie. Suntem În plin noiembrie. De nicăieri, niciun semn de Îndreptare. Am impresia că s-a terminat, că nu voi maivedea aici. la Ghilcoş. un cer senin.

Sunt la scena finală - aceea despre care, În noaptea cînd mi-amfăcut pentru prima oară schema piesei - În martie -, scriam:"marea scenă. greu de scris".

Mă apropiu de ea cu teamă. Ce o să dea? Dacă o tem1in azi saumîine, Îmi las o zi liberă Înainte de a trece mai departe, la actulal treilea.

Să fie oare posibil să mă Întorc la Bucureşti cu toată piesa scrisă?Paginile scrise ieri Îmi displac suficient. Nu vreau Însă să mă

Împiedic de ele acum. Voi Încerca să le revăd la sfîrşit. Deocam-dată mi se par exagerate. Tranziţia e prea bruscă, efectele preaintenţionate.

SearaAveam dreptate. Merge greu. Sunt la masa*

Marţi, 11 [august 1936]

Începusem aseară să scriu cîteva rînduri aici, În caiet, cînd mi-abătut în uşă Ionel Teodore~U1u. L-am poftit înăuntru şi am stat vreodouă ore de vorbă. Cînd a plecat. n-am mai ştiut exact ce voiam săspun În fraza Începută - şi am abandonat-o aşa cum era, mai alescă trebuia să mergem la masă.

în rezun1at, voiam să spun că scena asta, la care m-am oprit, măÎngrijorează. De cînd sunt la GhiIcoş. prima piedică serioasă. Şi numă îndur să trec, peste ea. la actul al treilea. Aş vrea să pot termina

actul II - şi să-I pun deoparte, ca pe o treabă stîrşită. Ieri am statvreo 6 ore în faţa hîrtiei - şi nu m-am ales decît cu vreo douăpagini (nici două pagini întregi), care pot fi reţinute.

Voi încerca azi. La drept vorbind, dacă ar fi soare, mi-aş acordacîteva ore libere, aş urca pe Ghilcoş sau pe Ţohard - şi asta m-arlimpezi poate. Dar e mereu urît, acelaşi cer de noiembrie, un vîntrece, nici măcar destul de tare ca să gonească norii.

Teodoreanu este acelasi convorbitor fascinant pe care l-amcunoscut la Galaţi. ÎI ascuit cu cea mai vie plăcere - deşi nu-mivorbeşte decît despre el. despre literatură, despre romanul pe careII scrie. Mi-a cetit cîteva pasaje - şi unele mi s-au părut excelente.Indeosebi un scurt episod cu doi eroi - Hans MUl1er şi MirceaŞtefănescu.

- Sunt la o etapă antilirică, mi-a spus. E un roman pe care îlscriu împotriva mea: cred că o să-ţi placă.

E de altfel un camarad încîntător. Băieţii lui. care locuiesc ladreapta mea şi îmi sunt oarecum tovarăşi de balcon, au primit ordinsă fie liniştiţi. Doamna Teodoreanu face o cafea neagră extraor-dinară. din care primesc şi eu o raţie de două ceşti pe zi.

Romanul lui se cheamă Arca lui Noe. Se petrece la Borsec. într-opensiune - pensiunea lui Frau Blecher - care se mai cheamă şitlota Blecher.

Pentru că venise vorba de Cezar Petrescu. care utilizează -aproape frlfă să-şi dea se~m1a- în cărţile lui. sugestii din diverseconvorbiri sau confesii literare, m-am grăbit să-i spun. ca măsurăde prudenţă:

- Să ştii că si în ceea ce scriu eu acum este o pensiune, într-olocalitate de munte - Pensiunea Weber - condusă de FrauleinWeber. pensiune pe care, la un moment dat. un personaj o comparăcu un vapor. ..

Am rîs amîndoi de coincidenţă - dar nu e rău că am precizat.- De altfel - mi-a spus el - nu cred să ne întîlnim. Mergem

probabil pe drumuri diferite.- Cu atît mai diferite cu cît ceea ce scriu eu este ... o piesă de

teatru.Nu părea surprins - şi mi-a explicat de ce:- Băiatul meu cel mare - Stefănucă - mi-a spus azi la prînz ...(Bătaie în uşă. Deschid: e ·Teodoreanu. Îmi aduce cafeaua de

dimineaţă. Ne vorbim doar din ochi - de frică să nu ne angajămîntr-o nouă conversaţie. Continuu:)

...mirat: "Papa, să ştii că domnul Sebastian vorbeşte singur cîndscrie ... " N-an1 crezut, dar acum înţeleg ...

~4

Îi explic că într-adevăr simt nevoia să spun fiecare replică înaintede a o scrie ...

Vineri, 14 [august 1936]Nici un progres. Sunt la un punct mort - Scena finală a actului IIopune o rezistenţă stupidă.

Actul III. de care am încercat să m[l apropiu. este cu totul infonl1.De atîtea zile. nici o idee nouă.

Şi soarele nu mai vine. Încep să creel că elin cauza lui îmi mergeaşa ele prost. Ieri nici n-am încercat să lucrez. Şi nici măcar nu amsatisfacţia ele a fi leneş. Sunt plin ele remuşcări - şi fiecare ceas mise pare o mustrm·e.

Sîmbătă, 15 [august 19361Totuşi. ieri ,U11temlinat actul Il. Creel că va avea nevoie de serioaseadăogiri. Îmi trebuie neapărat o scenă Leni-Ştefan, prealabilăscenei finale. pentru a o pregăti. Şi, ele asemeni, ar trebui să insistpuţin asupra lui Mmc VintiIă*. Eventual scena Leni-Jef poaterămîne aşa cum e. În schimb. va trebui să adaug unele lucruri "e1is-cursului" pe care Leni îl ţine celor eloi intruşi, convingîndu-i săplece.

Toate aceste adăogiri mi se par necesare nu numai pentru eco-nomia intimă a actului, dar şi pentru dimensiunile lui. Se înţelegecă el trebuie să fie mai mic decît acml prim. dar oricum dis proporţiami se pare prea mare. 79 de pagini întîiul şi numai 49 al doilea- asta face o diferenţă nu numai de 30 de pagini, dar - la repre-zentare - de jumMate oră.

Soarele a revenit. Azi-dimineaţă. două ore pe terasă, gol, închaise-longue. Îmi voi recîştiga, sunt convins, forma mea de va-canţă, care totdeauna a fost excelentă, cînd am avut destul soare.

Aseară, foarte frumoasă plimbare cu Teodoreanu spre FloareaReginei.

Mi-e frică parcă să ridic cortina pentru actul al treilea. Ştiu aşade puţine lucruri despre ce se va întîmpla ...

Joi, 20 [august 1936]

Pare comic de scris, dar cînd un lucru puţin mai neobişnuit ţi seîntîmplă, ai totdeauna o impresie de ridicul şi de neverosimil - aşade monotonă, aşa de bine gospodărită e viaţa pe care o ducem.

Prin urmare, am fost victima unui atac banditesc. Am trăitaceastă situaţie cinematografică de a fi timp de vreo cinci minutesub ameninţarea unei puşti, îndreptată spre mine: "Sus mîinile!"

La drept vorbind, "sus mîinile" n-a spus. Eram cu Gulian28 şi cusoţia lui, sus pe Ţohardul mare. Ajunsesem în vîrf şi admirampeisajul (în treacăt fie zis, mi se pare excepţional: de o lărgime, deo bogăţie de planuri rară). Mergeam agale, cînd aud din faţă o vocecare ţipă:

-Staţi!Nu mi-am dat seama de ce se petrece. Credeam că e vocea lui

Emil sau gluma unui excursionist. Pe urmă, după două-trei secunde,m-am dezmeticit. În faţa noastră, un tip înalt. haine de pădurar.barbă mefistofel ică. mustăţi ţepoase (şi barba şi mustăţile desigurfalse, dar suficient de bine lipite). puşcă de vînătoare, mi se pare cudouă ţevi, îndreptată spre noi.

-Staţi!Tipul face o manevră de încărcare, desigur ca să ne impre-

sioneze. Nu era nevoie. Eram destul de impresionaţi.- Dezbrăcaţi-vă.Ne-am dezbrăcat. Nu aveam chef de discuţii. Am rămas - feri-

cită prevedere - în costumele de baie, pe care le aveam pe noi. Amlăsat toate hainele grămadă acolo şi. urm[lriţi de ţeava lui, ne-amdepărtat cîţiva metri. unde ne-a poruncit să ne trîntim în iarbă. Cummă uitam fix la el, m-a întrebat de cîteva ori:

- Ce te uiţi la mine? Ce te uiţi la mine?Şi pe urmă, teribil:- Nu întoarceţi capul. futu-vă mama voastră.Avea o voce aspră. accent unguresc. ÎI auzeam scotocind în bu-

zunare - şi mă întrebam ce mi se mai poate întîmpla. Revedeamîntîmplările cu Terente. din 1925. Un moment m-am întrebat dacănu va lua pe vreunul din noi, ca să ceară pe umlă bani. Eram totuşidestul de calm pentru o glwnă. I-am spus lui Emil:

- În fond e o experienţă.Hortansa Gulian, care ştie cîteva boabe ungureşte. i-a spus - evi-

dent fără să întmu'că capul şi fără sfi-I privească - ceea ce ne inter-zisese - să ia ce vrea şi să plece. .

- Olgoş - a fost răspunsul lui - un fel de "muc\es!" unguresc.Pe urmă l-am auzit ronţăind: mînca ciocolata şi pesmeţii pe care îigăsise într-o basma. Într-un sfîrşit l-an1 auzit:

- No! acuma veniţi să vă-mbrăcaţi.

Cînd am întors capul, dis păruse.Bilanţul: mie mi-a luat ceasul (de care îmi pare cu adevărat rău

- hotăIÎt nu am noroc la ceasomice), bluza training-ului şi vreo 80de lei, cît aveam în buzunar. Lui Emil, o tabacheră de argint şi vreocinci sute de lei. E curios că ne-a lăsat celelalte lucruri: basca,ochelarii de soare, pantalonii.

Pe urmă ne-am întors, jumătate speriaţi, jumătate amuzaţi. Deneplătit intrarea noastră în Ghilcoş, convorbirea cu jandarmii, lumeacare ne priveşte, oamenii care vor detalii. cei care surîd cu un micsurîs de îndoială. cei care încep să fie îngrijoraţi. Suntem celebri ...Poate o să scrie şi la jurnal.

Acuma. cînd mă gîndesc bine. mi se pm'e că banditul meu era undiletant. şi că, dacă noi nu ne simţeam prea bine în comp~U1ialui -şi el era niţel intimidat de operaţie. Cred că, dacă nu s-a apropiatnici un moment de noi, e pentru că i-a fost frică. Hortansa aveacercei de cîteva zeci de mii de lei în urechi şi, desigur - amîndoi -veri ghete. Le-am salvat. Cred că puţină dibăcie să fi avut, şi maiales puţin sînge rece, puteam şi eu să-mi salvez ceasul în timp cemi-am dezbrăcat pantalonii.

Mai mă întreb dacă arma lui era încărcată şi dacă, tăbărînd pe elcu basto~U1ele, n-am fi reuşit ori să-I punem pe fugă, ori să-I prin-dem şi - victorie! - să-I ducem cu noi pînă jos, la jandarmi.Numai că arma putea fi totuşi încărcată şi - de! - nu făcea săîncercăm o experienţă glorioasă pentru puţinul pe care aveam îndefinitiv să-I pierdem. Numai dacă s-ar fi apropiat de noi am firăspuns probabil.

Acuma îl caută j~U1darmii prin împrejurimi. M-ar amuza să potsta de vorbă cu el.

Actul ITI l-am început după lungi. lungi dibuiri. Nici acum nusunt deplin clarificat. Înaintez încet. făcînd lumină pe distanţescurte. pe care le parcurg. fără să ştiu încotro voi merge maideparte. Sunt zile în care nu scriu nimic - sunt altele din care numă aleg decît cu trei-patru replici scrise. Dar nu mai ~m1dezolantaimpresie de acum cîteva zile. impresie pe care am comunicat-o şiMariettei şi lui Mircea - că nu voi mai putea scrie deloc şi că voirămîne cu piesa veşnic neterminată.

Merge greu, merge foarte greu - dar merge.

Sîmhătă,22 [august 1936]Cred că s-a făcut lumină. A fost greu pînă m-am clarificat - daracum mi se pare că sunt într-adevăr şi definitiv clarificat.

Ziua de ieri şi cea de azi - nu prea productive ca număr depagini (ieri o pagină şi jumătate, astăzi patru pagini jumătate) -

mi-au precizat linia actului trei. Tese cu totul altceva decît proiec-tasem, dar sunt bucuros că regăsesc un ton grav, pe care sceneleBogoiu-Maioru îl îndepărtaseră cu prea multă brutalitate comică.Nu va fi un act comic. Renunţ. de exemplu, la scena cu peşteleprins de Maior - scenă care mă "U11uzaaşa de mult în primele meleproiecte. De altfel. Maiorul şi d-na Vintilă nici nu mai apar în actulăsta. Nu i-am dat eu afw·ă. S-au eliminat singuri, prin jocul intim allucrurilor.

Comedia se strînge între Leni. Ştefan, Bogoiu şi Jef. Toţi trei oiubesc - fiecare în felul lui - şi. plecînd, Leni îi va părăsi pe toţitrei. Regăsesc o foarte veche amintire dintr-un film pe care l-amvăzut în copilărie şi care se chema: Cei trei sentimentali. E o emoţieregăsită.

Sunt surprins de sensurile sufleteşti pe care le-au căpătat, de-alungul acestor luni ele cînd scriu piesa. Bogoiu şi Jef -la îlKeput fi-guri cu tontl episoelice în intenţia mea şi mai mult de utilitate comică.iar acum deveniţi piese principale ale întregului joc psihologic.

Am scris pînă azi. din actul rrr. primele trei scene, lăsînd acuma(7 1/2 seara) neterminată scena Bogoiu-Leni. Scemu'iul sumar alîntregului act e făcut.

E posibilă o singură primejdie. Prin eliminarea Maiorului şi a luiMmcVintilă. actul să nu devină prea scurt.

Sunt îns[l decis să nu ţin deocamdată seama de acest lucru. Euscriu piesa aşa cum se impune ea. Pe urmă. Ia reprezentaţie. voiface amplificările strict necesare - dacă într-adev[u' vor fi necesare.Impresia mea însă este că. mai ales ţinînd seama ele lungimeaactului prim, spectacolul ar putea fi împărţit în două, cu o singurăpauză după actul 1. actele :2 şi 3 jucîndu-se cu o pauză doar de cinciminute. aproape în continuare.

Mă gîndesc la felurite titluri ("Vacanţă" e prea şters). ,.0 zi cusoare" .. ,Jocul de-a vacanţa". ,.Jocul de-a fericirea".

Cred că mi-am recîştigat bucuria de a scrie. Un moment(moment care a durat vreo zece zile). mă părăsise. Dacă-mi menţinactuala dispoziţie de lucru. atunci rămîn la GhiIcoş pînă termin.adică - dacă e nevoie - şi după I septembrie.

Marţi, 25 [august 1936]Sunt la jumătatea scenei a VIII-a. scena de explicaţii Leni -Ştefan.punctul de sus al actului. De aici încolo restul e de o perfectă sim-plici tate. Îmi. dau se"U11acă, dacă aş fi mai harnic şi dacă aş fi într-omai atentă încordare, aş putea temlina totul într-o singură zi.

Dar pe de o parte ploaia a revenit şi suntem din nou în plinnoiembrie, de ieri-dimineaţă. Îmi lipseşte aşa de mult soarele ... Mă

lIhişnuisem să lucrez pe balcon - mai ales între 5 şi 7 1/2 seara,CÎnd muntele Ghilcoş, drept în faţa mea, trecea prin cele mai suavefocuri ale apusului. Iar prezenţa lui Teodoreanu, şi el aplecat dea-supra mesei de lucru, pe balconul lui, era amicală, confortabilă.

Pe de altă parte, sunt mereu tracasat de instrucţia afacerii de peTohard. De cîteva ori m-au chemat la postul de jandarmi să-miarate diverşi bănuiţi. În sfîrşit, s-au fixat asupra unui tip careprezintă, ca să zic aşa, cele mai mari garanţii de seriozitate. Eu nupot jura că e el, dar m[lfturisesc că privirea lui mă Înfioară. AcumaIll-au chemat la Miercurea-Ciucului, la judele de instrucţie. Evident,IlUmă voi duce. dar toate parlamentări le astea, toate drumurile lajandarmerie, toate declaraţiile pe care a trebuit să le dau (şi pe C,lfele scriam cu teama de a nu nenoroci un nevinovat) mă irită, măÎmpiedică să lucrez. mă distrag, îmi rup continuitatea.

Totuşi, Îmi pot considera piesa virtual tem1inată. Mai an1 douălile, cinci sau şapte - dar o tem1in. Aş vrea însă să o termin aici şiS~I nu fiu silit a lăsa nici măcar un rînd pentru la Bucureşti.


Nu, n-<un să termin nici azi. nici mîine, nici duminică. Nu ştiu cîndam să tem1in. Deşi scena a opta. Leni -Ştefan, care mi se p[lfea ceamai grea în actul ăsta, e terminată, totuşi dificultăţile n-au trecutloate. De exemplu scena imediat următoare, Ştefan-Jet rezistă.Toată după-masa de ieri, toată dimineaţa de azi m-am luptat cu ea,fără să pot scoate mai mult de 5 -6 replici. E curios cum se ivescrezistenţe, mai ales acolo unde nu le aşteptam.

Dar nu sunt supărat. Aştept. Finalul actului se desemnează ad-mirabil. E o bogăţie de nU<U1ţepe care nu o bănui,U11acum zece zile,cînd Întreg actul trei mi se părea sterp. Dar voi putea să aduc lalumină toate aceste nuanţe? Dacă din scena pe nu ltimă - Leni,Ştefan, Bogoiu, Jef - nu scot un moment de o m,lfe delicateţă şi deemoţie fOaIte fină, atunci nu r[1l11ÎnedeCÎt o singură explicaţie: căIlUam pic de talent.

În ce priveşte titlul. cred că voi rămîne definitiv fixat la Joclll(/e-a vacanţa.

Sîmbătă, 29 august [1936], ora 4

Am terminat. Cui să telegrafiez, ca în anul I: "Trecut examenul,sunt fericit"?

Dar am trecut oare examenul? Voi vedea mai tîrziu.

Balcic. Duminică, 6 septembrie [1936]Sunt aici de ieri. Casa mea (vila Paruşeff), o casă de bulgar sărac,e aproape un bordei. Foarte curat însă şi literalmente pe ţărm.Valurile se sparg la trei metri de mine. O curte, chaise-Ionguri şimarea întreagă deschisă înainte. Sunt, cred, în centrul golfului.

Zgomotul valurilor fără încetare. de o egalitate ritmică ce măadoarme. Am dormit un sonm adînc, egal, lung. cum n-<un avut niciunul la Ghi\coş. Şi totuşi, vacarmul valurilor e permanent iar fe-reastra mi-a fost larg deschisă toată noaptea.

Azi-dimineaţă, prima baie în mare. Reg{lSesc marea voluptate dea înota. Şi înot aşa de prost.

Un cerc de actori, pictori, lungi conversaţii leneşe. o atmosferăde nepăsare, de neglijenţă, de jemanfişism într-adevăr recreator.lancovescu, Ţoţa, MW'ietta Rareş, Lucian Grigorescu. Paul MinlCo-vici, Baraschi, MUtzner. Am dejunat cu toţii astăzi la judecătorul. ..(am uitat cum îi zice) şi am ascultat după-masă, cu marea în faţă.Bach (al treilea brandenburghez), Mozart (concert pentru vioar{l şiorchestră), Vivaldi, Beethoven.

Se înserează, sunt singur acasă, şi valurile bat mereu aici, lîngămine ...

Am renunţat să scriu aici ce s-a petrecut la Bucureşti. în trecereamea pe acolo. Patru zile destul de obositoare. Pe Leni n-am văzut-oşi poate n-am s-o mai văd. Mă chemase miercuri la ea - şi n-amgăsit-o acasă. Mi-e silă. N-aş vrea să reîncep calvarul telefoanelor,al pîndeloL al presupuneri lor, al strategiilor. Jocul e prea vechi-şi pe um1ă este şi fără sens.

În anumit sens, incidentul ăsta îmi simplifică soluţia piesei. 1-0dau Mariettei. Cu părere de rău. dar fără ezitare. Va scoate din eace va putea. Aş vrea cel puţin s-o joace cu lancovescu - dar mătem că nici asta nu va fi posibil şi că pînă la urmă va trebui să-Iaccept pe Toni. În cazul ăsta merg la un dezastru sigur.

Miercuri seara am citit actele doi şi trei, pe!ltru Marietta. Haig,Nenişorii, Mircea şi Nina, întîmplător Pencii. Rezultat îndoielnic -primă impresie mai mult deprimantă. Dar pe urn1{I.mi-am revenit.Sunt o sumă de obiecţii pe care vreau să le consenmez aici. Dar pede o parte mi s-a terminat cerneala, iar pe de altă parte e prea fru-mos afară. Pe mîine poate.

Luni, 7 [septembrie 1936]Actul IIar putea să meargă chiar în forma lui de acum. Poate cănici scena Leni-Jef nu mai e nevoie să fie complectată. În schimb,

, 80

"

scena finală trebuie neapărat remaniată. A fost de altfel sentimentulmeu din primul moment, de cînd am scris-o.

De asemeni, e cu totul insuficientă scena imediat următoareplecării celor doi intruşi. Ideea este excelentă (una din cele maibune invenţii din Întreaga piesă) - dar nu e pusă deloc În valoare.Mi-am dat şi eu seama de acest lucru, dar mai ales cel care m-afăcut atent a fost Haig.

Merge foane bine la lectură Întreg episodul celor doi c1andestini.S-a ascultat bine şi s-a rîs mult.

Asta e tot ce găsesc deocamdată de spus despre actul II. Multmai complicat e pentru al treilea.

Vineri, 11 [septembrie 1936]

Plec după-masă. N-am scris nimic, n-am citit nimic. Am stat Însoare - şi asta a fosraproape tot. Cîteva zile fericite. Voluptateamea supremă e lenea.

De asta n-am notat nimic aici. Nu mă interesa.Marea e cal mă, oglindă.

Bucureşti. Marţi, 15 [septembrie 1936]

Am văzut-o pe Leni şi i-am comunicat decizia mea de a da piesalui Iancovescu şi Mariettei. Numai În cazul În care această soluţiear eşua, aş putea să-i pun din nou piesa la dispoziţie. A primitvestea cu destulă stăpînire. dar cu o emoţie vizibilă. Poate nu ,.emo-ţi~". Surpriză. necaz, regret - şi departe, depane de tot, nevoia dea izbucni În lacrimi. Asta e logica stupidă a jocului nostru. Atîtatimp cît ştia că piesa îi aparţine, că pentru ea o scriu şi pentru ea opăstrez, era neglijentă pînă la indiferenţă. Acum, cînd o pierde saucînd e ameninţată s-o piardă, piesa Îi devine necesară şi suferă de anu o mai avea.

Iar eu - nici eu nu sunt altfel. Regăsesc acea ,.muflerie intermi-tente" de care vorbeşte Swann. Ajunge puţină nelinişte, ajungeîndoiala. întrebarea. presupunerea că îi sunt indiferent, pentru ca săsufăr că n-o văd şi să mă gîndesc zi şi noapte la ea. Dar cînd (cums-a întîmplat azi-dimineaţă) o găsesc învinsă, fără rezistenţă, gatasă mă iubească. atunci dintr-o dată îmi recapăt distanţa şi încetez ao mai ioubi.Am avut azi-dimineaţă impresia că e urîtă. Nu-mi plăceapur şi simplu - ceea ce mi se Întîmplă pentru prima oară de cînd oiubesc. Dar ştiu bine că nu-i adevărat şi că - chiar dacă ar fi - nuare imponanţă. Adevărul e că azi-dimineaţă eu eran1 stăpîn pe joculmeu şi ea nu - ceea ce o obliga pe ea să mă iubească şi pe mine să

n-o iubesc. Mecanism psihologic de o simplicitate copilăroasă şicare funcţionează mereu la fel.

De altfel, asta n-o împiedică să rămînă, ca si în trecut, cochetă,mincinoasă, inocentă într-un sistem întreg de ·minciuni. Îmi făcearău s-o ascult cum îmi explică incidentul de miercurea trecută.Recitirea recentă a lui Swann îmi arată încă o dată cît de multseamănă comedia noastră cu toate comediile de amor. Leni e şi eao Odette oarecare, iar eu un şi mai oarecare Swann.

Sîmbătă, 19 [septembrie 1936]

Visuri lungi, complicate, astă-noapte, din care nu-mi pot amintimare lucru.

Locuiesc parcă un fel de casă mare, cu mai multă lume - o pen-siune? - undeva, într-un loc care nu e, desigur, Bucureştiul. Faccurte unei fete, pe care o aduc în odaia mea. Cineva, care p'U'e să fiefratele ei sau iubitul ei şi care ne pîndea din balcon, intră În camerăşi ne surprinde. Urmează o dramă cam confuză. Şi fata şi băiatulmor, asasinaţi sau sinucişi. Eu sunt responsabil. Va trebui să fiu şieu ucis sau să mă omor. Dar o femeie intervine şi într-un lungmonolog (care pare a fi ţinut la mormîntul celor doi sau, oricum, înfaţa unui monument), povesteşte cum ea i-a ucis - <L':)aîncît eu suntsalvat... şi mă trezesc.

AI doilea vis e şi mai confuz. Sunt Într-o sală mare, cu imens demultă lume. Este, după cum înţeleg. o sărbătoare comemorativă.Puţin mai tîrziu, lucrurile se precizează: este aniversarea revisteiNOfll'ClIes lilleraires. Mari pancarte şi inscripţii sunt purtate de-alungul vastei săli, care se<Ullănăcu o mare sală de bal.

O femeie ţine un discurs. E Întreruptă de un bărbat care ţipă:- De-ajuns. Prea mult aţi vorbit despre ovrei. Mă mir că nu-l

aduceţi şi pe Niemirower29•

În momentul ăsta, un ovrei bătrîn, cu barbă, care poate să fiechiar Niemirower, protestează. Pe Uffi1ăscoate o carte şi începe săcitească o rugăciune evreiască. Domnul care a întrerupt scoate şi elo carte, din care citeşte o rugăciune românească. În realitate nu seaude nimic din cauza vacam1ului. dar se văd cei doi care citesc dezor, urlînd*, în fundul sălii, pe o scară monumentală, înaltă. cumsunt sc[u'ile în scenele fastuoase de revistă.

Se produce o mare încăierare. Eu. cu o fată sau cu un băiat delîngă mine ne strecurăm din mulţime şi ajungem repede acasă -

~9 Iacob Niemirower, şef-rabin al comunităţilor evreieşti din România, pînăîn 1939.

* Lecţiune incertă.

casa din primul vis. Un moment mă întreb cu teamă dacă voi găsiuşa deschisă. E deschisă. Mă pregătesc să fug în camera mea, darnu am timp, căci mă trezesc.

Evident, amîndouă visele erau mult mai complicate, dar maimult nu-mi pot aminti.

Marţi, 22 [septembrie 1936]Alaltăseară. duminică, acasă la Maryse, lectură pentru Iancovescu.Mai erau, ahrră de Nenişori. Toţa şi Ghiţă Ionescu3o, Mm'ietta şi Haig.

Lectură bună, urmărită cu destulă uşurinţă. Iancovescu, de unentuziasm gălăgios:

- E cel mai formidabil lucru pe care l-am cunoscut de 40 de aniîncoace. E un moment în teatrul romfll1esc. Nu-ţi dai se,m1a de ce aifăcut. E o onoare pentru mine să te joc. Nu-ţi dai seama de dru-murile pe care le deschizi. Ce tehnică, ce dialog, ce minune! ...

Îl ascultam amuzat şi cu destul calm. Încep să-I cunosc. Totul epentru el formidabil, unic, epocal. Totul: via lui de la Balcic, CÎinelelui, apusul de soare de la Surtuchioi (care într-adevăr a fost miracu-los - îmi pare rău că n-am scris nimic la Balcic despre acea plim-bare ... ). Ştiu cu CÎt trebuie reduse superlativele lui Iancovescu,pentru a căpăta ideea exactă pe care vor s-o exprime. Prin um1are,nu mă las înşelat de excesele lui de entuzia<;m. Îmi cunosc piesa maibine decît mi-o cunoaşte el, Adevărul însă este că i-a plăcut destulşi că sub ploaia lui de excl,1l11aţiiadmirative se putea citi o adeziunesinceră. E un punct cîştigat.

Observaţiile lui despre actul al treilea sunt fomte juste. Incontes-tabil, omul ăsta are ochiul sigur. Scena de explicaţii Leni-Ştefaneste prea explicativă. Grosolan explicativă. Soluţia pe care mi-opropune el este simplă: tai totul pînă la scena Jef-Ştefan (care i-aplăcut mult - şi îmi pare bine), scriu proiectata scenă cu Bogoiu şipeştele Maiorului. las prima scenă Leni-Ştefan - şi fac pe urmălegătura. E o operaţie de cinci minute.

Totuşi. eu nu văd chiar aşa de simplă chestiunea. Mi se pare căremanierea actului ultim trebuie să fie mai serioasă.

Toate lecturile pe care le-am făcut pînă acum (cea de duminicăa fost a treia - ca să nu mai socotesc lecturile anterioare ale actuluiprim) mi-au servit enorm. Sunt, în fine, fixat asupra lucrurilor caremerg şi asupra celor care nu merg. Mi se pare că un public de 500de oameni nu va reacţiona altfel decît publicul de 10 persoane, pecare l-am înfruntat pînă acum.

3(> Economist şi politolog, colaborator la Revista FUflda(iilor Regale şi ViaraRomânească.

Din actul întîi voi modifica scena Bogoiu-Leni (în sensul în careşi Carnii şi Gulian mi l-au indicat printr-o tulburătoare identitate deobservaţie). Dovadă că schimbarea se impune este că după actulîntîi Iancovescu îmi spunea că Bogoiu e un tip din fan1ilia Prostuluilui Fulda - ceea ce e absolut inexact. De altfel, schimbarea esimplă şi uşoară. E mai mult o problemă de transcriere decît detransformare propriu-zisă.

Actul II rămîne aproape intact. Scena primă indică admirabilschimbarea de atmosferă. Intrarea celor doi clandestini a fost încăo dată ascultată cu mare bucurie. Voi modifica doar o replică a luiBogoiu (cea cu poliţa - care nu merge deloc). Iancovescu mi-a dataici o sugestie simplă, dar excelentă.

Actul al III-lea cred că-1 voi scrie din nou, exceptînd ultimelepatru scene. Mi-ar trebui pentru asta trei-patru zile. în care aş plecaundeva să lucrez, la Sinaia de exemplu. sau poate la Braşov, Sibiu.Voi vedea. Pentru moment. n-am nici o grabă, deşi I~mcovescu măasigura că mă joacă înainte de Crăciun - şi se oferea să semnezeimediat un contract în sensul ăsta.

Vor fi însă mari dificultăţi. Am impresia că nu o va accepta peMarietta - căreia i-o preferă pe Ţoţa. În acest caz nu-i dau piesa.Oricîtă nevoie am de Iancovescu - pe care, mai ales acum, îl simtiramplasabil - nu pot s[l-I las să mă joace cu Ţoţa, cu Ţăranu înBogoiu şi - te pomeneşti - cu Mircea în Jef. Prefer să mai aşteptun an.

La drept vorbind, a aştepta încă un an ar fi soluţia care mi-arconveni mai mult. căci pînă atunci s-ar putea să devină posibilădistribuţia mea ideală (Leni-Iancovescu- Timică). iar pe de altăparte. acum sunt destul de plictisit de toată istoria asta. care dureazăprea de mult. Mi-e dor să fac altceva: să citesc. S[lscriu un rOlmm,să termin cu o glumă care bag de seamă că-mi cere mai mult timpdecît merită. Mi-e silă văzînd că ia proporţii O întîmplare care. îndefinitiv. nu are dreptul să fie mai mult decît derizorie. Sunt aşa deneserios încît să-mi închipui că gluma asta În trei acte are dreptulsă mă preocupe. cînd în fiecare an 30 de oan1eni scriu, la Paris, laViena şi la Londra. 30 de comedii cel puţin la fel de agreabile? Nu,nu - e timpul să redevin serios.

Dar 1) nu am bani; 2) nu ştiu dacă pînă la anul nu vom avearăzboi sau revoluţie; 3) nu ştiu dacă la anul un autor evreu îşi vamai putea juca o piesă, fie şi la uh teatru particular. Iată trei raţiunicare m-ar Îndemna să mă grăbesc.

Nu ştiu ce voi face.

Vineri, 25 [septembrie 1936]Aseară Mircea a izbucnit deodată, în mijlocul unei conversaţiidestul de potolite despre politica externă şi despre Titulescu,ridicînd deodată glasul, cu acea teribilă violenţă cu care mă sur-prinde uneori:

- Titulescu? Ar trebui executat. Pus în faţa unui pluton demitraliere. Ciuruit de gloanţe. Spînzurat de limbă.

- De ce, Mircea? îl întreb surprins.- Pentru că a trădat. înaltă trădare. A încheiat cu ruşii un tratat

secret, pentru ca în caz de război să ocupe Bucovina şi Maramureşul.- De unde ştii?- Mi-a spus generalul Condiescu.- Şi e de-ajuns? Sursa nu ţi se pare pătimaşe? Informaţia nu ţi

se pare fantezistă?M-a privit lung, cu stupoare, incapabil să priceapă că cineva se

mai poate îndoi de un asemenea "adevăr". Pe urmă l-am auzitspunîndu-i Ninei, în soaptă:

- În1i pare rău că i-am spus.Ar fi vrut să adauge: ..el nu poate înţelege asta - e orbit".Tot incidentul m-a deprimat. Scriindu-J. observ că nu regăsesc

încordarea enervată de aseară, sentimentul de disensiune irpri1edia-bilă pe care l-am încercat.

EI este un om de dreapta, pînă la ultime consecinţe. În Abisinia,a fost cu Italia. În Spanja, e cu Franco. La noi. e cu Codreanu. Facenumai eforturi - cît de penibile? - pentru a ascunde acest lucru,cel puţin faţă de mjne. Dar se întîmplă să-I răzbeasd, şi atunci ţipă,cum a ţi pat aseară.

El, Mircea Eliade. crede orbeşte ce scrie UlIil·crSII!. Infomlatorullui e Stelian Popescu31 - şi crede orbeşte în el. Veştile cele maiabsurde, cele mai trivial tendenţioase găsesc în el un ascultătorcredul. Şi are un fel naiv de a se exaspera, de a ridica vocea, pentrua lansa, fără un zîmbet măcar. chestiile abracadabrante pe care leaflă în oraş. în redacţia \lrClI1ci. în redacţia CunÎ/lllIlui. Titulescune-a vîndut ruşilor. Titulescu a cedat comuniştilor spanioli ,.25 deavioane comandate în Franţa".

Dacă eu ridic din umeri, cu neîncredere, el mă priveşte dezolat,dînd uşor din cap, ca în faţa unui om cu desăvîrşire pierdut pentruadevăr.

Aş vrea să eliminăm din discuţia noastră orice aluzie politică.Dar e posibil? Strada urcă pînă la noi vrînd-nevrînd, şi în cea maianodină reflecţie simt spărtura mereu mai mare dintre noi.

85 ';J

Îl voi pierde pe Mircea pentru atîta lucru? Pot uita tot ce esteexcepţional în el, generozitatea lui, puterea lui de viaţă, omenia lui.dragostea lui. tot ce e tînăr, copilăros. sincer în el? Nu ştiu. SimtÎntre noi tăceri jenante, care ascund numai pe jumătate explicaţiilede care fugim. fiindcă le simţim probabil fiecare, şi acumulez mereudeziluzii - între care prezenţa lui la Vr('I1/('([ antisemită (comod, deparcă nimic nu s-ar fi întîmplat) nu e cea mai mică.

Voi face tot ce e posibil ca să-I piistrez totuşi.

Micrcuri, 30 [scptcmbrie 19361

Duminică şi IUlli- la Roman3". Am plecal de acolo copleşit. uzat.Aveam impresia că nu voi putea reintra În viaţă. Totul mi se păreainutil, absurd. Simplul gînd că un telefon de dat sau de primit dinpartea lui Leni poate fi pentru mine o problemă mă umilea. Ideeade a juca piesa mi se părea trivială.

Acum totul a trecut. Într-un fel. eUl1uitat. Mă voi duce după-masăla tribunal. mă voi duce diseară la teatru, scriu acum aici în caietulăsta - iar între timp viaţa lui Blecher continuă la Roman aşa cumam văzut-o. Voi mai avea vreodată curajul să mă vait de ceva? Voimai avea neruşinarea să am caprici i, indispoziţii, enervări? ... Eltrăieşte în intimitate cu moeu-tea. Nu cu o moarte abstractă, nebu-loasă, cu tem1en lung. E moartea lui. precisă. definită, cunoscută indetalii, ca un obiect.

Ce îi dă curaj să trăiască? Ce îl susţine? Nu e nici măcar dis-perat. Nu înţeleg, mărturisesc că nu înţeleg. De CÎteva ori aş fiizbucnit În lacrimi privindu-1. Noaptea I-mn auzit gemînd din odaialui, ţipînd - şi am simţit că mai e cineva în casă. afară de noi,cineva care era moartea, destinul - nu ştiu cine. Am plecat de acolorăvăşit. lli11eţit.

Dacă lucrurile ar avea vreo sancţiune. vreo consecinţă, eu n-armai trebui să-mi continui viaţa mea de pînă acum. N-ar mai trebuisă pot. Dar uit - şi revin la existenţa asta inconştientă de omoarecum valid.

Miercuri, 7 octombrie [1936]

Încep s[\ sufăr iar de lipsa Leniei. Două săptămîni am ţinut bine.Dar simt, zi de zi, cum cedez nostalgiei de a o vedea. Dau tîrcoaletelefonului. mă culc cu gîndul la ea. o visez, mă scol cu gîndul laea. E stupid, ştiu că e stupid - n-am decît să recitesc jurnalul ăsta,pentru a vedea cît este de stupid.

-Am întîlnit-o, luni noaptea, pe la I 1/2, în faţa casei ei, tocmai

cînd cobora din maşină cu Froda. Nici n-am văzut-o ca lumea.Vorbeam cu destulă indiferenţă. Aveam impresia că nici nu suntemoţionat. Pe urmă, după ce ne-am despărţit, simţeam deschisetoate amintirile, toate aşteptările.

Totuşi trebuie să fiu rezonabil şi ferm. Dar voi fi?

Nu ştiu ce va da, în privinţa piesei, soluţia Iancovescu. E cumplitde neserios. Şi toată povestea asta m-a obosit. Mi-e puţină silă demamlsclisul meu. Cînd mă gîndesc la el, mi se pare suficient, ieftin,frivol. de o vervă enervantă, de o facilitate care compromite.

Am recitit zilele trecute unele pagini din De două mii de ani. Voimai scrie vreodată un lucru egal de grav?

Astă-seară, concert Milstein. Voi ieşi poate de acolo mai limpe-zit, mai stăpîn pe mine.

Il octombrie [1936]. Duminică

Sărbătorirea lui Stelian Popescu la Arenele Romane. Perpessiciusîmi spunea aseară:

- O zi de doliu. Şi adăuga: cea mai ruşinoasă zi din România dedupă război.

Poate că n-ar trebui să fiu trist. Poate că. dimpotrivă, ar trebui săfiu mulţumit că toată dreapta românească, tot ..naţionalismul" segrupează în jurul lui Stelian Popescu. Este definitoriu. infamant şi- În anumit sens - privind foarte de sus lucrurile - consolator.

Nae Ionescu i-a telegrafiat ieri, felicitîndu-I în numele lui şi alCUI·ân(ului. Trebuie să fiu deprimat? Mai degrabă nu. Ar trebui să-Ivăd şi să-i spun: ..Acuma, domnule profesor. nu mai e nici oîndoială că politica dvs. este o eroare. Numai printr-o teribilă eroareputeţi fi aHituri de Stelian Popescu."

Mă întreb dacă, în sinea lui, Nae Ionescu - cel puţin el - nu sesimte prost.

S. S. R.-ul a trimis şi el o adresă de adeziune. N-a semnat-oTudor Vianu şi nici Mircea. Dar Mircea - naivul - credea că faceastfel un gest de solidarizare cu Nae - ceea ce i-a atras din partealui serioase reprimande, cînd a aflat.

Un moment m-am gîndit să demisionez din S. S. R., pe motivulcă nu pot lua parte la sărbătorirea unui ziar care-I insultă peArghezi. Dar dacă Arghezi însuşi nu o face ...

Triste. triste timpuri. Ce val de trivialitate, în care se îneacă tOţi,.~din ipocrizie, din laşitate, din int~~:

Va veni o zi în care se va putea vorbi deschis despre acestenegre zile? Sunt convins, sunt absolut convins. Aş vrea să mai tiuatunci de faţă.

Radu Cioculescu)) îmi povestea aseară cum a rupt relaţiile cu ofamilie de prieteni, Pentru că femeia - profesoară de liceu - asemnat un manifest pentru UllirerSIIl.

Asta mi-a amintit că tot el, Radu Cioculescu, a refuzat să pri-mească bilete şi să i<l parte la concertele orchestrei din Berlin;astă-vară, pentru că nll putea accepta nici un contact cu o instituţiehitleristă.

Curios om. Probabil, singurul român radical care există.

Aseară, la ,.Continental", masă cu Perpessicius, Şerban Ciocu-lescu, Vladimir Streinu, pompiliu Constantinescu, Octav Şuluţiu.Ne-am constituit într,o asociaţie a criticilor literari. Vom scoatepoate o revistă. Nu ştiu în fond ce va ieşi.

Sunt aşa de departe de toate astea.

Miercuri, 14 [octombrie 1936]

Aseară, la Fundaţie, Davidescu34 îi explica lui Perpessicius şi luiCicerone Theodorescll că evreii nu ştiu romfmeşte. Intre alte argu-mente, cita dintr-o C<U1:ea mea o comparaţie cu o ,.gîscă îndopată".

Cicerone comunicîl)dU-01i această mică poveste, iar Davidescuapropiindu-se puţin n.ai tîrziu de mine ca să-mi dea bună seara.i-am spus:

- D-Ie Davidescu, imi pare rău, dar să ştii că eu n-am scris nici-odată un astfel de lucll...l- cel puţin. nu-mj aduc ,munte să-I fi scris.

Pe urmă discuţia a continuat destul de amuzant, timp de vreojumătate oră. Sunt pre<:l leneş ca s-o reproduc întreagă. Am impresiacă Davidescu face un Sifilis de manifestcu'e antisemită. Uitătura luie îngrijorătoare.

Seara. acasă. am bi\. gat de seamă că în ce pri veşte "gîsca", măînşelasem. Drept consecin!ă. îi trimit lui Davidescu, chjar azi, wmă-torul bilet: ..Stimate domnule Davidescu, aseară, după ce m-amdespărţit de d-ta, reîntors acasă, am căutat vreo două ore prin căI1ilemele, ca să mă conving dacă am întrebuinţat sau nu vreodată imagi-nea compromiţătoare (Je carecu atîta virulenţă critică ai reţinut-o.

3) Critic literar, traducă~or allui Proust. Din 1934 era secretar de redacţie laRevista FUI/darii/or Rega/e (frate cu Şerban Cioculescu).

}4 Nicolae Davidescu, Poet şi publicist.

Mă grăbesc să te infomlez că ai avut dreptate. într-adevăr, com-paraţia în chestiune se află într-o carte a mea. O uitasem. O vei găsicu uşurinţă în Femei, ediţia II-a, pagina 27, rîndul 17.

Sunt bucuros că-ţi pot face serviciul colegial de a-ţi comunicaîntocmai propoziţiunea. Iat-o: «Respira greu şi dădea uneori ochiipeste cap, cum fac gîştele îndopate. »

Înli mai pemlit să te informez că prin procedeul acesta se obţineun foie-gras excelent.

Aş fi fost neconsolat dacă nu m-aş fi grăbit să rectific regretabilamea proastă memorie. Sunt încîntat că pot reda astfel sistemuluid-tale politic şi critic unul din argumentele lui fundamentale.

Rămîn al d-tale vechi admirator."

Telegrama lui Nae Ionescu a· apărut în Ullil'ersul - publicatăîntre telegnuna lui Trandafirescu-Nămăeşti35 şi a lui Muche36. Nu eo simplă întîmplare. E o sancţiune.

Dem. Theodorescu37, întîlnit luni seara la Naţional, îmi zicea:- Da, duminică a fost cea mai nlÎzerabilă zi din politica Româ-

niei. D-ta, domnule Sebastian, nu ştii însă ce profundă scîrbă mă cu-prinde: pentru asta ar trebui să-I cWloşti mai bine pe Stelian Popescu.

- Perfect. Dar atunci de ce ai semnat şi d-ta telegrama defelicitare?

- Ce să fac? Viaţa!

Vineri, 16 [octombrie 1936]Sunt la un punct primejdios în ce priveşte piesa mea: începe să-miplacă actul trei. După ce mi-a displăcut violent o bucată de vreme,după ce la lectură (o dată la Marietta acasă, a doua oară la Maryse)am avut impresia că e un dezastru sigur, după ce am consimţitorbeşte toate modificările propuse - ba de Gulian, ba de Haig, bade Iancovescu - acum ... începe să-nli placă.

Nu aş face decît modificări de detaliu. Aş simplifica unele scene,aş suprima unele replici - dar aş lăsa intact scenariul, desfăşurarealucrurilor, tonul general al actului. De revăzut mai serios nu suntdecît prima scenă şi ultima. Prima, pentru a-I introduce pe Bogoiuşi a justifica lipsa Maiorului şi a lui Madam Vintilă. Ultima, pentrucă e într-adevăr prea grăbită, ceea ce am ştiut din primul moment.Altfel, înclin să las actul al treilea aşa cum se găseşte - chiar dacăîn asemenea condiţii Iancovescu ar refuza să mă mai joace.

35 Codirector al cotidianului Universul şi director general al AsociaţieiNaţionale a Ziariştilor Români.

}o Ion Muche, gazetar la Porunca Vremii.n Gazetar şi scriitor.

Prefer să mă înşel eu decît să se înşele alţii. Cum eu am scris- şi nu ei -, am, cred, mai multe şanse de a vedea adevărul. Şi maitrebuie să adaug incapacitatea mea de a-mi reface manuscrisele. Numi s-a întîmplat aşa şi cu Oraşul CII salCÎmi?

În Credinţa de azi Manoliu mă denunţă că sunt funcţionar laFundaţie şi cere - evident - darea mea afară. Nu am decît o sur-priză. Că atacul vine aşa de tîrziu.

Seară de muzicli. De la Bucureşti, pe discuri, COllcertul În remiilor pentru două violine de Bach. Mai tîrziu, de la Varşovia, o sim-fonie în sol minor de Mozart şi Concertul peflt ru violillă şi orchestrăde Beethoven. La vioară. J6zsef Szigeti. Mi s-a părut extraordinar.Şi - ca niciodatA - apamtuI meu avea un sunet de o claritate şi deo căldură! Acum aştept de la Viena o sonată de Beethoven pentruvioloncel şi pian. Trebuie să înceapă îndată. Pe urmă, mă cuIe.

Duminică, 18 [octombrie t9J6)29 de ani. Îi primesc nici bucuros, nici trist - cu conşti inţa că maiam unele lucruri de făcut. pentru care sunt obligat să trăiesc. Încolo,nimic. Dar am făcut serioase eforturi pentru a primi ziua asta cuoarecare solemnitate, ca pe o zi fastă. Am atîta nevoie să-mi creezmici superstiţii prevestitoare de bine. Am băut şamp<U1iela Mircea.Totul era destul de stîngaci.

Dimineaţa a fost foarte frumoasă - o zi miraculoasă. de octom-brie glorios. Am dat şi asta tot pe seama aniversării mele. ConcertulEnescu de la Ateneu - l-am primit şi pe el ca pe un semn bun. Amcea mai mare bunăvoinţă de a mă convinge că nu sunt total şi ire-mediabil pierdut.

După-masă, vizită ratată la Leni, În cabina ei de la teatru.Pe urmă, vizită - şi ea pe jumătate ratată -la Nae.În sfîrşit, cinematograf şi masă În grup - terminîndu-se cu o

penibilă dispută politică cu Mircea.Dar despre toate astea - mîine.Încep un an nou de viaţă - dar îmi este oare dat să mai încep cu

adevărat ceva?

Marţi, 20 [octombrie 1936]Mi-au venit astă-seară primele două acte de la dactilografă. Le-amcitit ca să corectez greşelile de transcriere. Lectura m-a obosit. Totulmi se pare lipsit de haz. E drept că nici nu sunt în cele mai bunecondiţii de "umoare".

Joi, 22 [octombrie 1936]

Iancovescu, căruia i-am dus aseară primele două acte bătute lamaşină. mi-a spus azi că l-a cetit pe primul.

- Eu sunt convins - zicea - că o iubeşti pe Marietta. Numaipentru o femeie pe care o iubeşti foarte mult poţi să scrii un astfelde rol. E cel mai frumos rol de femeie posibil. Cel mai frumos -dar şi cel mai greu. Nici Ventura nu l-ar putea juca. Ţota, cînd i-amspus impresia mea că eşti amorezat de Marietta, mi-a spus că nucrede. dar că e posibil să fii îndrăgostit de Leni.

Mircea mi-a dat astă-seară (am mîncat la el) detalii amuzantedespre ceaiul de ieri. de la Polihroniade38. Era şi Zelea Codreanu defată. căruia toţi îi spuneau ..Căpitane". Marietta Sadova venise cucartea lui Codreanu şi i-a cerut un autograf.

- Cum e numele d-tale? a întrebat el.- Marietta Sadova - a răspuns ea sigură. Şi pentru că el nu

prlfea edificat, a adăugat:- ...de la Teatrul Naţional.- Doamnă sau domnişoară? a cerut el mai departe explicaţi i -

Întocmai cum facem noi la Ziua caztii.Cred că a fost o mică lovituri pentru biata Mariţica - ceea ce

totuşi n-a împiedicat-o (spune tot Mftea) sI·1 privească şi să-Iasculte tot timpul pe "Căpitan" cu un zimbet e1t.tatic. E de altfelzîmbetul extatic cu care îl priveşte pe Aristide Blank. Pot spune căMarietta e ipocrită? Nu. Dar e un curios dozaj de simţ practic acerbşi de sinceritate generoasă.

Alt detaliu. la fel de mişcător şi de ridicul: Haig i-a dus "Căpita-nului" întreaga lui operă (versuri, eseuri) şi i-a oferit-o cu dedicaţie.

După plecarea lui Codreanu, Marietta şi Haig au declarat într-unglas că au trăit o zi formidabilă. "ColosaIă" - cred că a fost ter-menul lor exact.

În 1932 Haig era comunist.

o frază din discuţia cu Nae. duminică:- Mă. eu sunt un om terminat, căzut. ratat. Viata mea se frînge

În două: pînă la 5 iulie 1933 şi de la 5 iulie 1933. Pînă-n ziua aiaeram un om tare. De atunci nu mai sunt nimic.

Ce s-a întînlplat la 5 iulie 1933? Cred că e ziua despărţirii lui deMaruca Cantacuzino.

Am luat în fine o casă. Dă, Doamne, să fie într-un foarte bun ceas. -~

}S Mihai Polihroniade, publicist, membru al asociaţiei "Criterion", apoiafiliat Gărzii de Fier. Sebastian îl cunoştea încă din Brăila, din anii de şcoală.

Duminică, 25 [octombrie 1936]Este în Marietta ceva din MmeVerdurin. Nu mult si nu cu aceeasiviolenţă comică - dar este. Îmi spunea azi-dimin~aţă, la concert,după ce cîntase Enescu concertul lui Brahms:

- Nu eşti puţin bolnav? Pe mine m-a îmbolnăvit.Şi făcea un cap fericit, suferind în fericire, aproape de leşin.Mi-e foarte dragă, dar aş vrea să pot realiza o dată, într-un per-

sonaj de roman, savanta ei tactică socială. De exemplu, cîte subtileintenţii nu ,sunt de descifrat în recepţia de astă-seară, de la Blank,unde m-a obligat să citesc încă o dată piesa!

Marţi, 27 [octombrie 1936]Încă de la Roman, Blecher îmi vorbise despre o femeie din Bucu-reşti care îmi cunoaşte cărţile şi le "admiră". Acum doi ani, laapariţia celor Două mii de alli, i-a scris o scrisoare, comunicîndu-ică a descoperit un scriitor - .,mai inteligent decît Gide".

Anul trecut, la un concert, a stat lîngă mine, ar fi vrut să-mi vor-bească, dar n-a îndrăznit... O cheamă Maria Ghiolu - soţia unuiinginer39. Se pare, remarcabil de bogaţi.

Alaltăieri, Blecher mi-a trimis o scrisoare în care mă ruga să-itelefonez d-nei Ghiolu - dar îmi recomanda o sumă de precauţii.Să-i telefonez marţi sau miercuri - nu în altă zi -, la ora Ildimineaţa -, nu la altă 'oră.

I-am telefonat chiar acum. O voce firavă, timidă, şoptind maimult decît vorbind, de parcă s-ar teme să n-o audă cineva din odaiaalăturată. Mi-a dat o întîlnire pentru joi la 6, în hali la "AtheneePalace". Încă un lucru "misterios" în această poveste. Vom vedea.

Plec la l la Galaţi, unde voi vorbi despre Leon Blum, literat.

Aseară, la Dalles, excelent concert de muzică de cameră, cuorchestra berlineză. Mult Mozart - între altele. prima şi ultimamişcare din Kleille Nachlm/lsik. Dar ce am găsit îndeosebi emo-ţiomU1t a fost o "concertantă" pentru vioar[l şi violă, de o melan-colie mozartiană supremă.

Dar capitolul muzical al ultimelor săptămîni a fost mult maibogat. Nu am destulă răbdare să notez tot.

Joi, 5 noiembrie [1936]De zece zile, de cînd a început mutarea în noua locuinţă din Antim45, duc o viaţă dezorganizată - mult mai dezorganizată decîtînainte. Nu fac absolut nimic, şi totuşi am impresia că sunt copleşit

39 InginelUl Stavli Ghiolu a ocupat şi înalte funcţii ministeriale. În guvemul IonAntonescu a fost subsecretar de stat la MinistelUllndustliei, Comerţului şi Minclor.

de treburi, sunt extenuat - şi aştept nu ştiu ce binemeritată vacanţă,ca după lungi luni de efort. Tot ce mi se întîmplă trece undeva din-colo de mine, fără aderenţă - ca şi cum nu m-ar privi. Am senzaţiacă sunt şifonat, prăfuit de drum şi că aştept să ajung undeva, pentruca să mă schimb, să mă perii, să iau o baie, să mă transform. Şi, înfond, nu mă duc nicăieri, nu aştept nimic, nu mă aşteaptă nimic.

Mă uit atent la mine (adică prea atent nu mă uit eu, din prudenţă,din laşitate, din teama de a nu trebui să trag consecinţele - ultimeleconsecinţe) şi-mi spun că sunt în plină descompunere. Şi în aceastădesfacere, fac prostia, pe jumătate inconştientă, de a angaja munenicare, necunoscîndu-mă, "marşează" cu o bună-credinţă de care artrebui să-mi fie ruşine. De exemplu, la ce am dus aşa de departegluma cu CeHa Seni40? E o fată bună. care a pus suficientă inimă înacest ,.început de amor" - şi aCLUno las să cadă cu cea mai stupidăelintre indiferenţe. E posibil să fiu aşa de puţin responsabil în actelemele faţă ele oamenii ceilalţi?

Mi-e ruşine - îţi jur că mi-e ruşine.Şi sunt în aşa hal lipsit de energie, de cuminţenie, de bărbăţie -

Încît am impresia că toate merg prost, nu pentru că eu sunt un tiplichidat. ci pentru că ... nu am pentru moment telefon. Da. cît pareele comic. aştept să mi se redea legătura telefonului, cu sentimentulcă asta va aranja totul...

Ce mă va scoate din această scufundare? Nu ştiu. Mai e ceva. mise mai poate întîmpla ceva care să mă scoată de aici?

Nu ştiu.

Vineri, 6 [noiembrie t 936]Ieri, prînzul Ia Mircea. O discuţie ele politică externă - cea maipotolită cu putinţă. Încercam să vorbesc cu indiferenţă. ca şi cum arfi fost vorba ele fapte exacte, nu de opinii. impresii şi atitudini.

Reţin o frază a lui Mircea şi o reproduc textual:- Prefer o Românie mică, cu provinciile pierdute, dar cu bur-

ghezia şi elita ei salvate, decît o Românie mare *proletară.Şi era calm. Nu părea că-şi dă seama de imensitatea lucrului pe

care-l spune.

Iancovescu a anunţat în sTlfşit premiera. E o piesă tradusă - Nouămii de nu ştiu ce ... cu Maria Mohor şi pusă în scenă de Popa. Desprepiesa mea, nici vorbă. Nici un telefon, nici o explicaţie. nici o scuză.

Aşadar soluţia Iancovescu-:-Marietta a căzut. Şi a căzut fără con-cursul meu. Dacă e adevărat că era o soluţie care nu mi-a plăcutniciodată prea mult, e tot atît de adevărat că eu n-am sabotat-o

40 Scriitoarea CeHa Serghi purta la acea dată numele soţului său, Alfio Seni.* Anulat: "sovietizată".

deloc. Ba la un anumit moment mă lăsasem cu totul antrenat şi amfăcut tot ce s-a putut pentru a aranja lucrurile. Sper că Mm'ietta nuva avea nimic să-mi reproşeze acum - chiar dacă piesa va fi jucatăde Leni. Dar va ti jucată?

Pe Leni am văzut-o alaltăseară, cînd am ieşit cu ea şi cu Froda Înoraş. De astă-vară era a treia oară cînd o Întîlneam. E drăguţă şiodioasă. Adică aşa cum am cunoscut-o totdeauna. Noaptea, la bar,am dansat cu ea - şi pe ul1nă am suferit ca un dobitoc, pentru că lamasa noastră a venit Lazaroneanu41• cu care bănuiesc că s-a culcat.se culcă s'lu se va culca. Nu e posibil să Încep iar astfel de torturifără sens. In definitiv. mi-a mers foarte bine. timp de 20 de zile, cîtn-am văzut-o şi nici nu i-am telefonat. Să Încep deci iar o perioadăde tăcere de vreo 20 de zile.

,.În principiu", ne-am Înţeles să-i citesc piesa - dar pentru a fixaziua lecturii u'ebuie să-mi dea ea Wltelefon. ceea ce desigur nu va hlce- aşa că lucrurile rămîn din nou Încurcate pentru nu ştiu cîtă vreme.

Într-o seară am fost cu Camil la ..Gambrinus". Cred că asta afost luni. după concertul MUnzer. Vorbeam despre literatura româ-nească. Am reţinut fără să zîmbesc declaraţia lui:

- Dragă Sebastian, un singur scriitor este astăzi capabil să deaun romml mare - şi acela sunt tot eu.

Mi-e imposibil să-mi explic candoarea lui - este aşa de inteli-gent - şi totuşi aşa de profLmd naiv.

Miercuri, 11 [noiembrie 1936]Proasta mea memorie muzicală este excepţională. Am ascultat chiaracum (ora Il seara) a pau'a simfonie de Beethoven - şi, cu excepţiacîtorva fraze din scher::o. nu mi-am amintit de nimic, deşi, neîndo-ios, am auzit de cîteva ori În viaţă Simfonia 4-a.

De vreo trei săptămîni sunt În plin desfrîu muzical. ConcerteleEnescu. MUnzer. Hubermann. Cîte lucruri auzite! Concertul pentrurioarâ şi orchcstrâ de Brahms. cel de Beethoven, cel de Bach.Romallia În/a major de Beethoven. PoclJ1ade Chausson. Simfolliatreia de Beethoven, uvertura Corio/an, o simfonie de Brahms (darnu mai ţin minte a cîta). simfonia Jupiter de Mozart.

SOllata Kreu/::er, o sonată de Enescu. sonata de Franck ("surtoutjouee par Enesco"*), o sonată de Brahms (o dată cu Enescu, a doua

41 Ionel Lazaronc.anu, avocat care cocheta cu literatura. E aut.orulunui volumde versuri umoristice, MOllolOllii prorillcia/e (1946).

* În corespondenţa cu Ant.oine Bibescu, Marcel Proust şi-a mărt.urisitadmiraţia pent.ru sonata de Cesar Franck în interpretarea lui Enescu - mo.delprecum se ştie al celebrei sonat.e a lui Vinteuil, lait.motiv în romanul A larecherche dlllelllps perdll.

~4

oară cu Hubermann), Sonata primăverii, la pian cu Mi.inzer, o sonatăele Mozart. două de Scarlatti, 15 variaţiuni de Beethoven pe motiveelin Eroica şi mult, foarte mult Chopin.

Acum, deşi sunt foarte obosit, aştept de la Stuttgart - trebuie săînceapă peste cîteva minute, un program teribil: Bach (Concert înla miilor pelltrtlj7aut, vioară, clavecin şi quartet de coarde), Haydn(Sonata În si miilor pentru pian), Schubert (Rondo ÎI/Ia major, rioarăşi quartet de coarde), Mozart (Concert pentru două \'iori şi orchestrăÎn do major op.{sic!] 190).

Sîmbătă, 14 [noiembrie 1936]A fost poate una din ultimele zile magnifice de toamnă. M-am dusla O.N.E.F., la un match de foot-ball (Venus - C.F.R.), nu pentrumatch. ci pentru peisaj, pe care îl brmuiam dinainte strălucit. Num-am înşelat. O lumină obosită, puelrată, tandră - în depărtare oceaţă uşoară, argintie, aburită, din care oraşul se desprindea ireal,ca într-o pînză de pictură, ca într-o fotografie reliefată. Şi cîteculori. Nu ştiam că sunt atîtea case roşii în Bucureşti. De acolo, dela O.N.E.F., se vrld ca nişte construcţii ele Baukasten. Şi pomii des-frunziţi, ieşind din ceaţă ca dintr-un abur pe care l-ar fi făcut pro-pria lor respiraţie. Totul era ele un e1esen foarte delicat, dar de obogăţie de culori explozivă. Peluzele roşii, firmele de recIan1ă mul-ticolore, iarba verele încă, tricourile pestriţe, negre, albe, albastre. olume imensă, totul era an1eţitoL La începutul reprizei a doua. arbi-trul a fluierat un mjnut de tăcere, mi se pare pentlu un jucător străin.mOlt de curînd. S-a făcut brusc o imensă tăcere - tăcerea a vreo 20de mii de oameni. Se auzea doar din depărtare rumoarea oraşului.

- Se culcă cu unul Berlescu, un băiat tînrlr, de vreo douăzeci deani - a spus azi Camil la masă, cu o silită neglijenţă, care nu as-cundea totuşi premeditarea şi, poate, satisfacţia.

Aş vrea ca întîmplarea asta să mă ajute să uit totul definitiv.

Luni, 16 [noiembrie 1936]Azi-dinuneaţă.lungă convorbire la telefon cu e10anma Ghiolu. Maibine de jumătate oră. Îmi spunea lucruri copilrlros admirative, careînu tăceau destulă plăcere. A cetit de curînd Cum am del'enit huliganşi e "cucerită" de lectură.

- Mă sperie puţin scrisul d-tale. Mi se pare că trebuie să ai oforţă dominatoare faţă de ceilalţi oameni. Cred că le impui oinfluenţă de [la] care nu se pot sustrage. Şi eşti un om aşa de stă-pînit! Vous etes probablement d 'une secheresse de creur ... Aş vreaaşa de mult să fiu prietena d-tale. Totdeauna am visat o prietenie cuun bărbat, dar o prietenie pură, loaială. Crezi că e posibilă? M-am

gîndit mereu la d-ta şi am vorbit mereu despre asta cu bărbatul meu,cu prietenele mele ... Ai timp să fim prieteni? Vrei să fim prieteni?

La fel îmj vorbea - sau aproape la fel - cu doi ani în umlă Leni.La fel îmi vorbea Maryse. La fel (cu cîteva trepte mai jos), Dorina.Şi pentru toate. cînd m-au cunoscut mai bine, a urmat o dezamăgităindiferenţă. Singura care mai rezistă, dar şi ea din ce în ce mai slab,e Mmyse.

Sîmbătă seara Enescu a cîntat SOIl([(([ de Veracinj (încîntătoare:am ascultat-o anul trecut cu Thibaud, dar o uitasem complet), osonată în la minor de Bach - categoric formidabil cîntată -. o so-nată de Mozart. Cu o seară înainte, Hubermann a cîntat SOIl([(([ luiFranck. Sunt obosit de atîta muzică, dar e încă singurul lucru con-solator din ultimul timp.

Sîmbătă, 21 [noiembrie 1936]

..Wendy and July" sunt două tinere englezoaice care au dansat şicîntat la "Maxim" pînă zilele trecute, cînd li s-a temlinat contractulşi proprietarul barului le-a lăsat, fără bani, pierdute în Bucureştiulăsta, unde nu cunosc pe nimeni. Consulatul britanic le-a trimis luiRoman - Roman mi le-a dat mie. Sper, pînă la urmă, să obţin odespăgubire destul de importantă pentru ele, vreo 25 000 lei. astaprin Direcţia Teatrelor - unde Comarnescu şi Sadoveanu42 mi-audat o mînă de ajutor.

Toată povestea a fost destul de amuzantă. Am cunoscut - roindÎn jurul lui .. Wendy and July" o serie întreagă de peşti. codoşi.agenţi ,.artistici", eUllintrat În culisele barului, am cetit un contractde angajament. mi s-a explicat cum funCţionează stabilimentul.economia lui internă. E destul de atrăgător.

Wendy se numeşte pe numele ei adevărat Flora Moss. E născutăla 1911. Are un logodnic la Copenhaga. ÎI cheamă Gunard şi epolitist. I-eUllvăzut fotografia astă-seară cînd m-am urcat în cmneraei. În civil. pare un sportiv celebru. mai ales cu lunga pipă pe careo ţine cu neglijenţă între dinţi. În uniformă de poliţist danez. e şimai impresionant. ,.For my de ar Wendy, for always, Gunard"-scrie pe marginea fotografiei.

Wendy e subţire. are sînii cţi mai mici pe care i-am văzut vreo-dată, părul roşcat fără să fie văpsit, nasul de copil cîrn - şi e deo veselie copilăroasă, care mă încîntă. Astă-seară îi promisesemsă rămîn cu ea. Evident, n-anl rămas - şi am lăsat-o tristă. ca un

copil căruia i-ai promis să-I duci la cinematograf şi pe urmă îltrimiţi la culcare.

July (Wendy îi spune "Miss July" cînd vorbeşte despre ea, voca-tiv pe care l-a deprins, cred, la bar) e mai urîţică, dar şi ea foarteenglezoaică. Logodnicul se cheamă Reginald, locuieşte la Londraşi e vînzător într-o prăvălie cu vase de porţelan.

Amîndouă vorbesc franţuzeşte corect. dar cu un accent irezistibil.De îndată ce vor avea bani vor pleca la Sofia, unde le aşteaptă uncontract. Îmi pare rău că nu pot sta mai mult de vorbă cu ele. Darnu se poate - Wendy mă iubeşte. Mi-a explicat cu toată seriozitateacare e deosebirea între un "camarade" (accentul pe prima silabă, iarprimul a cetit ă) şi între ..ami". ,.A vec un camarade on ne couchepas. A vec un ami on couche."

Ieri, ceai la doamna Ghiolu, ceai. intim. Casa mi s-a p[uut somptu-oasă, dar n-am privit-o cu prea mare atenţie. Lume amuzantă. Ladreapta mea, o fiică a lui Stelian Popescu (d-na Popescu-Necşeşti),care spunea că mă cunoaşte de la "Criterion" şi i-a cerut d-neiGhiolu să mă invite o dată numai cu ea. În faţa mea, o tînărăprincipesă Cantacuzino. La plecare am atlat că e foarte de stînga,pentru că e fiica lui Labairye, guvernatorul Băncii Franţei.

Cît despre d-na Ghiolu, mi s-a păr~t mai puţin interesantă decîtîn prima noastră întîlnire de la "Athenee Palace", unde mă uluiseoarecum (căci sunt destul de plebeu şi destul de naiv, pentru caîntîmplarea să mi se fi părut extraordinară).

E o femeie din tipul ,Jeni"*. Brună, potelee, mă irită sprînceneleei rase. Cred că i-ar fi convenit mai multă odihnă în figura ei, că efăcută să fie gravă, atentă şi supusă. Nu are acea tresărire agresivă,neliniştită a blondelor subţiri.

Dar nu e impresionant că această femeie bogată, mondenă, cu unbărbat tînăr, frumos, atletic, bogat, poate face o pasiune pentruBlecher? Nu e mişcătoare, copilăroasfl, timida ei admiraţie pentruun tip ca mine?

Lucrurile se vor aranja cu Cella Seni, prin lenea mea suverană.- Eşti prea infect - pentru ca să nu sfîrşesc prin a te iubi, mi-a

spus alaltăseară, cînd ne întorceam de la concertul FilarnlOnicii. Iatăaproape o definiţie a amorului. Nu pentru acelaşi motiv, pentru că,adică, e atît de "infectă", o iubesc eu pe Leni şi o iubesc atît deincurabil?

* Lecţiune probabilă. Pare să fie ortografiat ,.Jenny". (Există supoziţia căSebastian ia drept prototip înfăţişarea lui Jeni Acterian.)

Închei o săptămînă de care mi-e ruşine. Zile întregi pierdute,nopţi ameţite. N-am făcut nimic şi m-am lăsat dus de toate întîm-plările care s-au nimerit să-mi iasă în cale.

Mîine plec la Brăila. Ia botezul copilului Silviei, dar sunt decisca la întoarcere să-mi impun o săptămînă serioasă de muncă.

Aş vrea să scriu o carte şi poate că pentru asta ar trebui să plecde Crăciun undeva. Dar am atîtea proiecte vagi pentru Crăciun! Măstrăbate din cînd în cînd o chemare, pe care încă nu vreau s-o ac-cept. încă nu ... şi aş vrea aşa de mult să nu fiu niciodată silit s-oaccept. E un lucru pentru care mă rog cu ultimile mele resturi despenU1ţă lui Dumnezeu.

Luni, 23 [noiemhrie 1936)Aseară, de la Stuttgart, al doilea concert brandenburghez de Bachşi Concertul pel/lrtl pian Si orcheslră În re minor (D-moll de Mozart,cu Edwin Fischer).

Brăila mi s-a părut ca niciodată tristă. provincială. uitată deDumnezeu. Tranwaiul s-a oprit aproape 15 minute la colţul StrăziiUnirea. aşteptînd să facă .,cruce". Pe urmă. pe Strada Galaţi. n-amai mers deloc, fiindcă linia era în reparaţie - şi a trebuit săcoborîm pentrutransbordare. În centru, ceasul era oprit la 5 fără 20,deşi era 10 1/2 dimineaţa. Puţin mai depm"te, ceasul de la bisericagrecească arăta 11.20. Frig de noiembrie. lume puţină, case vechi- nici un om nou. nici o clădire nouă. prăvălii desarte.

În port am fost cu Petrică. ceea ce m-a împiedicat să fiu emo-ţionat. Am revăzut totuşi cu plăcere vapoarele, sălciile. lanţurilegrele, odgoanele. Toate mi se păreau în oraşul ăsta desprinse dedemult, dintr-o viaţă anterioară.

Joi, 26 [noiembrie 19361Aseară, Rosetti43 mi-a ar[ltat o scrisoare a generalului Zwiedenek44,

scrisă în numele Reginei către Fundaţii, şi prin care se intereseazăîn ce condiţii ar putea fi publicată traducerea unui roman al ei .

.. Lucrările de pînă acum ale Majestăţii Sale au fost tipărite deEditura Adevărul, care a făcut ofertă şi pentru romanul de faţă.

A vînd însă în vedere sentimentele naţionale nesigme româneştiale acestei edituri, M. S. Regina Maria mă însărcinează să mă adre-sez dvs."

Textual...

43 Alexandru Rosetti, prieten apropiat al lui Sebastian, era director ("secretargeneral") al Flll1da{iilor Regale.

44 Generalul Eugen Zwiedenek, şef al Curţii regale a Reginei Maria.

~8

Prodan45 le-a chemat pe Marietta şi Lilly. zilele trecute. în cabi-netul lui, ca să le certe pentru obstrucţia orală pe care o fac ele Tea-lrului Naţional. Între altele, le-a spus:

- Şi ce vreţi, să plec eu de aici? Să-mi dau demisia şi să fie numitÎnlocuI meu, director al Teatrului Naţional, d-l Mihail Sebastian? Eibine, asta nu se poate. Nu se poate fiindcă dumnealui e ovrei.

Imposibil să găsesc o explicaţie acestei subite ieşiri. Dar n-aşputea spune că nu mă amuză.

o extracţie de măsea mă ţine în casă de ·aseară. Am pierdut, sevede, gustul de citit şi de scris. iar întîmplarea asta, care altădatăl11-arfi ÎnCÎntat. acum mă enervează.

Sunt într-o dispoziţie cenuşie. ftu'ă aşteptări, făr~ideznădejdi. fărădoruri, fără amoruri.

Luni seara. Ia recitalul Brailowsky, i-am fost prezentat CelleiDelavrancea. lîngă care Întîmplător avean1 locul.

- Mi te Închipuiam altfel. Mai vital şi brun. Adineauri te pri-veam şi mi se pi:'u'eacă eşti un băiat de liceu. Şi ar fi trebuit să fiibrun. Scrisul d-tale este aşa de stăpînit. de fenn ...

Am surîs cu oboseală. De cîte ori mi s-au spus aceleaşi lucruri.

1 decembrie [1936J. MarţiCamil Baltazar Îmi spunea sÎmbătă seara, cînd Întîmplător îl întîl-nisem la Alcalay:

- Dacă nu scrii un studiu despre mine în Rc\'ista FUlldarii1or.pînă în trei luni, nu mai vorbesc cu d-ta.

Pur şi simplu.

A apărut DOll7l1i,wara Christilla de vreo trei zile. Mircea e revol-tat. I se pare că librarii îl persecută, că editorii îl lucrează, căOcneanu e ironic cu el, că Mişu de la Cartea Românească e perfid ...Ciornei nu i-a pus cartea în vitrină. Alcalay a pus-o. dar nici nu sevede, Cartea Românească Îl sabotează ...

Mi se pare mie, sau 'intr-adev{lf eu n-am avut niciodată asemeneapreocupări? Nu mi-o spun cu mîndrie: dar n-am cerut niciodatănimănui nici un articol, n-am dus nici o politică literară, n-am cul-tivat simpatii. n-am evitat adversităţi. Poate că toate astea intră învechea mea lene, dar în anumită măsură şi în conştiinţa că destinulmeu de scriitor - dacă cumva am vreunul - se decide dincolo,mult dincolo de toate aceste mici "chestii" ...

9J1

Din orgoliu sau din lene, indiferenţa mea este aceeaşi, cel puţinÎn ordine literară.

11 decembrie [1936]. Vineri

Vin de la Filarmonică. Am ascultat COl/certul ÎI/ sol major pel/trupial/ şi orchestră şi Variaţiullile sil1lfol/ice de Franck, cu ArthurRubinstein. Simfollia IV de SChUmallli (,ml ascultat-o astă-seară cuo plăcere pe care niciodată nu mi-a dat-o) şi Til! Eu/ellspiegel deRichard Strauss. În totul, o bună seară de muzică.

Aseară, la Ateneu. Oratoriul de Crăciul/ de Bach.Luni seara, Casals. VariaţiulI.i/e pe o tem([ de Hiil/de! de Beetho-

ven. concertul de Boccherini, o suită de Bach si trei corale.În aflli'ă de asta. mereu Enescu: a treia sonată de Brahms. o sona-

tă de Schumann, una de Mozart. una de Bach.În afară de muzică nu mi se întîmplă nimic.a mulţime de incidente - dar nici un fapt. Nu sunt disperat: sunt

amorţit şi încerc să fiu insensibil. Zilele trec - şi asta e totul.

Sîmbătă, 12 [decembrie 1936]

Am să scriu oare cartea la care mă gîndesc de la o vreme. fără săştiu bine ce ar putea da şi unde mă va putea duce?

..De la o vreme" ... În mod exact. din ziua de 18 octombrie - ziuamea! - cînd, coborînd de la Mircea să cumpăr cele două sticle deşampanie, am văzut deodată imaginea unui accident de stradă. încare mi-<u' fi făcut plăcere să mă las antrenat.-l6

Am văzut atunci un prim capitol. cu o bogăţie de detalii minu-ţioase şi atît de presante, Încît mi se p[u'ea că - venit acasă - nu voiputea face altceva decît să scriu. ca sub dictarea unei voci impe-rioase. Să numim asta inspiraţie.

Am Încercat Într-adevăr să scriu - nu mai ţin minte dacă chiarÎn seara aceea sau cîteva seri mai tîrziu - dar n-a mers.

Nu e mai puţin adevărat că de atunci mă gîndesc mereu la po-sibilitatea acestei cărţi. Sunt cîteva mici fapte, cîteva mici su-gestii, care au Început să se strîngă În jurul primei imagini - şis[\ adere.

De exemplu, plimbarea cu Cella Seni - În seara În care a furatun măr pe Strada Academiei (gest care m-a Întinerit prin reflex)mi-a redat În chiar momentul acela gustul de a scrie o scurtă po-veste. Descurajat cum sunt, poate că voi găsi o bucurie Într-asta.

'\00

Va fi un scurt roman sau o lungă nuvelă, un "recit". Poate voiÎncerca În vacanţa Crăciunului s-o scriu. Dar pentru asta ar trebuisă plec din Bucureşti - şi mă Întreb dacă voi găsi bani pentruplecarea asta.

Miercuri, 16 [decembrie 1936JAsear[l, la Vişoieni47, Marietta reclama interzicerea prin lege a tutu-ror filmelor străine.

- Să se vorbească româneşte, cerea ea cu oarecare violenţă. Cre-deam că glumeşte. Am observat cît de barbare sunt filmele sono-rizate În altă limbă decît aceea În care au fost turnate.

Marietta a ridicat vocea. a pălit. s-a sufocat şi cu glasul ei ..dincap". asurzit parcă de lacrimi ce vor izbucni dintr-un momentîntr-altul. ţipa:

- Dar să se termine o dată cu scandalul ăsta: suntem În Româ-nia, să se vorbească româneşte.

Mi se p[lfea penibil să primesc o asemenea discuţie. M-am mul-ţumit doar să-i spun, cu o ironie pe C,lfe de altfel n-a reţinut-o:

- Dragă Marietta. e~ti în cea mai îngrijorătoare fază de naţio-nalism.

Nu ~tiu dacă a înţeles că mă refeream la aventura ei de vinereatrecută, cînd a recitat versuri la un festival gardist dat "sub patrona-jul spiritual al legionarilor luptători În Spania contra marxismului"şi În beneficiul Casei Verzi. Nu ştiu dacă a Înţeles şi nici nu ştiudacă - Înţelegînd - ar fi fost incomodată. Biata fată. simte că subregimul ăsta nu mai are nimic de aşteptat. Este poate loc pentru oLeni Riefenstahl48 a statului zelea-codrenist. Marietta candidează.

Literatură. Ani~oara Odeanu Îmi trimite romanul ei: ,.0 cartecare ar fi trebuit să aibă cel puţin zece motouri din De două mii deani. " În realitate, manuscrisul ei cuprindea, e drept, nu zece, dardouă motouri. A trebuit însă să le suprime după cererea lui CarniI...Nu e bine să tie prea multe motouri" - zicea el. Într-adevăr. unulajunge - mai ales că e din Ultima noapte ... Delicios. CarniI...

Sîmbătă, 19 [decembrie 1936JDou[l crengi de liliac de la ... CeHa.

Mi se pare că e azi un an - adică precis, vorbind exact. 52 des[lptămîni - de cînd trin"lit eu două crengi de liliac, altcuiva, ei.

47 Constanlin Vişoianu, diplomat şi om politic, prieten al lui Sebastian.48 Regizoare germană de filme documentare dedica te apologiei lui Hitler şi

a nazismului.

Duminică, 20 [decembrie 1936]

Proiecte: 1) Să plec la Breaza pe la 2 ianuarie, să rămîn acolo pînăpe la 20 şi să încep a scrie un roman, care să apară în martie-aprilie;

2) Să încep imediat lecturile necesare pentru întîiul volum din"Romanul românesc", pe care să încep a-I redacta în februa-rie-martie, ca să apară de Ziua Cărţii;

3) Să discut cu Ocne,mu tipărirea unui volum de cronici şi eseuri,care să apară eventual în februarie sau de Paşti.

Azi-dimineaţă, la Film·monică. Wilhelm Kempff: Mozart. Bach,Beethoven (Collcer/II! Îllllli /)el1lo!). Joi seară, concertul de Brahms.Disew'ă la 9 voi încerca să prind de la Breslau Ora/orill! de Crăcillll.

Miercuri, 30 [decembrie 1')36]M-am întors aseară de la Roman, unde fusesem pentru a doua oar{lsă-I văd pe Blecher.

E poate obişnuinţa - dar mie mi s-a părut mai bine decît datatrecută. Cu vremea. dacă aş trăi mereu lîngă el. aş ajunge probabilsă cred că tragedia lui e normală. Nu există tragedii trăite zi la zi. Oştiu puţin şi din propria mea viaţă. Dincolo de 24 de ore - începeobişnuinta, adică acceptarea.

În ce-I priveşte pe Blecher - este mult mai descurajat. Mi-avorbit despre moartea lui. pe care o crede apropiată.

- Mă gîndesc - zicea - că Jules Renard a murit la 1911. Dindepărtare. moartea devine aşa de indiferentă ... Să mi se pară şi miecă ,Ullmurit de mult. de la 1911... Nu mă sperii de moarte. O să măodihnesc' o să dorm. Oh, ce bine o să m{l întind şi ce bine o sădorm. Uite, am început să scriu un roman. Dar nu ţin neapărat să-Itennin. Dacă voi muri înainte, cred că nici nu voi regreta că nu l-amtemlinat. Ce puţin lucru e pentru mine literatura şi cît de puţin timpîmi ocupă! M-am gîndit în ultima vreme să mă sinucid. Dar e greu.Nu am cu ce. Cel mai simplu ar fi să mă spînzur - dar pentru astaar trebui să bat un cui în perete. m-ar auzi Olimpia. ,u· veni imediatînăuntru şi o-aş mai putea face nimic. Am cerut să-mi cumpere sodăcaustică, sub un pretext oarecare - dar o-au lăsat-o părinţii mei. Cestupid am fost că nu mi-mn cumpi'u'at un revolver pe vremea în caremai umblanl şi puteam să-I cumpăr...

A doua zi, adică ieri-dimineaţă, mi-a cerut scuze pentru aceastămărturisire:

- Te rog să mă ierţi. Nu ştiu ce anl avut. Mie nu-mi place S{lmăvait. Am oroare de sentimentalisme.

Ce mă bucură şi mă emOţionează în el sunt resursele lui, încă ne-atacate, de copilărie, de umor, de exuberanţă. Cu cîtă bună-credinţă,

102

cu cîtă silinţă îmi cînta din acordeon diverse tango uri şi foxtroturi.Să fie într-asta un efort de bucurie, în fond iremediabil pierdută?

Îmi povestea diverse jocuri de astă-vară, cînd era Geo Bogza lael. Se jucau de-a vaporul. Bogza îi remorca patul, iar Blecher dădeasemnalul de plecare. În perete bătuseră un aviz: "Este interzis a sesui pe catarg şi a scuipa de sus în camera maşinilor".

Mi-a arătat un album de fotografii (Solange, Ernest, Creaţa,scene de la Berk, de la Leysin, de la Tekirghiol...). M-am oprit sănu plîng privind o fotografie a lui de la 17 ani - figură admirabilăde adolescent. "J'etais beau gosse, hein?"

Am plecat pe la orele patru - dar de ce n-am avut curajul să-Iîmbrăţişez, să-i spun mai multe, să fac un gest de frate. ceva caresă-i arate că nu e singur, că nu este absolut şi făr[l salvare singur?

Şi totuşi, singur este.

Azi-dimineaţă, doanma Ghiolu a izbucnit în plîns, la telefon, întimp ce-i poveste<U11despre Blecher. Nu ştiu încă bine ce a fost întreei. Cred că ea este dominată de amintirea lui, care o hantează, o spe-rie şi în acel~i timp o consolează. Cît despre el, a iubit-o, o iubeşteîndl şi suferă de absenţa ei - dar e prea orgolios ca să o spună.

- Eu ,U11fugit într-o zi la Bucureşti, infirm, cu 40° temperaturăşi recurgînd la o sumă de stratageme - numai ca să o pot vedea. Şiea, în doi ani, n-a putut veni o singură dată la Roman. Să fiecăsnicia o boală mai gravă decît boala mea?

Tot astăzi. în timp ce-i comunicam la telefon salutări din paItealui Blecher, lui Ocneanu - Petru Manoliu. care se găsea acolo, aluat pur şi simplu receptorul şi mi s-a adresat:

- La mulţi ani. domnule Mihail Sebastian.N-am avut prezenţa de spirit de a închide. E dement băiatul ăsta

- sau e pur şi simplu un caracter?

Duminică seara am luat masa cu Soare Z. Soare~9. Ia ..Cina".Cîte lucruri edificatoare, amuzante şi spontane mi-a spus despreLeni. Ascultam şi mă miram în taină de rezistenţa mea. Cred căsunt sincer afirmînd că mai mult mă amuzam decît mă întristam.

Are la Sică50 80 000 lei pe lună - sumă pentru care se culcă cuel, de altfel după sfatul şi cu complicitatea lui Froda. Soare şi Muşa-tescu l-au poreclit pe Sică: Alexandrescu-Farado. asta pentru că înfiecare zi îi aduce o floare cumpărată de la magazinul "Farado".

49 Regizor de teatru.50 Sică Alexandrescu, regizor de teatru, directorul teatrului "Comedia".

S-a culcat cu unul Walter, de la Via*. S-a culcat cu Izu Brăniş-teanu - şi se culcă cu el de cîte ori Rampa are nevoie de reclame.S-a culcat cu Elly Roman, la Viena, în timp ce Froda, discret, seplimba în stradă, în faţa hotelului.

A făcut pe vremuri partuze cu Froda şi Blank. Pe umlă cu Frodasi Wieder.. În genere, Froda a primit cu docilitate toate poveştile ei de amor- iar pe cele rentabile le-a încurajat sau de-a dreptul le-a provocat.A suportat mai greu capriciile fărJ bani. Pe Coco Dmlielescu - acto-rul sinucis acum un an - l-a dat afară de la teatru, pentru că de ase-meni se culcase cu Leni.

Dar cu cine nu s-a culcat dulcea fată?Niciodată nu mi-am dat seama ca acum cît de mult seamănă ea

cu Odette si Rachel. Dar mi se pare că eu încetez de a mai semănacu Swann.·În iunie 1935 aş fi urlat de durere dacă cineva mi-ar fipovestit toate astea. Urlmn eu pe atunci şi pentru mai puţin. D,u·acum mi se pare că nu-mi merge prea prost - cel puţin dinsprepartea asta ...

Tot amîn să însemnez aici diversele lucruri întîmplate în ultimavreme între Cellasl şi Camil. Mi se par senzaţionale pentru cunoaş-terea lui. Nu le voi nota nici astă-seară. Mîine sau altă dată - maiales că între timp pot interveni detalii noi, incidente preţioase.

* Lecţiune incertă.51 CeHa Serghi.

1937 _

Sîmbătă,2 ianuarie 1937Scriu pentru prima oară cifra noului an: 1937. Am trecut peste noap-tea de ajun fără emoţie, fără deznădejde şi. mi se pare. nu-ii speranţe.

Am băut mult:. fără entuziasm Însă. Reveillon-ul de la Mircea afost destul de cenusiu. Altădată treceam cu mai multă solemnitatede la un an la altul. 'Încă un senm de bătrîneţe?

Joi seara - În ultima zi a anului - l-am vizitat pe Nae, pe carenu-I mai văzusem de mult. Potriveală care n-a avut nimic simbolic.

Mă întreb dacă Nae nu-şi pierde complect controlul de sine.Acces de megalomanie, orgoliu exasperat de Înfrîngeri sau pur şisimplu o fază de miticism acut? Îl găseam altădată, În asemeneaocazii. pitoresc: Începe Însă să fie *Îngrijorător.

O oră. cît am stat la el, nu mi-a vorbit decît de politică externă:- Ei. îţi place cum ne-au lucrat sîrbii? au fost primele lui

cuvinte. Dacfl eu strig de trei ani că trebuie să facem înţelegereadirectă cu bulgarii - nimeni nu vrea să mă audă. Şi uite că acums-au Înţeles sîrbii cu ei - şi ne-au lăsat În aer. I-am spus-o Regeluide atîtea ori: n-a vrut să mă Înţeleagă. Acuma. dacă ar funcţiona untribunal revoluţionar, l-ar pune pur şi simplu la zid. Cîte ocazii pier-dute! Acum un an nemţii Îmi făceau propuneri extraordinare ca săne Înţelegem cu bulgarii. Mergeam la AdrianopoL făceam unimperiu. Acum doi ani i-am adus Regelui coroana Poloniei pe tavă.N-a vrut să mă audă. Acuma o să fim siliţi să ne dăm nemţilor penimic. Altfel vorbeam eu cu ei altădată şi altfel o să ne vorbeascăei acum. Le cădem În mînă pe nimic.

- Dar Franţa? întreb eu, timid.- Franţa merge şi ea cu Gem1ania. Eu le-am spus nemţilor: mă

băieţi. trebuie să faceţi pact cu francezii. Altfel nu merge. Şiatunci Schacht1 s-a dus la Paris. Uite,an1 să-ţi spun una care o să

* Anulat: "îngro'zitor".I Hjalmar Schacht, ministrul german al Economiei.

te uluiască. Dar bagă de seamă: nu trebuie să treacă nimic dincolode aceşti patru pereţi. Eu am tratat pentru francezi cu Germania.Am avut mandat să tratez. Şi ştii de la cine am avut mandat? Dela Leon Blum. Şi încă cu Leon Blum merge mai greu - dar cînds-o constitui guvernul Daladier - chestia e tranşată. Uite, am aiciscrisoare de la Daladier. că cum o veni prim-ministru să plec laParis.rVineri, 8 ianuarie [1937]. Sinaia

Sunt de luni seara aici, la vila Roman. casă admirabilă. care laînceput mi s-a părut somptuoasă şi severă, dar cu care încep să măîmprietenesc. Mi se pare că aş putea trăi o viaţă întreagă aici. Voipleca însă duminică - şi voi regăsi un Bucureşti În care sunt aşa dedezorientat. ...

Am venit cu gîndul să scriu. Nu prea merge Însă. Alaltăieri, învreo patru ore de lucru încordat, abea am reuşit să scriu vreo treipagini - şi ele pline de ştersături. De atunci - nimic. Mă dezoleazădificultatea mea de a scrie. Şi invidiez aşa de mult abundenţa luiMircea. Condeiul meu e plin de obstacole. plin de scrupule. plin deezitări. Nu aşa se scrie un ronUill. De altfel trebuie să convin că nusunt un romancier. Pot scrie lucruri delicate de retlecţie, de reverieinteriom'ă, de solilocviu - dar nu pot să mă avÎnt cu uşurinţă întremai multe personaje pe care să le las să trăiască.

M-am gîndit bine la asta, ieri, în cursul unei plimbări pe munte.E în mine o anumită lipsă de spontaneitate. GU'e nu poate fi eU1ulatăde nici o altă calitate. Ceea ce scriu eu este putin schematic. putinliniar. puţin abstract, chiar cînd e graţios. chim' cînd e străbătut deo undă de emoţie (căci sunt aşa de sentimental) ... Pot. prin umlare.S~I fac mici povestiri de 200 de pagini, cu accent de jurnal intim -dar un roman nu. De asemeni, mi se pare că aş putea foarte binescrie teatru. Sunt anumite tipare mecanice În teatru. care mă ajutăpe mine care sunt aşa de lipsit de imaginatie. Şi pe w'mă dist,mtelesunt"mai sC1ll1eîn teatru ... Dacă nu aş fi evreu. dacă. prin urmare.piesele mele ar fi putut fi reprezentate. e foarte probabil că aş fidevenit "autor dramatic" - exclusiv autor dramatic. Dar aşa. expe-rienţa primei mele piese îmi ajunge.

Cît priveşte cartea pe care am început s-o scriu. n-o văd deocam-dată bine. Nu am pentru început deCÎt o vagă. foarte vagă privire deansamblu şi un proiect precis de prim capitol. Mai departe nu vădnimic şi nu ştiu nimic. Contez ca lucrurile să se precizeze pe măsurăce voi scrie. Dar mă urnesc aşa de greu din loc! Şi mai am atîteaalte îndatoriri de lucru! Cine ştie cît mă va ţine şi tleacul ăsta de

~06

carte. pe care eu îl vedeam apărînd în primăvară! Totdeauna ritmulmeu lent de lucru mi-a dejucat cele mai cumpănite proiecte literare.Totuşi voi încerca pe de o parte să lucrez la Bucureşti (ieşiri în oraşsuprimate. după-amiezi harnice, seri cuminţi), iar pe de altă parte,din cînd în cînd, să-mi iau scurte concedii de lucru, pe care să lepetrec la Breaza sau la Sinaia.

Sîmbătă,9 [ianuarie 1937]

Prima mea zi de schi. N-aş fi crezut că va merge aşa de uşor.Aveam un fel de vanitate copilăroasă de a mă simţi instalat peschiuri - în perfecta mea ţinută reglementară (pe care mi-amimprovizat-o în ziua pled"u'ii de la Bucureşti), dar nu credeam că voireuşi vreodată să fac vreo ispravă cu echipamentul meu, puţin cine-matografic.

Alaltăieri. Ia Predeal, unde ne oprisem cîteva minute la vilaManolovici, ceream detalii cu oarecare sfială, fiindcă erau atîţiaschiori vechi acolo - şi cînd cineva m-a întrebat. pentru a şti dacăvoi învăţa sau nu:

- Eşti fricos? - am r~lspuns fără ocol şi cu mare sinceritate:-Da.- Atunci n-ai să înveţi niciodată, mi-a răspuns tipul, tranşînd

discuţia.Şi totuşi am să învăţ. Din primul moment şi dîndu-mi drumul

oarecum la nimereală. convins c[I voi cădea după primii metri - amstrăbătut vijelios (da. îmi place să spun vijelios) frumoasa pantă dela Stîna Regală - şi. ce e mai comic. fără să cad. Şi pe urmă. amfăcut o sumă de alte ..exploits"-uri cw-e mă uluiau. N-am coborît laîntoarcere o bună parte din drum pe schiuri - e drept. căzînd des-tui de des - dar. Ia urma urmelor. cu destulă îndemînare pentruprima zi?

Wendy. care îmi era profesoară. mi-a spus:- Bravo. ai talent.Şi nu mi-a fost ruşine să primesc cu măgulire această notă bună,

conferită cu obiectivitate, după catedră.Ce dimineaţă fericită! Viaţa mai are unele lucruri să-mi spună.

Vineri, 15 [ianuarie 1937]. Bucureşti

De duminică seara, de cînd sunt înapoi la Bucureşti, nici o întîm-plare personală.

Cartea a rămas în loc, voi încerca astă-seară să reiau lucrul.Nu văd pe nimeni, nu mi se întîmplă nimic.

107 .---

1 :1!~~Jt toţa şi Vasile Marin2, în Spania. Mi-e greu să vorbesccu Mircea despre asta. Simt că el e în doliu. În ce mă priveşte, măgîndesc cu tristeţe la întîmplarea asta. Este În tabăra lor mai multăorbire deCÎt farsă şi poate mai multă bună-credinţă deCÎt impostură.Dar atunci. cum se poate, prin ce aberaţie. să nu-şi dea seama deoribila lor eroare. de sălbateca lor eroare?

Pe Marietta n-am mai văzut-o de vreo două săptămîni - şi nicinu mă prea grăbesc. A avut zilele trecute un acces de ~mtisemitism.la care n-am fost de faţă. dar pe care Gheorghe mi l-a povestit cudetalii: "Jid,mii sunt de vină - striga Marietta. Ne iau pîinea de lagură. ne exploatează, ne Înăbuşe. Să plece de aici. Asta e ţaranoastră. nu a lor. România românilor!"

Într-o zi. vorbind cu calm, voi Încerca să-i explic Mariettei ele ceÎntre o femt;ie care poate gîndi astfel şi rolul din piesa mea este o

~ncompatibilitate absolută. definitivă.

Luni, 18 [ianuarie 1937]Ieri. incinerarea lui Holban3. Imposibilitate de a realiza gîndul căÎntr-adevăr a murit. că nu-I voi mai Întîlni pe stradă. că nu-I voi maivedea În sălile de concert.

Tot ieri. scrisoare de la Blecher. Un fel de ..scrisoare-testament".Îmi dă diverse instrucţiuni pentru manuscrisele lui. după ce va muri- ceea ce i se pare că trebuie să fie foarte apropiat. )-am răspunsÎncurcat.

SÎmbătă noaptea. pînă la 2. am stat cu Camil la .. Splen-(!id-Parc". vorbindu-ne amîndoi despre Lenj şi despre ,.suferinţelenoastre trecute".

Azi-dimineaţă. o voce de femeie. Ia telefon:- Domnule. vreau să vă mulţumesc pentru Inimi cicalri::alc4•

ccu·te pe care am citit-o după recomandarea dvs.N-a vrut să-mi spună cine e .

. - Atîta VOi,U11să vă spun: că vă mulţumesc. Si pe unn[l. a închis.\

Sinaia. Sîmbătă, 30 [ianuarie 1937]Din nou la Sinaia. Am sosit azi-dinUneaţă - mă aştepta Dinu NoicaÎn gară. (Extraordincu'a lui delicateţă, gestul lui onctuos. vorbirea luimăsurată: ce admirabil exemplar de om. Mă simt grăbit, vulgar,insensibil lîngă el...)

~ Ion I. Moţa şi Vasile Marin, lideri legionari, voluntari În războiul civil dinSpania, de partea falangiştilor.

J Scriitorul Anton Holban.4 Romanul lui M. B1echer.

~08

Locuiesc într-o cameră închiriată, vis-a-vis de parc. Modestă, darcurată şi agreabilă. Vreau să rămîn pînă miercuri - şi mai alesvreau să scriu. Pentru asta am venit. Dar voi putea? Va merge?

Duminică, 31 [ianuarie 1937]

Ninge frumos, liniştit. E un timp ideal de schi. Totuşi nu-mi voiacorda o dimineaţă de schi, decît dacă o voi merita, adică dacă voifi lucrat suficient.

Am scris ieri toată după-masa, am scris şi azi-dimineaţă. Mergefoarte încet. Fiecare frază îmi ia un timp enO/m. Nu-mi dau seamadacă sunt prea leneş. sau prea scrupulos. Aş vrea să o pot lua puţinrazna, să-mi dau drumul. să mă las antrenat de mersul lucrurilor, sănu întorc mereu capul înapoi, spre ce am tIlCUt,să nu măsor cu atîtaatenţie fiecare pas înainte. Cu ritmul ăsta, îmi va trebui un an ca s[0termin cartea. Si nu trebuie să uit că aceste patru zile libere sunt cutotul excepţionale. Nu trebuie să uit că mă aflu deocamdată pe terencunoscut - adică la primul capitol, la care m-am gîndit mult, îndetalii. Ce voi face mai tîrziu, cînd voi trece în partea de ceaţă arom,mului?

Nu ştiu. Aş vrea din toată inima să apar de Ziua Cărţii, sfîrşitullui aprilie, începutul lui mai, dar nu-mi vine a crede. Parcă mă vădla vară lucrînd tot la cartea asta - şi silit să-mi amîn încă o datăcelelalte proiecte ...

Dar să nu "ruspet{lm" prea mult. Sunt mulţumit de această scurtăevaziune de la Bucureşti. Sunt singur - şi fericit în măsura în caremai pot fi fericit.

Luni, [1 februarie 1937]

Nu ştiu dacă meritam aceast{l dimineaţă de schi. Fapt e că mi-amacordat-o. şi acum nu simt nici un fel de remuşcare.

Am fost la Opler: terenul e mult mai mic şi panta mai uşoarădecît la stînă. N-am mai avut impresia ameţitoare a începutului.Totul mi s-a părut mai puţin fantastic decît atunci. Dar sunt destulde copil pentru a fi fericit şi cu atît de puţin.

Cît priveşte lucrul - ieri am scris mai bine de şase pagini, înexact 7 ore jumătate. Nu e un record, desigur: este un randamentpotolit şi normal. Voi scrie, desigur, şi astăzi. toată după-masa. Dar,pe măsură ce stau mai mult la masa de lucru, îmi dau seanla că suntangajat într-o treabă de drum lung. Trebuie să renunţ a-mi mai fixatermene şi a-mi impune programe prestabilite. Singurul programcuminte este acela de a lucra cu stăruinţă. fără a mă gîndi cînd amsă termin. În nici un caz nu cred că voi fi gata în primăvară.

Marţi, 2 februarie [1937]

Dimineaţa mi-am pierdut-o cu cronica pentru Reporter (mă tem căam fost prea sever cu Dem. Theodorescu) şi articolul pentruIndcpcndenţa5• Dar toată după-masa am lucrat pînă la ora opt. iarpe urmă, de la 9 1/2 seara pînă acum. Ia 12 noaptea, cînd scriuaceste rînduri. Totuşi, bilan1U1zilei este ridicul: trei pagini. Nici treipagini.

Sunt sincer furios pe mine. Nu e admisibil să scriu atît de încet.Nu e admisibil să stau ore Întregi pentru a indica un singur gest.Oare nu voi căpăta niciodată mai multă uşurinţă. mai multăcursivitate? Cu ritmul meu de acum. ştie Dumnezeu cînd voi ter-mina o carte de 200 de pagini. din care nici 20 nu cred că am scrispînă azi.

Vineri,5 [februarie 1937]. Bucureşti

M-am Întors de la Sinaia miercuri pe seară. Mulţumit de cît amlucrat? Da, În anume sens. Cele 20 de pagini scrise pînă azi suntdesigur puţine - dar ele ajung pentru a-mi da sentimentul că ..s-arupt gheaţa". Acuma ştiu că. muncind. lucrînd sistematic vreo 40de zile (.,Iibere", cum se zice la tribunal. căci nu socotesc pauzeleinevitabile). voi putea temlina această mică povestire. Încep s-o vădmai limpede. Încep să mă interesez'de ce se întîmplă. Şi ..se În-tîmplă". într-adevăr. unele mici lucruri, pe care nu le-am aşteptat.c<U'ese ivesc singure din mersul liber al faptelor. Poate pînă la urmăsă iasă o carte mică, de care să nu mă jenez.

Titlu posibil: AccidclIIlII. Nu e prea sugestiv. dar eu n-am avutniciodată darul titlurilor bune.

Aseară. festival de dans Kreutzberg. Nu-mi pot da seama exact devaloarea lucrului. crtci trebuie să existe o întreagă tehnică. ce poateeventual va înlocui cu succes inspiraţia, emoţia. talentul natural.

Dar tipul mi s-a părut extraordinar. Am privit drept o bunăÎntîmplare personală faptul că în program figura /"Oman!a din K/eincNachtlllllsik. A d,lI1sat-o cu o graţie extremă. Mă gîndeam la piesamea - şi vedeam în mişcarea lui Kreutzberg ceea ce aş fi vrut sărealizez eu ca ritm şi ca stil.

Curioase aptitudini în Kreutzberg. E cînd un mim. cînd un gim-nast, cînd un veritabil clovn. Au fost momente cînd mi-l aminteaperfect pe Grock. Iar în TiU ElIlcnspicgel era o siluetă de Breugel.

'L"lndependance ROlUnaine, cotidian bucureştean de limbă franceză în careSebastian ţinea cronica muzicală (sub pseudonimul Flalilinius).

Într-o loje, Nae Ionescu. Am stat de vorbă cu el în antract. A fostsăptămîna trecută la Varşovia şi Lemberg, unde a ţinut vreo douăprelegeri pentru studenţi. Le-a vorbit despre România nouă, plecînd- zicea el - de la jertfa lui Ion Moţa, care s-a dus în Spania "nu casă lupte. ci ca să moară".

Era în loja lui şi o jurnalistă pariziană - Odette Arnaud -, venităîn România să hlcă o anchetă. Am luat un rendez-vous cu ea pentrumîine-dimineaţă. căci vrea un interview sau aşa ceva.

Nae îi vorbea despre casa lui, care e "cea mai frumoasă dinBucureşti". Ne-a vorbit despre mobile le florentine pe care le-acumpărat, despre două fîntîni aduse nu ştiu de unde ... Avea cevaostentativ, ceva indiscret în această laudă. Ştiu cîtă copi Iărie intrăîntr-asta, dar mi se pare că e şi puţină bădărănie. O simţeam maiales în tovărăşia acestei pariziene, modestă şi graţioasă, fără săcaute, fără să vrea ...

Vincri, 12 [fcbruaric 1937]Alaltăseară am ieşit în oraş, la o cafenea, cu Radu Olteanu6 şi cuBenu. Radu credea cu toată seriozitatea că o lovitură de stat gmdistănu este exclusă zilele acestea. Lui i se pare foarte posibil ca Garda,mobilizată la Bucureşti cu ocazia înmornlînt~"'trii lui Moţa şi Marin,bine înarmată. excitată de post, de fast şi de paradă, să pună mînape putere. Garnizoana Bucureşti - legionmizată cel puţin prinofiţerii tineri - n-ar opune nici o rezistenţă.

Nu iau prea în serios teama lui Radu. Dar o consenmez. Esteoricum un simptom.

Nae n-a ţinut curs. desigur în senm de doliu. Mircea nici el nu vaţine mîine curs.

Sinaia. Duminică, 14 [fcbruaric 1937]Iar la Sinaia. Am sosit azi-dimineaţă, dar nu cred că voi sta maitîrziu de m<u"ţi.De altfel. am ambiţii literare fomte modeste. Vreausă terniin primul capitol. pe care nici pînă azi nu l-am temlinat. căcide la ultimul meu sejour la Sinaia n-am mai scris nici un rînd.

Încolo. vreau să fac puţin schi - şi să mai uit de Bucureşti.

Marţi, 16 [fcbruaric 1937]M{lîntorc la Bucureşti chiar azi-dimineaţă, cu maşina lui Roman.Ziua de ieri a fost o zi complectă de schi. Dimineaţa, 3 ore cud. Roman şi d-ra Lereanu7, după-masă, 4 ore cu Thea.

(,Avocat.7 Angela Lereanu, secretară la Biroul Roman.

(Despre Thea nu voi scrie nimic. E amorul cel mai simplu venit. Dareu am o manieră insuportabil gravă de a mă comporta cu femeile.)

Exerciţiile de schi de după-masă au fost aspre. Am căzut denenumărate ori. La întoarcere am căzut aşa de rău - erau cîţivametri de gheaţă - că mi-am rupt pantalonul la genunchi - şi m-amales cu o mică rană. întocmai ca în primul capitol al romanului.

Cît despre roman. mi-e ruşine să scriu. N-am făcut absolut nimic.

Bucurcşti. Luni, 22 [fcbruaric 1937)Plecasem de la Sinaia cu un sentiment de jenă fată de Dinu şiWendyR. Mi se părea că seara de duminică - şi apoi cea de luni -a fost prea liceană. prea frivolă. Întins pe divan cu Thea. sărutînd-o,îmbrăţişînd-o. aveam aerul stupid al unui băiat de 18 ani, care seduce cu flirtul lui la cinematograf, ca s-o pipăie - şi. şi mai rău. seascunde cu ea într-o casă amică şi discretă ..

Dinu şi Wendy erau gazdele noastre. iar eu îi puneam în situatiapenibilă de a patrona oarecum o legătură atît de .. louchă" cu sotiaunui prieten al lor. Totul era neclar. jumătate glumă. jumătate exci-tată plăcere. Pentru nişte oameni de 30 de ani - putin înjositor.

Mă consieleram singur vinovat şi mi-era puţin ruşine ele mine. Oîntelegeam în schimb foarte bine pe Thea. Singură la Sinaia depatru săptihllîni, certată cu un bărbat vulgm' şi ineliferent. ele ce n-arfi prinlit prietenia. eventual curtea (eventual o aventură) unui brubatpentru care, elin alte motive (literatură etc .). avea un început ele cu-riozitate? ... Ne-am desprlfţit luni noaptea. în fata casei ei. cu o săru-tare pe care nu o cerusem. nu o aşteptasem şi care nu mai aveascuza unei glume continuate. ele vreme ce eram singuri. Probabiltrecerea mea prin Sinaia era pentru ea un început ele iubire epi-sodică posibilă. Aşa se explică şi faptul că alaltăieri. dimineată laora 8. m-a chemat la telefon de la Sinaia. pentru ca srl-mi spunăbună dimineata - telefon care mi-a făcut atîta plăcere ...

Lucrurile credeam că se temlină astfel - şi nici nu le considenmldestul de import~mte pentru a le consenma pe larg în jurnal - cînda intervenit convorbirea cu Dinu de aseară. Am mîncat OlU11aicu el,la "Splendid Parc". şi am ascultat o confesiune din multe puncte devedere revelatoare. N-anl să pot desigur transcrie aici toate ezit.'irile,toate nuanţele, toate preciziunile de detaliu pe care mărturisirea luile-a avuL Nu voi ela deCÎt un rezumat grăbit.

Prin urmare:Sîmbătă 13 februarie, Dinu - care ele mai multă vreme îi făcea

o curte discretă Theei - se duce spre vila ei, dar pe drum se hotărăşte

\t 12

a nu intra totuşi. Două motive îl determină să nu continue demer~surile amoroase Începute: 1) decizia de principiu de a nu o înşela peWendy - deşi căsătoria lor este o căsătorie liberă, 2) faptul că Înacea zi are loc la Bucureşti înmormîntarea lui Moţa şi Marin, faptprea grav pentru ca el - Dinu Noica - să-şi pemlită a fi în aceeaşizi aşa de frivol. Dar Thea este la fereastra vilei, îl vede trecînd pestradă, îl strigă - şi el intră. O dată intrat în casă, uită de cele douăimpedimente morale şi încearcă să o sărute. Thea îl refuză. EI pleacădeprimat nu atît de refuz. cît de conştiinţa slăbiciunii lui intime: sesimţea dezonorat că tocmai în ziua funerariilor (la care el mărturi-seşte a participa cu emoţie) a Încercat o aventură aşa de uşuratecă.

Duminică 14 februarie. Wendy e la Predeal. Thea e singură.Dinu e decis să se ducă după-masă la ea şi să încerce a relua (poatecu mai mult noroc) tentativa ieri neizbutită. Dar la ora 12 cinevabate În uşă şi Îşi face apariţia cu totul neaşteptat[l: eu! Sunt pentruel mai mult binevenit decît inoportun. Întrevede imediat soluţia dez-baterii lui morale. Va face tot ce va fi posibil ca s-o arunce pe TheaÎn braţele mele. va Încuraja în orice caz începutul de simpatie ce eposibil să existe Între Thea şi mine - şi astfel el va redeveni liber,interzicîndu-şi de fapt o aventură la care renunţă În chipul cel maiexpres. În timpul mesei îmi vorbeşte despre problemele morale pecare i le ridică menajullui cu Wendy - iar eu nu prea înţeleg marelucru. Peste o ora, Thea. chemată de la restaurant, intră în casă şimă îmbrăţişează. Restul se cunoaşte ...

A murit Bill Witzling. Azi îl înnlomlîntează la Brăila. Era frumos.înalt şi mi s-a p[Lfuttotdeauna voinic. Un om care Îţi făcea plăcere căexistă. Nu o dată m-am comparat umilit cu el. Bietul. bietul băiat.

Vineri. după cursul lui Nae (lecţie recapitulativă despre spaţiu),în cancelaria lui. Posescu îi comunica nu ştiu ce teorii recente careconfirmă. se pare. punctul de vedere expus în timpul lecţiei. Nueram prea atent la convorbire şi nu ştiu care era în mod exactchestiunea - dar Nae s-a întors bucuros spre mine şi mi-a spus camnetam-nesam:

- Vezi. domnule Sebastian, de asta are dreptate Hitler.

Ieri. Ia OLfo1, care şi-a rupt de cîteva zile piciorul şi stă în ghips,convorbire antisemită cu Canlil, mai antisemit decît oricînd.

Marţi, 23 [februarie 1937]Azi-dimineaţă. Ia ora 8, la telefon, o voce de femeie.

- Sunt sora lui Thea. Thea mă roagă să vă comunic că s-a întorsla Bucureşti.

IJoi, 25 [februarie 1937]

Aseară, mică recepţie la noi. Mircea, Nina, Marietta, Haig, Maryse,Gheorghe, Lilly, Dinu.

Mă întreb dacă nu e ultima oară cînd îi mai chem. Situaţia devinemereu mai penibilă. Nu mă simt în stare să suport jocul de duplici-tate pe care amiciţia noastră îl impune de cînd cu convertirea lorgardistă. Ultimele articole din Vremea ale lui Mircea au fost din ceîn ce mai "legionare". Pe unele am evitat să le citesc. Pe cel dinumlă l-am cetit abia azi-dimineaţă - deşi a apărut de vineri şi deşitoată lumea îmi vorbea despre el.

E posibilă o prietenie cu nişte oameni care au în comun o în-treagă serie de idei şi sentimente străine - aşa de străine încît ar fisuficient să intru eu pe uşă, pentru ca dintr-o dată să facă tăcere,ruşinaţi şi stingheriţi?

Pe la Mircea n-am mai fost de vreo zece zile. Pe la Marietta. demai bine de o lună. Poate că ne vom cruţa o despărţire violentă -dar vom lăsa să se destrame singure lucrurile. cu timpul... Va trebui

Lsă recitesc d.in nou ultimul capitol din Cum alll dCI'enil huligan.

În ultimul număr din Cuget clar. Iorga traduce aprobator un micarticolaş al meu din Independenţa (cel cu Petre Bellu) - desigur fărăsă ştie că a fost scris de mine. căci era semnat Flaminius. Iată-mă şitradus de Niculae Iorga. Destul de picantă situaţie.

În acelaşi număr, în nota imediat umlătoare. un corespondent alrevistei atacă pe Sergiu Dan. C<U11ilBaltazar. Mihail Sebastian,"aceşti conrupători de suflete".

Luni, 1 martie [1937]

Ieri şi alaltăieri, cu doanma Ghiolu, la Roman. Blecher mereu maipe mom·te. Nu ştiu cît va mai dura. Suferă acum de un nou abces,care trebuie spart sau lăsat să spargă singur. Totul e atroce - dar,ca şi data trecută. constat că devine suportabil. a force d 'obeis-sance*. Suportabil pentru ceilalţi, se înţelege - nu pentru el, carepoartă o permanentă grimasă de durere.

Cît despre d-na Ghiolu, nu ştiu exact ce trebuie să gîndesc despreea. Faptul de a fi plecat la Roman dovedeşte oricum mai puţină fri-volitate decît bănuiam că are.

Vineri noaptea, de la Stuttgart, un lucru de Beethoven, care nicinu ştimn că există: Falltezia pelltrupiall, orcheslră şi coruri Cop. 80).În prima parte semăna destul de bine cu unul din concertele pentru

~14

pian şi orch~stră. Intervenţia corurilor în partea finală era sur-prinzătoare. In totul, foarte frumos.

Marţi, 2 [martie 1937]Lungă discuţie politică cu Mircea, la el acasă. Imposibil de rezumat.A fost liric. nebulos. plin de exclamaţii, interjecţii, apostrofe ... Dintoate astea nu aleg decît declaraţia lui - în sfîrşit leală - că iubeşteGarda. sper~i în ea şi aşteaptă victoria ei. Ioan Vodă cel Cumplit.Mihai Viteazu. Ştefan cel Mare, Bălcescu. Eminescu, Hajdeu - cutoţii au fost la timpul lor gardişti. Mircea îi cita de-a valma ...

Altminteri n-aş putea spune că n-a fost amuzant. După opinia lui,studenţii c<U'el-au ciopîrţit cu cuţitele* pe Trai,m Bratu9, aseară la Iaşi.nu sunt gardişti. ci ori ... comwlişti, ori naţional-ţ{lrănişti. Textual. Ince-l priveşte pe Gogu RădulesculO (domnu Gogu, cum spune Mirceaironic). studentul liberal care a fost bătut cu frînghii ude la sediulgardist - foarte bine i s-a făcut. Aşa li se cuvine trădătorilor. El- Mircea Eliade - nu s-ar fi mulţumit numai cu atîta, ci i-ar fi scosşi ochii. Toţi cei care nu sunt gardişti, toţi cei care fac altă politicădecît cea gardistă sunt trădători de neam şi merită aceeaşi soartă.

S-ar putea să recitesc cîndva aceste rînduri şi să nu-mi vină acrede că ele rezumă [cuvintele lui Mircea**]. De aceea e bine săspun încă o dat[l că n-am făcut decît să redau întocmai vorbele lui.Asta, ca nu cumva să le uit. Şi poate că într-o zi lucrurile vor fidestul de liniştite - pentru ca să-i pot ceti această pagină lui Mirceaşi să-I văd roşind de ruşine.

Să nu uit. de asemeni, explicaţia pentru care el aderă cu atîtainimă la Gard[l:

- Eu totdeauna am crezut în primatul spiritual.Nu e nici farsor. nici dement. Este numai naiv. Dar există naivi-

tăţi aşa de catastrofale! --lMîine dimineaţă plec la Brăila, unde se pare că lucrurile sunt

tragice cu Baba şi Tantie Caro line.

Duminică, 7 [martie 1937]Miercuri seara, întorcîndu-mă de la Brăila, am găsit pe masă o în-semnare: .,A telefonat domnişoara Leni Caler şi roagă să o chemi latelefon imediat ce te înapoiezi la Bucureşti." Se înţelege, nu i-am tele-fonat. Dar joi seara am întîlnit-o la premiera de la "Regina Maria".

* Anulat: "ciomegele".9 Rectorul Universităţii din Iaşi, Traian Bratu, fusese atacat de un grup de

studenţi legionari.10 Gogu Rădulescu era, la acea dată, simpatizant comunist.

** Text deteriorat. Reconstituirea e însă aproape certă.

- Eu credemn, domnule Sebastian, că dvs. sunteţi un om politicos.- Sunt, domnişoară Leni Caler, dar am fost foarte ocupat astăzi

şi n-am avut nici un moment liber.A Înţeles desigur - şi nici nu era greu - cîtă indiferenţă se

asc,undea sub politeţea mea glumeaţă.In două cuvinte mi-a spus ce avea să-mi comunice: nu vreau să

citesc piesa sÎmbătă seara, pentru ea, Froda şi Sică Alexandrescu?Am primit cu două rezerve: l) discreţie absolută, 2) dreptul pentrumine de a contnmlanda Între timp lectura, În cazul În care nu voifi liber.

Eram bucuros că cel care pune condiţii sunt eu.

Aşadar, aseară i-~mlcetit În sfîrşit piesa. Mi se pare, cu mai puţinăemoţie decît aş fi făcut-o fu vară sau În to<unnă. Poate cu nici un felde emoţie. N-mn subliniat nici una din replicile care aveau vreunsens ascuns pentru ea. N-am privit-o. nu i-am zÎmbit cu subînţeles.n-am I{lsat-o să se Înduioşeze, n-am primit să fie nici un momentcomplice cu mine Într-o lectură care altfel cuprinde atîtea com-plicităţi sentimentale.

Am cetit·piesa ca În faţa unui comitet de lectură. Ei vor s-o joace.dacă e posibil, chiar În primăvara asta, În aprilie. Nu ~tiu dacă e unaranjament acceptabil. Cîte reprezentaţii serale Îmi pot fi astfel asi-gurate? Cel mult treizeci. Un mare succes, la sfîrşit de stagiune, nuse poate. E. În sfîrşit, preferabil să las piesa pentru la toamnă. să ojoc În noiembrie, să prind deci Crăciunul şi să am apoi timp şi deWl turneu la sfîrşitul iernii viitoare. Nu Încape Îndoială că aceasta esoluţia cea mai bună şi dacă - angajÎndu-mi-se piesa acum. cu unacont de. să spunem, 30 000 lei - se amÎnă premiera pentru noiem-brie. accept din toatfl inima.

Ne-am certat asupra interpretării. Ei mi-l propuneau pe ... Lun-gemlu. Am replicat textual:

- În nici un caz Lungeanu. Chiar dacă ar urma să nu joc piesa99 de ani - si tot nu-i dau rolul.

Pînă la ur~lă ne-am Înţeles asupra lui Vraca. În felul ăsta, mi separe că aş avea Într-adevăr o distribuţie excelentă: Leni, Vraca,Timică. Pentru Jef, există un tînăr recent descoperit - MirceaAxente - şi se pare că e perfect pentru rol.

M-a amuzat cum au reacţionat ei la lectură. Cu fiecare nouăcetire descopăr cît e de greu să te edifici asupra greşelilor saucalităţilor tale. Fiecare le vede Într-altfel. Lui Iancovescu actul IIi se păruse cel mai bun. Lor, cel mai prost. Din actul III, IancovescuÎmi ceruse să suprim explicaţia Corina-Ştefan, care i se părea"falsă". Froda Îmi cere să suprim scena "visului". Ceea ce lt..!.iIancovescu i se părea magnific lui Froda i se pare melodramatic. li

~I~

ascultam zîmbind. Vorbesc şi unii şi alţii cu aceeaşi convingere, cuaceeaşi certitudine de specialişti - numai că spun lucruri ce se batcap în cap. Pe cine să ascult? Cred că pînă la urmă nu mă voiasculta decît pe mine.

De altfel nu mai iau prea în serios soarta piesei mele. E o chestieprea veche ca să mă pasioneze. Privesc lucrurile sub raportul bani-lor. Aş fi încîntat să scot o sumă destul de mare pentru ca 1) săplătesc pe creditorii Man1ei şi să lichidez în fine acest vechi coşmar,2) să-mi asigur o vacanţă liniştită în timpul căreia să-mi terminromanul. 3) să pl[ttesc la timp chiria, 4) să-mi refac puţin garderoba,5) să-mi cumpăr mobilă.

Poate că sunt naiv aşteptînd atîtea lucruri. Cred însă că suntsincer faţă de mine spunînd că alte ambiţii - "de ordin artistic" -nu am. le sais bien a quoi m 'en tenir.

Dar e un făcut cu piesa asta. Nici o situaţie simplă, tranşantă.Aseară am fost la Leni şi am discutat aşa de amănunţit posibilitateade a fi jucat la teatrul lor, iar azi la prînz îmi telefonează ... Mad,ill1eBulandra. Am fost silit să fixez şi pentru ea o lectură, vineridupă-masă. Doamne! ce-o să mai ias[t şi de aicea!

Revederea cu Leni a fost mai puţin primejdioasă decît îmi în-chipuiam uneori că va fi. Acum. că sunt lămurit asupra ei, mi separe că sunt vindecat de sentimentalisme. Văzînd-o între Froda şiSică, am privit-o fără emoţie, cu puţină ironie, cu oarecareindiferenţă. Mari diferenţe între ea şi Eugenia Zaharia nu sunt. Aşfi putut vreodată s-o iubesc pe Eugenia Zaharia?

O singură schimbare în apartamentul lui Lehi. Şi-a făcut apariţiape o etajeră un acvarium. M[t amuza să urmăresc înotul peştişo-rilor* prin apă - şi nu mă puteam opri să gîndesc ce simbolică esteprezenţa acestui acvariu în menajul Leni-Froda.

În MemC/110 de azi, un ecou p,u'şiv spune că acest acvariu este uncadou din pw·tea lui Sică. Chiar dacă nu e adevărat, detaliul e plau-zibil - şi în orice caz delicios.

Nu. nu mai risc nimic din punct de vedere ,.inimă" în aceastăgaleră teatrală. Poate mă voi Îmbarca în ea ca autor dramatic, darnu ca particular înamorat.

De ieri a început procesul incendiatorilorl1• Iată-mă imobilizatpe două săptămîni la Curtea cu 1uri. Sunt acolo într-o tensiune ner-

* Anulat: "mersul peştilor".II E vorba de procesul celor inculpaţi pentru incendierea (între 1930-1933)

a depozitului firmei "Reprezentanţa Română", a magaziilor de mărfuri apar-ţinînd lui lose Beresteanu şi Societăţii "Cordiana", cu scopul încasării poliţelorde asigurare.

voasă pur şi simplu absurdă. De ce n-am izbutit în viaţă să fiu mainesimţitor decît sunt?

Azi-dimineaţă, rendez-vous cu Marie Ghiolu la un vernisaj depictură la "Mozart". Veneam de la concertullmre Ungar -undeauzisem un preludiu şi fugă de Bach. o sonată de Mozart, Appassio-/Iata de Beethoven.

Doamna Ghiolu era deosebit de frumoasă şi strălucitor de ele-gantă. Purta o pălărie şi un guler de hermină somptuoase. Măsimţeam prost în paltonul meu prăpădit.

Luni,8 [martie 19371

Am fost azi-dimineaţă la Teatrul ..Comcedia", unde mă aştepta undactilograf. ca s1\-i dictez actul al treilea.

în biroul directiei. lin acvariu ca cel de la Leni. Hotărît. oameniiăştia ţin la simbol.

Marţi,9 [martie 1937]Prima zi de plină primăvară. Prima zi de pardesiu.

Este şi asta o bucurie. să părăseşti un palton greu, vechi. bătrî-nesc. şi să ieşi cu un pardesiu gris, în care ai impresia că eşti ele-gant - şi în care în orice caz te simţi cu atît tnai tînăr!

Dimineaţa. o scurtă vizită Theii. la sora ei, o doamnă Nadler,într-o casă somptuoasă în Parcul Filipescu. Thea drăguţă, afectu-oasă. cu, chiar, o anumită teintă* de indiscreţie.

Toată după-masa la Curtea cu Juri, unde procesul incendiatorilorcontinuă. Ce caut eu acolo? Sunt singurul "avocat" de acolo carenu ia nici un ban. şi probabil singurul care are aşa de cumplit sen-timentul că-şi pierde vremea. La treizeci de ani încă nu îndrăznescsă spun despre mine că sunt lm avocat, fără a nu simţi nevoia să puncuvîntul între ghilimele.

Duminică, 14 [martie 1937JDuminică de primăvară, insuportabil de frumoasă. Am început-obine dimineaţa la concertul Cortot (Franck, Ravel, Debussy, Bach)- dar am continuat-o stupid. jucînd toată ziua rummy la Carol. Nusunt un dobitoc?

Mă simt singur. în aşteptarea unor bucurii care nu vor veni nici-odată. Mă gîndesc la băieţii de 20 de ani care se duc astăzi cu

'\18

iubitele lor la Robinson sau la Nogent sur Mame, de unde se vorîntoarce obosiţi, într-un Paris de primăvară, tînăr şi senzual.

Niciodată mai mult ca într-o zi ca asta nu simt cît de inutilă a fostîntreaga mea viaţă.

Şi mi-e prea multă silă de tot, pentru ca să scriu aici o pagină dejurnal.

Era un singur lucru de făcut astăzi: să fiu cu Thea, plecat unde-va afară din oraş - şi să ne iubim pe urmă fără prea multeexpl icaţii.

Vineri, 19 [martie 1937]Marţi, la Brăila, la înmormîntarea Babeil!, care a murit luni, dupăce o zi întreagă rătăcise spre Baldovineşti, unde jandarm ii augăsit-o, în mijlocul nopţii, căzută de oboseală pe linia ferată. Avea92 de ani. Dacă nu s-ar fi rătăcit - cred că mai putea trăi ne-număraţi ~mi.

Am primit vestea fără emoţie şi de altfel tot fără emOţie am asis-tat la înmomlîntare. Este totuşi o întreagă lume care se duce cu ea- şi e întreaga noastră copilărie care îşi pierde unul din eroii eiprincipali. Săraca Baba - ce lungă viaţă: nu e de mirare că-şi pier-duse memoria.

Vinerea trecută, lectură la Bulandrii. Îmi pare rău că n-am notatpe loc impresiile. Acum mi se par prea vechi şi fără interes. Le-aplăcut, au făcut unele rezerve - sunt obosit de chestiile astea carese repetă mereu. cînd cu Iancovescu, cînd cu Froda, cînd cuBulandra.

Voi lăsa din nou chestiunea în uitare. Nici un demers, nici ostiiruinţă, şi o serioasă indiferenţă: este singura atitudine indicată.

Vremea e splendidă - dar procesul incendiatorilor continuă.Sunt mai puţin alarmat acum, dar pierd mereu cîte 3 -4 ore pe zi.Cînd s-o temlina, am să fug la Breaza sau la Sinaia.

Foarte multă muzică în ultimul timp. Concertul În fa miilor cuCortot şi pe urmă cel în mi minor cu Ignaz Friedmann - amîndouăde Chopin. Pe urmă, tot cu Cortot, toate preludiile, o noctumă (noc-turna "noastră", de la Brăila, în mi bemol), un scher:::o, o fantezie,SOllata În si miilor, trei valsuri, toate într-un recital Chopin.

Children' s Corller de Debussy, o sonatină de Ravel, preludiu,coral, fugă de Franck.

Aseară, la Filarmonică. COl/certlll pel/tru ,'ioară şi orchestrâ deBrahms (cu care Încep să mă familiarizez) cîntat de Thibaud, unconcerta grosso de H~indel şi a şaptea simfonie de Beethoven.

Săptămînile trecute. o sumă de alte lucruri - pe care am neglijatsă le notez.


Dimineaţa, la Ateneu. concert Thibaud cu Filarmonica: COl/certulÎlz re major pel/trtt "ioară şi orehestră de Mozart (cu un adagio de omehUlcolie plutitoare). poem a de Chausson. concellul de Beethoven.

O luasem pe Leni cu mine, Destul de elegantă pentru ca să-mifie plăcută - dar destul de uitată, ca să nu mă ambalez. Mi-era Înfond suficient de totuna.

Prînzul la Maryse - iar după aceea la Roreasca. Ia curse de trap.Zi de primăvară - zi de lene.

Joi, 25 [martie 1937)Blecher este de ieri-dimineaţă În Bucureşti - internat laSaint-Vincent de Paul- camera 15. A venit pentru abcesul careÎncă nu s-a scurs, cu toate că i s-au făcut la Roman două puncţiimăcelăreşti.

Mi-a povestit drumul cu trenul - şi m-am Înfiorat. Plecarea deacasă, În plină noapte, luna pe cer, străzile pustii. gm'diştii care pri-veau miraţi targa ce trecea. aşteptarea În biroul şefului de gară,urcarea În vagon. prin fere'150'ă. sosirea dimineaţa În gara Bucureşti.hmnalii care refuzau să-I scoată pe fereastră ...

Atroce suferinţi. Totul devine absurd de inutil lîngă o atît demare durere,

A crezut că moare. Era la un moment dat decis să se sinucidă.Şi-a rupt toate hÎrtiile, toate manuscrisele: 80 de pagini din noulroman Început. 70 de pagini dintr-un jurnal.

Abea ,Ull avut curajul să-I dojenesc.

După asta, mi-e ruşine să vorbesc aici despre Leni. A devenit dinnou " angajantă ". Dar voi rezista de astă dată ferm. E o damă dră-guţă. Dar Înainte de a fi drăguţă e d'U11ă.A nu se uita.

Mircea a fost miercuri seara la baIetele Jooss, care l-au revoltat- cum Îi spunea lui Comarnescu - prin "spiritul lor iudaic". Agăsit că spectacolul e semit.

Este tot ce a găsit de spus.Suntem În plină disoluţie a prieteniei noastre. Nu ne vedem zile

de-a rîndul - şi, cînd ne vedem, nu mai avem ce să ne spunem.


Vineri seara. de la Leipzig, Matthăus Passion. Mă temeam că vatrece primăvara fTtrăs-o ascult. Aş fi fost neconsolat. Nu e numai omare bucurie muzicală: a devenit o superstiţie pe care o considervoitoare de bine.

Mi-a plăcut enorm. dar am ascultat-o cu un sentiment mai puţingrav. Încep să mă familiarizez cu ea. Sunt pasagii pe care le aştept.le prevăd. le umlăresc. Nu mă mai surprinde nimic, şi nu mai ascultcu timiditatea din trecut. Totul mi se pare mai intim, mai puţin cere-monios. mai puţin sever, mai mozartian decît altădată. Încă o dată,am fost fericit regăsind aria tenorului din partea întîia ,.Ich will beimeinem Jesu wachen". Şi atîtea alte lucruri ...

Ieri. Ia Curtea cu Juri, lungă pledoarie. Mai bine de o orăjumă-tate. Aveam o sumă de dificultăţi de rezolvat - dificultăţi de atitu-dine. de ton ... Trebuia să acuz - şi în acelaşi timp n-aş fi vrut săapăs prea mult. Cred că cel puţin în privinţa asta am reuşit. Aveamimpresia că sunt umlărit de ascultători şi Într-o oră jumătate nici unmoment nu mi s-a părut că le-am pierdut atenţia. Dar poate să măînşel. Paul Moscovici. care a ascultat o parte din pledoarie, îmispunea azi-dimineaţă că nu l-a satisfăcut. Îmi spunea că ,.ameni-tate a ironică" a vorbirii mele nu este tonul just la Juri. Probabil aredreptate. De asemeni, îmi spunea că judecătorii n-au prea ascultat.Asta. dacă e adevărat, e mai grav.

Dar sunt bucuros că lui-a comunicat opinia lui. Asta mă face maiatent cu mine însumi, şi mă opreşte să fiu prea satisfăcut de ,.talen-tele" mele. Cred de altfel că nu mi-am pierdut niciodată capul deprea multă proprie admiraţie.

Ieri. Ia Consiliul de Război, unde se judecă procesul gardiştilorcare l-au sechestrat şi schingiuit pe studentul liberal Aurelian Rădu-lescu, în C,U11erade execuţie a sediului gardist. Nae Ionescu a depusca martor. TnU1scriu din ziar răspunsul lui: .,0. prof. Nae Ionescu,răspunzînd la întrebarea pusă de d. avocat Vasiliu-Cluj. face o teoriea corpurilor constituite, care au sensibilitate proprie. în virtuteacăreia ele au dreptul de a reacţiona împotriva unei acţiuni a căreiconsecinţă apasă asupra acelui corp .

...mm10rul răspunde arătînd că în centrele studenţeşti apusene, laOxford, la Cambridge. bătaia ca un corectiv e des aplicată în aso-ciaţiile studenţeşti .

... Martorul răspunde, încercînd să justifice din punct de vedereeducativ bătaia pe care - declară d-sa - a primit-o deseori şi cufolos. "

Joi seara, la Filarmonică, concert Hermann Scherchen: Simfo-nia 1 de Beethoven, Serenata llOtt/.trlla* de Mozart (un lucru delicios- dar cu cît prefer Kleine Nachtm/.tsik !) şi a cincea simfonie deMahler, admirabilă, neaşteptat de frumoasă - în ciuda temerii melecă trebuie să fie ceva pretenţios, grandilocvent şi absurd.

'Duminică, 4 aprilie [1937]Zile extenuante în tribunal, nu atît prin efort fizic, cît prin tensiunenervoasă.

Arestarea lui Bogzal3 m-a înmărmurit. Mi se părea un act denebunie, care va trece la cea dintîi explicaţie. Eram convins că.după o noapte petrecută la poliţie, Îi vor da drumul. Alergături prinredacţii, telefoane. curse cu automobilul - totul mă deprima. lncăo dată a trebuit să deplor temperamentul meu alarmist.

Convorbirea cu judecătorul de instrucţie (Cornel Stănescu, de lacab. VII, tip suficient, prost, lichea, simulînd revolta morală) m-alăsat fără replică. Am Încercat să-i vorbesc. să-I îndupl~c. să-i citescdin poemele mai puţin scandaloase ale lui Bogza - dar totul erainutil. Omul lucra din ordin, din servilism sau din simplă cruzimede imbecil. Poate că vorbindu-i cu atîta căldură eram ridicul. EI. înorice caz, rîdea.

A doua zi, confimlaTea mandatului. Am vorbit, îmi dau seama.cu prea vizibilă emoţie. Un avocat nu trebuie să pară aşa de multangajat într-un proces. Dar voi putea vreodată să fac ceva - nuimportă ce - fără pasiune?

De altfel nu trebuie să-mi fac reproşuri. Cauza era În orice cazpierdută - şi dacă mandatul a fost confirmat, n-a putut fi decît dinordin. Căci ceilalţi avocaţi, V. V. Stanciu şi mai ales I. Gr. Perie-ţeanu, au fost mult mai detaşaţi în pledoariile lor. Totuşi mn pierdut.Un asemenea proces pierdut (proces în care dreptatea juridică.pentru a nu mai vorbi de cealaltă, este strigătoare la cer) ajungepentru a te dezgusta irevocabil de avocatură. Dar eu n-anl nevoie sămai fiu dezgustat.

Nu m-a indignat atît confirmarea mandatului, cît atitudinea jude-cătorilor. Puiu Istrati avea tot timpul un surîs batjocoritor-sceptic,neatent, de stîlp de cafenea. Simţeam că, orice am spune, procesulpentru el este dinainte judecat. Judecat de scaunul lui, de insensi-bilitatea lui, de obişnuinţa lui, de indiferenţa lui. Ce forţă din lumepoate scutura conştiinţa atrofiată a unui judecător cu mentalitate de

* În text: "Serenada".13 Geo Bogza fusese acuzat de pornografie şi atentat la"bunele moravuri

pentru volumul său Poemul invecti\'ă.

funcţionar? În mina unor astfel de oameni stă libertatea lui Bogza!Ei formează statul. puterile constituţionale, dreptatea, morala.adevăru 1...

Bietul Bogza, care nu pricepe cu siguranţă nimic din tot ce sepetrece, el, aşa de naiv, aşa de copil, aşa de aiurit!

Mi-am închipuit că asupra acestor lucruri nu e posibil nici undezacord cu oamenii de condiţia mea. Sunt anumite lucruri pe carede la un anumit nivel de sensibilitate - le consider de la sineîntelese. Totuşi. cu ce stupoare a trebuit să constat azi la prînz căMircea Eliade este de partea lui Puiu Istrati, nu de partea lui Bogza!

Întîi si întîi Bogza (spune Mircea) nu e scriitor. Nu e nici mem-bru la S·.S.R. - şi. pe urmă. e mai mult ziarist decît scriitor. În aldoilea rînd, versurile lui sunt pomografice şi patologice.

- De ce să mă revolt eu de arestarea lui Bogza - striga eL L-aarestat? Ei şi? O să stea o lună la puşcărie ~igata. Nu e grav. Graveste altceva: că tinerii ăştia sunt martirizati de 10 ani în puşcării ...

- Care tineri. Mircea?- Tinerii naţionalişti. Da. Sual martirizati în p~Mii. Pentru ce?

Pentru că i-au dat 25 la cur tui(ioau ilIdWescu1 ••. La Oxford şi laCambridge studenţii, care au sensibilitallll proprie de corp constituit...

N-am mai putut suporta unnarea. Nlt numai fiindcă mi se păreastupid să-I aud repetînd vorbă cu vorbă cuvintele lui Nae - dar pen-tru că mă speria platitudinea de gîndire în care il vedeamsucombînd.

L-am oprit.- Dragă Mircea. sunt de părere să schimbăm vorba. E duminică.

Nu te-am văzut de patru săptămîni. Hai mai bine să vorbim dealtele, fiindcă altfel simt că n-o să ducem pînă la unnă masa asta. Epăcat.

...Şi într-adevăr am schimbat vorba.Dar e posibilă în astfel de condiţii o prietenie? ~

Azi-dimineaţă, la Ateneu. concert Bustabo, o tînără fată ame-ricană. 16 ani. rochie aIbă cu fundă mare, gen Lola Bobescu: Con-cert În re minor de Tartini, Sonata [În] do minpr de Beethoven,Simfonia spaniolă de Lalo, Noct/ll'lla şi Tarantela de Szymanowski.

Aseară. de la Lyon P.TT., un concert pentru basson şi orchestrăde Mozart.

Vineri seara, recital Fenem1an: sonată Locatelli, sonată Beetho-ven, Apres un rere de Faun~, Tango de Albeniz, sonată deFrescobaldi.

Joi seara. Simfonia VII de Bruckner, dirijată de Perlea.

N-am avut - se înţelege - în ultima săptămînă nici un fel depreocupare literară. Dar m-am gîndit la un mic eseu, pe care poatesă-I scriu mai tîrziu: "Despre mediocritatea teatrului".

Lectura unei piese de Denys Amiel (Ma liberte) şi diversegînduri despre propria mea piesă m-au făcut să observ încă o datăce sărac, ce convenţional, ce schematic, ce facil şi ce mediocru este,ca gen, teatrul. Cel puţin teatrul de tip .,psihologic". în trei acte.

Bucureşti, luni 18 octombrie 1937"Şi astăzi, întorcîndu-mă acasă, îmi bătea inima la gîndul - ab-surd desigur. dar de care poate niciodată nu mă voi dezobişnui -gîndul că s-ar putea să găsesc un pachet de la Paris. cu manuscriselepierdutel4. .

Nu pot distruge în mine speranţa copilăroasă că visul ăsta urît seva sfîrşi. Nu mă pot convinge că într-adevăr am pierdut pentru tot-deauna dosarul roşu, cu cele III pagini. Totul e încă aşa de viu înmine, aşa de prezent... Nu pot să renunţ. nu pot să cred.

Ieri mi-am redeschis sertarele, încuiate la plecare. şi mi se păreacă Într-unul din sertare voi da peste dosarul roşu, peste caietulgalben. Poate că n-aş fi fost surprins dacă Într-adev[tr le-aş fi găsit.Şi acum, În momentul ăsta În care scriu. am impresia că le am Înodaie cu mine, undeva Între cărţi. În bibliotecă. între hîrtii pe masă- şi că ar fi de ajuns să le caut. pentru ca să le am iar În mîini.

De cîte ori mă gîndesc la ceasul ăla nefericit. Ia momentul în caream observat lipsa valizelnr - am aceea~i senzaţie de Întunecare.acelaşi refuz de-a Înţelege. Mi se pare absurd. ridicuI. comic - şiînţeleg fo<trte bine de ce În noaptea aceea am rîs În faţa dezastrului.Aş rîde şi acum.

Compar situaţia mea de astăzi cu cea de acum două luni - şi tre-bui'e să deplor degringolada. Am pierdut atîtea lucruri - eu, caremai aveam aşa de puţin de pierdut.

Voiajul ratat, romanul pierdut, piesa scoasă din repetiţii, proba-bil definitiv. Mă aflam în'faţa unei toamne bogate. În faţa unei iernilaborioase, aşteptam cu curiozitate atîtea Întîmplări sigure - şiacum nu mai aştept nimic. Imi rămîne biroul Roman. articolelepentru II/dependenţa, sila de a fi treaz. un gust groaznic de a bea, dea dormi, de a uita. Mi se pare că sunt la limită. Nimeni în lume nupoate face nimic pentru mine. Am aşa de puţine raţiuni adînci de a

* î ' ,~81dX49137, I J / / 'U I . .ncepe aicI a Ol ea caIet a urna /1 /II. n a t caiet cu note - apn-lie-octombrie - se aflase printre manuscrisele pierdute în acea vară la Paris(cf., mai departe, nota din 30 aprilie 1938),

14 Cu o lună în urmă, la Paris, Sebastian pierduse valiza cu prima versiunea romanului Accidelltu/.

~124

trăi, încît o întîmplare ca asta (care pentru altcineva, în alte condiţii,ar fi o durere, dar nu un dezastru), devine pentru mine un prilej demoarte.

Şi împlinesc astăzi 30 de ani:

Miercuri, 20 [octombrie 1937]Sîmbătă noaptea, cu Leni şi Froda, intîi la ,.Carul cu bere", pe urmăla .,Melody". Băusem mult, într-adins. (Aş bea mereu, ca să uit...)

La .,Melody", în timp ce discutam aprins toţi trei, pe sub masă o.,pipăiam" pe Leni, care nu numai "se laissait faire", dar mă ajutacu discreţie. Toată noaptea am fost cu mîna între pulpele ei. Întretimp o priveam: nimic nu o trăda. Era volubilă, surîzătoare, atentă.drăguţă, sigură de ea. Şi bărbatu-său era al{lturi. Şi îl privea in ochi.Şi pe femeia asta an) iubit-o ca un CÎine doi ani.

Cunosc în sfîrşit şi eu pe acea Leni "petite putain charmante",pe care toată lumea o cunoştea, afară de mine - se înţelege.

. După toate probabilităţile, piesa nu mi se va mai juca. Sunt pre-siuni antisemite. Ia care teatrul nu are nici un motiv să reziste.Conştiinţa naţional{l nu permite ca pe o scenă bucureşteană să sejoace o piesă de Mihail Sebastian. Nu e nimic: sunt destule piesede Fodor Uiszl6. de Pius Fekete, de Franz Molnăr.

Sân-Giorgiu i-a spus textual lui Camil: "Am la dispoziţia mea5 000 de Iăncieri şi nu voi admite nici un moment ca piesa luiSebastian să se reprezinte. I-am comunicat lui Sică decizia mea."

Deocamdată nu-mi dau exact seama care sunt elementele care audus la scoaterea mea din repertoriu. Ameninţarea lui Sân-Giorgiunu cred să fie suficient{l. Şi nici articolele lui Iorga. Trebuie să fieun întreg complex de lucrături. Dar nu am destulă răbdare, destulătenaCitate pentru a clarifica lucrurile. Le las să se întîmple cum ovrea Dumnezeu. Abandonez.

Duminică seara am fost la "Comredia", să văd spectaGolulCaragiale.

Conabie. mult mai puţin ampresat ca astă-vară, îmi vorbea lapersoana doua singular. Axente, dactilograful, mă întreba fals în-grijorat:

- Dar piesa d-tale nu se mai joacă?Nu, nu se mai joacă. Dacă s-ar juca, Conabie n-ar fi aşa de fa-

miliar, Axente n-ar fi aşa de degajat. Mici mizerii, de care rîd, darpe care nu mă pot opri să le văd.

Zaharia Stancu îmi oferă (prin Camil, căci nu ne vorbim) unangajament la Lumea românească. Am refuzat, se înţelege - dar

121'

cîtă tristeţe e în Întîmplarea asta, care face posibil, plauzibil, În oricecaz nu absurd. un asemenea lucru: eu, angajatul lui Zaharia Stancu!

Camil Îmi povesteşte o convorbire a lui cu Toma VIădescu - şiapoi, cu ingenuitate. mă Întreabă:

- Dar, În fond, ce are Toma VIădescu cu d-ta '?A trebuit să-i amintesc că. În 1931, cînd eu eram În bune rapor-

turi cu T. V .. el- Camjl- m-a introdus, fftră să mă consulte. fărftsă mă Întrebe. În groaznica lui polemică cu V.

Nu o regret. desigur - dar nu e picant că astăzi eu tot ..Ia cuţite"sunt cu Toma VIădescu. În timp ce Camil dejunează Împreună cuel şi mă Întreabă pe mine Îngereşte ..ce are" ... '? 15

Cum mai am destulă copilărie ca să reţin asemenea nimicuri şisă le şi Însemn aici?

Sîmbătă, 23 [octombrie 1937]

Şi totuşi nu voi putea rămîne mereu cu braţele Încrucişate.deplorÎnd ceea ce s-a Întîmplat şi lamentÎndu-mă. E ceva stupid Întoată această r[L<;turnarede lucruri - dar trebuie să accept şi să mergmai departe. Sunt În mine destule dispoziţii pentru a nu face nimic.ca să le mai şi încurajez cu Încă o ridicare din umeri.

Să circumscriem dezastrul - şi să vedem ce mai ne rămîne defăcut de aici încolo. în primul rînd să ne convingem că manuscrisuleste definitiv pierdut şi să nu-I mai aşteptăm. (Aseară. Ia Fundaţie.deschizînd uşa. am zărit pe masa lui Cioculescu16 un pachet decărţi: am avut o tres[u'ire absurdă - eram convins că sunt hÎrtiilemele, cărţile mele.)

E posibil să refac manuscrisul? Uneori, cînd mă gîndesc În liniimari la el. mi se pare că da. Am destul de netă În memorie des-făşurarea lucrurilor, succesiunea incidenteloL Dificultatea Începedin momentul În care mă gîndesc la detalii: pe acestea nu le voiputea reconstitui niciodată. Am pierdut ceasuri Întregi pentru uncuvînt. pentru o nuanţă, pentru indicarea unui gest. E sigur că nuvoi mai regăsi nimic - dacă voi Încerca să-mi amintesc frază cufrază. Iar dacă. dimpotrivă, voi scrie cu oarecare libertate - fărăgrija de a rămîne fidel primei versiuni -, voi suferi mereu de gîndul*că rămîn mult sub ceea ce izbutisem prima oară şi nu voi mai puteaizbuti acum.

15 În realitate, Toma VIădescu a rămas şi în anii următori un denigratorînverşunat al lui Camil Petrescu.

16 Radu Cioculescu.* Anulat: "amintirea".

Şi pe urmă, dacă eram aşa de mulţumit de *cele cinci capitolescrise, era pentru că le văzusem crescînd, pentru că fiecare momentnou fusese pentru mine însumi o surpriză. Nu e prea trist să scrii unlucru care nu mai are pentru tine însuţi nici un secret?

Totuşi, totuşi voi încerca. Sunt decis să nu mai ies serile, să nu-mimai pierd nopţile. Anul ăsta nu voi mai fi un ,.premierist". Şi, dacăn-ar ti cei 3 000 de lei ai Independenţei. aş renunţa şi la concerte.

Aş vrea să fac o muncă puţin abrutizantă, mecanică. Cred căm-aş simţi bine la regiment.

Luni, 25 [octombrie 1937]Azi-noapte, întorcîndu-mă pe la I acasă, am simţit o nevoie irezis-tibilă să-mi reamintesc romanul. Mi se părea că cel puţin capi-tolul V îl voi putea reconstitui pe loc. M-am aşezat la masă şi amscris pînă la 3. Sunt unele pasagii pe care le regăsesc cu destulă uşu-rinţă - sunt altele care au_dispărut cu totul. Sunt spărturi care mădezolează. Văd foarte bine paginile pierdute. ştiu unde se plasafiecare moment. fiecare frază în pagină - sus, jos. Ia mijloc - şipăstrez parcă ritmul frazelor. le aud. am măsura lor, am respiraţialor - şi totuşi, totuşi. nu le pot transcrie, simt tot ce sacrific. tot cepierd, cu fiecare frază pe care nu o regăsesc decît mutilată.

Ce voi face? Să lucrez metodic, de la început pînă la sfîrşit, mise pare exclus. Deocamdată voi încerca să salvez ce se mai poatesalva: adică pasajele mai prezente în minte. cele pe care le potregăsi Încă vii, încă nealterate. Pe unnă. cu toate aceste hîrtii. carenu au decît o valoare de ciornă. voi vedea dacă este ceva de făcutsau nu.

Nu-mi promit nimic. E o încercare. dar nu şi o speranţă.

Joi, 28 [octombrie 1937]

Termin În momentul ăsta de transcris capitolul V. Avea 32 depagini în versiunea pierdută. Are acum numai 24. Cum n-am lăsatdeoparte nici un incident, diferenţa de 8 pagini** nu se explică decîtprin sacrificarea nuanţelor, pe care nu le-am mai găsit, pe care nule voi mai găsi.

Am impresia că am scos dintr-un incendiu cîteva foi arse pejumătate. Mi-e penibil, mi-e ruşine să recitesc. Totul mi se pare sec,inexpresiv, grăbit. Pun deoparte aceste 24 de foi. Îmi vor servi deciornă, dacă într-o zi mă voi putea decide - şi voi avea timp - sămai scriu nefericita asta [de] carte.

* Anulat: "roman".** Anulat: "marchează lipsa a tot ce era mai".

Voi încerca, de mîine, să reconstitui, cu aceeaşi grabă, cu aceeaşiresemnare, cu aceeaşi lipsă de iluzii, cu aceeaşi indiferenţă, capi-tolele celelalte - în ordinea în c<U'es-o nimeri.

Îmi interzic să fac planuri, să fac noi legăminte, înainte de a fidus la capăt această primă treab{l.

Duminică, 31 [octombrie 1937]

Aseară. Ia Ateneu, în timp ce Enescu se pregătea să repete La FOll-

taillc d'Aret/lsc, pe care o cîntase admirabil şi pe care publicul i-ocerea din nou. d-na Ciomac s-a înclinat spre mine, întrebîndu-mă:

- Ai fi în stare să repeţi un lucru în care ai pus prima oară totsufletul?

Eram gata să-i răspund categoric ..nu!", cînd mi-am adus amintecă tocmai aşta încerc eu să fac de cîteva zile, fără să reuşesc - vai!

Luni,l noiembrie [1937]

Uneori mi se pare că totuşi lucrul merge ... că pînă la urmă carteava fi salvată. Sunt unele pasaje pe care le regăsesc aproape intacte.Sunt altele pe care le scriu acum din nou, poate nu mai rău decîtprima dată. În genere, reuşesc să retranscriu fără prea maripierderi paginile neutre. cele care nici în vechea versiune nu-miplăceau. (Vai! cum mă resemnez: încep să vorbesc de o veche*versiune !)

Dar disperarea mea renaşte de cîte ori mă apropiu de unele dinacele momente pe care le cuceri sem aşa de greu, şi îmi plăceau aşade mult. Intrarea Annei în bar. atmosfera barului, decorul, mo-mentele de aşteptare - nu. niciodată nu le voi mai putea retrăi cuemoţia, cu surpriza, cu melancolia cu care le-am trăit prima oară,sus. pe Schuller. Erau unele fraze care mi-au cerut ore întregi. Lesimt pierdute, înecate. Şi din nou îmi vine să abandonez totuL sărenunţ, să uit.

Luni,8 [noiembrie 1937]Am temlinat totul. Din 86 de pagini, cîte avemTIde reconstituit (căci25 formează fragmentul publicat în R.F.R. şi sunt prin urmare inte-gral salvate), am pierdut definitiv 28.

Pierdere materială apreciabi Iă pentru un roman scurt, cumurmează să fie cartea mea, pierdere teribilă însă cînd nu mai con-sider numărul paginilor, ci conţinutul lor. Paginile reconstitui te sîntinsipide, decolorate, fără accent. N-am mai regăsit nimic din ceea

128'"

ce mi se părea intens, arzător pe alocuri În manuscrisul pierdut.Erau pasaje care mă emoţionau copilăreşte ori de cîte ori le re-citeam. Acum sunt indiferente. reci.

Cum nu e un roman de situaţii, am pierdut tocmai ceea ce Îifăcea raţiunea lui de a fi: mărunte observaţii de psihologie, imaginide detaliu. expresii juste. nuanţe adecvate.

Vechea versiune mi se părea atît de bună, încît aveam sentimen-tul că orice şi oricum aş fi scris mai departe. cartea nu mai putea ficompromisă.

Acum. pentru a face suportabile sau măcar scuzabile capitolelerefăcute. trebuie ca neap{lrat ceea ce 1I/1l1eazăsă fie foarte bun. a~ade bun ÎnCÎt să compenseze ~i să domine partea primă. Dar sepoate? Dar voi putea?

Nu. nu. e inutil să Încerc a mă consola, pierderea asta e fără În-tOaiTere - ~i poate că mai bărbăteşte. mai loaial, ar fi fost nu săÎncerc a relua lucrurile de Ia capăt. ci a renunţa pur ~i simplu ~ipentru totdeauna.

E greu. e foarte greu să deslu~esc toate lucrăturile ~i combinaţiiledin jurul piesei mele. Je ne sais pas me defendre - asta e cert. ~inici nu-mi pretind să Încerc a o face. dar cel puţin să primescÎntîmplarea ca o lecţie de viaţă - deşi viaţa mea nu mai are nimicde făcut cu nici o lecţie. de nici un fel.

Oricum. explicaţia ..presiunilor antisemite" asupra lui Sică nu esuficientă. Trebuie să adaog: 1) intervenţia foarte activfi a lui Froda.care e mai fricos deCÎt oricine În chestia asta: 2) faptul că Leni nuţine În mod special să m{l joace, ba e la urma urmelor mai bucu-roasă să joace Absenţc nClllolimlc sau a~a ceva: 3) În sfîr~it. faptuldl nimeni la teatru nu ,u'e cu adevărat Încredere În piesa mea. careli se pare ..interesantă". dar nu susceptibilă de succes. La atîtea mo-tive. mai era oare nevoie să se adauge ~i pumnul lui Sân-Giorgiu.şi vocea lui Crevedia?

Joi, 11 [noiembrie 1937]

Asemă. de la Geneva. o bună parte din Concer//ll pel/lrtl pian (mÎnaslÎngâ) şi orchestră. de RaveL pe cate de atîta vreme voiam să-Icunosc. Admirabil, de la prima audiţie.

Destul de mult Mozru1 În ultima vreme (două conceJ1e exclusivmozartiene, cu orchestra din Salzburg). Diseară voi asculta laFilarmonică Req/lielJlul, tot pentru Întîia oară.

Altfel, nici o veste, nici o aşteptare, nimic.

Duminică, 14 [noiembrie 1937]Azi-dimineaţă, în faţa Ateneului (de unde ieşeam după concertulsimfonic Enescu), Nae Ionescu şi Puiu Dumitrescu17 discutaudespre criza de guvern. Cine vine? se întreba unul pe altul, ridicînddin umeri. ca mine. ca tine, ca el...

Pe cînd cu cinci ani în urnlă ...

Luni, 15 [noiembrie 1937]

Mircea s-a Înscris în listele electorale. E şi ăsta un semn.

Duminică, 21 Inoiembrie 1937JDuminică. singur. .. Aş fi vrut S[l pot petrece seara cu cineva - in-diferent cu cine. Cella. Thea n-au răspuns la telefon. Mircea, Ma-rietta sunt l~lViforeni18 (Încă o relatie pierdută. Viforenii). Maryseşi Gheorghe. Ia Sinaia.

Singură Leni mi-a telefonat pe seară - dar la ce bun să reiau iarşi iar o poveste care nu duce nicăieri? (Camil - ca să termin bi-lantul-. Ia o nuntă. Carol. Ia Viena)

M-am dus singur la cinematograf şi pe urmă tot singur pe· străzi.Pe Calea Victoriei. pe lîngă Djaburov. m-a strigat cineva elin urm[t:

- Coane Comarnescu. CO,UleComarnescu. Era un nenorocit vagziarist. Emil FIămânelu, pe care l-am Întîlnit de cîteva ori făcîndanticameră pe la Fundatie. pe la general. Era beat. vorbea împleticit:

- Coane Comm·nescu. mi-ai făcut serviciul ăla? Ştii, la gheneral.te-am rugat eu. ai vreun răspuns ...

I-am explicat că mă confundfl. că nu sunt Comarnescu, că suntSebastian. că nu mi-a vorbit nimic despre nici un ..serviciu". Nuştia cum să-mi mai ceară scuze - şi s-a dus.

Mă v{[dfom·te bine. cîndva. mai tîrziu. un fel de Emil Flămfmdu.Cînd am scris acum 3 ani Deschiderea s/agill/liiI9• am avut foarteexact sentimentul că acel T. T. Soru (şi el un FIămându om'ecare)sunt eu. Şi de atunci am cobOlît mai mult. am rezistat mai puţin.

Aş bea mereu. ca să uit - şi am atîtea ele uitat. Miercuri searai-am luat aproape cu de-a sila pe Leni şi pe Froda de la teatru, ca săbem, şi Într-adevăr am stîrşit prin a m[t Îmbăta groaznic. una dincele mai teribile betii elin viaţa mea. Eram abrutizat, nu mă maigîndeam la nimic, eram fericit.

Şi totuşi voi întîrzia cît mai mult sfîrşitul.

17 Puiu Dumitrescu, secretar al Regelui Carol al II-lea.IS Mariana şi Petru Viforeanu (fost membru al asoelaţiei "Criterion").I~ Schiţă din viaţa teat.raIă, publicată în 1935, în Rampa (reprodusă în Opere

alese, I, ediţia Vicu Mînd.ra, Bucureşti, E.S.P.L.A., 1956).

Vineri, 3 decembrie [1937] ICe mi-a povestit aseară Harry Brauner despre Marietta mi se parecă întrece tot ce ştiam despre ea. A încasat de la Teatrul Naţional30 000, iar de la autori 20 000 - şi a reţinut toţi banii, fără să-i deaLuciei Demetrius nimic. Pe de altă parte. a trimis în Germania textulpiesei lor. semnînd numai cu numele ei. sub pretextul că Lucia De-metrius este .,evreică" (!) şi că deci piesa n-ar putea fi admisă.

E de crezut? (Cu prilejul ăsta atlu că mama Luciei D. esteîntr-adevăr evreică. Ce bune mijloace de investigaţie are Marietlanoastră şi cît de la timp ştie să le utilizeze!)


E definitiv e1ecis: JoclIl dc-a \'acal/fa nu se va mai juca. O ştiamfoarte bine. de la întoarcerea mea la Bucureşti - e1arpăstram vagisperanţe. Acum totul e stabilit. Se joacă în locul piesei mele o piesăele Muşatescu. Am primit vestea (care nu era o veste. ci o confir=--.1mare) cu un sentiment ele eUllflfăciune. Dar de asem'ă pînă azi-dimi-neaţă a fost e1estul timp ca să e1auîntîmplării justele ei proporţii.Evident. e dezagreabiI. Sunt prea superstiţios ca să nu mă necă-jească faptul că un lucru nu-mi reuşeşte: e ca şi cum nu mi-ar reuşio pasienţ::l. De la plecarea mea spre Geneva. sunt în serie proast::l.Cînd se va termina? J

Singurul lucru grav în această chestiune sunt banii. Nu am. nuştiu ele unde Srtgăsesc - şi încep să simt sfu'ăcia ca o umilinţă. Piesami-ar ti putut aeluce 100 000 lei - ceea ce n-ar fi fost o soluţie radi-cală. dar mi-ar fi dat cîteva luni de linişte. ..-J

Aştept Crăciunul ca să plec undeva la munte. să lucrez. Poate căîn 20 de zile mi-aş putea scrie romanul. Aş vrea ca în ianuarie -februarie sit fiu ocupat cu tipiiritul lui: corecturi. bun de imprimat.dedicaţii. cu un cuvînt. impresia că fac ceva, că mi se întîmplă ceva.

Azi-dimineaţă, Ia concertul Enescu l-am văzut pe Antoine Bi- ~bescu20. Dup[i-masă. pe Titu Devechi. cu care m·am plimbat laŞosea. Nici pe unul. nici pe altul nu-i mai întîlnisem de ani de zile.Şi totuşi nu aveam nimic să le spun. ei nimic să-mi spună. E ca şicum vremea ar fi stat pe loc. Si totuşi, Dumnezeu unul ştie că nu astat deloc.

Concertul foarte frumos: concertele de vioară Bach. Mozart.Brahms. Un singur moment de emoţie însă: ultimele fraze dinal/dalllele concertului de Bach.

c') Prinţul Antoine Bibescu (văr primar cu Martha Bibescu), autor al CÎtorva -<lpiese de tcatru în limba franccză, c·raîn relaţii amicale cu Scbastian.

13~

Marţi, 7 [decembrie 1937JIeri (Sfintul Niculae), ziua Ninei. Am telefonat dimineaţa ca s-ofelicit.

- Coniţa e la domnu general - mi-a spus servitoarea - iar dom-nul profesor mănîncă la părinţii d-Iui.

Seara am fost la ei la masă şi am aflat că în realitate Mircea lipsisedouă zile din Bucureşti, în camp,mie electorală. şi abea aseară se în-torsese acasă. Minciuna de la prînz. a servitoarei, m-a îngrozit: min-ciună organizată. minciunfl de familie. în care nu s-au jenat s-a facăcomplice pe servitoare. Mi s-a pfUl.lfmai trist deCÎt însuşi faptul de a-lşti pe Mircea umblînd la ţară, în echipă de propagandă. din sat în sat.cu Polihroniade. Mai făceau parte din echipă Haig Acterian şi Penciu.Au luat cuvîntul pe rînd. Se pare că Haig vorbea cu gesturi mari.puţin teatral. Nu ştiu dacă şi Mircea a ţinut discursuri. Totul mi sep,u'e h'Totesc.grotesc. Nu înţeleg cum nu sunt sensibili la această teri-bilă comedie. Marielta. care a venit mai tîrziu. a intrat în casă cîntîndimnul gardist: Şlc/al/ Vodii ... Încep nici să nu se mai jeneze de mine.

o vfld foaJ1e des pe Leni. E într-un moment în care acordul nostrue posibil- şi n-am destulfl seriozitate ca să refuz. Fără îndoială. voiplăti această Wiurinţă. cum le-am mai plătit şi pe cele din trecut.

Camil îmi spunea azi-dimineaţă, pe Calea Victoriei:- Nici Reinhardt. nici Stanislavski, nimeni. nici un regizor n-a

putut face descoperiri le mele în teatru. Sunt ce I mai mare regizor.pentru efi am pentru asta şi o profundfl cunoaştere a textului şi oex,traordinară cultură filozofi61 şi o sensibilitate nervoasăexcepţională. Actorii ăştia sunt imbecili: nici nu pot măsura şansalor imensfl de a lucra cu mine.

ÎI ascult dezarmat. Tot ce pot face e să surîd - un surîs puţinmirat. dar care nu protestează. 7XJI'3'1

\ Prînzul. cu Antoine Bibescu. la ..Athenee Palace". A fi prinţ. aavea o mare avere. a frecventa cele mai de seamă cercuri europene.a fi intim cu toţi marii scriitori francezi. a fi fost jucat cu oarecaresucces la Paris. Ia Londra. Ia New York - Încă nu e de ajuns pentrua te lecui de mici vanităţi bucureştene: uite-l pe acest AntoineBibescu arzînd de dorinţa de a-i ti reprezent~ltiI o piesă de către SicăAlex,mdrescu.

LVineri, 10 [decembrie 19371Aseară. concertul Casals-Enescu la Filarmonică. (Col/certul peJllruI"iolol/cel şi archesrră de Schumann. COl/certul pentru ,·ialol/cel.j'ioarâ şi orchesrră de Bralulls.) Foarte sinceră, foarte pură emoţie.

Mi-e În genere atît de greu să fiu cu totul prezent În timpul unuiconcert! Mă străbat o sumă de gînduri, o sumă de imagini. dintrecele mai stupide, dintre cele mai fTlfăde sens - şi, cînd mă surprinddivagÎnd, mă cert ca pe un elev neatent şi mă reÎntorc spre concertcu un fel de decizie de a fi silitor, de a asculta, de a Înţelege.

Antoine Bibescu mă Întreba. duminică dimineaţa, dacă am În-climlfe naturală pentru muzică. I-am răspuns că nu: am venit spremuzică din curiozitate, pentru a intra Într-un domeniu pe care nu-Icuno~team - şi cred că am Început s-o iubesc. prin aplicaţie. prinefort. Foarte rar am momente de abandon adevărat. De altfel. nicinu ştiu dacă ceea ce numesc ..abandon" este felul cel mai just de aasculta muzica. Nu am Încredere În reveria confuzil. puţin destră-mată. În care mă las legănat În timpul unui concert. Încerc. dim-potrivă. să eL<;cultfrază cu frază. emalitic. gnunatical. Încerc Silasculto bucată de muzică aşa cum citesc o carte.

Casals Îmi dă lacrimi. Nu em1nici curajul să-I aplaud. Mi-e ruşines{l-I ..aprob". Ce teribil~ lecţie de artă. şi poate şi de viaţă! Nici un..chichi'''. nimic strălucit. nimic cu vervă: totul simplu, grav. neco-municativ. ca dintr-o mare singurătate.

Vincri, 17 [dcccl11bric 1937]În Blllla Vestire de ieri (,mul 1, no 244, cu data de vineri, 17 decem-brie (937): ..De ce cred În biruinţa mişcării legionm'e" de MirceaEliade .

..Poate neamul romfll1esc să-şi stÎrşeasc[l viaţa surpat de mize-rie şi sifilis. cotropit de evrei şi sfîrtecat de streini ?

... revoluţia legionară are drept ţintă supremă: mîntuirea nea-mului .... cum a spus Căpitanul.

...cred În libertate. În personalitate şi În dragoste. De aceea cre~În biruinţa mişcării legionare ... "

ScaraMă uitam la ea. adineauri. În cabină. În timp ce vorbea. şi Îi

priveam cu atenţie fiecare trăsătură. fieccu'e gest. E urîtă. FrunteaÎngustă. nasul ovreiesc. gura mare. pe buza inferioară un neg. buzainferioaril proeminentil. E slabă. sÎnii sunt mici şi obosiţi. braţele îisunt prea subţiri, pielea e fără strălucire. Cunosc şi vorbirea eirepezită. şi intonaţiile ei ingenue. şi rîsul ei brusc (care o luminează,e adevărat. deodată), cunosc totul şi nu îmi place nimic.

Totuşi pe femeia asta mică. nu mai frumoasă, nu mai dezirabilădecît era anul trecut Wendy. tînăra mea clientă de la ..Zig-Zag"(..Wendy and July"), pe femeia asta cel mult "amuzantă". sau întotul neglijabilă - o iubesc.

,,0 iubesc." Să nu exagerăm. Sunt şi eu un fel de epavă dusă deîntîmplări. de spaima de a fi singur, de lenea de a trăi. La ea găsescuneori un surîs, ca un Început de emoţie. o privire care aşteaptă,care întreabă ... şi atunci nu am curajul să le refuz.

Bietele mele vizite la teatru. Portarul. cabiniera. maşiniştii,Iancovescu. Roman ... ce OI' fi gîndind despre nefericitul ăsta carevine la două seri, În cabină. ca să fumeze o ţigară. fără nici o treabă,fără nici un rost...

rDuminică, 19ldecembri~ 1937J

În condiţii nonmtle de viaţă. ceea ce mi s-a Întîmplat mie în ultimii3-4 ani ar trebui să fie. nu zic îmbucur~ltor. dm' În nici un caz ca-tastrofal. Grav. desigur. dar tocmai prin gravitate util.

A pierde o situaţie - C/ll'âll//I/: un om faţă de care mă simţeamresponsabil - Nae Ionescu: o serie de prieteni - Ghiţ[lRacoveanu"'. Haig. Marietta. Lilly. Nina şi. În sfîr~it. prietenul celdintîi ~i cel din urmă. Mircea - a pierde totul. absolut totul. poatefi la 30 de ani nu un dezastru. ci o experienţ[t de maturitate.

Nu ar trebui s[l-i fiu recunosc[ttor vietii c[l face gol În jurul meu.erl-mi ia. Îmi retrage toate obişnuinţele şi comodităţile pe care cutimpul le acumulasem. şi mă pune elin nou În faţa Începutului. dar

Lnu cu inconştienţa de la 20 ele ani. ci cu luciditatea de la 30'1Nu m' trebui să Înţeleg că termin o etap[l (dar o termin total.

definitiv) şi Încep alta. care mă duce spre alti oameni, spre alteafecţiuni. spre altă iubire poate. şi poate spre o nouă singurătate?

Ba da. ba da - dar pentru ca S[lfie astfel mai lipseşte ceva, sin-gurul lucru Într-adevăr fflr[t scăpare În destinul meu.

Căci tot restul se poate reface.

Marţi, 21 [dcccmbrie 1937]

Uimitor rezultat al alegerilor de ieri pentru Cameră. Mare succesgardist de Fier. Se vorbe~te de 30-35 deputaţi. În orice caz. sute demii de voturi. judeţe întregi cucerite. E momentul .. septembrie1930" din Germania.

Totuşi. dimineaţa a fost plină de soare. ~i în aer, pe străzi, nu ştiuce ..allegresse" de care mă Iăsam purtat cu nepăsare.

\ Dejunul la ..Capşa" -lung. bun. copios - cu Blank. Ionel Ghe-l...- rea. d-na Theodorian"". Semn de inconştienţă poate. căci poate În

ziua aceasta destinul nostru e decis. Îmi dau seama că noi nu mai

~l Gheorghe Racoveanu fusesc coleg de redacţie cu Sebastian la CIlI'ântlll.

~2 Alice Theodorian, fiica lui Catun Theodorian, prietenă cu Aristide Blank,L~34

avem nimic nici de cîştigat, nici de apărat. nici de sperat. Totul evirtual pierdut. Vor veni Închisorile, mizeria, poate fuga, poateexilul. poate şi mai rău.

Totuşi sunt destul de neserios ca să privesc cu nu ştiu ce curiozi-tate amuzată evenimentele, ca şi cum aş privi un match pasionant.Căci pasionant nici vorbă că este. La ora asta (10 seara). guvernulnu are pe hÎltie decît 37-38 la sută şi se pare că e imposibil să maifalsifice acum cifrele. Dacă nici În noaptea asta nu se Întîmplă niciun miracol aritmetic, vom avea primul guvern român căzut Înalegeri. Afară dacă, pînă mîine dimineaţă. Întreg regimul nu va fi lap[lmÎnt. Şi asta e posibil.

Dar Întru cît - te Întreb - Întru cît toate acestea pot schimba oliteră mflcar. o virgulă măcar. nu zic din destinul meu. dar din des-tinul nostru?

Miercuri, 22 [decembrie 1937]Ziua agitată de ieri s-a tenninat cu un ceas de calm: singur acasă.ascultînd. numai cu lampa de birou aprinsă. restul c<unerei în semi-obscuritate. muzicfL De la Geneva. un coral de Bach pentru orgă.de la Breslau, o fugă şi o toccată tot de Bach pentru orchestră, Înstîrşit Varia{illllile pe o temă de Mo::art de Max Reger, pe care le-amascultat prima oară săptămîna trecută la Filarmonică. Totul destulde frumos. şi mai ales liniştitor.

Bra~ov, duminică 2(, [decembrie 1937]În stîrşit. un ceas singur. Sunt aici de alaltăseară. Într-o vilă cuCarol. Grindea~J. lova"'. soţii Blank - prea mulţi pentru cît pot eusuporta.

Speram să pot găsi o cameră undeva la Poiana. Ia Timiş. darn-am avut acest noroc sau n-am ştiut eu să caut. Aici. cu atîta lumeÎn jurul meu. mi-e imposibil să lucrez. Nici nu Încerc. Şi totuşi, cuce plăcere. cu ce dureroasă plăcere aş scrie. Adineauri, pe stradă.plimbÎndu-mă de-a lungul bulevardului. simţeam Întreg romanulviu În mine. ca o rană deschisă.

Atîtea lucruri cîte s-au Întîmplat În ultima vreme cu mine laBucureşti. atîtea ocoluri stupide În veşnica mea poveste cu Leni argăsi În cartea asta o răzbunare. o soluţie, un răs.puns.

Şi Încă o dată capitolele pierdute Îmi revin în minte, imposibil deuitat. imposibil de regăsit.

'~Miron Grindea, publicist; din 1938 va deveni editOlul revistei Adam (dupăretragerea lui I. Ludo).

* Lecţiunc incertă.

Singurele momente de destindere rămîn cele de schi. Ieri laPoiana. azi la Timiş, atîta vreme cît am schiat am fost fericit.Zăpadă mare, decor sclipitor, voluptatea de a zbura pe schiuri. de asări cu succes un accident de teren. triumful, În sfîrşit. de a izbuti lacapătul cursei o oprire aproape corectă. În orice caz fără să cad ...

Marţi, 28* [decembrie 1937]Plec la Bucureşti. diseară, peste trei ore. Se pare că s-a constituit.sau se constituie. un guvern Goga. (De la Poiana. cineva vorbea cuMiron Grindea. care comunica o listă de miniştri absurd~l: Goga.prezidenţia şi Război. Gh. Cuza. Munc~1. generalul Antonescu nuştiu unde. Tipic guvern de panică~) Ce se va Întîmpla. nu ştiu.Aştept{lm. Dar parcă e mai serios să aştept de la Bucureşti. Nu potfi atît de iresponsabil Încît să fac schi În timp ce se decide poateÎntreaga noastră viaţă de aici încolo .

...Dar nici nu pot fi atît de ingrat Încît s~lmă dezic atît de repedede bucuriile schiului.

Ieri şi azi am făcut la Poiana adevărate vitejii. Nu numai că amcoborît de la Poiana pînă În Prund pe schiuri. nlră prea multecăzături - dar la Poiana. astăzi mai ales. pe ..cîmpul de exercitii"am reuşit tot felul de probleme care mă introduc În subtilităţilemeseriei. Izbutesc un ..slalom" destul de corect. chiar f{trăbastoane.În plus. am luat O pantă de la baza Schullerului"~. care e desigurpanta cea mai repede pe c'U'e am ..atacat-o" pÎn~1azi. şi ,U11terminattoată cursa fără accident. cu un perfect viraj la stînga şi cu o oprirereglementară. concisă.

În schimb. am căzut rău de tot pe şosea. la Întoarcere - şi. ce emai comic. aproape de sfîrşitul drumului. În orice caz acolo unelenu mai era nici o dificultate. lîngă Solomon. Sunt frînt de oboseal:l(nu e prea uşor să cobori trei sferturi de or~l. În frînă continuă). darsunt mîndru de mine.

Spuneam azi. după ce reuşisem primul exerciţiu de ..slalom". căliteratura nu-mi va da niciodată o bucurie egală. Si nu minţeam.

Totuşi - ca să fiu cu totul sincer - toate aceste iniţieri În schimă interesează şi din punctul de vedere al romanului. Am din ce Înce mai mult material pentru scenele de pe Schuller, de la cabana luiGunther,

Am recitit alaltăseară manuscrisul. Sufăr de la rînd la rînd. con-statînd cît e de ciuruit bietul meu manuscris reconstituit - dar Întotul lectura nu mă descurajează. Va trebui să scriu Încă o dată cu

* În lext: ,,29"." Schuller e·ste numele săsesc al Postăvarului.

atentie tot ce am refăcut pînă azi: dar. hotărît, lucrurile, chiar şi înhalul deplorabil în care se găsesc azi, sunt utilizabile. Iar maideparte totul poate merge cu bine, deşi desigur nu cu uşurinţă.

Aş vrea foarte mult să scriu cartea asta. A avut prea multnenoroc. s~iraC<lde ea, ca să nu-mi fie dragă. Este probabil tandreţeace se păstrează copiilor nefericiţi.

Miercuri, 29 LJecemhrie 19371. BucureştiGuvernul Goga s-a instalat - şi nu e. cum credeam pînă a fi sositla Bucure~ti. o combinaţie provizorie, ci o formulă stabilă. Va facenoi alegeri. va guverna, va realiza programul cuzist, la care toţiminiştrii s-au referit azi în discursurile lor. Pentru prima oară s-aputut înregistra într-un discurs oficial vocabularul POrtiI/cii \.'r(~mi;:jidan. jidănime. dominaţia lui Iuda etc .. etc.

Se aşteaptă pentru mîine. poimîine primele măsuri antisemite destat: revizuirea cetăteniiloL probabil eliminarea din barouri. în oricecaz eliminarea elin presă.

Voi pierde locul ele la Flllldar;('? Foarte posibil... Mai ales elacă- a~a cum scriu ziarele ele azi - Fundaţiile vor trece la MinisterulPropaganelei. conelus de Hodo~. Dar chiar ~i fără asta. e greu elecrezut dl într-un regim cuzist se va tolera un evreu într-un "post decultur~i" - fie el asa ele şters cît e al meu. ---1

Nu ~tiu care e atmosfera în ora~. Consternare, nedumerire.buimăceală. frică') Ziarele sunt cenuşii. inexpresive. Hiră nici un,ţccent ele pcotestare. Mi se pare că abea ele aici încolo vom învăţaceea ce se cheamă cenzură .

...Si. în asemenea condiţii. a scrie literatură nu devine o stupidăcopilărie ,)

Nu am ie~it încă în ora~. C~lzătura mea de ieri a fost mai gravăeleCÎt mi-am imaginat la început. Coapsa stîngă mi-e umflată şivîn~ltă. Merg greu. şchiop~ltînel. ~i mă doctoricesc cu apă de pl umb.Un moment m-am temut S~I nu fie o fractură. E tot ce-mi maiIipse~te .

Azi-noapte. venind de la Braşov. am ascultat. ele la Stuttgart. unconcert pentru pian ~i orchestră de Mozart - pe care creel că nul-am mai auzit nicioelată înainte.

Azi. pe seară. de la Paris. o sonată în si bemo!. tot de Mozart. Si.în sfîrşit, scriind nota aceasta (II seara), tot de la un post francez.ceva care pare să fie tot de Mozart - o simfonie, probabil.

Mult Mozart, foarte mult Mozart. e poate singurul lucru c<u"emămai poate consola ele tot ce se întîmplă.

(Nu era o simfonie, ci COl/certul ÎIl sol major pClltm flaut şiorchestră - dar tot de Mozart. iată că, cel puţin în privinţa asta, num-am înşelat.)

(-joi, 30 [decembrie19371

Dimil/ea(a, Adel'ărul şi Lupta suspendate,Petre Pandrea, prefect de judeţ. undeva în Moldova.Victor Eftimiu demisionează de la ţărăni~ti ~i se înscrie la

gogişti, Se pare că i se va da Direcţia Generală a Teatrelor.Camil Petrescu mă cheamă la telefon şi comentează convenirea

lui Eftimiu:- Să ştii că. dacă Într-adevăr ÎI numeşte la teatru. mă Înscriu a

doua zi în Gardă şi nu-ţi mai dau bună ziua.- Am o singură rugăminte. dragă Camil. Să mă anunţi dinainte

la telefon. ca să nu-ţi dau eu bună ziua. Îţi voi simplifica În felulăsta situaţia.

Se retrag permisele de tren ale ziariştilor. Se interzice evreilorprofesiunea de ziarist.

- La urma ull11elor - spune Camil - recunoa~te şi d-ta că preas-a abuzat.L Recunosc - se poate să nu recunosc'? Recunosc orice.

Toată ziua în casă, citind Spar/.:cllhro/.:c de Charles Morgem. Carteatît de depw·te de ceasul ăsta! La milioane de leghe parcă!

Sinaia, 9 ianuarie 1937

PI;ma mea zi de schi. N-aş fi crezut că va merge aşa de uşor. Aveam un ldde vanitate copilăroasă de a mă simţi instalat pe schiuri, în perfecta meatinută reglementară, pc care mi-am improvizat-o în ziua plecării de laBucureşti - dar nu credeam că voi reuşi vreodată să fac vreo ispravă cuechipamentul meu, puţin cinematografic.

Alaltăieri. Ia Predeal. unde ne opriser;un cîteva minute la vila 1\1.,ceream explicaţii .,i sfaturi cu oarecare sfială (erau atîţia schieuri vechiacolo ') şi cînd cineva m-a întrehat, pentru a şti dacă voi învăţa sau nu:.,Eşti fricos'?" - am răspuns fără ocol şi cu m;u'e sinceritate: "Cred că da"."Atunci n-ai să învqi niciodată" mi-a răspuns SCtu·t,închizînd discuţia.

Şi totuşi am să învăţ. Din primul moment şi dîndu-mi drumul oarecumla nimereală. convins că voi cădea după primii metri, am striihătut vijelios(da. îmi place să spun" vijelios") panta de la Stîna Regală şi, ce e maicomic, fără să cad. Pe ullnă am făcut o sumă de alte isprăvi care mă uluiau.N-am cohorît la Înto,u'cere o bună parte din drum, pe schiuri - e drept,căzînd destul de des - d;u', la Ullna unnelor, cu destul;l îndemînare pentruprima zi?

W" care îmi era profesoadl, mi-a spus: "Bravo, ai lalent" - si nu mi-afost ruşine să primesc cu măgulire această notă bună. conferită cu obiec-tivitate, după catedră.

Ce dimineaţă fericită! Viata mai arc unele lucruri să-mi spună.

* Însemnările puhlic<lte cu acest titlu sînt o selecţie, prelucr<ltă de autor, elinnotele Jllmallllll; (1937 şi 1938): <lapărut în LlUllea rOlllânească, an. IT,nI'.566,25 dec. 1938. Este unicul fr<lgmenltipărit antum din intervalul 1935-1944 alcaie.telor. Lectura în paralel a formei prime şi a variantei date tiparului e unprilej de a sonda <ltîtviziunea lui M. Sebastian asupra unei eventuale publicăria Jllmallllu; său, cît şi modul de a elabora al romancierului, căci el va retopiaceste date în romanul Accidentlll, pe care tocmai îl scria.

139/

30 ianuaric (1937JDin nou la Sinaia. Am sosit azi-dimineaţă - mă aştepta D. N. la gară.

Un ceas mai tîrziu eram pe schiuri. E aproape de nerecunoscut aceastăSinaia pustie, cu Cazinoul Închis, cu străzile deşarte, cu casele Îngropatesub zăpadă, ca sub nişte glugi albe, imense, trase peste ochi.

Îmi place să fac pe schiuri cele mai simple curse - pînă la fannacie,pînă la debitul de tutun ... Am într-un fel impresia că locuiesc într-un satdin Nord, uitat de lume.

31 ianuaric [19371Ninge frumos, liniştit. E un timp ideal de schi. Totusi nu-mi voi acorda odimineaţă de schi dccÎt dacă o voi merita.

Nu trebuie să uit că am vcnit aici ca să lucrez.

1 fcbruaric 11937JNu ~tiu dacă meritam această diminea\ă de schi. Fapt e că mi-am acordat-o.şi acum nu simt nici un fel de remuşcare.

Am fost la Opler. Terenul e mult mai mic şi panta mai uşoară dccÎt laStînă. N-am mai avut impresia ameţitoare a începulUlui. Totul mi s-a pfU"lltmai puţin fantastic decît atunci.

Încep să fiu mai putin intimidat de uniforma mea, de schiurile mele.Încep să mă familiarizez cu întreg acest aparat, care altădată mi se păreainaccesihil.

În plină cursă. Îmi controlez mişcările şi Încerc să le corectez. Nu maiam În nici un caz acea senzaţie vertiginoasă de zbor fărfl direcţie. Devinmai stăpîn pe frînă şi probabil mai prudent.

14 februarie 11937J[ar la Sinaia. Am sosit azi-dimineaţă şi nu cred că voi putea rămîne maimult decît pînă marţi.

De altfel, am ambi\ii literare foarte modeste. Voi fi multumit dacă tcnnincapitolul Întrerupt. Încolo, vreau să fac puţin schi si să mai uit de Bucureşti.

15 februarie [1937JAzi-noapte, o conduceam pc Th. spre casă (după ce ascultaserăm la D.N.COl1cerTulpenlrII \'ioarâ şi orc!ze.Hră de Beethovcn, transmis nu ştiu de unde)~i pe zăpada îngheţată schiurile noastre făceau un zgomot înăbu~it, carc erasingurul zgomot În toată această Sinaia adormită. Tăceam amîndoi,ascultînd.

Îmi place să simt rezistenta crestei de zăpadă, pe care botul schiului osparge - ca un plug.

16 februarie [1937JMă întorc la Bucureşti, chiar azi-dimineaţă, cu maşina d-Iui R. Ziua de ieria fost o zi completă de schi. Dimineaţa, trei ore cu domnul R. şi domni-şoara L.; după-masă, patru ore cu Th.

'{40

Exerciţiilc de schi de după-masă au fost aspre. Am căzut de nenumărateori. La întoarcere am căzut aşa de rău - erau cîţiva metri de gheaţă -, căm-am ales cu o rană care mi-a însîngerat tot genunchiul stîng.

E plimul meu accident de schi şi sunt oarecum mîndru de el. E un fel degalon cîştigat.

Braşov, 26 decembrie 1937... Singurele momentc de destindere rămîn cele de schi. Ieri la Poiana, azila Timiş, atîta vreme cît am schiat, am fost fericit. Zăpada mare, decorulsclipitor, voluptatea de a zbura pc schiuri, de a sări cu succes un accidentde teren, triumful, în stirşit, de a face la capătul cursei o oprire aproapecorectă, în orice caz, fără să cad ...

27 decembrie (1937JDupă un an, îmi regăsesc echip<unentul cu nu ştiu ce stîngăcie. încerc sămă l'am iliarizez din nou cu ţinuta mea de schicur, În care Îmi vine atît degreu să mă recunosc.

Cu tunica mc'a alhastră, cu bocanc ii grei în picioare, cu chipiul rotund- am impresia că nu mai sunt un civil. Cînd întîlnesc pe stradă un schieur,ahea mă pot opri să nu-I salut. Simt parcă nevoia unui semn derecunoaştere, de camaraderie.

Am coborît ieri de la Poiana la Braşov cu V., băiat de liceu în clasa aşasea si n-am avut nici un moment sentimentul vîrstei c<U'ene despal1e. Amfăcut un destul de lung ocol prin pădure, unde nu era pÎrtie şi am căzut decîteva ori. E totuşi mai puţin primejdios decît pe drumul În serpentină, plinde gheaţă. Cum să SpWl bucuria de a deschide pentru prima oară drum Înzăpada proaspătă, neumblată! Botul schiului ridic.'i o pulbere fină, careÎnscrie din Unl1{I,pe două linii subţiri, paralele, drumul străbătut. Aş vreasă Închid ochii şi să nu mai simt decît această plutire fără greutate ...

29 decembrie [19371Plec la Bucureşti diseară, peste trei ore. Se pare că sunt grave evenimenteÎn pregătire ... Nu pOl li atît de iresponsabil Încît să fac schi în timp ce acolose poate Întîmpla orice .

... Dar nici nu pOLfi atÎI de ingrat Încît să mă dezic atît de repede debucuriile schiului.

Ieri şi azi am făcut la Poiana adevărate vitejii. Nu numai că am coborîtdin nou de la Poiana pînă la PnUld, pe schiuri, fără prea multe căzături, darla Poiana, astăzi mai ales. pe "cîmpul de exerciţii", am reuşit tot felul deprobleme care mă introduc În subtilităţile meseriei. Mă amuză exerciţiilede "slalom", mai ales f{u'ă bastoane.

Am luat o pantă de la baza Schullerului, care e desigur panta cea mairepede pe care am "atacat-o" pînă azi - şi am tenninat toată cursa fărăaccident, cu tUlperfect viraj la stînga şi cu o oprire reglement<U'ă, concisă.

în schimb, am căzut rău de tot pe şosea la Înlo<U'cere şi, ce e mai comic,aproape de sfirsitul drumului, în orice caz acolo unde nu mai era nici o difi-

cultatc. Era o piatră acoperită de gheaţă şi n-o observasem din timp. Suntfrînt de oboseală (am coborît trei sferllui de oră în frînă continuă). dar SWltmîndru de mine.

Spuneam azi, după ce reuşisem primul exerciţiu de "christiania", ciiliteratura nu-mi va da niciodată o bucurie egală. Cel puţin În momentulacela, nu minţeam.

Bucureşti, 29 decembrie [1937JNu am ieşit Încă În oraş. Ciizătura de ieri a fost mai gravă decît mi-amimaginat la Început. Coapsa mă doare rău. Merg prost, sehiopiitÎnd ~i mădoetoricesc cu apă de plumb. Un moment m-am temut să nu fie o fractură.E lot ce-mi mai lipseşte.

2 ianuarie 193i!Mereu În casă, din cauza piciorului, Încă nevindecat. Mă Îngrijorează.

3 ianuarie [1938]Am avut astă-noapte un moment de spaimă. Mă tro.isem: din odaia ală-turatii, pcndula hătea 3, aveam, cred, febră, piciorul stîng mă durea. Îl sim-!eam desprins de mine, depfu·tat. M-au muncit cele mai negrc gînduri. loatănoaptea, toată dimineaţa, şi le-am dus cu mine pînă În sala de astept arc adoctorului c., pînă În cabinetul lui de consultaţii, pînii, În sllrsit. În mo-mentul În cm:, după două radiografii, mi-a explical În cîtcva cuvinte ce este:o hemoragie locală subculanee, un vas ele sînge spart, sîngele coagulat, cir-culaţia Îngreunată pe o regiune destul de Întinsă, dar nimic grav. Durerilevor continua şase-şapte zile, vÎnătaia va rămîne vreo trei săptiimÎni. Odihnăsi un lratament cu raze Riintgen. Plima sedin!ă am şi făcut-o la doctorul Gh.

21 februarie (1938]Trei zile la Predeal, ele sÎmbfltă dimineata pînă astă-seară.

Plecasem din Bucureşti ca să fug de ohoseală, de exasperare. Atîtealucruri pc care le simţeam devenind insuportabilc ...

Mă Întorc rel'ăcut. Cel puţin În paI1e. În ciuda nopţii. ele febră cu eare amplătit imprudenţa de a fi făcut din plima zi, după o pauză atît de lungă, saseore continue de schi.

Zăpada mă odihneste, mă face mai tînăr, mă ajută să uit. Terenul de laVestea este cel mai aspru pe care l-am cunoscut pînă astăzi În scurta meacarieră de sehieur. Am căzut de nenumărate ori. Cred că În 'schimb amînvăţat unele lucruri. Azi-dimincaţfl reu semn În sfirşit să străbat pantele aşade accidentate de sus pînă jos, si să ajung fără cădere pe acea mică insulăde gheaţă, care pune capăt terenului, drept la începutul pădurii.

2i! februarie [1938]Din nou două zile, sÎmbătă şi duminică, la Predeal. O impresie ele soare, demultă lumină, de mare copilărie - c.e\'a c.are seamănă cu fericirea ...

... Totul rcdevine acolo simplu. Numai o zi de Balcic - gol, În plinsoare - are aceeaşi intensitate.

Ieri-dimineaţă, În soarele care dogorea pe zăpadă, nu mai aveam nici tU)

gînd, nici o melancolic, nici o aşteptare ...Era o zi dc chaise-Iongue, de maiBo\. Mă întorc cu obrazul ars de soare,

ca în zilele cele mai bune.Cît despre schi, fac vizibile progrese. Am coborît, de astă dată fără nici

o cădere, pantele care, nu mai departe decît săptămîna trecută, mă inti-midau. Am Învăţat un fel de "christiania" care merge cu uşurinţă şi careîmi dă pe teren o impresie nea<:;teptatăde siguranţă. E adevărat că, de Îndatăce piirăsesc terenul de exerciţii şi mă "aventurez" pe un drum necunoscut,toată experienţa mca nu-mi mai serveştc la nimic. IcIi după-masă am căzutmcrcu pe drumul dc la Veştca la Timiş, unde m-am dus cu D., L. si douădoamne din ccrcul lor. Totuşi, plimbarea utilă, măcar ca exerciţiu dcrezistenţă.

Sîmbă1ă, am schiat cu V. M. Schiul copilăreşte pe toată ltunea.

19381:0 "'2' .UITIlnlCa, Ianuane 1938

Mereu În casă. din cauza piciorului Încă nevindecat. Mă Îngri-jorează.

Pemlisul mi l-au retras. Numele nostru În toate gazetele. ca ni~tedelincventi.'

L Reveill'on-ul la Leni. O sum{t de lucruri observate cu privire laea - dar la ce bun să le mai notez?

A termina cu ea e o chestiune de seriozitate. La 30 de ani. numi-e permis s{lm[l port a~a de copiIăre~te.

Ar trebui să scriu articolul pentru /?l'l'is/a Funda{iilor. Ow' va maifi publica!') Nu cred posibil[t menţinerea mea la Fundaţie. Ce-mi vamai aduce si acest nou an. Început cl.!atîta deprimare?

Nici un telefon. de la nimeni. Mircea, Nina. Marietta. Haig.Lilly. Camil - aUl1lurit cu toţii. Şi Îi Înţeleg: a~a de bine!

Luni, 3 Jianuarie 1935JAm avut ast{t-noapte un moment de spaimă. Mă trezisem: din odaiaalăturată pendula b{ttea 3. aveam. cred. febră. piciorul stîng mădurea. ÎI simteam mai umtlat decît pÎn{l atunci. Cu mîna. Simţeamconturul umflăturii - gîndul m-a Înfiorat brusc - ..ca o pungă depuroi".

Un abces. mi-am spus - şi totul mi se părea lămurit. inevitabil.Revedeam Întreg primul capitol al Inimilor cicarri:arc .. ,Abcesrece" ... abces cald". ,,fistulă" ... abces fistulizat", ..o poartă spremoarte" - Întreg vocabularul lui Blecher. Înţelegeam. În sfîrşit.cum sapă o fistulă. cum Î~i face loc. cum poate străbate de la 9s.prin carne ... pînă În fesă". cum Îmi spunea Blecher, şi cumniciodată n-am putut Înţelege ...

r 1 Printre măsurile luate de guvernul Goga-Cuza era şi retragerea permiselorde circulaţie cu trenul tuturor gazetarilor evrei. Ziarele publicau numele celorvizaţi (inclusiv numele lui Sebastian).

Totul mi se părea clar. Mă şi Întrebam de unde voi lua banipentru primele Îngrijiri: puncţie, sanatoriu, pansamente. Mfl maiÎntrebam cine Îmi va da un revolver. ca să termin mai repede.Mircea. poate. Dar va înţelege? Dar va consimţi, el, care considerăsinuciderea drept păcatul suprem?

Am păstrat toate gîndurile astea toată noaptea. toată dimineaţa.şi le-am dus cu mine pînă În sala de aşteptare a doctorului Cuper,pînă În cabinetul lui de consultaţie. pînă. În stîrşit. În momentul Încare. În cîteva minute. mi-a explicat ce este: o hemoragie locală,subcutanee, un V<L'i de sînge span. sîngele coagulat. circulaţia Îngre-unată pe o regiune destul de Întinsă. dar nimic grav. Durerile vorcontinua 6-7 zile. vÎnătaia va rămîne vreo trei săptămîni. Odihnăşi trat,U11ent cu raze Rontgen. Prima şedinţ[l am şi fflcut-o la doc-tanti Ghimuş.

Toată întîmplarea poate că e venită la timp pentru a-mi aminti căexistă. că pot exista şi nefericiri mai mari decît un regim antisemit.

O ştiam de altminteri foarte bine şi ffu'ă asta - numai că uitasem.

Marţi, 4lianuat'ie 19381În Sparkcnhroke de Charles Morgan. o observaţie despre un per-sonaj evreu: .,Mais dans ses yeux noirs luisait une ardente imagi-nation. refroidie par cette tristesse ironique qu'ont des civilisesparmi les barbares. et qui est particuliere ~lsa race."

Miercuri,5 [ianuarie 19381Am terminat cu ea ... clar dacă faptul În sine a fost destul de uşor.făril violenţă. pe jum[ltate surÎzÎnd. Sil nu mi se pară că de aiciÎncolo va fi la fel de uşor.

Vin acum ceasurile de nelinişt~ absurdă. nevoia sufocantă de a ovedea. obsesia telefonului care nu mai sună, tentaţia de a pune mînape receptor şi de a o chema. spenmţa de a o Întîlni .,ÎntÎmpIător" pestradă. mica alarmă de a trece prin faţa teatrului. nevoia de a ridicaprivirea. cînd trec pe strada ei. spre ferestrele ei - să văd dacă suntluminate. şi dacă sunt. cine este la ea În vizită? -. şi dacă nu sunt.unde o fi ea la ora asta? etc .. etc .. etc.

Dar toate astea. pe care le cunosc atît de bine. va trebui să leprimesc cu resemnare. Va trebui să rezist. Şi va trebui, În sfîrşit.să-mi recîştig acea calmă. odihnitoare uitare, pe care de cîteva oriam cucerit-o. şi de tot atîtea ori am pierdut-o din imprudenţă, dinneatenţie.

Căci, dragul meu. recunoaşte, eşti prea bfltrÎn, şi ai în viaţădestule alte mizerii, pentru a mai întîrzia În această tristă. trivială şineserioasă poveste.

Nu-ţi dau nici o scuză. Va fi greu. desigur - şi dovadă că va fi ecă ţi-o spun acum, o oră după "telefonul despărţirii". cînd rana eÎncă sub anestezie. Nu doare, dar va durea. Tocmai de aceea!

Vineri, 7 [ianuarie 1938]

M-<U11ferit să scriu despre vizita mea de alaltăieri. Ia Nae. Am plecatde acolo cu sentimente Împărţite: simpatie. iritare. Îndoială. dezgust.

Un moment. În imensul lui birou. Ia masa aceea. lungă. neagră.sub lumina scăzută de seară. cu capul albit. cu orbitele pardl maiadîncite. cu sprîncene care şi ele Încep Sfl fie sure. cu figura luiseveră şi tristă - pentru că tocmai îmi spunea un cuvînt ce p[lreadesprins textual din romanul lui Chm'les Morgan - ("nimic nu estemai goL mai sterp. deCÎt ironia - viaţa e un lucru prea serios ca S[lfim ironici cu ea"). am avut brusc impresia că-l am Înaintea mea peSparkenbroke În persoană. Nu m-am putut feri să i-o spun. cu oW'e-care emoţie.

Dar mai tîrziu l-am regăsit pe vechiul meu Nae Ionescu. limbut.abiL copilftros. şi din cînd În cînd şmecher.

- Tocmai le ziceam la Berlin ... Vorbeam cu un ministru al lor.[-am explicat cu de-amănuntul cW'e sunt caracterele regimului hi-tlerist. M-a ascultat omul În tăcere şi la urmă s-a ridicat În picioareşi mi-a spus: "Domnule profesor. mă duc chim' ast[lzi la Hihrer să-icomunic că am stat de vorbă cu singurul om C<trea Înţeles revoluţianaţional-socialistă" .

Pe urmă mi-a povestit o sumă de ..dedesubturi". despre guvcrn.despre suspendarea AdC1'ămll/i. despre diverşi miniştri. despresituaţia externă (toate - se Înţelege - ..Între noi"). În stîrşit. despreperspectivele viitoare.

M[lsurile antisemite ale lui Goga ÎI revolt[l. Sunt batjocoritoare.sunt neserioase. sunt făcute Într-un spirit barbar. de zetlemea.

- Cum. domnule. se poate afirma despre o Întreagă categorie decetflţeni romfll1i că se ocupă cu traficul de carne vie? Dar asta e ocalomnie şi orice cetăţean român are dreptul Sfldea În judecată peministru pentru această defăimare. Cum, domnule. e posibil săobligi la sinucidere şi la declasare un milion de oameni. f[tră a puneÎn primejdie Înseşi bazele statului român?

Am Încercat să-I liniştesc şi să-I asigur că lenta sau chjar violentaaS<L<;imu'ea evreilor nu constituie o chiar atît de gravă problemă. maiales că Garda de Fier nu va proceda mci ea altfel.

-"- În fapt. da. dar în spirit nu. a fost replica lui Nae. Pentru că.dragul meu, oricît ai rîde tu. între un om care te omoară din bat-jocură, şi altul care face acelaşi lucru. dar cu durerea În suflet - eo mare deosebire.

146'\

Etc., etc .. etc. Pot rezuma o convorbire cu Nae? Un milion delucruri, un milion de sentinţe, naivităţi, preziceri, ameninţări, soluţii,explicaţii.

Din toate astea nu am ales nici un indiciu pentru mine.

I . d" ~ •. . ~ I Bl k S A dt-I,'Jg . Ien- IImneaţa. scurta VIZIta a_ an'. unt atIt e uezonentat.inCÎt caut pretutindeni informaţii, opinii.

-- Tot ce ne putem dori noi. evreii - pretinde el - este men-ţinerea guvernului Goga. Ce va veni după el va fi nesfir~it mai grav.

Bag de seamil d încep sit scriu cu oarecare timiditate în acestcaiet. Mit gîndesc că nu e imposibil să mă trezesc într-o zi cu opercheziţie acas:l. Corp delict mai .,scandalos" decît un jurnal intimnici nu se poate. . ~

Sîmbătă,8 [ianuarie 19381Asearit trei ore. astăzi patru, pierdute În faţa m,muscrisului, pe caremei silesc să-I reiau. Dar nu merge. nu ştiu de ce: din descurajare.din dezgust de literatură sau pur ~i simplu din lene.

Pînă la urmei abandonez şi mă las CÎştigat de lectură: l' Espoir deMalraux. Vom lucra altă dată ...

Marţi, 11 [ianual'ie 1938JEram destul ele hotărit. pentru a rezista tentaţiei oricărui gest de.,reluare" din partea mea. dar nici destul de ferm şi mai ales nicidestul de pregittit. pentru a rezista unui apel al ei. A telefonat ieride c!OUilori - şi, drept urmare, am Vilzut-O.

Şi acum')

Mare dezastru În lumea teatre lor. La S.C.1.A. reţete serale de2 000-3 000. E posibil ca pînă duminica ce vine .,Regina Maria"să Închidil.

Şi în asemenea timpuri. eu devin autor dramatic!.,Comcedia" anunţii printre viitoarele premiere o piesă de

SflI1-Giorgiu. Ei, aşa da!

Joi, 13 [ianuarie 19381Massoff dat afară de la Teatrul Naţional, după cererea expresă aministrului". E una din acele milfunte mizerii, care mă deprimă maimult deCÎt o "măsură generală". Este opresiunea surdă, laşă,

2 Conceclierea lui Ioan MassolT, secretarul literar al teatrului, a fost motivatăcle originea sa evreiască. Ministru al Cultelor şi Artelor era Ioan Lupaş.

meschină. În umbră. Şi nu mă pot opri să mă gîndesc că, În acelaşichip, voi fi congediat de la FUlldaţie. azi. miine, poimîine ... LucnJpe care, de altfel. ÎI aştept liniştit. că doar n-o să-mi leg viaţa mea

L Întreagă (sau moartea mea. evelltual) de 5 935 lei lunar.Dacă În toată această pord"u'ie eu n-aş avea de purtat vechea mea

nefericire personală. cu ce inimă uşoară - mi se pare - aş rupe cutot şi aş lua viaţa de la Început! Unde? Nu importă unde. în.. legiunea străină". de exemplu. Dar nu se intră la 30 de ani Înaventură. cu teribila mea oboseală de viaţă - oboseala de a nu fitrăit pînă astăzi nimic.

Aproape două luni de CÎnd nu l-am mai văzut pe Mircea.Aproape zece zile de cînd nici nu ne-am mai telefonat. Să las să sedestrame mai departe si ngure 1ucruri le? Să le pun punct cu oexplicaţie fInală') Mi-e aşa de silă. ÎnCÎt aş prefera să tăcem defini-tiv. şi eu. şi el. N-am ce să-I Întreb. şi desigur n-cu'e ce să-mi spună.Dar. pe de altă parte. e o prietenie de ani de zile, şi poate că i-wn fidatorat acestei prietenii un ceas sever de despărţire.

Mă mai amăgesc seara. ascultînd muzică. Aseară. de laStrasbourg. Dallsurilc gCJ"l/WIIC de Mozart. şi un concert pentru patllJvioloncele de Schumann. care nici nu ştiam că există.

Un fel de narcotic. sau un fel de bravadă. E ca şi cum mi-aşspune că nu e totuşi totul. absolut totul pierdut.

Duminică, 16 [ianuarie 19381

A fost aseară aici. Am aşteptat mereu un telefon. că nu vine. că nupoate veni. Mi se p~irea mai simplu. Totuşi a venit: cu cîteva vio-lete pe care le-a desprins de la reverul mantoului ei şi pe care le maiam şi acum Într-un pahar. pe noptieră. Am ascultat Klcillc Nacht-lIlusif..:. am fumat o ţigară. am avut-o În braţe. fără rezistenţ~l. fărăezitări. aşteptînd tot. consimţind tot. Cum Închidea ochii, ,.aban-donată". o priveam Înainte de a o s~lruta, ca şi cum aş fi vrut să măconving că e Într-adevăr ea.

Dar din toate astea rămîne ceva neclar, ceva stingheritor Întrenoi. Nu am tăria de a refuza cu brutalitate lucllJrile pe care viaţa mile-a retras. mi le-a interzis.

Am fost la Mircea azi. Credeam că ne vom explica. Dar. vor-bind, mi-am dat seama că e inutil - şi poate chiar imposibil. Totule sTlfşit Între noi - şi lucrul ăsta ÎI ştim foarte bine amîndoi. Restul- explicaţii, scuze, reproşuri - nu duce la nimic.

'b48

I-am spus că mă gîndesc la o plecare din ţară. A aprobat - ca şicum într-adevăr e un lucru de la sine înţeles, ca şi cum nimicaltceva nu mai e de făcut.

Joi, 20 [ianuarie 1938]A apărut CU1·âlllllJ3. Nu-mi pot reprima nu ştiu ce tres{lfire de sur-priză. aproape de emoţie. revăzînd titlul lui caligrafic. pe care înfiecare dimineaţă, în fiecare seară l-am avut înaintea ochilor, atîţiaani. Mi se pare în acela~i timp foarte familiar Si teribil de străin. Şi.ca pe vremuri. de cîte ori văd pe stradă, în tramvai, un trecătorţinînd în mîini gazeta asta. care a fost aşa de mult gazeta mea. amsentimentul că e un prieten. un om din aceeaşi familie.

Ce ironic e cuvîntul ăsta astăzi: ..din aceeaşi familie". .--JAsew'ă, pentru prima oară după patru ani, ferestrele erau luminate

la redacţie. Am trecut pe acolo cu puţină tristeţe, dar nu cu preamultă. Sentimentul de ireparabil atenuează o desp{lf1ire. Aici. ca şi îniubire. greu este cînd păstrezi impresia că totul nu e încă rupt. că maipoate fi reluat, restabilit... Dar cînd ruperea e definitivă. cînd plecareae fără Întoarcere - şi uitarea e mai repede. şi consolarea mai u~ow·ă.. ,

Aderca, mutat, ca represalii. Ia Cernăuţi.4 Am cetit o scrisoare alui către nevastă-sa. Nici o văicăreală, aproape nici o amărăciune.Locuieşte Într-o c~U11erăde I 000 de lei pe lună, şi are 1 500 pentrumîncare. Asta la 45 de ani. după două războaie ~i după douăzeci decărţi. ~

În tribunal nu se mai poate intra. Ieri. bătăi groaznice, care. separe. au continuat ~iazi. Nu mă emoţionez. nu mă revolt. Aştept-fără să ştiu exact ce.

Alaltăieri. lungă noapte de beţie la d-na T. Am dansat mereu,cînd cu ea, CÎnd cu soră-sa, amîndouă la fel de indiscrete în a seoferi. Atmosferă .. louche". din care n-am avut destulft energie sămă rup, cu gestul brusc de refuz. pe care l-ar fi meritat.

Şi cînd mă gîndesc că B. m-a prezentat numai pentru a-mi daprilejul să cunosc ..un etre nlfe".

3 'Prima reapariţie după suspendarea ziarului în ianuarie 1934. CIIl"Î/Il11l1 v:'fi din nou suspendat în aprilie 1938.

4 Ca funcţionar la Ministerul Muncii, F. Aderca a fost victima intenţieinoului ministru al Muncii - Gh. Cuza - de a-l constrînge să demisioneze.Neputîndu-l concedia direct, deoarece Aderca era protejat de drepturile con-ferite plin decoraţia "Bărbăţie şi credin\ă cu spadă" pe care o deţinea, Gh. Cuzal-a obligat să funcţioneze succesiv la Lugoj, la Cernăuţi şi Chişinău.

14~

Un vis de azi-noapte:Sunt la Sinaia. Într-o trăsură cu Marietta Sadova şi Lilly Po-

povici. Urcăm pe un drum înclinat. în căutarea unei vile. undelocuieşte ... Jules Renard. Trecem prin faţa unei vile, în curtea 6lreiase atlă trei domni: Virgil Madgearu, Mihail Popovici. iar Între ei undomn slab. cu părul blond cărunt. Opresc trăsura şi întreb:

- Vous ne savez pas si M. Jules Renard habite par I~l')- C'est moi! răspunde domnul necunoscut.MeI apropiu de el (Lilly şi Marietta au r[lIl1as În trăsură. au con-

tinuat drumul mai depaf1e. Î~ orice caz au ieşit din vis). Îi vorbescfoarte emoţionat lui Renard. Imi propune s[i mergem S[l ne plimblmÎn oraş. Plec[im împreună. în timp ce o tînără femeie - fiica lui '?soţia lui'? - ÎI întreab[i dadl se întoarce devreme. şi Îi MI o Slll11:1desfaturi Îngrijorate. afectuoase: S[l nu răcească. Selnu obosească ...

Pe drum îi vorbesc despre Jllma/II/lui. cu amănunte. cu citate. Îicitez fraza despre teatru: "une conversation sous un lustre". Discu-ţia ţine mult În vis. (Îmi aduc aminte c[i nu era deloc incoerent[l, ci.dimpotrivă, legată.) ,

Ajungem la un fel de cafenea-restaurant. In dreapta. Într-un fel~Ie camer[l separată. mai multe figuri cunoscute. între care. cred. Izi.Ii ocolim. şi ne aşez[lm la o mas[l din stînga. într-o bo:d ca cele dela ..Corso" ...

E tot ce-mi amintesc. Azi-dimineaţel. Înainte de a mel trezi calumea, îmi repetasem în gînd întreg visul - şi era. mi se pare. maiplin de detalii - dar în cursul zilei l-am uitat. şi numai adineauri. Iaconcertul cle la Filarmonică. mi l-am amintit dintr-o clată.

Duminică, 23 [ianuarie 1938)Nu se mai joacă piesa Mariettei. A fost scoasă din repetiţia gene-ralei. din ordinul ministrului. Pomllca Vremii a publicat un denunţprecum că Lucia Demetrius are mamă evrei61.

Sunt dezolat pentru ea. dar satisfăcut în privinţa Mariettei. Vaavea prilej să simtă direct, pe propria ei socoteală. absurd itatea.s{lIbăticia propriilor ei .,idei politice".

Atmosferă de panică, de derută. Mereu aceleaşi Întreb[lri Elrărăspuns. mereu aceleaşi lamentări. E obositor. Singurul fel de a uitae să te îmbeţi. Dar sunt prea potolit. prea cazanier ca s-o fac Înfiecare seară.

Se pare că sunt în oraş zeci. sute de comitete de iniţiativă. pentrutot atîtea solUţii: botez în masă. emigrare. asociaţie de ,.români mo-zaici" solidari cu guvernul etc., etc. Oameni disperaţi. de o dis-perare ce ia forme comice. Nu pot lua parte la această agitaţie. Iaaceastă buimăceală, decît cu o ridicare din umeri.

"\50

Duminică seara, singur acasă. Nu am pe nimeni să văd în tot ora-şul ăsta mare, n-el/11nimănui nimic de spus, n-am de la nimeni nimicde aflat, citesc fără prea multă convingere. Dacă aparatul meu deradio n-ar fi stricat, a<;asculta muzică. E un narcotic care îmi convine.

Am reluat. de cîteva zile. traducerea în franţuzeşte a lui De da//(1mii de ani. Am vreo speranţă precisă? Nu! Dar aşa cum iau Înfiecare lună un loz de loterie, cu care există o fracţiune de miime deşansă să cîştig ,.milionul" -. pregătesc un manuscris francez. careÎntr-o zi. prin absurd. prin imposibil. ar putea să găsească un editor'la Paris. Şi pe urmă, ceea ce e mai important decît orice - e omuncil mecanidL bună pentru orele mele libere - aşa de libere şiaşa de dezorientate. săracele!

Marţi, 1 fcbruarie 11938]

Ieri. lung dejun la Vişoianu. Mai tîrziu, la cafea. Ralea5.

Mai dezorientaţi decît sunt eu ... simplu particular". Dacă asta edemocraţia română - şi alta nu-i - atunci Într-adevitr e pierdutădefinitiv. Nu mai au nici o speranţă. nici o aşteptare. Au abandonattot. Dup[l ei. viitoarele alegeri vor dubla succesul getrdist. Naţio-naHiu'ill1iştii n-ar llIma să obţină decît 10-12 la sută, Ce1l11cît liberalii.

După o ..şuetă" de 5 ore. am plecat de acolo ameţit. Aceleaşiridicări dezolate din umăr. aceleaşi stupide consolări ,.de ordinextern". aceleaşi ştiri. mai mult sau mai puţin confidenţiale. de ca-racter anecdotic: Ostrovski a spus. Nae Ionescu a luşat, Micescu s-aÎncurcat la Geneva. Eden n-o să admit{l etc., etc. 0l/11 aşa trebuie săfi discutat oamenii în GenmlI1ia. În preajma venirii lui Hitler. Ia ocafea neagră. după un dejun bun. Ultime resturi de confort. Înajunul prăbuşirii definitive.

Belu Zilbel-6, revăzut dupil patru ani (era ieri la Vişoianu, la ca-fea). e neschimbat.

Duminică, noapte de beţie cu Leni şi Jenica Cruţescu. Aş beamereu, n-aş face altceva decît să beau.

Micrcuri,2 [fcbruarie 1938]

Încă o noapte de beţie - dar ultima din această serie, care altfel nuse va mai termina. E promis.

5 Mihai Ralea.~Be-rbert (Belu) Silber, economist şi publicist marxist, implicat în activitate

comunistă clandestină; prieten cu Sebastian.

Miercuri, 9 [februaric 1938]

Zilele sunt mereu mai mari. La 6 seara este încă lumină. Mă speriegîndul că vine primăvara, că a trecut deci încă un an şi eu n-amfăcut nimic, nimic. Nici o carte, nici O iubire.

Vincri, 11 [fcbruaric 1938]

A c[lzut aseară guvernul Goga! Satisfacţie retlexă, bruscă, ex-pansivă, ca o irezistibilă destindere nervoas[l. Îmi spuneam - şicontinuu mai ales acum să-mi spun, după o noapte de somn agitat- că lucrurile sunt fow·te neclare, că ele pot rămîne la fel de grave,cel puţin pentru noi, că represiunea antisemită e posibil să continue- şi totuşi nu mă pot opri să exult. E aşa de consolator să vezi cumse dezumtEl brusc o mare impostură.

Dar ceea <;.ea dat nopţii trecute un accent dramatic. de bucurienervoasă, de excitaţie, de nelinişte vioaie, de agitatie optimist[l, aufost ştiri le, sau mai curînd zvonurile despre Germania.

Revoltă, lupte de stradă la Berlin, trei corpuri ele armatfl în luptădeschisă cu trupele de asalt etc., etc., etc. Era de necrezut. dar ame-ţitor. Vechea mea descurajare încerca să refuze vestea, dar seteamea de bucurie - fie şi momentană, fie şi înşelătoare - voia săcreadă, începea să creadă.

Pînă la 2 noaptea, singur pe stradă, în jurul Palatului, pierdut înmulţime, agătîndu-mă cînd de unuL cînd de altul - Carane!ino7,

Camil, Ghiţ[l Ionescu -, întrebînd, transmiţînd mai departe, con-vins cîne! cl[ldeam de un sceptic, neîncrezător cîne! dficleam de unconvins. Nu mă puteam duce acasă - aş fi răt[icit toatfl noaptea. Şiîntr-adev[lr. atmosfera străzii era febrilfl, stimulatoare, încărcată deaşteptări. îndoieli, presupuneri.

Acuma. după ce au trecut cîteva ore. e!Up[lce am citit ziarele(nesigure în privinţa Germaniei, unde situaţia e confuză. dar nuacută, nu imediat şi iminent acută), sunt mai calm, şi puţin bănuitor.Am impresia 61 sunt după o noapte de chef.

Sîmbătă, 12 [fcbruaric 1938]

Alaltăieri noaptea (noaptea crizei), Camil mfl întîlneşte în PiaţaPalatului, unde aşteptam veşti. Părea consternat de tot ce se întîm-plă, şi Îmi făcea plăcere să mă văd volubil în faţa unui Camil "redusla tăcere". .

7 N. Carandino, gazetar si cronicar teatral. În volumul său de amintiri (De lao :i la aiIa) va cvo'Ca întîl~irile sale cu Sebastian, începînd cu anii de ado-lescenţă la Brăila.

\(52

- Să vezi cum au năvălit evreii la ..Corso". Toată cafeneaua eplină de ei. E o adevărată .,luare În posesie".

- Cît eşti de antisemit, Camil! Vino cu mine să-ţi arăt cît teÎnşeli. sau cît vrei să te Înşeli.

L-am luat de braţ. am intrat la "Corso". am făcut ocolul întregiicafenele, oprindu-ne de la masă la mas[l. ~i numărînd figurile sus-pecte. În total. să tot fi num[lrat 15 evrei. într-o cafenea arhiplină,agitată, plină de grupuri pasionate.

Camil zÎmbea. retractÎnd tot. În faţa evidenţei.

Azi-dimineaţă. Perpessicius. Întîlnit la Fundaţie. mi-a vorbitdespre Cu\"CÎnlul. unde pare că viata de redactie nu e mult schimbatăfată de ce a fost pe vremuri. Aceleaşi certuri cu administraţia,acelea~i ostilităţi ironice cu Devechi. aceleaşi mizerii vechi, careconstituiau totuşi o viaţă de familie.

În pl us. O avalanşă de legionari. Banchetul de reapariţie a avutloc la restaurantul legionar.

Luni, 21 [fcbruaric 19351Trei zile la Predeal. de luni dimineaţrl pînă astă-seară. Ia vilaRobinson.

Plecasem din Bucureşti ca să fug de oboseală. exasperare. silă.Atîtea mizeri i mari şi mici. pe care le simţeam devenind insupor-tabile!

Mă Întorc refăcut. Cel puţin În pm·te - În ciuda teribilei nopţi deinsomnie ~i pe urmă de coşmar. pe care am avut-o sÎmbătă. (Măobi~nu iesc aşa de greu cu o cas{1pe care nu o cunosc!)

Zrlpada m{l odihneşte. mă face mai tÎn[lf. mă ajută S{luit. Terenulde la Veştea este cel mai aspru pe care l-am cunoscut pînă azi Înscurta mea carieră de schior. Am căzut de nenumărate ori. Cred căÎn schimb am Învăţat unele lucruri. Azi-dimineaţă reuşeam. Însfîrşit. să străbat pantele aşa de accidentate de sus pînă jos, şi săajung la capăt f{lră cădere. pe acea mică insulă de gheaţă care punecapăt terenului. drept la Începutul pădurii.

Trei zile de schi - şi mă Întorc cu nervii calmaţi, puşi la locul'lor. Numai că Bucureştii ăştia, viaţa asta pe care o duc ...

Luni, 28 [februarie 1938]

Din nou dOU{1zile - sÎmbătă şi duminid - la Predeal. O impresiede soare, de multă lumină, de mare copilărie - ceva care seamănăcu fericirea. Nimic nu mai rămîne din am[u'ăciunea mea obişnuită,din Întrebările mele stupide, din regretele mele fără sens, nimic din

viaţa asta făcută din petice. din promisiuni călcate. din aşteptflri fărătermen, din nemulţumiri confuze, din mici speranţe obosite.

Totul redevine acolo simplu. Numai o zi de Balcic - gol în plinsoare - are aceeaşi intensitate.

Ieri-dimineaţă. în soarele care dogorea. nu mai aveam nici ungînd, nici o melancolie. nici o aşteptare. Eram pur şi simplu fericit.

Rămăsesem în cămaşă - şi mi -aş fi scos-o şi pe ea: era o zi elechaise-longue. ele maillot. De altfeL mă întorc cu obrazul ars elesoare, ca în zilele mele cele mai bune.

Cît despre schi, fac vizibile progrese. Am coborît ele astă elatăfără nici o cădere pantele care nu mai departe decît săptămînatrecută mă intimielau. Am învăţat un fel de cristieU1ie,care merge cuuşurinţă şi care îmi elă. pe teren. o impresie de ..maîtrise"neaşteptată. E adevărat că, ele îndată ce pări:lsesc terenul de exerciţiişi mă ,.aventurez" pe un drum necunoscut, toat~l experienţa meanu-mi mai serveşte aproape la nimic. Ieri după-masă. am căzutmereu. pe drumul de la Veştea la Timiş. unde m-am dus cu De-vechi. Lupu şi două persoane din cercul lor. Totuşi. plimbare utilă.măcar ca exerciţiu de rezistenţă.

Sîmbătă am schiat cu Virgil Maelgearu. Schiul copilăreşte petoată lumea: inclusiv foştii miniştri.

Dm', se înţelege. reÎntorşi acasă. trebuie să redevenim serioşi. Amo sum[i ele treburi care mă aşteapt~l. Mă gîndesc să mă reapuc ele.,Romanul românesc". Cum Roman pleacă la Londra. cum în tri-bunal Încă nu putem pătrunde. voi Încerca S~l lucrez ele aici încolodimineţile la Academie.


Emil Gulian. Întîlnit după atîta vreme. e acelaşi băiat dezorientat.plin de întrebări personale (amoruri, oboseli. scrupule. aşteptări).indiferent la evenimente politice. otrăvit de poezie ... ,.Perioada"Goga-Cuza l-a deprimat. Îmi spune că-i era ruşine - şi îl cred.

Sfm-Giorgiu. văzut zilele trecute la Fllm/a{ie. De nerecunoscut.Nu mai pOaJ1i"lzvastică. Vorbeşte de greşelile guvernării lor.

- În definitiv. dragă. nici aşa nu se poate ...E amicaL e comunicativ. Îmi povesteşte despre succesele lui

teatrale în Gem1e1J1ia.- Nici Ibsen n-a avut asemenea triumf: nici un m1icol de critică

defavorabil!

Schiul era o admjrabilă diversiune. Ultimele două duminjci n-ammai plecat la PredeaL unde cred că nici nu mai este zăpadă - şi

acum încep să mă resimt. Nu sunt deloc mulţumit de viaţa pe careo duc. Citesc pe apucate o carte. nu scriu nimic. nu lucrez, îmi pierdvremea pe la Roman. pe la FUlldalie. şi păstrez din toate astea unsentiment de agitaţie, de fărîmiţare. Aş vrea să lucrez - şi nu amcurajul să încep. Asta ar presupune un efort de organizare, dedisciplină.

Voi pleca de Paşti la Paris? Voi pleca la Balcic? Voi mai scrievreodat[t i\ccidellllll? Voi mai scrie cartea despre roman?

Trăiesc pe apucate. de la zi la zi. Nu am bani. hainele mi se rupşi nu a~tept nimic. decît să se facă sear[t, să se facă dimineaţă, să viejoia. să vie duminica. Toate astea de ce? şi pînă cînd?

Miercuri, 1(, [martie 1938]

Nu ştiu ce am. Sunt mereu obosit. Incapabil de un efort susţinut decîteva ore. Ultima cronică pentru FUlldalie am scris-o în cîteva zile,ştergînd. citind cu glas tare, pierzînd şirul: dezvoltînd prea multincidentele. tăind scurt ideile principale. Văd prost. gîndesc şi maiprost. Citesc pe apucate - nu mai mult de un sfert de oră. Aseară,cîteva pagini din Saint-Simon, ast[lZi cîteva din BOllicclli a lui CarloGamba. pe care nu mai ajung să-I termin. Pînă şi rîndurile astea lescriu cu greutate. Îmi joacă literele înaintea ochilor.

Toată ziua de azi am pierdut-o dînd tîrcoale unei biete cronicidramatice. pe care ar trebui s-o scriu pentru Viala românească.Recenzia pe care am promis-o despre cartea lui Camil mă sperie.

Toate astea sunt destul de serioase. Mă gîndesc la romanul meu,mă gîndesc la lucrările de critidt - şi mă întreb cum le voi ducevreodat{l la capăt. cum mă voi apuca măcar de ele, cu ochii ă~tiaobosiţi. cu atenţia asta destr[lIllat{1.

Dacă aş avea bani. aş mai consulta din nou un medic de ochi.

Joi, 17 [martie 1938)Titlu în Clldllllll! de azi:

..Pseudosavantul Freud arestat la Viena de naţional-socialişti".

Vineri, 25 [martie 1938]Primăvară. insuportabilă primăvară ... toată săptămîna am trăit cusperanţa că voi pleca azi la Balcic. E sărbătoare. Buna Vestire - şifăcînd mîine punte. întorcîndu-mă marţi la Bucureşti. puteam aveafoarte uşor o vacanţă de cinci zile, din care patru zile pline la Balcic.

Mă văd în curte la Paruşeff, pe chaise-longue. singur. cu mareaîn faţă. mă văd în training într-un Balcic pustiu, lenevind la Mamut.la ponton. într-o bm·că ... Toate ar fi fost uitate, toate ar fi fost vin-decate. Am atîtea să uit, atîtea să vindec.

Dar din lene. din nehotărîre. din prostie. am rămas să mă tîrăscîn Bucureştiul ăsta de primăvară. în care nu am pe nimeni dincolode casă, unde nu sunt nici singur. nici nesingur, şi unde ceasurile,zilele trec extenuante şi sterpe.

Ce să aştept, ce să vreau? Poate un efort de voinţă, poate ohotărîre rece, tenace, de a lucra. nu pentru plăcerea lucrului, cîtpentru a scăpa de sentimentul ăsta de inutilitate.

Marţi, 29 [martie 1938]

A apărut cartea Celleis, cu următoarea bandă: "Scriitorii LiviuRebreanu. CU11jl Petrescu, Mihail Sebastian au recomandat edituriiacest roman".

Epilog: ieri-dimineaţă. doamna Rebreanu îi telefonează alarmatălui Camil F'etrescu. întrebîndu-I cum de a permis o asemeneaobrăznicie: numele lui Rebreanu şi al lui Sebastian la un loc.

Într-o zi am să-i spun lui Rebreanu această mică întîmplare.Rîzînd. se înţe lege ...

Sîmbătă,9 aprilie 11931\]

Asem'ă mll deschis întîmplător aparatul meu de radio. Ia c<U'enu maiumblasem de vreo două luni. de cînd s-a stricat ultima oară.Meteahna lui ultimă e că nu prinde deCÎt Budapesta, pe toată gamade unde. Dar întîmplarea a făcut Silgăsesc aseară un fOaJ1e frumosconcert Mozart: COllcerlll1 pClllrtI dOllâ piallc şi orchCSlră. SilllfoniaÎn la maior. Un bun ceas de muzică - şi plăcerea regăsiti"1 de a fisingur. Am ieşit în ultima vreme atît de mult. seară de seară!

De cînd nu mă mai pot folosi de radio am Încetat si"imai în-semnez aici itinermiile mele muzicale. De altfel. "itinerariu" e preamult spus. Nici o nouă audiţie. Repertoriul Filarmonicii - undecontinui să mă duc regulat - îl cunosc acum în întregime. După treiani de frecvenţă. nici nu e de mirare. Mi se pare că anul ăsta e celmai sărac din punct de vedere muzidl. Doar Varia{iile Goldbcrg,cîntate acum două săpti"imîni de Kempff, au fost pentru mine uneveniment. Diseară îl voi asculta pe Backhaus, COllccrlll1 ila/ielll deBach. două sonate de Beethoven.

Pe discuri, am ascultat acum vreo zece zile, la Grindea, un lucrude Strawinski, pe cme nu-l cunoşteam, Hisloire dll soldat. Foartespiritual, foarte ingenios. De altfel, mă tem că, cel puţin în ce-ipriveşte pe moderru, sunt mai ales sensibil la "ingeniozitate".

Am Întîlnit-o Într-o seară pe Nina. într-un tramvai 16. Era În faţamea o cucoană pe care tocmai voiam s-o Întreb dacă coboară lastaţia um1ătoare, ca să-mi facă loc. A Întors capul: era ea. Nu potspune că am revăzut-o rară bucurie. Aş fi vrut s-o sărut.

Marţi, 12 [aprilie 1938]Duminică seara, masa la Mircea. Revăzut după atîta vreme. e ne-schimbat. Îl priveam, Îl ascultam, cu mare curiozitate. Gesturi pecare le uitasem, volubilitatea lui nervoasă. o mie de lucruri aruncateÎn dezordine, la nimereală - În totul simpatic. de treabă. cuceritor.Mi-e greu să nu-mi fie drag.

Dar am atîtea lucruri să-i spun despre Cu\'âlllul. despre Gardfl.despre el şi despre neiertatele lui compromisuri. Nu există scuzăpentru degringolada lui politică. EnU11decis să-i vorbesc tTlfămena-jamente. De altfel. nici nu mai am ce menaja. Chiar cu asemeneareveniri. prietenia noastră e terminată ... Nu i-am putut vorbi dincauza Pencilor, care au venit. neaşteptaţi. tocmai cînd noi ne ridi-cam de la masă. Nu ştiu cînd am să-I mai văd. Î

, 1t2/V'38Aseară, dineu la Ralea. Il văd a doua oară de cînd e ministru·.

Din nou discuţie asupra plecării lui de la naţional-ţflffU1işti. Explica-ţiile lui mi se par insuficiente pentru a acoperi o trădare. chiar dinbună-credinţă. din convingere.

După R,dea. primejdia Gărzii e Încă teribilă. Mi-a povestit lu-cruri de necrezut. Trei sferturi din aparatul de stat. spune el. este Ilegionarizat. ,.-J

Miercuri, 13 [aprilie 1938]

Aseară. Ia Ateneu, PasiI/II ca lui MaIci. O cunosc acum prea bine.pentru ca să nu fiu sensibil la cît e de prost CÎntată. Începe să măsupere lipsa orgii. Corurile sunt asurzitoare. soliştii insuficienţi.orchestra ruginită. marile accente de ansamblu sunt confuze. Nu-mimai ajunge simpla lectură a textului pe care acum Îl cunosc prea deaproape pentru ca să-mi dea prin el singur emoţiile de altădată. Aşvrea să pot auzi un Matthăus Passioll ca lumea .

... Dar şi aşa am regăsit cu plăcere ase,lfă vechile mele arii cunos-cute. În plus, am ascultat mai analitic. mai gramatical, mai minuţiosdeCÎt altă dată.

9 După instaurarea dictaturii regale, Mihai Ralea devenise. ministrul Muncii,În martie 1938, după remanierea guvernului prezidat de patriarhul MironCristea.

15~

Sîmbătă, 16 [aprilie 1938]

Sunt unele lucruri simple, pe care le ştiu de totdeauna. dar asupracărora mă opresc uneori cu sentimentul de a le descoperi pentruprima oară.

Marţi. ascultînd Pasill/lca (IIi Matei. nu mă puteam despitrţi decuvintele Evanghelistului: ..ÎJ1 cea dintîi zi a azimeloL au venitucenicii la Isus ~i l-au întrebat: Unde doreşti să-ţi g~ltimca să m[mÎnciPaştele? EI le-a răspuns: Mergeţi în oraş la cutare şi spuneţi-i:Învăţătorul zice: timpul meu este aproape, la tine voi S~I fac Paştele."

Era acest Paşte. pe care Îl sărbătorim noi. de aseară. era pasca pecare o mÎn6lm. vinul pe care ÎI bem ...

Mi-am amintit dintr-o dată 61 Isus e evreu. lucru pe care nu-Irealizez niciodată îndeajuns. şi care m~1obligă să mă gîndesc dinnou la teribjlul nostru destin.

Tot astfel. toamna trecut~l. la Chartres. mă opri sem În catedr,t1fl,să privesc Cil"Clllllc;::;a lui Isus. Totul se petrecea ca la un ..bris" 10

obişnuit: bătrînul GU'eîntr-o mînă ţinea cuţitul i(ll'cu cealaltă ..puţa"copilului era parcă .. Moişe şoih~lt" II de la Br[iila.

Citesc de aseară 1\lil"OI"C de Nietzsche. Este undeva vorba de,.lestul iudaic" al creştinismului.

Groazni6i ironie acest lest şi - oricum - un fel de consolarepentru noi.

Marţi, 19 [aprilie 19381

C/I\·âlllll{ suprimat de duminică.La ce a mai ap~lrut') Ca să aibe timpul să comită două-trei

infamii! Ca sil poată vorbi despre ..pseudosavantul" Freud? Ca săafirme că avocaţii evrei mutilaţi la Tribunal s-au bătut Între ei"?

As vrea să-i pot vorbi Într-o zi profesorului despre toate astea. nuca s~ii le reproşez. ci ca Sil-i aduc aminte despre un CII\"âllllll careÎntr-adev~lr lupta pe vremuri ..cu viziera ridicată".

Nelinişte. Îngrijorare. Întrebări fără răspuns. Garda de Fier ares-tată. un complot descoperit sau ..regizat", zvonuri cîte vrei şi ocomplect{1 tăcere a ziarelor. care nu spun absolut nimic, dîndu-ţidreptul să crezi orice.

Vreau să plec la Balcic, pentnl vreo zece zile. dar mă întreb dacăo plecare nu e imprudentă. Nu pot uita că vacanţa de Crăciun mi-a

10 În ebraică: ,.Rrilh mila", ritualul de circumcizie.11 În ebraică: ,.shohct.", ccl autoriza! să sacrifice animalele şi păsările pcntru

hrană.

~58

fost întreruptă oribi I de guvernul Goga. atît de neaşteptat, atît depuţin probabil, atît de absurd. Încă un accident de acelaşi gen nu epoate exclus - şi nu aş vrea să mă surprindă departe de casă.

Duminică - pentru că umblau tot felul de zvonuri desprearestările gardiştilor - i-am telefonat lui Mircea şi pe urmă m-amdus să-I văd.

Era acolo. venită puţin mai tîrziu, Marietta - cu toţii erauindignaţi de arestfu'i şi de suspendflri pe care le găseau stupide, arbi-trare şi ilogice. Voiam să le spun că asta e dictatura, pe care şi ei odoresc. cu condiţia ca să nu-i lovească personal, şi să le permită, înschimb. 10L şi numai 10L să lovească.

M-am reţinut Însă. La ce bun să deschid. cu o ironie sau o aluzie.o răfuială pe care va trebui s-o am Într-o zi cu ei. deschis şi fără niciun sentimental ism')

Balcic. Sîmhătă, 30 aprilie [1938]Sunt de o sflptămînă aici. Tot la vila Dumitrescu. unde mi-amregăsit camera de allul trecut.

De ce n-am scris Între timp nici un rînd aici') Poate pentru că măurmărea gîndul paginilor de jurnal scrise exact acum un an, Înaceeaşi cameră. În faţa aceleiaşi mări cu o mie de culori, cu o miede toane - şi pe care. pe urmă, cîteva luni mai tîrziu, aveam să lepierd la Paris. o dată cu manuscrisul romanului. Le revăd. de parcăieri le-aş fi avut În mînă ...

Cîte lucruri de notat. .. Le-am lăsat pe toate să treacă la Întîm-plare. iw' acum cînd se apropie reîntoarcerea acasă. am impresia călas în urma mea nu O săptămînă de lene. ci zece. cinsprezece.

Ieri. toată ziua goL pe mare. Am fost la Ecrene cu Cicerone,Julietta (nici azi nu ştiu cum o mai cheamă), soră-sa şi maiorul. Peplajă la Ecrene, desculţ. goL am umblat prin pfldure (neverosimilăpădure. Ia 50 de metri de mare). am nlpt o creangă de păr sălbatecînflorit. am rupt o tulpină de papură, Înaltă ca o lance. nHun luptat.am urlat, am stat toropit la soare - şi m-am Întors tîrziu la Balcic,ars de soare. cu o febră În care simţeam că se adună aerul de mare,vîntul, cele cîteva ore de dezmăţ pe plajă. toată ziua asta de soare şide copilfu·ie.

Nu ştiu nici acum cum o cheamă pe nevasta maiorului. 1 se spu-ne, nu ştiu de ce, ,.Iancu" - şi îmi place numele ăsta bărbătesc, puţincaraghios, spus unei femei melancolice. Nu e frumoasă. E chiardeparte de a fi frumoasă. Dar nu ştiu ce tandreţe supusă, mişcătoarela o femeie de vîrsta ei (35 de ani ?), îi dă atîta feminitate.

15;y

Tragedia lor conjugală e simplă. Un bărbat impotent şi gelos pînăla furie. O viaţă de provincie, fără nici o scăpare, controlată de tottîrgul.

A fost într-o după-masă aici. a plîns, mi-a povestit totul. liniştită.lăsînd să-i curgă lacrimile pe care i le şterge~Ul1ca unui copil. Mămîngîia, mă săruta. eu refuzînd elanurile ei. fără bruscheţe. dar cufermitate. Aseară, întorcîndu-se de la Ecrene. îmi vorbea desprepasiunea bruscă pe care nu se poate opri să o ..facă" pentru mine.

Nu. Iancule dragă. nu.

A fost Nae Ionescu. în zilele de Paşti. Cum drumul meu sprecentru trece pe lîngă vila lui. I-am vizitat. (Mi se pare că era chiarîn prima zi a sosirii mele. adic{l sîmb{lta trecutfl.)

Neschimbat. etern Nae! Brusc. fftră pregătire, făr{t tranziţie. mi-apovestit tofce i-a spus lui Nicholson. de l-a pus - se înţelege - încur. Inimitabilul lui accent de modestie degajată! Cît e de copilăros.cît de mult vrea să epateze şi cît de multă plăcere îmi face să-I ajut.cu aerul meu de admiraţie interzisă. de mir<u'e perpetuă. de asteptaresurprinsă, intrigată. Copiliiria asta a lui e unul din ultimele lucruripentru care îmi este încă drag.

Lui Nicholson (deputatul laburist care a fost acum 2 sftptămÎnila Bucureşti) i-a spus că nu va înţelege nimic din Romflllia. dacă vavoi să o judece cu criteriul .. Iibertftţii individuale". E o valoare pecare nu o cW1oaştem, pe care <U11împnU11utat-o de aiurea şi peste c<U'eevoluţia organică. firească. a neamului românesc trece nesocotind-oobligatoriu.

Foarte bine. aş fi vrut să-i replic lui Nae. Dar cînd spui asta depe terasa unei magnifice vile la Balcic. sau din balconul unui somp-tuos palat la Băneasa. cînd te aşteaptă afară un Mercedes Benz. cîndhainele ţi le aduci de la Londra. rufele de la Viena. mobilele de laFlorenţa. wticolele de toaletă de la Paris. toată teoria asta este teribilde reacţionară. Nu cumva este un inconştient act de apitrare?

Ieri-dimineaţă. deschizînd fereastra. primul lucru pe care l-amvăzut a fost o fată tînără. ieşind din vila din faţa casei mele şialergînd pe drumul de jos, în şort alb, cămaşă aibă de sport şi obluză orange. toate strălucind în soare.

Putea fi o fatft urîtă (şi într-adevăr, mai tîrziu, la Mamut, undeam văzut-o de aproape, m-am convins că nu avea nimic excep-ţional), dar în clipa aceea era tinereţea, libertatea, dimineaţa însăşi.

Une jeune fille en t1eurs ... (Mai ales că citesc - ca de obicei. învacanţă - Proust.)

~60

Am aflat cu surprindere că Virginica Rfldulescu, mica damă pecare am cunoscut-o acum vreo 5 ani într-o seară la Carol şi cu carepe Uffi1ăam avut un fel de amor (locuia pe atunci pe Mîntuleasa),s-a măritat cu un arhitect care o iubeşte de moarte. I-am întîlnitpe amîndoi în Balcic - şi nu m-am putut opri să nu-mi amintescde povestea atroce a lui Aurică Rosenthal cu Geta, întîmplareasem[u1ătoare.

Ei bine. pe cine întîlnesc joi seară. la Lacul cu Peşti. în tovără5iaVirginichii şi a arhitectului? Je vous le donne en miile ... Pe Geta.desigur. cu noul ei bftrbat. Secrete solidarităţi de destin. de profe-siune. de temperament.

Săracul Swann. Săracul Saint-Loup. Există mereu cîte o nouăOdette. cîte o nouă Rachel.

Si tu. care scrii aceste rînduri. eşti oare sigur că nu ai şi tu laBucureşti o Odette a ta. căreia de altfel i-ai şi trimis de aici douăscrisori sentimentale. pe care ea le-o fi citit duCÎndu-se sau revenindde la un rendez-vous?

Bucurc~ti, [duminicăl, il Illai 1193H]

De o săptru11înă. de cînd l11-am întors de la Balcic. duc o viaţăimpardonabilă. de om leneş. care se extenuează pierzîndu-şi timpul.N-am izbutit să rămîn o singură seară acasă. Mi-am pierdut nopţilecînd cu Nelly Ehshich (după GOllcrdiimen/llg), cînd cu Cicerone(după Roscll Karalicr). cînd cu Cella (o seară de cinematograt). CÎndcu Leni şi Froda. Ia ..Melody" (azi-noapte m-am întors la 4dimineaţa. nici milcar îndeajuns de dezolat de a o fi privit tlirtÎndtot timpul cu Lazaroneanu. Hefter şi alţi o sută de tipi cărora learunca zÎmbete. saluturi. chemări. replici ...). Trebuie de altfel să fiudrept cu ea: a fost toată srlpt::imÎna extraord inar de afectuoasri. şi în7 zile a venit la mine nu mai puţin de 3 ori.

Îmi promit să devin laborios şi cuminte. Nu mă pot suferi Îndestrămare şi lene. Lenevia e foarte bună la Balcic. singurul locunde nu mă demoralizează.

IMiercuriJ, 11 mai 11938]Nae Ionescu arestati". N-am putut căpăta de nicăieri preciziuni.Mircea nu telefonează. şi nici eu nu pot face insistenţe. care pot săparfl. În împrejurările de azi. indiscrete.

12 Nae Ionescu a fost internat în lagărul de la Miercurea-Ciuc, în cadrulmăsurilor de represiune împolriva Gărzii de Fier. După o lună va fi inlernat şiMircea Eliade.

Se pare că arestarea a avut loc sîmbătă dimineaţa. Ce se va in-tîmpla mai departe nu ştiu. Este Într-adevăr la Miercurea-Ciucului 1

Va avea acolo domiciliu foqat1 Va fi implicat În procesul luiCodreanu? Îşi va pierde catedra?

Sunt dezolat de ce i se Întîmplă. Straniu destin!

Vineri, 20 mai [1938]Aseară. Ia Viaţa românească. mă apropiasem cu S uchianu 13 de fe-reastra deschisă şi stam acolo de vorbă cu el (totul n-a durat decîtvreo trei minute), cînd. jos În stradă. chiar pe trotuarul VieţiirUII/UnCSII. a apărut. mergînd agale. cu un tînăr domn elegant şi cupasul ei de plimbare 'Ul10roasă. Leni.

Nu ştiu dacă am tresărit. Într-o fractiune de secunMl am Înregis-trat SilU;qia, am primit şocul. am IU:.lt decizia şi l-am I;lsat peSuchi,Ulu suspendat. în cîţiva paşi am fost 1:.1 uşiI. în str:.ldă. drept înclipa în care Leni şi flirtul ei erau În f;qa casei. şi ;un strigat-o:

- Leni I

Cred 6 a fost uluită. dar nu-mi ;lduc bine aminte. Îi văd do:u'ochii foarte mari şi un fel de suris. care nu zice nimic

- Leni. Îmi pare bine că te văd. Am fost pÎn:i la 7 la Curtea deApel pentru procesul tău. S-a amînat la t7 septembrie. (.. 17 sep-tembrie" repetă ea. ca şi cum ar lua natiI.) Am sunat la voi aC:.lsă. d:lfn-a rilspuns nimeni. Am telefonat la ROII/fio. dar nu l-am g;lsit ped. Froda, ca să-i comunic .. , Uite. aici e \'iolo romuncoscă. lţi spunasta ca nu cumva s;\ crezi dl eram la un post al meu de observaţie.

Totul Într-o suflare. I-am sărutat mîna si :lm intr;lt înăuntru.(Pe tip ÎI cunosc. Este <u'hitectul c<u'e a fiICut experti~l în procesul

Maryse-Anghelache.)Eram ameţit. Exact. nu-mi d[\deam seama de ce simt ... Mii

doare 0)" mii întreb;Ull cu atentie. cu îngrijorare. Nu aveam impresiaC;l m:l do;u'C. dar un fel de nelinişte. un fel de gol la inimă, nu stiuce opresiul1e ... toate astea cîte le cunosc as:l de bine. vai I Un singuigînd precis :lVeam: ce noroc ca m-am g;lsit la fereastră În chiarmomentul :lceLt. O clip:l mai tîrziu, 11-:.1$ mai fi V;lzUt nimic. as ficontinu:lt S:l ignor. as fi continu:lt S:l fiu :IS:1de cumplit ridicol.

(Cît despre interpretări. ele nu erau posibile, Un b:lrbat tu careLeni se pl imbă la 7 seara. pe o stradil l:llUralnicit. e un b:lrbat cu cart'se culc;t. S:lU se va culca. în cel mai scurt til11p posibil.)

AI11 pleclt buim;tcit ele la huţo I'OllilillC(/scă şi tot timpul. În auto-buzul 32 (111:1duceam spre .. Mermoz" si Lili Pancu. tînărulmeluj,cunoscut de Paşti. Ia Balcic). tot timpul îmi repeum mici fraze S(U-

~62

pide şi calmante: numai de-ar trece timpul mai repede, numai de-artrece mai repede. A veam deocamdată un singur deziderat: să sefacă ora 9. cînd În sfîrşit o voi şti la teatru şi deci singură. Nu că aşfi vrut să o văd (din chiar acel moment ştiam că n-o s-o mai vădniciodată), dar era necesar pentru liniştea mea imediată să fiesingură. Mai Întîi să fie singură. Restul vom vedea ...

La ..Mermoz", unde eu credeam că voi sta o jumătate de oră, Întrecere, mă a~lepta o seară de Balcic. Întreg grupul nostru de lasfîrşitul lui aprilie şi în plus două fete tinere, dintre care una, ZoeRicci. pictoriţa cunoscută în noiembrie la Lena Constante.

Am băut. Eram elecis să mă Îmbăt. Niciodată o seară de beţie n-afost mai oportună. Amintirea lui Leni se depărta. Din cînd În cîndmă mai durea. ca o rană trezită O clipă din anestezie. Poate nu eexact: ..mă durea". RevedecU11doar scurta scenă de la 7 seara. Totulfusese aşa de brusc. nici nu văzusem ce rochie poartă ...

Am stat toat;l seara lîngă Zoe Ricci. La Început elin întîmplare,mai tîrziu pentl1l C~IÎmi făcea plăcere. S-a adăugat foarte repede laacordul nostru obişlluita complicitate a conmesenilor, care tachi-nează. subliniază t[lcerile. grăbeşte rezultatele şi face dintr-o simplăglumă un început de legMurfl.

Am ieşit pe balcon - un balcon care dă spre cîmp. Casa lui.. Mermoz" e la marginea Bucureştilor. Mai departe e iarbă, pomi.cîteva clădiri răzleţe. stîlpi de telefon. Seam{lI1ă destul de bine cupeisajul de ..zonă". din curtea Spitalului ..Herald". Mi l-a amintit.

Zoe în chaise-Iongue. eu la picioarele ei. am stat îndelung devorbă. Pare foarte tînără. Corpul mai ales este extrem de tLn[ILOchiioblici. pomeţii puţin prea bine desenaţi. o gură de copil. SăruW cutimiditate. dar şi cu nu ştiu ce disperare. Mai tîrziu, la ea acasă -căci ne-am despărţit fără prea multă jenă ele ceilalţi şi am urcat laetajul 3. în garsoniera ei din Piaţa Rosetti - în braţele mele plîngea:

- Ce bine e să nu fii singură.E o vorbă pe care ar fi putut s-o spun[1 Nora 14. O şi spune într-un

fel. fată elar viaţa repetînd. un an mai tîrziu, o situaţie de roman ...Nu ştiu ce va da Întîmplarea cu Zoe. Desigur nu un amor. J'en

sors şi nu-mi arde să reîncep. Dar mă va ajuta "d 'en sortir".Oricum. de unde aş fi putut petrece o noapte de insomnie şi su-

ferinţă. am petrecut una de vin şi cU110r.Nu e deci atît de grav ... fardacă mă gîndesc bine. ele vreme ce romanul cu Leni trebuia oricumsă se termine, poate că sfîrşitul ăsta nu e cel mai rău cu putinţă ...

A înnebunit Baltazar. Paralizie generală progresivă. Mîine Îlinternează. Atroce lucru!

Marţi, 24 mai [19381

- Ai O figură care se uită uşor - mi-a spus Zoe alaltăieri. cînd amvenit din nou s-o văd.

Am tresărit. Acelaşi lucru ÎI spunea Nora: ,.ai o figură greu detinut minte".

Nu ştiu unde mă va aduce această nouă poveste. O primesc cuoarec<u'e inconştientă. Nu ştiu cum se poate tennina. Deocamdatăsunt fericit că e aşa de tînără. aşa de frumoa~ă. Goală. e miraculos defrumoa~ă. Are sÎnii mici. fel111i.teUldri.putin de adolescentă. Capul egrav. privirea grea - ceva trist. descurajat În expresie: dar corpul eviu. tînăr. sportiv. unduios. Îmi plăcea s-o ascult respirÎnd În braţelemele. Îmi plăcea să-i mîngîi părul negru. puţin eL'ipru.Îmi plăcea maiales s-o văd făcînd planuri simple şi ireal izabi le pentru vacanţanoastră de vară: undeva. Într-un sat de munte. numai noi doi. ziualucrînd fiecare singur (ea pictează. eu scriu). noaptea iubindu-ne.

E fericirea. imposibila mea fericire ...

Luni, 30 [mai 1938J

Orele de nesomn se acumulează de nu le mai pot număra. Ar trebuis~idorm trei zile de-a rîndui ca s~i-mi revin ... Am băut mereu (o ziÎntreagă, vineri. la Condiescu. o noapte Întreagă. sÎmb;ltă. IaSiegfried). Mă culc aproape zilnic la 2-3 noaptea. cînd mă Întorcacasă. venind de la Zoe, putin beat. chiar dacă n-am băut.

Ieri. duminică, de la 5 după-masă. pînă după miezul noptii. amstat la ea. goi amîndoi (sau aproape goi). trÎntiti pe covorul ei verde(În iarbă. cum spune ea). Suna telefonul. suna soneria de la intrare.şi noi ne opream răsutlarea pÎn:1ce primejdia era trecută.

Mi-a povestit ieri ..viaţa" ei. Ce diferită de cît o nedemn! Fataasta era aproape de sinucidere! Fata w;ta a vrut să se spînzure! Fataasta duce cu ea un amor nenorocit şi. oricît ar protesta. nevindecat.E aşa de tînără. aşa de frumoasă şi aşa de dornică de a muri.Vorbeşte cu o mare simplicitate. dar cu o descurajare ce nu maiaşteaptă parcă nimic. Dar are 25 de ani. şi cineva sau ceva o vascoate Într-o zi din toropeala asta şi o va duce din nou spre viată.De ce nu pot fi eu acela?

Duminică, 5 iunie [1938]

A murit Blecher. L-au Înmormîntat marti. Ia Roman.Mă gîndeam nu la moartea lui. care a fost În stîrşit Îndurătoare.

ci la viata lui. care mă cutremură. Era o suferinţă prea mare pentru. a primi o compasiune. o tandrete. Putin străin a r{Ul1asmereu băiatulăsta, care, În atrocea lui durere. trăia ca Într-o altă lume. Niciodată

n-am putut avea faţă de el un mare elan, o totală deschidere. Măsperia puţin, mă ţinea departe, ca la porţile unei închisori, în carenu puteam pătrunde. din care nu puteam ieşi. Îmi spun că aproapetoate convorbirile noastre aveau ceva stingherit, ca şi cum le-am fiavut într-un "parloir". Şi după ce ne despărţeam. unde se întorceael? Cum era acolo unde se întorcea?

Nu voi scrie azi. ~i poate nu voi putea scrie niciodată ce s-apetrecut între Zoe şi mine. în ultima săptămînă. Groaznicele noastrenopţi de miercuri şi vineri!

Dar e o fată emoţionantă - mai mult decît atît: un om excep-ţional. Nu ~tiu dacă o iubesc: sunt convins că aş putea-o iubi. Şi Înorice caz. dupfl 14 zile. mi se pare că atîrnă mai mult În viaţa meadecît Leni În patru ani.

Leni? Care Leni? E aşa de departe şi mi-e aşa de totuna. AmVfIZllt-Ode vreo două-trei ori, şi a fost ca şi cum n-ar fi fost de faţă.Ce odihnitor e să te poţi uita la ea cu o privire normală, niciÎntrebfitoare. nici mirară, puţin indiferentă, puţin plictisită.

Luni,4 iulie [19381Sunt cam nebun. Nu ,illl un ban, trăiesc din mici Împrumuturi de la'zi la zi. Îmi lipseşte uneori o sută de lei, nu am de tramvai. nu ammărci pentru o scrisoare, sunt momente în care nu mai ştiu nici dela cine să cer. nici. mai ales. cum să cer (căci îmi crapă obrazul deru~ine. şi s[lrăcia pentru mine e mai ales o suferinţă de orgoliu. nuuna fizică) ~i totu~i ... plănuiesc un voiaj În Italia. ~

Am intrat azi-dimineaţă. Întîmplător. cu Ţuţubei Solacolu. IaCina'. m-am uitat acolo prin nişte prospecte, am luat vreo două cumine. şi de atunci Îmi huruie tot capul de nume italieneşti: lacuri.munţi. văi. Misura. Siusi. Carezza, Braies.

Nu e o nebunie ,) Desigur. de vreme ce. În momentul ăsta. sin-gurii mei bani sunt vreo 300 de lei, rămaşi dintr-o hîrtie de 500.Împrumutată asem[l de la Carol.

Dar dacă e să plec la 15 în vacanţă şi dacă e să găsesc banii nece-sari pentru această plecare, atunci mă întreb de ce să plătesc undeva.la o cabană românească - pe Schuller, la Ghilcoş sau la Iacobeni- 230 de lei pe zi. şi să nu dau aceiaşi bani undeva în Italia?

Nebunia mea devine cuminte de îndată ce fac socoteli mărunte.băbeşti. Totuşi, e ameţitor. ..

Voi Încerca să obţin bilet de avion pentru Venezia ... şi. dacă-1obţin, atunci Îmi trebuie 15000 de lei (liberi de orice sarcini). adică2 000 de lirete. E focute mult, e foal1e greu, dar e irealizabil?

16~

N-am scris de o lună nici un rînd aici. Au fost prea multe lucrurişi prea zăpăcite ... Revenirea lui Leni. vizitele ei. plecarea ei, scriso-rile ei. Pe urmă Zoe, Zoe, Zoe, mereu Zoe, în fiecare zi Zoe. Nu măvoi clarifica deCÎt în ziua în care voi fi singur şi departe. Dar voi fi?

Bran, duminică, 24 iulie [1938]

De joi, aici. la Bran. ajuns nici eu nu ştiu bine cum. Plecasem dinBucureşti fără ţintă precisă, dar cu o mie de regrete. De ce numi-am aranjat din timp un voiaj în Italia? De ce nu i-am scris luiFrăulein Wagner. Ia Ghilcoş? De ce nu Iacobeni? De ce nu. ca w1ultrecut. cabana de pe Schuller?

Pentru orice eventualitate. păstram ca ultimă soluţie lOt cabana.dar mă felicit acum că nu m-am dus totuşi acolo. Prea m-aI' fide primat să revin În locurile unde mi-am scris. exact acum un an.romanul pierdut.

Branul. Ia primă vedere. mi s-a părut un fel de Brează. Cît amezitat să r[lmîn! Am dat de zece ori tîrcoale vilei d-rului Stoian.unde locuiesc, neştiind dacă să dau sau nu ;u'Vuna cerută. Dacă cevam-a decis. a fost actastă vilă. aşa de curată. asa de linistit[l. cupădurea la zece paşi. cu un fel de parc propriu. şi cu pîrîul aproapesub ferestre. Îl aud mereu. ziua şi noaptea, şopotind cu un zgomotde frunze agitate. E odihnitor. e calmant. e plin de uitare.

Branul l-am descoperit mai încet. În cîteva plimbări. ieri. ~lIaItă-ieri şi azi-dimineaţ[l. Desigur, nici pe departe nu-mi dă impresiade munte Înalt. de regiune sălbatecă. pe care o aveam pe Schullerşi chiar la Ghilcoş. Totul aici e mai potolit. mai jos. mai blînd. Dar.de asemeni. nici vorbă nu poate fi de Breaza. Peisajul e nestîrşit maidivers. mai colorat. mai bogat În surprize. Am făcut patru plimbărimai lungi si în toate patru am găsit altceva. o nouă faţă. o nouăpădure. Sunt locuri de unde am impresia că sunt În Franţa. IaCluzes. Castelul Reginei. aşa de puţin românesc. pare un castel dinHaute Savoie.

Nu sunt ..uluit". cum eram în primul an la Ghilcoş. nu am senti-mentul de mare singurătate pe care mi-I dădea cabana de peSchuller. dar sunt mulţumit şi am încredere în acest Bran, diruia îicer puţină odihMl şi om-ecare noroc la lucru.

Mi-am acordat trei zile de repaos, somn şi lene. De mîinedimineaţă încep să lucrez. Va merge? Voi fi destul de st[lfuitor?Voi izbuti să reiau firele rupte? Sunt. ca de obicei, neliniştit. dardecis să nu abandonez. Luna asta e ultima şansă care mi se oferăpentru a termina cartea asta, pe care o trenez după mine de doi ani,cu atîtea remuşcări, cu atîtea regrete. Totul a fost ţinut în loc din

'\66

cauza ei. Cînd o voi vedea apăTÎnd. voi avea sentimentul* nu de afi sfîrşit o carte. ci de a fi lichidat o legătură care a durat prea multşi Începe să devină obositoare.

Marţi, 26 [iulic 1938]Ieri trei pagini, astăzi patru. Se Înţelege. nici măcar nu mă pot con-sidera pornit la drum. Am vrut doar să-mi respect programul delucru fixat pentru săptămîna asta: dimineaţa. de la 9 la 12,după-masa. de la 3 la 6, sunt la masa de scris. De rest va decideÎntîmplarea. norocul, bunul Dumnezeu. Ce greu, ce groaznic degreu mă antrenez să scriu. De cîte ori mă apropiu de pagina aIbă, ofac cu teamă. cu nelinişte. cu Îndoială şi puţin poate cu silă ... Cefrumos e afar[1. pe pajişte: e verde. e lumină. e soare: totul techeamă la lene. Ia reverie. Dintr-un scriitor harnic nu am decîtremuşcarea: ea Îmi ţine loc de conştiinţă profesională. Şi pentru casă o menajez. pentru ca să nu am din nou insuportabilul sentimentde a fi pierdut vremea, revin la lucru, cu resemnare. Nici unentuziasm - cel puţin deocamdată.

Micrcuri, 27 [iulic 1938]

Ceva mai bine ca ieri: şase pagini. Dar pagini insignifi:mte. nicibune. nici rele. care pot fi reţinute sau suprimate, fără să strice şifără să dreagă nimic.

Nu mă simt Încă În inima cărţii. nu-mi văd oamenii, nu-i simtlîngă mine. Tatonez, ezit. aştept...

Duminică, 31 [iulie 19381Merge greu. Merge mai ales Încet. Sunt Într-a 7-a zi de lucru - şipoate că nu e grav că am scris numai 35 de pagini - ceea ce face Înmedie 5 pagini pe zi, randament pentru mine mulţumitor, mai alescă am şi fost puţin bolnav Între timp, iar două după-mese n-amputut lucra deloc - dar e Îngrijorător că În aceste 35 de pagini ..sce-nariul" romanului a Înaintat aşa de puţin. Sunt Încă la capitolul 5.pe care tot nu l-am terminat şi care devine un fel de mic romanautonom În cuprinsul cărţii. Dau prea mare amploare unor inci-dente. care n-ar trebui totuşi să aibe mai multă valoare decît desimplu incident. Cel cu fotografiile a dat 12 pagini! E prea mult-mai ales În comparaţie cu partea pierdută şi refăcută a romanului.unde fapte mult mai importante. tocmai pentru că nu le-am pututreconstitui În Întregime, au ceva eliptic şi fără voie concis, care vada, prin contrast, paginilor noi un aer digresiv. Ar trebui să mă

sperii. gîndindu-mă că nu mă aflu nici la jumătatea acţiunii. Uneori- acum de exemplu - ~mlsentimentul că totul e de făcut de aiciÎncolo şi că toată munca de pînă azi nici nu contează.

Miercuri, 3 august [1938]

Două zile. luni şi marţi, pierdute cu cronica pentru Fundaţii şicorectura studiului despre Proustl5• care mi-a sosit În şpalturi.

Azi m-am reÎntors la roman. Orice Întrerupere e primejdioasă,fiindcă mă Îndepănează. îmi face grea revenirea. A mers deci destulde Încet. Nici 5 pagini - C:ml patru şi trei sferturi - În mai bine de7 ore de lucru. M-a amuzat Însă oprirea lui Paul la Koln şi mai alesmi-a plăcut faptul că am revenit asupra vizei belgiene (Hergenrath.LI Juillet). care În capitolul Întîi fusese un detaliu cu totul Întîm-plător şi nu ~i'lI1uiamcă voi mai reveni asupra lui.

Vineri, 5 laugust 19381Credeam ciI voi termina azi capitolul V (care a luat atît de neaştep-tate dezvoltflri) şi aş fi putut desigm să-I tenl1in. dacă mă supuneamla un mic efort. În ultimul moment Însă au intervenit unele schim-bări de ..scenariu" - plecarea cu totul neaşteptată a lui Ann cu Paulla Sinaia - care aduce un nou adaos capitolului. ceea ce mă deter-mină să-I las pe mîine. cînd, fie ce-o fi. sunt decis să-I termin .

.. Decis si'l-i termin" e. Ia drept vorbind. o copilărie. Nu ştiuniciodată ce se va Întîmpla şi În fiecare dimineaţi'l mă găsesc cuaceeaşi frică În faţa manuscrisului. Seara. cînd număr cele 5-6pagini scrise În decursul zilei (ieri au fost 6. azi au fost numai 5.deşi dimineaţa a fost spornică şi aveam impresia că voi bate azi linrecord). nu mTl sentimentul cil a fost prea greu să le scriu. dar a douazi dimineaţa din nou mi-e friciI. din nou ezit. Nu mfl voi putea oareniciodată instala ferm În miezul cărţii i'lsteia. nu voi putea oareniciodatfl. pÎni'1la sfîrşitul ei. căpăta sentimentul efI o stăpînesc. cănu-mi mai poate scăpa?

Sîmbătă, 6 [august 1938JCa s[i vezi *qu'il ne faut jurer de rien: n-am terminat capitolul V.n-am scris deCÎt patru pagini şi habar n-am CÎnd am să termin capi-tolul ăsta. Tocmai acum, la mmă. Încep să nu mai v[ld ca lumea cese Întîmplă. Sunt cu totul nemulţumit de ziua mea de lucru şi măsperie gîndul că vaC<U1ţami se trece şi romanul meu stă mereu În loc.

" Volumul Corespolldellţa lu; Marcel Proust a apărut la începutul anului1939.

* Anulat: ,.că nu trebuie".

~8

Duminică, 7 [a ugust 1938]Mă gîndesc la o mulţime de cărţi pe care le-aş putea scrie, pe careîmi promit să le scriu. Aşa se întîmplă totdeauna cînd mă afluantrenat la lucru: văd subiecte posibile, mă decid să nu-mi maipierd timpul, îmi fac tot felul de făgăduieli de a fi stăruitor. Peurmă. se înţelege. revenind la imposibila mea viaţă de la Bucureşti,le uit pe toate. mă destram, mă descurajez.

Adevărul e că. avînd o editur[l ca Fundaţiile, unde aş putea pu-blica regulat în fiecare eU1 un volum. ba chiar două, e impardonabilc[l nu mil ocup serios de atîtea lucrilri de critică. pentru care numi-ar trebui decît o muncă ordonată. un orar de lucru, un progn1l11de lecturi\.

Cu o astfel de viaţă regulată. mi-ar fi oare greu să termin în 3-4luni primul volum din .,Romanul românesc"? Mi-am promis aici.serile trecute. într-o lungă conversaţie cu mine, să mă apuc seriosde treaba asta.

Văd. de asemeni, foarte bine cîteva studii despre .,scrisori şi jur-nale" în literatura franceză. Studiul despre corespondenţa luiProust ar putea fi un început. in sumar ar putea să intre jurnalul şicorespondenţa lui Stendhal (inclusiv SOIl\'cnirs d'egotisl17c şi Ilie de!Jenry [Jrll/arrr). corespondenţa lui Flaubert. .Il1ma/u/ Goncourt.Jllma/II/lui Renard. scrisorile Riviere-Fournier, corespondenţa luiProust. .Il1ma/II/lui Gide. Chiar în ordinea asta. iată un volum de400 sau 500 de pagini. cu atît mai tentant de scris cu cît, pe măsurăce ar fi gata fiecare capitol, I-aş putea publica în revistă. ceea cemi-ar pl[lti de două ori munca (deşi. desigur. o asemenea muncă epoate de nepliltit).

Văd. de asemeni. un volum de critică asupra cîtorva poeţi romfmi:Arghezi. Blaga. Maniu. Baltazar.

Dar cîte lucrilri de critică nu sunt posibile? Toate înS[lle leg. lecondiţionez ele publicarea Accidentu/ui. Trebuie neapărat s[l-l vădap[lrînd. Pe urmă voi avea un teren liber înainte. De aceea, chiardacă aici. Ia Bran. nu mai pot rămîne decît vreo două săptămîni -timp în care. vilzînd cît de încet merg lucrurile. e absolut exclus sătermin. mă gîndesc S[lplec încă o dată din Bucureşti. în septembrie.pentru 15-20 de zile. Ia Braşov. de exemplu, unde de astă datăsă-mi termin cu orice preţ manuscrisul.

Planuri. planuri ... Să vedem ce se va alege din ele.

Terminat în sfîrşit azi capitolul V. Are. în afara paginilor pier-dute şi apoi reconstituite, 60 de pagini, scrise toate la Bran. Nu cre-deam că va lua asemenea proporţii.

16'y

De mîine trebuie să mă întorc la Nora, pe care n-am mai revă-zut-o de atîta vreme. Sunt încurcat, mă tem, nu ştiu CWll va merge:intru pe un teren necunoscut. Capitolul VI e foarte vag schiţat. Ecapitolul care trebuie să mă ducă spre "aqiunea" propriu-zisă acărţii. Trebuie poate să mă aştept la obstacole şi rezistenţe mari.

Nu mă pot opri să mă gîndesc că. dacă nu-mi pierdeam manu-scrisuL aş fi avut azi 171 de pagini scrise, adică un material pe careI-aş fi putut trÎmite la tipar. liniştit. Dw' trebuie să las regretele şi săvăd ce se mai poate face de aici încolo.

Luni,8 [august 1938]Zi pierdută în ezitări. Mi-e totdeauna frică să încep. Am recitit ce,Ull scris. am răsfoit de cîteva ori capitolele care o privesc pe Nora- sub prete~tul de a o reîntîlni. de a recăpăta tonul care-i convineşi, în realitate, pentru că nu aveam curajul să mă pun serios la lucru.Totuşi, din superstiţie (Mircea mi-a spus o dată că e bine Sfl începia lucra de luni), am scris cîteva rînduri.

Mîine va trebui să fiu mai decis. Închizi ochii ~i mergi maideparte. E singurul fel în care se poate termina o carte.

(vi-am gîndit aseară că n-ar fi rău să intervertesc ordinea capi-tolelor - capi tol ul V devine IV. şi invers - tocmai pentru a înlesnitrecerea de la Ann la Nora. De altfel. oricum voi face. capitolul Anntot va fi o întrerupere în mersul cănii. o digresiune. după carerevenirea va fi puţin dificilă.

Marţi, 9 [august 1938]Nu există zile inspirate, dar există - vai! - zile proaste. în care totce scrii. sau te sileşti să scrii. iese prost. cenuşiu. inert. Nu vezinimic înainte, totul e, dacă nu fals, insignifiant. plat. inutil. Scriu ofrază şi pe urmă mă întreb dacă s-o las sau s-o şterg. O şterg şi peurmă mă întorc şi parcă tot mi se pare mai bună decît aceea cu caream înlocuit-o.

Uite aşa mi-am pierdut toată ziua de azi. Am scris în silă vreo3-4 pagini. dar aşa de decolorate, aşa de inexpresive. că mă jenezsă le recitesc. Capitolul ăsta, al şaselea. nu vrea să pornească din loc.

Sunt leneş? Nu cred. Sau, în orice caz, nu sunt mai leneş decîtaltădată. Am stat conştiincios la masa de lucru cele 6 ore regle-mentare (poate jumătate oră mai puţin). dar în zadar. Şi totul ecenuşiu, inert înaintea mea. Voi aştepta cu resemnare să se lumi-neze - dar. se înţelege, nu există decît o singură aşteptare posibilă:,.Ia plume ferme au-dessus du papier", cum zicea Renard, şi ştiasăracul ce zice.

~70


Ieri toată ziua, azi toată dimineaţa, nici n-am pus mîna pe toc, nicin-am îndrăznit să mă apropiu de manuscris. Sunt în pană.

Abea azi după-masă am încercat să revin. Dar e 7 seara, seîntunecă şi, după nici trei pagini scrise, trebuie să mă întrerup.Acum însă nu mai e vorba de a număra paginile, ci de a şti dacă potsă scriu, sau dacă ..pana" asta mă va ţine multă vreme în loc.

Accidente neprevăzute de lucru.

Duminică, 14 [august 1938]

Merge încă greu. Vineri vreo trei pagini, ieri cinci, dar azi din nounumai trei. Şi acum. cînd lucrurile s-au clarificat totu~i puţin, artrebui să fie mai uşor, mai curgător. Dar nu vrea, nu vrea. Pentrucellmai simplă mişcare, pentru cel mai mărunt gest, îmi trebuie oreîntregi. Mi-e dor de puţină uşurinţă. Aş vrea să nu simt atîteapiedici, atîtea rezistenţe. Poate că m-mn obişnuit rău, poate că dacăaş lăsa tocul să fugă înainte. chiar sru'ind peste unele dificultăţi. carear putea fi eventual revăzute mai tîrziu. ar fi mai simplu. Dar nu potpărăsi o frază pînă nu o simt încheiată.

Sunt la caprltul celei de a treia săptămîni de lucru, şi rm1dan1entula mers în descreştere. 35 de pagini în prima săptămînă. 25 într-adoua şi numai 20 într-a treia. De ce?

Marţi, 16laugust 19381

Dimineaţa se anunţa bună. dar am întrerupt lucrul pe la II 1/2. casă ies puţin la soare - n-am mai avut soare ca lumea de vreo zecezile - şi uite că acum. după-masă, nu mai regăsesc buna dispoziţiecu care mi se părea dl voi scrie. Desigur, dacă m-aş încăpăţîna, aşreuşi la Uml<lul111elorsă fac ceva. dar sunt la sfîrşit de capitol şi nuvreau să-I ratez. Cu atît mai mult cu cît întreg capitolul e slab. Pemîine, deci. Îmi acord acum o oră de chaise-longue.

Tot felul de visuri. de cînd sunt aici, şi dintre cele mai stranii:Nae Ionescu. Corneliu Codreanu, Silvia Balter. Leni. Mm)'se ... Mile spun în gînd de cîteva ori, înainte de a deschide ochii, încerc săle rememorez, îmi promit să le notez la deşteptare - şi pe um1ă lepierd. devin prea vagi, nu mai pot alege nimic din ele.

În TimplIl de azi se anunţă deschiderea stagiunii la "Comcedia"cu loml de-a \'Gem/la. Repetiţiile, la 20 august.

Nu spun nici da, nici nu. M-am obişnuit să nu am aşteptări înmaterie de teatru. Om vedea.

Miercuri, 17 [august 1938]Vis complicat. absurd, din care nu mai ţin minte deCÎt că Româniaintrase în război ca să ocupe ..Pocuţia". Eu mă Întrebam: război cucine? Cu Polonia? Cu Cehoslovacia? Unde oare o fi Pocuţia?

Străzile erau pavoazate - mă găseem1 parcă la Brăila - eram cuPoldy pe Bulevardul Cuza ~i alergam în sus. spre centru. nu ţinminte dacă pe bicicletă, dar :jtiu că. cu cît viteza era mai mare. cuatît simţeam În gură. între dinti. un fel de mecanism care se învîrteaasurzitor. ca o mică rotitClde dentist.

Şi o mulţime de alte năzdrClvănii. pe care le-am uitat.

Nici o veste despre Mircea. de nic[lieri. Nici nu am cui s-o cer.Cum Însă nu-i văd semnCltura În \lrcl/[l'{/. presupun că e mereu ares-tat. Rosetti: într-o scrisoare de alaltăieri. îmi vorbeşte despre..deportarea lui Mircea". SClfie la Miercurea?

Terminat capitolul VI. Are 30 de pagini. mutilate Însă de ~tersă-turi. Nu gre~esc spunînd că e cel mai nereuşit capitol de pînă acum.A mers greu ~i.cu excepţia cîtorva momente din plimbarea pe stra-dă. nimic nu mă mulţumeşte. Dar poate să se piardă În ansamblu.

De aici mai departe nu ştiu ce sCifac. [mi mai rămîn numai treizile de stat la Bran. ceea ce Îmi dă un sentiment de provizorat. Încare poate Îmi va fi greu să lucrez. Totu~i. mîine-dimineaţă voiîncerca să fiu ca de obicei la masa de scris. Capitolul vrr, care niciel nu e altceva deCÎt un capitol de tr.anziţie. <U' trebui să nu-mi cearăprea multă încordare. Abea cînd voi fi ajuns cu oamenii mei sus. peShuller. voi fj pe celălalt versant al cănii.

Duminică, 21 laugust 1938]Plec diseară la Bucure~ti. cu maşina avocatului Virgil Ştefănescu(relaţii de ultimă oră. dar foarte cordiale ...)

În ultimele zile n-am mai lucrat deloc. Cum mi-am început lunamea de la Bran cu trei zile de vacanţă completă, am decis s-ostîrşesc tot cu trei zile de vacanţCl.

Am stat pe chaise-Iongue. Ia soare. m-am scăldat la gîrlă. amînceput un roman englezesc (Meredith. bag de seamă, merge foartebine în vacanţă). ,m1 jucat tot felul de jocuri: şah, table. biliard.ping-pong ~i volley-ball. Ca un licean ce sunt.

Şi acum ne întoarcem. A~ vrea să încep viaţa altfel de cum amlăsat-o acum o lună la Bucure~ti.

Bucureşti, luni, 22 [august 1938]Prima zi de Bucureşti. zi extenuantă. De dimineaţă m-au trezit auto-buzele. ţipetele din stradă. căldura sufocantă. Unde sunt bunele

mele nopţi de la Bran? Unde sunt dimineţile cu miros de pădure?Unde e tăcerea aceea întinsă, calmă, pe care o acoperea doar vuietulgîriei!

Cîtă rezistenţă mi-ar trebui ca să nu cedez sub presiunea oribileiexistenţe pe care o regăsesc aici! Şi sunt furios gîndindu-mă că aşmai fi putut rămîne încă o săptămînă acolo, căci continuarea lastudiul despre Proust - pe care am venit anume ca s-a scriu -puteam s-o dau peste o lună. Cioculescu nu fi-a anunţat decît azi latelefon că nu are deocamdată nevoie de ea. Stupidă'încurcătură.

Am trecut pe la Marietta, ca să aflu veşti despre Mircea.(Telefonul lui nu răspunde.) E la Miercurea-Ciucului de la I august.

Cu pri lejul ăsta am văzut o Marielta dezlill1tuită: antisemitismulo înăbuşe. Nici faptul că vorbea cu mine, nici faptul că eram la ea încasă n-a putut s-a oprească să tune şi să fulgere împotriva ovreilorcu burtă şi a balabustelor cu bijuterii - făcînd însă rezerve pentruvreo sută de mii de ovrei "cumsecade", între care probabil măînnumiu' şi eu - avînd în vedere că nu am nici burtă, nici balabustă.

Încolo. tot limbajul Purtlllcii Vrclllii. Nu m-am jenat sit i-o spun.Şi am plecat de acolo otrăvit.

Micl'curi, 24 [august 1938]Mîine se încep repetiţiile. Azi am făcut cu Leni şi Sică o lectură,pentru a recontrola textul şi a vedea ce modificări sunt necesare.

M-a înspăimîntat cît de puţin înţelege Leni unele lucruri. Ultimascenă din actul al doilea îi scapă complet. Îmi cerea să suprimlucruri care pe mine - cînd le scriam - mit emotionau. şi care -pentru că pe atunci o iubeam - le scriam anume pentru ea.

- Ţii tu la asta? mă întreba ea azi, în faţa unor fraze pe careliteralmente nu le pricepea. ("Eu nu l-am cunoscut, dar l-am aştep-tat. L-am aşteptat mereu, în toti oamenii pe care i-am întîlnit... etc. ")

Nu vreau să am aerul caraghios al autorului legat de textul lui.pentru care .,sîngerează". Mit cred mai sceptic. mă cred mai sen-sibil la ridicul. Am pierdut eu un roman. care îmi era drag. şi n-ammurit - o să mor cu atît mai puţin pentru o piesă pe care mi-a vorstîlci ei la teatru. Dar sunt uluit sit văd cît le e de greu să înţeleagitcele mai simple nuanţe.

Ce mă indignează mai mult e faptul că dinainte Sică a aranjatastfel lucrurile încît să nu-mi joace piesa decît trei săptămîni, căcipremiera ar urma să aibe loc la 15 septembrie. iar la 7 octombrieLeni va pleca în turneu cu!unesc/{ R. Maria. Mă plictiseşte faptulcă dinainte şansele lmui succes sunt excluse. Va avea piesa succes?

Nu ştiu. Să zicem că nu. Dar, dacă există un cît de mic procent deşanse pentru un mare succes - 5%, poftim. nu mai mult - atuncinu înţeleg de ce să-mi fie refuzat. Eu sunt un om care joacă laloterie, unde sunt şi mai puţine şanse - ceea ce nu-l Împiedicătotuşi să joace .

... Şi. Ia urma lIImelor, Îmi spun că toată chestia asta nu are nicio importanţă. Ar trebui să nu mă ambalez deloc. Ar trebui să-i lassă facă ce-or voi. cum or voi şi să-mi spun că, dacă piesa e a mea,spectacolul e al lor - şi, o dată această distincţie făcută. să mă con-sider desolidarizat şi liber.

Joi, 2S [august 1938J

Nu e exclus S[l retrag piesa. Îi sunt recunoscător lui Zoe. care m-aajutat să înţeleg cît e de inacceptabil regimul propus de Sică. Nimic.absolut nimic nu am de cîştigat de la o premieră dată peste cap.jucată 3 s{lptămîni. şi pe urmă scoasă de pe afiş. Piesa asta. dacănu-mi aduce bani. nu-mi aduce nimic. Nu sunt chiar atît de copil săfac O chestie de ..stimă literară" într-o afacere de teatru.

Luni, 29!august 1938]

Mă Întorsesem din oraş pe la 8 seara, destul de plictisit că-i promi-sesem lui Zoe să ies cu ea în oraş. Ce bine ar fi fost - îmi spuneam- să fi putut rămîne acasă. să citesc puţin. să mă culc devreme.

Mă şi hotărîsem să-mi iau inima în dinţi şi să-i spun lui Zoe latelefon. cînd mă va chema peste un sfert de or[i. ('um ne-am Înţeles,că eu r[unîn acasă şi că o rog să mă iel1e.

Sun[\ telefonul şi nu apuc să spun nici un cuvînt. cînd ea măanunţă că nu e acasă:

- Am fost răpit[l, Am să-ţi explic.Prin urmare, sunt liber. Prin urmare. pot rămîne liniştit acasă.

Prin urmare. pot citi şi mă pot culca devreme. Exact cum iml vrut.Da ... dar sunt un om gelos. Şi acum sunt neliniştit. Şi acuml1lă

necăjeşte gîndul că a ieşit cu altcineva ... Am fost răpit[l" spunefoarte mult. La noapte se va Întoarce cu răpitorul ei acasă. Se vaculca făr[\ Îndoială cu eL Toate astea ar trebui s5-mi fie perfectindiferente. La urma umleJor, povestea noastră nu se mai poate des-curca decît printr-o despărţire. Şi nu-i pot refuza dreptul de a-şigăsi. în sfîrşit. un bărbat cu care să se culce.

La ce bun. te Întreb. Ia ce bun să-ţi complici nenorocita ta viaţăcu asemenea regrete. cu asemenea imposibile speranţe, cu ase-menea demente aşteptări, care toate la urmă Iasă acelaşi gust decenuşă?

~74

Marţi, 30 [august 1938]ÎI visez mereu pe Nae Ionescu. Astă-noapte, l-am văzut întors de laMiercurea-Ciucului. Părea că suntem amîndoi în curtea liceului deIa Brăila. Vorbeam aprins, el foarte violent, fiindcă eu denigramGarda de Fier. Pe urmă s-au mai întîmplat o mulţime de lucruri- era un vis lung - dar nu-mi mai amintesc nimic.

Au început repetitiile. N-am trecut încă pe acolo - şi nici n-amsă mă duc decît dacă nu se va putea altfel. Nu am nici un fel deentuziasm. Formula tranzactională la care am ajuns nu mămultume5te deloc. Trebuie să fac o medie de 24 000 seral, pentruca să m[ljoace ~i după 7 octombrie. Numai dacă fac această mediese va amîna turneul. Impresia mea e că sunt pur şi simplu tras pesfoară. Toate marile succese ale lui Sică - piese care au ţinut afi~ulcîte 2 luni - n-au făcut medii decît de 15-17000 de lei. Dar nu măpot lupta cu teatraliştii. Mă dau dinainte bătut. ••

30.o~'38Am fost azi-dimineată la Aristide Blank şi i-am dat 10000 de lei,

din cei 20 pe care mi i-a împrumutat înaintea plecării mele la Bran.Rămîn cu nimica toat[l în buzunar. dcu'sunt bucuros că voi avea soco-teli clcu'ecu el. Si ahu'ă de asta, trebuie să recunosc că s-a purtat în îm-prejurarea asta perfect. Mi-a dat banji şi i-a primit înapoi cu discretia,cu c<:u'emi-<U"fi oferit sau cerut o tigară. Altfel <L5ti murit de ruşine~

Am văzut-o pe Nina zilele trecute. Singurfl Joyce, care urla debucurie că mă revedea. singură ea îşi aducea aminte că a fost o vre-me în care în casa aceea eu eram oarecum la mine acasă. Încolo. şi['l/ina :ji eu. eram stingheriţi.

Deplor desigur tot ce se întîmplă. sunt dezolat de Nae, suntdezolat de Mircea. aş vrea s[l-i :jtiu liberi - dar nu pot să cred că..actiunea" lor a fost altceva decît o socoteală greşită pentru Nae şio penibilă copi Iărie pentru Mircea. Jumătate farsă, jumătate cu11bitie.Mai departe nu văd nimic.

Sîmbătă,3 septembrie [19381Toamn[l. Nu e decît 7 seara. şi s-a întunecat de tot. Citesc de o oră,cu lan1pa aprinsă.

Duminică, 4 [septembrie 1938]

În Timpul de azi, prima reclamă care apare pentru premieră:"Teatrul «Comcedia ». Miercuri. 14 septembrie 1938. Deschidereastagiunii de iarnă. Jowl de-a racan.ţa. De Mihail Sebastian. Cu LertiCaler, George Vraca, Mişu Fotino şi V. Maximilian."

17~

Toată zi ua am citit în Jumalu/lui Renard şi în Jurnalul fraţilorGoncourt însemn[u'ile lor de la repetiţii şi premiere, Mai ales m-auamuzat notele bieţi lor Goncourt despre catastrofala cădere a primeilor piese. /lcllriclle Marechal. E o lectură preventivă.

Joi,8 [scptcmbric 19381După-masă mă duc pentru prima oară la repetiţie. Îmi promit să fiucalm. să nu iau nimic în tragic şi să primesc lucrurile cum sunt. Arfi ridicul să dau proporţii acestei istorii de teatru. care nu are hazde~ît dacă o pot privi cu relativil indiferenţă.

lncă o datil îmi spun că se scriu în fiecw'e ,m. în Europa. cel puţin25 de piese ca a mea - şi că deci totul nu poate avea decît oimportanţi\ de fapt divers.

Anunţad la început pentru 14. premiera e reanunţată acumpentru 16 septembrie. dar - după cîte îmi spune şi Leni - nu credcă va avea loc înainte de 20.

Marga alaltăieri. Carol Pascal ieri mă întrebau - pentru că aufost la De ce 1111 IIIă s/im!i.? şi le-a plilcut:

- Şi piesa ta e cu muzică?Nevasta lui Plopeanu o întreba pe Leni. serile trecute:- JOCII/ de-a \'acall!a') Tot o piesfl cu ~coIăriţe?Ce moştenire grea am: amintirea Ahsell!c!or IIclIlolinlle şi muzica

lui Elly Roman din De ce IIIiIIlă s/imli.Piesa mea nici cu şcolăriţe nu este. nici muzică nu are.,. Ce

deziluzie pentru public.Mentalitate de teatru: Froda. cw'e totu~i nu e un dobitoc şi c[Ul.lia.

.de altfel. piesa i-a plăcut mult. îmi propunea deunăzi:- Ce ar fi dacă ai face o schimbare de decor în actul al treilea?

Publicul se plictiseşte la piesele într-un singur decor.Şi nu înţelegea că acest ..singur decor" face oarecum parte din

poezia piesei - atîta cîtă o fi.

Sîmbătă, 10 [scptcmhric 1938J

Spre uluirea mea. repetiţia de joi n-a fost catastrofală. Am ieşit deacolo cu destul curaj, În linii mari. am avut impresia că lucrurile seleagă. În detalii. rămîn însă un milion de lucruri de precizat şi pusla punct.

Leni emoţionantă. O spun după două zile de la repetiţie. o sptmdupă o liniştită reflecţie, o spun. în stîrşit. într-un moment în carenu am nici un fel de amor pentru ea. Cred că în ce priveşte jocul ei,sunt mai degrabă înclinat să fiu sever. Totuşi (afară doar dacă sur-priza de a vedea că lucrurile nu au alura catastrofală, de care mă

~76

temeam. nu m-a făcut să mă Înşel În sens invers. În sens optimist).totuşi. zic. menţin că a fost emoţionantă. Foarte simplă, foartenuantat[l totuşi, cu ceva loaial În scenele bătăioase, cu cevaslab-ironic În momentele de visare - aproape tot timpul a fost Înlimitele rolului. Numai În foarte puţine locuri simţeam nevoia să ochem Înapoi. ..Ia ordine", ..Ia sol".

Maximilian e Maximilian. Nici un moment n-a fost Bogoiu. Tottimpul exterior. tot timpul cabotin.

Vraca foarte bun În unele momente - cele de lene - şi foarteprost În alte momente, care i-ar fi cerut oarecare uşurinţă, putinăfantezie. Dacă nu izbutesc să-I schimb. atunci lunga scenă finală dinactul I e complet stricată - şi o dată cu ea. toată piesa.

Ceilalţi. unii amuzanţi, altii inexpresivi. dar nici unul inaccep-tabil.

Ca S[l revin la Leni. trebuie să observ că a spus mai frumos şimai sincer tocmai pasajele pe care Îmi cerea să le suprim .

..Eu nu l-am cunoscut, dar l-am aşteptat... etc."Avea ceva surd. melancolic. nu ştiu ce fel de resemnare. care se

deschide - fără prea mult elan - spre o neaşteptată speranţă.Ce stranie şi iJlferio<U"ămeseria asta de actor, În care cineva poate

face foarte bine lucruri pe care nici măcar nu le Înţelege. Poate cătocmai [lsta e semnul actorului adevărat. Poate că asta se cheamă..instinct".

(Aseară <Ullfost la Leni. să mai citim Încă o dată Împreună rolul ei.- De ce Îşi ascultă Corina pulsul. În actul al 3-lea'? m[l Întreab{(

ea. Fiindcă Îi bate mai tW'ede CÎnd ÎI iubeşte pe Ştefan ,)- Nu. dragă Leni. ÎI ascultă pentru că se Întoarce spre ea Însăşi.

pentru că. fiind pentru prima oară singur{i cu ea Îns{lşi. are timpul.şi curiozitatea. şi nevoia S{lse observe. să se cunoască. Pune mînape propriul ei puls cum ar pune mîna pe inimă. pe o inimă pe carenici măcar nu ştia că o are ...

- Crezi ')... Întreabă Leni. şi rămîne pe gînduri. cam ne-Încrez{(toare.

Şi totuşi. momentul acesta - a cărui semnificaţie m[lrturiseştecă-i scapă - l-a jucat perfect.)

Sandina Stan, frumoasă, vulgară. bună de futut. Îmi spune:- Sunt Încîntată că joc În sfîrşit Într-o piesă de idei.Şi eu nici măcar nu Îndrăznesc să rîd.

Agnia Bogoslava (care o joacă pe Agneş - şi spune cu foartemult haz cele cîteva cuvinte pe care le are de spus) intră cu timidi-tate în loja de unde eu şi Sică urmărim repetitia.

- Donmule director, vă rog să insistaţi pe lîngă domnul Sebas-tian să mai scrie cîteva replici şi pentru mine. Am aşa de puţine ...

- Bine, bine ... glumeşte Sică. O să-I rugăm să-ţi scrie un cuplet.Rîd de fata asta, care ţine morţiş să-i lungesc rolul- şi pe urmă.

gîndindu-mă mai bine, copilăria ei mi se pare mişcătoare. E ocopilărie ele actor, făcută din cabotinaj. dar şi din pasiune. Teatrule poate singurul loc unde oamenii nu fug de muncă, ci e1impotrivă,o caută cu tot dinaelinsul.

Leni ajunsese la momentul celor două versuri:

.le hais le mOlll'emenl qlli deplace les lig/lesEI jal1lais je ne plellIe, el jal1lais je /1(' ris,

cînd Sică s-a înclinat spre mine. şi. foarte încet. m-a întrebat:- De cine. sunt versurile astea?

Ieri după-masă, ceai intim la Marie Ghiolu. cu d-nl Lupal6 şi.mai tîrziu. e1-naCantacuzino. O mulţime de lucruri ele notat. e1arnumai am timp acum.

Marie. foarte frumoasă (poate pentru prima oară cu aelevikat fru-moasă. de cînd o cunosc eu). e1ar putin exaltată. dad nu ele-adreptul isterică.

- Nu-i aşa că am picioare frumoase')Şi şi-a ridicat rochia pîn[l sus pe pulpe. ca să mi le arate.E adev[lrat că eram numai noi doi.

Duminică, 11 [septembrie 1938]Catastrofală cădere a piesei lui Victor Ion Popa, aseară. Ia ..ReginaMaria".

Ce e groaznic în teatru e că oamenii nu-şi e1ause<uml de ce fac -şi că trebuie nemiloasa lumină a rampei de premieră pentru ca.deodat[l, adevărul să sară în ochi.

Am ieşit de acolo plictisit de seara pierdută şi puţin îngrijorat dece mă aşteaptă şi pe mine. E posibil oare ca şi eu să mă fi înşelat lafel ele grav scriinelu-mi piesa?

Mitică Theodorescu îi spunea lui Froda zilele trecute:- Cum se poate, domnule, să jucaţi piesa lui Sebastian? E in-

admisibil.- E bună. zice Froda.- Nu poate să fie bun[l, răspunde înverşunat Mitică. Cum o să

fie bună? Ascultă-mă pe mine, e proastă, e foarte proastă.

16 Luli Popovici-Lupa (fiica lui N. Popovici-Lupa, director al AcademieiAgronomice); era o prietenă a lui Nae Ionescu.

\\78

- Bine, dar nici nu o cunosti, nici nu ai citit-o._... Dar n-am nevoie să o cit~sc. Îţi spun eu, e proastă. e proastă ...Bunul şacal!

Luni, 12 [septembrie 1938)SÎmbătă au fost lipite primele afişe. Acum sunt în tot oraşuL lafiecare pas. Am luat şi eu două afişe. unul să-I trimit Mamei laParis. altul ca s~l-Ip[lstrez. L-am fixat pe perete cu punaise, şi măuitam la el. copil[lreşte. Îmi fi:icea plăcere să-I văd.' ...Şi pe urmă amfăcut - tot cu voie-bun[l-- o altă prostie. de acelaşi gen: m-am dusla fotograf. ca să fac o poză pentru program ...

Dar acum mi-a trecut tot cheful. Sunt plictisit, mi-e totuna. nuam nici o grabă pentru premieră, nici o nelinişte şi nici un pic decuriozitate.

Am fost azi tmttrl după-masa la repetiţie - şi totul mi s-a părutstupid. Cum apasă oamenii [lştia! În fiecare replică pun o mie deintenţii şi gesturi. Am impresia că fac cu ochiul spre mine, spre salagoală, spre souftleur - luîndu-ne martori la tot ce se întîmplă. Nicio naturaleţă. nici o convin~ere. nici un pic ele adevăr.

Mîine nu mă mai duc. li las în voia lui Dumnezeu. Ba mă gîn-desc să nu mă mai duc deloc. Şi mă bate gîndul să plec la Balcicpentru cîteva zile, să fiu cît mai departe de toată istoria asta care ecu atît mai caraghioasă astăzi. cînd războiul e poate la uşă. Apara-tele de radio retransmit chiar în momentul ăsta discursul lui Hitlerde la NUrnberg. Aparatul meu e stricat. dar de la etajul de dedesubt.sau de vizavi poate. vin pînă aici frînturi de discurs. Nu se poatedistinge ce spune, clar se recunoaşte foarte bine vocea guturală a luiHitiel' şi mai ales se aud uralele care îl întrerup mereu. nişte urale.nişte răcnete pur şi simplu demente.

Şi într-o astfel de zi vrei să iau în serios o piesă de teatru?

Miercuri, 14 [septembrie 1938]

Telegramele de dimineaţă sunt alarmante. Sudeţii au dat un ulti-matum de 6 ore.17 Cele 6 ore au trecut. Acum nimic nu e maiposibil decît războiul. S-ar putea S[l-)avem pînă diseară. S-ar puteasă-! avem deja în momentul [lsta, în cme scriu.

În oraş mi s-a spus dl germanii au şi intrat în Cehoslovacia, fărăsă întîmpine deocamdată rezistenţă. S-ar putea oare să fiu mîinesoldat? .

17 E vorba eleconflictul provocat de prelenţiile germane asupra teritoriuluiceh locuit de populaţie etnică germană ("sudcţi").

Joi, 15 [septembrie 1938]

Am fost totuşi şi ieri la repetiţie. cu Froda de astă dată. Singurul actcare a mers a fost, spre uluirea tuturor. desigur, actul al treilea, Încare nici unul din ei n-a vrut să aib[l Încredere la lectură.

În schimb, actul 1şi II. jucate strident. exterior. continuu fals. Iarintrarea lui Fotino. inacceptabilă. Să nu se poată oare juca o scenăde comedie decît trăgînd de ea?

Cabotinii ăştia m[l sperie! Cînd mă gîndesc că se numesc..artişti", mă Întreb-eum nu-i sperie ironia termenului. Am avutimpresia că sunt În mijlocul unui echipaj În derută. Fiecare vrea săse salveze pe el. CaMl piesa. prăpădească-se spectacolul - dar el săaibă succes. el să fie bine. el să aibe aplauze.

Froda i-a spus cu brutalitate lui Sică lucruri care l-au făcut săÎngălbenească. Simteam şi În Sică vanitatea de cabotin r[lI1it[1.Dupăun moment de panică - fiinddl tot spectacolul i se p~lrea că zace lap[lmÎnt - a chemat pe cineva de la secretariat.

- Anunţă, domnule. Ia ziare. Premiera. miercuri seara. Şi. pînăatunci. două repetitii pe zi.

Ar fi fost o solutie fericită. Într-adevăr. Într-o s[qJtămÎnă derepetitii se mai pot repara o sumil de lucruri. Şi. dadl nu mai mult,cel putin textul putea fi bine Înv[itat. căci În momentul ăsta nimeni- deCÎt poate Leni - nu e sti"'lpÎnpe el. Ce fel de interpretare poatefi sub teroarea exercitiilor ele memorie?

..Interpretare". Stupid cuvînt care. În teatru. e complet lipsit desens. Nimeni nu interpretează nimic. Fiecare vine cu gesturile lui.cu icnetele lui. cu tusea lui de acasă - şi le aplică rolului pe care Îljoacă. Asta e tot.

În trei acte. mi se pare că n-a fost replică pe care să n-o simtfalsă. Ar fi trebuit. replică de replică. să le dau tonul just. să resta-bilesc intenţia. D,u' e o meserie c<u'etrece de puterile mele. Ar trebuisă Înjur, să miu. să ameninţ. să reped. Sil risc orice. S[lnu mă uit lanici o susceptibilitate, la nici un prestigiu. Ar trebui să dau o biltăliecruntă. cu decizia de a mă certa. dacă e nevoie pentru totdeauna.cu fiecare din actori şi cu toti laolaltă. cu Sică. cu Siegfried. cusouftleur-ul. cu maşinistul - cu toată lumea - şi poate că numaiaşa aş reuşi să restabilesc piesa şi s-o apilr.

Dar merită? Am eu atîta Încredere În ea. ÎnCÎt să o iau În aşa deserios?

Nu. nu. E o glumă. e un joc. Ar fi grotesc să uit acest lucru.Poate că voi avea de apărat În viată lucruri mai grave. Sper efI şi Încariera mea de scriitor Îmi sunt rezervate bătălii mai onorabile. Întrecazul De două mii de ani şi Între cazul Jocul de-a mcanţa sunt totuşidiferenţe pe care nu am dreptul să le uit. Acolo era vorba de ceva

care mă angaja cu propria mea viaţă; aicie o copilărie, un tleac, onimica toată.

Aşadar, premiera va fi sîmbătă. Sică a revenit imediat asupraprimei lui decizii de anlînare. Era prea multă lume care îl stătuia sănu amîne. Şi argumentul fiecăruia era acelaşi: Lasă. să vezi c-o săfie succes.

Fiecare aruncă vorba asta cu uşurinţă, pentru că nimeni nu eresponsabil de ea ... 0 să fie succes." ÎI aud pe Bereşteanul8 spunîndasta - şi mă întreb ce fel de artă e asta în care şi Bereşteanu poateavea opinii şi face pronosticuri .

..O să fie succes". Dar mai sunt două zile pînă la premieră - şinimeni nu e sigur pe rol. şi nimeni nu ştie cum să se îmbrace. şinimeni nu ştie cînd să intre, cînd să iasă, cînd să vorbească şi cîndsă tacă ...

Vineri, 16 [septemhrie 19381

..Dans les choses Theatrâles - spune Goncourt - c 'est abominableces hauts et ces bas. et sans transition aucune."

Repetiţia de asear[l a fost nestîrşit mai bună. A fost chiarmulţumitoare. Am avut pe alocuri copilăreşti momente de emOţie.Cîţiva spectatori (Fifi Harandl9, d-na Maximili:m, Zissu) urm{lfeauspectacolul cu încordare. Mă amuza să-i aud rîzînd, să-i vădştergîndu-şi pe furiş o lacrimă. (Azi, la repetiţia de după-masă.Beate Fredanov. Ia actul al treilea, plîngea de-a binelea. E drept căfata asta plînge aşa de uşor. ..)

Timuş părea aseară cu totul cîştigat de spectacol. Dar nu trebuiesă-I suspectez de amabilitate ~E aşa de incomod să nu-ţi placă. e,dimpotrivă. atît de comod să aprobi ...

Sică era fericit". Exulta.- E o piesă asta. domnule. da. da, e o piesă. Va trece cu sigu-

ranţă graniţa. Os-o traducem în franţuzeşte.L-am pus să repete de cîteva ori teribile le elogii. ceea ce. desigur.

nu l-w' împiedica totuşi ca. în caz de insucces. să mă înjure pe toatedrumuri le. Parcă-1 aud: ..Cine m-a pus. dom 'le, să mă încurc cu in-telectualii ăstia'1"

În linii m~ri. în linii foarte mari. aş putea fi mulţumit. În detalii.în nuwlţe. rămîn însă un milion de lucruri de făcut. Trebuie săaccept situaţia cum e - şi să privesc totul cu nepăsare. De asta e

18 Persoană din administraţia teatrului "Comredia".19 Actriţă.* Anulat: "cu totul mulţumit".

adevărat că ou mă pot plînge: o-am emoţii. O-'illl nerăbdare, o-amnici un fel de nelinişte. Cel puţin nu încă.

Am ieşit aseară cu Leni. după repetitia de noapte. Am mîncatnumai cu ea la ..Wilsoo" ~i ne-am întors spre casă tîrziu. aproapede 3. Jucase aşa de frumos. fusese atît de simplă. atît de intens şisincer emoţionată în jocul ei, încît aveam pentru ea o tandreteredeşteptată parcă din primele timpuri ale dragostei mele penlTUea.Ne-am oprit în fata unui afiş şi ne-am citit numele tipărite unullîngă altul. Eram singuri parcă pe tot bulevardul pustiu.

Sîmhătă, 17lscptcmhric 1938J

Sunt o oră înainte de premieră. Cîte lucruri ar fi de scris! Sunt însădupă O zi zbuciumată. pe care am petrecut-o toată. de la ora 1 la ora7. în tribunal. pentru - coinciclent~l- procesul lui Leni. O zi de tri-bunal mă macinCi si mii extenueazil în mod obisnuit - dar îndl azi'

Îmi pare rilu cii nu pot nota tot ce ar fi de' notat. Cel putin înleg~ltură cu repetitia generalCl de azi-noapte.

Acuma nu-mi mai rămîne decît sii aştept.

Duminică, 18lscptcmbric 19311]Mare succes. Foarte mare succes. Zeci de ridicftri de cortină. atmo-sferă caldă. vibrantă în sală.

Eu am fost la cinematograf. Am văzut un tilm - şi l-am văzut cutoată liniştea. ca şi cum n-ar fi fost nimic excepţional în seara asta.

Am venit spre stîrşit. destul de la timp pentru a mai simti. vie.atmosfera de sărbătoare. de satisfacţie.

Cronicile de azi-dimineatil elogioase. Spectacolul de matineu.plină sala. Pentru diseară. aproape toate locurile vîndute. Zeci detelefoane. zeci de felicitări.

Sunt desigur mulţumit. dar nu cred că mi-am pierdut capul. Suntîncă destul de sceptic şi mai ales sunt foarte obosit. Prea obosit casă notez acuma tot ce ar fi de n018: în legătură cu premiera.

Poate mîine.

Luni, 19 [septcmbrie 1938J

Cronicile (Viitorlll, SelJlllallll ... ) continuă să fie bune. Aseară s-ajucat cu casa închisă. după ce s-au vîndut toate locurile suplimen-tare posibile. La matineu. încasări de 30000, seara, peste 60000.

Totuşi nu cred într-un mare succes de public. Nu cred că voiavea ceea ce se cheamă o serie. Pentru motive pe care n-am acumrăbdarea să le înnumăr, dar pe care le cunosc perfect.

'6 182

Marţi, 20 [septembrie 1938]Cronicile de azi sunt copleşitoare. Ionel Dumitrescu. în Curelltul,Canmdino, în România, scriu cu un entuziasm. cu o prietenie, cu unelan care mă buimăceşte ... Nu, nu aşteptam în nici un caz o astfelde primire. Pînă şi în Universul este o cronică - nu binevoitoarepoate - căci tonul e rece şi parcă îmbufnat - dar suficient de elo-gioasă. Pînă acum, nici un cuvînt de adversitate, de nicăieri. Într-unfel e neliniştitor. Je ne demandais pas tant... Neall/ul românesc.POrtiI/ca Vremii. Frol/tul, care ar fi trebuit să mă atace cu violenţă,cum au făcut-o şi în trecut. tac. cel puţin deoc,m1dată. Să tie tăcereaimpusă de un succes prea mare ca să poată fi contestat? Să fie. dim-potrivă. tăcerea care precedeazâ şi pregăteşte o răbufnire?

Sem'a de ieri. care e de obicei cea mai slabă din săpt[m1Înă. a avuto retetă de 24000. Beresteanu. care a rectificat socotelile. măasig~lră că a fost 26 000. S~ pare că e foarte mult. (În aceeaşi seară,piesa lui Popa a făcut ceva mai puţin de 5 000.) Lui Camil nu-ivenea să creadă că cifra de 24000 e exactă. [ se părea enorn1ă. ~

E poate jenant să întrebi în fiecare seară cît s-a încasat. dar cîndatîţia oameni trăiesc sub obsesia reţetei. cînd de ea depinde totul ÎnteatJlI, nu te poţi sustrage acestei curiozităţi.

Azi-dimineaţă l-am găsit pe Bereşteanu cu planul turneului Întinspe birou. şi cu o serie de scrisori adresate impresarilor din provincie.

- Vezi ce bătaie de cap! Acuma trebuie să amîn{m1 turneul.Şi totuşi mă întreb dacă va fi un adevărat succes de serie. Actu(l

fI[ merge greu. Poate şi din vina regiei. Se apasă aşa de mult peefectele comice din primele două acte, se rîde aşa de tru·e. încît actultrei rămîne în gol.

Am fost duminică seara la spectacol şi eram indignat de felulcopilăros. absurd. în care se rîdea. Rîdeam şi eu ca prostul, luat deatmosfera de veselie din sală - e greu să rezişti unei săli de teatruarhiplină. cu lojile. balcO<U1eleşi parterele înţesate şi zguduite de rîs- rîdeam, zic, şi eu. dru' în acelaşi timp eram consternat. Ce mai potînţelege om11eniiă')tia din piesă. dacă se amuză ca la o simplă farsă!Şi dovadă că nu mai înţeleg nimic e că actul al treilea îi derutează.La ridicarea cortinei ei continuă Sti rîdă - dw·. după primele replici,după prima scenă mai ales, îşi dau semml că rîsul lor e c,m1 deplasatşi atunci toată veselia lor r[lmîne suspendată. E foarte posibil caacest act al treilea să nu-i permită piesei a se angaja cu adevăratîntr-o lungă serie.

Lui Rosetti nu i-a plăcut deloc nici piesa, nici spectacolul. Numi-a spus-o lămurit - dar mai era nevoie să mi-o spună? Destul că

18~

nu mi-a dat nici un telefon după premieră. Ieri, cînd l-am văzut.felicitările lui au fost atît de evazive. atît de jenate. Încît aproape căm-am simţit obligat să-i cer scuze pentru piesă, ca pentru un lucrude ruşine.

Desigur, nici lui Vişoianu - care era În aceeaşi loje cu Rosetti şicare nici el nu mi-a dat de atunci nici un semn de viaţă -. desigurcă nici lui nu i-a plăcut.

E foarte bine. E o chemare la ordine. E timpul să-mi mnintesc totce nu mi-a plăcut niciodată În piesa mea. E timpul să-mi spun iar şiiar di toată Întîmplarea asta e poate un lucru agreabil - dar În oricecaz neserios.

Forta de radiere a teatrului. Am scris cinci cărti şi niciodată n-amavut sentimentul ăsta de a fi fost pus În legătură directă cu .,publi-cui". de a fi ajuns pînă la el. de a-l fi preocupat. de a-I fi emoţionat.A fost de ajuns ÎnS[1să am o premieră de teatru. pentru ca deodat[1să se stîrnească un Întreg curent de curiozitate. de ner[lbdare. desimpatie. Primesc zeci de telefoane. zeci ele mesaje. din locurile celemai surprinzătoare. cele mai neaşteptate.

Miercuri, 21 lseptemh"ie 193!l]Reţeta ele aseară: 32 OOO!Se pare dl e cu totul neobişnuit.

O sală frumoas[l. neÎnghesuită, care asculta frumos. Aproape unpublic de concert. Se rÎdea mai puţin brutal: se surÎdea. Aveam pe

~t1ocuri impresia dI sunt la o şedinţă de muzică de cameră.Dar e timpul să m[l liberez de teatru. E şi cazul să nu mă mai arăt

pe acolo. E În sfîrşit timpul să mă Întorc la lucrurile serioase.

Sîmbătă, 24lseptembrie 193!l1Din ceas În ceas poate izbucni rflzboiul. Cehoslovacia a mobilizatasearfl. Franţa se pare efi a mobilizat şi ea, fără să pronunţe exprescuvîntul de ..mobilizare generalfl". Azi-noapte. rflzboiul era imi-nent. În oraş. pe la 3 de noapte. o atmosferă de panică: sau poatenici măcar de panică: un fel de paloare obosită de oameni care aurenunţat.

Acum avem un moment de sincopă. Chamberlain s-a reÎntors laLonelra cu noile revenelicări hitleriste. Vor fi acceptate? Vom aveao ..pace germană". care supr,imă Iibel1atea În Europa - cine ştie pecît timp? Poate pentru o Întreagă epocă istorică. Nu vor fi accep-tate? Vom avea războiul. Totul e o chestiune ele zile, poate şi maipuţin, o chestiune de ore. de minute.

La teaUl.Jlucrurile au mers În descreştere. Aseară 17000 ! - cifrăcu totul Îngrijorrltoare .. ,Succesul" să fi trecut atît de repede?

~84

Explicaţii sunt numeroase. A plouat, au fost veşti politice proaste,lumea a fost sub presiunea evenimentelor etc.

Dar se găsesc totdeauna explicaţii pentru un insucces. În schimb,nu e nevoie de nici o explicaţie pentru un mare succes, pentru unadevărat succes. Şi probabil nu e cazul piesei mele ...

Duminică, 25 [septembrie 19381Ase<U'ăau fost toate locurile vîndute. Totuşi cred că nu mai poate fivorba nici de un ,.mme succes". nici de un succes pur şi simplu.Matineul de ieri. sÎmbătă, se pare că a fost extrem de slab. iar celde azi n-a adus decît vreo IS 000, adică jumătate cît săptămînatrecută. Poate 61 diseară va fi Încă bine - de~i e prima seară deRoşăşună20 - dar mîine seară. luni, m:1tem 61 va fi prost de tot. Numai Îndrăznesc Stl fac socoteli. să fac planuri copilăroase ... Sutelede mii de lei pe care le visam. mai mult ca să glumesc. nici caglumă nu mai pot fi visate.

Am trecut pe la teatru ~i am văzut cîteva scene din actul doi.M-,U11Îngrozit CÎtde prost se joacă. HU'ăconvingere. tIu'ă e1<U1.cu bîl-bîieli. cu replici s[u·ite. cu altele adăugate. Pmci"la~ ti fost la o repetiţie- la una din cele mai proaste repetiţii. Am fugit Însptlimîntat.

Marţi, 27 [septembrie 1938]Telefon de la Paris. de la Poldy. EI crede că astă-seară Franţa vadecreta mobilizarea generală şi că sÎmbtltă războiul va fi declanşat.Mă Întreabtl ce să facă cu Mama. Vrea s-o trimeat[l spre ţariI, dmmă Înspăimîntă gîndul că ar putea. Doamne fereşte. S[l o apucerăzboiul pe drum. În Italia. de exemplu. Singur[l. nevorbind deCÎtromfll1eşte. speriată. ftlră bani. ce va face ,) Cum se va descurca '?

Şi. pe de altă parte. nici la Sceaux nu mai poate rămîne. căci şiacolo va fi singură. Poldy şi Benu um1înd să se înroleze din prima zi.

Mamă dragă. dacă s-ar putea ca războiul ăsta să nu treacă prininima dumitale! Dacf( cel puţin s-ar putea să nu pierzi În el deCÎtceea ce oricum e pierdut! Dacă s-ar putea S[lplătesc eu tot. pentruvoi toţi. E ultima consolare pe care o cer.

SÎmbătă, 1 octombrie [1938]Pace. Un fel de pace. N-<U11curajul StImă bucur. Acordul de la MUn-chen nu ne trimite pe front, ne lasă să trăim - dar ne pregăteşte untimp groaznic. Abea aClU11vom şti ce se cheamă presiunea hitleristă.

"'J Din ebraică: "Roş-ha-şana" - sărbătoarea care marchează Anul Nou încalendarul ebraic (prima zi a lunii Tishri).

Mi se pare logic să aştept o înclinare spre dreapta în Franţa şi unputernic reviriment antisemit în România. Văd foarte bine un nouguvern Goga-Cuza, sau poate chiar o lentă tranziţie spre un regimlegionar, convenabil amenajat.

Dar vom trăi ...

[eri nici n-anl mai îndrfLZoitsă trec pe la teatru. Seara de joi fuseseconsternantă: Il 000 de lei. Eram dezolat, aveam remuşcări şi măsimţeanl responsabil faţă de oamenii de la teatru. ca şi cum i-aş ti vîrîtîntr-o proastă afacere. Toată lumea îmi spunea că nu trebuie să fiusperiat şi că sala e goal[l din cauza evenimentelor de la Munchen,al căror rezultat 1tU11eaîl aştepta din moment în moment - şi. pe dealtă pm·te. din cauza exercitiilor de apărare pasivă care cufundasetot oraşul în întuneric şi îi dădea un aspect sinistru. cu felinarelestinse. cu ferestrele oblonite, cu sirenele care şuierau. cu clopotelecare băteau ...

Ieri n-am mai trecut pe la teatru să întreb: mi s-a spus doar căvinerea e una din cele mai proaste zile din săptămînă.

Ei bine ... spre stupoarea mea. azi-dimineaţă îl Întîlnesc peAxente, dactilograful, care îmi spune:

- Ne-aţi bătut asem'ă la "Comcedia": noi la ..Regina Maria" amfăcut 24 000. şi dvs. 26000.

Nu-mi venea să cred. Mi-am luat inima în dinţi şi am trecut pela teatru s-o întreb pe casieriţă. Da: era exact!

S-ar putea oare să se redreseze? S-ar putea încă să fie totuşi unmic succes?

Noaptea trecută, un an de cînd ajungeam la Paris - şi mi se fu-~'au valizele şi manuscrisul.

Miercuri, 5 [octombrie 1938][eri am vorbit cu Ocneanu despre roman"'. Cred că-l voi publica lael. E singurul editor cu care se poate lucra."" Mă întreb doar ce voiface cu contractul de la Delafras.

Am citit azi capitolul VI. pe care nu l-am mai răsfoit de la Branşi îl uitasem. Mi s-a părut mult mai bun decît în momentul în careîl lucram - şi cînd eram atît de nemulţumit de el.

Aş vrea ca romanul să apară pe la sfîrşitul lui noiembrie. începu-tul lui decembrie. Pentru asta va trebui însă ca de la 15 octombrieîncolo. ziua. noaptea - să nu mai fac altceva decît să scriu. Nici tri-bunal, nici Fundaţie, nimic ...

21 Accidelllul.22 Edilura Alcalay.

~86

Reclama piesei în Timpul de azi anunţă .,ultimele reprezentaţii".Mă întreb de ce. Turneul cu Ionescu G. Maria a fost amînat pentru19 octombrie, iar pînă atunci ar putea să se joace mereu Jocul de-a,'orallţa. mai ales că, chiar dacă n-a mers strălucit, nici rău nu sepoate spune că a mers. Luni şi marţi au fost seri slabe (azi e lomKipur)23. iar sîmbătă şi duminid au fost puţin peste 40 000 - ceeace nu e prea rău.

Si faţă de Zoe. şi faţă de Leni. în completă retragere, E maicuminte. e mai simplu - chiar dadl. Dumnezeu unul O ştie - nu evesel deloc.

Maqi, 11 [octomhrie 19381Sîmbătă şi duminică destul de slab (ceva mai mult de 30 000). darieri. luni. foarte. foarte prost. Pînă la ora 8 se vînduseră de vreo5 ()'JO. N-am mai Întrebat cît s-a făcut În total pînă la urnlă. Desigurnu mai mult de 9-10 000. Am intrat un moment în sală, în timpulactului r; parterul era destul de bine populat - probabil multe biletede favoare - dar balcoanele goale.

Ce trist lucru o piesă care se apropie de sfîrşit. Un rom<Ul seimpune mai puţin gălăgios. mai puţin ostentativ, dar şi iese din cir-culaţie mai lent, fără bruscheţe, depărtîndu-se încet, pe nesimtite.

De bine. de rău. piesa se va mai juca săptămîna asta, căci nici nuau altceva de jucat între timp. pînă la începerea turneului - dar..cariera" ei. cum se zice la teatru - e terminată.

Sică. aseară. era parcă puţin descurajat.- Te rog - i-am spus eu - să nu-mi faci reproşuri.- N-am nici un reproş sil-ţi fac. Sunt foarte bucuros că ţi-am

jucat piesa. Dm' sunt dezolat de publicul ăsta. Din nou ajung la con-cluzia că nu avem public pentru un spectacol subţire, Nu numai căpiesa d-tale era bună. nu numai că spectacolul era reuşit, nu numaică am avut o premieră de răsunet. dar toată prima săptămînă indicaun entuziasm general, un succes sigur. Spune! ce să mai înţelegi 2.Jce să mai crezi?

Sîmbătă, 15 [octombrie 1938]

Ca şi cum Leni şi Zoe n-ar fi fost de ajuns pentru a-mi complicaviaţa, iat-o acum şi pe Alice Theodorian. Telefonează de zece oripe zi (ba chiar şi noaptea), mă cheamă mereu la masă, e insistentă.e plină de subînţelesuri, e provocatoare.

~3 Zi de post şi pocăinţă (în ziua a zecea a lunii Tishri), cea mai importantăzi din calendarul liturgic evreiesc.

Începe să devie totul prea comic. Ce ironie a destinului meu:evreu, să fac şi figură de .,homme a femmes" !

Ziua de ieri a fost În privinţa asta de-a dreptul stupidă. La prînza fost Zoe (Papa era la Brăila). Seara a venit Leni, iar seara de totm-am dus eu la Alice Th. Socoteli prea complicate de dus cu fie-care În parte. Şi cînd mă gîndesc că. Într-o viaţă regulată. aş fi fostbărbatul cel mai credincios şi mai* puţin frivol din lume ...

Mă las destrămat În atîtea ridicule poveşti. care nici una nu ducenicăieri ...

ILuni, 17 [octombrie 1938]

Ieri-dimineaţă a sosit Mama. dupil ce 24 de ore a stat Într-un fel de..carantină" la limbolia. A trebuit Silcapăt prin Ralea un ordin tele-grafic al Ministerului de Interne. pentru ca s~l-::;ipoată continuadrumul spre casă. Se pare că nu numai limbolia. dar toate punctelede frontieră sunt pline de evrei opriţi pe loc. neputînd nici să seÎntoarcă În ţările de unele vin. nici să intre În Romfll1ia. de::;itoţi suntpurtători de paşapoarte române::;ti.Nici o explicaţie pentru barbari aasta, nici o justificare.

- Oribile vremuri trăim' se lamenta R,lIea. jenat.Numai căjena asta nu-l Împiedică să fie complice. Un complice

pasiv şi cu conflicte de conştiinţă - dar care Î::;ipoartă cu destulăcomoditate aceste conflicte ...

Ce ne mai aşteaptă. Doamne. de aici Încolo?

Duminică seara a fost ultimul spectacol. Mi-au făcut măgăria dea relua În ultimele două zile rămase pînă la turneu. ieri şi azi./OIl(,SCII C. Maria. În felul ăsta. am aerul de a fi fost scos de pe afişşi Înlocuit cu o piesă veche. ca şi cum ar fi fost un prea mare dezas-tru. pentru a mai fi suportat Încă două zile. Un moment. am fostindignat. Pe urmă. mi-a trecut. La urma U1melor, nu vreau să iau Întragic nimic din ce mi se Întîmplă În teatru.

A fost o aventură - şi s-a tenl1inat. Nu cu prea mari foloase. darnici cu prea mari pierderi.

SÎmbătă seara, la penultima reprezentaţie. am asistat la Întregspectacolul, ceea [ce] nu mi s-a mai Întîmplat din duminica imediaturmătoare premierei. Fragmente din fiecare act am mai văzut dincînd În CÎnd, după cum se Întîmpla să trec pe la teatru. ieşind de laun cinematograf, sau trecînd s-o văd pe Leni - dar piesa, de laÎnceput şi pînă la sfirşit, n-am văzut-o deCÎt de două ori. M-amobişnuit cu ea - şi acum mi-e aproape imposibil s-o mai judec.

~188

Imaginea spectacolului s-a suprapus aproape complect imagineiiniţiale. La început deosebirile dintre ce visasem eu şi ce realizauei pe scenă erau crispante. Pe urmă, încetul cu încetul. gesturile lor- chiar CÎnd erau greşite -, intonaţiile lor, chiar cînd erau false,s-au substituit vocilor pe care le ascultasem eu scriind. Aş fi vrutuneori să protestez. aş fi vrut să-i chem la ordine. aş fi vrut să resta-bilesc textul meu. aş fi vrut să impun piesa pe care am scris-o, înlocul celei pe care mi-o jucau ei - dar ar fi trebuit şi un prea mareefort. şi. pe de altă parte. nici nu aveam convingerea că merită.

Duminică seara am mai ascultat - pentru ultima oară! - actulal treilea. Eram la balcon, de unde scena se vede depărtată, cu cevamagic în aceast[l depănare. şi uneori închideam ochii ca S[lascult.Poate sentimentul că e într-adevăr pentru ultima oară. că de aiciîncolo toate acele cuvinte nu vor mai fi rostite. că vor rămîneîntr-un dosar biltut la maşină sau. în cazul cel mai bun, într-o cartetipărită - poate toate aceste gînduri. care aveau un gust dedespănire. m[l făceau să ascult, pentru prima oară. cu emoţie. Îmispuneam efI ceva moare. că ceva se duce pentru totdeauna. că serupe definitiv de mine. Nu voi mai vedea capetele acestea de spec-tatori înclinaţi spre scenă, în tăcerea unei săli populate. în întune-ricul risipit doar de focurile rampei. ascultînd, primind, făcînd ecou.răspunzînd cuvintelor scrise de mine. Nu voi mai auzi nici rîseteleacestea. care urcă într-o rumoare vie. caldă. spre scenă.

Era lîngă mine o fată care plîngea. E ultima fată care plîngepentru Joc/ll dc-(/ \"(/C{/II!a. ~

Leni pleacă mîine în turneu. A fost azi aici. Nu ştiu dacă e fru-moas[l: desigur nu. Dar are o piele aibă. strălucitoare: o carnetandră. tînără.

- În ziua de 17 noiembrie să mă aştepţi în noua ta casă - mi-aspus plecînd.

Şi am într-adevăr impresia că o aştept. deşi îmi dau seama că nuse poate. Ultimele scadenţe în acest vechi amor se apropie.

19 noiembrie (1938). Sîmbătă \De două zile. în garsoniera mea. Ar trebui să ţin minte că ăsta a fostunul din visele mele vechi - şi ar trebui să fiu mulţumit. Totuşi.duc de cîteva zile o inimă cenuşie. Nici o speranţă, nici o aşteptare.nici o hotărîre.

E o cameră mare, aIbă, cu multă lumină. Ia etajul VIII. E dreptcă e pe Calea Victoriei - lucru care în principiu îmi displace - dar,de 'Ia înălţimea la care sunt, nu se mai poate spune că locuiesc pe o

1~

stradă anumită. Am o terasă, destul de Încăpătoare - ar primi cuuşurinţă trei chaise-longuri deschise - şi de acolo cuprind În semj-cerc jumătate Bucureşti. E, ca peisaj, ceva din intrarea În rada New

LYorkului. Plutesc Între building-uri.Nu vreau deocamd*

Duminică, 20 [noiembrie 1938]

Aseară m-a Întrerupt din scris Zoe. Nu mai pot continua notaîncepută ieri. Nici nu mai ţin mjnte exact ce voiam să scriu.

Era prima femeie care intra în casa asta. Nu mi-am putut opri unelan de tandreţe. Am dezbrăcat-o, ,Ull culcat-o, am lăsat-o să mor-măie sub plapumă, ca o pisică la căldură, şi am scoborît S[l iauprăjituri de la .,Nestor". Ce bine e să ştii că ai lăsat sus în camera tao femeie tîflără, c<U'ete aşteaptă ...

Dar, se înţelege. toate astea nu au nici un sens.

Azi-dimineaţă s-a reluat. Într-un stupid matineu de la ora 10,Jocul de-a racal/ra. (Turneul Într-adevăr s-a terminat joi - cînd s-aîntors şi Leni.) Am atît de puţină încredere În piesa mea, încît nicipentru matineurile de la ora 6 nu o socotesc destul de bună.

Nici n-am fost la teatnJ. Nu În semn de protest -- ci din sincerănepăsare.

Au fost În schimb Mama. Benu şi Papa, ieu-de Ia teatru au trecutpe aici - Mama aducÎndu-mi două criz,mteme. E bine că primeleflori care intră În casa asta mi le aduce ea.

Miercuri, 30 [noiembrie 1938]Corneliu Codreanu Împuşcat şi Îngropat azi-noapte, Împreună cuasasinii lui Duca şi cu asasinii lui Stelescu!4. Fugiţi de sub escortă.Totul a fost prea fulgerător şi prea neaşteptat, pentru ca S[Hlli dauseama ce poate urma.

Încă o dată. trebuie să observ că Împrejurările interne sunt ne-aşteptat de ferme şi că ar putea indica o redresare. Situaţia externăe atît de confuză şi de nefericită. Încît Împiedică orice Încercare. cîtde timjdă, de a fi optimist.

Vineri, 2 [decembrie 1938]

Stupoare şi linişte. Un fel de linişte Încremenită. Am impresia cănimeni nu şi-a revenit Încă din buimăceala primului minut.

* Enunţ ncîncheiat.2" Mihai Stelescu, lider legionar, asasinat de foştii camarazi, după ce părăsise

mişcarea şi devenise adversar al lui Codreanu .

. 190'6

Ar fi În logica lucrurilor ca toată această spaimă amuţită săspargă Într-o explozie antisemită. E o supapă de siguranţă, pe caren-ar fi exclus s-o deschidă chiar guvernul. Şi de astă dată s-ar puteasă plătim tot noi.

Marţi, 6 [dcccmbric 1938]A fost CeHa la mine şi - fără să-mi dau seama cum am ajuns săvorbim despre asta - mi-a povestit o sumă de lucruri despre Zoe.Despre "trecutul" lui Zoe.

Mai ales mi-a dat numeroase detalii despre un an10r al lui Zoe,În c<U'enu mi-a fost greu să recunosc marele amor despre care eaÎnsăşi Îmi povestea astă-vară. E un anume Bisco Iscovici - şi CeHa,care ÎI cunoaşte foarte bine, m-a ajutat nu I~umai să-I ..văd" fom-tebine, dar să reconstitui Întreg romanul iubirii lor. Şi am avut dintr-odată senzaţia că Zoe. fata asta admirabilă, pe care o văd atît de des,care sÎmbătă după-masă a dormit În patul meu. şi pe urmă, goală,f[icea tumbe copilăreşti pe parchet, fata asta cu care aseară am fostla cinematograf este pentru mine o necunoscută.

Mă sperie puţin sentimentul ăsta. E ca şi cum deodată. În jurulmeu, lucrurile - ele care mă rezemam. pe care le cunoşteam. careÎmi erau familiare - şi-ar pierele din consistenţa lor. şi-ar schimbaculoarea, elimensiunile, realitatea ...

Sîmbătă, 10 [dcccmbrie 1938]Marţi, ele Sfîntul Niculae. i-am trimis Ninei. ele ziua ei, o floare şicîteva rînduri, În care Îi spuneam că ezit să vin la ei. de vreme ceMircea. fiind În Bucureşti ele atîta vreme. nu mi-a elat nici un semnde viaţă.

Ieri, la Fundaţie. găsesc o scrisoare din partea ei. o scrisoare demulţumiri. de simplă politeţ[l. nici rece. nici corelială. tocmai bineindiferentă: .,Grelele Încercări prin c<U'eam trecut, Mircea şi cumine, ne-au făcut să ne izolăm complet de lume".

Îi Înţeleg foarte bine. Simt că de la moartea lui Codreanu ei tre-buie să se consielere În eloliu. Dacă m-aI' primi pe mine. ar aveapoate sentimentul că trădează o cauză. Sunt lucruri irep<u·abile. c<U'enu mai Iasă loc nici pentru amintiri. .

Nae a semnat o declaraţie de solidarizare cu cei 318 ..camarazi dela Vaslui". Textul a apărut În facsimiL În toate ziarele de azi-dimi-neaţă. *Am avut un sentiment neelesluşit că lucrurile astea mă pri-vesc puţin şi pe mine personal, văzînd În clişeu scrisul lui Nae, pecare Îl cunosc atît de bine, scrisul lui clar, decis, parcă tipografic.

Vineri, 16 [decembrie 1938]Azi-dimineaţă. Ia Fundaţie, Mircea În grup cu Cioculescu. Biberi,Benador. Mă apropii să le spun bună ziua - şi. spre surpriza mea,Mircea se ridică În picioare şi mă Îmbrăţişează.

Gest reflex? Amintiri vechi mai puternice decît faptele recente?

r SÎmbătă, 17 [decembrie 1938]

Dinu Noica Îi trimite. de la Paris. lui Comarnescu. o scrisoare princare Îl anunţă dt. În urma uciderii lui Codreanu. el s-a decis să de-vină legionar şi c~i. În consecinţă. consideră reziliate toate con-O'actele pe care le are cu Fundaţiile Regale. fiind gata să ÎnapoiezeÎn cel mai scurt timp sumele luate ca avans.

ÎI recunosc foarte bine pe Dinu Noica.

În schimb. Mircea i-a fi"icuto vizită lui Rosetti. pentru a-I anunţacă el ri"'Ul1Înescriitor şi om de ştiinţă. că vrea să publice căqi. că vrea-mai mult ca oricînd - S~I se ocupe de institutul de orientalisticft.ce ar urma să se înfiinteze În cadrul Fundaţiilor.

Nici asta nu e rău.

Aseară. Ia Naţional. premiera lui Bunbury. de Wilde. tradusă demine. (Lucru pe care nu-I ştie nimeni. pentru că. desigur. Sado-veanu nu voia S~l rişte a pune numele meu pe afiş. De altfel. nici eunu prea mă mÎndresc cu o piesă englezească tradusi"'1după o tra-

L-ducere francezi"'t.) Totuşi e amuzant să asculţi spuse de pe scenăfraze scrise de tine. Am avut nu ştiu ce curiozitate de autor (ca şicum textul mi-ar fi aparţinut). şi în acelaşi timp o detaşare com-plecti"'t.căci nu mi"'lsimţeam deloc angajat În spectacol.

1939 _

Joi,5 ian uarie 1939Scenă din biroul lui Titeanul, ieri - relatată de Hurtig2, la care amdejunat azi:

Intră şeful de cabinet.- Domnule ministru, a venit adeziunea Societăţii Scriitorilor la

Frontul NaţionaP - dar sunt cîteva nume penibile.- Care?- Mihail Sebastian. Sergiu Dan ... Ce e de făcut?- Cunoşti ordinele. Nu putem compromite mişcarea. Şterge-i.Şi într-adevăr ne-a şters. în ziarele de azi. o listă a S.S.R.-ului,

din care lipsesc numele noastre.Nu e mai puţin adevărat că ieri. la Fundaţie. am fost pus Srl

semnez un formular de înscriere.

Luni,9 [ianuarie 1939]Nu înţeleg de ce mi-am pierdut vacanţa de Crăciun rămînînd înBucureşti. Aş fi putut să-mi termin romanul. aş fi putut s[t schiez ...În loc de asta. mi-am pierdut nopţile şi zilele nefăcînd nimic.Iată-mă la sfîrşitul vacanţei. obosit, fără elan, fără chef de lucru,leneş, dezorientat. plin de remuşdri. Şi din nou n-am bani. ceea ceîmi aminteşte că am 31 de ani. că viaţa trece pe lîngă mine. că opierd, că aproape am pierdut-o.

Şi e at~lfă o neverosimil[i zi de primăvară. caldă. însorită. cW'e măface de două ori mai trist.

I Eugen Titeanu, gazetar, fost plim-redactor la Fapta (1930), era subsecrelarde stat pentru Presă ~i Informaţii în guvernul Miron Cristea.

, Probabil Alexandru Hurtig, redactor-şef la Arglls şi director al AgenţieiRadoL

3 Frontul Renaşterii Naţionale, organizat de regele Carol al fi-lea după des-fiinţarea partidelor politice.

193/

Marţi, 17 [ianuarie 1939]Comica. absurda şi În fond teribila situaţie pe care o suport de 8 lunicu Zoe va trebui să o joc din nou pentru Leni.

A fost aici ieri. s-a dezbrăcat şi. pe urmă. în faţa năruirii mele,s-a purtat de o delicateţă, de o simplicitate care au făcut să trecemuşor printr-un moment care mi se părea făr[1 ieşire. niră salvare.

E foarte frumoas[l. E mult mai frumoasă decît puteam crede dupăcele mai Încrezătoare aştept[lfi.

Ce cuplu de amante care se deosebesc ~i se completeaz[l tocmaiprin acordurile lor. Z. şi L. Şi, În fond, ce viaţ[l - complicată. de-sigur. dar plină - a~ putea duce Între amîndouă.

Viaţ[l compl icat[l! Există oare o viaţă mai compl icată. maistupid. mai fără sens complicată deCÎt a mea')

O privesc cu un fel de stupoare resemnată. care singură probabilmă opreşte ~[ltermin o dată pentru totdeauna cu totul..

Nu mai e loc în viaţa mea decît pentru sinucidere sau pentru oplecare definitivă. undeva. În singur[ltate.

Vineri, 20 lianuarie 1939]Oroare. dezgust. ceva murdar. obscen. trist pînă dincolo de aricelimită ...

Cît trebuie să fie de tare inerţia mea. pentru a trăi mai departe ~idupă o zi ca asta?

Joi, 2(, [ian uarie 1939]Întors azi-noapte de pe Schuller. unde am fost plecat la schi cincizile. Prea puţin pentru o evadare. Oricum. un r[lgaz. O suspendare.a ţinere pe loc. Am încercat să nu m[( gîndesc la nimic. am ÎncercatS[luit. Ştiam efi nu se poate. dar căutam cel puţin un anestezic.

Si acum vine trezirea?

Marţi, 7 februarie [1939]Dejun ieri la Blank. cu domnul de Norpois. În realitate ÎI cheam[l..contele de La Rochefoucauld". dar este';' un Norpois tipic. Eramtentat să-I Întreb dacă nu l-a cetit pe Proust şi dacă nu-I frapeazăasemănarea. Ar fi fost o grosolănie. desigur. dar şi aşa nu cred căam avut prea mult tact În conversaţia cu el.

Nu ştiam la Început că este ,.ministrul Ordinului de la Malta pelîngă Curtea din Bucureşti". Cum vorbea mereu despre paşaportullui diplomatic. eram convins că este În diplomaţia franceză - şi dincauza asta m-a uluit violenţa cu care Îi înjura pe socialişti (Blum Înspecial), ardoarea cu care lua p<lfIea lui Franco. dispreţul cu care Îi

\;94

ţintuia pe republicanii spanioli. bucuria cu care aştepta triumful,.naţionalist". Eram aproape indignat şi i-am amintit că Franţa maiare de aici Încolo încă o frontieră de apărat. Cred că am fost puţinagresiv. puţin iritant. Îmi pare rău. Ar trebui să învăţ să ascultliniştit, politicos ..fără reacţiuni prea vii. Ce Dumnezeu! măcar atîtalucru să fi învăţat din cunoaşterea lui Proust. Cred că La Roche-foucauld-Norpois ar fi ..dat" ieri mult mai mult. dacă i-a.) fi inspiratîncredere şi dacă - nesimţind în mine un opozant - ar fi fost lalargul lui. Maurice Turbe. Într· o asemenea împrejurare., ar fi simu-lat perfect un aer modest, mirat. admirativ şi obedient.

Dar chiar ~i aşa. tipul a fost amuzant. E aşa de mult "diplomat inretragere"! (Insăşi situaţia lui de mini~;tru al unei ficţiuni îl face săexagereze ostentativ ticurile diplomatului.)

Vorbe~;te despre totul cu un aer de falsă mode.;tie, sub care explo-dează sentimentul lui de import<U1ţă,de iniţiere În marile secrete, pecare condescinde sil le comunice ascultătorilor, dar neoficial, puţin.. incognito" ... Vous savez. mais je n 'en sais rien: je suis el'une totaleignorance." Şi cînd a spus "totale ignonU1ce", e ca şi cum te ..arinvita să cite~iti dincolo de zîmbetul lui o sumă de mari mistere.

Cancanuri de la curtea italiană. de la curtea spaniolă. micit1eacuri stupide spuse cu ceva tainic şi subliniate apoi scurt: "etvous savez. <;ac'est deja de l'histoire". Nu ştiu ce respect comic,puţin familiar pentru marile dinastii europene. "Victor Emmanuelest un grancl roi." ..Don luan est marie a une charmanle Bourbon.Des gens tres serieux." ..Lors de la marche sur Rome, VictorEmmanuel a agi en chef de la maison de Savoie." Şi. relatînd primaîntrevedere între Mussolini şi rege. adaugil: ..le le tiens d'une per-sonne qui etait presente et qui n'etait pas le roi" .

....E>.derq.pe care l-am întîlnit asearil la cercul sefard-l. unde amvorbit amîndoi despre Baltazm'. într-un fei de şezătoare "festivă" -îmi spunea că deploră moartea lui Codreanu. care a fost un mareom. o apariţie genială. o forţă etică filră seamilll şi a cărui "moartede stînt" este o pierdeJ:e ireparabilfl.

Leni vine mereu - şi eu o chem şi o primesc mereu. Unde mă vaduce toatil povestea asta nu ştiu - dar sunt fericit că o am Iîngiimine şi că Încă n-am pierdut-o. Dar rnai tîrziu? Dar mai departe?

Joi,9 [februarie 1939]

Alalillseară au fost la mine Nina şi Mircea. Ca şi cum nimic nu s-arfi întîmplat... Ca şi cum n-ar fi Între noi un an de uitare ...

Multe lucruri pitoreşti despre viaţa lui de lagru'la Ciuc şi mai alesdespre convieţuirea cu Nae. pe care l-a evocat cu atîta căldur~i, încîtmi s-a făcut deodată dor de el... Cît de rău îmi pare că n-am apucatsă-I văd înainte de rearestarea lui!

Învăţ de vreo trei săptămîni englezeşte. Zilele trecute mi-amcumpărat prima carte, pe care voi încerca s-o silabisesc. Scrisorilelui Lawrence. E prematur. desigur, dar îmi făcea plăcere să punîntre cărţile mele un volum de la .,Albatros".

Încolo. totul cum ştii. Adică absurd. umilitor şi de nesuportat. Deunde iau puterea de a tîrî după mine traiul [ista nefericit. zi de zi. nuştiu. Probabil din lene - singura mea forţfl.

Sîmbătă, 11 [februarie 19391Camil. director la Teatrul Naţional. L-au instalat ieri. şi după insta-lare am dejunat împreună, singuri, la .,Continental".

Mă tem de ce va face. Aş vrea să reuşească - e una din puţineleşanse mari care i se oferă.

Duminică, 121februarie 19391M-am decis să revin la romanul meu. Vreau să-I termin. E absurdsfi-I ţin de atîta vreme neterminat. Toată activitatea mea de scriitor(dar mai sunt eu un scriitor?) stă în loc din cauza lui.

Afară de asta. nu am bani, şi nici nu ştiu unde aş putea găsi. Seapropie chiriile de primăvară. Dacă pot trimite romanul la tipar.g[lsesc imediat 20 sau poate chiar 30 de mii de lei.

În plus. lucrînd. pot regăsi - cel puţin pentru cîtăva vreme - unsens vieţii ăsteia destrămate. Măcar atîta lucru să rămînă scrisulpentru mine: un refugiu.

Dacă va fi nevoie, mă voi închide în casă. Dacă va fi greu să măînchid în casă (Zoe. Leni. Fundaţia. telefonul etc .. etc.) voi plecadin Bucureşti. Trebuie.

Am recitit azi manuscrisul. L-am recitit cu destulă plăcere. Pri-mul lucru de fricut este să pun la punct partea reconstituită. Lasdeoparte regretele. las deoparte sentimentul că ce am pierdut esteîn fond ireparabil, iar ce reconstitui este insuficient. dacă nu com-plet ratat - las deoparte scrupule şi suspine (scrupulele astea nusunt şi ele o formă de lene '1). las totul deoparte şi pornesc deo-camdată să *pun în ordine tot ce se află scris pînă azi. În cîteva zile- 2.3, dar în nici un caz mai mult de 4 - trebuie să pot **da unei

* Anulat: ,.pregătesc".** Anulat: ,.trimite".

~96

dactilografe cele şase capitole scrise. Iar pe um1ă trebuie să urmezerestul. Nu-mi acord mai mult de o lună pentru totul. La sfirşitulluimartie cartea să apară!

E o făgăduială. e un legămînt, este o chestiune de seriozitate.

8 martie [1939]. MiercuriMarietta Sadova Îmi cere Jocul dc-a racal/fa, ca să facă un turneuÎn ţară de la 8 aprilie la I mai.

Nu o pot desigur refuza (nu am nici un motiv sau pretext plauzi-bil de invocat) - dar Întîmplarea asta. care mă ia oarecum prin sur-prindere. mă plictise:-)te sincer. Ce pot cîştiga din punct de vederebani e ridicul. Ce pot Însă pierde. deşi nu e grav, e jemmt. Nu ţinprea mult la piesa <L'ita(mai ales acum. de cînd ..cariera" ei e defini-tiv Încheiatfl. şi Îndl fără glorie !). dar nici nu sufăr să o văd tÎrÎtftprin ţară. cu o trupă de cabotini adunaţi de unde s-o nimeri, prin sălimizerabile. trei sferturi goale. sau umplute cu bilete distribuite prinprefecturi. rezidenţe, gamizoane şi percepţii.

E ceva trist. descurajant, promiscuu Într-o asemenea afacere şiaş fi vrut ca numele meu să nu fie cu nimic angajat În ea. Am În-cercat s-o conving pe Marietta - ieri. cînd a fost la mine - să-:-)ialeagă altă piesă. clar deocamdată rezistă. Şi, pÎnftla unnă, dacă nuse vor ivi alte obstacole de alt ordin, e probabil că va trebui să măresemnez.

Marţi, 14 [martie 1939]O ascultam astăzi vorbind pe Alice Theodori,m (Ia care am dejunatdupă o ..ruptură" de două luni. ruptură ÎntÎmplată În condiţiile celemai comice şi despre care ar fi meritat poate să Însenmcz la timpunele lucruri aici). o ascultam vorbind - şi deodată am Întrezărit*întreaga reţea de legfituri. În care sunt prinşi absolut toţi oameniipe care Îi cunosc**. ca şi cum viaţa fiecăruia din ei n-ar fi decît oramificare a unei vieţi sociale comune.

E de ajuns să iau un singur nume. un singur personaj. aproapeIa Întîmplare. pentru ca să văd cum În existenţa lui personală suntimplicaţi toţi ceilalţi. Din incident În incident. din ramificare Înramificare. plec de la Alice şi ajung la Blank. la Leni. la mine.la Lilly. la Zoe. Ia Maryse. Ia Marie Ghiolu. Ia Lupa. Ia Nae. laMircea. Ia Camil - şi prin Camil din nou la Alice. unde circuitulse Închide. putînd Însă să reÎnceapă din nou În alt sens. cu alt iti-nerar. antrenînd alţi oameni. alte aventuri - fiecare din ele avînd

* Au fost anulatc succe.siv formulările: "plecînd de la ea", "în legătură cuea", ,.0 rcl[aţie.]".

** Anulat: "ca într-o plasă",

o anumită importanti! autonomă. dar toate fiind angrenate în ace1<L)i..sistem" de relatii sociale.

Pentru prima oară anl* ,.realizat" E'trgimea de suprafaţă pe carese desfă~oară viaţa mea, aşa de monotonă cît o ştiu. aşa de redusăcît îmi pare. Pentru prima oară m-am gîndit că ce punem noi într-unroman de 300 de pagini este ridic-ul de neînsemnat httă de mulţimeade fapte care e implicată 'in cel mai obişnuit gest al nostru. Ajungesă pronunţ un nume - Cella Seni de exemplu - pentru ca zeci deoameni. zeci de comedii. zeci de aventuri să se pună în mişcare.printr-un infinit număr de rotite"".

Dacă ar fi să scriu un roman În care să intre întreg acest material(pe c<U"eabia azi l-am văzut. mi se pare. pentru prima oară. în toatăîntinderea lui). cîte mii de pagini mi-ar trebui?

Mfi va lăsa viata S[l-\ scriu cîndva. mai tîrziu?

Turneul Mariettei nu se mai face. Cel puţin nu deocamdată. Credcă a înţeles şi ea primejdia ele a pleca la drulll cu o trup:l ele cabo-tioi obscuri. adunaţi din resturi. Cîteva zile s-a zbfltut sf! facă o dis-tribuţie onorabilă - Soreanu în Bogoiu. Valentineanu În Ştefan. Bachiar era gata să-i cearfi Elvirei s-o joace pe Madame Vintilf\. DarSoreanu e ocupat în Dlidliea SC1'{/slilia. iar pe Valentineanu nu vreasă-I dea Camil - aşa încît Marietta a preferat să amîne turneulpentru octombrie. cînd speră s[l-i aibe pe amîndoi.

Prin urmare. deocamdată. plictiseala mea de deunflzi rf!mÎne fărăobiect. Iar la toamnă - om vedea. .

'Luni, 20 [martie 1939]Nimicirea Cehoslovaciei <Ull \uat-o drept o dram[l personalf\. Citeamziarul pe stradă. cu detalii despre intrarea lui Hitler în Praga - şiaveam lacrimi în ochi. Este ceva a?a de umilitor şi ele abject. încîtrfme?te tot ce (lill putut crede cîndva despre oameni.

Se pare - În ciuda dezminţirilor apfirute ieri în gazete - căRomfll1ia a primit şi ea un ultimatum. Nu i se cere deocamdată decîts:l-şi lichideze industria şi să redevinfl un stat strict agricol. furnizornumai al Germaniei. care şi-ar asigura astfel monopolul exportului~j importului românesc.

Dacă se acceptă, îi avem pe nemţi. În toamnă cei mai tîrziu. aici.Dacă ou se acceptă. avem r[lzboi în 10-15 zile.

Între timp, Daladier şi Chamberlain ţin discursuri de protestare.Totul mi se pare grotesc. Dacă ai privi lucrurile de pe altfl pla-

netă. ţi-ar veni să rîzi. Aşa Însă ...

* Anulat: "avut înainte".** Anulal: ,.care transmite".

~98

Da. e posibil să avem război În primăvara asta care Începe, eposibil să mor în primăvara asta, undeva Într-o tranşee.

Emil Gulian. cu care am vorbit sÎmbătă la telefon, Îmi propunesă ne strîngem cîţiva şi să facem jurămînt că cine dintre noi varămîne În viaţă va avea grijă să editeze postum manuscrisele celorcăzuţi În luptă.

Trebuie să mfuturisesc că nu-mi prea pasă de meUluscrisele mele.Îmi pasă mai mult de c1lrţile pe care s-ar putea să nu le mai potscrie. Şi Îmi pasă mai ales de viaţfl - viaţa asta cu care n-am tTtcutmai nimic pînă astăzi ...

Marţi, 21 Ifilat,tie 19391E probabil că voi ti mîine soldat. Se pare că Întreg COIlJUlIl este mo-bilizat. Am fost cu Cicerone5 la Regimentul 21 (facem an1Îndoi partedin el) şi un căpitan prieten i-a spus că sunt chemate toate contin-gentele 1928- 1938. Ordinele de chemare n-au plecat decît În pm'te.Este Însă aproape sigur că nu vor Întîrzia mai mult de 24 de ore.

Întîmplarea mă găseşte cam nepregătit. N-am un ban. cu ce voiplăti chiriile') Ce voi lăsa acasă pentru cheltuiala zilnică? Ce voi luacu mine')

Dacă cel puţin aş şti că vor avea acasă ce să mănînce. aş plecaÎmpăcat. Am mîncat astă-seară acasă, eUl1jucat cu Papa belotă. amîncercat - şi În parte am reuşit - să le dau impresia că sunt veselşi dl nu-mi pasfl. Mann abea Îşi ţinea lacrimile ... Eu n-,U11avut nicio bucurie În viaţfl". spunea. Poate că exagerează, Dar n-a avutbucuriile mari. acelea pe care le aşteaptă mereu: să ne vad~1Însuraţi.să-i MIm nepOţi cu care sfl se mÎndreasdl.

În ce mă priveşte. nu vreau să fac nici un fel de socoteli. E maibine să plec cu ochii Închişi.

Joi, 23 [martie 19391M~lprezint mîine-dimineaţă la regiment. Nu aş vrea să dau faptuluio imporianţă excesivă, S-ar putea să fie o simplă concentrare. s-arputea să mă Întorc după zece. douăzeci de zile - şi gata. M-aş jenaatunci să fi dat acum proportii unui asemenea incident dezagreabilşi S[I fi făcut din el o dramă,

Dar s-ar putea şi altfel. Totul e atît de confuz, Încît totul poatedeveni posibil. Chiar un r[lzboi. Personal, nu cred că va fi război.Franţa şi Anglia se vor mulţumi cu discursuri: Italia va căpăta oare-cari concesiul1Î, Noi vom ceda: Germania va continua marşul spresud-est. Am impresia că .,le coup de la Tchekoslovaquie" se va

repeta Întocmai. fără nici o deosebire. Cine a spus că trăim ,.în plinăaventură"? Aventura asta a început să devină monotonă. Totul eprevizibil, totul Î~i seamănă.

Rămîne totuşi o ..marjă" pentru accidente. S-ar putea - 5% săzicem - ca totuşi mecanismul să nu mai funcţioneze şi ca războiulsă tie totusi declansat.

În acest' caz. plec'area mea de mîine va fi fost cu adevflfat o pleca-re. Sunt silit. pentru această eventualitate. să-mi iau oarenlfi măsuri.

Jurnalul meu ÎI opresc deocamdată aici. Cel mai cuminte lucruar fi poate să-I distrug. Nu mă Iasă totuşi inima s-o fac. ÎI voipecetlui bine ~i-I voi da lui Benu să-I pună În ca'ia de fier a lui NeneZaharia - sau. poate. mai curînd. Ia biroul Roman. Tot acolo Îi voida să-mi ducă manuscrisele. Observ că sunt destul de calm pentrua crede Încă şi ast[lzÎ că mai au O<lfecareimportanţă. Poate că le voiregăsi Într-o zi.

Vineri, 31 [martie 1939JDeşi liber Îndl de sÎmbătă seara - n-am apucat să notez peripetiile.,Iăsfu"ii la vatră". Cele două zile petrecute În ploaie. În curtea cazfu'-mii. dăduseră deodată preţ vieţii mele de civil şi ave,U11impresia că.regăsind-o. voi ~ti s-o Întrebuinţez mai bine. s-o iubesc mai mult.

Iată că m-am Întors - şi nimic nu e schimbat. Aceeaşi indife-rentă. aceea~i lene. aceea~i abrutizare. aceeaşi nesimtire.

Vine vacanta de Paşti şi mă tem că o voi pierde prosteşte. fără săplec şi fără să lucrez.

Luni,3 aprilie [1939)Două zile la Sinaia. Ia vila Roman. Drumul cu automobilul. recre-alOr. Mi-e de ajuns S[lvăd cîmpul liber. <lI·bori.cerul lill·g. pentru caS[luit de absurda mea viaţ[l zilnică.

Am citit. am dormit. am lenevit. Mă Întorc dispus S[l lucrez.

Dintr-o scrisome a lui Conrad către Galsworthy:.,1 have begun to work a little - on my runaway novel. [ caII it

« runaway » because I've been afler it for two yew·s... without beingable to overtake it. The end seems as far as ever! [t's like a chasein a nightmare - weird and exhausting. Your news that you ha vefinished a novel brings me a bit of comfOI1. So there ,lfe novels thatcaII be finished - then why not mine?"

Vineri, 7 [aprilie 1939]Vinerea Mare! O zi glorioasă de primăvară. Aş avea chef s-o petrecpe un chaise-Iongue. Ia soare. Mă bătea gîndul azi-dimineat[l să plec

la Balcic. Am şi fost la Lares6, să iau informaţii. Am un avionduminică dimineaţă şi m-aş putea întoarce miercuri, fără ca tre-burile de la Fundaţie să fie lăsate în părăsire. (Dacă Cioculescu n-arfi fost concentrat. dacă Revista n-ar fi rămas toată pe seama mea -nu încape îndoială că nu Iăsam să treacă vacanţa asta fără să plecundeva şi să lucrez ...)

S-ar putea încă să plec pentru cele 3 zile de Paşti, dar nu suntsigur. Mă simt destul de bine acasă, singur. Telefonul văd că taceşi poate că mă va lăsa, dacă nu propriu-zis să lucrez. cel puţin săcitesc, să scriu cîte ceva, să pun oarecare ordine prin hîrtii.

23 aprilie 11939]. Duminică.Am citit astflzi prima parte din De dOllâ lIlii de ani (mereu obiceiulmeu de a scoate la Întîmplare o carte din biblioted şi de a nu o mailăsa din mînă ...) - şi mi s-a părut foarte frumos. Dintr-o dată m-amvăzut la Paris. ducînd o traducere franceză a dlfţii cuiva, nu ştiu cui- Benjamin Cremieux, Rene Lalou, Jean Pauihan, Gide chiar - şigîndul nu mi s-a părut absurd. Aproape că ştiu ce i-aş spune:"Lisez, Monsieur. Ies premieres 120 pages. J 'ai I'impressionqu'elles sont bonnes. Le livre est rate sur sa fin. mais il commencebien. Et de toute f<l<;on.je suis certain que, traduit en fran\ais, il nepasserait pas inaper\u."

În Cllrenllll lIlaga:in de săptămîna trecută. un articol foarte elo-gios despre Corespondenta Ilii 1'1'011.1'1 şi despre mine. semnat P. Ş.Cine e P. Ş.? N-ai să crezi. E Într-adevflr de necrezut: Pillnfil Şeica-ru. Am ezitat dac[l să-i mulţumesc sau nu. Ieri i-am trimis totuşicîteva rÎndUli prin poştă - mai mult pentru că În A:i apfiruse un atacviolent În contra lui. tocmai din cauza acestui articol despre mine.Cred Însă că scrisoarea mea nu avea nici o platitudine şi în nici uncaz nimic excesiv de mnical.

Sunt copleşit de treburi. RCl'isla Fllnda{iilor Îmi ia foarte mult{lvreme, mai ales acum cînd trebuie să dau bunul de tipar şi să revfldÎntreg materialul În pagină. În plus. pentru că nu am bani deloc-otraduc pentru Teatrul Naţional o piesă de Jean Sarment (Les plllsbeau,r yellx dlllllonde).

Miercuri, 3 mai [1939]Două zile la Balcic. M-am Întors ieri-dimineaţă cu avionul. Drumulla ducere - duminică dimineaţa - tot cu avionul ÎI făcusem. Am

locuit. ca de obicei, la Dumitrescu. Încep să fiu un "balcician"vechi - şi încă rămîn la aceleaşi gazde: cînd nu e la Paruşeff (careşi-a vîndut casa - şi îmi pare foarte rău ...). e la Dumitrescu.

Am avut trei dimineţi: le-am petrecut pe toate trei pe mare. Măîntorc negru la faţă. ca după o vacanţă întreagă.

Nu mai am desigur la BaIcic. sau o am din ce în ce mai puţin,uimirea de pe vremuri. de a regăsi acele locuri miraculoase. M-ml1f,U11iliarizatcu ele. şi-au mai pierdut din aspectul lor straniu. Totuşi.totuşi. sunt momente CÎnd tresar în faţa* lor ca în faţa unor arătărif<U1tastice.fabuloase. neînchipuit de depărtate. Luni seara nHU11dus(eram singur cu Cicerone Theodorescu) pînrl mult dincolo de vilaluni an ~i am stat ..Ia lună". cu ochii pironiţi spre mare, un ceas lung~i plin cît zece ceasuri. Balcicul are ceva care mă îmbată. mădestramă. mii descompune. Îmi vine să mă lungesc pe pămînt, cubraţele desfăcute şi să spun: ..gata. mai departe nu mai merg". Aşrămîne aşa o viaţă întreagă.

Cînd s-a înnoptat de-a binelea. ne-am dus în tătărime şi pe ull11ăam ie~it pe la marginea mahalalei. sus pe deal. unde iar am rămas.nu ştiu cît. privind spre marea inundată de lună, spre BaIciculluminat ca un golf sclipitor.

Privită de acolo. toată viaţa mea mi se pare greşită. stupidă. în-cordată tTlră sens.

Luni,8 lmai 19391Vineri a fost Ziua Cărţii - şi a trebuit să mă duc în uniformă. uni-forma Frontului7

A trebuit? Nu ~tiu. Poate că. dacă aş fi privit lucrurile cu seriozi-tate. a~ fi rezistat. Poate că nici măcar nu mi-as fi pus în primejdieslujba de la Fundaţie. Se pot g{lSiatîtea pretexte plauzibile. Era greusă fiu bolnav în dimineaţa aceea?

Mi-e ruşine şi mai ales mi-a fost atunci ruşine. Mai am eu oaredreptul să judec calitatea morală a unui om, eu care n-,U11avut t{lriade a rezista la această comedie? Ce aş face atunci în faţa unor maigrave presiuni? Cum m-aş purta într-un lagăr de concentrare? Cîtămîndrie aş fi capabil să păstrez în faţa unui pluton de execuţie?

Pl{ltesc cu libertatea mea intimă o slujbă de 5 535 de lei lunar!Nu ţi se pm'e că e cam mult?

Presupunînd că scrisul meu ar putea cîndva să aibe oarecareînsemnătate pentru un cititor îndepărtat, uniforma asta, livreaua

* Anulat: "unui peisaj"'.7 Toţi "funqionarii publici erau practic obligaţi să poarte uniforma Fronlului

Renaşlerii Naţionale..

~02

asta, nu va anula orice semnificaţie morală, orice valoare moralădin ce am gîndit, simţit şi scris?

Sunt W1scriitor care a pllltat livrea. Şi mă gîndesc că sunt scriitoricare au murit pe rug pentru că n-au vrut să cedeze mai puţin chiar.

Mă simt desfigurat, descalificat, decăzut din dreptul de a scrie:eli! cu acel sentiment de stimă proprie. de orgoliu reţinut, caresingur justifică acest cuvînt.

"Eu sunt un civil" - scriam în elim am derel1it huligan. şi erammîndru de această declaraţie, care mi se p[lrea o declaraţie de liber-tate, de independenţ[t, de neconformism ...

- Avez-vous remarque - mă întreba sîmbătă la dejun principesaBibescu (Elisabeth. nevasta lui Antoine. nu Martha) que les hma-tiques ont les yeux clairs? Seul un homme aux yeux clairs peut etreun fanatique.

- Et moi. Madame?- le me le demande. Vous les avez presque verts, mais pas assez

pour un fanatique. Enfin, votre cas n'est pas resolu.Nu e singurul cuvînt spiritual pe care l-am reţinut din conversaţia

ei. La prima vedere, mi se pare pur şi simplu năucitoare .. ,Cea maiinteli!2entă femeie din lume" e un cuvînt aruncat oarecum în vînt.ÎI SPU~1totuşi şi îl menţin, pentru efi într-adev[lr nici o femeie, elincîte am întîlnit. nu mi-a dat impresia aceasta de vivacitate, de vervă.de spontaneitate nervoasă. În două ore a spus zeci de cuvinte decare Oriane ar fi fost mîndră. ("Moi je m'ennuie une fois tous lesvingt ans. Eh bien. avec Calimachi je me suis ennuyee pou,. lesvingt ,ms.

Les domestiques sont terrifiants. lis sont les seuls a se rendrecompte, avec une exactitude absolue, si quelqu'un est un hommede qualite ou non. Moi je voudrais fonder une societe pour la pro-tection des nouveaux riches, contre les domestiques. ")

Dar le spune cu bonomie, fără nimic ostentativ, aproape fără săbage de seamă. Aş vrea s-o revăd, deşi s-ar putea ca, mai deaproape cunoscută, să-şi piardă nu zic din fam1ec, dar din extraor-dinara ei putere de a te surprinde cu fiecare nou cuvînt.

E urîtă, se îmbracă amuzant de prost şi de neglijent, pare a nuavea nici un fel de cochetărie femininfl şi în acelaşi timp nici un felele vanitate pentru tot ce este ea: prinţesă, englezoaică dintr-o marefamilie. prietenă cu întreaga Europă în tot ce aremaiilustru.maidisparat şi mai fantezist. Cel mai bun prieten al ei e Leon Blum, dw'tot ,.cel mai bun prieten" i-a fost Antonio Primo de Rivera (desprecare mi-a vorbit mult, cu elan, cu îndîrjire, ceea ce n-o împiedică sărămînă mereu de extremă stîngă: "le savais qu'iJ aJlait etre fusilh~,et pourtant ma sympathie pour les republicains n'a pas fiechi").

20Y

Sunt destul de snob. sau poate destul de copil, pentru ca să măuimească şi să-mi facă plăcere faptul că femeia cu care stau la masăe prietenă intimă cu regi şi cu leader-i socialişti, cu regele Spaniei(care Îi spune: "ma petite Elisabeth") şi cu şeful comuniştilor spa-nioli. care în 1931. de dragul ei. ÎI lăsa pe ducele de Alba (.,Jimmy"- cum spune ea) să treacă frontiera nevătămat.

Şi Îmi mai place pentru dragostea ei de evrei. ceea ce Îmi dă Înconversaţie un calm pe care mi-ar fi greu s[l-I am altfel. ..J'aime lesluifs. le les aime passionement. Ce n 'est pas parce qu 'ils sont mal-heureux. Non. le les aime parce qu 'ils eloignent I·horizon."

Îi voi trimite flori şi cîteva rînduri. Nu ştiu dacă se face. dar miisimt Îndatorat să-i spun cît de mult m-a uimit.

IMarţi, 16lmai 19391Sunt concentrat. De astă dată cred că nu mai scap. Şi nici nu vreau.De vreme ce o concentrare tot trebu ie făcută. e mai bine s-o facacum, decît În iulie sau În to'UllJ1ă.Ia manevre. MÎine-dimineaţil Îmidă ..efectele". iar poimIine se pare că voi pleca la Mogoşoaia. unde

Lcompania mea - a II-a - se atlă În cantonamen!JNu ştiu cum sevor petrece lucrurile - dar sunt decis să le iau cu foarte mult calm.cu puţină resemnare, ba chim' cu voie bună.

Am fost vineri la Brăila. Între două trenuri. (Am din nou per-mis de tren, mulţumită lui Rosetti. Nu ştiu cum, dar gîndul dl amcarnetul ăsta În buzunar Îmi dă nu ştiu ce sentiment de libertate:pot pleca oricînd ... E adevărat că nu mai am permis de ziarist. ciabonament de serviciu. de funcţionar de stat. E o diferenţă fiu'ă con-secinţe practice. dar semnificativă oricum. De cînd ni le-a anulatguvernul Goga, nici un ziarist evreu - dar mai există? - nu şi-aputut recîştiga pell11isul.)

Am fost deci la Brăila. O Brăilă cu toţi salcîmii Întloriţi. dar sfÎ-şietor de tristă. părăginită. bătrînă. obosită. Nici o clildire nouă (bada. una. oribilă. În locul băii ..Diana"): toate. aşa cum le-am ştiutacum zece ani. acum douăzeci. dar mai vechi. mai uzate. mai intrateÎn mizerie. Pînă şi Bulevardul Cuza mi s-a părut ruinat: păstramdespre el o impresie de maiestate. pe care n-Ml regăsit-o.

Nu pot spune că fac progrese la engleză. Lecţiile cu Mangeriule-am Întrerupt. De altfel. nici nu mai are ce să ne Înveţe.

Da[r] citesc însă. continui să citesc. Am citit cu mare uşurinţă unroman de Arnold 8enett: Gral/d Babylol/ HOlel. Citesc acum. maipuţin uşor, un rom,Ul de loseph Conrad: Almayer's Folly. Pe amîn-două fără dicţionar. Sunt desigur zeci. sute de cuvinte pe care nu le

ştiu, dar nu-mi place să citesc cu dicţionarul (deşi ar trebui) şi mălas purtat de ritmul frazei, pe care de altfel în sensul ei general oînţeleg totdeauna. Ca să lucrez cu dicţionarul mi-ar trebui oconstrîngere: de exemplu o traducere pe care să fiu obligat a o facecu scrupul, cu răspundere. Am intenţia să-i cer lui Rosetti o tra-ducere pentru ,.Energia"8.

Joi, 18 [mai 19391Ieri ,U11luat efectele În primire - nişte zdrenţe infecte, imposibil deţinut în casă fără toate ferestrele deschise. Toată noaptea m-amzvÎrcolit În pat. terorizat de gîndul păduchilor. Mi-e cu neputinţă săîmbrac asemenea orori. M-,U11silit să-mi adun de ici. de colo. o uni-formii curată: tunica mea veche din 1933, moletierele tot de atunci.boc,mcii mei de vari\. Pantaloni am luat de la Comşa9.

Am Hicut adineauri o repetiţie generală. Vai! ce deplorabilăfigură fac. Sunt mizerabil, bătut parcă. desfiinţat. desfigurat. Nu maisunt eu: nu sunt nimic. nimic, nimic. Ceva care poate fi ucis laîmbulzeală. fără ca Într-adevilr să aibe vreo importanţă; ceva carepoate fi tîrît prin noroaie. aruncat În grajduri. uitat pe cîmp: cevafără nume, fără identitate. făril privire, fără voinţ{l, fără glas. fărăviaţă - un soldat romfm.

De cînd am atlat că voi pleca la Mogoşoaia ,.În cantonament" şipînă adineauri. am trăit cu iluzia că va ti de ajuns să atle principe-sa Bibescu că sunt În apropiere. pentru ca să mă cheme la castel şisă-mi ofere o cameră. Mă vedeam instalat acolo ca într-un fel deviligiatură şi număram orele de lectură care-mi vor rămîne seara.dup{l Întoarcerea de pe cîmp. Mă şi întrebam dadi nu trebuie săÎncep a lucra acolo la capitolul Sadoveanu din ..Romanul romfmesc".

De la regiment i-am telefonat lui Antoine Bibescu, la ..AtheneePalace". ca să-i spun ce se petrece. dar mi s-a răspuns că e plecat laStrehaia. .

Eram decis să-i scriu acolo. deşi nu prea îndrăzneam. Dar ieridupă-mas;\. pe la 5. mi-a sosit prin poştă de la Strehaia o cartedespre Proust (Arnaud Dandieu) şi cîteva rînduri afectuoase dinpartea lui Antoine. Ceva mai mult, *cîteva ore mai tîrziu. noap-tea după 12. Întorcîndu-mă de la banchetul lui Ralea (unde mă du-sesem ca să petrec o ultimă noapte civilă). găsesc următoareatelegramă: .,Vreau să vorbesc de extraordinara şi admirabila carte

8 Biblioteca ,.Energia", colecţie editată de Fundaţiile Regale.9 Ioan Comşa, avocat, coleg de birou şi prieten. Se va afirma mai tîrziu ea

traducător, editor şi cercetător.* Anulat: "azi-noapte, pe la vreo".

despre Proust. Stop. Pleacă sÎmbătă la unu Îţi trimet automobil laStrehaia şi stai cît vrei. Bibescu."

Mi s-a părut că e o telegramă picată din cer. Un mai bun pretextpentru a-i vorbi despre cantonamentul de la Mogoşoaia nici nu seputea. I-am telegrafiat deci pe loc: ,.Dezolat că nu pot veni la Stre-haia. Stop. Sunt concentrat la Regimentul 21 infanterie şi începîndde vineri voi fi În cantonament la Mogoşoaia. Scrisoare urmează."

Scrisoarea a urmat Într-adevăr azi-dimineaţă. cînd i··am scris pelarg tot ce s-a Întîmplat şi. Mogoşoaia fiind pentru mine un fel deDoncieres, l-am rugat. cum (-ar fi rugat Marcel pe Saint-Loup. săintervină pe lîngă Mmtha Bibescu. celîndu-i pentru mine: o:pitalitate.

Dar În acelaşi timp i-am telefonat soţiei lui Dumbr[\veanu.povestindu-i şi ei povestea mea militară. Mi-a promis c5-i va vorbiprinţesei şi. Într-adev[lr. după-masă pe Ia 4. mi-a telefonat răs-punsul: "Prinţesa regretă. dar, deoarece n-a primit la castel pe niciunul din ofiţeri. i-ar fi greu să primească un soldat."

Asta e tot. Poate că are dreptate. Poate că a fi soldat mă decadedin orice altă calitate. Nu sunt nici romancier. nici critic. nici autordramatic, nici prieten: nu sunt nimic: sunt soldat - şi un soldat nupoate fi primit la castel. Mil silesc sfi Înţeleg. m[l silesc să nu fiujignit. m[1silesc să-i dau dreptate şi totuşi păstrez din Întîmplareaasta un sentiment penibil de injurie.

În orice caz. Îi trimit chiar În momentul ăsta lui Antoine Bibescuo nou[1 telegramă: ,.Dacă primiţi scrisoarea mea expediată azi. viiimplor nu scrieţi nimic principesei Martha. Secretara ei îmicomunică din partea principesei efi e imposibil Sfl fiu gflzduit laMogoşoaia. Stop. Ştiam bine că e o nebunie. Stop. Mii ele scuze şiaceeaşi prietenie de totdeauna."

Şi cu aceasta. mica mea comedie princiară e terminată. !'v1{\ întorcla soarta mea de roturier. Mîine-dimineaţă plec cu raniţa în spinare.

Duminică, 21 [mai 19391Ce e groaznic în situaţia mea de soldat nu este oboseala fizică. cidegradarea morală. Ar trebui să pierd mîndria mea de om. pentruca o astfel de viaţă să mi se pară suportabi1[1. Oricine. absolutoricine. portarul meu. ultimul muncitor de pe stradă. ultimul băiatde prăvăI ie. este mai mult decît sunt eu În haina asta. care îţi facecel mult milă.

Sunt numai de vineri dimineaţa intrat efectiv în anmltă. dar mise pare că au trecut de atunci zece zile. Ce lungă, ce teribil de lungăe o zi care începe de la 4 dimineaţa, o dată cu soareie! Şi mai ales,ce nesfîrşită e o asemenea zi, cînd o petreci pe cîmpul de exerciţii.

alergînd. trÎntindu-te la pămînt, sărind, luînd cu asalt obiectiveimaginare şi pe urmă căzînd jos. În minutele de repaos, Într-un felde îndobitocire din care n-ai mai vrea să te deştepţi.

M-am Întors vineri noaptea acasă - şi mi s-a părut, regăsindu-micamera mea aibă. baia mea strălucitoare de curăţenie, patul proas-păt. terw;;a,biblioteca. lumina. mi s-a p[Ullt că mă întorc dintr-o exis-tenţă infemală. de cîrtiţă, la o viaţă de sus, denmă. liberă, fastuoasă.

Îmi spun că milioane de oameni, zeci, sute de milioane de oa-meni tr~iiesc În mod nomlal În condiţiile acestea de existenţă, caremie mi se par dr~lceşti. în murdărie. În promiscuitate, În mizeriefizicil ~i moral[l. extenuati. Înfometaţi. zdrenţuiţi - şi Îmi mai spunerl nu e rău să cunosc. măcar Într-o concentrare. o asemenea soartăcare. dacă nu te face mai bun. te face cel puţin mai sceptic. maipuţin sigur de tine. mai modest.

Încep să Înţeleg ele ce sărăcimea nu poate face revoluţii. Degra-darea fizică distruge resursele denmităţii. Revolta e un lux.

Joi,2Sfmai 19391N-am mai scris nimic aici despre ultimele mele zile de miliţie.N-am putut. Seara. pe la 9, cînd mă Întorc acasă, sunt nimicit deoboseală. Baia fierbinte. duşul rece Îmi mai dau cîteva minute detrezie, dar pe urm~l cad, incapabil să mai citesc o pagină de cartemftcar. înainte de a dormi.

Am două ceasuri de~teptătoare, puse să sune la interval de cinciminute unul de altul. pentru ca Sil Înlătur astfel posibilitatea unuiaccident. Mi s-ar pftrea o catastrofă dacă aş Întîrzia într-o dimineaţăde la apel. De altfel. mi-am cronometrat cu atîta prec'izie operaţiilede echipare şi drumul pÎn[l la Gara ele Nord. unele mă Întîlnesc Înfiecare dimineaţ[l cu alţi cinci camarazi, de unde pornim cu taxiulla Mogoşoaia. încît ,ml cucerit Încetul cu Încetul 40 de minute supli-mentare de somn: Într-adev[lr. mă trezesc exact la 5 fără 5. nu la 4şi un sfert. ca În primele zile.

Totul se mecanizeazft. totul devine obişnuinţă. rutină, mişcareautomatft. Atîtea lucruri mi se păre,tu intolerabile În primele zile şiacum Încep sft-mi fie indiferente. Abrutizw'ea fizică e mai tare decîtorice revoltă morală. Încetul cu Încetul pierzi nu numai puterea dea rezista. dar chiar gustul. veleitatea, nevoia ... Te laşi copleşit. telaşi tîrît. E o mocirlă de vulgaritate care la Început îţi face silă şi încare pe uImft te afunzi, fără să ştii cînd.

Azi-dimineaţă. în cort. unde - fiindcă ploua - ne-am strîns în-treg plutonul trei. să demontăm puşca mitralieră t.B. 1932. n-amhohotit şi eu de rîs la glumele obscene ale lui Mălai Vasile? Nu

începe să mă distreze şi pe mine dialogul stupid şi invariabil dintrefruntaşul Spiegelman şi fruntaşul Crişan? Cît timp mi-ar trebui casă devin cu desăvîrşire camaradul lor. în tot ce are mai abject mailipsit de mîndrie. viaţa lor de cazarmă, făcută din farse, trucuri,glume proaste şi mizerii zilnice îndurate fără orgoliu?

Ieri am mîncat la cazan, din curiozitate. Într-altă zi aş puteamînca de foame - şi pe urmă. în fiecare zi. din obişnuinţă. Obiş-nuinţa ucide totul: dezgust, demnitate. nevoia de a fi singur.

Îmi plac în companie oWllenii care nu rîd: unul. Săgeată lulian. cuceva mereu sever în figura lui. şi altul, Rădulescu. mi se pare. cu oexpresie tristă. dezml11atf\În privire, care mi se pm'e stÎşietoare.

începînd de azi voi fi liber toate după-mesele. Mm'e favoare. caremă surprinde cu atît mai mult cu cît mi s-a spus că comandantulregimentull1i. colonelul Mardare, e un militar intlexibil. Nu ştiuexact cui datorez regimul acesta excepţional. I-au vorbit despremine Mişu Fotino (care i-a dus un program de teatru cu fotografiaşi ..biografia" mea: ..uite. dom'le, pe cine ai d-ta în regiment") şiun colonel Manolescu. pus la cale de Soare Z. Soare. In plus. tre-buie să fi produs oarecare senzaţie în regiment telegramele luiAntoine Bibescu. una trimisă direct colonelului. alta - tot prin re-giment - mie. Nu ştiu ce o fi scriind în telegrama colonelului. dm'a mea mi se pare pur şi simplu extravagantă:

..Scriitorului Mihai Sebastian. Regt 21 lnf. Bucureşti. Am inter-venit la comandantul regimentului pentru a obţine permisie de60 ore pentru a veni Strehaia. Motiv important. Bibcscu."

În primul moment m-a amuzat şi m-a speriat. În acelaşi timp.telegrama asta aşa de puţin militară, aşa de fantezistfi şi în definitivaşa de riscat[i. care trebuie să fi rfltăcit pe la toate batalio<U1ele. pînflsă-mi ajung[l. deschisă şi citită de toată lumea. În mînfl. Pe urmfiînsă - cel puţin din cîte am înteles vorbind cu locotenentul şi căpi-tanul meu - am b[l~at de seamă că lucrurile nu au pentru ei impor-tanţa pe care le-o p~esupun eu. În definitiv, toate astea rflmÎn. dinpunctul lor de vedere ... afaceri civile", ..chestii" între civili". Că eusunt scriitor. că Antoine Bibescu e şi el scriitor - sunt lucruri carenu-i emoţionează cu nimic, ba pe care le privesc chiar cu un uşordispreţ. Nu spunea locotenentul Neguţi, maialaltflieri. În timp ceexplica puşca mitralieră, că ceea ce facem noi la cazarmă este multmai interesant decît ce om fi făcînd în ..civilie"?

Azi. nouă telegr<U11ăde la Bibescu. venită însă acasă: ..De ce nuvii la Corcova pentru cîteva zile? Am telegrafiat colonelului 21Mogoşoaia. Bibcscll."

În acelaşi timp primesc şi un plic. tot de la el. În care găsesc doaro telegramă a Marthei Bibescu. expediată de la Mogoşoaia laStrehaia: ..Sebastian introuvable Mogoşoaia. Tendre. Martha."

Nu pot spune că această ploaie de telegrame nu mă amuză.Cred că voi pleca sÎmbătă la Strehaia.

Luni, 29 [mai 1939]Mă Întorc de la Corcova. unde mn stat de sÎmbătă sem'a pînă azi-di-mineaţă. Cred că ar fi pagini Întregi de scris despre aceste două zile.Dacă n-aş fi fost atît de obosit. plăcerea de a fi locuit - fie şi numaiatît de puţin timp - În intimitatea menajului Bibescu ar fi fost cusiguranţă mai vie. Elisabeth Bibescu este. f[u'ă Îndoială ... cineva".Iar bărbatu-s[IU este cel puţin interesant din punctul de vedereProust şi din punctul de vedere ..culise litenu'e şi teatrale pariziene".

Poate că voi Încerca totuşi să Îmemnez cîte ceva zilele acestea. aici,despre Corcova. Numai dadl annata mă va 1[lSaÎn pace. Mîine-dimi-neaţă, la 5. voi ti la Mogoşoaia - din nou soldat.

Duminică, 4 iunie (1939JMi-e imposibil S[lnotez zi de zi tot ce mi se Întîmplă la regiment.Ceea ce face aproape imposibil un ..jurnal de arme" este teribilaoboseală fizică. Seara. cînd mă Întorc de la Mogoşoaia. mi-e cuneputinţă să fac nu efortul de a scrie cîteva rînduri. dar nici măcarpe acela de a ridica receptorul telefonului. ca să chem pe cineva.Astăzi, duminică. după o noapte bine dormită (aproape 9 ore desomn). sunt Îndl f[lrÎmat de oboseală. Voi Încerca totuşi s[l-mi scriucronica pentru Via!a rOlllânească.

Îmi spun uneori dimineaţa. cînd alerg pe cîmp cu ranita Înspinare, gÎtîind. transpirat. cu răsutlarea tăiată. cu inima gata să sespargă - Îmi spun dl moartea În război trebuie să fie nespus deodihnitoare - moartea care te opreşte În loc. moartea care te dis-pensead să te mai ridici la vi itoarea comandă de ..salt Înainte!",mOaJ1ea care te Iasă În sfîrşit S[ldormi ...

Trebuie să fie În mine ceva iremediabil civil. care Îi irită dininstinct pe militari. Altfel nu-mi pot explica antipatia vizibilă alocotenentului Neguti pentru mine - ceea ce Îmi aminteşte deantipatia din 1932 a căpitanului Kreicik.

În principiu. eu trebuie S[lam după-mesele libere (ordin scris dela colonel). Locotenentul Însă a făcut tot ce a putut ca să anuleze Înfapt acest regim oarecum-de favoare. Marti, din cauza tragerii,miercuri, din cauza exerciţiului de noapte, şi vineri. din cauza altui

209..---..,

exerciţiu de noapte, a trebuit să stau toată ziua (şi noaptea) laMogoşoaia. Se pare însă că maiorul a primit ordin de la colonel 'săverifice dacă sunt liber după-masă - şi Neguţi părea cam speriat.Să sperăm că nu vom mai avea incidente pînii la liberare.

Sunt un destul de bun trăgător. Marţi dimineaţă, la Cotroceni, şitragerea mea de "grupare", şi cea de "justeţe" au fost mulţumitoare.Lnchipuie:jte-ţi că mă simţeam puţin mîndru!

Miercuri dimineaţa, de la 6 dimineaţa pînă la 1, am făcut gardă,la un pod care trece peste lacul Mogoşoaia. (Destul de amuzantgîndul că sunt santinelă pe domeniile Marthei Bibescu. De două oribărbatli-său a trecut în maşin[\, peste pod, la I metru de mine.)

Nu :jtiu exact ce păzeam acolo. (Nimeni nu ştie exact ce păzeşteîn armată.) 'Poate că păzeam lacul şi pădurea, de braconieri.,.Intrarea în pădure, pescuitul şi scăldatul sunt strict interzise. PrillţC. V. Bibescu." Ce mă amuză mai mult în avizul ăsta e semnătura.

7 ore de gardă - sunt 7 ore de singurătate. F[Ifă o cmte În mînă,fără hîrtia de scris, făr[1drepnll de a fuma, fără puti nţa de a şedea jos- nu stiu dacă am mai simtit vreoelat[\ cît de Încet se desfac orele,cum u:ec pe lîngă mine, pri;l mine şi se pierd undeva în neant. îmispuneam: e dimineaţa de 31 mai 1939, sunt orele 6, sunt orele 7,

Lsunt or:le 8... nici.?dată, nicioda;ă ziua as~a. ceasul.ăsta nu va ~lai fi.Ca sa-mi treaca vremea, am Incercat sa fac un tel de recapItulare

a repertoriului meu muzical. Căutam .,În gînd" frazele de care îmiaduceam aminte. Mi-a fost imposibil să reg[\sesc acea scul1ă frazădin Concertul pClltm \'iolollcel şi orc!lestră de Schumann, frază carem-a urmărit un an întreg. dar pe care În momentul acela mi-eraimposibil s[\ mi-o amintesc.

De altfel memoria mea muzicală e detestabilă. Singurul lucru pecw"e ÎI ştiu destul de bine e Kfci,ie Nac!ltlllusik. Uneori regăsesc oare-care motive din concertul de pian, pe care i l-am dat lui Leni de AnulNou. De asemenea. o fraz[l din NUllta fui Figaro. Asta e tot ce reţindin tot Mozartul meu. Din Beethoven cred că nu ştiu cu precizie decîtdou[\motive din conceItul de viow"[l,o frază din SOllata Kreut:cr:ji ofrază din Simfonia IX-a (asofiată cu un gest tipic al lui Georgescu.care mă ajută să o regăsesc). Incolo, numai fragmente r[lZleţe, de c<:lfeÎmj mnintesc cu totul la întîmplare şi pe c<:lfenu ştiu niciodată undesă le plasez. Din Bach, o singură arie din Pasiunea lui Matei şiînceputul concertului de vioară în la. Restul se pierde În uitare. Ecurios că anumite lucruri (de exemplu Sonata lui Franck, sauînceputul Variaţiullilor sinifollice, sau Variaţiile pe o temă de Mo:artde Reger. sau Simfonia 4·a de Schumann, sau COllcertul de \'ioară de

'6210

Brahms. sau Sinifoi/ia spal/iolă de Lalo) le simt prezente, le văd parcădesenul. contuml, figura - şi totuşi mi-e imposibil să le găsesc.

Ieri, la vizita medicală (o inoculare antitetanică, de care n-amputut să scap), m-a chemat un sublocotenent de la altă companie şis-a prezentat - cu totul nereglementar - el cel dintîi:

-- Sunt ofiţer de rezervă. De meserie sunt profesor de liceu. laSibiu. Sunt un vechi cetitor al d-tale. Sunt fericit că te pot cunoa'ite.Dă-mi voie să-ţi strîng mîna şi să te felicit.

L··am ascultat tot timpul fără să păriisesc pozitia de drepţi. Erammai degrabă încurcat decît bucuros. Încep s~ifac aproape instinctivdeosebirea între viaţa mea de civil ~iicea de soldat - şi mi se păreacă de ~stă dată era o confuzie.

Ar fi multe lucruri de spus despre oamenii din compania mea.Îmi plac mai ales oamenii ~;impli. neteterişti. Sergentul PlăcintăGheorghe. de exemplu. Mă irită. dimpotrivă. ceea ce se cheamă cuun termen aproape reglementar ,.bucureştenii" - adică băieţii deş-tepţi. volubili. glumeţi, puţin şmecheri, şmecheria fiind de altfel sin-gura fOlmă de distincţie cazonă.

I'Mi Întreb Încă ce vrea Antoine Bibescu de la mine. Îşi Închipuiepoate că pot fi un fel de agent al pieselor lui În Romfmia. pe carele-aş putea plasa. le-aş putea face să se joace. Alaltăseară - cîndam dinat cu el şi nevastă-sa la ,.Capşa" - aproape mi-a propussă-mi cedeze toate drepturile lui de autor pentru o piesă. JCIIX d'ell-

falllS (..et de vous interesser aussi a sa c,lITiere europeenne"), dacăa~ accepta să o traduc şi să o plasez. eventual la Sică. Am acceptatÎn principiu să o traduc - dar cun refuzat fem1 propunerile băneşti.

Cred'de altfel că se Înşeală complet. total. asupra posibilităţilormele de ..agent". Nu ştie cît sunt lipsit de relaţii şi de influenţă. Şimai ales nu ~tie cît de puţin mă interesează teatrul.

Îmi dau prea .bine seama că insistenţele lui de amiciţie (aproapeîn fiecare zi primesc de la el un mesaj. o carte, o invitaţie ... ) nureprezintă un interes de ordin intelectual. ci un interes ,.tout couf1"- de~i nu ştiu deocamdată cu preciziune care anume. Prin ummre.propunerea lui de a face să mj se publice la N. R. F ... Corespondenţalui Proust" poate să fie o simplă amabilitate tactică. fără consecinţă.

Totuşi, pentru un om mai abil decît mine. mai întreprinzător şi.mai ales. mai puţin stîngaci (fiinddl sunt dezastruos de stîngaci).relatiile cu menajul Bibescu W' putea fi practic interesante.

Duminică, 11 [iunie 1939]

Am redevenit civil, dar ultima mea zi de cazarmă a fost atît depenibilă, încît a aruncat asupra întregului meu timp de concentrare

un sentiment de oroare. de siIă*, neşters .. ,Predarea armamentului"nu ştiam că poate deveni o tragedie. Mă văd. îmbrăcat civil, încurtea regimentului şi umblînd cu arma în mînă de Ia companie laarmurerie şi înapoi. de zeci de ori. ca să conving ba pe majurularmurier. ba pe locotenent. că ţeava puştii nu e ruginită şi că poatefi deci ..Iuată în primire". Cînd am plecat de acolo. nici măcar n-amavut destul[l putere să răsuflu uşurat. Păstrez din toată povestea ~L~taun gust de mizerie. de decădere.

Şi nici măcar nu pot spune că regăsesc cu bucurie viaţa mea decivil. Sunt complet răr[1 bani. sunt singur. nu văd pe nimeni. nuvreau să V[ldpe nimeni. nu am chef de lucru. nu am chef de nimic.Cine ştie. poate doar cîteva zile de BaJcic m-ar putea redresa.

JMarţi, 20 liuhic 1939]

DuminiC[I. Ia Grozăveşti - în Romanaţi - la Înmormîntareabietului general Condiescu 10. E aşa de greu să accept moartea unuiom pe care l-am cunoscut şi trecerea de la viaţă la moarte mi separe totdeauna atît de absurd{l, atît de dezarrnantă !

Îi datorez destule lucruri generalului - între altele postul meu dela Fundaţie. care nu mă ajută poate să trăiesc. dar nu mă Iasă sămOL Atîţia alţi ?ameni. bogaţi sau puternici. care pretind a-mi fiprieteni (Roman. Blank. Ratea. Bibescu ...) n-au făcut pentru minenimic. în timp ce ..conu Nicu" - ştiu eu? - în amintirea anilor dela C//\'âll{If!. sau din adevărată simpatie literară (cum mi-a spusadesea). m-a lăsat totdeauna să cred că pot conta pe el. Simt acum.cînd s-a dus. o mare tandreţe pentru omul ăsta de treabă. senti-mental. puţin zăpăcit şi bun.

De Ia Grozăveşti. cu Rosetti şi Camil la CÎmpulung. unde ampetrecut noaptea. Luni dimineaţa mn fost cu automobilul în sus. pevalea Rîul TIrgului. pînă Ia poalele Iezerului. Eram în plină pădure.mirosea a brad. nu se auzea decît zgomotul apei. eram singuri: aşti vrut să rămîn acolo. să nu mă mai întorc ...

Mari încurcături băneşti. Nu ştiu cum voi scăpa de ele. nu ştiucum voi plăti chiriile, nu ştiu de unde voi găsi bani pentru a plecaundeva să scriu.

* Anulat: "de",'Q Autor al cîtorva volume de proză, generalul N. M. Condiescu fusese, din

1936, preşedinte al Societăţii Scriitorilor Româ,ni._/?l? 11.OG'j<}:lVYY/ red.even1t cJVf,'

'(;-

Miercuri, 21 [iunie 1939]Suchianu îmi povestea încă de acum vreo două săptămîni că NaeIonescu l-a .. implorat" pe Armand Călinescu să-i aforde o audienţăşi că la această audienţă ,.s-a aruncat în genunchi", cerîndu-şiiertare pentru tot ce a făcut.ll

Povestea mi s-a părut stupidă şi nici măcar nu mi-am dat oste-neala să o ţin minte.

Aflu îns[l acum prin Mircea că totu~i Nae a fost în Bucureşti. căa avut într-adevăr o conversaţie cu A.mand. conversaţie care adecurs în mod foarte violent ~i în care se pare că Armand a fostfoarte calm ~i stăpîn pe sine. în timp ce Nae îşi pierduse controlulde sine. Urma să mai aibe loc a doua zi o nouă întrevedere. dar.conform unui ordin de sus, a fost contramandată, iar Nae chiar încursul nopţii retrimis la Ciuc. Înl1lol1lentul de faţă e la Braşov, înspital.

Nu pot ~ti care e adevărul, dar din toate astea înţeleg că bietulprofesor, depal1e de a aştepta calm ..desfăşurarea faptelor" - ceeace ar fi însemnat că mai crede în soarta lui - se zbate să iasă dinpunctul mort în care se află.

Teribil destinul omului ăstuia - şi nu m[l pot opri s[i mă gîndescfoarte des la el.

Marţi, 27 [iunie 1939]Două zile Ia Balcic. M-am întors aseară. Cel puţin două zile amputut să nu mă gîndesc la nimic. S[I uit că nu am bani. să uit dechirii. proprietar etc.

Dar iată-mă întors şi mă întreb cum voi ie~i din încurcătura încare mă aflu. Tresar la fiecare zgomot de ascensor, la fiecare pascare se aude afară. pe sală: nu cumva vine proprietarul. sau por-tarul. sau cineva de jos, de la administraţia imobilului. să cearăchiria,care trebuia plătită încă de ieri?

Mi-ar trebui să ~ăsesc de undeva 50 000 de lei - dar de unde?de unde? - .--l

Sunt foarte singur. Pe Zoe n-o mai văd de o s[iptămînă - şi suntdecis să n-o mai văd deloc. Mi-a telefonat azi-dimineaţă. dar credcă va înţelege şi va renunţa. E mai bine pentru amîndoi - şi în oricecaz e mai bine pentru ea.

Leni a plecat ieri-dimineaţă, CÎnd eu eram la Balcic. De altfel, înultima lună nu ne-an1 văzut mai deloc. Şi nu mai este între noi doivorba de amor.

211"

Nu sunt trist. Sunt pustiu. Nu aştept pe nimeni, nu aştept nimic.Ca să-mi dau impresia că fac ceva citesc din Sadoveanu, cu gîndulde a scrie primul capitol din volumul de critică pentru Fundaţie.Nici măcar nu ştiu dacă-l voi scrie. Nici m[lcar nu ştiu dacă voi cititoate cărtile pe care le-am adunat. Trece vremea. trece - şi nimknu se mai poate întîmpla cu mine.

Vineri, 7 iulie (1939]

Hănuit de lipsa banilor (şi totuşi am încasat. numai Dumnezeu unulştie cu ce zbateri. cu ce zbucium. cu ce alergături. vreo 25 000 delei în ultima s[iptămînă. din care. se înţelege. nu mai am aproapenimic. deşi nici chiriile nu am apucat să le plătesc integraL ..).

Obosit. ca în cele mai proaste zile ale mele. Ochii mai ales măîngrijoreaz[l, Nu pot citi nici jumătate or~l fără oboseală.

Sunt copleşit ele treburi. pe care le las S~ltreneze şi pe care nu lepot duce la capăt. O mie de treburi încurcate în tribunal (între GU'eşi un termen de apel. pe care l-am pierdut din tembelism - nu faceu de avocat!). o sumă de lucruri de scris pentru F/lllda{ie. p'entruViara J~. pentru MII/leâ .,vi \'oic-bllllâ. pentru Illdepclldcll{a - toateamînate de la o zi la alta; o sumă de lecturi urgente care mă sperie ..,- rareori am fost mai destrămat. mai ostenit. mai trist.

Si totuşi. în această ameţeală în care tr[tiesc de vreo două săptă-mîni. sunt plin de proiecte literare. pe care le văd crescînd aproapef:lfă voia mea şi pe Cclfele simt mereu mai necesare. mai imperioase.

De cînd citesc Sadoveanu (din păcate. numai 5 volume pînă azi).volumul despre roman începe să fie altceva decît o corvoadă. Îl voiscrie cu plăcere. sunt convins. Dar cînd?

Accidclltlll nu mai poate fi o problem[l. Va trebui să-I termin înluna de concediu. sau să renunţ definitiv la el. E ridicul să ştiu 61de 2 ani jumătate cărţulia asta m[lţine în loc. Nu aveam dreptul săfi investit atîta vreme şi atîta încordare nervoasă într-o carte caredevine. fără joc de cuvinte. un fel ele ..accident" personal.

L Simt cu atît mai precis acest lucru, acum cînd încep să vădposibil un roman mare. cu multe personaje. cu deschidere Imgă decompas. o carte ele sute de pagini ... Duminică. urcînd pe PiatraMare (moment de emotie intensă la 7 scări!) mă gîndecu11mereu laaceastă viitoare carte. iar acum. pe stradă. în tramvai, văd tot felulde incidente, care se ramifică şi se leagă.

1) MHI-git- directorul Hellman - plecmea de la Oradea. cursa cuautomobilul prin tară - noptile la hotel. în diverse oraşe de provin-cie. Sederea în pensiunea Wagner. Întîlnirea, plecarea la Gheorghieni.

~214

2) O actriţă - gen Lilly, dar cu reputaţia Marioarei Voiculescu.ÎmU110rată de un tîn[lf, lichea. Scene la repetiţii, la teatru. Plecareaîn tumeu. Trebuie să se întîlnească într-un oraş anumit. Băiatul nuvine. Disperată, ea vine la Bucureşti, îl caută, abandonînd turneul.

3) TInarul amorez al lui Margit e retras la pensiunea Wagnerpentru raţiuni politice. (Vezi urcarea lui GeOJ'oceanu pe CristianulMare. Ia T.C.R., cînd îl căutau jandannii la Braşov.)

SÎmhătă, 22 [iulie 1939]Zile fierbinţi. nopţi înăbuşitoare. Nu plec din Bucureşti nici măcarpentru o zi, fiindcă vreau să plec pentru o lună întreagă. sîmbătaviitoare (probabil la Stîna de Vale). iar pînă atunci. fiecare ceasliber îl dau traducerii la care lucrez. pentllJ ,.Biblioteca Energia". Eo biografie a lui Lincoln, nu prea mare. nu prea grea şi care oricummerge destul de încet. Traduc totuşi fără dificultăţi şi aproape căîncep să nu mă mai mir de ceea ce ar putea fi oarecum un record:după 6 luni. traducător din limba engleză.

Incă o dată Rosetti a fost salvator. Cei 10 000 de lei avansaţiasupra traducerii m-au ajutat să-mi plătesc în parte chiriile. cei15 000 care rămîn şi pe care îi voi cere, chiar dacă nu reuşesc sătermin pînă vineri totul, îmi vor asigura luna de congediu.

Sănătate îngrijon to,lfe, instabi Iă. plină de toane. Un efort susţinutde cîteva ore mă nimiceşte. Aseară, ieşind pe la ora 9 (în aceşti Bucu-reşti pustii. încinşi ...), mă simţeanl sfîrşit. muribund. Din fericire. illllavut o noapte de 8 ore de somn. prima nu mai ţin minte de cînd.

~r trebui S[l întreb un doctor. dar n-am curaj. Poate în toamnă. )daca plec cumva la Paris. --'

Conccr!1I1 În la bClI/ol de Mozart. ele cînd îl am la mine (lăsat deLeni la plecare). devine din zi în zi mai frumos. Andailliilo e unuldin cele mai pure. mai triste şi mai străvezii lucruri din muzică.

Ieri după-masă era la mine Petrică. venit de la Brăila. ca să-mipropună. închipuieşte-ţi! o ..afacere". din care ar putea ieşi30-35 000 lei. În aşteptarea unui telefon. i-am pus concertul deMozart - şi. pentru că eram amîndoi emoţionaţi ascultîndu-1. amîntrezărit deodată o scenă posibilă în viitorul meu roman: un tip deafaceri. precis. aspru, fără sCllJpule, totuşi foarte inteligent şi foartesensibil, care dă o lovitură, i,lf în aşteptarea ei (aşteptare care tre-buie să fie intensă, poate plină de riscuri. poate chiar primejdioasă,dar aparent calmă) cîntă la patefon Bach.

Eroul ar putea fi un fel de Mihail Mircea, cu elemente elin Wie-der şi Blank - dacă cumva Blank nu-nu va servi pentru un personajcu totul distinct.

Şi, de asemeni, pentru că vorbeam tot ieri cu Petrică despre jude-cătorul Doiciu, m-am gîndit să fac loc în romanul meu unei mariafaceri judiciare, care ar putea fi chiar pivotul povestirii. Doiciuînsuşi mi-ar servi atunci pentru un tip de judecător.

Dar peste toate astea trece încă posibilitatea războiului. carepoate încă izbucni în august. dar pe care suntem acum prea obosiţica să-I mai aşteptăm în stare de alarmă.

Joi seara masă. Ia o grădină pe strada Călăra~i. cu Mircea. Nina.Giza. Ca în cele mai bune timpuri.

IDuminică, 23 [iulic 1939]

Într-un Bucureşti pustiu. depopulat. oblonit. aprins*. incend iat de'tlac[u'i albe, nevăzute - eu traduc. traduc. traduc ...

Azi-noapte. cu toate uşi le şi ferestrele date de perete. nu era întoatii casa. poate chiar în tot oraşul. nici cea mai slabă suflare. nicicel mai depărtat foşnet.

Totuşi rezist. Mă simt chiar mai refăcut decît deun[lzi - poateÎncurajat de gîndul plec[u'ii la sfîrşitul săptămînii.

Duminică, 30 [iulic 1939]. Stîna dc Valc

N-m11plecat din Bucureşti: am fugit. DUp{1o zi de alergături. m-amî01pachetat în cincisprezece minute. ,U11sărit într-un taxi. cu valizeleprost Închise. cu pardesiul şi fulgm'inul fluturînd în urma mea. amajuns la gară două minute înainte de plecarea trenului. am alergatnebuneşte pînă la vagon. în timp ce hamalii veneau în urm[l.adunînd de pe jos lucrurile pe care le pierdeam în gO'U1[1(unul mi-aadus o mănuşă. altul pe cealaltL.). Cînd s-a pornit trenul eram'U11eţit.Nu-mi venea să cred că totuşi am plecat.

Azi-noapte am dom1it nouii ore. !Tlrăsă mă trezesc niciodat[i. Decînd nu mi s-a mai întîmplat o asemenea minune? Nu sunt desigurîncă odihnit. Cîte nopţi îmi vor trebui ca să dom1 suficient şi să mărefac? Pentru moment nu sunt capabil nu să scriu. dar nici să măgîndesc la scris. În principiu. îmi acord o săpt[U11înăde vacanţă. Peum1ă vom vedea.

Azi-dimineaţă, împreună cu Comşa. am umblat pe munţi. Plim-bare de aproape 5 ore. Ia nişte vîrfuri stîncoase. pe care papistaşiide aici le-au denum.Ît Golgota. dar al căror nume ţ{rrănesc trebuie săfie altul.

216\

Cameră curată. luminoasă. albă. cu o privelişte deschisă asupraîntregii poiene care constituie Stîna de Vale propriu-zisă. ,.Aveţi ocameră vederoasă". mi-a spus băiatul care m-a ajutat să-mi mutlucrurile din camera 47. unde am dormit azi-noapte, în camera 43,unde r[unîn. La 45 locuieşte Beate Fredanov, fată de treabă. agre-abilă şi, sper. neancombrantă. Drumul de la halta Stîna de Vale pînăaici se face cu un ..şirautobuz" inenarabil. Mai este şi un tren fores-tier, care face toate paralele.

Miercuri, 2 august (1939]Sunt încă în vacanţă. După cîteva plimbări de recunoaştere (AriaVulturului. Muncei Custuri). după cursa mai lungă la Golgota. ieriam făcut o adevărată excursie pînă la izvoarele Someşului. sau maiexact pînă la Cetatea Redesii. grotă imensă prin care trece Someşulcald. Plecaţi la 7 dimineaţa (cu Fredanov, Comşa şi Furnarache),ne-am întors la 8 seara înapoi. 10 ore de mers, trei de odihnă. Ad-mirabil ţinut, în care la fiece nou ocol se iveşte o nouă ţară, alţimunţi. alte văi, alte păduri.

Încep să nu mili am capul livid. ochii obosiţi, fruntea ostenită cucare venisem aici.

Dar se apropie termenul fixat pentru lucru - şi încep să mă tem.

Duminică, (, [august 1939]Mîine-dimineaţă începe programul meu de lucru. Cred că sunt des-tul de odihnit. Aş vrea însă să fiu singur. Fredanov şi Comşa suntfoarte agreabili amîndoi. dar eu trebuie să fiu singur. Am citit astăzitot ce am scris. E destul de dens şi de mult, pentru ca s[\ m[\ con-sider la mijlocul cărţii.

Pentru rest. vom vedea.

Luni, 7 [august 1939]Două pagini şi jumătate scrise. E drept că n-am lucrat deCÎt 3-4 oreîn total. Sunt înc[\ destr[unat. mi-e greu să mă adun. să mă concen-trez. Pornire grea. ca totdeauna.

Marţi, 8 (august 1939JFoarte încet, foarte greu, foal1e nemulţumitor. În şase ore de lucru.vreo trei pagini jumătate. fără absolut nimic interesant.

Dar trebuie răbdare.

Miercuri, 9 [a ugust 1939]Am ascultat asew'[\ comunicatul Statului-Major la radio şi dintr-o da-tă am simţit că nimic nu mai are importanţă. Vor fi mari concentr[trişi. judecînd după încordMea de la D,mzig. S-M putea să fie şi război.

Am avut o seară grea şi o noapte agitată. Un fel de silă, un fel deoboseală de a fi om. Totuşi, acuma dimineaţa, sunt din nou la masa

L de scris. Cu orice pret. romanul ăsta trebuie terminat.

Vineri, 11 [august 1939]Avea!l1 aseară o adevărată ,.angoissă" şi cred că nu era numai amea. Intreg hotelul părea cuprins de nelinişte. Ştirile sunt grave. LaDanzig se va da zilele acestea o lovitură. Războiul e posibil încă încursul acestei luni. Comunicatul Marelui Stat-Major. pe care îlascultăm în fiece seară la radio, are ceva de alarrriă.

Suntem departe de tot ce se întîmplă acolo, suntem aici ca pe unvapor - şi neliniştea e cu atît mai mare.

Am ascultat aseară, tîrziu, Simfollia IX-a şi COllccrlfll al treileabralldellburghe:::. Ascult,U11 cred mai mult decît cu o emoţie muzi-cală: era în tot acel concert, pentru mine, tristetea atîtor lucruri pecare le pierdem în modul cel mai stupid, mai criminal. mai dement.

1 Si eu continuu să scriu. Merge încă foarte greu. Ieri, lungă zi deploaie, în care am lucrat mai bine de 7 ore (n-am cronometrat exact)şi n-am obtinut decît ceva mai mult de patru pagini. Urc greu sprecabana lui Gunther, unde încă nu ştiu bine ce mă aşteaptă. Darlucrurile se vor clarifica dacă voi avea timp.

Scara6 ore jumătate de lucru. cinci pagini scrise. Încep să intru în

nonmll. dar trebuie să constat încă o dată că acest ..nolmal" e de unL-randament s[lfas! Ar trebui să mă grăbesc şi nu pot. Urc greu spre

cabană. Faptul e scurt. făr[l incidente posibile (Nora şi Paul urcă dela Poiana la S.K.V. - asta e tot), dM simt nevoia de a-I scrie într-unritm lent. desfăcut. ca să pun cît mai multă dist,U1tă între lumea pecare o Iasă jos şi cea pe care o vor găsi sus. Nimic nu e mai greudecît să indici trecerea timpului, f[lfă să recurgi însă la incidentepropriu-zise. Totuşi. cu toate nemultumirile mele, dacă sunt lăsat înpace. voi lucra şi voi ajunge la capăt. Gunther - completnecunoscut pînă acum. căci nu m-am apropiat deloc de el. începesă se precizeze, deşi nu încă destul. Este încă în umbră.

Sîmbătă, 12 [august 1939]Numai 3 pagini scrise. (Am ajuns în fine la cabana S.K.V. - saumai bine zis sunt în pragul ei.) E numai ora 5 1/2 şi desigw' ar maitrebui să lucrez două ore. dar mă simt obosit. Vom face o micăplimbare - poate spre Aria Vulturului, şi vom încerca sărăscumpărăm mîine aceste ore "trase la fit". Ar trebui mîine sătemun acest capitol VIIl, pe care acum îl am foarte bine precizat în

'6.218

Illinte. ÎI aştept cu nerăbdare. cu curiozitate şi cu foarte multă sim-patie pe Gunther.

Duminică, 13 [august 1939] 1Cinci pagini scrise - dar capitolul nu e terminat. Mă opresc la 7seara din lucru, deşi ar trebui să duc pînă la capăt acest ultimmoment al capitolului. pe care îl văd cu atîta preciziune şi îl simt,acum, atît de eX"lct. de intens. Dar sunt obosit. Nu mă felicit delocpentru sănătatea mea. Va trebui neapărat să consult cu toată seri-ozitatea un doctor de ochi. Un om de sănătate robustă, în locul meu,nu s-ar ridica de la masă - zece ore. douăzeci. o sută - pînă n-artemuna de scris toate lucrurile pe care le văd atît de clar. Pe măsur~ce Înaintez. lucrurile se clarifică, se precizează, capăt{1consistenţă.Gunther iese din ce În ce mai mult la lumină. Dar n-am ajuns Încăla el.

În plimbarea de aseară (pînă la Muncei), am întîlnit un cioban dela Mezeat*, cu care am stat mult de vorbă. Ar trebui să găsesc timpca să Însemnez aici lucrurile pe care nu le-a spus. E tulburător pen-tru .,condiţia umană'~ pe care o revelează, cu simplicitate dar şi cupatetism.

Poate mîine să plec în ,.iscurzie" la Mezeat. E, dacă vrei. oabatere de la prognll1llll de lucru, dar poate că mă voi întoarce mairecreat.

Marţi, 15 [august 1939]Eram convins că cel puţin astăzi - de vreme ce toată ziua de ieriam pierdut-o la Mezeat - cel puţin astăzi voi termina acest capitolVIII. dar iată că şi ziua de azi o pierd, Împreună cu cele 5 orejumătate de lucru. Trebuie într-adevăr să renunţ la cele două paginiscrise dimineaţă. şi la jumătatea de pagină scrisă după-masă. Eramfoarte mulţumit de ele şi totul părea să meargă excelent (ba încă îmiziceam că voi scrie 4-5 pagini, pentru a compensa vacanţa de ieri),cînd, deodată, mi-cun dat seama că m-am angajat pe un drum greşitşi că trebuie neapărat să mă Întorc. Întreg momentul era fals.

Nora trebuie să pornească cu schiurile În noapte, Într-un fel deameţeală disperată. Numai aşa cabana lui Gunther devine unmiracol, o salvare. În versiunea mea de azi-dimineaţă. În clipa încare ea Îşi punea schiurile În picioare. era calmă. împăcată,gîndindu-se liniştită la a doua zi. ar. nu există pentru Nora înmomentul acela o ,.a doua zi". Dacă nu înţeleg asta, ratez Întreg

incidentul şi risc să dau întîlnirii cu Gunther o notă de artificial. Sănu uit că întreg episodul Gunther are ceva de artificiu şi că trebuieaici un nesfîrşit tact pentru ca personajul, puţin cam literar, cam.,făcut". să nu devină cu totul si cu totul artificios ..

Toate acestea însă nu răscu~lpără încă o zi pierdută. Îmi rămînatît de puţine pînă la sfîrşitul lunii şi mă sperie, da, mă sperie gîndulcă aş putea să plec de aici fără să fi terminat.

Miercuri, 16 [august 1939]

Cele două pagini de ieri. suprimate, le-am înlocuit cu altele două.scrise azi-dimineaţă şi care mi se par mult mai juste. Dar sunt opritîn loc de o or[1şi mi-e cu neputinţă să înaintez. Rezistenţă stupidă.pe care n-o înţeleg. Întreg momentul e clar şi mi se pare destul desimplu: ar ~rebui să fie scris fără dificultate. Dar dificultăţile răsarfără motiv. fără sens. acolo unde le aştepţi mai puţin.

Sunt nemulţumit de dimineaţa mea. Plouă - ploaie lungă.cenwiie. pe care am primit-o bucuros. fiindcă mă ţine în casă. îmidă poftă de lucru şi face* linişte în hotel - clar iată că toate acesteconditii favorabile nu mă ajută totuşi prea mult.

Cobor la dejun şi aştept să văd ce voi face după-masă ...

SearaAm lucrat de la 3 pînă acum, la 8 fără un sfert. Am terminat

capitolul. Am ţinut cu orice preţ să-I tell11in. Nu-mi dau seama cuma ieşit. Sunt puţin buimăcit. Poate că mîine îl voi vedea mai clar.

Joi, 17 [august 1939]Nu merge. nu merge, nu merge. Nu vorbesc despre capitolul ter-minat ieri (pe care l-am recitit azi, care mi se pare acceptabil şiasupra c{u'uia de altfel în orice caz nu mai revin). Vorbesc de noulcapitol. al IX-lea, pe care urma să-I încep azi şi care stă pe loc.imposibil de urnit, deşi cel puţin prima parte mi se pare clară şiaveam credinţa că e simplă.

Am o vreme ideală de scris: plouă, pădurile sunt acoperite. întreghotelul e adornlit, e o linişte perfectă. Totuşi iată-mă, de la 9 dimi-neaţa pînă acum la 5 seara, În faţa aceluiaşi început de capitol,scriind zeci de fraze de început, ştergînd, înlocuind, revenind la ele,suprimîndu-Ie din nou, incapabil să înaintez nici măcar cu un pas.

Sunt dezgustat. Nu vreau să spun că pierd curajul. Îmi dau seamacă singurul lucru care mă mai poate duce la finele acestei nenorocitecărţi e încăpăţînarea - şi cel puţin atîta lucru trebuie să păstrez.

Sîmbătă, 19 [august 19391Cabana lui Gunther (în care În sfîrşit Nora e instalată de aseară)Începe să fie un decor de teatru. Acum 15 nUnute mi-am dat seamade acest lucru şi mi se pare că În 15 minute am schiţat În gînd oÎntreagă piesă. pe care am sentimentul că aş putea s-o scriu imediat.Văd lucrurile atît de precis, Încît am şi distribuit rolurile.

Pe Gunther Îl cheamă Gunther Grodeck (nu ştiu dacă voi păstranumele În ron1i:m,dar În piesă. dacă o scriu. probabil că da). II poatejuca Tomazoglu. Nu e blond. nu e atît de tînăr, nu are frumuseţeade copil a lui Gunther - dar are intensitatea de cardiac a perso-najului. Pe bătrînul Grodeck îl poate juca Bulfinski. Pe Hagen, Sto-rin. Toată drama se joacă Între ei trei. Mai intervine şi o fată, careÎnsă JIU e Nora. Episodul Gunther. În măsura În care e susceptibil sădevin{t o piesă de teatru. se desparte complet de roman. Numaipunctul de plecare e comun.

Bătrînul Grodeck e mare industriaş. Averea este însă a soţiei lui,moartă cu vreo doi ani În urmă, şi va fi moştenită toată sau În mareparte de Gunther. Gunther e Încă minor: Împlineşte 21 de ani Înm<:U1ie.S-a retras sus pe munte şi vrea să rămînă acolo. Işi aşteaptămajoratul ca să intre În posesia averii şi să oprească exploatărileforestiere ale tatălui său. Nu-mi dau Încă bine seama ce raţiuni exacteslmt În această hotărîre a sa. Totul porneşte de la o teribilă ostilitateÎmpotriva tatălui S{lU,care poate nici nu e tatăl său adevărat. Aiciintervine personajul Încă misterios (şi pentru nUne mister:os) ~are eHagen. A fost acest Hagen aImmtul defunctei doamne Grodeck?Poate da. În orice caz, a fost singurul om cu care tînăra femeie s-aÎnţeles În familia Grodeck - ea. venit[l de departe, din Tirolul aus-triac poate. în colonia săseasdi de la Sibiu sau de la Braşov.

Aceştia sunt 0<1I11enii.Ce se va Întîmpla cu ei pînă la urmă nu-midau Încă bine seeuna. Dar Îi simt cu atîta Încordare, ÎnCÎt mi se parecă ar ti de ajuns să pornesc la drum. pentru ca pe urmă să mă ducăsinguri spre stlrşit.

Am ţinut să scriu nota asta chiar acum (lI dimineaţă). ca să măliberez de ea. Simţeam că altfel nu voi putea continua să lucrez maideRarte la roman.

În ce priveşte romanul, după dezolanta pană de alaltăseară, mi-amrevenit. Ieşisem pe ploaie. furios* pe mine, furios pe carte, furiospe tot. şi am luat-o prin pădure, pînă la Băiţa şi de acolo Înapoi, pedrumul generalului. Vreo două ore de mers. Am Încercat să punordine În acest capitol IX şi l-anl Împ{trţit În trei momente distincte,tocmai pentru a-mi jalona terenul pentru a doua zi, Pe urmă, mi-avenit în nUnte numele de Hagen (Găt1erdâmmerulIg) şi, dintr-o dată,

antrenat de acest nume, an1 văzut un întreg nou personaj luînd fiinţăşi am presimţit o sWl1ăde lucruri tainice în cabana lui Gunther. Totula fost. mi se pare, declanşat de numele lui Hagen - înfăţişarea, un-brăcămintea, ţinuta şi însăşi povestea lui nu încă deplin clarificată.

Am scris ieri 5 pagini. Ce voi face astăzi. nu ştiu. Ar trebui -dacă aş fi un om serios - ar trebui să termin capitolul.

Duminică, 20 [august 1939]

M-am visat în război astă-noapte. Atacam o patrulă duşmană. caretrăgea asupra noastră. dintr-un fel de casă - mai mult prăvălie-cu uşile si ferestrele deschise. Eram unii de alţii la o distanţă decîţiva metri şi urmăremn fiecare mişcare a adversarilor.

Vis care continuă seara agitată de ieri. O lungă convorbire cuLonghin13.(devenit de curînd preşedinte de Curte de Apel. iar pînădeunăzi secretar general interimar la Justiţie) m-a înspăimîntat. Separe că la Bucureşti. săptămîna trecută. a fost o adevărată atmosfer[lde război. Germania trimisese o notă drastică, prin care cerea soco-teal[\ de concentrările noastre. Armand l-a chemat telegrafic pe Regedin croazieră. FnU1ţaşi Anglia ne prevenise că s-ar putea ca r~izboiulsă se declanşeze nu la Danzig, ci la noi. printr-un atac unguresc*.Vinerea trecută. seara, catastrohl p[lrea iminentă. Iamandi îi spuseselui Longhin. care se pregiltea să plece spre Stîna de Vale. să rămînăpe loc. Totuşi. a doua zi lucrurile s-au mai liniştit şi a putut pleca.Dar nimeni nu ştie nimic, şi totul, meme le pire. pare posibil.

Poate că e o inconştienţă a riul1îne aici. În pădure şi a scrie litera-tură. Totuşi sunt lucruri care îmi sunt prea scumpe. Dacă mor înrăzboiul ăsta. n-aş vrea să mor înainte de a termina cartea. Nu emare lucru, îmi dau seama că nu e mare lucru. dar cînd sunt Înmijlocul ei. am impresia că oamenii ăştia - Nora. Paul. Gunther.Hagen - sunt vii şi n-aş vreasă-Î pierd. cel puţin nu înainte de a fiajuns la capătul povestirii şi de a fi reuşit s-o pun undeva în sigu-ranţ[l. într-un safe, de exemplu.

ScaraTerminat capitolul IX. Ieri patru pagini. astăzi trei şi jumf\tate.

Trebuie să recunosc că n-am fost destul de stăruitor. destul deatent**. Toată ziua de ieri n-,U11visat decît piesa de teatru, am tăcutdistribuţii, m-am văzut repetînd. Mi-au trebuit mari eforturi ca sămă rup de la această "visărie" şi să mă oblig a rămîne la roman.

13 Vasile V. Longhin,judecăloL Între 1926 şi 1929 funcţionase,la tribunaluldin Brăila,

* Anulat: "gennan".** Anulat: "concentrat'",

\ 222

Astăzi. piesa (care ieli mă oprim!, ca un lucru grabnic, imediat) s-amai depărtat. Ah! dacă în literatură ar ti de ajuns să gîndeşti şi să vezilucrurile! Nenorocirea e că trebuie să le şi scrii - şi aici începe chinul.

In ce priveşte capitolul IX. am fost mai mulţumit de prima partedecît sunt de paginile scrise azi. Gunther va fi fără îndoială un per-sonaj interes,mt, dar mă tem că puţin "factice", "cusut cu aţă aibă".Eu îl văd, sau mai bine zis încep să-I văd foarte bine, dar asta nu-Iva feri poate de anumit grad nu numai de irealitate (ceea ce nu-i vastrica, ba chiar îi va fi necesar), dar de ficţiune vizibil literară.

Mă amuză să mă gîndesc din cîte lucruri mărunte s-a născutGunther - şi ce diferit iese de tot ce am gîndit. Cine m-a făcut sămă gîndesc mai Întîi la el a fost Margit de la Ghilcoş. care îmipovesti se o iamă petrecută de ea, bolnavă, pe chaise-Iongue. Ia vilaWagner. Pe um1[l a fost o inscripţie găsită sus pe Schuller la S.K.V ..În ,m1intirea unui tînăr sas (Walter Maschendorfer?) mort la 16 ani.Pe urmă a fost Blecher - dar la care mă gîndeam mai mult pentrua evita vreo asemănare între eroul meu şi el. Numele de Guntherl-am luat de la unul din copiii care urcau în iulie 1937 la S.K.V. Şidin toate astea. iată că iese un om atît de curios, atît de neaşteptat.

Poate că Gunther mă interesează prea mult. Pentru că risc sădeplasez atenţia de la motivul p~incipal al cărţii spre ceea ce n-artrebui să rămînă decît un episod. In orice caz, îmi spun că, începîndde mîine. va trebui să revin spre Paul, pe care l-am c,m1 ab,mdonat.Mă tem să nu-l pierd tocmai acum. spre sfîrşit.

Luni, 21 [august 1939]Nu voi scăpa de piesa asta pînă nu o voi scrie. Iată şi azi am pier-dut o groază de timp gîndindu-mă la ea. S-ar putea s-o scriu la iarnă.S-ar putea să o joc În februarie-martie. E posibil lm rol pentruMmcBlll'lI1dra. (O va chema Mătll~a Augusta.) Dar dacă-1 scriu. mătem că pierde din greutate rolul bătrînului Grodeck. Unul din ei tre-buie să reprezinte cu adîncime, cu severitate, cu intolenmţă "spiritulGroeleck". Şi văd foarte bine fantoma graţioasă a tinerei* doamneGrodeck (mama moartă a lui Gunther) plutind peste întreaga piesă.

Ce nu văd încă este ce se va Întîmpla cu fata care intră în cabanalui Gunther, la începutul actului I. De asemeni, nu ştiu dacă întreagadran1ă se va juca sus în cabană, sau va coborî, în paJ1ea doua. jos,la Sibiu sau la Braşov. unde sunt ,.uzinele Grodeck". În acest ultimcaz, piesa s-ar putea să aibe patru acte.

Primele două acte sunt aproape clare. Primul act este "seara deiarnă" elin roman (capitolul IX): evident. cu anumite modificăriantrenate de faptul că accentul cade pe Gunther, nu pe oamenii

223/

veniţi din afară. Actul al doilea va fi. cîteva zile mai tîrziu, sosireabătI1nului Grodeck. Şi el se va clarifica o dată cu mergerea înaintea romanului. Pe urmă, drumurile rămîn deschise ...

I În ce priveşte rommlUl, sunt foarte nemulţumit de mine. Nici treipagini. într-o zi întreagă. E inadmisibil. Nu-mi reproşez faptul că

<n cele două pagini şi jumătate sunt cu totul şi cu totul neinteresante.n De asta decide bunul Dumnezeu. Nu-mi iert însă faptul că am scris~ atît de puţin.0J Trece vremea. băiatule. Ar trebui să Înţelegi asta. Ar trebui să

înţelegi că zilele acestea mari. libere. libere din zori pînă noaptea,nu le vei găsi la Bucureşti.

Miercuri, 23 [august 1939]Tratat ele neagresiune germano-sovietic!

Lovitura mi se pare năucitoare. Întreg cursul politicii monelialee brusc schimbat. Încearcă. ele la Stîna ele Vale, cu ziare vechi de3 zile. să-ţi elai seama de ce se petrece În lume!

M-am zbătut aseară şi azi în zori să pun puţină ordine în haosulc<U'eîncepe. Dacă partida europeană care se joacă acum ar fi o piesăde teatru. intriga ar fi excelent condusă. Ru~ii plătesc un an maitîrziu lovitura de la MUnchen - ~i o plătesc cu reversul monedei ..Totul e de o simetrie perfecti:"l.În septembrie 1938 Anglia şi Franţase Înţelegeau cu Hitler. peste capul Rusiei şi împotriva ei. În august1939 sjînţelege Rusia cu Hitler. peste capul Franţei şi Angliei - ~iîm~~lva IOL În septembrie 1938 preţul imediat pe care-I încasaHitler era Cehoslovacia. Acum e D,mzigul. Nu lipseşte nimic pentruca actul II să semene cu actul L răsturnat. Dar e greu să judecilucruri le numai din punctul de vedere al construcţiei * dramatice.Ru~ii nu s-au angajat numai pentru frumuseţea tehnică a loviturii.

Atunci?Atunci. nu ştiu nimic. Vor mai rezista Franţa. Anglia şi Polonia

la Danzig? Avem. în cazul {lsta. În mod foarte probabil, război.fi indc[l nu văd de ce Hitler. atît de mult angajat la Danzig. ar daînapoi. acum cînd se ştie acoperit dinspre partea Rusiei. Nu vorrezista? Atunci În două-trei-cinci zile Danzigul e gel1l1an - şi pre-siunea hitlerist{l se decl(m~ează imediat, automat la Bucureşti. Mise pare că în acest caz Întreg sud-estul Europei cade.

În toate astea. ce fac eu? În hotel e derută. Toată lumea pleacăsau vorbeşte de plecare. Longhin. afolat, vrea să ia trenul ch.iar azi.Cucoana de la 44 a primit telegramă să fugă la Bucureşti. Pînă

~ 224

mîine hotelul se va goli de bucureşteni. Sunt ridicuI. desigur. eu cumanuscrisul meu, dar îmi vine aşa de greu să-I las şi să plec! Ieriam scris toată ziua (ceva mai mult de şase pagini). Voi Încerca săfac şi azi la fel. Ca şi cum nimic nu s-ar fi Întîmplat. Rămîn la masade scris, dar nu exclud posibilitatea unei plecări decisă În 5 minute,dacă cumva ştirile se agravează.

Abea scrisesem nota de mai sus. şi am coborît să-I chem peRosetti la telefon. ca să-i cer veşti politice. Veşti politice n-am preacăpătat (..destindere", zice el. fără să pot şti ce Înseamnă acestcuvînt). dar în schimb mi-a spus să mă Întorc la Bucureşti.Comarnescu e concentrat şi e nevoie urgentă de mine la RCl"istâ.Voi pleca mîine la 1. voi fi vineri dimineaţa la Bucureşti.

Sunt pur şi simplu dezolat. Mi-e silfl de romanul ăsta. pe care-IÎntrerup. fără să ştiu cînd ÎI voi putea regăsi. Voi Încerca să terminazi capitolul X. Cel puţin să nu rămîn cu totul În drum.

ScaraNu. n-am reuşit să termin capitolul. Nici trei pagini n-am scris

(şi ele ca vai de lume). deşi am stat şi dimineaţa şi după-masa lalucru. Sunt prea agitat. prea neliniştit. Altfel aş fi vrut să plec deaici. Voi face la Bucureşti bilanţul acestor 17 zile de scris. VoiÎncerca să nu pierd romanul din mînii, Îmi promit să fac tot posibilulpentru a-I relua în curînd şi a-I duce la bun sfîrşit.

Pe seară. plimbare de rămas-bun la Muncei. Aş fi vrut Sfl fiusingur. dar şi aşa mă Întorc de acolo cu puţină emoţie. Mîine voi ficîteva ore la Cluj, iar seara voi lua trenul pentru Bucureşti.

SÎmbătă, 26 [august 1939]. BucureştiVa fi greu. Îmi dau seama, să păstrez aici. Ia Bucureşti. un orar demuncă regulată. Fundaţia, biroul Roman. restaurantele. telefonulsunt mai tari decît dorinţa mea de singurătate.

Aseară. masă la "Continental". cu Rosetti. CamiI. Lassaigne'4.Astflzi. tot la ,.Continental". dejun cu Soare. Corin*. Camil. Carol.Cafeaua neagră cu Vişoianu. Ţuţubei. dona R,dea. dona Bră-tescu-Voineşti. Pentru diseară am primit - mă Întreb de ce? - oinvitaţie la Alice Theodorian. şi uite aşa lucrurile pot continua dinzi În zi. Ia nesfîrşit - dacă nu mă opresc la timp.

Pierd romanul. dacă-1 las acum să se depărteze de mine - şi nuvoi avea nici o scuză. Nici o scuză decît războiul... Am impresia--l

I~ Jacques Lassaigne, critic de artă francez, a publicat studii despre artiştiplastici români şi a colaborat la Re\'isla Fundaliilor Regale.

* Leqiune posibilă. Poate fi vorba despre ziaristul Corin Grossu.

că totuşi nu va izbucni, dar În acest caz nemţii vor fi repurtat Încăo victorie de stilul MUnchen - victorie pe care În primul rînd ovom plăti noi.

Ce bine era la Stîna de Vale! De fapt, mai puteam r[lOlJne acolo,căci treburile la Fundaţie nu erau absolut urgente - dar cînd măgîndesc bine, poate că era oarecare uşurinţă. ba chiar iresponsabili-tate să stau ascuns Într-o văgăună. În aceste zile teribile.

Miercuri, 30 [a ugust 1939]

Luni seara războiul părea inevitabil. Aseară pacea părea posibilă.Azi-dimineaţă lucrurile sunt din nou confuze. Va ceda Hitler? Sepregrlteşte, dimpotrivfl, la Londra o trădare de ultim moment?Mergem spre un nou MUnchen? Personal. judecînd lucrurile cufoarte mult calm. cred di Hitler a dus şantajul pînă la ultima limită~i că. dacă Anglia rezistf!. atunci exact În cea din urmfl fraeliune desecundă Hitler va da înapoi. Raţional vorbind, am crezut tot timpulÎn ultimele zile că va fi pace si anume prin Înfrîngerea Berlinului.Raţional! Cuvîntul nu are prea multă greutate. Este o ..marjă"pentru necunoscut. Este o limită dincolo de care lucrurile sunt maitari deCÎt oamenii. mai tari decît iniţiativa ~i vointa oamenilor.

Dacă aş avea un radio. aş asculta muzică. Mult Bach. multMozart - iată tot ce mă poate salva de la angoissă ..

.. Mon roman cesse de m'interesser \orsque je cesse d'y tra-vailler". notează Gide În momentul În c,-u'e\ucreazrl fără prea multătragere de inimă la L' Ecole des/elll/l/(,s. Am dat asearrl ÎntÎmplfltorpeste această frază (tăiam volum. XV din CEl/rrcs eOlllplhcs). ~i amprimit-o ca pe un avertisment. Dacă nu revin imediat la-manuscrisul

. meu. ÎI pierd.rVineri, 1 septembrie [19391Scrisoare tristă de la Poldy. care s-a Înrolat ca volw1tar şi care. pro-babil. În momentul [lsta e plecat.

Rosetti îmi telefonează că Danzigul a fost anexat azi-dimineaţă.Războiul Începe azi. Poate a şi Început.

Nu ştiu de unde iau teribila linişte pe care o simt În ceasul ăsta.

Sîmbătă,2 [septembrie 1939)

Ciudate zile de război. Primul moment mi s-a p[lfUt zdrobitor: CÎndau apărut ieri-dimineaţă primele telegrame despre bombardareaVarşoviei ,U11 avut sentimentul că totul se năruie. I-am scris în grabă

o scrisocu'e lui Poldy. neştiind nici măcar dacă-i va mai ajunge, darsimţind nevoia să-i spun un cuvînt, să-I sărut, să-mi iau rămas-bun.Nu mă înduram să termin scrisoarea, nu găseam un cuvînt care săspună totul, ave,ml un dureros, un intens sentiment de despărţire -şi am izbucnit singur în plîns.

Pe urnlă. dejunul de la ,.Capşa" (Rosetti, Ralea, Vişoianu. Camil,Lassaigne. Comarnescu. PăstorellS, Steriadi 16, Oprescu 17. Cantacu-zinol") mi s-a părut lugubru. Se rîdea, se făceau glume - ~i eu nuînţelegeam că e posibilă atîta incon~tienţ[l.

Toată ziua. toată se,~ra şi noaptea pînă la 3, ,ml umblat după ve~ti- dar nu erau deCÎt veşti vagi. stranii prin lipsă de preciziune, derealitate. de evidenţă. Bombardamentele pe care le ,muntă şi nemţii~i polonii par inventate. La ora asta. de~i au trecut 36 de ore de laceea ce mi s-a părut d\ e ..începerea războiului", poate că războiulnu e totuşi început. Fnmcezii şi englezii sunt încă în faza notelordiplomatice (deşi discursul lui Chamberlain de ieri mi se pare cărupe toate punţile).

Totul e confuz, nesigur. încă ne<mgajat, încă nedecis. Şi ceea cemi se pare cu totul neverosimil e acest Bucureşti luminat. vioi. plinde lume. cu restaurantele pline. cu str[lzile animate, un Bucure~ticel mult curios de ce se întîmplă, dar nu intrat în panică şi niciconştient de prezenţa unei tragedii care a izbucnit.

Nu ştiu cum să-mi trec vremea. Dad aş ave~ un ~di<.?,aş ascultaştiri şi muzică.

Ieri-dimineaţă m-am silit să citesc manuscrise pentru FI/ndafic.ca ~i cum nimic extraordinar nu s-ar fi întîmplat. Dar m-a str{\bătutdeodată gîndul că poate erau ultimele mele ceasuri de libeI1ate. dacănu ultimele de viaţ{l. şi c{\ era absurd să le pierd aşa. Am ieşit Înoraş. ameţit, dezorientat.

După-mas{i am transcris prima parte din capitolul V - dar peurmă m-am I{lsat ~i de asta. Ce sens poate avea. te întreb. o cartemai puţin sau mai mult. acum?

Toată ziua de azi am a~teptat să se întîmple ceva decisiv. care săne lămurească. Dar nu se aude nimic de nicăieri. lată-mă seara.singur. acasă, citind jurnalul lui Andre Gide şi culcîndu-mă proba-bil devreme.

Toate astea. În ziua de 2 septembrie 1939.

15 Scriitorul AI. O. Teodoreanu.16 Pictorul Jcan Stcl;adi.i7 Criticul de artă George Oprescu.18 Ioan Cantacuzino, poet şi traducător.

Luni, 4 [septembrie 1939]Ieri-dimineaţă la Il, Anglia a declarat război Germaniei. După-ma-să, la 5. a umlat declaraţia de război a Franţei. Totu~i, pînă în mo-mentul de faţă nici o luptă nu pare să se fi angajat. Se mai aşteaptăceva? E posibilă (cum se spune) o cădere imediată a lui Hitler şi unguvem nou. de militari. care să facă pace? Sunt posibile schimbăriradicale în Italia? Se aşteaptă ca neutralitatea italiană să se pre-cizeze? Va fi, dimpotrivi""l. ~i ftalia silită să urmeze Gell11ania') Ceva face Rusia? Ce se întîmplă cu Axa, brusc trecuti""lsub tăcere. şila Roma. şi la Berlin?

O mie de întrebări. care te înăbuşe şi pe c<U'eai vrea să le dezlegiimediat. Alerg pe straeb. dau telefoane, întreb. mă zbat. mi""lfri""Ullînt.Ar trebui s[lmi""1pot stăpîni. Ar trebui să aştept în linişte. tTtră isterie,făr[l disper~re. mersul lucrurilor.

Voi încerca să ri""ullînîn casă, să lucrez. să citesc. să scriu. să fiusingur şi să mă gîndesc cu resemnare. cu limpezime. Ia tot ce seîntîmplă. Mai ales nu trebuie să mă lamentez. Mai ales nu trebuiesă mă las înnebunit de nel inişte.

S[l primim totul cu tristeţe. dar şi cu mîndrie.

Marţi, 5 [septembrie 1939JNu se întîmplă deocamdată nimic pe frontul din Apus. În Polonianemţii înainteaz[l mereu. S-ar zice că nu le rezistă nimeni. Comu-nicatele poloneze mi se par descurajate. Ce se va întîmpla înRomânia nu ştie nimeni. Circulă cele mai groaznice veşti. ~oapte,prevestiri. Aseară. la Fundaţie. a fost o oră infernală. Lassaigne.venit de la Ambasada Franţei. ne vorbea despre iminenta noastrăintnu'e în rflzboi. al[lturi de Franţa. Germania ne cere tot grîul şipetrolul! Franţa şi Anglia vor să debarce trupe la Constanţa! Noinu acceptăm* nici una. nici alta! Război. război. război.

Nu ştiu ce să cred. Vin acasă ameţit. dezorientat. plin denelinişte. Ce e sigur e 61 nu voi mai rămîne multă vreme la masamea de scris. Voi fi desigur în curînd sub arme. Sunt mereu mariconcentrări. care duc - se zice -Ia o mobilizare generală de fapt.[[Ir[l ca termenul S[Ifie formal întrebuinţat. Deocamdati""l nu intruîncă în categorii le concentrate pentru astăzi. Dar nu e exclus. de lao zi la alta, un nou comunicat al Statului-Major.

Aştept. În aştept~lre fac tot felul de lucruri' fără şir, fără perseve-renţă. Ar trebui să mă decid. fie să citesc o carte mare. fie să măînham din nou la traducerea pentru Fundaţie, fie să continuiAccidentul - în sfîrsit. să fac ceva continuu. ordonat. cu încăpă-. . J ÎttQl/.e •

* Anulat: "dăm nim[icJ".

ţÎnare. Aseară am Încercat să citesc un roman de Dostoievski, peurmă l-am abandonat, pentru Thomas de Quincey, pe care voiamsă-I citesc În englezeşte şi, În sfîrşit, am terminat prin a transcriemai departe Începutul capitolului I- În silă. Însă, căci mi se pare,În versiunea reconstituită acum doi ani, de o rară stupiditate.

Camil Petrescu Îmi cere să-i sugerez lui Rosetti ca să vorbeascăcu Ralea şi Am1and. într-o chestiune "capitaIă". Are ~U1umeintenţiasă plece de la Teatrul Naţional pentru a lua conducerea operaţiilortelmice de apărare antiaeriană. E convins că singur el poate să nesalveze de la un dezastru. A refuzat să-mi destăinuiască planurilelui - dar e decis să i le expună primului-ministru. sau poate chiarRegelui. Mi-a spus de asemeni că are legături strînse cu statui-ma-jor al Corpului TI şi că. dacă vom face război în Dobrogea. opera-ţiile vor fi conduse după indicaţiile lui.

ÎI ascult şi nu ştiu ce atitudine să iau. Uneori mă tem să nu izbuc-nesc în rîs. Alteori mă întreb, cu o subită îngrijorare. dacă omul ăstanu e nebun. Şi rfU11îne.în sfîrşit - peste toate astea - posibilitatea,mai amuzantă deCÎt toate, să aibă dreptate ...

Miercuri, (, [septemhrie 1939]Dimineţile sunt suportabile, dar nopţile sunt grele, pline de ne-linişte. otrăvite de presimţiri. Aseară simţeam pînă în inimă că viaţaasta s-a tem1inat. Că va trebui să las totul. fără întoarcere. Voi murisau nu - nu ştiu. dar ceea ce ştiu e că dincolo de această plecare înrflzboi va fi cu lOtul şi cu totul altă viaţă şi că chiar întoarcerea -dadl va fi - nu va fi o ..întoarcere" cu adevflrat.

[Nu]* cred că sunt împ{icat.

Plec diseară la Brăila. Ia Cercul de recrutare. sfl-mj pun în ordinelivretul militar. Foarte mulţi din concentraţii din mai au primitordine individuale. E fom1e probabil să fiu şi eu printre ei.

Vineri, [8 septembrie 1939]Se pare totuşi că deoc,U11dată nu sunt concentrat. Fac încă parte dinacea misterioasă şi salvatoare literă ..D.I" - care şi în martie m-alăsat civiL Se înţelege că libertatea mea nu e decît provizorie. seînţelege că e revocabilă. se înţelege că de la o zi la alta pot fi che-mat. se înţelege. în sfîrşit d. în caz de mobilizare generală (pe careîncă o cred probabilă). nu va mai exista nici o literă care să măapere (şi nici n-aş vrea) - dar fapt e că deocamdată rămîn liber.Niciodată un ,.deocamdată" n-a fost mai precar şi mai scump ...

8.09:39Lucrurile merg mai departe În ritmul de pînă azi. Nemţii Înain-

tează în Polonia, iar francezii şi englezii stau pe loc. Alaltăieri acăzut Cracovia. Se zice că astă-seară a căzut Varşovia.

Bucureştii, care au avut o zi-două de p<Ulică.s-au liniştit. Restau-rantele., cinematografele. străzi le sunt pline. Cine ar spune că sun-tem Într-un oras din Europa războiului '?

L Sunt oameni care cred (Camil între ei) că pacea e posibilă, bachiar iminentă. O vor propune nemţii prin intermediul italienilor-şi ceilalţi nu vor avea încotro. decît să primească. Deşi încep să credcă totul e posibil - soluţia mi se pare absurdă. Nu văd Franţa şiAnglia pierzînd. fărtl un foc de mmă. o b['ttdie morală şi politică. cele poate şterge pur şi simplu din istorie.

Nu. nu. Să nu încep a face planuri de pace. Să nu mă gîndesc lacărţile pe ca,re le voi scrie. StI nu v[,d înaintea mea o iarnă cu schi,cu lecturi, cu voiaje. Este o im'nă de război. e un an de război, sunt~Ulide r[lzboi şi îi vom trăi pînfl la fund.

Miercuri seara. Ia Brăi la. Jll-am dus singur în port - şi am văzuto Dunăre de carte poştală. sub lun[1. Pîn[l şi vapoarele albe, deşerte.În portul absolut pustiu. păreau de carton.

Nimeni. nimeni. nimeni în tot portul - decît eu şi o sentinelă,care mă uJ111ăreacu atîta îngrijorare (un spion? un atentator'?) ÎnCÎtam fost silit să mă Întorc În oraş. deşi aş fi r[lmas bucuros acolocîtăva vreme .

..Îmb[ltrÎneşti". mi-a spus pe Strada Regală Moni Liebsiech. carem~1oprise din pragul prăvăliei. Da. Îmb[ltrînesc. totul mi-o spune înBrăila. casele. străzile. oamenii. fotografiile mele de tinereţe. pe carele găsesc la T<UltieCU'oline şi îmi hlc rău cînd mă uit mai lung la ele.

Azi după-masă a fost Zae la mine şi i-am cetit capitolul Gur;lther.Nu cu prea multă seriozitate. mai mult În glumă. dm nici excluzîndcu totul o asemenea posibilitate. îi spusesem acum 10 zile. CÎndm-am întors de la StÎn[l. că rolul fetei din piesa pe care am de gînds-o scriu i~1voi da ei să-I joace.

l-am cetit deci capitolul şi nu numai că l-a Înţeles foarte bine, dara văzut cu atîta justeţe situaţia, ÎnCÎt mi-a dat sugestii care mi se pardeosebit de preţioase pentru piesă. Nu o vedeam deloc pînă azi pefata asta. care intră În actul r în cab,Ula lui Gunther şi nu ştiam ce seva petrece cu ea. Zoe m-a ajutat s-o văd, ba mai mult chiar. mi-aindicat rolul ei În piesă.

Gunther trebuie să moară - spune Zoe - dm' moartea lui va fi ovictorie şi pentru el şi pentru Nora. pentru el fi indcă va fi Învins

'6.230

tribul Grodeck, iar pentru ea, pentru că se va fi rupt de trecutul eiapăsător şi va intra prin cabana lui Gu.nther spre o nouă viaţă.

Am stat ore întregi de vorbă despre piesă - şi din nou am simţitcum nevoia de a o scrie mă opri mă, mă apasă, mă nelinişteşte.

Sîmbătă,9 [scptcmbric 1939]Mfi gîndesc la evreii din Polonia, căzuţi acum sub ocupaţie hi-tleristă. Cine are un revolver sau o puşcă trage cît poate - şi îşipăstrează şi un ultim glonte pentru el. Dar cei lalţi?

Camil Petrescu îmi spune că refuză să scrie cronica militară pecare i-o cere Vinea pentru Fac/a.

- Nu. dragă. m-am săturat să dau idei pe nimic. Nu voi vorbideCÎt dacă mi se oferă un loc în guvern.

Pentru Gmllelin nu are nici o stimă. În momentul ăsta îi deplîngepe francezi şi englezi că nu au un Camil Petrescu.

Si eu nu ştiu cum să ascult toate astea tTlfă să rîd, dar şi fără săaprob.

Duminică, 17 [scptcmbric 1939'1

Ieri ru~ii au încheiat un acord cu Japonia. Azi-dimineaţă la 4 autrecut în Polonia, ca să mai ocupe ce a rămas neocupat de nemţi.

Fericiţi oamenii cu idee fixă! Ei. cel puţin, îşi mai pot păstracalmul şi mai pot crede că înţeleg. Pentru comunişti, chiar pentruăştia de la noi, lucrurile sunt încă în ordine şi ..revoluţia în mers".Orice W' face Sovietele, bine fac.

Pentru legionari (termen care se deşteaptă din morţi) victoriagermană e acum asigurată şi la umbra ei se poate trăi perfect.

Dar eu? Eu care nu cred nici într-unii. nici într-alţii şi încerc săjudec nu cu premise, ci cu fapte? Nu trebuie să-ţi pierzi minţile?Nu trebuie să disperi? Nu eşti obligat să-ţi spui că de aici încoloîntr-adevăr totul, totul e pierdut?

Ce-mi rămîne de făcut în aceste zile. care pot ti ultimele? Aş vreasă ascult mereu muzică - e singurul meu stupefiant. Vom muriîntr-o zi ca nişte găini tăiate. Ar trebui să a~tept dezastrul care vine.cu mai puţină destrămare. cu mai multă atenţie şi cu ochii deschişi.

Micrcuri, 20 [scptcmbric 1939]

Titei Comarnescu îmi povesteşte o convorbire politică pe care aavut-o deunăzi cu Mircea, mai filogerman decît oricînd, mai <Ulti-francez şi antisemit decît totdeauna.

"Rezistenţa polonezilor la Varşovia - zice Mircea - este o re-zistenţă iudaică. Numai jidanii sunt în stare să şantajeze cu femeile

şi copiii aruncaţi În plină linie. pentru ca să abuzeze astfel de scrupu-lele germane. Gem1anii n-au nici un interes să distrugă În România.Numai o politică progermană ne poate salva. Numai un guvernGeorge Brătianu-Nae Ionescu e o soluţie. Sovietele nu mai sunt oprimejdie. căci pe de o pane au renunţat la comunism - iar comu-nismul, de altfel, să nu uităm. nu este totuna cu marxismul şi nueste neapărat iudaic - iar pe de altă parte. ele (Sovietele) au re-nunţat la Europa şi se Îndreaptă exclusiv spre Asia. Ceea ce se

ri-ntÎmplă la frontiera din Bucovina e un scandal. c[lci noi valuriovreieşti pătrund În ţară. Decît o Românie încă o dată invadată dejidani. mai bine un protectorat german."

Comarnescu mă asigură că mi-a reprodus textual vorbirea luiMircea. Acum Înţeleg perfect de ce cu mine e atît de reticent cînde vorba de politică şi de ce pare că se refugiază în metafizică. pentnla scăpa de ..ororile politicei".

Iată. iată cum gÎndeste fostul tău prieten Mircea Eliade.

Joi, 21 [septembrie 1939]Eram la tribunal. aşteptÎndu-mi rîndul la o amînare. cînd o femeiecu faţa palidă de spaimă s-a înclinat peste banca avocaţilor şi aşoptit nu ştiu cui:

- L-au Împuşcat pe Armand Călinescu - s-a transmis la radio.Am luat un taximetru şi am fugit spre casă. unde i-am găsit pe

toţi. jos la Pascali. afolaţi În jurul aparatului de radio. care însătwnsmitea un program normal de muzică. Ce se întîmplase? Cujumătate oră [înainte] speaker-iţa întrerupsese emisiunea cu un ţipiHde groază, după care spusese În grabă cîteva cuvinte neclare despreuciderea primului-ministru ... Pe Ufl11~1a ufl1mt o pauză şi programula fost reluat. un speaker spunînd că ... din cauza unui incidentregretabil, emisiunea a fost întreruptă".

Eram convins că totul n-a fost decît o farsă. Rosetti. întrebat latelefon. era de aceeaşi părere. În orice caz. nu ştia nimic. Am ieşitîn oraş şi. nicăieri. nimic nu indica nici cel mai mic semn denelinişte. Ziarele de după-masă. apănlte la ora 4. nOfl1Htle.

Totuşi, ajuns acasă. în Calea Victoriei. primesc telefonul AliceiTheodorian. care deţine ştirea chiar de la cumnata lui Amland (pecare şi eu am cunoscut-o mai alaltăieri la ea): da. Armand a fostucis. azi pe la 1-1 1/2. în maşina lui. cu mai multe focuri. trase deo echipă de legionari. care aşteptaseră sosirea automobilului sub uncar de lenme. În acelaşi timp. o altă echipă n[lvălea la postul deradio şi transmite a ştirea. Şi unii. şi alţii au fost prinşi - darArmand e mon.

,&32

Dacă e adevărat. situaţia e dezastruoasă. Nu e vorba numai desituaţia internă. Ea. Într-UD fel sau Într-alt fel, ar fi rezolvabilă. EsteÎnsă vorba de nemţii şi ruşii care acum ar putea intra În ţară ,.ca săfacă ordine" şi să-şi ..protejeze fraţii de sînge".

De la un ceas la altul, de la o zi la alta, putem pierde totul, adă-post. pîine. bruma de securitate pe care o mai avem, viaţa.

Şi nu e nimic. absolut nimic de făcut.

E o minunat~l zi de toamnă. plină de soare. Stau pe terasă, pechaise-Iongue, şi mă uit la oraşul ăsta, care se vede aşa de frumos. desus. Străzile sunt animate. automobilele circulă, sergenţii de stradăsunt la postul lor. oprind şi liberÎnd circulaţia. prăvăliile sunt deschise- nimic nu pare deranjat din mec,mismul acestui mare oraş. şi totuşi.undeva. În Însuşi centrul acestui mecanism. s-a dat o lovitură teribilă.lovitură care nu se simte Încă. Suntem parcă Într-un oraş dinamitat.care va S~lriÎn aer peste cinci minute, dar care deocamdată continuăsă trăiască. inconştient. ca şi cum nimic nu s-ar fi Întîmplat.

Am văzut adineauri, venind spre casă, un grup de refugiaţi polo-nezi. Erau Îmbrăcaţi ca vai de lume. purtau CÎte un prăpădit ruck-sack În spinare - dar triliau. Înţelegi? erau vii. erau salvaţi. Poatecă nici atît nu vom putea fi noi (Benu. Mama, Papa. eu) astă-searii.mîine. poimîine. poate nici atît - nişte refugiaţi scăpaţi din incen-diu cu viaţă. cu nimic mai mult deCÎt cu viaţa.

Eu sunt probabil din oamenii făcuţi să aştepte moartea cu re-semnare. s-o accepte. Nu văd nici un gest de apărare pe care I-aşputea schiţa. nu-mi u'ece prin minte nici un gînd de fugă. de refugiu.

SÎmbătă, 23lscptcmhric 1939)Asasinii - 6 sau 9. nici pÎniI acuma nu ştiu - au fost ..executaţichiar pe locul crimei" şi pe urmă lăsaţi acolo, pe trotuar. o zi şi onoapte. cu o placard{\ la căpătîi: trădători de ţară!

Am fost ieri-dimineaţă pînă acolo (dincolo de podul Elefterie).Mii de oameni veneau cu tnUl1Vaie. cu maşini. cu autobuze sau pejos. Eram parcă Într-un imens bîlci. Se rÎdea, se glumea. O compa-nie din regimentul meu abea reuşea să ţină lumea la oarecaredistanţă de cadavrele executaţi lor. (Dacă aş fi fost concentrat.gîndeşte-te că aş fi putut fi şi eu acolo, de gardă!) Cine nu răzbeapînă În primul rînd nu vedea nimic. O cucoană de lîngă mine zicea:

- Ar trebui să se ţie ordine. să ne pună pe două rînduri. să vadăfiştecare.

Oameni din Împrejurimi aduseseră scări de lemn şi cine voia săvadă mai bine plătea 2 lei ca să se urce şi să privească de sus, pesterînduri.

- Nu face! zicea un tip care plătise 2 lei, dar rămăsese dez-amăgit. Nu face. nu se văd decît picioarele.

Totul mi s-a părut atroce, umilitor, deşănţat. Se pare că acelaşispectacol s-a repetat întocmai la Craiova, la Ploieşti. Ia TurnuSeverin. Radio Londra zicea aseară că sunt .,zeci de executări". Seşopteşte însă că nu sunt zeci, ci sute. Ba chiar se precizează: patrusute. Se pare că toti legionarii din lagăre şi închisori au fostîmpuşcati.

Ce s-o fi întîmplat oare cu Nae? Rosetti a Întrebat şi i s-a spus căe ,.dispărut de două zile" ... Dispărut" ce Însemnează? Fugit? DusÎn altă parte şi ţinut sub pazfl? Împuşcat?

Am telefonat la Mircea. Îngrijorat şi de soarta lui. Mi-a răspunschiar el la telefon şi i-am vorbit despre corectura unui articol al luipentru R{Tis7ă. Dar ce voiam să aflu, aflasem: trăieşte.

Se pare că atentatul fusese plănuit În momentul În care nemţii seÎndreptau vertiginos spre frontiera polono-română. Ei aflîndu-sesus, În nordul Bucovinei. nimic n-ar fi fost mai simplu decît să intreÎn ţară, În momentul asasinării lui Armand. mai ales că În acelaşitimp se organizase un complot al românilor bucovineni. care astfelar fi fost ..Iiberati de fraţii lor". Totul ar fi trebuit să semene perfect- În intenţii şi execuţie - cu asasinarea lui Dollfuss'~.

Ceea ce a stricat planurile a fost neaşteptata intrare rusească ÎnPolonia şi mai ales cu totul neaşteptata lor Înaintare pe granitapolono-românfl, fapt care exclude o frontier[l a noastră comună cunemţii. E singurul lucru care. deoc<Ul1dată. ne scapă de un dezastruimediat.

Sunt Încremenit. Nu e nimic de gîndit. nimic de prevăzut. Sflaşteptfim şi. dac[l se poate. să nu ne pierdem prea mult capul.

Luni, 25 [septemhrie 1939]

M-am Întors aseară acasă cu inima grea. terificat şi de tot ce seîntîmplă. şi de tot ce se mai poate întîmpla. Numărul morţilor e Înc[\nesigur: zeci. sute. mii.!o.

La Rîmnicu Sărat. Mişu Polihroniade, Tell şi ceilalti. Împuşcaţinoaptea la 2 (,.cu mitraliera", zice Nina) şi pe urmă w'uncaţi Încurtea închisorii. ca să-i vadă lumea. În mai toate oraşele, acelaşi

19 Cancelarul Austriei, ucis în iulie 1934, în urma unui puci nazist.0(> Ca represalii la asasinarea primului-ministru Armand Călinescu, au fost

împuşcaţi 252 de legionari. Printre ei, şi doi foşti membri ai asociaţiei"Criterion": Mihai Polihroniade şi Al. Cristian Tell.

lucru. (Cel puţin aşa se spune: Constandache21• Onicescu, veniţi dinlocuri diferite, spun - mereu prin Nina - că au văzut cu ochii lor).Marietta Sadova. ieri, la repetiţia spectacolului de la "Studio", încabina ei, În lacrimi. zicea că "toţi copiii de la Ciuc" au fost Îm-puşcaţi. De asemeni, cei de la Vaslui. Între ei. Belgea, Gârcineanu.Pînă aseară se da ca sigură Împuşcarea lui Nae. Rosetti, văzut peseară. Ia C<UlliLo confiml<1. Abea mai tîrziu. noaptea. mi-a telefonatcă totuşi Nae e În viaţă. acasă la el. bolnav În pat. dar viu.

Nu po't judeca politic drama asta. Sunt omeneşte Îngrozit. Ştiubine că toţi oamenii ă~tia. toţi laolaltă şi fiecare În parte, ar fi asis-tat nepăsători la o teroare legionară şi ne-ar fi ucis cu cea mai marenepăsare. Mai ştiu erI orbirea lor mergea pînă dincolo de oricelimită. Totuşi. totuşi, totuşi. mă simt trist. bătut. cuprins de un dez-gust amar.

Am rămas acasă. singur, aseară ca şi astă-seară. şi primul lucrupe care l-am făcut. regăsindu-mă În odaia mea. a fost să ascult Încăo dată aI/daI/tele de Mozart, pe care Îl am Încă la mine şi care Îmiserveşte de refugiu. Pe umlă. <Ullcitit din Istoria elTeilor de Dubnow,pagini despre Venezia. Padua. Praga. Viena şi Frankfurt. În secolulXVI. Simţeam. citind. că m{l depărtez În timp. E bine să ştii că eştidintr-un neam care de-a lungul veacurilor a văzut multe - unelemai groaznice chiar decît cele de azi.

Mişu Polihroniade mal1Îr al unei cauze politice? Nimic nu-I des-tina pentru asta. E o erow'e, e un malentendu. e o glumă tragică. Nu,n-a vrut asta. n-a crezut asta. nu şi-a imaginat vreodat[l asta. Cumface viaţa d in noi mai mu lt* decît vrem sau putem să fim! Cepuţine lucruri depind efectiv de noi! Ce angrenaj de consecinţedepărtate. nevăzute este Într-un gest al nostru. Într-un incident,Într-o Întîmplare. B{liatul ăsta a vrut un scaun de deputat - cel multunul de subsecretar de stat. Şi iată-I că sfîrşeşte ca un revoluţionar.Pînă În ultimul moment. cred că n-a Înţeles de ce lucrurile au luataceastă Întors{ltur{l şi de unde anume au Început S[lalunece.

Am fost după-masă la Mircea. O văzusem dimineaţa pe Nina laFundaţie. palid{1. plÎnsă. frÎngÎndu-şi mîinile:

- Îl omoară pe Mircea. nu-I lăsaţi să-I omoare pe Mircea.M-am dus la ei. fiindcă ştiu că acum nimeni nu are curajul să-i

vadă. Totul ne despw·te. desigur. absolut totul. dar Îmi spuneam că-iva da puţin curaj faptul de a sta de vorbă cu cineva. fie chiar şi cu

21 Y. Constandache, gazetar.* Anulat: "sau mai puţin".

mine. L-am găsit mult mai calm, mai liniştit. Rosetti va vorbi cuRalea. cu Iamandi. şi poate chiar mai sus, pentru a-I pune la adăpostpe Mircea. Ne-am lamentat împreună - dar* fiecare în alt fel. Mise pare că eu <m1 mai multă îndreptăţire morală să fiu dezolat decîtel. Fiindcă el - într-un fel sau altul- a vmt, a consimţit.

Astăzi însă atitudinea lui e prăpăstioasă ... Atitudine" e prea multspus. Resturi de atitudine, furii abea reţinute. repulsii adînci, o urăteribilă. care ar vrea să strige şi nu poate. Mi-a spus că represiuneade acum e criminală, ..acum, cînd duşmanul e la hotar". Dar asasi-narea lui Armand Călinescu nu s-a făcut tot ..cu duşmanul lahotar"? I-am pus întrebarea şi a ridicat din umeri.

Nu m-am dus la el ca să discut şi nici ca să am dreptate. N-o săîncheiem socotelile între noi acum. Poate mai tîrziu. după ce totulse va fi depărtat. dacă vom mai fi în viaţ[l. Am impresia 61 ceaşteaptă el acum. ca un fel de disperată răzbunare. este o invaziegermană sau rusă.

- Cred în viitorul poporului român - zicea - dar statul romântrebuie S[ldispară .

.Am plecat de acolo iritat. Încercarea mea de a comunica cu el.de a-i fi ele folos. de a-I face să simtă că nu e p[lr[lsit. e ratat[l.

Miercuri, 11 octombrie [1939]

Scrisoare tulburătoare de la Dinu Noica. Îi scrisesem În numele luiRosetti. propunÎndu-i să-şi tipărească teza la Fundaţii. Răspunderefuzînd. Nu vrea să aibe nimic comun cu F. R .

.. Nu ne-am mai V[lzut de mult. dragă Mihai. şi nu mai ştii În cegrad. În ce hal W11 voluptatea refuzului. Cum să nu mă Îndnte acumvoluptatea de a refuza unul din lucmrile la care ţineam mai mult."

În acelaşi timp i-a scris şi lui Rosetti - scrisoare pe care amcitit-o azi-dimineaţ[l. Fără ostentaţie. fără bravură. cu o totală sim-plicitate. refuză. E felul lui de a se desolidariza de tot ce s-a Întîm-plat. E felul lui de a rămîne credincios .. ideilor" lui. Sunt aceleaşiidei care pe Mircea. de exemplu. nu-I obligă la nimic. dar care peDinu Noica ÎI constrÎng să-şi modifice viaţa. gesturile. comportareazilnică.

Luni, 16 [octombrie 1939JLeni s-a culcat cu ..frumosul Bubi". Cel puţin aşa pretinde Zoe. Zoee moartă după ..fmmosul Bubi". Cel puţin aşa pretinde Leni. Eu leascult pe amîndouă - şi rîd. E un lanţ de comedii În care. fără voia

'i36

mea, sunt şi eu o verigă. ,.Frumosul Bubi" primeşte confesiuni şide la una şi de la alta, aflînd că şi eu la rîndul meu m-am prăpăditba după Leni, ba după Zoe. Întreaga poveste seamănă cu un vodevilîn care mi se pare că nu joc rolul cel mai avantajos. Rolul tenoruluie ocupat. Toate însă sunt vechi de cîteva luni - şi eu le aflu abeaacum. Cu destulă linişte ca să pot oricum zîmbi.

Zi admirabilă de toamnă, după cîteva săptămîni Întunecate. Aşvrea să stau pe chaise-Iongue la soare. sau să mă plimb undeva pecrestele de la Stîn[l. sau să fiu la Balcic, la ponton.

Miercuri, 18 [octomhrie 1939]32 de ani. Mă simt bătrîn. urît, uzat. Nu-mi face nici o plăcere S[lmă uit în oglindă. Mi-e uneori silă de omul ăsta. palid, cu ochiivineti. cu o chelie care se accentuează si totusi cu încă nu stiu ce aerde ti;1ereţe ostenită. Încerc să nu mă gindes~ la viaţa me~ - nici lacea care a trecut. nici la cea care vine. E un sentiment de inutilitatecare mă disperează şi pe care vreau s:i-I ocolesc. să-I uit.

A fost ieri Leni aici şi am Iăsa1;o să-mi vorbească din nou despreafacerea Bubi-Zoe-Leni-Eu. In că o dată a trebuit să observ cecomedie e în acest cadril.

Nu pot totuşi spune că n-am r[lmas pe urmă cu o strîngere de inimă,cu un sentiment de jenă pentru tot ce a fost. pentru tot ce n-am bănuit.

Vreau să plec la Predeal sflptămîna viitoare pentru 10- 15 zile.în care Sfltermin romanul. Rosetti vrea să-I publice el şi nu pot săi-l refuz. deşi I-aş fi preferat pe Ocneanu. chiar dacă băneşte ar fifost mai puţin sigur. Coperta Fundaţiilor, impersonală. gravă, uni-formă cum e. merge foarte bine pentru un studiu sau un eseu. darmă tem că deserveşte un roman. _

Se Înţelege însă că nici un considerent. oricît de întemeiat. nu măva face să-i fiu dezagreabil lui R .. refuzîndu-i cartea. de vreme cemi-o cere.

De altfel. singurul lucru important în această chestiune este caromanul Sflapm'ă - şi cît mai repede. Trebuie să scap de el - şi amimpresia că voi sdlpa în acelaşi timp de atîtea alte lucruri vechi.care se leagă de el.

Joi, 26 [octombrie 1939]Poate că În sfîrşit voi reuşi să plec duminică după-masă la Predealpentru 5-6 zile şi pe um1ă din nou pentru alte 5-6. Vor fi de ajuns

ca să-mi termin romanul? Nu ştiu. dar trebuie. Am atitea lucruricare aşteaptă, care mă cheamă. Mă gîndesc mereu la piesă (care nuva răbda multă vreme să rămînă nescrisă), m[l gîndesc din ce în cemai mult la viitorul roman, care capătă spaţiu, se adînceşte, devineconsistent.

Voi locui la Predeal - dacă plec -la vila Robinson, unde Cră-ciun îmi face favo'U'ea de a mă primi numai cu 300 de lei pe zi. Măgîndesc cu plăcere la casa aceea primitoare. luminoasă, aproape ele-gantii şi sper că-mi va fi propice mie şi cărţii mele.

Ultimele zile au fost teribile. Am fost obosit ca un cal de că-ruţ[l. Zilnic treburi în tribunal (şi nu toate fericit rezolvate - întrealtele procesul pierdut al lui Leni cu ei-nil $erbescu m-a dezolat).zilnic alergilturi la Imprimerii. alarmat că !?n'isla nu va apare. dincauza mea. la timp. Tot ce fac. birou. tribunal. redacţie - fac cuo absurdă încordare. cu nelinişte. cu panică. în dezordine. fărămetodă. fără st[tpînire. Sunt oare într-adevăr incapabil de a punepuţină ordine, nu zic în viaţa mea destrămată. dw' măcar În muncamea ,)

Cînd mă Întorceam acasă ieri. alaltfiieri. eram nu numai fărÎmatde oboseală. dar mai ales ruşinat de halul în care mă aflam.

Sunt aşa de aiurit, încît nici măcar nu m-am oprit în ultimele zileun moment locului. ca s[t mă gîndesc la Poldy. care probabil înmomentul acesta a plecat deja de la Sceaux (plecare pe care mi-oanunţa într-o scrisoare primită sîmbătă) spre regimentul lui, sau înorice caz spre un centru de instrucţie. pare-se. în Pirinei.

Va trebui să iasă întreg din acest război. Aş vrea să înţeleagă căe dator acest lucru. aş vrea să-i pot spune clar că viaţa lui, cel puţinfaţft de Mama. trebuie să o răscumpere şi pe a mea, care oricum epierdută.

Puţin{l muzică (Enescu. SOlia/a de Franck. două de Beethoven.una de Mozart. una ele Bach. una de Faun~; un concert branden-burghez. mi se pare al S-Iea. Silllj()J/ia a 4-a de Brahms. ca niciodat[tfrumoasă) si o plimbare de dOU{1zile la CÎmpulung cu Rosetti. peun timp miraculos de toamnă glorioasă - au fost singurele meleodihne. uit[u·j.

Predeal. Duminică, 29 [octombrie 1939]

Vila Robinson. Sunt în camera lui Suchianu. de acum doi ani. Întoată vila mai e un singur loc,atar - un diplomat italian, pare-se.

În liniştea asta, sper să pot lucra. Vin foarte obosit, cu nu ştiuce apăsare la inimă (sunt cardiac? mereu mă întreb). dar, cred, mă

voi odihni şi voi scrie În acelaşi timp. Ce mă destramă la Bucu-reşti e dezordinea, alergăturile.

Azi-dimineaţă, la S.S.R., adunare dezgustătoare. Dacă n-ar fi fostcan'didatura lui Ralea (retrasă totuşi În ultimul moment - demo-craţii ăştia fug de rup pămîntul cînd e o primejdie), nici nu m-aş fidus. Herescu preşedinte !22 E comic.

Luni, 30 [octombrie 1'139]

12 noapteaTerminat capitolul X. pe care-I Întrerupsesem la Stîna ele Vale.

în momentul plecării. Am lucrat toată ziua, de la 9 dimineaţa pînrlacum. cu elourlopriri. la prînz şi sew·a. pentru mese şi pentru o plim-bare de o oră prin Predeal.

Rezultatul: 10 pagini. E un record. Să nu vorbim însă desprecalitatea lor. Nu-mi dau seama cum sunt şi aproape că-mi vine săspun că nici nu mă interesează. Vreau să scriu şi vreau să termin.Despre rest. s~iaibă grijă bunul Dumnezeu.

Ma rţi, 31 [octombrie 193'1J3 grade sub zero. Ninge. A nins şi ieri-dimineaţrl, dar pînă searavremea se trăsese Înapoi spre toamnă. Acum Însă suntem de-a bine-lea în iamrl. Dou~i zile dacă ţine aşa. facem schi.

Ieri am ieşit ,.în schieur". De ce e de ajuns să-mi pun bocancii şihainele de schi. ca să mă simt mai tînăr?

Avem de ieri-dimineaţ~l un nou locatar în vilă. O femeie destulele tînără (32 de ani ?). nu frumoasă. de oarecare distincţie însă,brună. Citeşte cărţi franţuzeşti (SfJarkcllhrokc) şi. mi se pare. ziarepoloneze. Poate e o refugiat{l.

Suntem eleci trei oameni la masă şi. pe urmă. în hol. elar nu nevorbim. Nu pot spune cît e de confortabilă tăcerea asta.

Ce Îmi place mai mult în vilă este holul. luminos. cu o fereastrrlcît un perete. cu fotolii Întlorate. cu cîteva delicioase litografii(Utrillo, Suzanne Valadon, Pissaro. desene ele Van Gogh) ...

SearaNumai 7 ore de lucru şi numai 5 pagini scrise. Trebuie să înţeleg

efl performanta de ieri nu se repetă cu uşurinţă. Sunt obosit şi tre-buie să mă opresc. Episodul Gunther e absorbi tOL Nu vreau să con-

ce Filologul N. 1. Herescu a fost ales preşedinte al S.S.R. după moartea luiN. M. Condiescu.

239/

tinui la întîmplare. Vreau să văd lucrurile clar. Sunt la mijloculcapitolului XI. Sper să-I pot termina mîine.

Miercuri, 1 noiemvrie [19391

Încep să înţeleg ce însemnează "a te libera de o carte".Oamenii ăştia mă obosesc prin obsesie, mă consumă. mă

extenuează. Aş vrea să-i pot uita. A~ vrea să scap de ei. Umblu cuei pe stradă. stau cu ei la masă. adorm cu ei.

Uneori mi-e frică să nu-mi scape. să nu-mi fugă. Înainte de a ter-mina cartea. dar alteori mă gîndesc cu plăcere că mă voi desp[U1i deei. că voi fi liber să-i uit.

Încerc să-mi aduc aminte dacă celelalte personaje ale mele. dinalte dlrţi ..m-au obsedat atîta. Nu e vorba de OraşIII CII salcÎm;. Peaceia nu i-am văzut niciodată. nici un moment. Dar ceilalţi? Nu ţinminte dacă mi-au cerut o la fel de mare încordare nervoasă. Dardacă da. cum de i-am putut uita aşa de complet? Cum de mi-auputut deveni atît de indiferenţi?

Joi,2 l10iemvrie /19391Am terminat abea acum. dimineaţa. capitolul XI. Dacă aş fi insistat.I-aş fi putut tel1l1ina ieri. Dar n-am vrut. Mi-era frică să-I continuiasearfi. L-am scris tot timpul cu o tensiune nervoasă pe care o sim-ţeam copleşitoare. Ca să spun tot - oriCÎt ar fi de copil[lros -. mătemeam de inima mea. pe c(U'eo simţeml1 zvÎCnind ca a lui Gunther.gata să se spargfl.

Azi-dimineaţă. recitind capitolul. I-am găsit mai puţin arzător.mai puţin intens. şi. În orice caz. mai puţin demonic deCÎt aveamieri impresia efI este. O noapte de somn rezolvă multe. atenueazămulte.

Ziua de ieri a început prost. cu o cumplită durere de cap, care adurat pin fI pe searf\ şi care mi-a răsturnat orariul de lucru. A trebuitsă ies dimineaţa ca să iau o algocrotină şi să fac o plimbare spreTimiş. Am trecut dincolo de monumentul lui Săulescu (abea acumîmi dau seama cît e de oribil. cu pasărea aceea care. privită dinspate. pare o cucuvea ...) şi pe urmă OI-am întors spre casă trecîndlinia ferată. Priveliştea este minunată. cu Schullerul şi Piatra Mareîn nori. dar cu poalele munţilor verzi şi albi. de brazi înzăpeziţi. Măsimt fericit, singur, acolo ...

Abea spre seară mi-am revenit şi am putut lucra mai serios. 5pagini jumătate scrise, iar azi-dimineaţă alte două, cu care se în-cheie capitolul început marţi.

Vineri, 3 [noiembrie 1939]Capitolul scurt pe care l-am terminat azi-dimineaţă (şi pe care îlnumesc deocamdată Xl bis) are patru pagini. Trei scrise ieri du-pă-masă, uria terminată în momentul ăsta. L-am scris foarte încet,foarte greu şi înfruntînd o mie de obstacole, rămase de altfel nere-zolvate. Este desigur nereaJizat. De altfel. nici nu intra în proiectelemele. De la capitolul XI trebuie să trec direct la capitolul Orato-rillllli de Crăcillll. Am simţit însă nevoia să intercalez un capitolcare. fără să reprezinte un episod (adică un moment distinct Înpovestire), să lase totuşi S[ltreacă timp ~i să distanţeze puţin eveni-mentele. De la începutul căJ1ii ~i pînă aici. faptele se desfăşuraserăcronologic. zi de zi, aproape ceas de ceas. Aveam nevoie aici de os[lritură. de o cezură. Este ceea ce speram să-mi ofere acest miccapitol neprevăzut. Nu ~tiu dacă am obţinut ce voiam. Voi vedeamai tîrzi u.

Ieri la amiază. emoţionantă plimbare la Peştera, unde iarna estecompletă. Am fost singur în zăpadă o oră.

După-mas[l. ,.atac" capitolul coborîrii la Braşov şi al Oratorillluide Crăcill!' - capitol mare. cu fapte multe ~i care angajează carteaîn partea ei finală. Nu sunt propriu-zis îngrijorat, dar~imt oarecarenelinişte. puţină teamă. '\! .

Duminică, 5 [noiembrie 1939]Capitolul Oratorillllli de CraCill1l (U'epînă în momentul ăsta 18 pa-gini: 5 scrise vineri după-mas[i. 5 scrise ieri. 8 astăzi. Şi. bagă deseamă. ,.concertul" nici n-a început. Nu-mi dau Încă seama ce Întin-dere va lua ... Scenariul" lui Însă este stabilit ~i am impresia că nuvoi mai întîmpina dificultăţile pe care le-am avut ieri (aşa de stu-pide, că am avut impresia unei zile de lucru pierdută).

As continua bucuros să scriu acum. dar e trecut de 8 seara. iartrenu', meu pleacă la 10. şi nici nu mi-am făcut valiza. Îmi întrerupmanuscrisul într-un moment în care mă simt antrenat. Sper săregăsesc această bună dispoziţie de lucru.

Despre rest, poate la Bucureşti. Ar fi fost o mie de lucruri denotat în legătură cu acest capitol. dar, după ce lucrez 8-9-10 ore,simt totdeauna nevoie să iau distanţă. Amîn astfel să însemn lucruripe care pe U1mă nici nu le mai notez.

Bucureşti. Joi, 9 [noiembrie 1939]Nu mă întreba ce am făcut de luni pînă azi. N-am făcut nimic. Amfost în Bucureşti. E de ajuns pentru ca vremea să treacă, fără să ~tiicînd şi de ce.

Nici măcar n-am reuşit să pun totul În ordine la Re\'istă. Numărule stabilit, dar nu am totul în corectură si nici măcar nu stiu numărulde pagini care-mi lipsesc. În plus, Îmi ~ai rămîne de sc~is o cronicăşi de făcut "Revista revistelor".

Plec mîine la Predeal - abea mîine! - şi las totuşi lucrurileÎncurcate, ceea ce mă va sili să revin foarte curînd,

Dar ce e deprimant la Bucure~ti sunt telefoanele. ieşirile În oraş.premierele de teatru. invitaţiile. In prima zi. mi se părea - În com-paraţie cu viaţa mea simplă de la Predeal - că intru Într-o marecasă cu nebuni.

Am dat alaltăieri primele 176 pagini transcrise pentru tipar. Maiam netranscrise 60 şi Îmi mai rămîn de scris cele 4-5 capitolefinale.

Predeal. DUJ~inică, 12 Inoiembrie 19391Sosit vineri seara. Impresie de Întoarcere acasă. Toată vila dormea,dar camera m. l mă aştepta luminată. Şi ca S~l am şi mai multimpresia că sunt "Ia mine". pe măsuţa de lîngă pat o scrisow'e de laMarie Ghiolu.

A te Întrerupe 5 zile din scris nu Însemneaz~1 numai a pierde 5zile de lucru. E ceva mai grav. Pierzi tonul just. te Îndepărtezi deo,U11eniităi, tu nu-i mai regăseşti. ei nu te mai recunosc.

Ieri a mers foarte greu. îmi pusesem În cap să termin CII oriceprcţ concertul şi după şase ore de lucru (cu un ceas de chaise-Iongue,la soare. pe un timp miraculos), l-am terminat Într-adev~lr. noapteadupă 12. Dar n-a dat deCÎt 6 pagini şi nici nu cred C~l e reuşit.

De altfel. poate că În principiu era greu să-I scriu f~lrăsă-I ascult.E adevărat că l-am urmărit tot timpul cu partitura În mînă. dar, casă-I simt ca lumea. ar fi trebuit să-I ştiu, să-I aud. Am o prea proastămemorie muzicală pentru ca trei audiţii (nu cred 6l am ascultatOratoriul dc Cre/cillll mai mult de trei ori) să-mi fi ajuns pentru a-Iavea mereu prezent.

Apariţia Înainte de Crăciun devine improbabil{1. Voi avea poatecorectw'ile primelor nou~l capitole s~lptămîna aceasta. dar cînd voiputea transcrie restul capitole lor şi. mai ales. cînd voi ajunge săscriu finalul?

Poate greşesc vorbind de ..final". Cine ştie dacă nu mai am, deaici Încolo, Încă o sută de pagini de scris? în linii mari, planul ulti-melor capitole e făcut, dar ştiu eu ce dezvoltări neaşteptate potinterveni?

În plus, miercuri va trebui să fiu din nou la Bucureşti. pentruRc)"istă. Îmi va fi permis vreodată să scriu o carte de la Început lasfîrşit, fără s-a întrerup. fi"'trăs-a pierd, fără să mă despart de ea?

~42

Luni, 13 [noiembrie 1939JMiraculoasă zi de primăvară. 25 de grade deasupra lui zero. E olumină tandră, pură, fără melancolie.

Am fost dimineaţa la Creasta Cocoşului. Pămîntul era umed Încăde zăpada topită (n-ai fi spus că suntem În martie !), dar unde băteasoarele era iarbă şi muşchi verde. M-am trîntit jos şi am stat lasoare. Ce uşor re găsesc totdeauna această beatitudine.

După-masfl. din nou o oră pe chaise-longue la soare.Îmi pierd vremea - dar n-am remuşcări. Tot ce am scris ieri

(nici 5 pagini) a fost prost. Astăzi simt că va merge şi mai greu.Eram săptămîna trecută ca un instrument acordat. Tot ce scriamavea tonul just. Acum mă simt dezacordat. Totul e fals. greoi.neadevftr<lt. Uneori văd lucrurile, le simt. le aud - dar fraza nu mflajutfl. Cade plumburie. decolorată. indiferentă.

Un moment m-a bătut gîndul să mă întorc la Bucureşti. La cebun să rămîn aici. dacă tot nu scriu, cînd acolo mă aşteaptă atîteatreburi. Poate CCl punctele acestea moarte trebuie să le accepţi cumaccepţi o insomnie. Totuşi rămîn. Cel puţin pînă mîine seară.Capitolul Oratorillllli de eri/cillll, în care îmi puneam atîtea nădejdi,fi indcă era aşa de bogat În fapte şi incidente, iese cu desăvîrşireratat. Dar. ratat sau nu, măcar să-I termin.

M-am decis să-I Împart în două. Va fonna capitolele XIII şi XlV.Pe al treisprezecelea îl consider tern1Înat. (Zic ÎI "consider", fiindcă,în realitate. ştiu bine că-i mai lipseşte ceva, dar zadarnic m-am chi-nuit şi aseară şi azi-dimineaţfl să-i găsesc un moment final fericit.)Intru acum în capitolul XIV. Nu am nici un entuziasm şi nici oîncredere. ÎI voi scrie cu resemnare.

J 2 IloapteaTotuşi ziua n-a fost chiar atît de proastă cît mă aşteptam. Am

scris 6 pagini şi - ceea ce e mult mai important - am descoperitincidente noi pentru capitolul final al romanului, capitol final pe

. care nu-l prea vedeam bine pînă acum, dar căruia azi i-am pututschiţa destul de precis şi întregul "scenariu".

Paul o va întîlni Încă O dată pe Ann, în chiar acest ultim capitoLşi întîlnirea aceasta va marca definitiv ruptura dintre ei şi uitmea.

Marţi, 14 [noiembrie 1939]

Nu merge, nu merge, nu merge.Toată dimineaţa am pierdut-o scriind şi ştergînd. Nu m-am ales

nici cu un rînd care ar fi putut fi reţinut. Mă consol,U11cu gîndul cămă voi ratrapa după-masă. (Aşa s-a întîmplat şi ieri.) Dar acum simt

că e inutil. Sunt într-adevăr la un punct mort. De ce să mă împo-trivesc? La ce bun să insist?

Plec la Bucureşti cu trenul de 5. Mă aşteaptă acolo atîtea lucruride făcut. Romanul rămîne deoparte cîteva zile. Poate că între timpdrumurile se vor deschide singure.

Duminică, 19 [noiemhrie 1939J. Bucul'eştiDe cinci zile. de cînd sunt în Bucureşti, n-am reuşit să fac. pentruroman, aproape nimic. Zile şi nopti pierdute. Am transcris doarcapitolele X-XlII şi le voi trimite mîine la Imprimerie. A tr<U1scrie.pentru mine. este o operatie strict mecanică. Indi o dată trebuie săconstat neputinta mea de a modifica un text, după ce l-am redactato dată. Nici cele mai simple lucruri nu le pot remedia pe urmă. Einutil şi e imprudent deci să notez pe marginea manuscrisului

~ pasajele asupra cărora Îmi promit să revin. Inutil. fiindcă aceastărevenire îmi e imposibilă. Imprudent. pentru că. amăgindu-mil cugîndul că mă voi completa la .. transcriere" sau la ..corecturil", laslucrurile rău exprimate. Într-un provizoriu pe care voi fi silit maitîrziu să-I accept ca o stare de fapt.

Poate că ar merita să Încerc a-mi explica această incapacitate amea de a reveni asupra primei redactări. E numai lene? Nu cred.

Este ceva irevocabil Într-un moment pe care, scriindu-I, l-am trăitefectiv. şi pe care nu-I mai pot cu nici un pret repeta.

Poate asta explicil în acelaşi timp şi faptul că toate Încercărilemele de a reface capitolele pierdute au eşuat. Ce am izbutit să-miamintesc şi să scriu. acum doi ani. după întoarcerea ele la Paris. arămas aşa cum a fost: insuficient. s~c. lipsit de relief. de căldură. deadîncime. N-am putut să adaug nimic. să repar nimic. Este de altfelşi marea mea teamă: mit întreb dacă în ansamblul cilrtii paginilerefăcute nu vor forma un lucru prea inert pentru ca restul să maipoată trăi ...

Vi~eri, 24 [noiembrie 1939]Criză de guvern23, care pare să fie mai mult decît o criză de guvern.Se vorbeşte despre un ultimatum gem1an. Radio Londra pretinde cătrupe nemteşti sunt masate în Slovacia, gata să ne atace. Nu ştiu ceva ieşi de aici. Din nou spectrul dezastrelor devine plauzibil.

Nu pot pleca la Predeal. Nu Îndrăznesc să plec. Cine ştie ce sepoate întîmpla de la o zi la alta. de, Ia un ceas la altul. Voi încercasă lucrez aici. Mă voi ocupa astăzi chiar de capitolul XIV.

~J La 24 noiembrie 1939 guvernul C. Argetoianu a fost înlocuit de un guvemGh. Tătărescu.

'ţ44

Apariţia înainte de Crăciun e foarte, foarte îndoielnică, şi dincauza mea, care n-am avut destulă tenacitate ca să tennin, dar şi dincauza Imprimeriilor care - aglomerate -lucrează încet. Mereu maimult îmi dau seama că a fost o greşeală să dau un roman Fundaţiei.Eu, care tipăresc un roman la 3-4 ani, fac prostia de a-l îngropa lao editură care e mai mult o uzină de tipărit cărţi decît o între-prindere care să le lanseze. Fundaţia tipăreşte în decemvrie 26 devolume. AI meu va fi al 27-lea. Cine să se ocupe de el, cui să-i pesede el? Am primit în şpalturi numai primele 3 capitole. Revoltătorde puţin. Lectura lor mă dezolează. Incă o dată capitolele reconsti-tuite îmi fac rău cînd le citesc. Mi se par stupide şi ştiu că nu enimic de făcut.

Luni, 27 [noiembrie 1939]Poate că nu era momentul să-mi iau un aparat de radio, tocmai acumcînd trebuie să-mi temun romanul şi cînd ar trebui să nu fac altcevadecît să scriu, să scriu, să scriu ... Dar era un proiect prea vechi, şidacă iar îl amînam. cine ştie cînd I-aş mai fi realizat. Îl anl de sîmbătăseara (un Philips mare cu 4+ I 1[lmpi) şi am ascultat nenumăratelucruri. Pe toate Iungi mi le de unde Bach, Mozart, Beethoven.

Ieri, de la Paris. Concertul pentru pian şi orchestră de Schumann,de la Londra un program Mozart (o simfonie, un concert pentruflaut şi orchestră şi - primită ca un semn de bună venire - KleineNachtl17usik). De la Budapesta, o cantată de Bach, de proporţiileunui mic oratoriu. Azi-dimineaţă. de la un post german (ascultattotuşi cu remuşcare). uvertura la EglllolIt şi pe urmă ConcertulpClltru1'iolollcel şi orchestra de Boccherini. Si în afară de asta, zecide lucruri mai mici. cam de pretutindeni. Iar acum. scriind notaasta. o simfonie de Mozart. de la Budapesta.

Dar trebuie să pun frîu acestui exces de muzică. Să ne întoarcemla roman. şi să Închidem aparatul...

Duminică, 3 decemvrie [1939]

Convorbire cu Camil Petrescu. azi-noapte. Amîndoi suntem Îngri-joraţi de situaţie. Ne Întrebăm dacă Sovietele. dup[i ce vor lichidacu Finlanda. nu vor veni la noi.

- Numai Germania ne poate apăra În contra ruşilor, zice Camil.În defmitiv, ceea ce trebuie să dorim noi este să nu fim împflfţiţi, sărămînem sub acelaşi sceptru. Dacă ne ia Germania pe toţi, încă ebine. Situaţia cehilor, de exemplu, e foarte bună.

Mi s-a părut prea gravă fraza lui, ca să n-o consenmez (textual,cred) aici - deşi am atîtea alte lucruri de făcut.

Trec peste toate ..camilismele" amuzante de aseară. Sunt obiş-nuit cu ele. ~i n-aş fi deschis caietul numai pentru ele:

- Toată greşeala României este că nu l-a ascultat pe CamilPetrescu. care din 1930 a scris că avem nevoie de aviaţie.

- Finlandezii Înşişi ar fi putut fi salvaţi. dacă ar fi cunoscut arti-colele lui.

- EI. dacă ar fi ministru. ar îngropa toată România sub pămînt- ~i pe Unllii. să mai pofteasc[l ru~ii să ne bombardeze.

Toate astea sunt amuzante. dar nu grave. Zeci. sute de asemeneaenormităţi le ascult ~i le las să treacă. (..Dragă. sunt cel mai m~u'eactor pe care l-a avut lumea de la Garrick. Moissi. ce Însemneaz~lMoissi? Un actor cu voce pl~lcut::i.Dar eu. pe lîng~l vocea intensă.am o colosal~l putere de expresie.") Gîndul Însă că. în inconştienţalui. omul ~Ista. a~a de inteligent totu~i. poate primi dinaintedominaţia germană ... sceptrul" genmUl. cum zice el. ca pe o soluţiesalvatoare. mi se pare într-adevăr memorabil. şi pentru cunoaşterealui Camil Petrescu şi. în genere. pentru atmosfera acestor zile.

1 noapteaAm terminat În fine capitolul XV. Început joi seara (cînd termi-

nasem capitolul XTV. de care eram atît de profund nemulţumit, Încîtmi-era şi silă să notez ceva despre el).

Fapt e că am pus oricum capăt vechei mele superstiţii că pentrua scrie trebuie neapfmu să plec din Bucureşti. Joi eram gata să plecIa Predeal. dar În ultimul moment m-am decis să fac o Încercare, deastă dată Îndîrjită, de a rămîne pe loc şi de a mă supune unui regimserios de lucru.

Mi-eUll ..blocat" telefonul. care nu mai sună deloc, am spus acasăsă se spună oricui Întreabă despre mine că sunt plecat, nu m-,Ull dusnici la Fundaţie, nici la biroul RomeUl - şi astfel apărat, am reuşitsă scriu vineri 8 pagini. Mai prost a mers ieri. cînd n-am reuşit săscriu decît 4, şi la fel de prost azi, scriind tot atîtea. E adevărat Însăcă eram Într-un capitol nesigur, cu care nu contasem la Început. alcărui scencu-iu nu-I f[lcusem şi c<u·e.pÎn~\În ultimul moment. nici nuştiam bine unde mă va aduce. De aici Încolo lucrurile sunt mai pre-cise şi sper că vor fi mai uşo<u'e. Dar şi a~a trebuie să contez pe celpuţin Încă o săptămînă de lucru.

Joi,7 [decembrie 1939]Zile pierdute. Din capitolul XVI - care ar fi trebuit totuşi sămeargă foarte uşor, căci e un capitol de fapte şi de dialog - n-amscris decît trei pagini. Trei pagini În patru zile! Mi-e ruşine să măgîndesc la această oprire În loc, pe cme nimic n-o justifică.

~46

Corecturile mă ajung din urmă, toată cartea e culeasă şi se aflăla a treia corectură, iar eu rămîn suspendat în drum. De ce? Nu ştiude ce. Totul e precizat, scenariul celor patru capitole care rămîn descris e fixat, toată chestiunea ar trebui să fie exclusiv o problemămaterială de scris - şi, totuşi, iată-mă într-o depresiune din care măzbat de atîtea zile să ies.

E inutil să mă otrăvesc cu cafele şi ţigări, e inutil să mă ameţesccu muzică (un concert pentru flaut şi orchestră de Mozart şi o sim-fonie de Johann Christi,m Bach. azi-noapte. de la Hamburg). e inutilsă-mi impun insonmii. cu titlul de pedeapsă - totul e inutil: numerge. nu vrea să meargă.

Sîmhătă,9 [dcccmbric 1939]Terminat aseară capitolul XVI. Sunt foarte nemulţumit de el. luatÎn parte, şi sunt extrem de Îngrijorat de rosturile lui În ansambluldirţii. Mă tem elin ce În ce mai mult dl întreg episodul Grodeck vapărea "adăugat", Mă întreb dacă legăturile lui cu "subiectul" prin-cipal nu sunt prea vagi şi mai ales prea arbitrare. Interesul lecturiinu se scindează aici? Nora şi Paul nu trec pe planul al doilea?Întreaga poveste nu capătă un aer prea accentuat de fictiune? Eadevărat că de aici încolo îi abandonez pe Grodeci şi că revinexclusiv la Nora şi Paul, dar mă întreb dacă-mi mai rămîne destultimp şi spaţiu. În scenariul cărţii, ca să restabilesc linia ei de greu-tate. prea mult deplasată.

Toată după-masa. toată seara m-am zbătut să scriu capitolulXVII, pe care l-am început astăzi, dar din care pînă acum (e 12noaptea) n-am reuşit să scriu decît vreo patru fraze. Abandonez.Sunt prea obosit şi simt că. oricît m-aş îndîrji. nu voi putea treceacum ele acest nou baraj ridicat înainte.

Hotărît. sunt într-o proastă perioadă. Am avut ghinion tocmaiacum. cînd ar trebui să termin. Totul e limpede. totul e precizat,totul ar trebui să fie simplu: dar condeiul meu a înţepenit. Dacă numi-ar fi ruşine de Rosetti şi de oamenii de la tipografie. aş renunţacomplet. Mi-e dat să am cu cartea asta. pînă în ultimul moment.toate disperările.

Luni, 11 [dcccmbric 1939]

Curioasă laringită, cum n-am avut niciodată, eu care am în schimbdese şi plicticoase amigdalite. Vocea mi-e stinsă şi abia pot vorbi.Cred că am şi puţină febră.

Stare generală proastă, care se adaugă perioadei de stupiditate încare mă aflu de cîteva zile. E inutil să mai vorbim despre roman.Rămîne în loc.

De altfel. mi-e cu neputinţă să fac nu importă ce. Ieri a trebuit săscriu cronica pentru FI/Jlda{ic (somat de Cioculescu) şi m-am zbătutzece ore, fără să pot scoate altceva decît un prost articol de gazetă*pe care mi-e ruşine că trebuie să-I semnez. Astăzi. articolul pentruM. \1.8.24 - care e adev[lfat că niciodată nu-mi cere prea multă apli-caţie. fiindcă am impresia că nu e al meu. că nu-I va citi nimeni şică-1 pot scrie oricum - a ie~it şi el ruşinos de neinteresant şi deprost** scris.

Sunt neinspirat. fără har. fără lumină. fără chemare. Nu vădnimic înainte, nu ajung să exprim cele mai simple gînduri. ceva mătrage spre platitudine. spre indiferenţă.

In asemenea zile. cînd e~ti SiU1ătos.trebuie să tai lemne. sii umbli.să bei. să fuţi.

Iar cînd eşti bolnav. trebuie să te mulţumeşti S[I zaci somnolentîntr-un fotDliu.

Vineri, 15 [decembrie 1939]

Ordin de concentrare. pe data de azi:

SÎmbătă, 16 [decembrie 1939)Încă nu ştiu ce se va întîmpla la regiment. Colonelul - prieten deşcoală cu Rosetti - i-a spus să mă prezint luni dimineaţă la el. Dacămi se dă timp să-mi termin romanul şi să-I văd apărînd. primescconcentnlfea cu resemnare şi în orice caz filră dramă.

Ce e teribil în trecerea de la viaţa civilă la cea de cazarmă estebruscheţea ei. Dacă sunt prevenit Însă. dacă ştiu de pe aCUJllcii la15 ianuarie. de exemplu. voi fi concentrat. faptul începe să fiesuportabil. nu numai pentru că e depărtat (qui doit il terme. ne doitrien). dar pentru că efectiv am timpul să mii pregătesc şi să ..amor-tizez" lovitura. În plus. aş fi fericit să pot avea o vac<U1ţăde schi -poate ultima din viaţă. dadi într-adevăr vom avea război.

De două s[lptămîni romanul stă în loc. Sunt mereu la capitolulXVII. Este antepenultimul. Toate cele trei capitole care îmi rămînde scris sunt simple. precizate. fără dificultate. Totuşi mi-e impo-sibil să le scriu. Nu ştiu de ce. Poate pentru că romanul mi-a devenitindiferent. Poate pentru că am intrat într-o perioadă neagră - unadin cunoscutele mele perioade de imbecilitate. Cîteva zile. aban-donasem totul. Ieri-dimineaţă mă sculasem cu o hotărîre aprigă de

o, MUllcă şi mie bUIIă, revislă editată de' Mihail Sadoveanu.* Anulat: "una din cele mai".

** Anulat: "plat".

~48

a lucra .,cu orice preţ". Dar abia mă aşezasem la birou, cînd a sunatcineva. Deschid: ordinul verde de concentrare!

Am încercat totuşi aseară, după o zi zbuciumată, să scriu. Esterevoltătoare incapacitatea mea actuală de a începe o frază şi de a oduce pînă la capăt. Scriu un cuvînt şi îl şterg, îl scriu din nou şi îlşterg din nou. Nici măcar nu mi se pare că este un exces de scrupulstilistic. Am impresia că e un tic nervos. Paginile ultime ale manu-scrisului meu sunt literalmente masacrate. Două pagini de manuscrisnu dau la transcriere ..pe uscat" nici o treime de pagină regulat scrisă.

M-am uitat din curiozitate adineauri prin manuscrisul lui DedOIlă mii de alli. ca să văd dacă şi altădată scriam cu aceeaşi difi-cultate. Ei bine, nu! Aveam pe atunci un manuscris uimitor decursiv. Douil-trei cuvinte şterse sau adăugate la pagină. Foarte rarun pasaj suprimat. Aproape 400 de pagini clare. citeţe. redactatefără zbucium - cel puţin fără zbuciumul grafic, care îmi face acumilizibil scrisul. De ce scriu acum mai greu decît cu şase ani în umlă?Ar trebui să am mai multă experienţă, mai multă îndemînare, maipuţină frică de cuvîntul scris - şi totuşi cunosc obstacole care altă-dată nu existau. Să fie oare pentru că pe atunci făceam gazetărie?Obişnuinţa de a scrie zilnic un articol - pentru care uneori Albunu-mi dădea decît o oră - îmi făcea condeiul mai rapid, mai exer-sat? Nu ştiu. nu înţeleg. Caut tot felul de explicaţii. Mă întreb dacăÎnsuşi acest jurnal nu-mi ia din libertatea scrisului. În definitiv.poate că un roman nu se scrie cu jurnale, cu observaţii critice, cuexamene neÎncetate - care pînă la urmă te paralizează. Dar poatecă nici asta nu e adevărat. Fac şi eu responsabil pe cine pot. Miiexasperează de exemplu tloarea de cyclamen. pe cW'eo am de douăsăptămîni. şi care mi se pare d Îmi poartă ghinion. fiindc[l de cîndmi-a intrat În casă nu mai pot să lucrez.

Găsesc în manuscrisul lui De dOIlă lIIii de ani următoarea frază.suprimată de altfel din textul cilrţii (una din puţinele fhlZe supiimate):..Scriu greu, cu nenum[lrate piedici. cu multe ezitări şi cu o pern1a-nentă teamă de a-mi exceda gîndurile: căci o eroare de expresie esteo dublă păcăleală. În primul rînd pentru că spune altceva decît trebuieşi. în al doilea Iînd. fiindcă te leagă de ceea ce greşit ai spus."


Şase pagini scrise. Aproape şapte. E adevărat că am lucrat toatăziua şi că acum a trecut de două noaptea. Dar cel puţin m-am urnitdin loc. Dar mîine dimineaţă la 9 mă prezint la regiment.

Îmi voi putea relua mîine după-masă manuscrisul?

r C1rrk!entml: IaX/1 133Luni, 18 [decembrie 1939] -Toată ziua pierdută la regiment. Mi-a fost imposibil să obţin oamînare. Abea acum, noaptea, de la 10 la 2, m-am putut reîntoarcela roman. Am scris două pagini, cu care se temlină capitolul XVII.E inexpresiv. Mă tem să nu fie mai rău decît atît: fals, arbitrar,amorf. Imi pare rău de cartea asta, care ar fi putut să iasă altfel dacăeu aş fi avut mai multă tenacitate şi evenimentele mai putinăduşmănie. Dar e o carte fără noroc - şi nu-i mai pot ajuta cu nimic.

Marţi, 19 [decembrie 1939]Toată ziua. Ia regiment. Mă întorc la 8 şi jumătate seara, frînt deoboseală şi în plus cu bratul stîng înlemnit de durere. Mi-au f[icutla infirmerie o inoculare care acum îmi dă febră. Mi-e imposibil sămai scriu. Mi-e aproape imposibil să mă mai gîndesc la roman. dincare nu mai' păstrez acum deCÎt un sentiment de remuşcare. Trebuiesă renunţ. să mnîn, să mă supun. Nu vezi că e ceva care se opunemereu ca această nefericită carte să iasă din cercul de piedici şi deghinioane care o înconjoară?

Miercuri, 20 [decembrie 1939]

Noapte de febră şi de insomnie. N-<U11dormit nici o secundă. Brafulstîng nu-l mai simteam. M-am dus la regiment cu 39 de grade. Mi-esilă să explic, să cer. să mă vait. Încă sunt bolnav. [nocularea asta

lJ;li se pare unul din cele mai barbare lucruri din viaţa de soldat.La cazarmă. cel puţin la compwlia depozit. e o atmosferă de re-

fugiu. Cum Încă enml civil, w'ătam În dormitorul acela sordid ca unfugar Închis Într-un lagăr.

Am ascultat. de la Braşov. astă-seară. Oraloril/l de eri/ciI/II. cares-a terminat chiar În momentul În care scriu aceste rînduri.

Ar fi multe de notat (mai ales În legătură cu capitolul OralOrittll/idin romanul meu). dar nu mă simt în stw'e să gîndesc, să formulez.

MÎine-dimineată la 6 1/2 trebuie să fiu la regiment.

rSîmbătă, 23 ldecembrie 1939]Armată. armată. mereu amlată. Nu am armă, nu fac instrucţie. dartrebuie să fiu în fiecare dimineată înainte de 7 la cazarmă si suntsilit să rămîn acolo pînă seara la'7, dacă nu la 8. Ia 9. În totitl cam14 ore pe zi pierdute exasperant de inutil. Toate stăruinţele luiRosetti (nu mai vorbesc de ale mele) de a obţine un concediu de 8zile, ca s[l-mi termin cartea, au fost inutile. Abea azi (după o zi dealergături pentru colonel, căruia trebuie să-i fac tot felul de servicii)am obţinut 4 zile de Crăciun.

~50

Plec sau cel puţin sper să plec mîine la Sinaia, la vila Roman.Cel puţin voi face o zi-două schi. Şi poate dia întoarcere voi pu-tea regăsi legăturile cu romanul, pe care în ultimul timp le simţean1rupte.

Joi, 28 [dcccmbric 1939]Luni şi marti la Sinaia - vila Roman. Toată ziua de luni, cu Le-reanu ~iComşa pe munte, spre Vîrful cu Dor, unde am ajuns după6 ore de marş extenuant. Zăpada mm·e. îngheţată. imposibilă pentruschi. Soarele însă era plin de tinereţe, iar vîntul era dulce ca o brizăde primăvară. Numai la întoarcere am putut umbla cîteva sute demetri pe schiuri. Ne-am întors pe lună - o lună rotundă. galbenă,pe un fundal de munţi albi şi pe un cer albastlu. tandru, uşor. ca uncer de aprilie în amurg. Seara am fost fărîmat de oboseală - şitotuşi recreat.

Marti. CÎteva ore la Predeal, la Veştea, unde ne-a găsit aceeaşilună neplauzibilă în decemvrie. M-am întors pe schiuri pînă la gară.Zăpada era albăstrie sub lună.

Mîine-dimineaţă. din nou la cazarmă. Şi rOlmmul meu încă nu egata:- L-am citit ieri în întregime, ca să reintru în cadrul lui. Trei zilede rnuncă continuă ar trebui să-mi ajungă pentru capitolele XVIlIşi XIX. singurele care îmi rămîn de scris şi al căror scenariu este dealtfel stabilit. .

Sîmbătă seara. cum treceam cu un taxi prin Bulevardul Dacia,aveam cu o extraordinară precizie sentimentul că e acolo, într-unuldin acele blocuri, la etajul al 6-lea. o casă pe care o cunosc, casaNorei, închisă*. Dacă aş fi sunat. n-aş fi fost mirat să-mi spună por-tarul că doamna e plecată în munţi.

Duminică, 31 [dcccmbric 1939]Ultima seară a anului.

Îmi propuneam să o petrec singur acasă. lucrînd. Nu am însădestulă tărie pentru asta. Mă simt singur. indiferent. uitat. Niciodatămai mult n-am simţit că încep să fiu un celibatar. Mai rău deCÎt celi-batar. Zoe e la PredeaL Leni nu ştiu unde. Mă gîndesc şi la una şila alta cu oarecare tristeţe. Şi totuşi n-an1 nevoie de ele.

Singura pfu'ere de rău (pe lîngă cele vechi, incurabile), trecînddintr-un an în altul, este că încă nu mi-am terminat cartea. Simtacum că nu mai e nimic de făcut, că ultima parte este ratată, irepa-rabil ratată: dar, aşa sau altfel, aş fi vrut să scap de ea, să n-o maitrag după mine şi în 1940.

1940

Luni, 1 ianuarie 1940De la Ziirich. un lung divertisment pentru orchestră de Mozalt. Să-Iprimim ca un semn bun. Ia începutul noului an.

Reveillon-ul început în modul cel mai stupid, la Carol. într-ungrup de ..familie" ovreiască. vulgari. g~t1ăgioşi, fără graţie, fără hazşi fără măcar scuza de a fi familia mea. I-am continuat cu Camil,Elvira Godeanu. Mariella Deculescu. Ia Poldy Stern, într-un micapartament nou. amuzant. unde am g~lsit un grup de fete tinerenebune (17 -18 ani). deşănţate. puţin isterice. cu un fel de cinismexagerat. care nu le răpea totuşi teribila lor tinereţe. M-am simţit laînceput speriat. pe U1l1lăbătrîn. şi pe um1ă am băuI. M-am Întors la6 dimineaţa acasă. fru'ă dezgustul obişnuit al nopţi lor mele pierdute.

Am lucrat de la 7 seara pînă acum (12 noaptea) şi Il-am reuşit săscriu decît o pagină. Sunt mereu la capitolul xvrn. din care amscris pînă acum şase pagini. E adevărat că şi regimentul mă îm-piedică să lucrez. dar e la fel de adevărat că şi atunci cînd am o ziliberă şi cînd În sfîrşit mă aşez la mw;a de scris. nu am destulă st[uu-inţă ca să rămîn fixat deasupra mW1UscrisuJui.Într-o deplină atenţie.fără visărie. fără digresiuni. fără pauze. pe care mi le acord cu preamare uşurinţă. Ce e mai ridicul decît orice este că acum Într-adevărsunt În faza finală a cărţii şi că trei-patru zile de lucru serios mi-arfi de ajuns ca să Închei.

Mîine-dimineaţă voi fi Însă din nou la regiment.

Marţi, 2 ianuarie [1940]Nu am nici un talent de peisagist. Cînd vorbesc despre timp, desprelumină, despre pădure. despre munte. sunt de o ne iertată sărăcie deexpresie şi de culoare. În genere. vocabularul meu e sărac. Măurmăreşte cîte un cuvînt de care nu mai pot să scap şi căruia nuajung să-i găsesc echivalente. Intreaga carte e plină nu numai de

cuvinte, dar de întorsături de frază, repetate de zeci de ori .. ,1 sepărea că ... ". "Avea impresia că ... ", "brusc", "scurt", "gîndea" -mă exasperează de cîte ori le întîlnesc într-un capitol, fără să le potevita. Nu mai vorbesc de gesturi care se repetă, de notaţii careinsistă. E o gravă lipsă de imaginaţie* şi de invenţie, nu atît înprivinţa incidentelor propriu-zise (care uneori sunt destul deîndrăzneţe. ba chiar pe ici, pe colo puţin trase de păr). dar mai alesIips[t de invenţie în vocabular, în expresie.

Joi, 4 ian uaric [1940]De la Paris. quartetul de Rave!. CÎntat de Quartetul Calvet.

Mă gîndesc d preferinţa mea exclusivă pentru Mozart. Bach.Haydn şi. În parte, Beethoven începe să fie. în muzică. o formă decomoditate. poate chiar de lene. Cu ei. sunt pe un teritoriu cunoscut.Îi pot asculta cu plăcere, fără eforturi de atenţie, aproape rară colabo-rare. Cred că n-<:U11destulă curiozitate şi nici destul discernămînt casă trec mai departe. Ar trebui să fiu un ascultător mai disciplinat.mai răbdiltor.

Tenninat capitolul XVIl\. Are 15 pagini. ca de obicei masacratede ştersături. Profund nemulţumit. L-<:U11scris fără să-I văd, fără sitmit simt angajat personal în ce scri'U11.Dar toată povestea asta mădezgustă. A devenit pentru mine o povară. o datorie. o obligaţie. Voitem1ina capitolul XIX. cel din urn1ă. în două. trei sau patru zile - şipe urnlă voi încerca să uit cît mai repede întreagă aceasti\ corvoadă.

La regiment. după atîtea zile de CÎnd sunt concentrat. încă nu măsimt .. instalat". Cum nu se face ape!. cum nimeni nu întreabă demine. am început să vin dimineaţa pe la 9, im' după-masă nici să numă mai duc. Nu ştiu cît o merge aşa. Cînd sunt acolo stau în dor-mitorul companiei şi aştept să treacă timpul.

De cîtva timp iau cu mine Montaigne-ul meu roşu, destul de micşi de suplu ca să intre în buzunarul nUU1tăii.Citesc toată dimineaţa.

Găsesc în capitolul IX, cartea II-a. al Eseurilor, O notă despre oprimă redactare a unui pasaj, pierdut[t, şi pe care Montaigne n-a maiIilcercat** niciodată să o reconstituie: " ...mais ce lopin de meshrouillars m'ayant este desrobe avec plusieurs autres par un hommequi me servo it. je ne le priveray point du profit qu 'il en espere faire:.lIlssi me seroit-il bien malaise de remascher deux fois une mesmevlande."

* Anulat: "expresiv[itate]".** Anulat: "a refuzat să".

Vineri, 5 ianuarie [1940]De la Breslau (dirijor Abendroth), Variaţiul/ile şi fuga de Reger peo tcmă de Mo:art - şi pe urmă un COl/ccrt pentrtl pian şi orchestrăÎII re de Mozart (K. 537), pe care cred că nu-I cunoşteam. Amîncercat să-I ascult măsură cu măsură. Totul mi s-a părut cîntător...cantabil", plin de uşurinţă. Din (llIdallle detaşam o frază care puteafi o adevărată romanţă,

Azi după-masă. cu totul pe neaşteptate, SOlia ta de Franck. pe undescurte. de la Berlin. O ascult totdeauna nu numai cu plăcere. dar cu*sentimentul că-mi este favorabilă. ca un presaj**. ca o promisiune.

Luni,8 ianual'ic [19401Două admirabile zile de schi. Ia Sinaia - sîmbătă şi ieri. Sîmb~ltăam făcut. exerciţii de slalom pe terenul de la popicărie. iar duminicădimineaţa - cu Comşa şi Lereanu - am fost la Stîna Regală.Zăpadă mare. exagerat de mare. care era o bucurie în sine (ceplăcere să te tăvăleşti în ea. să cazi. să te ridici!). dar nu ne prea lăsasă facem mare lucru din punct de vedere tehnică. A trebuit sălucrăm serios vreo două ore pînă să ne bătătorim o pîrtie pentruexerciţiile noastre de slalom - şi pe urmă în61 a mers destul degreu, poate şi fiindcă eram foarte obosit.

De la Stînă. peisajul este de ..haute montagne". Caraimanul sevede foarte apropiat. C1ăbucetul e peste drum, iar în fund. Postă-varul şi Piatra Mare. Era un soare divin. Închideam ochii şi rămî-neam minute întregi fără nici un gînd.

Marea voluptate a fost îns~1întom'cerea la Sinaia. Aveam o pîrtielungă: cu zăpadă excelentă. destul de adîncă pentru a pluti pe ea.destul de îngheţată pentru ca mişcările de viraj să prindă uşor. Eaceeaşi pîrtie pe care acum trei ani. cînd mi-am pus schiurile pentruprima oară. am căzut de atîtea ori. mai ales la cotituri. Acum a merscu o extremă uşurinţă. Îmi dau seama di nu e o ispravă de schi -fiindcă nu pune nici o problemă şi nu ridică nici o dificultate - darplăcerea e nespusă. Tot timpul am coborît în viteză. cîntînd.

Dm mă întorc acasă şi găsesc regimentul, şi mai ales romanul -romanul ăsta încă netem1inat.

Marţi, 9 ianuarie [19401De scris o notă despre rapacitatea militară. Nimic nu li se pare preamult. Totul li se pme cuvenit. Cînd se ostenesc să-ţi mulţumească

* Anulat: ,.satisfacţia de",** Se distinge, anulată, ortografierea franceză a cuvîntului: "presage".

pentru un serviciu pe care i le-ai făcut [sic!], au un fel de expresieconcesivă, care te îndatorează încă o dată.

I-am adus colonelului cărţi de la Fundaţie în valoare de cîtevamii de lei. Credeam că va fi epatat. Dimpotrivă, a fost sever:

- Numai atît?Şi pe Uffi1ă,aproape dispretuitor:- Şi cu asta vrei să-mi faci biblioteca regimentului?Şi. în fine, scurt:- Să-mi aduci pentru mine căqile Reginei Maria.Nu te Întreabă dacă poti, dacă ai de unde, dacă costă bani, dacă

nu costă bani.Dacă lipseşte un căpăstru la companie. ÎI cumpărăm noi. Dacă e

nevoie de trei sute de farfurii şi trei sute de taCÎmuri *. le cumpi"'u'i"'unnoi.

Azi. Ia adjutantură, Ghiţă Ionescu - care e concentrat şi lucreazăacolo - mi-a spus că viitoarea concentrare de la 15 ianuarie e spe-cial făcutri pentru evrei. Sunt chemaţi I 500 de evrei şi nici uncrestin.

~ Nu Înteleg de ce. Îmi spunea el. În timp de război mai merge.Faci trupe speciale de evrei, ca să le trimeti în prima linie şi să ledecimezi. Dar acuma, ce rost are?

Am plecat de acolo deprimat. Totul e suportabil, pînă cînd ÎncepiSrl te simti lovit nu ca soldat. nu ca cetăţean. ci ca evreu. Mii. zecide mii de evrei sunt chemati să care piatră şi să sape tranşee ÎnBasarabia şi Dobrogea. E şi asta o formrl de robie.

Miercuri, 10 ianuarie l1940]De la Viena. un Q/latuor pell/J"II piall.,fi coarde de Mozart (K. 493).

Vineri, 12 ianuarie [1940]

Aseară, de la Breslau, un concert de Mozart pentru flaut şiorchestră.

Alaltăseară. de la DeutschJands~inder, Simfollia de Mozart pClltrudouă orchestre (pe care am auzit-o prima oară acum vreo doi,-treiani. dirijată de Scherchen) şi pe unnă un lucru despre care nici nuştiam că există: Les DjiIlS, poem simfonic pentru pian şi orchestrăde Cesar Franck. .

Ascult cu neplăcere, ba chiar cu remuşcare, posturile germane.chiar cînd dau muzică. Ceea ce se întîmplă acum în Polonia cuevreii ocupaţi de hitlerişti este dincolo de orice oroare.

Credeam că am să tem1in astă-seară şi, dacă m-aş fi încordat maimult, aş fi reuşit desigur. dar după opt ore de lucru (de la 3după-masă pînă acum, cînd e II 1/2) sunt puţin buimăcit. deşi întotul n-am scris decît vreo cinci pagini.

Va trebui să revin asupra ultimei seri. petrecut~l la cabană. Des-părţirea de Gunther este prea scurtă. prea lipsită de emoţie.

Luni, 15 ianuarie [1940]

SÎmbătă n-am vrut să tem1in. fiindcă era În 13. Dar ieri eram sigurcă voi termina. Totuşi. noaptea tîrziu. după cîteva ore de luptă, amrenunţat. Mai am de scris o pagin~l. două sau trei - e mai bine săaştept un moment favorabil pentru ele. De altfel. şi aşa. capitolelede la urmă au fost scrise În silă. fără continuitate. fără legăturăintimă. Le simt cîrpite. făcute din cioburi.

Îi duc lui Rosetti. astă-seară. capitolele XIV-XX. Am de adăogatunele lucruri capitolului XIX şi XX. Poate voi fi mai norocos Încorectur~i. Oricum. de astă dală sunt la sflrşit.


Ieri, zi de schi la Sinaia. Am sosit dimineaţa pe la 10 (cu Comşa şiLereanu) şi am pornit-o imediat cu sania spre Stîna Regală. dar afost imposibil să trecem mai departe de punctul unde se Încruci-şează drumurile spre Stînă şi spre cota I 400. Zăpada era colosal demare şi sania nu mai putea răzbate. Am pornit-o singuri pe schiuri.spre cota I 400. abandonînd Stîna.

Ningea ca o ploaie repede. aibă ... Mii de tone" de zăpadă. Atîtazăpadă. că schiurile abea alunecau. Tot timpul. Ia întoarcere (peacelaşi drum pe care de obicei descind cu o viteză ce mi se parevertiginoasă). a trebuit să merg în pas de pati nor şi să mă ajutneîncetat cu bastoanele. Chim- la popicărie. unde este o pantă destulde aspră ("prăpăstioasă". mi se părea pe vremuri). alunecarea eradestul de lentă. Era o z~lpadă aderentă, atînată. prea moale. Dupăcîteva sute de metri trebuia să mă opresc. să-mi şterg schiurile c(U'etrăgeau după ele, pe talpă. un strat de cîţiva centimetri de zăpadă,ca nişte tălpi suprapuse de plută sau de crep.

Mi-a plăcut oprirea la cabana I 400. Îmi plac În genere toatecabanele de munte. Fete şi băieţi care vin albi de zăpadă. ca dintr-olungă călătorie. E un amestec de vioiciune şi de nepăsare, de leneşi de vigoare fizică. de intimitate şi de singurătate.

N-a fost propriu-zis o zi de schi. Zăpada nu ne-a lăsat să facemmare lucru. Dar a fost o zi fericită. Pădurea, literalmente copleşităde zăpadă, e un peisaj feeric, fabulos.

Nu ştiu de ce n-am mai scris aici despre escapada de la Călugă-reni, de duminica trecută. Am povestit-o de cîteva ori, dar mi-a fostlene să o scriu. Merita totuşi. Intrarea noastră în costume de schi,într-un sat din Vlaşca, speriat de asemenea arătări, avea haz.

Multă muzică toată săpt~îna, şi de tot felul. Ca de obicei,Bach, Mozart. Beethoven. Intr-o seară, un poem simfonie deFranck. fomte frumos. PsychC.

Zoe. pe care n-am mai văzut-o de atîta vreme şi cu care mi sepărea că nu mai am nimic comun, a fost la mine sîmbătă seara, îna-inte de plecarea ei la Braşov, intrigată, iubitoare, frumoasă. bună deţinut în braţe. cald~1.catifelată. Puţin mai sceptic să fi fost - şi n-aşfi avut să-i reproşez nimic acestei seri, pe care n-am căutat-o şi nicin-o aşteptam.

E o fată deosebită Zoe, chiar în pitoreştile ei defecte şi în dez-armanta ingenuitate cu care face unele lucruri odioase (obiectiv..odioase". cum e de exemplu întîmplarea cu amantul lui TantziCocea. de la care ea, Zoe, primeşte bani).

Duminică, 28 ianuarie [1940JDorina Blank. încă frumoasă, încă tînrlfă (deşi cu uşoare riduri pecare acum trei ani nu le avea). A fost ieri aici, după nenumăratetelefoane şi insistenţe, cărora le răspundeam cu sinceră nepăsare. Ofemeie nu poate să-ţi spună mai limpede că vrea să se culce cu tine.

Voichiţă Aurel. camaradul meu de la 21 lnf.. îmi spunea ieridespre dlpitanul Căpşuneanu un cuvînt care rezumă o întreagăpolitică romfll1ească:

- E dat în mă-sa. e rău. bate şi înjură, d,lf are un lucru bun: nu-isuferă pă jidani şi ne Iasă şi pe noi să dăm în ei.

Este exact consolarea pe care o oferă nemţii cehilor. polonezilor.şi sunt gata s-o ofere românilor.

L-am visat noaptea trecută pe Stalin. Avea un aer de ţăran ruscumsecade şi eu mă minunanl de atîta simplicitate.

Aseară. de la Paris, din nou quatuorul de Ravel, care îmi placemereu mai mult.

Azi-dimineaţă. de la Paris, o sonată de Mozart (foarte beethove-niană mi~s-a părut) şi pe urmă, de la Berlin, un trio delicios tot deMozart. In stîrşit, de la Bucureşti, a patra simfonie de Beethoven.

\

Zoe îmi telefonează serile de la Braşov. Nici plecarea asta nu vafi ruptura pe care o decisesem?

Mi-au venit corecturi le ultimelor capitole. N-am făcut nici odiligenţă ca să le grăbesc. Sunt în pragul lui februarie şi apariţiacărţii este încă destul de depărtată. Mi-a ajuns atît de indiferentă!Şi mai am de scris cîteva pagini la sfîrşitul capitolelor XIX şi XX,pagini pe care nu le mai văd, nu le mai simt.

Ninge frumos. după cîteva zile de dezgheţ. Îmi promit cîteva zilede schi. la sfîrşitul săptămînii viitoare. mai ales dacă voi fi descon-centrat la 1. cum se spune.

Luni, 29 ianuarie [19401

Incapacitatea mea de a reveni asupra unui text redactat îmi joacă oultimă fars~1. Nu numai că nu pot scrie cele cîteva pagini. pe careîmi promiteam S~I le adaog ultimelor dou~1capitole. dar încep să m[lconving d nici nu trebuie să le scriu. că nici nu e nevoie de ele.Ştiu bine că e un subterfugiu, o abilitate. o cursă pe care mi-oîntinde incurabila mea lene. Asemenea renunţări ar trebui verifi-cate: de cîte ori sunt tentat să suprim un incident. ar trebui mai Întîisă mă oblig a-l scrie şi abea pe urmă să-I suprim. Numai În felul[(sta o renunţare este efectiv o renunţw"e şi nu o simplă fugă din faţadificultăţii.

Dacă las capitolul XIX aşa cum se atlă, atunci plecarea de lacaban:l devine escamotată. Gunther. care exist:l. mi se pw·e. cu atîtaputere În primele pagini," îmi scapă cu totul din mînă la stîrşit.

Lucrurile sunt şi mai grave în ce priveşte capitolul XX. fiindcăde el depinde nu finalul unui capitol. ci deznodămÎntul cih-ţii. E bineoare să renunţ la căsătoria lui Paul cu Nora? Într-un fel. aş spuneda ... Da". nu numai pentm că e mai simplu. nu numai pentru efI măscuteşte de un ultim obstacol, dar mai ales pentru că. aşa cum s-audesf{lşurat lucrurile. intimitatea dintre Nora şi Paul mi se pare că numai cere imperios. ba poate nici nu justifică mariajullor. E desigurvina mea, căci toată partea ultimă a cărţii. de la capitolul XIV maideparte - deşi scrisă după planul stabilit - a deviat de la datelecărţii. Lipseşte aici intensitatea de emoţie. puterea de viaţ:1 şi de"sugestie. care ar fi fost necesare - aşa înCÎt. ajuns la momentul,final. acest moment final (pe care îl văzusem foarte bine încă dinclipa în care începusem să scriu primele rînduri din primul capitol)devine parcă un deznodămînt "pIăcut". Pe de altă parte, dacă renunţla el, mă tem că întreaga carte rfU11înesuspendată. întreruptă. cudrumuri ce nu duc nicăieri.

Miercuri, 31 [ian uarie 1940]Am citit ieri, de dimineaţă pînă seara (aveam de la regiment o per-misie de o zi), Întreaga carte. De ce să nu spun că am citit-o cuplăcere, prins de desfăşurarea lucrurilor, ca şi cum pentru primaoară le-aş ti cunoscut, ca şi cum ar fi fost pentru mine Însumi o sur-priză? E adeviirat că nu-mi dau seama dacă e un roman, dacă e unlucru Întreg, unitar. deplin. Nu ~tiu daefi lucrurile fuzionează, dacăse Întregesc. Mă Întreb mai ales dacă la lectură cartea nu va păreafăcută din trei părţi distincte. fără legătura necesară. E un episodNora. un episod Ann şi un episod Gunther. Merg toate la un loc?Se topesc? Se echilibrează? Nu ~tiu. Sunt prea aproape de carte, casă stiu.

Încă mă Întreb dacă voi scrie momentul final al cererii Încăsătorie. sau dacă voi lăsa lucrurile suspendate. M-am gîndit ieriÎndelung ~iam decis că acest final trebuie neapărat scris - prost saubine. cum o vrea Dumnezeu - dar neapărat. Altfel cartea e fărădeznodămînt. iar .,accidentul" rămîne fără consecinţă. Totuşi amtrimes şpalturile la Imprimerie aşa cum se găseau şi am dat "bun depaginat" cu gîndul că voi mai putea reveni poate, În pagini. Ia adoua corectură.

Vineri, 9 februarie [1940]Mai am Încă timpul să modific sfîrşitul cărţii. Mai pot Încă revenila deznodămÎntul iniţial. făcÎndu-1 pe Paul să o ceară pe Nora Încăsătorie. Dar. din nou. un asemenea stîrşit mi se p::U'eun prea vi-zibil ..deznodămînt". Îi reproşez faptul efi Încheie prea bine cartea.Îi pune punct. o rezolv[l. Dar, dimpon·iv[l. dacă las lucrurile R5acumse află. totul se termin[1 prea nlră semnificaţie.

în orice caz. mai păstrez corecturi le mîine şi duminică - zile încare oricum Imprimeria nu lucrează. Luni dimineaţă, fie ce o fi, voida ..bunul de tipar".

Am recitit totul. Încă o dată, ieri şi azi. Nu. nu e o carte proastă.Pînă la un anumit punct nu este nici măcar rău făcută*.

Sîmbătă, 10 februarie [19401

Aseară n-am apucat să termin nota de mai sus. A sunat GhiţăIonescu - şi pe urmă n-am mai avut CÎnd s[t continui.

Mă gîndesc mereu la carte. Pe stradil. în tramvai. Ia masă. Ştiu Înmomentul ăsta că o voi lăsa aşa cum se găseşte. că voi da lunidimineaţa "bunul de tipar", fiindcă nu mai pot amÎna, nu mai pot

* Ullimele două cuvinte anulate împreună cu încă o scurtă frază, ce nu sepoate distinge. '

25~

suferi ca povestea asta prea lungă să mai treneze cine ştie cît. Suntplin de Îndoieli şi de remuşcări.

Mă bătea gîndul să cer sfatul cuiva. CarniI, Mircea, poate Ciocu-lescu. Aş fi vrut să-I rog pe unul din ei să mi-o citească şi să-mispună ce crede despre sfîrşit. La ce bun? Nimeni nu va şti mai binedecît mine că acest sfîrşit este escamotat. Nimeni nu va şti mai binedecît mine ce ar fi de făcut.

Cred că Între capitolul XVIII şi XIX ar trebui scris un capitolarzător de iubire, de intimitate Între Nora şi Paul. Ar trebui să fieceva atît de intens. Încît să restabilească* centrul de greutate al cărţii.destrftmat de la intervenţia lui Gunther. Un astfel de capitol ar mo-difica prin consecinţă finalul. căci căsătoria lui Paul cu Nora ardeveni firească. obligatorie. ln sfîrşit. ar trebui** scrisă ca lumea ple-carea de la cab,mă - pe care acum o las cu desăvîrşire nerealizată.Totul ar fi e chestiune de trei. patru zile nu numai de mund! intensă.dar mai ales de reintrare completă. sinceră. absorbitoare În lumeacărţii. din care acum sunt plecat. Îi dau tîrcoale ca un "romancier"şi nu mai reuşesc să mă identific cu ea. Sunt faţă de ea un scriitor.un critic. un cetitor. sunt orice vrei. dar nu mai sunt. ca altădată. unmiU·toral lucrurilor ce se Întîmplau singure. peste mine, ffu'ă de voiamea şi la care asist<un de atîtea ori cu uimire.

De ieri sunt din nou civil. deşi nu pot Încă spune că sunt descon-centrat. Am predat efectele. dar ordinul de zi de desconcentrareÎntîrzie Încă.

Luni, 12 februarie [1940]Am dat ..bun de tipar".

So there are novels that can be finished.

Deprimantă vizită la regiment azi-dimineaţă. Ordinul de zi dedesconcentrare Încă n-a ieşit. Căpitanul Căpşuneanu de la mobi-lizare a atlat ..cum stau lucrurile" cu mine. Numele meu rectificatnu mă acoperă destul pentru el. Voi mai aştepta deci nu ştiu pÎnftcînd. Un jidan poate să aştepte. Nimic. nici cel mai simplu lucru nuse poate face pentru noi. Suntem leproşi. Ordinele sunt oficial anti-semite. dar ceea ce e mai tare decît ordinele sunt sutletele. Uracăpitanu lui Căpşune,mu este un fapt peste care nimic nu va trece.

Erau În cazarmă cîteva sute de concentraţi recent. Civili, fărăamle. puşi În colo,me de cîte trei. făceau marş uri şi "instrucţie indi-viduală". (Tristeţea de nedescris a oamenilor care nu mai suntdestul de tineri pentru jocul ăsta!) Cei mai mulţi - 90%, se pare -

* Anulat: ,.readucă".** Anulat: ,.să completez".

~60

sunt ovrei. Aşa cum sunt strînşi, în detaşamente speciale, ce repedese va termina cu ei într-o zi!

Am plecat de acolo otrăvit, fără curaj.

Nu ştiu cît voi rămîne din nou în civilitate. Presupunînd că totuşi,peste o zi, două sau şapte mi se va da drumul, cît timp voi fi liber? LaI aprilie, poate chiar mai devreme, se spune că vom fi chemaţi Înapoi.

Mă întreb ce să fac Între timp. De bine, de rău. romanul e ter-minat. Ar trebui să nu mă las destrămat de acum încolo ÎntreFundaţie şi tribunal. Ar trebui să lucrez cu oarecare Îndîrjire. M-aşapuca de "Romanul romfll1esc" - ceea ce mi-ar disciplina puţinorariul. căci aş fi astfel silit să mă duc zilnic la Academie. Dar nuam nici un fel de atracţie pentru o carte de critică, acum cînd liber-tatea. ba poate chiar viaţa. îmi sunt măsurate. Ce sens va avea oasemenea carte, dacă în primăvară vom fi tîrîţi în război şi dacătotul. totul se va termina?..

Mai bucuros mi-aş scrie piesa de teatru, la care m-am gînditastăzi mereu. Sunt încă aproape de Gunther. acum cînd romanul nus-a depărtat cu tonll de mine ... Am. mai mult chiar. sentimentul că-idatorez lui Gunther tot ceea ce n-am apucat nu numai s~ispun. darnici măcar să sugerez În roman. ÎI simt atît de viu. are pentru mineatîtea secrete încă nedescifrate. Ceea ce mă face să ezit este sila meade scris. Cunosc şi bucuria de a începe, de a fi antrenat, de a simţicum lucrurile prind viaţă - dar cunosc şi oroarea de a le vedeaîmpotmolindu-se, de a nu mai voi să se umească din loc. A scrie opiesă de teatru îmi pare. Ia punctul de plecare. un lucru simplu. determinat În cîteva săptămîni. dar pînă la urmă devine inevitabil opovară. o servitute. o obsesie.

Micrcuri, 14 [fcbruaric 1940]

Prin Deutschlands~inder, alaltăseară. COl/certul În G-dur pell1rujlalttşi orc!lestră şi Dil'el1ismell1ul pellfrtt două cOFlluri şi coarde. de Mozmt.

Zoe întoarsă de la Braşov. Frumoasă. tandră. senzuală. Dar de cenu renunţă! De ce mă mai aşteaptă?

Încă-soldat. Chemat telefonic de la companie. am alergat civil laregiment, În 5 minute m-am deghizat în unifomlă. m-am prezentatfulgerător colonelului şi pe urmă. În alte 5 minute, m-am dezbrăcatde •.efecte". La orele 2, ieşeam din nou civil pe pomta regimentului.E o comedie care m-ar putea amuza, dacă simplul fapt că figurezacolo ca ..activ" nu mi-ar da mereu un sentiment de insecuritate.

- Nu-ţi dau drumul pînă nu-mi faci biblioteca, mi-a spus colonelul.

Adineauri, de la Radio Paris, finalul unui concert pentru vioarăde Max Bruch. Surprins de faptul că-1 cunoşteam fomte bine - măÎntreb de unde?

Încerc să nu mă mai gîndesc la roman. Altfel. nu mi-ar mai daniciodată lini~te. Se pare că va apărea pe la l martie.

Micrcuri, 21 [fcbruaric 1940]

Plecat vineri seara din Bucureşti. m-am reÎntors aseară, după treizile la Predeal şi o zi la Braşov.

Zilele de la Predeal au fost cele mai serioase din punct de vedereschi. N-am făcut decît schi. de dimineaţa pînă seara. cu Îndîrjire. custăruinţă. cu hotărîrea ferm~1 de a Învăţa. Mă simt regenerat,reînnoit. mai liber. mai tînăr.

SÎmbătă' dimineata. la Vestea. am făcut doar recunoasterea tere-nului. În cîteva ore.' am rev~nit la uşurinta pierdută. cu'care acumvreo doi ani străbăteam În destul de mare vitez[\ terenul pînă jos, laliziera pădurii. Dup~l-masă mi-am luat un instructor şi. pînă s-aÎntunecat, am lucrat cu el stem-cristiania. nimic altceva. Am repetatmişcarea de zeci de ori. pe loc. rezistînd la tentatia de a face curse..ameţitoare". Cusurul meu este că. În momentul În care deplasezgreutatea de la un schi la altul, ridic'" În aer schiul descărcat, ÎI..liftez" - cum se zice - În loc să-I trag tîrîş.

A doua zi, duminică, În timp ce Comşa ~i Lereanu (veniţi Înajun) făceau cu acela~i instructor exerciţii de plug şi ocolire În-frmată, eu am continuat"'>" exerciţiile mele de stern-cristianie, făcîndvizibile progrese. Spre seară reu~eam să fac cîteva ..cristianii"legate. de sus pînă jos. E adevărat că nu sunt Încă st[ipÎn pe mişcare- şi că mi-ar mai trebui cîteva zile de lucru atent. pentru ca să opun la punct. Vertiginoase au fost cele trei coborîri pînă la bazaschi-liftului: viteza e. Într-adevăr. acolo teribilă. Nu pot spune şinici măcar nu pot gîndi senzaţia din acea clipă: e un moment deextremă luciditate Într-o dldere verticală. Totul se joacă Într-o frac-ţiune de secund~l. Cînd ajungi la capătul cursei. eşti fără suflu şi tărămemorie.

Luni am păr~lsit terenul de exerciţii şi am pornit spre Diham.Plimbare miraculoasă şi din cauza timpului (soare, soare !), dar şidin cauza drumului. Intrarea a fost cea mai frumoasă şi mai vm-iatăcursă de schi pe care am făcut-o vreodată. Coborîrea pe Forban***

* Anulat: "liftez".** Anulat: "aceleaşi".

*** Ortografiat "Vorbao".

este o voluptate. Am căzut în total de vreo trei ori, dar în genere amfost mulţumit de mine. Seara eram frînt de oboseală şi totuşi fericit,tînăr. cu un sentiment adînc de putere, de vitalitate.

La Bra~ov. o zi de amOL Zoe, drăguţă, iubitoare. Singuri laScheeserl, aveam impresia că suntem departe de oraş. Îmi placeuneori să mimez fericirea.

Leni. zărită un moment în camera ei, la ..Ara". Mi s-a părutdeosebit de urîtă.

Coincidenţă amuzantă, prezenţa noastră - Leni. Zoe, eu -IaBra~ov. În aceea~i zi. Ca în ultimul capitol din Accidell1/1l.

Luni, 26 [fcbruaric 1940]Amantul lui Tantzi Cocea (acel .,Miciu" de care-mi tot vorbeşteZoe) este Ciulley. Prin urmare Zoe primeşte bani de la Ciulley!Destilinuirea mi-a făcut-o Gina Cocea2, care a fost într-una dinserile trecute la mine, Împreună cu Ghiţă fonescu.

Nae Ionescu Întîlnit sîmbătă seara la Ateneu (foarte frumos con-cert Walter Gieseking). Mi-a făcut mare plăcere să-I văd şi ne-amînţeles s{l-I vizitez Într-o dimineaţă.

feri. la Buzău. pentru "bris-ul"* băiatului lui Marcu. Recepţieamuzantă de provincie. M-a interesat tot ce mi-a spus doctorulBrotillaJl despre meseria lui de specialist în avorturi. De întrebuinţatîntr-o zi într-un roman.

SearaAu venit primele exemplm'e de la tipografie.3 Am tăiat un volum,

r{isfoindu-1. Sunt liniştit - dad nu chim' indiferent, ceea ce ar ti preamult. Oricum. Îmi face pl[lcere să văd cartea asta nouă pe birou.

Micrcuri, 28 fcbr[u3ric 19401Cartea nu-i place lui Rosetti. Pînă aseară citise vreo 250 de pagini- dar mai mult deCÎt atîta nu mi-a spus. Azi-dimineaţă (deşi întretimp o va fi temlinat) nu mi-a spus nimic. nimic. Tăcere cu atît maisemnificativă din partea lui R., care de obicei abundă în elogiiscrise. telefonate. transmise si reiterate.

Îmi J)are sincer rău că s-a ~ngajat cu ochii Închişi să mă editeze.

I Bogată familie braşoveană, preocupată de artişti şi de arte. (A finanţatrevista Klillgsor.) Poseda o vilă sub TImpa.

, Gina Manolescu-Strunga (scurt timp căsătorită cu Petru Comarnescu) erasoţia lui N. D. Cocea.

* Vezi nota 10 din 16 aprilie 1938.3 Romanul Accidelltul a apărut la Editura Fundaţiilor Regale.

Aseară mă cuprinsese brusc o adevărată panică. Îmi spuneam căpoate A.ccidClI1ul ăsta e o pură stupiditate. Mă Întrebam dacă nu suntÎn el categorice prostii, care mă vor discredita pentru totdeauna.Aveam nu îndoieli asupra cutărui sau cutărui episod (Îndoieli pecare le am şi le-am avut mereu). ci spaimă că în totul, de la începutşi pînă la sfîrşit. Întreaga carte este o gafă, un lucru nesemnificativ,care nu spune nimic. care nu tinde şi nu duce la nimic, ceva inutil,ratat. mediocru. M-am întors acasă literalmente înspăimîntat. N-anlavut curajul nici măcar să iau cartea În mînfl. să o deschid. Aveamun sentiment de ireparabil. Mă simţeam compromis, descalificat.Aş fi vrut să d0ll11. să dorm. să d0ll11. şi să uit. să scap.

Mircea Eliade a citit cartea şi mi-a dat un telefon care mi s-apărut mai mult inimos decît entuziast Cea mai bună carte a ta",.,un rom,m niodem" ... foarte interesant" 0 carte cu muliă natură"- toate astea spuse repede. apăsat. cu o cflldură parcă silită. nu ştiunici dacă Înseamnă mare lucru şi nici măcar dacă reprezintă exactimpresia lui. Mi se pare că sub aceastfl volubilitate amicală seascund foarte multe reticente. Aş fi vrut să-i explic că am nevoiesă-mi spuie limpede. precis. fără menajamente impresiile lui adevă-rate de lectură - dar Îmi dau seama că e aşa de greu să obtii dinpartea cuiva o asemenea sinceritate. Eu însumi. după Şarpele, dupăDomllişoara ChriSlilla. ba chiar. recent de tot. după lfigl'llia, nu* amacoperit cu cîteva exclamaţii admirative nemulţumirea mea reală?(E adevărat, de asemeni. că ce mă descurajează În raporturile melecu Mircea şi exclude din partea mea o vorbire limpede, sinceră,brutală la nevoie. e gîndul că Nina nu va suporta defecţiuni deadmiraţie.)

Din cîţi au citit caJ1ea pînă acum. Benu. Comşa. Rosetti, Mircea,nici unul nu a fost cîştigat de ea. Benu, entuziast pentru episodulAnn. a rămas tăcut. parcă jenat. asupra restului. Comşa părea cutotul nedumerit.

Pe cine să întreb? Cine îmi va spune lucruri edificatoare? PoateCamil.

Eu unul nu mai Vfldnimic.

Joi, 29 [februarie 1940JIeri, seară de muzică. Am citit capitolul Batio: din Combarieu,ascultînd în acelaşi timp, de la Budapesta. Simfollia faJ1{astică (pecare o voi asculta din nou diseară, la Filarmonică. dirijată de Phi-lippe Gaubert). Ceva mai tîrziu s-a dat pe discuri, de la Bucureşti

- ca şi cum ar fi fost o adevărată seară Berlioz - Carl/amlllirOll/all. Mai mult decît muzica mă interesează omul, atît de furtunos,atît de inteligent. Muzica lui o ascult mai mult din aplicaţie (îndefinitiv trebuie să o cunosc), fără să-mi placă - dar personajul eraextrem de interesant.

Tot aseară. de la Viena, o messă de Bach (Marea messă), divinde frumoasă. Pe alocuri mai frumoasă decît oratoriile. Cel puţinBellcdic!us mi s-a părut îngeresc. Vioara şi tenorul răspunzîndu-şipe prim-plan, în timp ce, în fund, depmte. orga gravă. puternică. Demult n-am avut o atît de clară emoţie în muzică.

Observaţi a lui Mircea că, pe alocuri, Accidell!ul seamănă cu Lareille equipee a lui Norah James e justă.

Miercuri, (, martie [1940]Duminidi şi luni, la schi'. Am plecat (mereu cu Comşa şi Lereanu)duminică dimineaţa la 7, cu rapidul la Predeal. de unde am pornitimediat cu sania spre "barăci", iar de acolo. pe schiuri, spre cabanaVînători. Era soare. dar un vînt năprasnic. În pădure era nespus deplăcut. pentru că zăpada era abundentă şi atînată. dar, cum cun ieşitdin pădure. a fost cumplit. Obrazul îmi era încleştat de frig. Nu maisimţeam. nu mai vedeam nimic. Vîntul ne arunca zăpadă În ochi,ca Într-un viscol drăcesc - şi totuşi soarele era ca în cea mai stră-lucitoare dimineaţă. Urcuşul pe Forban a fost teribil. De cîteva orine-am oprit locului. cu gîndul să ne oprim, să ne întoarcem. Cîndam ajuns la capătul Forbanului, vîntul s-a mai potolit şi am pututcontinua drumul spre Diham. Ameţitoare bogăţie de culori: zeci denuanţe de mauve. ele violet. Şi mi se pare că ele nicăieri hU1ţulBuce-gilor nu se vede mai frumos.

Am donnit noaptea la cabană şi ne-am trezit a doua zi dimineaţăîntr-o nouă iarnă: cerul complet acoperit. vînturile căzute. ninsoareliniştită. vastă. Totuşi, sus pe Diham. terenul nefavorabil pentruschi. din cauza îngheţului şi vînturilor din ajun. Am pornit la zecespre Predeal. pînă la .,barăci", pe drumul cunoscut*, dar de acoloabandonînd şoseaua cam monotonă, care trece pe lîngă Sanatorii şiluînd-o În sus pe Fitifoiu, pe care pe urmă l-am coborît pe celălaltversant. (Admirabilă vedere spre Predeal. ca într-un desen colorat.)

În totul. au fost două zile norocoase, odihnitoare, pline de viaţă- dar trebuie să spun că din punct de vedere schi am fost cu totulşi cu totul insuficient. În mare regres faţă de ultima dată. E oareposibil să mă dezantrenez aşa de uşor?

26]t

Ieri. dejun la Rosetti, cu Derek Patmare~. Lassaigne, Comar-nescu, Basdevants.

Patmare. tînăr englez (31 de ani) vorbind excelent franţuzeşte,degajat, spiritual, amical, foarte latin, foarte parizian. Astăzi aflu dela C<Ul1ilcă e pederast - ~i totul începe să fie explicabil.

Camil observă că sfîrşitul Accidcntului are ceva demonstrativ("tăceţi schi şi vă veţi lecui de ,U11orurilenefericite"). Observaţi a ejustă. De la început mi-am dat seama că ultimul capitol - ba, maiprecis chiar. ultimele fraze - minimalizeazil cartea. îi reduce sem-nificaţia.

Joi,7 martie [19401Simfonia n,., 13 de Haydn (cred că o ascult pentru prima oară), de laLonelra. cîteva sonate de Scarlatti. ele la Roma. quartetul de Boro-din, cîntat de Quatuorul Calvet. de la Paris. Sil/l/i)JJia VII-a deBeethoven. de la Bucureşti. o simfonie contertantă pt. vioară. vio-loncel de Haydn şi Simfonia cincea de Schubert. de la Viena - toateascultate în cursul zilei şi serii ele astăzi.

Viscol, zăpadă mare, ger teribil. Iarnri întoarsă cu furie. Dar amîn tribunal o serie de telmene şi nu cred că voi putea pleca la schi.

Vineri, 8 [ma rtie 1940]M'U11a.care a citit aseară 200 de pagini din Accidcntnl, îmi spune căn-a putut dom1i pe umlă toată noaptea ele supilrare.

- Cum se poate Sil iubeşti şi Sil suferi atîta '? mii întreabă şizadarnic încerc s-o conving că Paul nu sunt eu. 61 Ann nu existil.că Nora e o invenţie. dl nimic din calte nu s-a petrecut cu adevărat.

Azi-dimineaţă. Ia Camera de Muncă. pledoarie într-un procesHachette. Nici o importantă. desigur - dar am plecat de acolo ener-vat. Mi se părea ciI-mi pierdusem calmul. că nu fusesem convingă-tor, că obişnuitul meu ton ironic nu avea priză asupra judecătorului,că eşua*.

Luni, 11 martie [1940]Vineri seara, de la Paris, actele 2 şi 3 din Pellcas et Mflisandc,ascultate cu mare plăcere.

4 Publ.icist şi scriilor englez; a SCI;S despre România şi a colaborat la.Rel'istaFwzdatiilor Regale.

5 Jules Basdevant, ataşat al Ambasadei franceze la Bucureşti.* Lecţiune incertă.

~66

Ieri. la Braşov, unde m-am dus chemat de Zoe, care nu voia sărevină În Bucureşti singură.

Un Braşov sub zăpadă, cum nu ţin minte să fi văzut vreodată,nici În toiul iernii. Am fost la Poiana, unde zăpada de schi eraideală. Am sosit prea tîrziu acolo ca să am timp să " lucrez" , daroricum. Întoarcerea pînă la Braşov a fost foarte plăcută. Zoe. carefăcea cursa pentru prima oară, cădea la fiecare viraj - lucru caremi-a adus aminte cît de greu parcurgemn şi eu acum doi ani acelaşidrum. Acum mi s-a părut copil[u'os de simplu.

Telefon emoţionat de la Froda. A citit Accidentul de la Începutpînă la sfîrşit, fără să-I lase din mÎn[1. E uimit. nu ştie ce să-mispună. nu ştie cum să mă felicite. nu ştie cum s[i-mi mulţumească.De mulţi ani. de la Clilllats a lui Maurois (vai!) n-a mai citit o carteaşa de frumoas[l. E o carte care trebuie citită numai de iniţiaţi,numai de 0<1I11enicare au trăit asemenea lucruri şi le pot Înţelege. Aurm[u'it cartea În cele mai mici detalii. O cunoaşte pe Ann. Ştie cineeste Ann.

Înţeleg foarte bine turburarea lui F. Nu este o emoţie literară. Ealtceva. care Îmi face mai puţină plăcere. dar mă interesează maimult. Este un sentiment personal: se simte şi el implicat În carte.

- Te rog să nu-i spui lui Leni că ţi-am vorbit cu atîta emoţiedespre cartea d-tale.

Rug[1I11inte imprudentă. aş zice, dacă n-aş fi avut tot timpulimpresia nu numai că F. nu Încearcă S[l ascundă latura strict intimiIa cărţii. dar că doreşte să-mi vorbească despre asta, fără să ştie Îns[lcum şi fără să Îndrăznească.

Vineri, 15 martie [1940]A murit Nae Ionescu.

Sîmbătă, 16 [martie 1940]Plîns nervos. imposibil de stăpînit. ieri-dimineaţă. intrînd În C<lsaluiNae Ionescu. două ore după ce a murit.

Se duce cu el o Întreagă perioadă din viaţa mea. acum - acumde abea - definitiv Închisă.

Ce soartă stranie a avut omul ăsta extraordinar. care moareneîmplinit. nerealizat. Învins şi - dacă nu mi-ar fi greu s-o spun -ratat.

Mi-e atît de drag tocmai pentru că a avut aşa de puţin noroc. Ceinsolent. ce jignitor mi se pare succesul altora! Şeicaru e s[mătos.bogat şi triumfător. M<moilescu va fi ministru. Tătărescu e prim-mi-nistru. Herescu este profesor definitiv şi preşedinte la S.S.R.

Corneliu Moldovanu are premiul naţional de literatură şi dă şuetela cafenea. Victor Eftimiu dă recepţii ...

Dar Nae Ionescu moare la 49 de ani, neluat în serios, înfrînt.

Marţi, 26 martie [1940]

Două zile la Cîmpulung. cu Rosetti şi Solacolu.

Din nou preocupări de bani. Simt mereu mai mult scumpireavietii şi bugetul meu dezechilibrat. Din 20000 de lei luati În contulromanului, nu mai am. după plata chiriilor, nici un ban. Ce comicde putini bani mi-a adus cartea asta, care înseamnă cîţiva ani demuncă!

Mă simt sărac şi sunt umilit de această sărăcie, cu care totuşi arfi trebuit să mă obişnuiesc pînă acum.

Vineri, 29 martie (1940]

Eram Întîmplător la Cartea Românească şi nu l11-am putut opri sănu-I Întreb pe Mişu cum merge cartea. "Binişor", mi-a spus el.voind în mod vizibil s[i spună .,sIăbut".

Adevărul e că nu se vinde. Dacă mai era nevoie să aflu încă odată, eu nu sunt un autor de succes. Cînd există un editor care săfacă reclmnă. să difuzeze. S[linsiste. o cm·te a mea se vinde În 3000de exemplare. Dar CÎnd lipseşte şi asta, cartea poate rfmlÎne neobser-vată În librării.

Nu mă surprinde şi nu mă necăjeşte această lipsă de succes.Poate că AccidCllt/l1 ar fi fost mai susce!)tibil decît orice altă carte amea să se vîndă. Dar ar trebui pentru asta reclamă, stflruintă. tena-citate - tot lucruri de care. din nefericire, nu sunt capabil.

Altminteri. cartea place. D-na Ralea. d-na Vianu. d-na Bră-tescu-Voineşti, G. M. Cantacuzino (cetitori de carte franţuzească,obişnuiti să fugă de romanele noastre) se pare că vorbesc peste totde ea. Dimpotrivă. cred că Gulian e nemultumit.

1 aprilie [1940], luni

M-am gîndit azi-dimineată din nou la .,misterele Grodeck" şi mi s-apărut posibil un roman, sau mai degrabă o povestire, care să sepetreacă 20 de ani Înainte de AccidC/lt/ll. Aş povesti acolo legflturatinerei doamne Grodeck cu Hagen, logodna cu bătrînul Grodeck,primii ani de cflsnicie, naşterea lui Gunther... Ceea ce nu Însem-nează că prin aceasta va trebui să renunţ la piesă. Ea continuă Înanumit sens datele din Accidellt/ll, în timp ce acest mic roman leprecede, le pregăteşte. le explică, le face posibile.

~68

Mircea numit ataşat cultural la Londra. Pleacă peste cîteva zile.Retribuţia, se pare, fabuloasă.

Giurescu i-a povestit lui Rosetti că. în audienţa de azi-dimineaţă,Regele i-a spus că-1 numeşte în postul de secretar-general al Fun-daţiilor pe ... Herescu. Mare lovitură pentru Rosetti şi mare nenorocpentru mine personal. Sunt de două ori consternat. Nu-mi lipseaasta pentru ca să fiu într-o perioadă de depresiune. de tristeţe.

Marţi, 2 aprilie [1940]Aseară. de la un post german. un ROl/(lo pentru l'ioară şi orchestrăde Schubert, focute frumos şi mai ales surprinzător. Pe alocuri păreasă fie Mozart.

Intrigat, am citit capitolul Schubert. din Combarieu. şi am băgatde seamă că nu ştiam pînă acum nimic despre el. nici măcar - cuaproximaţie - timpul în care a trăit. Voi fi pe viitor mai atent cu el.

Joi,4 aprilie [19401Aseară. de la Viena, Missa solelIlnis de Beethoven. din care însăn-am mai prins decît ultimele pfU1i(Sancl/Is, Bcncdict/ls, Misercre*).Pe urmă, pe discuri, de la Bucureşti, cîteva lucruri de Bach, întrecare Suita a II-a. Azi-dimineaţă. de la Paris-Colonial. un concert deVivaldi şi pe urmă Nopţi IÎI grădina din** ... de Manuel de Falia. iaracum, seara (înlorcîndu-mă de la .. recitalul" Jacques Copeau). unadmirabil trio de RaveL tot de la Paris.

Miercuri, 10 aprilie [1940]Gelmanii au ocupat ieri, fără rezistenţă, Danemarca şi au debarcatÎn cîteva puncte în Norvegia. unde întîlnesc un fel de rezistenţăcurioasă, parcă numai formală.

După atîtea luni de acalmie. ne aducem aminte că e război, căoricînd, oriunde poate din nou izbucni şi că viaţa pe care o ducemeste o întîmplare, un accident. o coincidenţă. dar nimic mai mult.Diseară, mîine, poţi pierde totul: casă, familie. viaţă.

Duminică, la Sinaia şi Predeal (cu Cami\. Rosetti, La'isaigne), peo zi neverosimilă de iamă. cu ninsoare şi troieni de ianuarie. Mi-apărut rău că nu aveanl schiurile cu mine.

* Secvenţă din partea a 5-a, Agnus Dei, a Missei so/eJllllis.** Titlul real este Nop(i fn grădinile Spaniei.

Dupront6 i-a spus lui Rosetti. alaltăieri. la un dejun, că areintenţia să mă trimeată în Franţa. Ce-o mai fi şi asta?

Sîmbătă, 13 [aprilie 19401Cronica lui Cioculescu în Jumaluf7 insistă mai ales asupra schiului.Nici un cuvînt despre Ann, nici un cuvînt despre Nora. nici unuldespre Paul. Episodul Grodeck este ..o dramă puţin coloratăibsenian" ('1). Restul articolului făcut din elogii vagi. fonmlle maivechi. bune de întrebuinţat oricînd: luciditate. graţie. limpezime etc.E cam dezolant. zău.

Ce e mai trist e că romanul nu se vinde. Am văzut azi un raportal administraţiei despre vînzarea ultimelor cărţi apărute. Accidentul ...binişor la început. slab în prezent".

A şi dispi"'lrutdin vitrine. se învecheste, se uiti"'!.

În Norvegia. victoria germană mi se pare mai tare decît tele-gramele de propagandă de la Londra. După primele ceasuri deeuforie. CÎnd credeam într-o mare luptă naval[l. care va zdrobi cui-burile izolate germane de la Narvik. Oslo. Bergen. urmează acumo acalmie dezamăgită. Nici un picior de soldat britanic sau francezîn Norvegia. nici un avion aterizat. nici un port ocupat. În schimb,nemţii continui"'l să se instaleze. '

Marţi, 16 aprilie [19401Victoria engleză de la Narvik, de sîmbi"'ltă la prînz (aflati"'tnoapteatîrziu. dup[t ce scrisesem nota amfirît{t de mai sus) si mai ales debar-carea trupelor britanice pe coasta norvegiană. anunţată ieri - aducpuţină speranţfl. oarecare încredere.

Uneori mi se Întîmpli"'l să văd înainte o sumbră lume hitleristă,dar alteori visul urît se destramă şi Încep sft cred într-o Europă pecare poate o voi mai apuca şi eu. liberă. tTtră terori. fără superstiţii.Mă simt atunci mai tîn{u·. mai curajos. mai mulţumit că trfiiesc.Adevi"'lrul e că - atît de nefericit cît sunt - doresc totuşi din toatăinima să trăiesc destul pentru ca să văd cu ochii mei prăbuşireahitlerismul ui.

Muzică mereu şi de pretutindeni - dar atît de multă şi atît depestriţă. înCÎt nu mai apuc să însemnez aici tot ce prind. De obicei.

6 Alphonsc Dupront, directorul Institutului cultural francez din Bucureşti.7 Cotidian întemeiat ele C. Vişoianu. Apare elin 1939 pînă în 1947, avîndu-I

ca director pe '1',Teodorescu-Branişte. Şetban Cioculescu susţinea aici cronicaliterară,

de la Paris-Mondial. aproape în fiecare dimineaţă găsesc Mozart,Haydn şi Bach. Ieri, de la Deutsch1andsănder, un concert pentru pianşi orchestră de Mozart, pe care nu-I cunoşteam, şi Simfollia IIr.13 deHaydn, pe care - mi se pare - o ascultam pentru prima oară.

Miercuri, 24 aprilie [1940]După cîteva zile de sfîrşeală fizică, în care mă simţeam bolnav. Tc'lfăsă am curajul de a zăcea, au urmat altele, de completă stupiditate.Sunt trist. sunt abrutizat, duc cu mine un gust de amărăciune. delene e!escurajat{l. de inuti fitate. Nu e nicăieri nimeni care să poatăface ceva pentru mine. nu e nicăieri nimic care s{l-mi poată veni înajutor.

Uneori îmi spun că ar trebui să lucrez, să mă angajez într-o nouălucrare. să încep poate piesa, să mă duc la Academie pentru istoriaromanului - să fac în sfîrşit ceva care să-mi dea impresia că totuşiviaţa mea nu este cu desăvîrşire inutilă.

Cînd văd oameni. este mai mult din silă de mine însumi. din fricade a fi înc{l o dată singur. Belu, Ghiţă Ionescu. Comşa. Lena. Leni.întîlniţi mai mult întîmpl[ltor, făr[l să-i caut. şi în definitiv f[lră să-iv[ld cu adevărat.

Scriu aceste rînduri cu aparatul de radio deschis (lucruri mici deGluck. Beethoven. Weber). Poate că totuşi muzica ar mai putea fiîncă o consolw·e. un stupefiant. Dar a venit primăvara asta şi nu maipot suporta nimic. Am ascultat deunăzi cu o ureche neatent{i unconcert pentru org[l şi orchestră de HUndel. şi într-o seară. SimJ()/Jia101 de Haydn. Azi dup{l-masă, două sonate pentru pian de Beetho-ven. Si pe UIl11iL aproape în fiecare zi cîte ceva. dar cu indiferenţă,făr{i pasiune. ba chiar aproape fără pl{icere.

l-am scris lui Poldy o lungă scrisoare tristă. resemnată. Soartamea o simt încheiat{l. dar de ce nu pot fi ei cel puţin fericiţi?

Cred că voi pleca vineri la Balcic pentru cîteva zile (pentru zece.dacă se va putea). Aş fi plecat mîine, dar am noi încurcături la re-giment. unde încerc să-mi prelungesc cu o lună noua mea perioadăde concentrare. care în principiu trebuie să înceapă la l mai. luclllce mi-ar tăia în două vacanţa de Paşti.

Pun oarecare nădejde în aceste cîteva zile de Balcic. Aş vreasă-mi schimbe înfăţişarea asta obosită, de om palid, sfîrşit, urît, pecare n-am curajul să-I privesc bine în oglindă. Aş vrea să-mi redeapuţină încredere în mine, puţin curaj.

Vineri, 3 mai [1940]*Şase zile la Balcic. într-un Balcic înnorat, friguros. umed. mai multde noiemvrie decît de aprilie. Mă întorc totuşi odihnit, cu faţa arsăde vînt, dacă nu de soare.

O plimbare la Ecrene. a doua zi de Paşti, s-a schimbat într-unmic naufragiu. căci. deşi plecaţi pe soare, a trebuit să părăsim ime-diat plaja de la Ecrene. goniţi de norii strînşi în cîteva clipe. Furtunaa izbucnit cînd ne găseam în larg. Pe o ploaie teribilă, cu grindină.am acostat ca vai de lume dincoace de Hilalgi şi ne-am refugiat goi.desculţi. uzi, la via lui Pen**. unde am spart uşa cabanei. Am rîsnebuneşte şi toată aventura mi s-a părut la umla urmelor frumoasă.

În zilele următoare a fost aşa de frig. încît mereu voiam sit fugînapoi la Bucureşti. E adevărat că mă oboseau şi Comşa şi Lereanu,foarte de treabă. ca totdeauna. dar obositori prin simplă prezenţă.Eu. Ia Balcic. dacă nu sunt singur. liber să umblu sau să lenevesc.nu mă recunosc. Benu (pe care l-am luat ca să-i arăt Balcicul) num-ar fi incomodat. desigur.

Totuşi. tout compte fait. a fost o vacanţă. Cîteva plimbări laHilalgi. în tătărime. spre Cavarna, cîteva ore de lene la cafenea.cîteva dimineţi de somn - şi peste toate astea marea - o mareverde. vînătă. mauve - toate astea încă sunt mai bune decît stareadeplorabilă în care plecasem.

Aseară. întorcîndu-mă cu avionul. am găsit un Bucureşti însorit.care în cîteva ceasuri s-a întomnat şi el. La munte a nins. Pe stradăe frig. Să tot stai în casă şi să lucrezi.

În Norvegia. lucruri grave. Retragerea englezilor nu ştiu încădacă e un insucces local. sau dlderea întregii acţiuni întreprinse.

Azi-noapte. lungă discuţie enervantă cu Camil Petrescu. care aprevăzut tot şi acum jubilează iritat. Sistemul lui filozofic. care..realizează lucruri ce nu s-ar u1 făcut de 2 500 de ani încoace" (tex-tual). găseşte noi confirmări. Mi se pare că el însuşi e speriat deatîtea succese.

Duminică, 5 mai [1940]Ieri. zi de panică. Cele mai fantastice zvonuri. Regele s-a întîlnit cuHorthy. Ba nu: cu Goring. Ba nu: cu Principele Paul. Un atac ger-man e iminent. Italia e gata să intre în Dalmaţia şi poate în Grecia.Zilele noastre sunt numitrate. Nemţii vor ocupa Ungaria, exact cumau ocupat Danemarca. iar nouă ne revine rolul Norvegiei ...

* Începe al treilea caiet al Jurnalului.** Lecţiune incertă.

Totuşi, mai spre seară (după ce l-am văzut pe Vişoianu. şi peurmă, din întîmplare, pe Read de la legaţia engleză), m-am liniştit.Desigur, lucrurile sunt grave. Desigur, totul e posibil. Desigur noiputem fi nimiciţi într-o bună zi, din senin, ITlfăsă ştii cînd, rară să ştiicum. Dar deocamdată nimic nu este absolut iminent. Mai pot trececîteva zile, cîteva săptămîni. Să îndrăznesc a spune "cîteva luni"?

Marţi, 7 mai [1940]

Aseară, un delicios ROI/do PCI/tru J'ioară si orchestră de Schubert(foarte mozartian). Ieri şi duminică, o sumă de alte lucruri găsite laîntîmplare: COl/ccrtul pCI//ru J'iolol/cel şi orchestra de Haydn (dedouă ori, o dală pe discuri. de la Sofia şi pe umlă de la Berlin: con-cert care, pe măsură ce-I cunosc mai bine, începe să mi se pară camsimplist), o simfonie de Mozart. pe care cred că n-o cunoşteam,Simfol/ia 2-a de Beethoven, Simfol/ia •.die Uhr" de Haydn. un con-cert pentru violoncel şi vioară de Vivaldi ...

Leneş. destrămat. neatent. Ar o'ebui să mă gîndesc că în cUlînd voifi din nou concentrat şi că timpul liber îmi va fi atunci atît de preţios.

Zoe vine mereu. Aseară, sîmbătă seara - şi eu nu am curajul săn-o primesc.

Vineri, 10 mai [1940]Azi. în zori. nemţii au ocupat Luxemburgul. au trecut frontierelebelgiene şi olandeze. au bombardat aerodromul de la Bruxelles.

E ora 12. şi alte ştiri pînă în momentul acesta nu am. S-ar puteaca de astă dată toată Europa să fie incendiată. Stranie tăcere a pos-turilor italiene, care transmit ştiri anodine, fapte diverse. Nu mi sepm'e imposibil să dea şi Mussolini o lovitură în Mediterana. acumcînd probabil Aliaţii sunt buimăciţi de noua lovitură primită. Mi-eo teribilă frică de ce s-ar putea întîmpla în primele cinci zile.

Marţi, 14 mai [1940]Liege a căzut. Cel puţin aşa spune comunicatul gemlan. Cel francezafirmă că multe forturi rezistă încă. dar nu dezminte clar ocupareaorasului.

fu Olanda lucrurile merg şi mai departe. Căderea Rotterdamuluieste, spune însuşi comunicatul francez, iminentă.

Atacul geml,m este nimicitor. Reiese din telegramele Aliaţilor obuimăceală, o disperare care abea poate fi ascunsă.

27Y

Italia se pregăteşte să intre şi ea în război. La Roma. clasicele,.manifestaţii studenţeşti" pregătesc un fel de entuziasm popular,cusut cu aţă albă. Din oră în oră un atac italian e posibil, înDalmaţia, în Grecia, în Elveţia, nu se ştie bine încă unde.

Despre noi nu se poate spune nimic. Ne vor ataca ruşii? Ne vorocupa nemţii? Ne vom trezi într-o dimineaţă cu trupe de paraşutiştila Bucureşti? Vom lupta? Vom Illai avea timp să luptfU11?

Miercuri, 15 mai [1940]Foarte gravă situaţie pe frontul franco-belgian. Nemţii au trecut Încîteva puncte Meusa. Mai ales la Sedan lovitura pare puternică.Tonul presei şi comunicate lor aliate. foarte jos. Poate că nu e pro-priu-zis derută, dar simt o mare descurajare În toate relatările aliate- şi mai mult chiar decît atît. sentimentul că un dezastru se poateîntîmpla. Sunt 0<U11enicare vorbesc despre o capitulare franceză-ceea ce desigm este neadevărat, neverosimil, dw' Încetează a mai fi.ca altă dată. cu totul şi cu totul absurd.

01<U1daa capitulat aseară. E Îngrozitor, după nUlllai patru zile der[lzboi! Forţa germană pare demonică. strivitoare!

Simt pînă În adîncul inimii tot ce se Întîmplă. Aş vrea să am maimult curaj. aş vrea să pot răspîndi În jurul meu mai mult curaj. Aşvrea să am o inimă mai femlă. mai sigură. mai puţin zbuciumatfl. Ovăd pe Mama înspăimîntată. ÎI văd pe Benu fără speranţă (fărăsperanţă la 24 de ani: de ce? de ce '1) şi aş vrea aşa de mult să potface ceva pentru ei, să le pot spune că nimic nu e pierdut. dl totulmai poate fi. şi va fi. răscump:Irat Într-o zi.

La regiment. încurcături care mă sperie prea mult. Am avut tot-deauna În viaţa mea militară prea catastrofice reacţiuni.

Joi, 16 mai [1940]Zi extenuantă la regiment. Cît mi-e de greu să reintru În viaţa decazarmă! Sunt la a treia concentrare şi totuşi toate mizeriile primeizile de "prezent<u'e" mi se par încă exaspenU1te. cînd <li"trebui să leconsider mai mult comice: biroul mobilizării. repartizarea. vizitamedicală. însumarea, primirea efectelor etc .. etc ... ,

Sunt poate copilăros cînd toate astea mi se par tragice (şi în oricecaz umilitoare: mă simt umilit. strivit. desfigurat), dar fapt e căsufăr în cazarmă ca într-un spital, ca Într-o închisoare. ca într-unospiciu.

În plus. eram azi şi alarmat de faptul că. din greşeală, fusesemdat dezertor. Pe de altă parte, repaJtizat la o nouă companie (a 4-a,

fortificaţii), aveam şi dezavantajul de a nu-mi cunoaşte coman-dantul. de a trebui să înfrunt un nou majur, de a intra într-un "pro-gram" necunoscut.

Toate s-au rezolvat tîrziu, la 9 seara, cînd am putut ieşi .,la ra-portul colonelului". numai eu ştiu cu cîtă teamă, căci timp de douăore (stînd pe sală, în aşteptare) îl auzisem cum urla în cabinetul luiunde. între timp. bătuse cu mare scandal. un soldat. Cînd m-a stri-gat. mi s-au tăiat picioarele. Prin minune. s-a înseninat. a glumit.l11-abătut prieteneşte pe obraz şi a dat ordine reparatoare: eroareabiroului mobilizilfii se va anula mîine şi tot mîine voi fi schimbat laaltrl companie (poate depozit '1). ca să pot rămîne în Bucureşti şi sămă ocup. ca şi în concentrarea trecută. de bibliotecă.

Ce a dat zilei mele de la regiment un fel de ,.angoissă". careaproape mă înrlbuşea. era sentimentul că între timp, în chiar ziuaasta. În chiar ceasuri le astea, se decide în Franţa Întreagă soartanoastră. Veştile de azi-dimineaţă pilreau chiar mai rele decît aseară.Dar acul11. seara. întorcîndu-mă de la regiment, ascult de la Pcu'is şide la Londra cuvinte curajoase. Bătălia ("cea mai mare din istorialumii" spun zi~u'ele)continurl. În FnLl1ţarezistenţa p,lfe a-şi fi regăsitcontrolul. dadl nu îndl liniştea. Nu. nimic nu este Încă pierdut.

Puţină muzică, singurul calmant după o asemenea zi: uvertura laRuinc!e ROJllei(?)* de Beethoven. ROJllan!a pelllru l'ioară ~'iorc!leslrâtot de Beethoven şi o sonată pentru pian şi vioară de Moz3l1.

Şi cu asta. noapte bună!

Sîmbătă, 18 mai [1940]Ieri şi azi, situaţie mereu mai serioasă. poate chiar gravă. În Belgia.oraşele sunt abandonate unul Cîte unul: Louvain. Bruxelles. Anvers.La Sedan nemţii anunţau că au spart liniile fortificate franceze pe100 km. Francezii Înşişi nu dezmint fo 1TI1al , vorbind de o "pungă"largă făcută de nemţi În sistemul lor de ap[lrare.

Formula care circulă este: de bătălia aceasta atîrnă rezultatulfinal. Mai simplu spus: de ea atîrnă deocamdată soarta imediatri aFranrei. Dacă scap[1 de aici. ea cîştigă timp. Dacă pierde, pierde tol.

Ce mă deprimă sunt mai ales semnele de panică: nimeni nu maiare voie să p[u'ăsească Parisul (ceea ce înseamnă că toată lumea seîmbulzea să fugă), nimeni nu mai poate trece frontiera în Spania(ceţa ce înseamnă poate că frontiera era asaltată de refugiaţi),generalul Gamelin dă un ordin de zi disperat, mareşalul Petain e

chemat urgent de Reynaud ... În schimb, comunicatele germane auun aer de triumf, pe care nimic nu-I poate simula. Pierderile lor suntpoate mari, dar succesele nebuneşti. Suntem în numai a 9-a zi derăzboi pe frontul cel nou.

Mă gîndesc la Poldy şi mă întreb unde poate fi. Poate că singurulloc de dorit ar ti totuşi în amlata franceză. Cel putin ar avea senti-mentul că ia parte la această dramă. că luptă, că e prezent. Într-unSceaux în derută, în panică, ce ceasuri grele. ce zile disperate tre-buie să aibe el, atît de singur.

Acasă nu mai vreau. nu mai pot să vorbesc despre război.Suntem cu totii înteleşi, tIlră să mai vorbim. Ştim bine că toată viatanoastră e <Ulgajată acolo, pe front.

Singund loc în care războiul nu se vede. nu se simte. nu există.e cazarma. De la colonel la sergent de zi, toată lumea e ocupată săînjure. să bată, să tune, să fulgere. Ce teribilă uzină de pierdut timp,energie. muncă, totul în vînt. totul de prisos.

Sunt oprimat, scîrbit. în continuă tensiune.

Duminică, 19 mai [1'140]

Nemtii sunt la Laon. Se dau bătălii la 10 km de Reims. Drumul spreParis e pe jumătate străbătut. Comunicatul german de azi anuntăpeste 100 000 prizonieri. Reynaud spunea aseară la radio că situati'aeste "gravă. dar nu disperată". Churchill, astă-seară. spunea şi el că.,ar ti o nebunie să spunem dt situatia nu e gravă. dar o şi mai marenebunie să o credem pierdută".

Dezastrul pare incalculabil. Ştirile de pe front sunt vagi. Singu-rele lucruri precise sunt numele de localităti ocupate de nemti.Restul nu poate fi urmărit. Totul se pierde într-o imensă bătălieconfuză. din care nu izbuteşti să desprinzi nici o iniţiativă fnUlceză.nici un indiciu că armata lui Gamelin (înlocuit de altfel aseară cugeneralul Giraud) are situaţia în mînă.

Doamna Tătărescu spunea aseară. cu disperare - povesteşteRosetti - că francezii au pierdut 400 000 de oameni.

Totul e ca într-un coşmar groaznic. din care aştepţi să te trezeşti.Doamne, îndură-te.

Luni, 20 mai [1940]

Weygand generalissim în locul lui Gamelin. Mare presiunegemlană spre vest, la Saint-Quentin. încă nu se poate şti cum se vatermina bătălia în curs. Iniţiativa aparţine mereu nemţilor.

~76

Oprescu, Întors de la Londra şi Paris, afirmă că acolo e mai multcalm şi mai multă Încredere decît la noi.

Marţi, 21 mai [1940]Amiens şi Arras căzute astăzi. Nemţii anunţă că au ajuns la Abbe-viile. Ia Canalul MÎnecii. O armată franco-anglo-belgi,mă de I mi-lion de oameni e Împresurată. Boulogne, Calais, Dunkerque sunt Înaceastă regiune.

La Rethel, generalul Giraud capturat de nemţi, Împreună cu totstatul lui major.

E dezastrul. e prăbuşirea, e poate stîrşitul.Mă gîndesc mereu, ceas cu ceas. la Poldy. Mă rog la Dumnezeu

să aibe curajul de a trăi. de a rezista şi de a aştepta.

Vineri, 24 mai [1940]Am intrat În cazarmă miercuri dimineata si n-am mai iesit decîtaseară la 9. Întreg regimentul consemnat. De ce? Pentru ~ă colo-nelul e nemulţumit de ..ţinuta" descazarmaţilor În oraş.

Ce mă Îngrozea era mai puţin faptul că rărnîneanl o zi, dou::'\sautrei nespălat. nebărbierit, nemîncat şi nedormit, dar că aveam sălipsesc din lume tocmai acum cînd, de la ceas la ceas, se Întîmplăatîtea lucruri cumplite.

Am apucat să dau din cînd în cînd un telefon lui Rosetti şi de lael <un atlat că fnmcezii reocupaseră ArnlSul. În curtea regimentuluiumblau tot felul de veşti: Gamelin sinucis, Giraud capturat În timpce domlea, nemţii pretutindeni victorioşi ...

Mă zb{lteam prin regiment ca o umbrJ chinuită. În prima zi n-anlmîncat nimic şi nici nu aveam poftă. Mă uitam cu jind spre porţi.spre garduri. Noaptea m-am întins pe jos. Ia adjutantură. pe duşu-mele. Eram nimicit de oboseală. dar, după o oră sau două de somnbuim{lcit. m-am deşteptat pe la I 1/2 şi pe Uffi1ăam aşteptat cu ochiideschişi să se facă zi.

Viaţa În regiment este zdrobitoare. Atîtea umilinţe. atîtea bat-jocuri, o atît de stupidă teroare (să nu mă vadă. să nu mă audă. sănu mă Înu'ebe) numai într-o puşcărie se pot Îndura. Am mereu sen-timentul că sunt Într-un lag{lf de concentrare.

Nu ştiu Însă prin ce miracol. de Îndată ce ies pe pom'ta regimen-tului şi mai ales de Îndată ce leapăd oribilele mele zdrenţe militare.uit totul.

Cu:tot tonul optimist al posturilor aliate de aseară, situaţia pefront pare extrem de gravă. ba chiar catastrofală. Nemţii sunt laCalais. Ce Începe să fie grav nu e că vor descinde acum spre Paris,

dar că de la Ca lais (şi probabil că. În ritmul ăsta, nici Dunkerque nuva Întîrzia să cadă) vor putea tăia complet legăturile Între Franţa şiAnglia,

Sunt zadarnice toate Încercările de redresare morală. Franţa ecapabilă să nu-şi piardă capul - dar acum nu mai e vorba de rezis-tenţă nervoasă, ci de oprirea În loc a unei forţe ce se arată absolutstrivitoare, Mă uit pe hm'tă şi sunt înspăimîntat.

Sîmhătă, 25 mai [1940JNu. Calais nu este ocupat. sau cel puţin Încă nu. M-a înşelat hartade ieri. din UlJil·er51t!. pe care n-am privit-o cu destulă atenţie.

Deocamdată, nemţii au ajuns la Boulogne. neocupînd în între-gime oraşul. Situaţia lor pe coastfl - spun coment~u'iile franceze -e ..precarfl". Mă irită puţin obiceiul Aliatilor de a-i compfltimi penemţi. ori cţe cîte ori au O victorie. sub cuvînt efl e ..nesigurfl" ...aventuroasă", ..nestrmegică". Dar. În asemenea aventuri nesigure.iatfl-i totuşi la Canalul MÎnecii!

Nu e mai puţin adevărat că În ultimele 2-3 zile năvala a fost.dad nu oprită, oricum temperată. Se va putea stabi liza un front') Seva putea ridica în sfîrşit un zăgaz? Nu ştiu. Mă tem grozav deacalmiile germane, din c<u'enu ştii niciodată ce poate izbucni.

S-au petrecut în ţară. În cele două zile În care am fost Închis încazarmă, lucruri grave şi deocamdată confuze. Un complot legio-nar. un atentat pus la cale de un nucleu terorist, reîntors de la Berlin.arestări, ba chiar - se zice - execuţii. Dacă adaugi la asta con-centrările noi. foarte largi şi suspendarea serbă610r de la 6 iunie8•

Înţelegi panica de ieri şi alaltăieri. Azi totul pare mai calm,Italienii încă ezit[l. Ar putea să intre în război azi-mîine - dar

s-ar putea SflamÎne. să renunţe. să-şi schimbe atitudinea.

De la Paris-Mondial, quartetul de Ravel. CÎntat de Calvet. În ulti-mele zile n-am mai ascultat muzică. Am oroare de posturi le ger-mane. pe c<U'enu le mai pot suporta nici cînd dau muzică. De altfel.acum, În afară de r[lzboi, nimic nu mă preocupă, Sunt obsedat.

Luni, 27 mai [1940]Scrisoare de la Poldy, din ziua de 18 mai. cînd a plecat de la Sceaux.spre un ..centru de instrucţie sanitară". nu ştiu În ce regiune. Într-oscrisoare precedentă, vorbea de Midi.

, Pentru a se aniversa Restauraţia, ziua de 6 iunie - cînd, în 1930, Carolal n-lea aterizasc pe Aeroportul Băneasa revenind din exil- fusese decretatăZiua Aviaţiei.

Mi se pare că, Înrolat fiind. va suporta cu mai mult curaj războ-iuL atît de demoralizant pînă acum pentru el, străin şi civil, Într-unorăşel ca Sceaux.

Nemţii anunţă că au intrat la Calais. Francezii dezmint, dar con-fimlă că au predat Boulogne. Cu un decalaj de o zi sau două. toatecomunicatele germane se adeveresc.

Totuşi. cotropirea şi-a pierdut deocamdată virulenţa. Înaintarea emai incertă. mai grea. Nu am Încă destul curaj, ca să Încep a spe.ra.

Vizită la Nene Avram. Ia azil, desfigurat, pipernicit, Încovoiat.nesfîrşit de bătrîn. mai orb parcă decît oricînd, pe jumătate mort- şi obsedat totuşi de o sum[l de bani pe care o are În rente de stat(III 547 ele lei. spunea cu o năucitoare preciziune), neliniştit elenişte chitante pe care nu ştie cui să le elea, cum să le ascundă.

Teribil neam! Dar, cel puţin În privinţa asta, nu le semăn deloc.

Nu tr[liesc. vegetez, aştept, rabd. Mă duc la cazarmă, mă Întorc.mă culc. Nu pot citi, nu pot scrie - şi nici, de altfel, nu ,ml nici oelorinţă ele a scrie sau citi.

Sunt într-o fOaI1e proastă stare fizică. Duc pe picioare un fel degripă. cW'e îmi agravează lenea. descompunerea. Singurul lucru caremă face încă prezent este războiuL Altfel, ar fi ca Într-un somn.

Azi după-masă. de la Londra, frumoase lucruri de Purcell: osonată pentru două vioare şi o chacohnă. Citit cu surprindere capi-tolul respectiv din Combarieu: e de necrezut că a trăit cu aproapeun veac înainte de Hiindel-Bach. cu care. mi se pare, seamănă atîtele mult. (Mai puţin grav. desigur, mai puţin amplu.)

Marţi, 28 mai [1940]Regele Belgiei a capitulat astăzi În zori. Dunkerque e descoperit.Poate. la ora aceasta. căzut. Trădarea lui Leopold este omeneşte deneînţeles. Sfîşietor discursul lui Reynaud.

Stupoare. tristeţe. adîncă amărăciune pînă în fundul inimii.

Vineri, 31 mai [1940]Armata din Nord mai rezistă la Dunkerque, unde încearcă să seÎmbw·ce. Calais, Lille -. căzute. Nici nu se mai vorbeşte de posi-bilitatea unei joncţiuni cu armatele din sud. Nu se mai aşteaptăacwn decît sfîrşitul luptelor din nord, prin capitulare sau retragere,ceea ce'trebuie să se întîmple în 12,24 sau 48 de ore. Pe urmă? Mătem că nemţii vor relua atacul spre Paris, şi mă tem şi mai mult căpe Somme nu există un front stabilizat. Ceea ce s-a Întîmplat pe

279/

Meusa se poate repeta (şi mai uşor încă, fiindcă nu există nici for-tificaţii) pe Somme. S-ar putea ca italienii să aştepte declanşareaacestei noi ofensive, pentru ca să intre şi ei în război, intrare pe caretot o anuntă si o tot pre!!ătesc.r .. ~.

Nu mai pot fi "obiectiv". Aşa-zisa ..obiectivitate" pe care o văd<:::o Ia atîţia oameni (Carnii între ei~ mi se pare un fel de a accepta~ lucrurile, de a te acomoda cu ele. Incepe să crească mai peste tot nuI~I numai teama de nemţi. dar parcă stima. ba chiar simpatia pentru ei.~ ..Ai dracului!"

Lumea e epatată, cînd ar trebui să fie îngrozită.Mă gîndeam la asta mai ales aseară. ascultîndu-I pe Ion Marin

Sadoveanu care povestea impresii de la Viena. de unde se întoarce.Pentru el victoria germană nu mai face îndoială. Pretinde d\ nemţiin-au angajat pînă acum în război decît 4% din resursele lor(oameni, material, alimente etc.). Toate astea mă scot din sftrite. maiales cînd sunt expuse ,.obiectiv" ::;iîn plus cu un fel de aer pro-tector-melancolic pentru francezi: ..îmi pare rău de ei, dar n-,U11cele face".

Nici un moment nu le trece prin cap oamenilor ăstora obiectivică triumful gennan aduce sclavia. propria lor sclavie.

Deosebirea este însă că. în timp ce lor le aduce numai sclavia,nouă ne aduce moartea.

E o deosebire care schimbă în întregime felul de a privi lucrurile.


Dunkerque rezistă Încă. Posturile aliate pretind că cea mai mareparte a armatei din nord a fost îmbarcată ::;ia ajuns în Anglia. Înorice caz. rezistenţa depăşeşte aşteptările. iar dezastrul. care păreaimens după capitularea lui Leopold. a fost în pm-te atenuat.

Se aşteaptă acum lichidarea luptelor din nord. pentru a se şti ceva urma.

Nouă ofensivă geITI1ană? Atac italian în Mediterana? Pauză?

Dupront. văzut ieri, socoteşte că. dacă germanii ţin cu orice preţsă spargă frontul de pe Somme, îl vor sparge. plătind însă asta cufoarte mari pierderi. Impresia lui e că Weygand va încerca să-iextenueze pe nemţi, făcîndu-i să plătească foarte scump ..quelquespercees successives".

În genere. convorbirea cu Dupront. extrem de instructivă. Dezas-trul francez el îl atribuie corpurilor constitui te: "stat-major. admi-nistraţie, diplomaţie". Crede că Franţa victorioasă va ieşi structural

.modificată din război.

'i80

lGafencu înlocuit aseară cu Gigurtu.9 Asta exprimă politiceşte

teribilul val de defetism care bîntuie de zece zile. "Defetism" nicimăcar nu e termenul exact. E un fel de acceptare admirativă, epatatăa triumfurilor germane. Şi sub buimăceala speriată care a domnitcîteva luni. de la începutul războiului pînă acum, vechiul anti-semitism românesc. totdeauna salvator, clocoteşte, aşteaptă.

Blank. Zissu - speriaţi. descompuşi - îmi telefonează. măcaută, mă invită. Mi-e puţin silă de prietenii mei milionari. Eu n-ambani de chirie. iar lor le arde de conversaţii abstracte.

Am încasat vineri ultimii 10 000 de lei pentru Accidellflll. De aiciîncolo. nu ştiu ce voi mai face. Iar dacă vine războiul, ne găseştefără bani. fără alimente. fără nimic. Dacă aş şti că acasă vor avea cesă mănînce, lucltlrile mi s-ar părea ceva mai uşor de suportat.

Miercuri, 5 iunie [1940]Dunkerque a fost ocupat ieri, iar azi în zori nemţii au declanşatnoua lor ofensivă spre sud. mai ales pe linia Laon-Soissons. Se vedelămurit că vizează Parisul. pe care l-au şi bombardat alaltăieri (250de morţi).

Cîteva zile. cît a mai durat rezistenţa din nord, am trăit într-uncalm relativ. E adevărat că pierderile aliate erau mari, dar pe de oparte faptul că Dunkerque ni se păruse încă de săptămîna trecutăpierdut şi că totuşi rezista prin miracoL iar pe de altă parte. faptulcă totuşi 350 000 de soldaţi au putut fi îmbarcaţi şi salvaţi reduceadezastrul şi îl făcea în ,U1umit~imăsuriI suportabil.

Dar iată-ne din nou intraţi într-un moment de mare tensiune.Ofensiva de pe Sommes pare la fel de violentă ca cea de pe Meusa.Comunicatul de astă-seară francez este confuz, iar pe cel gemlannu am inimă să-I ascult.

Gîndul că ar putea să cadă Parisul mă încremeneşte. Nu amcurajul să duc un asemenea gînd pînă la capăt. nu ,U11curajul să-Iprivesc în faţă.

Duminică, 9 iunie [1940JSituaţia e foarte grav~l. ,.Nous sonunes dans le dernier quartd 'heure", spune Weygand într-un ordin de zi de azi-dimineaţă.Parisul e în zona operaţiilor. Se pare că au început operaţiile deevacuare. Pînă ieri frontuL de bine. de rău, ţinea. Aseară însă auintrat în acţiune 20 de divizii noi germane. Bătălia e teribilă pe toată

9 După demisia lui Gr. Gafencu, Ion Gigurlu devine ministru de Exlerne înguvernul TăIărescu.

Întinderea frontului, de la mare la Montmedy. Mai ales la Soissonspresiunea pare cumplită. Nu am o hartă a Franţei şi nu pot urmăriindicaţiile comunicatului. Simt efortul de a nu ceda, de a nu cădeapradă disperării, dar, oricum, nu se poate ascunde Îngrozitoareaprimejdie.

Poldy e la Toulouse, Într-un centru de instrucţie, dar nu avemveşti directe de la el.

Luni, 10 iunie [1940]Coloane motorizate germane au ajuns ieri la Giross şi Rouen! Cîtmai e pînă la [Le] Hâvre? Cît mai e pînă la Paris? Comunicatulfrancez se consolează spunînd că nemţii n-au reuşit S{l treacă ...Seina.

E sfisietor.Şi, c~ şi cum ar mai fi fost nevoie de o ultimă umilintă. englezii

fug de la Narvik.Te Întrebi CÎt va mai tine rezistenţa franceză. Te Întrebi cu spai-

mă dacă. din ceas în ceas, din oră În oră, totul nu se va prăbuşidefinitiv.

Şi totuşi, undeva. in fundul inimii, sper Încă. aştept Încă ...

Seara (12 noaptea)Ttalia a declarat război Frantei şi Angliei. Ostilităţile Încep la

miezul nopţii, ora italiană, adică peste zece minute. din momentulÎn care scriu aceste rinduri.

Reynaud a ţinut un discurs scurt, de mW'e tristete. dw' şi de marefermitate. L-am ascultat cu lacrimi În ochi. Aş fi vrut să plîng. darm-am oprit. Seara am petrecut-o la Institutul Francez. între francezi.A fost o seară dezolată şi totuşi consolatoare. Nu. nu cred că totule pierdut. nu vreau să cred. nu pot.

Iată-ne desp{u'ţiţi de Poldy. Trebuie să renw1ţăm a avea scrisori.veşti.

Comunicatul fnmcez de astă-seară, foarte grav. Nemţii au trecutÎn cîteva puncte Seina.

Marţi, 11 [iunie 1940]

Bătălia se dă la nord. nord-vest şi nord-est de Paris. Oraşul pareÎnconjurat din trei părţi. Va rezista? Cît va rezişta?

Guvernul a plecat în provincie. Ziarele şi-au încetat apariţia.Posturile de radio pariziene nu mai funcţionează. Mai pot asculta.destul de greu, Lyon P.T.T. şi. pe unde scurte, voci franceze. carenu mai sunt însă cele familiare de la Paris-Mondial.

Totuşi. chiar În momentul ăsta găsesc pe unde lungi Radio Paris.Se transmite un concert simfonic condus de Engelbrecht (o messăde Liszt). Prin urmcu'e, Încă nu e vorba de un oraş ce trebuie să cadăÎn cîteva ore, de vreme ce o orchestră mai CÎntă acolo şi o ascult.

Dar comunicatul. ascultat adineauri. nu lasă speranţe, cel puţinnu În privinţa Parisului. De cîteva ori În cursul zilei, acasă, pestradă. Îmi venea să izbucnesc În plîns. Mi-e Încă imposibil săÎnţeleg tot ce s-a petrecut. Mi-e Încă imposibil să cred că e adev[lfat.

Vineri, 14 [iunie 1'J40jA 6lzut Parisul? Bulitt a telegrafiat (spune Radio Londra) azi-noaptela 2 că germanii au intrat În oraş. Legaţia franceză din Londra nu~tie nimic. Dadt am Înţeles bine jurnalul vorbit chiar acum Înengleze~te, azi-dimineaţă la 7, Londra mai era În comunicaţie tele-fonică cu Parisul.

În orice caz. aseară, ba chiar azi-noapte, la Il, cînd m-am culcat,Paris-Mondial em.itea stiri si muzică. Nemtii erau la 32 de kilometride Paris. Într-un pu~ct, francezii contr~atacau. Situaţia era deextremă gravitate. dar nu părea că va fi lichidată În cîteva ore. Orezistenţ[l de două zile s-ar fi spus că e încă posibilă.

Reynaud a vorbit azi-noapte la Radio. E un text de testament, derămas-bun. de ultimă disperare. E parcă un cuvînt suprem, care pre-cede capitularea. Şocul dat Franţei pare să fie mortal. Mesajele carese schimbă între Londra, Paris şi Washington nici măcar nu maisunt atannate. S-ar zice că situaţia e acceptată. Mai mult stupoaredecît alarm{l.

Sîmbătă, 15 [iunie 1940]Parisul ocupat de ieri. Luptele continuă dincolo de Paris, la est şivest. spune comunicatul. fiiră să precizeze pînă unde. Lin.ia Maginoteste şi ea violent atacată.* Se încearcă ruperea trupelor din Alsacia~i Lorena de celelalte trupe franceze.

Începe să se vorbeascfl despre capitulare. Nu cred. nu vreau săcred. dar adevărul e că nu vezi cum s-ar putea organiza un frontcare să** reziste.

Eugen Ionescu. întors de la Paris. spune lucruri consternante.Mircea Vulcănescu Însă, întors de la Londra, crede în victoria

finală a Aliaţilor. E un război care nu se va decide în Europa. ci pemări.

Se poate, se poate ... d,lf între timp viaţa noastră e pierdută.

* Anulat: "E grav".** Anulat: "reţină".

Duminică, 16 [iunie 1940]La Bordeaux consiliul de miniştri este aproape în permanenţă con-vocat. Aseară. azi-dimineaţă, azi după-masă ... E posibil să se pre-gătească un mod de capitulare. Totul arată că rezistenţa a încetat.Mai mult decît dezastrele militare (linia Maginot spartă, Verdunocupat...) stilul comunicatelor e deprimant. S-ar zice că nu mai ecomandament, că nu mai e front, că nu mai e nicăieri nici o încer-care de rezistenţă. de oprire. În trei zile. în cinci zi le. se va sfîrşi.

Pe Turnul Eiffel. steagul cu svastică. La Versailles, santinele ger-mane. La Arcul de triumf. ,.soldatul necunoscut" e p[lZit de o gardăgern1ană ,.de onoare".

Dar ce e îngrozitor nu sunt semnele de trufie. actele de provo-care: ele poate ar putea trezi şi menţine în spiritul francez voinţa dea fi. Mă gîndesc cu mai multă spaimă la acţiunea de ..concordie"care va urma. Vor fi ziare, vor fi manifeste. vor fi partide care vorface din Hitler un prieten al Franţei. un sincer protector al ei. Înmomentul acela, toată panica. toate resentimentele se vor resorbiîntr-un lung pogrom.

Unde poate fi Poldy? Ce va face? Ce va deveni? Iar noi, aici?

Luni, 17 [iunie 1940]Franţa depune aJmele !

Petain, care a luat azi-noapte locul lui Reynaud. a anunţat azi laora 2 că va ..încerca" să pună capăt ostilităţilor. Prin intermediulSpaniei. a cerut germanilor să-i comunice condiţiile capitulării.Hitler cere o capitulare fără condiţii.

Totul e ca moartea unei fiinţe scumpe. Nu înţelegi cum s-aîntîmplat, nu crezi că s-a întîmplat. Mintea e oprită în loc. inima numai simte nimic.

De cîteva ori m-au podidit lacrimile. Aş vrea să pot plînge.

1941

Miercuri,1 ianuarie 1941 ,',

Am pierdut obişnuinta de a ţine un jurnal şi acum îmi vine greu să-Ireiau. Din iunie, de la căderea Parisului de cînd am renunţat să maiscriu (nu-era silă şi mai ales aveam un îngrozitor sentiment de in-utilitate ... ) am mai încercat o singură dată, pe la sfîrşitul lui octom-vrie să reîncep, dar n-am avut destulă stăruinţă.

Trebuie oarecare energie, ~mumită încăpăţînare pentru a ţine unjurnal - cel puţin la începuI. pînă te deprinzi, pînă găseşti tonul just:-JIn definitiv, este ceva artificios în .însuşi faptul de a ţine un jurnalintim. Nicăieri scrisul nu mi se pare mai fals. Îi lipseşte scAuzade afi un mijloc de comunicare, îi lipseşte necesitatea imediată. (Imi aducaminte că, la Paris, cu Poldy. niciodată cînd eram singuri nu vor-beam franţuzeşte, deşi am fi vrut s-o facem pentru exerciţiu. Dar nise părea nefiresc, pretenţios. Ca să vorbim franţuzeşte în libertate,aveam nevoie să fim constrînşi de prezenţa cuiva care nu ştia altălinlbă.) E ceva din aceeaşi jenă în dificultatea mea de a scrie "pentrumine". Scrisul, dacă nu mă ajută să comunic cu cineva (printr-o scri-soare, sau printr-un articol. sau printr-o carte), începe să mi se pară,cel puţin la început, un lucru absurd, lipsit de intimitate.

Totuşi anl regretat de atîtea ori că n-anl avut destulă vitejie ca'să continui jurnalul meu în ultima jumătate de an. Trebuia să privesccu ochii deschişi tot ce s-a întîmplat de atunci. Mă gîndesc acumla lunile mele de "zonă" şi.parcă nu regăsesc atmosfera lor de te-roare. Îmi spun că eranl atunci aproape de moarte, îmi aduc amintecă de cîteva ori anl vmt să mă sinucid - dar toate aste[a] sunt acumşterse, indiferente, aproape de neînţeles. Noaptea mobilizării, pleca-rea din cazarmă, drunluI. ireal parcă, spre Olteniţa, sosirea în zori.pe ploaie, la Valea lui Soare, cele 4 săptămîni de acolo, scenele repe-tate cu Niculescu, cu Căpşuneanu, scurta permisie de la Bucureşti,la începutul lui august (cu sentimentul violent că "zona" şi "cealaltă

viaţă" sunt două lucruri absolut diferite, ca şi cum ar fi pe douăplanete străine) ... Pe urmă întoarcerea bruscă la Olteniţa, noaptea,teribila noapte de 11 august 1940, În gară, ca un coşmar prin carevocile lui Căpşuneanu şi Niculescu se între tăiau urlînd ... Cele douănopţi şi trei zile din trenul regimentar. orele nesfîrşite din garaBucureşti, suişul lung spre Valea Prahovei, pe ull11ă spre Braşov,Sighişoara, trecerea de-a latul Ardealului, ocolul spre Lugoj ... ziuadin gara Lugoj, chinul, nestîrşitul chin de pe rampa gIlrii, sosirea laBoldur. tragi-comica noapte a "schimbării efectelor". şi pe ulll1ă totrestul celor două săptămlni de la BoldUL culminînel cu întoarcereaacasă. într-un detaşament de evrei ... Dar marşul de la Boldul' laLugoj I Dar sosirea la regiment! Dar dimineaţa de muncă la e1es-cărcatul vago<melor de lemne! Toate pierd acum e1'inintensitatea lortragică şi grotescă. Mi se părea atunci că nu voi şterge niciodată dininima mea si.Ia, scîrba, oboseala. Ajunsesem la un fel de stupoare.care mă făcea să primesc făr[l re'voltă, ca prin somn, atîtea lovituricîte au urmat: excluderea elin barou. concedierea de la Flll/di/{iel•

trimiterea la sapă, în detaşament de muncă' ... Poate că, ar fi trebuitS[l le scriu pe toate. Poate că ar fi bine să le ţin minte. Intr-o zi voiÎncerca să mi le amintesc, să le reconstitui ::::-şi îmi va fi greu săgăsesc altceva decît imagini şterse, cuvinte uzate. Pînă şi cutremurulelin noiemvrie Începe să se depărteze. Cîtă vreme garsoniera meapăstra încă u1l11elecatastrofei, pereţi cr[lpaţi, cărămizile descoperite.molozul căzut, mai aveam imaginea acelei nopţi cumplite. Daracum, după ce s-a zugrăvit, s-a şters, s-a acoperit - totul e ca şi cumn-ar fi fost.

An tragic, an de coşmar, an plin de spaime, de mizerii. de nenoro-ciri - şi totuşi l-am tellllinat astă-noapte fără deznădejde. Cu oroare.dar fără deznădejde. Mai sper Încă. mai cred Încă. În iunie. cînd acăzut Parisul, totul mi se părea terminat. pierdut, definitiv pierdut.Astăzi viaţa Îmi pare Într-un îndepărtat viitor posibilă. Este şi atîta

L!0arte mult.. Happy New Year! Poate că nu va fi "happy". Să nu-i cerem preamult. Dar, dacă ne va cruţa viaţa, poate că la sfîrşitul lui. de astăziÎntr-un an. lumina va fi mai aproape, ţ[lrmul mai accesibil.

IJ oi, 2 ian uarie [1941]ÎI Întîlnesc azi-dimineaţă pe Cioran pe stradă. E radios.

- M-au numit.

I Pe baza decretului de excludere a evreilor din instituţiile publice naţionale, Se-bastian fusese concediat din redacţia Re\'istei FIU/dariilor Regale in 7 septembrie 1940.

2 Excluşi prin noua legislaţie de la serviciul militar, bărbaţii evrei sînt mobili-zaţi în detaşamente de muncă.

'0286

A fost numit atasat cultural la Paris.- Înţelegi -'- zic~ -, dacă nu mă numeau, dacă rămîneam pe loc,

trebuia să mă duc la concentrare. Primisem ordinul de concentrarechiar azi. par nu m-aş fi prezentat cu nici un preţ. Dar aşa, totul s-arezolvat. Inţelegi?

Sigur că înţeleg, dragă Cioran. Nu vreau să fiu rău cu el. (Şi maiales nu aici- la ce ar servi ?) E un caz interesant. E chiar mai multdecît un caz: e un om interesant, remarcabil de inteligent, fără pre-judecăţi şi cu o dublă doză de cinism şi laşitate, amuzant reuni te.

Aş fi vrut. şi ar fi meritat, să însemnez cele două convorbiri mailungi pe care le-am avut cu el în decemvrie.

38 de grade febră. Prost debut de an.

Duminică, 5 ianuarie [1941]Mereu bolnav. Alaltăieri, peste 39 grade. Ieri şi azi, între 37-38.Nopţi de febră, de insomnie, de coşmar. Am visat alaltăieri noapteun Balcic galben şi roş, ireal. ..E ca în Gaugain", îmi aduc amintecă cun remarcat în vis. Aseară. în plină febră, îmi promiteam să scriuneapărat piesa cu Gunther (care din nou redevenea foarte vie) şischitam scenariul unei alte piese. Eram ameţit, extenuat - şi n-CUllreuşit să cobor din pat, cum aş fi vrut. ca să notez unele lucruri înlegătură cu asta. Astăzi. din nou scrisul - literatura - mi se pareun gest stupid. E un gust sălciu, de inutilitate.

De la Bz. veşti groaznice.

Miercuri, il ianuarie [1941JÎncă bolnav. Nici nu ştiu dacă mă pot considera convalescent. Numai am temperatură. dar îmi revin greu, încet.

Eugen Ionescu. care vine uneori pe la mine, se zbate să plece cîtmai repede din ţcu·ă.să fURă.Aceeaşi panică. aceeaşi alamlă, aceeaşigrabă de a fugi cît mai repede din ţară, ca să fie la adăpost, ca şi laCioran. E ciudat că n-cun avut niciodată gînduri de fugă (de lacăderea Parisului) - decît aşa. ca simple visuri nostalgice, care numă obligă la nici un demers şi, mai puţin chiar, la nici un proiec~

Citit aseară şi azi-dimineaţă AJldroc!es aJld (!le Ual! de Shaw. Amrîs mult.

Marţi, 14 ianuarie [1941]Seară de nelinişte - fără să-mi dau seanla exact de ce. Simt anlenin-ţări nelămurite. Parcă uşa nu e bine închisă, parcă oblo<ineie feres-trelor sunt transparente, parcă zidurile înseşi devin străvezii. Deoriunde, în orice moment, e cu putinţă să năvălească de afară.nu ştiu

ce primejdii, pe care le ştiu de fapt prezente totdeauna, dar cu caremă obişnuiesc, pînă a nu le mai simţi. Şi deodată, totul devineapăsător, imediat, sufocant. Ai vrea să strigi după ajutor - dar sprecine? Cu ce glas? Cu ce cuvinte?

Vineri, 17 ianuarie [1941]Frază scrisă de Giraudoux în 1938 şi citită astăzi: ,.... ce pays querien ne menace et qui vit dans I'obsession de la guen·e" ... !!

Miercuri. Ia Lena Const<U1te3seară de discuri. Q//artct//l de Ravel,SOllata de Franck. un concert pt. pian şi orchestră de Beethoven,cîteva Variaţii Goldberg de Bach, piese pt. pian de Mozart.

Somnolentă, apatie. spaimă dezarn1ată - asta e aproape tot. Dincînd în cînd: promisiuni de lectură, de muncă - dar toate cad repede,fără elan, tără suflu, fără convingere.

r . . .[ ]MarţI, 21 Ianuarie 1941Revoluţie? Lovitură de stat? Sîmbătă noaptea a fost asasinat peBulevardul Brătianu un maior german. Nu se ~tie încă dacă e unatentat sau un fapt divers. Dacă, aşa cum se zice. cel care a tras nue un oarecare .,supus grec", ci fostul campion de box Axiotti - atuncie mai probabil să fie la mijloc o ceartă. W1sC<U1dal.un incident. Poateo afacere de inimă.

De altfel, faptul nici nu are directă legătură cu evenimentelepropriu-zis politice, precipitate. de ieri-dimineaţă. Ieri a apăllJt înziarele de dimineaţă un decret care desfiinţează comisarii de româ-nizare. După-m<L<;ăam aflat că generalul Petrovicescu-l a fost înlocuitla Interne. Spre seară un mmufest studenţesc cerea: 1) îndepărtarealui Rioşanu5, învinuit de a fi patronat asasinarea maiorului şi de afi unealtă anglo-masonică. 2) revenirea generalului Petrovicescu,3) guvern pur legionar.

După IO seara, vreo 5-6 000 de legionari au defilat pe Calea Vic-toriei strigînd: ..]os Rioşanu! Vrem guvern legionar! Jos masoniidin guvern!"

La 12 noaptea postul de radio transnutea manifestul studenţesc.Ziarele de azi-dimineaţă, apăllJte mai tîrziu decît ora normală, nupublicau mm1ifestul, ci decretul de înlocuire a ministllJlui de Interne

] Plasticiană, soţia muzicologului Harry Braune;·.4 Generalul Constantin Petrovicescu, ministrul de Interne în primul guvern

Ion Antonescu (sept. 1940 - ian. 1941), este înlocuit cu Dumitru 1. Popescu înal doilea guvern Antonescu (ian. 1941 - ian. 1943).

5 Colonelul Alexandru Rioşanu, şeful Poliţiei şi Siguranţei.

şi - în plus - (dar nu în Cuvântul) o notă a Generalului Antonescuexplicînd că schimbarea era necesară pentru a restabili ordinea şia evita marasmul economic. Pe la 1, cînd mă duceam spre casă, cir-culaţia pe Calea Victoriei între Alcalay şi Casa de depuneri era între-ruptă. Se pare că Prefectura de poliţie, ocupată de legionari, eraasediată de armată. Pe la 4, revenind, lucrurile erau în aceeaşi situa-ţie. Seara. Rosetti îmi spune că prefecţii au fost schimbaţi azi-noapteÎn întreaga ţară. Generalul Antonescu adresează un apel către ţară:.,În 24 de ore ordinea va fi restabilită."

E aproape 12 noaptea. Din cînd în cînd aud sub ferestrele melegrupuri de legionari trecînd spre Ateneu sau spre Finanţe şi cîntîndÎn COLOraşul pare totuşi foarte liniştit. Prin radio. un comunicat alPrezioentiei invit~tpe toată lumea ca după ora 10 să nu iasă din casă.

Termin astă-seară Fabulele lui La Fontaine - citite cu delicii decîtva timp. Fabula finală, cu invitaţia ei la singurătate, e o concluziepentru tot.Celte Ic("oll sera la fiII de ces OUl'ragcsPuisse+el/e (;ll"e ulile aux sÎecles ci rellÎI".

Miercuri, 22 ianuarie [1941]9 J /2 seara

Singur. Telefonul întrempt de azi la prînz. Cu neputinţă să ştiuce se petrece acasă, în Antim. Aş vrea să-i pot spune Mamei uncuvînt. Aş vrea s-o aud vorbind. Mă gîndesc prin ce clipe de spaimătrec ei acolo. Îmi pare rău că n-am avut destulă hotărîre azi-dimi-neaţă - cînd se mai putea - să alerg pînă la ei şi să rămîn acolo.Toţi laolaltă, poate că ne-ar fi fost mai uşor sit aşteptăm. Îmi promitca mîine - dacă va mai fi un "mîine" - să mă duc neapărat la ei.Orice va fi. să fim Împreuni\.

Se trage mereu. Se aud puşti, mitraliere şi uneori lovituri de tun.Dimineaţa, zgomotele erau depărtate, păreau că vin de la margineaoraşului. Pe Uffi1ăs-au apropiat de centru. Pe la 1, cînd am coborîteu. autobuzele nu mai mergeau. Am avut cîteva momente de ezitare:să mă duc, sau nu, spre Antim? Dincolo de Bulevardul Elisabetacirculaţia nu mai părea posibilă. M-am întors deci la mine. hotărîtsă nu mai ies. Am mai apucat să dau un telefon acasă şi să spun cănu vin - pe Uffi1ăau amuţit toate telefoanele. Strada totuşi era încăvioaie. aproape nOffi1ală.Pe la 4 am vilZut instalîndu-se cîteva posturide soldaţi în Piaţa Amzei şi un cordon pe Calea Victoriei, drept înfaţa blocului nostru. Pe la 5 au început împuşcăturile. N-am pututUffilări exact ce se petrecea, fiindcă toate balcoanele au trebuit săfie imediat evacuate. Am văzut doar cum dinspre Palat veneau cîtevasute de manifestanţi. Am intrat în canleră, lăsînd doar întredeschisă

uşa dinspre terasă. Detunăturile de armă nu acopereau strigătele. Sestriga; se cînta; se vocifera. Două-trei voci reuşeau să se desprindădin tumult (mereu aceleaşi): ,.Nu trageţi. suntem fraţii voştri!"

Totul a durat o oră. Pe urmă manifestanţii s-au depărtat cîntînd- fără să-mi pot da seama dacă spre Ateneu. respinşi, sau spreFinanţe, trecînd peste cordon. Am ieşit pe terasă. Jos. lîngă farmacie,era un lac de sînge şi o lumînare aprinsă pe trotuar. Am coborît oclipă să-I întreb pe portar ce se întîmplase exact. Spunea că un soldatfusese ucis ~i că. pe urmă. trupa. care tot timpul trăsese în aer, s-aretras. lăsînd pe legionari să treacă mai departe. Strada era plină delume buimăcită. dezorientată ~i - mi s-a p{trut mie? - destul deindiferentă totu~i. M-am întors sus. Era absurd să încerc a merge maidep'U·te. Am deschis aparatul de radio la Bucure~ti. Emisiunea a fostnormală pînii la 8 făril un sfert. cînd n-a mai urmat nici buletinulgerman, nici semnalul de pauză. Tîrziu. dupit 10. 15 minute. o voceanunţa că Legiunea va fi victorioasă. ciI la Constanţa. Tecuci şiCraiova mare parte din armată e cu revoluţia legiomu'ă şi că miniştriijidoviti (Mihai AntonescuC>.Cancicov7• Mare~~). Împreună cu trădă-torii (DimitJiuc"), vor plăti. Aşadar postul de radio e în mîna legiona-rilor. Ziarele care apar - chiar ~i cele nelegionare ([n'l/imCl/fll!,Scara) publică m,mifeste legiomu·e. Despre generalul Antonescu niciun cuvînt nicăieri. Aseară. în manifestul citit la radio (cînd mai dis-punea de post) afirma că În 24 de ore ordinea va fi restabilitil.

Si acum? Totul e posibil În noaptea <L,;ta.Nu e decît II sem·a. Pînăsă se fadl lumină de zi mai sunt încă 8 ore. Voi dorn1i? Pot sit încercsă dorm? Sunt aşa de singur. ~i tot gîndul meu e acasă. Ia Mama,la Benu, la Papa. Ora~ul e în complet întuneric. telefoanele nu răs-pund. postul de radio tace.

Joi, 23 ianuarie [1941110 elim.

Toată noaptea au continuat mitralierele şi tunurile. Am dormit,cu deşteptări subite. cu vise scurte. complicate. De cîte ori mă tre-ze<un. regăseam neschimbat acelaşi zgomot de arme. În blocul meu.tăcere completă, ca într-o noapte obişnuită. Dimineaţa, în zori, bu-buiturile erau mai puternice. mai dese. Pe urmă s-au mai potolit. La9 <undeschis aparatul de radio. Speaker-ul obişnuit (nu vocea streină

6 Mihail A. Anlonescu era ministru de Jusliţie.7 Mircea Cancicov, minislrul Economiei Naţionale.8 Nicolae Mareş deţinea portofoliul Agricullurii şi Domeniilor.9 Victor Dimitriuc, subsecretar de stat la Petrol şi Exploalări miniere, în

Ministerul Economiei Naţionale.

de aseară) anunta că din oră în oră vor avea loc transmisiuni oticiale.Aşadar. în cursul nopţii postul de radio a fost reocupat de armată.Generalul Antonescu lansează un nou manifest, în care anunţă căîn faţa atacurilor rebele asupra Prezidenţiei şi alto! instituţii, aparatulde stat şi armata au intrat automat în acţiune. lndeanmă pe toatălumea să se apere, dacă e atacată în case. Un comunicat al MareluiStat-Major dezminte defecţiunile din annată.

Ies pe terasă. O dimineaţă ceţoa5ă, ca de toanmă. Magazinele suntdeschise - lume puţină pe străzi. Gmpuri placide care discută. Oediţie specială CI nu ştiu d'trui ziar. Pe terasa mea. moloz şi pulberede drfunidă. Un glonte a rumerit. aseară probabil, sus. în zidul meu,exact deasupra şi la dreapta uşii. Se vede perfect gaura făcută în zid.

Vincri, 24 ianuaric [1941]Am fost în Antim, unde <UllrfUll<lStoat5 noaptea şi dimineaţa de azi.Toţi împreun5, eram într-adevăr mai liniştiţi. Ne-am îmbrăţişat. cadupă o lungă, lungă despărţire.

Ieri, pe la Il dim. (abia scrisesem nota precedentă). au începutsă defileze pe Calea Victoriei, ducîndu-se spre Şosea. lungi coloanemotorizate germane. cu puştile şi mitralierele gata de tragere. Erauimpresionanţi. Şi era limpede că armata germanfl era cu generalulAntonescu împotriva Legiunii răsculate. Cînd am coborît în stradă.am găsit pe de o parte Cu\·âlllul de dimineaţă. cu apeluri intnUlsi-gente de revoluţie, dar pe de altă parte, o ediţie specială a aceluiaşiCurâlltul, apănJtă cîteva ore mai tîrziu şi cuprinzînd ordinul lui Sinlade încetarea luptei. Totuşi, detunături răzleţe, ba chim· şi scurte* lovi-turi de mitralieră, se mai auzeau. Am intrat în cîteva bflcănii să-mifac tîrguieli. Mereu lume vioaie, optimistă, "bucureştean5", mai multcuno<L';ădecît terificată. Ici-colo, fete îngîndurate, ridicări din umeri:"Numai de-ar fi linişte." "Numai de s-ar astîmpflra."

Pe la 2 după-masă. a trecut Alice cu o maşină. ca să mfl ducă înAntim. Era cu Comănescu (unul din legionarii ei), descompus, tăcut.docil. Abea acum. trecînd cu maşina prin oraş, puteam Sflvfld as-pectul de revoluţie al străzilor. Pe Victoriei. de la Naţional în jos,totul era pustiu. Tancuri, mitraliere şi patru le pe o Cale Victorie de-şartă, cu obloanele trase. Am atlat de la Alice eri. în timpul nopţii.Văcăreştii şi Dudeştii fuseseră incendiaţi şi prădaţi. Acelaşi lucrupărea să se fi întîmplat pe Calea Rahovei şi în multe alte cartiere.P"mă se,u"(1detunătunle au încetat de tot. La radio se dădeau comuni-cate precise, liniştitoare. În 24 de ore, toate amlele, inclusiv cele devînătoare. trebuiau depuse. Cine mai trage, cine mai pradă e îm-

291/

puşcat pe loc. Mai rămînea doar primejdia jafurilor în străzile maimici, mai lăturalnice. Alice, venită din nou în Antim (bună, între-prinzătoare, generoasă, dar exaltată şi, cum a fost de atîtea ori,*copilăroasă şi puţin nebună), ţinea morţiş să ne transporte pe toţi deacasă. Am rămas, baricadîndu-ne cum am putut. Spre seară s-audeschis telefoanele - şi a fost o mare uşurare. Dintr-o dată ne sim-ţe,m1 mai puţin singuri. Ceea ce nu ne-a oprit ca toată noaptea sătresărim la cel mai mic zgomot.

Şi aseară. şi azi-dimineaţă au sunat întruna telefoanele. Lume carevrea să ştie dacă mai suntem în viaţă. dacă nu s-a petrecut nimicgrav. dacă ..a trecut". Se zice că sunt victime multe. Dar nu se poate~ti deocamdată nimic. La ora asta. rebeliunea ca ..Iovitur~1armată"e fără îndoială lichidată. Sima a dat un nou ordin. în care spune căcine mai luptă e în afară de lege. Desolidarizările. dezavuările seîmbulzesc: Generalul pare inflexibil. Nici un cuvînt de ezitare.Anunţ~1 sancţiuni aprige pentru conducători şi instigatori. Militariicăzuţi vor fi înmom1întaţi mîine, solemn. dar rebelii. tot mîine. trlfă..nici o cinstire". Politiceşte.lucrurile sunt încă foarte confuze. Cucine va face noul guvern? Anunţă o reorganizare a Gărzii. sub direc-ta sa conducere, dar nu se ştie încă'~* cu ce elemente. Şi mai r~lmînede înţeles atitudinea Germaniei, care trebuie S~I fi provocat o mortalăstupoare În rîndurile gardiste. Mă gîndesc la Ghiţă Racoveanu. IaHaig. Ia Cioran, la Dinu Noica, la Mircea Eliade (mereu norocos.el. dacă e încă la Londra). \

O mică întîmpl;:lfe. fără consecinţe din fericire (cel puţin pînăacum). dar care explică multe. Pe locul unde a căzut ieri un soldat.peste drum de blocul nostru, la colţul frumaciei Thoiss. au ars ieri-di-mineaţ~i cîteva lumînări. Tredltorii se opreau şi întrebau ce este.Grupuri mici, agitate. ridicau privirea spre casa noastră. plimbînd-oîn sus şi în jos, asupra celor 9 etaje. cu nu ştiu ce expresie de mirareşi ameninţare. Cînd run coborît În stradă m-am apropiat şi eu de ungrup (căci mereu se făceau alte grupuri). În mijlocul a cinci-ş<L'>etrecători. un nenorocit (nebunul acela care umbla mai demult cu o nuiaşi W1fluier. din tnmwai în tr<U11Vai,dînd imagimu'e semnale de pleGu'eşi oprire - tin minte că obişnuia să se apropie sema de Fordul Mm)'-sei. sub cuvînt că-1 păzeşte. şi Mmyse Îi dădea CÎţiva gologani ...). unbiet bÎlbÎit. cretin, povestea cum "o jidoavcă a tras cu revolveru, uitedin blocu ăsta. de pe acoperiş. aseară. ş-a împuşcat un plotonier".

- O jidoavcă. donmule? întreabrlun donm mai în vîrstă,-destulde bine îmbrăcat, destul de potolit.

- Da. o jidoavcă, tu-i mruna ei!

* Anulat: "neserioasă".** Anulat: "pe cine va aduce".

- Şi nu i-a făcut nimic?- Ba bine că nu. A arestat-o. A dus-o.Mă uit bine la oamenii care-I ascultă. Nu e unul care să nu creadă.

Nu e unul care să aibe cea mai mică îndoială despre adevărul acesteipoveşti absurde. Un moment mă gîndesc să intervin, să'le spun căe o absolută prostie. să-i întreb dacă-şi imaginează că un evreu. maimult chiar: o evreică, poate fi atît de dement încît să tragă într-unmilitar. să-i întreb în tine dacă o femeie poate trage cu revolverulde pe acoperişul (! !) unui bloc cu 9 etaje şi să nimerească aşa deexact - să-i întreb în fine dacă ştiu că soldatul a căzut ieri într-oadevărată luptă de stradă, în care s-au tras sute de gloanţe. Dar lace bun? Cine m-ar auzi? Cine ar încerca să raţioneze? Nu e maisimplu. mai rapid. mai expeditiv să creadă ce le spune celălalt? ,.Atras o jidoavcă."

Am plecat mai departe, după tîrguieli. Cînd m-am reîntors, eraualţi trecători. care vorbeau despre acelaşi lucru. Dar de astă dată. nuera vorba de o ..jidoavcă". ci de un .,jidan". Unii spuneau că a fostprins. alţii că nu. Unii precizau că a tras de la etajul IV (etaj IV carenu mai e locuit de la cutremur). alţii că nu se ştie încă de unde a tras.Cred că cineva propunea să se facă o cercetare în bloc, sau se miracă încă nu s-a făcut. Pe urmă. de la fereastra mea, anl privit cîtvatimp cum vestea se lăţea, cum grupurile deveneau mai dese. maiagitate. Lipsea mult pentru un atac asupra tuturor apartanlentelorjidoveşti din bloc? Uite cum începe un pogrom.

A căzut Tobrukul. alaltăieri încă - dar vestea venea de aşa de-parte. era aşa de străină pentru noi care din clipă în c1ipfl puteamtermina cu totul. cu absolut totul!

SÎmbătă, 25 ian uaric [1941 JVeşti puţine. Ziarele legionare suprimate. (Mă gîndesc încă o datăla soarta CurâJ/fu/ui.) Un nou m~mifest al Generalului. explicînddesfăşunu'ea rebeliunii şi a represiunii. Strada nu şi-a reluat încăaspectul nomlal. acolo unde au fost lupte. Impresionantă piaţa Tea-trului Naţional. unde vitrinele magazinelor şi marile ferestre aleTelefoanelor au fost ciuruite de gloanţele mitralierei. Se pare că înVăcăreşti şi Dudeşti totul e ca după un mare cutremur, ca după uncumplit incendiu. Numărul morţilor acolo nu se cunoaşte. Sute saumii de morţi evrei - dar nimeni n-ar putea spune precis.1o Nu seştie nici cîţi militari au căzut. nici cîţi legionari. Poate că numă-rătoarea nu e încă făcută.

10 Numărul evreilor asasinaţi În cele două zile ale rebeliunii Iegionare a fostde 127.

293/

Circulă încă pe străzi tmpe şi tancuri. Se evacueaz{l ultimeleclădiri în care s-au mai refugiat legionari. Azi-dimineaţă, pe B-dulElisabeta, am asistat la ocuparea şi curăţirea cinematografului.,Regal" - fost pînă acum legionar. Acum, după ora IO seara, oraşule mort. Spectacolele interzise după ora 9: restaurantele închise.Nimeni nu are voie să circule. Dar ziua lumea e vioaie, vorb{lreaţă,plină de curiozitate şi, la 11l111aulTIlelor, uşurată. Mai e şi vremea.nespus de frumoasă. În plin ianuarie. parcă am fi într-un sfîrşit demartie cu soare. Este, dim.ineaţa mai ales. o îmbulzeală pe str{lzi. caîntr-o zi de sărbătoare. Sunt oameni care se Îmbrăţişează. care sesalută zgomotos, care se întreabă ... La frizer. ast{izi. toat{l lumea po-vestea cum a fost. aproba. se mira, exclama. Domnul Costel. pa-tronul. spunea că ..armata a fost la înălţime" şi C{l,.Iegionarii {lştiasunt nişte criminali".

CiorcUlîi spunea ieri lui Belu că .,Legiunea se şterge la cur cu ţaraasta". Cam acelaşi lucru îmi spunea Mircea În momentul represiuniiC{ilinescu: .,Romfll1ia nu merită o mişcare legionară". Pe vremeaaceea nimic nu-I satisfăcea decît dispariţia totală a ţării.

Haig s-a prezentat dimineaţa la slujbă. Comme si de rien n ·etait.Mai amuzant e că acelaşi lucru l-a făcut şi Gyrll, care alaltăieri, înpiaţa Teatrului. ţinea mulţimii discursuri intransigente. Vine acummomentul telegramelor de devotament.

Sacha Roman a fost tot timpul celor trei zile de rebeliune înbeciurile Prefecturii de poliţie. arestat de legionari. Foarte mulţideţinuţi evrei au fost ucişi. EI a scfipat ca prin minune. Păcat doarcă, vanitos şi .,esprit faux". nu ştie să,povestească simplu,

Duminică, 26 ianuarie [19411

Preţioase amănunte povesti te ieri de Lassaigne. care a fost la mine.Joi. în piaţa Confederaţiei Balcan.ice, Obiectiv însemnat, căci numaila cîteva zeci de metri este sedi ul legionar din Strada Roma, Piaţaeste literalmente blocată de legionari care manifestează. Se vădsosind CÎteva detaşamente motorizate germane. Primire entuziastă.Legionw'ii strigă. aplaudă, aclamă: .,Heil Hitler! Duce. Duce. Duce.Duce! Sieg Heil. Sieg Heil!" Nemţii. tăcuţi, se stabilesc lacticoşila intrarea fiecăreia din străzile ce .,debuşează" În piaţă: Roma.-Sofia. Londra etc. Man.ifest~ll1ţiinu contenesc să-i aclame. Sunt con-vinşi că au venit în ajutoml lor. Trupe gelTIlane sosesc mereu, mereuprimite cu aceleaşi strigăte de entuziasm. Dar - stupoare! - în

~94

momentul în care toate ieşirile sunt Închise. cînd Încercuirea e com-pletă, un ofiţer somează pe manifest,mţi să plece. Şi toată lumeapleacă. Pur şi simplu.

Convorbire cu Camil despre evenimente. Ar fi destul de amuzantde consemnat variaţiile lui de atitudine. În ultimele zile. Dar nudespre asta vreau să scriu deocamdată. Miercuri seara, în Cîmpi-neanu 58, situaţia era palpitantă. eem1il Îşi pierduse capul (el careşi-I pierde aşa de uşor). În tot imobilul nu era decît Marietta Rareş.Cealaltă Mariettri şi Haig erau la teatru. ,.pe baricade". MariettaSadova a venit mult mai tîrziu. palidă. despletită, plîngînd. Veneade la Prezidenţie unde. Împreunrl cu soţia lui Codreanu, Încercaserăinutil să fie primite de General. ..Se trage cu tunul". striga Marietta(şi ce bine Îi aud vocea !). Nu mai puţin era sigură de victorie. ,.Totule În mîinile noastre. Generalul Dragalina vine spre Bucureşti. Gene-ralul Coroamă e cu noi. Antonescu e pierdut." Mă gîndesc la nău-cirea cu care trebuie să fi aflat a doua zi dimineaţa cît de mult seschimbaseră lucrurile peste noapte.

Nici o veste sigură despre desfăşurarea situaţiei politice. Cine earestat şi cine nu. cine rămîne cu regimul şi cine pleacă - nu se ştieabsolut nimic.


Ieri după-masă. cu LeÎ'eanu şi Comşa. am fost să vedem .,cÎmpurilede luptă". E limpede că s-a tras mult În aer. Cu excepţia cîtorvaimobile de pe Strada Londra, ciuruite de gloanţe. nimic nu arată căar fi fost mari bătCtlii. Nici sediul legionar din Strada Roma şi nicimăcar cazarma gardienilor (În care totuşi se zice că s-ar fi tras cutunul) riu sunt serios deteriorate. Marele dezastru este În Văcăreştisi mai ales în Dudesti. Nu a r[m1as casă, nu a rămas cocioabă care~ă nu fi fost spartă.' jefuită. arsă. Încerci să-ţi imaginezi cartierularzînd miercuri noaptea, În timp ce b,mdele de huligani Împuşcauatîţia omneni Înnebuniţi de groază. Au rămas în picioare, ici şi colo,cîteva prăvălii cu nume romfll1eşti. Dar nu totdeauna hîrtia salvatoare- ..magazin românesc" -, pusă În vitrină sau lipită pe pereţi. areuşit să oprească devastarea. Vezi destule case şi magazine distruse,pUJ1Înd totuşi. cu o tristă ironie, semnul care trebuia să le apere:.,proprietate creştină", .,casă românew,că". ,.proprietarul e român",ba chiar - undeva pe Văcăreşti - ,.proprietate italiană". Ieri eraduminică şi a pau'a zi după dezastru. Prin urmare, mare parte dindărîmături fuseseră acoperite sau îndepărtate. Şi totuşi privelişteaeste copleşitoare. Şi toate acestea în plină mizerie, în plină caIicime.

Mici meseriaşi, mici negustori, lume umilă, necăjită, care abea îşicîştigă o pîine amară. Vezi ici, colo. lîngă ruine, o femeie bătrînă,~n copil despuiat care plînge. care aşteaptă. Aşteaptă ce? pe cine?In faţa Morgii, sute de oameni îşi aşteptau rîndul. E atîta lumedispărută de acasă, sunt atîtea cadavre încă neidentificate. Unil'erslIlde azi e plin de anunţuri mortuare evreieşti. Cimitirele sunt pline demorminte noi. Numărul evreilor morţi tot nu se cunoaşte. Cîtevasute. în orice caz.

Astăzi. ca şi ieri. nici un comunicat. nici O ştire, nici un indiciu.Ezitare? Reticentă? Frică? Schimbare de atitudine'? Compromis '?Încercări de tranzacţie'? Stranie tăcere. care face posibilă oricepresupunere.

L-am visat,azi-noapte pe Nae Ionescu. EI era directorul liceuluidin Brăila. Eu. elev (deşi avînd aceeaşi vîrstă ca acum). M-a opritpe sala de jos. din stînga cancelariei. şi mi-a strîns mîna. Pe lllmămi-a spus: Să nu te miri şi să nu te superi dacă se va întîmpla uneorisă-ţi răspund la salut. ca oricărui alt elev. Dar visul era mai lung.mai complicat, cu nenumărate alte personaje.

ScaraMilitarii ucişi au fost îlUllOrJnîntaţi astăzi. Sunt 17: doi ofiţeri (un

maior de la serviciul geografiei. un căpitem medic), un plutonier T.R.şi 14 sergenţi. caporali, soldaţi. Pentru trei zile de rebeliune. în cares-a O'asatît de mult din (lJnbele p[u'ţi. fo,U1epuţini c[lZuţi. din fericire.E probabil că nici la legionari victimele nu sunt atît de numeroasecît s-a zvon it la început. (Se vorbea de 6000! Absurd!) Cifra nu secunoaşte.

S-a constituit noul guvern. Format din generali (activi şi de re-zervă). cu excepţia lui Crainicl2 la Propagandă. a unui consilier decasaţie la Justiţie. a unui doctor la Săn~ltate. Rămîne din fostul cabi-net numai Mihai Antonescu. dintre civili, dar fără portofoliu. Seînţelege că legionarii vor interpreta ieşirea lui Rioşanu ca o concesiefăcută lor. Altfel. pentru desfăşunlrea ulterioarJ a evenimentelor. niciun indiciu.

Muzică. O sumă de lucnu'i ascultate în ultimul timp, cel puţin înzilele mai calme. Din Brahms Concert II! pentru pian şi orchestrâ(asupra căruia trebuie să revin: îl credeam ,.barbant", dar pe măsurăce-I cunosc mai bine mă apropiu mai mult de el), un trio în si minor, "un quintet. Din Beethoven. o frumoasă serenadă, şi, aseară, Sim-fonia IX-a. Concelt pentJu pian de Ceaikovski (m-a amuzat să-I

~96

ascult si. desi nu-l recunosteam, să bănuiesc că e un rus din secolultrecut. 'ÎncIi~am să cred că e de Glazunov). Din Franck, variaţiilesimfonice. Din Chausson, simfonia (surprins că o cunosc atît de bineşi că e atît de frumoasă). În sfîrşit, azi-noapte, o serenadă de Mozart,pe care nu o cunoşteanl. E. împreună cu Kleille Nachtmusik şi cuserenada pentru două orchestre, a treia serenadă pe care o aflu. Deasemeni. o simfonie pe care nu o cunoşteam (nr. 29 - sau 31 ! -..Pariziană").

Am citit în zilele de rebeliune numai Shaw şi Moliere. Din Shaw,Falllly's First Play. Acum sunt la actul II din Mall alld Supermall.Merge. din punct de vedere limbă. destul de uşor.

Miercuri, 29 ianuarie [1941]S-a publicat astăzi num[lful oficial al morţilor civili. Ceva mai mulţide 300. Nu se spune cîţi legionari. CÎţi evrei. Evaluarea pare redusă.Încă se mai vorbeşte de peste 6000 de morţi evrei. Poate că cifra

. exactă nu e posibil să se fixeze. Poate nu o vom cunoaşte niciodată.Un m~u'enum[u' de evrei au fost ucişi în pădurea Băneasa şi aruncaţi- cei mai mulţi goi - acolo. Se pare însă că un alt lot au fostexecutati la abator. la Străuleşti. Şi unii, şi alţii, înainte de a fi ucişi,au fost probabil groaznic mutilaţi. Fratele lui Jacques Costin abeaa putut fi recunoscut la morgă de rude. Avea numai în cap patrugăuri. Avocatul Beiler era ciuruit de gloanţe şi, în plus. beregatatăiată.

Sunt cazuri de scăpare miraculoasă. (Aderca, picat cu o candoareaproape comică în Strada Burghelea 3. într-un cuib. Ia uşa diruiaa sunat ca un cetăţean paşnic. venit să ceară infommţii! A fost liberatde acolo seara, bătut. dar viu!. cînd alţii. în acelaşi loc şi în aceeaşizi. fuseseră ucişi.) Cazul cel mai uimitor din cîte am auzit pînă ast[LZieste al unui avocat, Mircea Beiner, luat de pe stradă marţi dimineaţa,dus la Băneasa, împuşcat în ceafă şi lăsat acolo în plină noapte, pezripadă. mort - pentru ca. spre dimineaţă, să se trezească de frig.în mijlocul cîtorva sute de cadavre. între care numai el şi încă treifuseseră incomplet ucişi. Fantastic pur şi simplu!

Biberi13, venit de la Turuu Severin. povesteşte că acolo zilele derebeliune au fost atît de calme, încît cine nu avea radio nici nu-şidădea se,U11acă se întîmplă ceva neobişnuit în ţară. Legionarii deacolo s-au predat din primul moment. ca nişte miei.

Haig arestat ieri. Astă-seară mare percheziţie la ei (îmi spuneCamil). Dar cred că nici Haig. nici Mariţica nu vor păţi nimic.

Revoluţionari ca ei nu păţesc niciodată nImic. Cioculescul4 şiStreinu 15, întîlniţi ieri. erau foarte satisfăcuţi de evenimente şi fărănici o nelinişte pentru desfăşurarea lor ulterioară. N-aş putea spuneacelaşi lucru. Am tot felul de îndoieli. de temeri. Mi se pare că seezită, că se dă înapoi, că se menajează formule de împăcare, detergiversare. Dar deosebirea între Cioculescu şi mine e că el judecă.,detaşat", în timp ce eu judec cu însăşi viaţa mea. prinsă în tot cese 'întîmplă.

Încep să cred că, cel puţin în marile momente de criză, ..deta-şarea" nu este cea mai bună fereastră de la care se pot privi şi înţe-lege lucrurile.

Joi, 30 ianua~ic (19411Văd case devastate. prăvălii distruse pe străzi cu totul neevreieştişi pînă unde aş fi crezut că valul pogromului nu poate ajunge într-osingură noapte. BunflOară. azi-dimineaţă. o nenorocită dugheană peStrada Traian. lîngă staţia de tramvai Tabacu. Încă o d,Mi mă gîndescînfiorat la ce s-ar fi putut întîmpla în noaptea de miercuri. acasă. Suntoameni. ca mine. care au trăit în noaptea aceea desp:lrţiţi de familialor - şi a doua zi dimineaţa n-au mai găsit pe nimeni, n-au mai găsitnimic. Revăd, retrăiesc întreaga spaimă a nopţii aceleia.

A căzut azi-dimineaţă Derna.La Berlin, într-un lung discurs. Hitler a anunţat azi după-masă

că va cîştiga războiul în chiar cursul anului.

Marţi, 4 februarie [1941]Nu pot uita şi nici nu vreau să uit ororile pe care le-am trăit. Citescdin Istoria c\.,-cilor a lui Dubnow capitolele despre marile pogromw'ide la stîrşitul evului mediu. Este. de cîteva zile, singura mea lectură.Fie că cifra oficială e adevărată (cam 300 de evrei asasinaţi). fie căciti'a mult mai mare ce se şopteşte (600-1 000) este cea justă - aşasau altfel, fapt e că am trăit unul din cele mai mari pogromuri dinistorie. E adevărat că au fost momente. în trecut. în c<U'emăcelul afost totuşi mai mare (în timpul primei cruciade 800 ucişi la Speyer,I 100 la Mainz - şi de asemeni fOalte mulţi cam în toată Europa,în anul ciumii de la 1348, ..Das schwarze Tod") - dar îndeobştecifra medie a pogromurilor obişnuite este mult mai mică - 50. 80, "100 de morţi este o cifră care contează în martirologia evreiască şi

14 Şerban Cioculescu.15 Criticul Vladimir Streinu.

~98

Dubnow consacră uneori lungi pasaje chiar unor pierderi mai mici,rămase totuşi memorabile.

Ceea ce te încremeneşte mai ales în măcelul de la Bucureşti esteferocik1tea absolut bestială cu care s-au petrecut lucrurile. Ea străbatepînă şi prin temlenii atît de seci ai comunicatului oficial, care anunţadeunăzi că în pădurea Jilava au fost asasinate 93 de persoane (ultimeufemism* pentru evreu: "persoană") în noaptea de marţi. 21. Darceea ce se povesteşte este mult mai cutremurător decît ceea ce secomunică oficial. Acum se dă ca absolut sigur că evreii măcelăriţila abatorul din Str[llIleşti au fost atîmaţi de beregată de cîrligeleabatorului. în locul vitelor t~"'tiate.Pe fiecare cadavl1l se lipise o hîrtie:,.carne cuşer", Cît despre cei asasinaţi în pădurea J ilava. ei au fostmai întîi despuiaţi (pentru că hainele** era păcat să rămîn[t acolo)şi pe umlă împuşcaţi şi aruncaţi unul peste altul. Nu găsesc înDubnow întîmplări mai cumplite.

De-a lungul întregei istorii evreieşti sunt nenumăraţi Adolf Hitler.Le-a lipsit un mediu prielnic, momente decisive, condiţii generalefavorabi le - pentru ca să transforme acţiunea lor locală într-o poli-tică mondială. dar ca ideologie. ca metodă, ca stil. aproape că nudiferă de Hihrer. Un anume Zimberlin, în secolul al XIV[-Ieal. c<u'ela Strasbourg a condus o mişcare foarte asemfmătoare. cu adev[tratebatalio,me de asalt şi cu uniforme (o bandă de piele pe umeri), aşa-numiţii Armleder. Altul, două secole mai tîrziu, în Austria şiBoemia, mai vulgar însă, mai redus la simplu huliganism. pe numeRindtleisch. Cel mai interesant - şi în acelaşi timp mai asemănă-tor -. şeful unei mişcări politice şi sociale pe bază agrară şi anti-semită. Vinzenz Fettmilch, la Frankfurt. la 1614.

Cred. de altfel. că mai anl multe de învăţat din lectura luiDubnow.

Niciodată nu sunt mai interesanţi oanlenii decît în momentele debruscă schimbare politidt, De la o zi Ia alta reneagă. modifică.atenuează. expli6t. se pun de acord. se justifică. uită ce nu le place.îşi amintesc ce le convine, Şi dacă ar intra în această subitătransfonn'U'e puţin cinism - încă m fi de suportat. Dar e un demonal consecvenţei care îi obligă să arate că şi ieri. cînd erau cu vechiulregim. şi astăzi. cînd sunt împotriva lui, atitudinea lor era şi este..principial" aceeaşi. În materia asta nimeni nu-I întrece pe Camil.Uneori e amuzant. Nimeni nu e mai dezorientat decît el. mai des-compus de frică, mai isteric în clipele nedecise. mai catastrofic în

* Anulat: "sinonim",** Anulat: ,.trebuiau",

299/

prevederi - şi pe Uffilă, cu vechiul lui surîs triumfător. îţi explicănu numai că a prevăzut totul, dar că ar fi fost în stare "dacă era ascul-tat", să prevină totul. Faţă de legionari a făcut toate platitudini leposibile (dar şi aici, prin oameni în subordine, prin femei de a douamînă, prin bieţi tineri famelici). Nu a ezitat nici să scrie, şi pe Uffilăsă răspîndească din om în om .,cu titlu confidenţial", lamentabilulmemoriu din septemvrie, în care ar[lta că el totdeauna a fost legionarşi că, dacă e adevărat că a fost prieten cu mine. nu e mai puţin ade-vărat că şi Nae Ionescu mi-a fost prieten (stabilind probabil astfelo jurisprudenţă).

Dar astăzi C<U11ilexplică. cu absolut aceeaşi Îndîrjire. că legionarn-a fost niciodată şi că (textual) el nu se poate simţi bine decît înregimul de azi. care este regimul valorilor naţionale.

Cred că ce e mai tare în omul [lsta e inconştienţa - fiindcă numaidin inconştienţă poate povesti (fără să-şi dea seama că faptul e*odios) cum acum cîtva timp. cînd Poldy Steml6 l-a rugat să-i pri-mească la el nişte hîrtii personaJe şi să i le ascundă - nu numai căl-a refuzat. dar a telefonat lui Zăvoianu. prefect de poliţie pe atunci.raponîndu-i cele întîmplate şi adăugînd 61 el. Cami! Petrescu, îşideclină orice ri<;pundere şi nici nu garanteaz[1 că acele hîrtii refuzatede el conţineau simple contracte comerciale sau dol<u'i! Denunţ. ori-bil denunţ - şi Ccunil nu are atîta sensibilitate cîtă ar trebui ca săînţeleagă şi să se înspăimînte!

Zoe, cu o lună înainte. cînd pleca noaptea de la mine. aproapeniciodată nu uita să-mi aducă cuninte că nimeni nu trebuie să ştiecă ne vedem. Jnţelegi. fraţii mei sunt legionari şi nu vreau să-i punîn situaţii penibile." Dar astăzi îmi telefonează. mă roagă să vin laea şi. Ia plecare. cînd eu ezit să trec prin camera fratelui ei - careera acolo - ea mă îndeamnă să trec liniştit:

- Treci, dragă, treci. Ce importanţă are?Într-adevăr. nici O importanţă.

Haigl7 mereu arestat. Lucruri amuzante mi-a spus ieri MargaretaPapagoga - şi ea actriţă la Naţional - despre satisfacţia cu care s-aprimit la teatru plecarea lui Haig şi mai ales prăbuşirea Mariettei.pe care toată lumea o detesta acolo. A fost cu neputinţă să se adune

* Anulat: ,.literalmente".)(.Leopold Stern, avocat, fiul lui Adolf Stern, traducălor al lui Shakespeare.

E autor de studii economico-juridice şi de eseuri (Psihologia all/omllti COI/-temporal/).

17 Haig Acterian a fost condamnat la 12 ani închisoare. Trimis pe front, acăzut în vara anului 1943.

~oo

semnături pe o petiţie în favoarea lui Haig. (Situaţia lui e gravă, separe, din cauză cii a lăsat să se instaleze megafoane în balcon. deunde s-au ţinut discursuri. La drept vorbind, cred că lucrurile se voraranja şi că în nici un caz Haignu va merge la martiraj. Nici nu i-odoresc.)

Teribilă vorba spusă În gura mare, la o repetiţie. de Nataşa Ale-xandra. teribilă mai ales pentru că Marietta era de' faţă: .,Unde eGeneralul. să-i pup coaiele, să-i sug plÎla. că ne-a scăpat de legio-nari." Maximum de entuziasm! (); r f" • ••• c-.:\. .f1:~... ;c

?......ţCV--1\.A- o~~ ?' j 'i '"..Joi, 6 februarie (1941] ,.ţ;J;e-i -' '1

Mă gîndesc mereu la piesa mea de teatru cu familia Grodeck. Artrebui să m{t decid să o scriu. Acum cîteva luni. a scrie literatur{t mis-ar fi părut 0* aberaţie. De altfel nici astăzi nu m-aş Încumeta şinici n-aş avea gust să scriu decît** piese de teatru - adică lucruripuţin mecanice. pe care le faci oarecum "din afară". Ce mi-ar uşurascrierea piesei ..Grodeck" este pe de o parte faptul că primele douăacte sunt. ca scenariu, aproape precizate. iar pe de altă parte faptulcă. dimpotrivă. ultimul act (sau ultimele două. dacă piesa va avea 4)sunt Îndt atît de nesigure ca direcţie, ca sens. ca deznodămînt. Plecatdeci la drum pe teren ferm, aş avea înaintea mea destul loc pentrusurprize şi destulă libertate de mişcare.

Dar ar trebui să mă decid. Libertatea relativă, pe care o am acum,cît va dura? În primăvară, lucrurile vor fi la fel de prielnice pentrusingurătate. lectură. scris? Nu se preg{ttesc oare aici, lîngă noi, fărăsă le vedem Încă. noi catastrofe?

M{tgîndesc de multă vreme (de cîţiva ani) la o eventuală comediecare S{l se petreacă Într-o redacţie de zim·. La Început de tot vedeamo simpm comedie într-un act: o redacţie Într-o zi de varJ (1928-1929).În plină vacanţă politică, fără evenimente, fără ştiri. cu tirajul Înscădere. cu reporteri plictisiţi. cu chenzine neplătite. trăind doar Înaşteptarea morţii unui mare om politic. În agonie de cîtva timp şicare trebuie să moar:t din minut în minut. ceea ce ar da loc la o ediţiespecială. care de altfel e gata tipărită şi aşteaptă. Necrologul e scris.fotografia e paginată, biografia e redactată ... numai mortul nu vreasă moară. Şi asta durează de cîteva zile.

Brusc intervine un fapt senzaţional şi cu totul neaşteptat (nu ştiuîncă ce: o crimă, o aventură amoroasă), care ridică toată redacţia Înpicioare şi redă gazetei, pentru o clipă. toată ,mimaţia ei de zile mari.Cînd sună telefonul, prin care se anunţă că în sfirşit ilustrul personaj

* Anulat: "simpIă".** Anulat: "teatru".

a murit, secretarul de redacţie ordonă scurt ca ştirea să fie paginatăundeva pe la coadă şi ... cortina cade.

Cam puţin. vei spune, ca anecdotă. Da, dar ce m-ar interesa aiciar fi mai mult mediul, atmosfem. tipurile -lucruri pe care le cunoscaşa de bine de la Cllrâllll1l. Mi se pare că În totul ar putea ieşi cevafoarte amuzant.

Nu ştiu cum de mi-am adus astăzi aminte de acest proiect maivechi (şi destul de vag pînă acum - de vreme ce nici n-am simţitnevoia să-I notez undeva). nu ştiu. zic. cum de mi l-am adus aminte;dar nu numai că totul a devenit dintr-o dată mai consistent. darmaterialul Însu~i mi s-a p[u'ut mai bogat decît pentru o simplă glumăÎntr-un act. De ce nu o piesă Întreagă? De ce nu o încercm'e de aprinde. într-un mediu gazet[lresc. cîteva schimbări de situaţie so-cială? Se Înţc:lege că în acest caz ar fi vorba de cu totul altceva decîtde o comedie u~oară. Mă încurajează în dispoziţia mea de a scrieteatru gîndul de a nu mă lăsa prins în cleştele a trei acte. Sunt decissă scriu (dacă scriu) cu cea mai mare libertate de decupaj (tablourioricît de scurte. oricît de multe) şi de mişcare a personajelor.

Sunt atît de frivol. Încît să uit tot ce s-a petrecut. tot ce se petreceîncă. tot ce se pregăteşte. tot ce se witeapt[l! Nll uit. Dar mă las şieu amăgit de o sear[l calmă.

Am reÎnceput lecţiile de engleză. Întrerupte de aproape doi ani.Lucrez cu un american. destul de interesant. dar nu Îmi dau încăseama cît mă va ajuta să Învăţ. Între timp. continui S[lcitesc (Mallalld S'lIfJCrJlWII de Shaw). Ce e ciudat e că citesc cu mult mai mareuşurinţă englezeşte decît nemţeşte. Vocabularul meu german e de-sigur Ii1uit mai bogat decît cel englez (şi - de bine. de rău - o frazăgenmmă tot mai pot spune În mod inteligibil. În timp ce mi-e cu de-săvîrşire imposibil să leg trei vorbe englezeşti) - şi cu toate asteaîl citesc curent. sau aproape curent, pe Shaw şi mft chinuiesc destulde rău cu Dubnow. Ce e sfllbatic în nemţeşte este sintaxa. Alergpatru. cinci rînduri pînă descopăr subiectul sau complementul decare se leagă ,u·ticolul definit. cu care Începe fraza.

În ziarele de azi. o nouă lege de represiune politicăIR. Întrece totce s-a inventat pînă azi în materie.

Vineri, 7 februarie [1941JA căzut Benghazi. capitala Cirenaicei. Oraş foarte mare pentru un ,oraş african: 65 000 locuitori. După Bardia. Tobruk. Dema e. cred.

18 E vorba de decretul emis de Ion Antonescu ..pe.ntru reprimarea faptelorce pun În primejdie existenţa şi interesele statului".

finalt:! acţiunii din Cirenaica. E greu de imaginat că generalulWavell19 va încerca să meargă mai departe. Pînă la Tripolis suntI 000 de kilometri de deşert. Imperiul italian se desface din toateîncheieturile. Dar e de la sine înţeles că întregul război din Africa(oricît de interesant şi de dramatic) e totuşi episodic. Lupta se dăîntre englezi şi germani. Acolo se decide totul. Cu cît ne apropiemde prim[lvară (zilele se măresc, frigul descreşte, zăpadtl aproape nuse mai vede). cu atît reîncep emoţiile de anul trecut. Vom avea dinnou o mare lovitură în martie. aprilie, mai sau iunie? Sănătateproastă. Îmi pare rău. Mi-ar trebui mai multă putere. mai multărezistenţă pentru toate cîte mai pot veni de aici încolo.

Luni, 10 februarie [194 IlLegalia britanică pleacă din România. Hoare20 a prezentat astăzi onot[l de protest. c<U'emotivează faptul plecării. Nu ştiu încă dacă este,fOl111al,o rupere de raporturi diplomatice. Aseară ..black-out"generaLîn tot oraşul. Nici O lumină de nici un fel: vitrine, fU111e.faruri - totulstins. fTu'ăde felinare pe str[lZi. De astflZi înainte măsurile de stingerevor fi riguroase .. ,Se aşteaptă un atac aerian englez". spunea ieri maitoată lumea. Nu e imposibil. E, în orice caz. plauzibil. Se pare căatacul german spre Bulgaria (sau prin Bulgaria) e iminent. dacă nu- la ora aceasta - fapt deja împlinit. Churchill aseară, în discursulde la radio. spunea că aerop0l1urile bulgăreşti sunt ocupate şi cătrupele germane au şi trecut peste DunflJ"e.O dezminţire bulgară deazi-dimineaţă contestă că ar fi trupe gernlane acolo, dar nu spunenimic despre aeroporturi. În orice C'IZ.cu declw'aţia lui Churchill saufărtl ea. cu dezminţirea bulgară sau fără ea. totul arată că în curînd.În cîteva ore sau în cîteva zile. acţiunea gern1<U1ă.de mult pregătită.se va declanşa. Vor fi desigur consecinţe şi pentru noi. Vor fi poatesensibile modificări de viaţă. Dar totul, totul e provizoriu.

Eugen Ionescu, îmbătat repede. după cîteva cocktail-uri (sîmbătădimineaţă) se porneşte deodată să-mi vorbească despre mama lui.Că e evreică. ştiam de mult. din auzite - dar era. între noi doi. ochestiune închisă. Ameţit de băutură. băiatul se porneşte ..să spunătot". cu nu ştiu ce răsuflare care îl uşw-ează. ca şi cum l-ar fi apăsat,ca şi cum s-ar fi înăbuşit. Da. era evreică. era din Craiova, bărbatulei a părăsit-o cu doi copii mici. în Franţa, a rămas evreică pînă lamoarte. cînd el- Eugen - cu mîna lui a botezat-o. Si pe urnlă. fărătranziţie. îmi vorbeşte de toţi "evreii" care nu se cunosc: Paul Ste-

19 Sir Archibald Wavell, conducător al corpului expcdiţionar britanic în Grecia.,.)Reginald Hoare, ambasadorul Marii Britanii în România.

30]"

rian!l, Radu Gyr. Ignătescu ...22 Îi invocă pe toţi. cu oarecare ciudă,ca şi cum ar vrea să se răzbune pe ei sau să se piardă el însuşi, ne-observat. în numărul lor mare. Bietul Eugen Ionescu! Cîtă zbatere,cît chin. cîte ascunzi~uri. pentru un lucru atît de simplu. Aş fi vrutsă-i spun cît îmi devine de drag - dar era prea beat ca să fiu sen-timental cu el.

Insuportabilul stil Mitică Theodorescu23, la radio. Cu aceleaşifraze. cu aceleaşi adjective. cu aceleaşi epitete cu care a scris subtrei regimuri îl selveşte şi pe al patrulea. Îl "selveşte" cred că e prostspus. Poate cineva crede că limbajul ăsta exclusiv. fflră măsură. fărănuanţă. care se supralicitează pe sine însuşi de la frază la frază.corespunde unei gîndiri adevărate. unei sensibilităţi sincere?Monstruos tip. paralitic, rău. cinic, fiiră idei. tarii simpatie pentrunimic. fără ură veritabilă măcar, fără scîrbă de nimic. vorbind totuşidespre o ..lume nouă". o ,.Europă tînără". o ..civi lizaţie puternică".un ..regim viguros". o revoluţie a raselor victorioase etc .. etc. Şi numă supără imoralitatea lui. versatilitatea lui infinită. Mă irită pur şisimplu din punct de vedere stilistic. Vocabular, sintaxă. totul e fals,artificial. strigător de neadevărat. Cred, de altfel. că microfonul îiaccentuează artificiile. Cînd îl cite,ffi1 în CII\'ânl/ll. mi se p[u'ea numai..m,mierat". dm lizibil. ba chiar uneori inteligent. Dar cînd e citit cuvoce tare devine scîrţîitor. enervant. bufon. Mă gîndeam că lecturacu voce t<U'eeste o încercare grea pentru un prozator. Şi mă întrebdacă nu e un examen critic absolut necesar.


Aseară. ascultînd ultima parte din Simfonia IX (transmisă de laBudapesta) mi s-a părut uneori de o trivialitate. de o platitudinenespusă. Începutul. cu intrarea atît de gravă a violoncelului. careanunţă aria de mai tîrziu a basului, e încă foarte frumos. Dar unelepasaje ale corului sunt de o violentă vulgaritate. S-ar zice un cor deoperă. ba chiar de operetă. Verdi, sau chiar KalnulI1. Da, Kalman.Îmi aducea aminte parcă de corurile din Sill·ia.

ScaraAtmosferă de război. de mobilizare generală. Oraşule parcă şi

mai întunecat decît aseară. Doar cîteva rare felinare mai ard.

~I Poet din mediile avangardiste. (A colaborat la COlllimpol'alllll, Floarea defoc ş.a.) \

~2 Constantin Ignătcscu, scriitor şi publicist (RulI/pa, Ultima oră, Fia/a Româ-nească, ş.a.).

~J Ziaristul Dem. Theodorescu.

Vitrinele sunt acoperite cu perdele mari, cu hîrtii albastre; toateferestrele sunt oblonite. La 9 seara e pustiu. Cîţiva trecători aleargădupă taxiuri. care trec grăbi te, fără să oprească. Maşinile cenuşiigermane sunt cele mai multe pline de noroi. Vin de la drum lungşi pornesc la drum lung. Soldaţii nemţi, care pînă acum se plimbauagale. ca într-un oraş de vacanţă, sunt grăbiţi. îngînduraţi. In tnun-vai. pe stradă, se vorbeşte mereu de un posibil bombardamentenglez. Dar - lucru ciudat - nu văd nici un fel de îngrijorare; maimult chiar: un fel de curiozitate animată. ca pentru un spectacolîn pregătire.

Soţii Lassaigne pleacă mîine-dimineaţă cu avionul spre Sofia.Istambul şi - pe urmă - Cairo. Despănire melancolică. Eram maiemoţionat decît mi-ar fi îngăduit cuniciţia noastră nu prea veche, nuprea intimă. Dar sentimentul acesta de a rămîne într-o lume care seînchide! Te simţi ab,mdonat. E mai mult decît o plecare la care asişti.E o rupere de punte. Cînd se vor reface punţile? Cînd se vor restabililegături le?

Miercuri, 12 februarie l1941]Premiera lphigc/lici lui Mircea Eliade la Naţional. Se înţelege, num-am dus. Mi-ar fi imposibil să mă arăt la nu importă ce premieră,şi cu atît mai puţin la una care, în mod fatal (autor, interpreţi, subiect,public), trebuie să fi fost un fel de reuniune legionară. Aş fi avut im-presia că asist la o ..şedinţă de cuib". Giza2-l. cu care am vorbit latelefon. îmi spune că a fost mare succes. Dar. fără să vrea, confill11ăbănuielile mele. "Numai de nu s-ar interzice spectacolele", spuneea. Am asigurat-o d nu - si sunt. de altfel, convins că nu se vaîntîmpla nimic. E adev{mlt că textul e plin de aluzii şi subînţelesuri(pe care le remarcasem încă de anul trecut, la lectură), dar oricume greu să se interzică o lphigc/lie. Simbolul mi se pare cam grostotuşi: .Jphigenia sau jertfa legionară" s-ar putea numi piesa însubtitlu. Acum. după cinci luni de guvernare şi trei zile de rebeliune,după atîtea asasinate. incendii şi prădăciuni - nu se poate spune cănu se nimereşte.

Vizită la Lovinescu. (N-am mai fost la el acasă de vreo 12 ani.)Acelaşi, mereu neschimbat. L-am găsit ascultînd cu răbdare o nuvelăde un tînăr şi pe urmă. la sfîrşit, tuşind evaziv. Mică trăsătură anti-semită, prinsă în treacăt - vorbeam despre Grindea şi despre mirareamea de a-I vedea reuşind la Londra.

305/

Americanul meu, cu care iau lecţii de engleză, este anti-Roose-velt, antienglez, progerman. E un fel de senatorul Wheeler.

Cioran. cu toată rebeliunea la care a luat parte, Îşi păstrează loculde ataşat cultural la Paris25, pe care i l-a dat Sima cîteva zile Înaintede cădere. Noul regim Îi aduce un spor de salariu! Pleacă pestecîteva zile. Ei. aşa da revoluţie!

Vineri, 14 februarie (1941J

Concert de la Turin (Concert III pentrtl \'ioara de Beethoven şi a patrasimfonie de Ceaikovski) dirijat de ... Igor Markevitch. De cîte ori.în ultimele luni. nu m-am gîndit la el. invidiindu-I pentru refugiullui atît de sigur de la Vevey! Pentru mine. cînd visez un loc calm.ferit. favorabil singurătăţii, lecturii şi scrisului, Lacul Lemim esteimaginea Însăşi a fericirii. Dar nu Geneva propriu-zisă, ci un locundeva mai în sus. mai modest. mai necunoscut. Vevey. de pildă.Şi cînd spun Vevey. figura lui Igor Markevitch îmi apare aşa cumam cunoscut-o În acea sîmbătă după-masă. cu soare, din 1931. sep-tembrie: foarte tînăr, aproape copilăros. vioi, nervos, cordial, aproa-pe intim de la primele cuvinte. Şi dintr-o dată revăd totul: dejunulcu Mm'ie Ghiolu, Creaţa. soţii respectivi şi Igor la restaurantul acela(,.Le Globe". cred) plin de oameni politici. Între care, chiar la masade alături. Jouhau;l;26.Pe ulmă. vizita lungii la muzeul oraşului (undepentru prima oară am auzit de LiotiU'd27).Plimbm'ea lungă pe jos.Ceaiul pe marginea lacului - şi pe ul111ăseara. una din puţinele serisenine. frumoase din acel septembrie ploios. Igor Markevitch diri-jează la Turin. Pentru el nu e război. Muzica, activitatea, cariera.succesele - totul continuă. Iar noi tri"limagăţaţi de amintiri.

Dupront se Întoarce în ţară. Pleacă marţi. Aseară a fost la mine.Vizită de rămas-bun. Cu fiecare noui"iplecare (a lui Dupront dupăa lui Lassaigne) sporeşte sentimentul că rămînem aici Închişi, căcercul se strînge în jurul nostru, mereu mai aproape, şi că nu maie. În nici o direcţie. scăpare .. ,Trebuie să facem aşa ca şi cum răz-boiul n-iU' exista. Trebuie să nu ne gîndim la el. Să-I uităm. Să facemabstracţie de el. Să pregătim lumea de mîine" - spune Dupront.

25 Emil Cioran nu a detinuI nici o functie oficială la Paris.26 Lean lauhaux, lider s'indicalist france~. Între 1909 şi 1940, secretar general\

al C. G. T. (Confederatian Gencrale du Travail).27 lean Etienne Liotard, pictor elvetian din secolul al XVill-lea.

Într-un sens. poate că are dreptate. Războiul este o obsesie perma-nentă. o idee fixă - şi, măcar din acest punct de vedere, paralizant.Ar fi bine să-I putem uita. Dar e posibil - cînd întreaga noastrăviaţă, întregul nostru destin depind de el? Mă tem că Dupront estepuţin cam livresc în atitudinea lui. Chiar propunerile de acţiune pecare mi le face şi planul lui de solidarizare a .,celor mai buni" într-oserie de verigi. care să constituie toate la un loc un lanţ (..unechaîne") - sunt vagi, neeficace. nerealiste. Şi. dacă mă gîndesc bine.mă întreb dacă Dupront. invitîndu-ne să uităm r[\zboiul şi afinnînddl nu r[\zboiul este fenomenul esenţial de azi. nu caută astfel. in-cOJL<;tient.o compensaţie şi o scuză pentru înfJîngerea franceză. Căci.elacă Într-adevăr nu războiul este decisiv. atunci faptul că Franţa l-apierdut* încetează să mai fie grav.

În ce m[t prive~te, mă simt depinzînd cu Întreaga mea fiinţă derăzboi. Nu mă pot desprinde din el. Şi mi se pare că nici nu vreau.

Duminică, 16 februarie [1941]

Asasinii din pădurea Jilava, care au ucis - după relatarea oficialfl- 93 de evrei într-o singură noapte. sunt cond,mmaţi la pedepse Întrel an şi 25 de ani închisoare şi ocnă. Există în legislaţia romfmeascăpedeapsa cu mo<u·tea. Pentru cine oare? Cîţi oan1eni trebuie să asasi-neze cineva, ca să fie susceptibil de pedeapsă capitală? 93, după cumse vede. nu sunt de ajuns. La pogromul viitor, asasinii vor ~ti 1[U11U1;tcă. în orice caz. capul nu şi-l riscă.

Am visat-o azi-noapte pe Nadia şi pe unn[i. fără nici o leg[\tură.pe Maurice Turbe. În două vise diferite. bine încheiate, [[tră digre-siuni. cu o suită perfectă de fapte. Vise simetrice. clare. aproape ne-interesante tocmai prin claritate.

Mă gîndesc mereu la convorbirea cu Dupront. ÎI Înţeleg foartebine. cînd În loc să r[mună aici, sau să plece la Alger, unde îl aşteaptăo catedră universitară. ţine să fie în Franţa.

La urma urmelor, e totuşi posibil ca Franţa. atît de repede. atîtele dezastruos învinsă şi scoasă din război. să fie totuşi un factorcleterminant în noua Europă, nu politiceşte desigur, dar moralmenteşi mai ales socialmente. (Vai! ce prost scriu.) Mai mult decît oricealtă ţară, Franţa va poseda mîine un material uman gata pentruorice revoluţie: sunt cei 2 milioane de prizonieri din lagărele ger-mane. S-ar putea ca aceste două milioane de oameni să decidă totulîntr-o zi.


Vis din no.aptea de duminică, pe care am neglijat să-I notez la timpşi care acum se destramă. Sunt într-un oraş de provincie cu ŞerbanCioculescu, Ionel TeodoreeU1uşi Păstorel. Mai e şi Vladimir Streinu,deşi, dacă ne numărăm, suntem numai patru. Intrăm într-un hotel.E o cameră curată de provincie. Şerban Cioculescu scrie o epigrarnă(unul din versuri se temlină cu rima ..Gyr"). Păstorel scrie o altăepigramă drept răspuns. Între timp vine patronul hotelului. care nespune că preţul camerei pe noapte e 500 lei. Ni se pare cam scump.Bag de semnă că nu sunt în cameră decît trei paturi şi ies afară. peculoar. ca să mă interesez de încă o cmneră. Culoarele hotelului suntpline de diverse dame. care forfotesc pe acolo, pe jumătate dez-brăcate. Cînd mă întorc în cameră îi gflsesc pe fraţii Teodoreanu. peŞerban şi pe. Streinu îmbrăcaţi căzăceşte şi jucînd de foc o căză-ceaSC{lîn faţa patronului. Gu·e e fom"tesatisfăcut şi vrea să-i angajezepentru cabaretul lui.

Sunt mereu bolnav ... Şocul anafilactic", cu care anl de-a face dinseptembrie şi care părea o boală glumeaţă la început, devine acumintolerabil. Am văzut 4 doctori şi Ill-au dezolat cît sunt de limitaţi.Aceleaşi leacuri, acelaşi regim. acelaşi limbaj - şi în fond aceeaşiprofundă ignoranţă.

Toate întreprinderile Malaxa trecute prin decret regal în patri-moniul statului, paJle cedate ,.de bunăvoie". paJle expropriate. Expu-nerea de motive zdrobitoare pentru Malaxa.

Spectator - şi încă de atît de departe - nu-mi pot opri un senti-ment de satisfacţie, ca la sfîrşitul unei comedii bine jucată. dar maiales magistral sfîrşită, printr-o lovitură senzaţională. Masca luiMalaxa (palidă. misterioasă. fără zîmbet, o efigie) n-a servit la nimic.Totul sombrează într-o mare porcărie. Ce extraordinar roman arputea scrie cineva care ar cunoaşte lucrurile de aproape.

Acordul bulgaro-turc, senmat ieri la Ankara, nu se ştie încă binece vizează, de cine a fost inspirat, .,cui prodest" ... Se dezice Turciade angajamentele ei faţă de Anglia? Încearcă Bulgaria să opreascăacţi unea germană în Bulgaria? E undeva, în culise. mîna rusească?Oricum, un atac gennan nu mai pare acum iminent.

Miercuri, 19 februarie [1941]În UIIÎI'erSIt! de azi două scrisori (una către o fată, alta către p[lfinti~a[le] unui legionar, ofiţer concentrat. Scînteie Ion, sinucis ieri. Amîn-două scrisorile merită să fie transcrise.

\308

,.Vei şti, Mioară, că am luat parte la« aşa-zisa rebeliune ». Ţiepot să-ţi fac mărturisiri sincere. Cred că eu sunt autorul a cel puţinjumătate din numărul total al morţilor pe care i-a avut armata. Decimerit să mor şi asta am făcut-o, nu pentru că aş fi dorit o întronarea regimului legionar pe care nu l-am crezut capabil de o realăconducere, ci pentru că niciodată n-am avut încredere în aceastăarmată, care n-a avut eroi decît creaţi de alţii. Am tras în ea cusatisfacţie, s-o distrug şi aş ti voit acest lucru pentru că sunt uml[lfit."

A doua scrisoare:.,Eu nu v-am iubit Jliciodată. Mi-aţi fost aşa de străini. Nu v-am

considerat niciodată ca p[lrinţi ai mei. ci doar ca pe o lume în mij-locul căreia m-am trezit şi de care mă simţeam legat ca de cevacare-mi poate oferi un adăpost. Atît şi nimic mai mult. Să nu daţinimănui de pomană pentru mine.

Dacă auziţi că sunt mort să nu veniţi să mă scoateţi. Nu vreau săfiu dus nici În biserică şi nici îngropat în cimitir, fiindcă niciodatăn-am crezut în ele. Să fiu ars şi cenuşa mea să fie luată în vînt."

Şi iată cum Scînteie Ion. tiu de plugari din Copăceni-I1fov. scrie,şi plăteşte cu viaţa, o pagină care poate sta oriunde în Dostoievski.

Am recitit de curînd Jocul dc-a \·acwl!a. Primele două acte exce-lente ca mişcare. Actul trei cam ..făcut", litenlf, .. languissant", preaminor. aproape leşinat. Şi totuşi încă frumos, deşi piesa, ca mişcaredramatică, dup~i actul doi cade. Ezit de a scrie teatru. Mi-ar trebuipuţin curaj - şi mai ales o mai bună sănătate. ca să m~l apuc delucru.

Luni, 24 februarie [1941]A murit Fabi.

Joi, 27 februarie [1941]L-am plîns mult, îl plîngem încă. dar îl vom uita. îl uităm. O zi saudouă nu m-am putut gîndi la altceva. ÎI aveam mereu înaintea ochi-lor, îl auzeam vorbind. îl vedeam. Acum sunt alte gînduri c<u'erevin.care mă preocupă: războiul. comunicatele de pe front, evenimentelezilnice, mari şi mici. Şi printre ele. ca printr-o pînză care se despicăbrusc. ca printr-o ceaţă care se ridică şi apoi revine - figura luiscumpă.

Era aşa de frumos. Nu mă puteam opri să mă minunez. de cîteori îl vedeam. "Cum de eşti aşa de frumos, Fabi? Nu e permis. Eun scandal." Rîdea copilăreşte, puţin stingherit, puţin ironic. Aveanu ştiu ce gest timid, neîncrezător, încurcat, ca şi cum ar fi spus:.,Lasă asta. Să vorbim de altceva."

3°91

Ultima oară cînd l-am văzut sănătos, În picioare, a fost la mine- acum vreo două Săpt[U11Îni.Mă sfîşie gîndul că l-am "lăsat atuncisă plece aşa de repede. Venise să-i dau căni de citit. De ce nu l-amoprit? De ce nu am stat mai mult de vorbă? De ce l-am cunoscutaşa de puţin? De ce nu l-am apropiat mai mult de mine?

Bietul copil, dragul de el! Mi-e aşa de greu să Înţeleg că l-ampierdut pentru totdeauna. Mi-e aşa de greu să văd În locul imagineilui luminoase. de băiat de 16 ani. cu p[lrul blond. mătăsos. cu ochinegri şi cu sprîncene stufoase. c,m~Îi barau fruntea. mi-e aşa ele greusă V[lcIÎn locul acestei imagini - un mormÎnl.

Aştept o dimineaţă frumoas[l. ca să-i duc flori.

Miercuri, 5 mal·tie 119411Azi-dimineaţă. de la Zeesen. o sonaCl pentru violoncel şi pian de

Schubert (un Schubert melancol ic. meditativ). Pe UITI1ă.de la Lon-dra, un delicios mic quartet În F de Mozart. pl. oboi şi coarde.Aseară. tot de la Londra. un qu intet de Brahms pentru clarinet şicoarde. Nimic remarcabil. Fad. plat. fără inspiraţie. Într-una dinserile trecute. un concert pt. clavecin şi orchestră. prins Întîmplătorla Viena. Mă Întreb~U11.ascultÎnelu-1. ce poate fi. De la prima frază.eram fixat asupra epocii: secolul XVIII. Dar cine anume') Am pro-cedat prin eliminare: nu Bach (era prea uşor). nu Mozart (nu eradestul de uşor), nu H~indel, nu Haydn. Poate un itali,U1? Poate unuldin cei doi -trei Bach mai mărunţi? Ultima presupunere mi se păreamai sigură. Aşadar. Philipp Emanuel sau Johann Christian. Si eraÎntr-adev[u·. Johann Christian Bach. Mm'e satisfacţie personală. Mă-gulit de priceperea mea.

Trupele gen11<lI1esunt În Bulgaria de trei zile. Filov28 a semnatpactul tripartit şi În aceeaşi dimineaţă - cîteva ore chiar Înainte desemnătură - nemţii treceau Dun[lrea.

Luni seara. surprinzătoare notă ruseas61 de protest. Dar. cu opu-nerea sovietică sau fără ea. Europa Îşi Închide toate porţi le. toateferestrele. Grecia nu va putea să mai reziste multă vreme cu t<U1curilegenmU1e În coastă. Cît despre Turcia. dadl n-a făcut nimic pînă acum,cred că e prea tîrziu ca să-şi mai apere poziţia În Balc'Uli. Jocul ger-man e mereu acela5i şi mereu victorios: dislocă solidarităţile posibile,paralizează una cîte una zonele de operaţie - şi pe urmă le ocupăÎn stupoarea neputincioasă a celor rămaşi Încă În picioare. aştep-tÎndu-şi cu resemnare rîndul. Iugoslavia va cădea curînd. Turcia varenunţa şi ea ceva mai tîrziu. E stupid, e simplist - dar e inexorabil.

~IO

Joi, 6 martie [1941]Am fost să văd lphigcllia lui Mircea Eliade. (Trecută în matineurilede joi, cu preţuri populare: 40 de lei cel mai scump loc. Mare cădere,una din cele mai mari. ale Nationalului.) Piesa mult mai interesantădeCÎt Îmi aduc aminte că mi se păruse la lectură. Speculcolul, înschimb. grosolan, fără stil, fi'lfă noblete. Îngrozitor se joacă teatm înRomânia - şi niciodată nu simti lucml ăsta mai crispant deCÎt dupăo lungă pauză. Voci răguşite. care tipă, care urlă. Gesturi declama-toare, false. Încercam să retin numai textul - şi mi se părea cu ade-viu'at frumos, Numai pe alocuri supărătmlfe intentiile legionare.

Ascultat pe semit. de la Zeesen. Trioul de Beethoven pl'lItm piall.,'ioarâ şi cello, Of!. 70 III'. f, În re. Combarieu spune despre el: ..claireidylle qu 'on a comparee a la modeste et jolie sonate en mi bemol".

Terminat Black Mischief, roman fantezist de Evelyn Waugh, cititfără dictiomu', dm' cu sute de cuvinte necunoscute. peste care trece,ill1fără milă. Dacă aş avea mai multă răbdw'e, dacă aş fi mai scrupulos,aş face mai mari progrese În engleza mea.

Duminică, 9 martie [1941]

Vis lung. straniu. complicat, cu nenumilfate incidente, cu tot felulde oameni uitati (mă şi întreb de unde răsăreau: Nene Hainerich deexemplu? ...) - imposibil de reconstituit acum. Schema visului o maipăstrez încă - d;lf teribil de simplificată. Printul Niculae e în vizităla mine, În garsoniera mea din Calea Victoriei. Poldy şi Benu suntcu el sus (dar nu sunt singuri. căci e un fel de receptie). Eu sunt jos,în stradă. venind dinspre Piata Amzei. Îi văd sus la fereastra mea,sau mai mult îi ghicesc. pe Niculae şi Poldy. care mi"'laşteaptăprobabil. Mă lovesc de o maşină foarte mică, un fel de trotinetă. pecare a lăsat-o la mW'ginea trotu:uului un general. Intru într-o băcănie(pe trotuarul stîng. unde e dr. Ambrosi) şi cumpăr tigări şi chibrituri,avînd o mică ce;u1il cu băiatul care mi le vinde, Ies de-acolo Încărcatcu pachete şi mai ales cu o sticlă de untdelemn. Sunt jenat că ceide la fereastră, de sus. mă văd În halul ăsta. Mă Întîlnesc în trecere.dm' fără să mă opresc. cu Papa şi Nene Hainerich, Intm, În fine, Încasă. Jos, În hol. un gmp de domni, strînşi În juml mesei, comen-tează parcă intrarea mea. Intru În ascensor. dar în ascensor nu suntsingur, ci cu CeHa. Ascens~orul urcă un timp neobişnuit de lung. Suntmirat că n-am ajuns Încă. Ii spun Cellei că probabil se întîmplă cevacu ascensorul nostm. Ne uităm într-adevăr pe fereastră şi observămcă tburăm printre case înalte, necunoscute. Pe Uffi1ă,bmsc, ne prăbu-şim şi murim. Dar moartea noastră nu opreşte visul. Continuăm să

luăm parte mai departe la toate cîte se Întîmplă, deşi ştim prea binecă suntem morţi. Mai departe nu-mi mai pot aminti nimic.

Marietta Rareş. Întîlnită pe stradă, mă opreşte. deşi eu mă pre-găteam să trec mai departe, cu un simplu salut. O ascult cum sevaită: Haig e Încă arestat, i se aduc tot felul de acuzaţii. depoziţiileactorilor de la Naţional sunt zdrobitoare, e Învinuit de comunism şirebeliune. Marielta Sadova a fost dată afară de la Conservator. Gizae disperată. i se fac mereu percheziţii acasă etc .. etc. Am lăsat-o săvorbeasdl. tIu'ă s-o Întrerup. tIiră să replic. Ce pot face mai mult decîtsă ridic din umeri? Dacă (U'fi Învins ei, ştiu bine că ar fi fost de zeceori mai sălbateci. Iar suferinţa celorlalţi le-ar fi fost teribil deindiferentă.

Citit. din întîmphu'e, Lc Diclalcllr. al lui Jules Romains. Ce copi-I~u'ie! Ce naivitate! Poate că în 1926 asemenea lucruri nu erau ne-ap[u·at ridicule. Dar astăzi. cînd ,U11văzut cîte am V[IZUl...

Vineri, 14 martie [1941]

Tel111inat ieri. după o lectură intermitentă de cîteva luni, primulvolum Balzac din ediţia ,.Pleiade": La /l/aisoll dll Chal-qlli-pclolc.Lc bal dc SCC{/II.r.Mhlloires dc dCIIXjCIIIICS/l/ariecs. La bOllnc ModeslcMiglloll. UII debili dalls la \·ie. Albert Samrtts. La Vendclla. Ulle dOllblcfamillc. La paix dll /l/hlOge. Madamc Fir/l/ialli. Ellldc de Fem/l/c. Vafi greu să continui a citi totul. în ordine cronologică. Nu ştiu cîndvoi mai putea face o lectură sistematică din Balzac. (Ar trebui camun an!) Om' ca să nu las lucrurile încurcate. sunt decis să citesc acumromanele tipice (Ellgcnie Gralldel, Pere GoriOI, Le lys dalls la "allccetc.) şi să las restul pentru altă dată.

Mircea (spune Rosetti) numit la legaţia din Madrid. Nici nu maivine În ţar~l. De la Lisabona pleacă direct la noul pOSt.2~Va fi astfelcruţat să ia atitudine. Iar mai tîrziu va putea să fie la fel de bineîntr-un cîmp sau În celălalt.

Războiul de primăvară a Început, se pare. Mari bombardamentela Londra şi Berlin în aceeaşi noapte.

Legea Roosevelt pentru ajutorru'ea Angliei a intrat În vigoare detrei zile. Surdă enervare la Berlin .. ,Evreii sunt vinovaţi", spunecorespondentul german al Universului. Nu m-aş mira să avem, careplică şi diversiune, un nou val ru1tisemit.

Mereu visuri lungi. complicate. fantastice, aproape în fiecarenoapte. Dar le uit înainte de a le putea însemna.

Duminecă, 16 martie [1941]

Ieri, un an de la moartea lui Nae Ionescu. Parastas la Biserica Visa-rion, interesant ca adunare de oameni. dar trist prin amintirea atîtorlucruri, la care te silea să meditezi. Acum două luni, înainte de.,rebelilme", eroarea politică a lui Nae Ionescu. inutila lui aventură,încă nu era atît de ratatil cît pare azi. Figuri vechi de la Clll'cÎlI!Il!:

Onicescu. Devechi. Voglberg. Alexandru Devechi. Pretori,m. Toţiîmbătrîniţi. Aveam impresia că e mai mult parastasul lor.

Pe U1măCÎteva figuri vizibillegioncu'e: bfu'bi recente. căutături mis-teriO<Lse.tineri disperaţi cu pfuul vulv.oi. Undeva. În plimul plan, sOţialui CodremlU. către care se Îmbulzea diversă lume. ca să prezinte oma-gii. Ce căuta Nae Ionescu între oamenii ă5tia? Ce avea comun cu ei?

Dineu amical aseară la arhitectul Cantacuzino. Impresia ciudatăcă mă atlu Într-un alt oraş, cu cfUli, cu tablouri, cu omneni prietenoşi,fără război. nlră nemţi. fără Hitler.

Discurs al lui Roosevelt astă-noapte. violent antinazist, plin deîncredere, anunţînd cu certitudine victoria. Stfm1agăţaţi de aparatelenoastre de radio şi trăim într-o lume atît de depărtată de noi, şi pecare o considerăm a noastră. Pe um1ă ieşim pe stradă şi ne trezimîntr-un oraş cu tJupe gemulI1e - prizonierul lor.

Mă gîndesc mereu la piesele mele de teatru. fără să mă decid aîncepe să lucrez. E adevărat dl piesa cu ziarişti trebuie lăsată să seprecizeze. să capete contur. Materialul e bogat. dar nu-i V[lelÎncăscheletul. Uneori mi se pare că ar putea să devină ceva mai grav şimai consistent eleCÎt o simplă comedie de mediu bucureştean. Înfonel. moelul În care Nae a venit la C/I\'â/lfll! şi a sfirşit prin a devenistăpîn nu este o aventură ele teatru') Dar piesa ..Grodeck" e destulde precizatil şi aş putea. în orice caz ar trebui. să pornesc la lucru.

Marţi, 18 martie [19411Textul Legii chiriilor apărut azi-dimineaţă în ziare. deprimant. Nuştiu de ce măsurile antisemite .. Iegale" mi se par mai întristătoare.mai umilitoare decît bătăile, decît spargerea geamuri lor. Poate că,în fond, ca avertisment, legea asta va prinde bine. Ne aminteşte dinnou toate an'leninţările care sunt mereu prezente. Evreii uită aşa derepede, cu atîta inconştienţă, cu atîta copilărie. încît trebuie să leaducă cineva aminte din cînd în cînd care este destinul lor.

Toată ziua am fost trist. Mi-e inima grea - şi nu pentru faptulîn sine că va trebui să plătesc o chirie peste puterile mele, că va tre-bui poate să renunţ la garsonieră. că va trebui să umblăm cine ştiecît pînă a găsi o casă în care să ne mutăm, ci pentru toată aceastăstupidă, inutilă cruzime. al cărei singur scop este de a face rău şi dea batjocori, pentru plăcerea de a face rău, pentru plăcerea de abatjocori ...

A murit, la Cannes. Titulescu. Nu l-am cunoscut, nu l-am auzitniciodată vorbind, n-am avut simpatie personală pentru el şi niciadmiraţie politică. Am fost mai mult înclinat să cred în cabotinajullui puţin isteric (sunt unele imagini de la CImÎ/lI/l1 care perzistă înmine). Nici prin Maryse şi Gheorghe30. nici prin Sacha Rom,m"1. niciprin Aristide - care mi l-ar fi putut face mai familiar - nu m-amapropiat cu nimic de el. Îmi aduc doar <U11intede acea dimineaţă dela sfirşitul lui septemvrie 1930. cînd l-am văzut la Geneva, preziclîndadunarea generală a S.D.N.31-ului, în Bâtiment electoral. Era aşa demult soare, eram atît de tînăr. veneam de la A cy. mă întorce amla Paris. Totul era liber înaintea mea, totul era deschis şi posibil.Quantum mutato ab illo ...

Vise absurde În fiecare noapte. Mi le povestesc În gînd. cînd mătrezesc buimăcit. îmi promit să le scriu, şi pe urmă le uit. Azi-noaptem-am visat soldat. undeva pe zonă. Eram cu Picu Mironescu şi cumaiorul Răceanu. care la început mi se părea că devenise locote-nent-coloneI. Orice vis în GU'emă văo soldat e un coşmar. Alalti."lierinoapte, un vis cu desăvîrşire comic. Errun cu Poldy Într-un tramvaila Br[lila şi mergeam să vedem o statuie a lui Take Ionescu. Cîndtramvaiul s-a oprit. ne-am întors indignaţi spre valman sau spre con-ductor ca să-i cerem socoteală de faptul că statuia dispăruse. Vat-m,muI era doctorul Dumitrescu-Brăila. Ne-a spus să coborîm. cătotuşi statuia e acolo. Am g[lSit într-adevăr o foarte frumoasă statuiede mannură (neagră - mi se pare) şi am privit-o multă vreme.

Tot la Brăila m-am visat Într-una din nopţile trecute, cu Nina.Mergecun pe Bulevardul Cuza spre Dunăre. C<U11unde e Biserica Lu-tenmă se afla o Închisocu'e militară, unde era Închis Mircea. În curtese plimbau tot felul de deţinuţi. Am intrat într-un birou şi de acoloam telefonat unui funcţiomu' (numele lui era Const<U1tinescu. dru' mai

30 Gh. Nenişor era nepot de soră al lui N. Titulescu.31 Avocatul Sacha Roman fusese un timp secretarul lui N. Titulescu.31 În 1930 şi 1931 Titulescu fusese ales preşedinte al sesiunii plenare a Ligii

Naţiunilor (Societe des Nations) cu sediul la Geneva.

avea un nume cam ridicul, Policarp, parcă. sau aşa ceva). Cînd amplecat de acolo. se ridicau nişte drapele şi, printre ele, patru drapelenegre - semn că se executaseră patru condamnaţi. Dar toate, toatevisele sunt mult mai complicate decît izbutesc să le notez. Prin Însuşifaptul că le scriu, le simplific.

Seară Hiindel, cu totul din întîmplare. Mai Întîi de la Geneva,cîteva coruri şi un foarte frumos. lung concert pentru orchestră decoarde. Iar apoi - imediat - de la Londra. cîteva arii de sopnU1ăşi în fine un trio pentru 2 viori ~i pian. Totu I foarte frumos. grav şiliniştitor.

Vincl'i, 21 martic 11')41]Seară de muzică. cum n-am mai avut de mult. De la MUnchen. cîntatde orchestra Mozarteum din Salzburg, COl/cert III pel/tru pial/ şi or-chestră ÎI/ do major de Mozart, iar la sfîrşit. un 011 dam il/o dintr-oSimfonie ..pariziană" în sol major. Am trecut pe um1ă, imediat. laLondra ("home service"). unde printr-o coincidenţă fericită (ca şideunăzi cu Windel. ..) se dădea tot un concert Mozart: mai întîi unconcert pentru pi,m şi orchestră şi pe urmă menuetul din Kleil/c Nachr-mllsik (pe englezeşte: Lillle nCl/illg serellade). Tot de la Londra, Încontinuare. În timp ce scriu nota aceasta. un concert de muzicăsp,miolă: piese mici pentru orchestră C!.e,Granados,Albeniz, De FalIa.

Duminică, 23 martie [1941]

E probabil că voi fi silit să-mi parasesc garsoniera. Pretenţiileproprietarilor mei mă sperie. Nu cutez să-mi iau obligaţii atît demari, cînd întreaga mea situaţie (dw' e asta o ..situaţie'''? cuvîntulmi se pare ele batjocură) e în aer.

Ştiu bine că a mă muta de aici însenmează o teribilă dezordine înîntreg felul meu de viaţă, dar. oricum se vor petrece lucrurile, va trebuiS[l mă resemnez şi mă voi resemna. Să nu uit că suntem În război.

,.Să nu uit" - vorba vine. Parcă pot uita'? ÎI simt prezent În toategîndurile mele. pas cu pas. minut cu minut. Uneori e o durere vie,o durere fizică. un fel de sufocare nervoasă. Şi aşa trec zilele, unacîte una, încet. greu ...

Titu Devechi văzut ieri-dimineaţă. Mai obosit. mai slab, maicărunt. A fost bolnav. Nu cred că evenimentele politice l-au lovitprea rău. E mereu sceptic, glumeţ, agreabil. Cred că pe mine războiulm-a îmbătrînit mult mai mult. Îl ascultam vorbind. explicînd lucru-rile, oferind soluţii - şi Îmi venea să rîd de naivităţile pe care le spu-nea. Aveam sentimentul că ascult un băiat foarte tînăr, pe care nici

nu te oboseşti să-I mai întrerupi. Singurul lucru pe care ai vrea să i-Ispui este: "lasă, o să mai trăieşti, o să creşti mai mare şi o să vezi ...".

Mi-a făcut plăcere însă să aflu că Devechi, pentru care astă-toam-nă victoria germană era sigură În mod absolut, Începe să aibe Îndo-ieli ... Dacă nu înving pînă în noiembrie. atunci nu mai pot Învinge."

Ieri. Iugoslavia părea Înfrîntă. Cu oarecari concesii formale. cuoarecari menajamente de principiu. dar Înfrîntă. Pactul tripartit unnasă fie semnat chiar ieri, cel mai tîrziu azi. Dar azi lucrurile par dinnou Întîrziate. Mai mult decît .,ÎntÎrziate". nu cred. Se Încearcă orezistenţă de ultim moment. Demisii din guvem. Întruniri de pro-testare. memorii. telegrame, manifestaţii.

Si totuşi vor semna.

Strania senzaţie de a intra Într-un mare restaurant cu lumină. culume multă, cu muzică. E parcă o lume ireală, un decor de teatru.ceva În afară de Întreaga noastră viaţiL Am fost la ..Cina" cu soţiiZissu. (Îmi jur că e ultima oară cînd ies cu ei În oraş. Pe cît posibil.Îi voi evita de aici Încolo. Ea este tipul Însuşi al jidoavcei pw·venite.

t- Cît c1edragi Îmi devin. prin contrast, necăjitele mame din Vădlreşti=- şi Dudeşti. cît de scumpă Îmi este. o c1atămai mult. Mama. mamaC1 mea. aşa de simplă, aşa de bună ...)

Am ieşit ameţit de la .,Cina". Am mîncat tot timpul cu remuşdtri.Mi-era ruşine. Mă simţeam vinovat.

E de neînţeles acest Zissu, teoretici,Ul al unui naţionalism evreiescintegral. şi care iese totuşi seară de sear~l la cinematograf şi restau-rant. două luni după pogrom.

Miercuri, 26 martie [1941]Iugoslavia a semnat ieri la Viena pactul tripaJ1it. Ezitftrile n-au servitla nimic. iar remuşcările nu pot repara nimic. Jocul se joacă mereula fel. Am ascultat la radio. ieri după-masă. ceremonia semn~irii.Discursul lui Tvetkovic în sîrbeşte. Singura notă - sentimentală Îns~l- de ..independenţă". Unnează Turcia la rînd. Dar mai întîi ,tr trebuisă vină - şi e foarte de crezut că va veni - ocuparea Greciei de cătretrupele germ,me. Turcii, care acum par dispuşi să reziste (şi În vede-rea aceasta Îşi asigură spatele, prin decl,mlţia de neagresiune cu ruşiipublicată ieri). vor ceda poate şi ei totuşi. În momentul În care tru-pele genn,me, liberate de pe frontul grec. vor ti disponibile. Aceeaşicomedie, într-un număr nesfîrşit de acte identice.

Mai tîrziu, mult mai tîrziu, se va scrie poate un studiu special de-spre un fenomen straniu, specific acestor timpuri: cuvintele îşi pierd

sensul. devin fără densitate. fără conţinut. Cine le rosteşte nu lecrede: cine le aude nu le înţelege. Dacă ai lua vorbă cu vorbă şi aianaliza gramatical, sintactic. semantic atîtea şi atîtea declaraţii pecare le găseşti aproape zilnic în ziare şi le-ai confrunta cu faptelela care se referă - ai vedea că într-adevăr divorţul între cuvînt şirealitate este absolut. Gînduri (prost scrise) care nu-mi vin pentruprima oară. dar pe care azi mi le prilejuieşte o frază din discursulde ieri al Generalului . .,Acei ce au reînviat în lumea de azi. în rapor-turile lor cu acei lipsiţi de apărare. teroarea şi sălbăticia bar bară alumii de altădată vor fi să fie singurii înfieraţi de contimponmi şipedepsiţi de istorie după cum merită."

Dinat aseară cu Vişoianu. Gina Strunga, Ghiţă Ionescu (ultimul.disp[lrut complet în timpul legionarilor - cînd cred că încerca să se.,adapteze" - şi revenit acum din senin, comme si de rien n ·etait).Lucruri uimitom'e povesti te de Vivi despre Gheorghe şi Maryse Ne-nişor. care se pare rămîn singurii moştenitori ai lui Titulescu, pre-tinde Vivi, în urma unor maşinaţii satanice ale lui Gheorghe. BietulGheorghe satanic!

Emoţionantă Leni, duminică seara, cînd serba la ea acasă un ande la ultima ei premieră . .,Dacă nu joc teatru în toamnă, mOL Numai pot să rezist." A învăţat să cînte la acordeon, şi cînd a vrut săne arate ce ştie, avea lacrimi de nelinişte, ca la o adevărată premierd:-/

Dar mai emoţionant Eugen Ionescu, venit din nou ieri-dimineaţă;. la mine, disperat. fugărit, obsedat. neputînd supol1a gîndul că poatei::: îl vor da afară din învăţihllînt. Un om săn[ltos care atlă brusc că are<.:..olepră poate înnebuni. Eugen Ionescu află Că nici numele de ..10-C\) nescu". nici un tată incontestabil român. nici faptul de a se ti născut

creştin - şi nimic. nimic. nimic nu poate acoperi blestemul de a avea-lîn vinele lui sînge evreiesc-:/Noi. cu lepra asta scumpă, ne-am obiş-nuit de mult. Pînă la resenmare şi uneori pînă la nu ştiu ce tristă.descurajată mîndrie.

Joi, 27 m'artic [1941]

Năucitoare lovitură de stat în Iugoslavia. Regele Petru preia -la 17ani - puterea. Regenţa se demite. Prinţul Paul fuge în streinătate.Şeful Statului-Major fornleatii un nou guvern în care intră Macek şicei trei miniştri sîrbi car~ m~demisionaseră protestînd împotriva pactu-lui tripmtit. Tvetcovic, Cincar Marcovic, arestaţi. Stupoare şi pe Uffilădelir! Pe sU'adăsinlţeai agitaţia nervoasă din zilele mari, decisive. Asta

31-:6

la Bucureşti. Dar ce trebuie să fie la Belgrad! În mai puţin de 12 ore.peste noapte, întreaga situaţie din Balcani e răsrumată. Şi poate nunumai în Balcani ... M-am zbătut toată ziua de nerăbdare. de cw-iozi-tate. de speranţă, de aşteptare. Sunt obosit de prea marea surpriză!

Keren ocupat azi de englezi, după un asediu de 3 săptămini. Res-tul Eritreei va trebui să cadă acum mult mai uşor, aproape automat.

Tot azi a căzut Harar. în Abisinia. Vestea a venit tîrziu. seara, caşi cum ar fi vrut să Încoroneze o zi atît de bogată în evenimente.

Î N-a fost totuşi ultima veste a zilei. La II 1/2 noaptea - adinea-uri - Radio Bucureşti a anunţat dl proprietăţile imobilime evreieştisunt expropriate. Casele luate cle la evrei vor fi c1ateprofesorilor. ofi-ţerilor. magistraţilor etc. Ce m:i Îngrijoreazfl nu e în măsura în sine

::; (căci nimic flu are importanţ:t şi singurul punct cle vedere esenţial::::: este: r:izboiul). ci faptul 6t guvernul. luînd o măsură antisemită atîtct::.~ de gra,vă. sare peste o Întreagii scar:1 progresivă de lovituri anti-

semite. pe care le-ar fi putut da Într-o serie de cliversiuni graclate.Ce mai poate UJlmldupă o asemenea expropriere? Poate org,mizareaunui gheno. Dar pe urmfl? Pe urmă nu mai rfimÎne decît pogromul.

Şi mereu, astăzi ca şi ieri. astflzi mai mult deCÎt ieri. mai mult c1ecÎtoriCÎnd. Îmi repet că singurul lucru care contează e să rabzi. sărezişti. să aştepţi. E o chestiune de timp. Dacă eşti viu. dacă ri:'tmîiviu - tot restul va trece.

Vineri, 28 martie (1941]

Îndurerat de ce s-a întîmplat aseară. Îngrijorat de ce se va mai întîm-pla cle aici Încolo. Altă datfl- chiar sub legionari - antisemitismulera bestial. dar În afw'ă de lege. Era oarecum scuza lui. Şi oricînd- milcar de formil - puteai să apelezi la autoritatea de stat. Un mi-nim de dreptate era păstrat în măsurile oficiale. Acum şi sentimentulăsta - oricît de precw' - al unei justiţii oficiale e pierdut. Toateziarele de azi-dimineaţă publidi în prima pagină. cu titluri enorme.vestea exproprierii evreilor. Restul ştirilor (războiul. cuceriri le dinAfrica. lovitura de la Belgrad ... ) sunt undeva pe la coadă. Ce eimport,mt în România. astăzi. vineri 28 martie 1941. este că evreilorli se iau casele*. Restul n-are nici o însemnătate!

Încă o dată. azi-dimineaţă. dar mai ascuţit, mai dw-eros deCÎt ori-cînd. în clasă33, vorbind elevilor mei despre "literatură" şi încă

* Anulatii formularea: ,.evreii rămîn fără case".D Din acest an, Sebastian era angajat ca profesor suplinitor la liceul evreiesc

"Cultura B", înfiinţat în 1940.

despre cea română, am simţit cît de inutil, cît de absurd ne agăţămde lucruri care nu mai au pentru noi nici sens, nici realitate. În clasaVIII băieţii dădeau teze. I-am pus să scrie despre "sămănătorism".Om' pe urmă, privindu-i cum scriau - cu atîta seriozitate! - aplecaţiasupra caietelor lor, am simţit un sentiment de milă frăţească pentrumunca lor, pentru timpul lor pierdut. pentru tinereţea lor În fiecarezi exasperată. Erau printre ei atîţia băieţi ai căror părinţi r[U11ăseserăpeste noapte ruinaţi. pe drumuri. printr-un simplu decret - iar eiacum scriau despre "probleme de literatură română". Grotesc!

Camil Petrescu se vaită că probabil lui nu i se va da nici una dincasele luate de la evrei.

- Mie nu mi se dă niciodată nimic - spune el descurajat.- Ei bine, de astă dată - răspund eu - chiar dacă ţi s-ar da. sunt

convins că nici n-ai primi!- Să nu primesc? De ce să nu primesc?Vorbea cu atîta linişte, încît M1 Înţeles nu numai că nu vedea nici

un motiv să nu-şi Însuşească o casă care nu-i aparţine, confiscatăde la un evreu, dar că aşteaptă să i se dea o asemenea casă. şi că vafi pentru el o deziluzie dacă nu i se va da. .--1

Marietta Sadova internată de cîteva zile la Tîrgu-Jiu. Se pare căÎn ultimul timp se agita ca În plină rebeliune. Nu ştiu de ce mi separe că e ceva comic În aventurile ei politice.

La Marsilia. astăzi, 10 000 de fnmcezi au m,mifestat pentru Iugo-slavia. Poliţia i-a Împrăştiat cu greu. Europa Întreag[l jubilează Întăcere. în taină. La Roma şi Berlin. tăcere ÎncllJcat[l. Lovitura de laBelgrad a compromis tot programul vizitei Matsuoka'-l. Cred că nemţiivor Încerca să plătească sînge ros neaşteptata lovitură ce le-a fost dată.

De la Geneva, astă-seară, Missa solemllis de Beethoven. Un ceasde linişte.

Sîmbătă, 29 martie [1941]

Scurtă convorbire cu A. B. În maşin[l, ÎntorcÎndu-ne acasă. ÎmiMlinteşte (cu extremă delicateţă de altfel) că Înţelegerea noastră afost valabilă pe timp de şase luni şi că prin urmare s-a terminat. Dela I aprilie mai departe sunt În aer. Dintr-o dată, ca o bruscă sufo-care, resimt toată spaima sărăciei, a mizeriei*.

-'"'Yasuke Matsuoka, ministrul de E,heme al Japoniei.* Paragraful mai conţinea o frază (ceva mai mult de două rînduri) care a fost

anulată prin haşurare foarte apăsată.

Marţi, 1 aprilie [1941]Mare bătălie navală în Meditenma. 150 mile la sud de Creta. înnoaptea de vineri spre sîmbătă. Mare. foarte mare victorie engleză.Italienii pierd în mod sigur 3 cnJcişătoare de cîte IO 000 tone şi 2 dis-trugătoare de CÎte 15-18000 tone. Un mare vas de luptă de 35 000tone. aşa de rău lovit, înCÎt nu se ştie dacă a apucat să se refugiezeîntr-un port. Încă un crucişător şi un distrugător sunt presupuse deasemeni pierdute. I 000 de ofiţeri şi marinari italieni şi germani.pescuiţi de englezi şi depuşi în Grecia. În regiunea bătăliei au rămasalte sute. sau poate mii de italieni în luptă cu valurile. Englezii nupierd decît două avioane. Întreaga tlotă care a luat parte la luptă s-aÎntors la A lexandria. fără nici o zgîrietură (..without a scratch").Amiralul Cunningham a dat cel mai scurt ordin de zi posibil: ..Welldone". În hitJ·eea. englezii continufl drumul spre Asmara şi sunt lajumătatea drumului. dincolo de Keren. În Abisinia au ocupat Dire-daua şi se Îndreaptă acum. din mai multe direcţii. spre Addis-Abeba.

În timp ce italienii pierd pe toate fronturile, genmm.ii, În marealor tăcere, pregătesc probabi I ofensiva. E acelaşi mister din primă-vara trecută. din care poate izbucni În orice clipă cine ştie ce J1fluci-toare lovitură. Unde Însă? În Iugoslavia, e foarte probabil. ba chiarsigur. Jocul acolo începe să se clarifice. Se încearcă a se provocaacolo o diversiune croată. care ar putea juca. în descompunereaeventuală a Iugoslaviei, rolul jucat de slovaci în nimicirea Ceho-slovaciei. Dar chim daefl lovitura nu va reuşi în modul acesta -oricum şi în orice mod o lovitură gemlcU1iitot tJ'ebuie să dea. Suntemîn l aprilie. Întoarcem foaia de calendar cu un sentiment dublu. deuşurare (a trecut o lună din primăvara asta) şi de anxietate (suntemÎn plină primăvară: lucrurile multă vreme nu mai pot rămîne pe loc).

Neaşteptată vizită. ieri. a lui Madeleine Andronescu. însoţită deTiteI. Plăcerea sinceră de a atla că sunt unii oameni care se gîndesctotuşi la tine - deşi nimic nu-i obligă la asta, nici măcar o fostăprietenie.

Miercuri, 2 aprilie [1941]Asmara a capitulat ieri. E probabil că nici Masaua nu va rezista. Orezistenţă în Eritreea nu mai e posibilă.

Ziarele bucureştene arătau pînă ieri o simpatie cu totul nediscÎ-plinată pentru noul regim din Iugoslavia. Fotografia regelui Petruera publicată cu comentarii elogioase, iar titluri mari anunţau: "or-dine perfectă în Iugoslavia". Astăzi toate ziarele vorbesc de ,.atro-cităţile de la Belgrad". "dezastnJl inevitabil", "provocările sîrbeşti".

Nemţii Îşi pregătesc atacul. după tipul cunoscut. Întîi o intensăpropag,mdă asupra populaţiei germane martirizate (ca în Sudeţia. caîn Polonia ...). pe urmă - probabil - un accident de frontiera şi. înfine, invazia. Nici măcar nu se obosesc să inoveze.

Am impresia că sunt mai puţini nemţi în Bucureşti. Se pare căse fac mişcări repezi de trupe spre frontierele iugoslave. S-ar puteaca atacul să se pornească simultan dinspre Bulgaria. România şiGernlania.

Lilly Popovici întîlnită azi-dimineaţă pe Calea Victoriei. Cred căera mai mult jenată decît bucuroasă. Pretinde că Marietta a fostarestată în urn1a unui denunţ al Marioarei Voiculescu. Am condus-opînă la ..Nestor". Trecea pe lîng[j noi un ofiţer neamţ.

- Nu pot să-i sufăr - spunea Lilly. Îi urăsc. Mi-e ru)ine. Cîndmă gîndesc la sîrbi şi la greci - mi-e ruşine de noi.

Am ascultat-o nU'f\s-o aprob sau s-o dezaprob. Am vag impresiacă în timpul Legilmii trebuie să fi fost mai puţin inmmsigentă. Rolulde Clitemnestră legionară - pe care l-a jucat şi în piesa lui Mircea- îi merge foarte bine.

M-am gîndit astăzi la o comedie politică în trei acte. care să sepetreacă la Bucureşti, în 1848. în timpul revoluţiei. S-ar putea spuneastfel, sub un amuzant e<mlutlaj de epocă, o sumă de lucruri actuale.

De ce toată lumea c<U'emă vede se sperie de cît de prost arăt? ..Aislăbit! Ai îmbătrînit!" - mi se spune mereu. Şi nu-mi face nici oplf\cere.

Cu cît se apropie 23 aprilie. gîndul de a trebui să-mi părăsesc gar-soniera devine mai apăsător. Mi-ar trebui 100000 de lei. ca s-o potduce pînă-n toamnă. Dar cum? Dar de unde?

Joi,3 aprilie [1941]

..Comedia politică" la care mă gîndeam ieri a devenit astăzi maipuţin vagă. Plimbîndu-mă pe stradă. mf\ amuzam astă-seară s[\ ima-ginez lucrurile, să le precizez. Piesa s-ar putea numi ..Libertate". Aravea mai multe acte şi în orice caz mai multe tablouri. Un tabloula Bucureşti. într-o redacţie de ziar revoluţionar. Un alt tablou laconsulatul francez. Un altul - după represiune - undeva la o moşie.unde tînărul erou al comediei se refugiază. Ca să scriu piesa, artrebui să studiez în prealabil epoca: ziare ale timpului. o istorie amişcării. documentele. procl<Ullaţiile... Nu mă gîndesc să fie un lucruprea grav. O uşoară comedie de politică şi de amor.

Benghazi reocupat de italieni! Nu credeam posibilă o asemeneaîntoarcere de situaţie. Ea mă trezeşte din euforia provocată de ulti-mele evenimente. Aşadar, războiul este încă totuşi foarte lung.

Vineri, 4 aprilie [1941]

Actul 1 din "Libertate" (dacă o voi scrie cîndva) nu se va petrece,cum proiectam ieri. Într-o redacţie de ziar - ceea ce ar prezenta undublu inconvenient: 1) dificultatea de a face o "redacţie" într-unBucureşti de la 1848 (nici măcar nu ştiu dacă exista aşa ceva),2) compromiterea prin repetare a "comediei de presă", la care măgîndesc mai de demult şi la care n-aş vrea să renunţ. Acest prim acts-ar putea petrece mai bine într-un birou de autorita.te publică - ceeace mi-ar da prilejul să arăt schimbarea de regim, surprinsă În chiarmomentul preluării puterii.

Scriu nota de mai sus. dintr-un fel de obligaţie de copist. Azi-di-mineaţă aş fi scris-o cu bucurie. EnU11încă amuzat de gîndul piesei,care era prezent, viu. D,u' acum e seară şi, după această lungă zj carea trecut (încă o zi, încă o zi. încă o zi - şi toate sunt lungi ...). măsimt obosit, extenuat. covîrşit de tot ce se întîmplă, de tot ce ne aş-teaptă. de tot ce nu mai am nervi să suport, să ascund, să tac. Şi înasemenea seri gîndul că s-ar mai putea să scriu cîndva literatură mise pare stupid. Mă simt groaznic de bătrîn, de uzat.

Sîmbătă,5 aprilie [1941]Retragerea englezilor de la Benghazi mi-a dat o noapte de insomnie.Era un front pe care-l socoteam lichidat. Lovitu'ra mi s-a p{uut greanu prin ea însăşi, ca pierdere teritorială, ci prin semnificaţie. Aşadar.era posibil ca la Tripolis să se recreeze o forţă ofensivă. să se pri-mească noi trupe şi materiale. să se pregătească un contraatac - şienglezii. cu legendara lor proastă infom1aţie. să nu ştie absolut nimic.În aşa hal nimic, încît să-şi retragă toate trupele* spre Eritreea şipoate spre Grecia. lăsînd Cirenaica neapărată. E posibil acum caîntreaga Cirenaică să recadă în mîna italienilor, dublaţi de nemţi. Oluptă pentru recucerirea ei va trebui dată din nou - cine ştie cînd?- după completa ocupare a Eritreei şi Abisiniei, dar e de văzut dacăîntre timp, izbucnind războiul în Iugoslavia, englezii vor mai aveatrupe disponibile de trimis în Libia. Toate aceste raţionamente le facazi. Ieri, şi mai ales alaltăieri, eram incapabil să fac vreun raţiona-ment. Mă deprimase prea mu It vestea atît de neaşteptată!

d22\

În Abisinia*, englezii au ocupat astăzi Adua. Înaintarea spreAddis-Abeba continuă.

Zi de vară. Cald ca în iunie. Mă gîndesc cu nostalgie la Baicic.Dimineaţa, plimbare cu Madeleine Andronescu pe la Lacul FIo-reasca. E agreabilă şi amuz,Ultă - dar ştiu bine că mă voi obosirepede de ea. I-am spus cu sinceritate că nu-mi place să cunoscoameni. Şi într-adevăr nu-mi place. N-am ce să le cer, n-am ce săle dau.

Duminică, 6 aprilie [1941]Procl,Ul1aţie gem1,mă anunţînd războiul contra Iugoslaviei. Seamănflperfect cu proclamaţiile date înaintea invaziei Poloniei. Norvegiei,Belgiei, Olandei ... Trupele gem1,Ule au primit ordin să restabileascăordinea în Balcani" - spune Hitler. Sîrbii vor rezista. Dar CÎt? Înmomentul acesta trupele germane au atacat Iugoslavia şi Grecia. Nuse poate şti deoc,Ulldată nici pe unde, nici cu ce forţe. Pînă disearăvom avea ştiri.

SearaBelgradul bombardat de două ori, dimineaţa şi după-masa. Comu-

nicaţiile întrerupte. Postul de radio mut. Nici o ştire directă de acolo.În Grecia. atacul se dă prin Tracia şi Macedoma. Pentru moment.se pare că înaintarea acolo nu e fulgerătoare. Ruşii au semnat asearăcu sîrbii un pact de neagresiune şi amiciţie. Turcia rezervată. Nu credcă va întreprinde ceva, înainte de a fi direct atacată. Addis-Abebaa fost cucerită de englezi. E o veste care ieri nu s-ar fi pănlt de ex-tremă semnificaţie,.dar care acum. sub avalanşa noilor fapte întîm-plate, nu ne mai emoţionează.

Luni,7 aprilie [1941JMereu nici o veste de la Belgrad. Comunicatele gem1,me nu dau mcio indicaţie geografică (pînă unde au înaintat? pe unde?), iar comu-nicate iugoslave nu sunt. Mă tem că în Iugoslavia se va repeta C,Ul1-pania din Polonia. Bombardamente masive, care dezorganizeazăcomunicaţiile, taie legăturile, dizlocă armatele. fărîmiţează ţaraînainte de a fi putut măcar să ia cunoştinţă de existenţa războiului.Despre un atac iugoslav spre Albania (singura acţiune ce era deaşteptat), nici un semn pînă acum. E posibil ca întregul război dinIugoslavia să fie teJminat în 5-10 zile, fără nici o bătălie pro-priu-zisă şi în orice caz fără ca un "front" să aibe timpul de a sedesemna. Poate că în Grecia lucrurile voIi'decurge altfel. Salonicul

va cădea probabil repede. dar spre sud e cu putinţă să se stabileascăun front. Şi e singul1ll lucru care contează. La urma urmelor, nimeni!:Iu e destul de nebun să spere că nemţii nu vor ocupa Grecia.Intrebarea este: în cît timp? cu ce pierderi? Dacă războiul dinsud-est i-ar ţine pe nemţi aici 4-5 luni. obligîndu-i la eforturi ~isacrificii serioase. războiul acesta - chiar victorios - ar fi pentruei o foarte proastă afacere. Dar dacă termină repede aici. atunci elar putea fi în aprilie 1941 cam ceea ce a fost în aprilie 1940 r~lZboiuldin Norvegia: prologul unei marj ofensive În mai-iunie. pe frontuldecisiv din Occident.

Sunt plin de temeri ~i griji. pe care nu mi le pot ascunde. Mă ~iirită optimismul celorlalţi. SÎmb~ltă seara am dinatla Alice Th. cuBr'Uli~te35.H i1I<U"d36~i Aristide. Toţi trei. sigw'i de victorie (e adev~u'at61 nu începu<'ie Încă noul atac gellllan). Pentru ei nu Încape îndoialil.Eu Însil sunt teritîcat de tot ce se poate Întîmpla. Încep din nou zileleşi nopţi le groaznice de ,Ului trecut?

Ciudate bomb,u'damente iugoslave (dar sunt iugoslave?) la Sofia.Timi50ara. Arad ~i Budapesta. Nici stricflciuni, nici victime ... Provo-care" - strig~1 Berlinul. Se spune că nemţii ţin neap~mlt să arunceasupra sîrbilor Bulgaria. Romfll1ia ~i Ungaria. Ieri 5i alaltăieri s-avorbit mereu despre mobilizare generală.

Aseară. la Ateneu. un Mall!Jiills Passiol1 de război. Multe tăieturi.care reduceau întregul oratoriu cam la o treime. Lipsea Între altele..Ich will bei meinen Jesu wachen".

Marţi, 8 aprilie [1941)

Un comunicat grec anunţi:i că iugoslavii se retrag pe frontul din sudşi descoperă aripa stÎng;;1elen;;l. Nici o indicaţie despre o rezistenţiicoherentă iugoslavă.

Angoissă. tristeţe. singurMate apăsătoare. Şi peste toate. voinţa- mai mult ..principială" - de li rămînea totuşi În picioare.

Miercul'i,9 aprilie l1941JA căzut Salonicul. Întreaga amlată greacă din Macedonia răsrlfiteanărămîne tăiată de restul ţării. Va fi nimicită sau va capitula: altă ieşirenu există. Belgradul este un morman de ruine. În sudul Iugoslaviei.ca şi în nord. nUlfi distrugeri. mari retrageri. mii de prizonieri. Totul

); Tudor Teodorescu-Branişte, ziarist şi scriitor.)6 Richard (Ricci) lIillard scria comentariile politice în Re\'ista FUl1daliilor

Regale.

se prăbuşeşte În derută. În Eritreea. englezii au ocupat Masaua. darÎn Cirenaica au pierdut Derna. Loviturile groaznice pe care le pri-mesc acoperă şi fac uitate succesele repurtate În tot timpul iernii.încă o dată Germania face impresia de a fi o putere inexorabilă, de-monică. strivitoare. Impresie generală de năucire. de neputinţă.

Zile amare, cu vec.hiul lor gust de cenuşă. cu lacrimi pe care nuţi le Îngădui din mîndrie. D~u'nu pot spune că sunt disperat. Obosit,'apăsat. abătut - dar nu ajuns la limita speranţelor.

Joi, 10 aprilie (1941)Zi de toamnă. Frig. ploaie. umezeală rece de noiemvrie. În casă ecald. dar nu mă mai simt ..acasă". Peste IO zile va trebui s-o predaunoului chiria~. Chiar de săpt[m1îna viitoare voi începe S[l-mi transportlucrurile. Încă nu ~tiu unde. Mi-ar fi făcut plăcere S[lam o camerăac,Lsă la mama. Dar apartamentul lor e prea mic ca să-mi poată oferialtceva decît un pat. Nici cărţile. nici masa de lucru. nici dulapul c~haine nu încap acolo/Nu ~tiu dacă propunerea pe care mi-o faceSacha Roman (de a-n1i da o cameră la el) e destul de serioasă. N~vreau totuşi să stărui prea mult asupra prlrerii de rău de a-mi părăsigarsoniera. Mă simţeam bine aici, eram singur. eram destul de ,,1[Lsatîn pace". Nu ştiu cu ce voi înlocui această sin~urătate. Un refugiu- pentru moment - voi găsi totuşi undeva. In oricît de proastecondiţii. poate d nu va fi mai prost deCÎt la Valea lui Soare.

Nu pot spune despre mine că sunt prea brav. Mizeria fizică măsperie. ca şi mizeria moral[l. Nu sunt făcut pentru a pribegi. Iar dacăla capătul acestei pribegiri nici m[lcar nu poţi întrevedea odihna.salv(U'ea -Ia ce bun toată zbaterea. toată suferinţa'? Totul e cenuşiuastăzi. totul e dezolat. Aş vrea să dorm un somn lung. toropit. deplumb.

Duminică, 13 aprilie f1941]Războiul din Serbia e confuz. Nu se poate şti dacă sunt lupte. undesunt şi între ce fOrţe. Comunicate iugoslave nu există. Singureleinfom1aţii vin de la Berlin, Roma sau Budapesta. Nici englezii dela Atena nu par a cunoa5te situaţia. Zagrebul a căzut din primele zile.A ummt o proclamaţie de independenţă a unui aşa-zis stat croat.Italienii au ocupat Ljubljana. Pe la lacul Ohrida au făcut joncţiuneacu nemţii. Despre un atac sîrb asupra Albaniei nici vorbă nu maieste. Ungurii au trecut şi ei graniţa iugoslavă vineri, ca să ..protejezepopulaţia maghiară". Se vorbea ieri şi-alaltăieri despre un atac româ-nesc de acelaşi gen asupra Banatului sÎrbes_c. Pentru moment, presadin Bucureşti, pornită În avantgardă, jubiIează că "un stat artificial

se năruie". Totuşi o acţiune militară românească împotriva Iugo-slaviei pare prea penibilă ca să fie cu putinţă. Nemţii anunţă, astăzichiar, că au ocupat Belgradul. Nu avem o hmlă care să indice situ-aţia. Mai sunt poate unele puncte de rezistenţă iugoslavă. dar nu seştie în mod exact unde! Totul e desigur pierdut - în aşa fel încîtte şi miri că ocupaţia totală întîrzie. În orice c;az, în cîteva zile totulva fi terminat. În Grecia. englezii încep să intre în contact cu en-glezii. Oarecare rezistenţă eficace se afimlă. Dar nu pot crede că eava duce la consolidarea unui front. Tot ce se poate face acum înîntreg războiul din Balc,Uli este de a se impune nemţilor un mai mareefort şi mai mari pierderi. Dar în nici un caz afacerea nu poate duramai mult de o lună. Cred că cel mai tîrziu la l iunie chestiunea vafi în întregul ei lichidată. iar nemţii vor fi liberi pentru o nouă ac-ţiune. Berlinul anunţă că trupele gennane au înconjurat Tobrukulşi, trecînd mai departe. au ocupat Bardia. Iată-i dar pe nemţi lafrontiera Egiptului. Canalul de Suez devine obiectivul lor imediat.

La Moscova, două fapte interesante, mai Illult cu semnificaţieascunsă decît prin ele însele: protest oficial împotriva intervenţieimaghiare în Iugoslavia şi pact de neutralitate cu japonezii. Un războigermano-rus devine posibil.

Nu am destulă energie să-i spun Madeleinei că trebuie să-şi vadăde drum. Îmi pare sincer rău că lill consimţit joi noaptea să rămînăla mine. A fost încă o noapte penibilă (ca în mai 1938 cu Z.) - cudeosebirea că de astă dată în nici un caz nu poate fi vorba de unamOL Dacă nu vreau noi complicaţii. inutile pierderi de timp şiîncurcături fără soluţie - trebuie să tai scurt.

Luni, 14 aprilie [1941]Germanii sunt la Sollum. unde au loc lupte. Dar între timp garni-zoana engleză de la Tobruk mai rezistă. Nu cred totuşi să poată rupecomunicaţiile între trupele gelm,Ule avansate dincolo de Bardia spreSollum şi bazele de aprovizionare de la Dema şi Benghazi. Un răz-boi în Egipt. pe teritoriu egiptean. pentru Sidi-el-Barani. Alexandriaşi poate chim' Cairo. este acwn o primejdie imediată. În aşa măsurăîncît - probabil - generalul Wavell le va cere egiptenilor să luptesi ei.. În Grecia, frontul anglo-grec ţine încă. Dar e aici un front pro-priu-zis? Mai degrabă aş crede că, dacă linia lor de apflrare rezistăîncă, este doar pentru că nemţii n-o atacă. Ocupaţi deocamdată cuiugoslavii, pe care vor să-i lichideze în prealabil, amînă poate pentrumai tîrziu atacul direct asupra frontului 'Ulglo-grec. Situaţia seamănăcu momentul opririi gennane pe Somme, anul trecut în mai, cînd,

pornind atacul spre Dunkerque, au suspendat timp de două săptă-mîni acţiunea spre sud. O clipă am putut crede atunci că Weygand37

va consolida un front. Care, se înţelege, s-a spulberat scurt, imediatdupă Dunkerque.

Ştiri neconfirmate că sîrbii ar fi ocupat Durazzo38, în Albania.

Lecturi bogate în sugestii în legătură cu Revoluţia de la 1848. Înciuda dezastrelor militare, care mă deprimă, în ciuda necazurilor per-sonale, care se adună (mutarea asta care se apropie ...). piesa continuăsă-mi fie prezentă, ba chiar să mă amuze.

Terminat azi La fCJ11I11l' a Irenle (Ins. Din cîte romane de Balzaccunosc, cel mai stupid.

Miercuri, 16 aprilie [1941]Obsedat de mutarea care se apropie. Casa asta pe care trebuie s-opărăsesc. în care mn locuit doi ani şi jumătateJîn care n-am fost-ştie unul Dumnezeu - fericit, mi-a devenit totuşi scumpă ca o fiinţă.Mă uit la lucrurile mele, aşa cum sunt strînse aici, şi am impresiacă la un loc face ceva viu, o "prezenţă". E o intimitate care se rupe,e o legăturel care se desface, e încă o dată un moment din viaţa meacare se termină ... Uneori îmi spun că n-mn dreptul să mă las de-primat de atîta lucru. Suntem în război şi a pierde o locuinţă como-dă pentru alta mai puţin comodă, sau chiar foarte incomodă, nu eo nenorocire. Ba chiar, restrîngîndu-mă, aş putea spune că-mi reduc"suprafaţa de lovire". Că sunt mai puţin expus la lovituri, mai puţinvizibil. mai ..camuflat". Şi pe um1ă, e o chirie mai puţin. Să spurlemcă aş fi putut plăti chiria acum: cu ce aş fi plătit-o în iunie? Cîndviaţa devine mereu mai amară şi mai scumpă, cînd banii devin me-reu mai puţini - cum vom reuşi să o scoatem la capăt peste douăluni, peste trei luni? Toţi împreună, în Antim, vom cheltui mai puţin,vom avea mai mult timp de rezistenţă .., Da. Dar alteori (astă-searămai ales) îmi spun că o poziţie pierdută e o poziţie pierdută. Că.renunţelrile sunt un fel de pantă înclinată şi cînd porneşti pe drumullor, la vale, e fomte greu să recîştigi terenul pierdut. M-am zbătutpînă acum să rămîn la suprafaţă, ca şi cum încă nimic nu s-ar fiîntîmplat. M-am zbătut să păstrez totul ca mai înainte. Şi casa astape care o p[U'[lsesc - este primul lucru pe care îl pierd. -.J

Nu mai urmăresc războiul din Balcani. La ce bun să-mi fac nervipentru fiecare episod în parte, cînd în întregul ei toată chestiunea

"-

37 Generalul Maxime Weygand era comandantul suprem al armatei franceze.38 Numele italian al localităţii Durres.

este definitiv jucată. Într-o săptămînă, În două sau În patru, gem1aniivor fi stăpîni şi În Iugoslavia şi În Albania ~i În Grecia. Pînă atuncini se va spune seara că Durazzo a fost ocupat de sîrbi (ca alaltăieri)şi se va dem1inţi dimineaţa: ni se va spune dimineaţa că toate am1a-tele iugoslave au capitulat (ca ieri) şi se va dezminţi seara.

În Africa de Nord situaţia neschimbat~i: adică foarte serioasă.

De trei zile sunt În pl in IR48. Citesc documentele revoluţiei.strînse În 6 mari volume oficiale. Cam 4 000 de pagini de rapoartediplomatice. proclamaţii. manifeste. anicole de ziar, scrisori etc.Pasionant şi pitoresc. Cît de mult se pretează epoca unei comediise poate vedea din Amil/tiri/e c%l/e/II/lli Loclls/eal/II. Dardocumentele adaugă foarte mult peste tot ce cunoşte,1I11sau b:lI1ui<U11.Materialul e atît de bogat Încît devine primejdios. M~ltem să nu mălas sedus de ~.culoarea locală". de savoarea incidentelor. de hazulanecdotic al istoriei şi să nu mă pierd. Metoda cea bună ar fi săcunosc bine epoca. oamenii. limbajul lor. faptele - dar pe urmă săscriu o comedie cu totul liberă de ..adev~u·ul istoric". De altfel. eroulmeu nu va fi un personaj real. ci cu totul inventat. jucînd un rol demîna a doua În revolutia Însăşi.

Joi, 17 aprilie 119411Cum să-mi explic faptul că astăzi. În plin război. cu atîtea veştiproaste. cu atîtea griji şi În plus cu obsesia mutării (pe care şiazi-noapte am visat-o ca Într-un adev~irat coşmar) - cum să-miexplic totuşi că am putut avea o zi întreagă de exaltare literară. defebră. de nerăbdare. de curiozitate nervoasă! Dimineaţa. cînd nH1I11sculat. am văzut deodat~l piesa mea (..ultima" mea piesă. căci pecelelalte două proiectate le las deocamdat~l să se depărteze). dar amvăzut-o cu o bruscheţe. cu o urgent~l. care nu mi-a dat răgaz nicimăcar să mă spăl ca lumea. M-<U11aşezat imediat la masa de scrisşi, .,d·un trait", am schiţat scenariul actului I. dar nu deloc sumar,ci dimpotrivă. cu o mulţime de incidente şi detalii. Abea pe um1ăm-am Îndurat să intru În baie. Actele II şi III le-am schiţat şi pe eletot dimineata, dar. se Înţelege. mult mai sumar! N-em1 mai avutastîmpăr toată ziua şi pe seară am revenit la m,muscris. regăsind Încăo dată teribila bună dispoziţie de a scrie de azi-dimineaţă. Am făcutdeci - tot cu foarte mare bogăţie de detalii - scenariul actului II.Cred că mîine voi continua cu actul III (pe care de altfel Îl văd şiacum destul de bine). Cred de asemeni că. dacă aş fi lăsat în pace(de cine? de viaţă !), aş putea scrie întreaga piesă În 3-4 săptămîni.

Cumplit bombardament la Londra. azi-noapte. Cel mai cumplitde la Începutul războiului. Sute de case distruse. spitale, cinemato-

~28

grafe, teatre, mari magazine. Şi totuşi acelaşi sentiment decis de arezista. - ..From Greece bad news. from Libia not so good" -spunea adineauri cineva de la Londra.

Vineri, 18 aprilie [1941]Vinerea Mare! Dar nu am sentimentul că sunt În vacanţă. Şi nu esărbătoare pentru mine. Zi ploioasă. cenuşie - timp care se potri-veşte foarte bine.

Am continuat toată ziua lectura documentelor de la 1848. Păcatullor este dl sunt prea pitoreşti. prea amuzante şi cii fără să vreau, mălas antrenat. Întru cît priveşte actul r. cred că nu mai e primejdie.căci e prea bine fixat şi ca moment istoric precis (10 iunie 1848. ziuaatentatului contra lui Gheorghe Bibescu). şi ca scenariu. Dm' actul II(care se va petrece - probabil - În ziua arderii Regulamentului orga-nic) e susceptibil să plimească multe adăugiri la scenariul schiţat ieri,şi aici mai mult decît oriunde s-ar putea, dacă nu voi fi foarte atent,să mă las copleşit de material. Trebuie, de la punctul de plecare. săfie bine În'eles că nu fac o piesă istorică. şi nici măcar una de evo-care istoridl. Piesa trebuie Înainte de orice să fie o piesă. Adică săaibe o desfăşurare proprie de fapte. independentă de evenimentelepropriu-zise ale revoluţiei (În aşa măsură independentă, ÎnCÎt cuaceeaşi acţiune drmmltică să se poată eventual scrie aceeaşi piesă,plasată În altă epocă). În definitiv, nu ţin să scriu o comedie a Revo-luţiei de la 1848. ci o comedie a revoluţiei. a oricărei revoluţii. Şidadl nHUll oprit la 1848. a fost şi pentru farmecul epocii. dm' maiales pentru neaşteptatele asemănări cu rebeliunea din ianuarie. ceeace dă loc la un Întreg joc de aluzii. Despre o acţiune dramatică mătem că nu poate fi vorba. Nu e nimic suitor În scenariul plănuit. Caşi În Jocul de-a ,·acanfa. e mai mult o succesiune de incidente viuangrenate. decît o intrigă propriu-zisă. Mai mult chiar: ca şi in Joculde·a \"(/can((/. după actul II este o scădere de ritm, o Încetinire amişci:"u·ii.Va trebui să fiu foarte atent aici. Experienţa primei piesenu trebuie să fi fost inutilă: un act trei slab poate pierde un spectacoloricît de bine pornit. Dimpotrivă, un act trei ..tare" poate ridica şisusţine un spectacol, chiar dacă primele două acte au IÎncezit.

Sunt mai puţin ameţit ca ieri. ba chiar mai sceptic. Dar ideeapiesei Îmi place şi Îmi dau seama că sunt În ea elemente fericite deteatll.l. Merg chiar mai departe şi Îmi spun că ar putea fi. Ia Naţional.un mare succes. Tocmai de aceea Îmi propun să mă potolesc, să numai vorbesc nimănui despre piesă (am şi vorţ>it prea multor oameni:Leni, Zisseştii ...) aşa ÎnCÎt, CÎnd va fi gata (dacă va fi cîndva gata),să o pot eventual prezenta În mare taină teatrului. prin altcineva, subaltă semnătură. eu păstrînd un absolut anonimat. E adevărat însă că,

329/

fără o schimbare de condiţii generale, semnată de mine sau de alt-cineva, piesa tot nu s-ar putea juca.

Războiul în, Iugoslavia e terminat. Trupe regulate care să mailupte nu sunt. Incă o dată astăzi s-a anunţat capitularea tuturor tru-pelor iugoslave - dar de astă dată e probabil adevărat. Frontul grecdin Albania a început să cedeze. Grecii au părăsit ieri Climia. dupăce acum trei zile părăsiseră Gorica. În Grecia, lup!e grele şi o con-tinuă înaintare genmll1ă, nu prea rapidă. dar sigură. In Libia. oarecareoprire în loc. La Berlin, noaptea trecută, cel mai greu bombardamentenglez de la începutul războiului. Dar este o mare deosebire între.,cel mai greu" bombardament englez şi ,.cel mai greu" gelman. Nicidin comunicate nu reiese că bombardamentul de la Berlin s-ar ase-măna cu infernul de la Londra. Şi totuşi, totuşi. totuşi ...

Duminică, 20 aprilie [1941]O vorbă a lui G. B. Shaw. citat de Frank Harris: .J shall never haveany real inf1uence, because I have never killed anybody, and don'twant to."

Ce absurdă întîmplare ..amorul" Madeleinei Andronescu! DupăNadia, care cel puţin avea scuza vîrstei, Madeleine care nu mai ,u'enici o scuză. Cu cea mai mare simplicitate, cu o totală bună-credinţă,fără trucmi, fără cochetărie, fără cabotinaj, ,1111încercat s-o convingcît de mult se înşală.

În Alb,U1ia şi în Grecia retrageri continue. S-a evacuat Argiro-castro în A Ibania. s-a cedat Larissa în Grecia. Dar frontul tine încă.} .

Seara ~81V41Se confiscă aparatele de radio. Astăzi. prima zi de Paşti. operaţia

\....-.a şi început fără nici un avertisment prealabil. Nu e o surpriză. Erachiar de aşteptat! Dar lovitura mă deprimă încă o dată. Am fost destulde inconştient, destul de copil sau destul de iresponsabil, ca timp decinci zile să trăiesc cu proiecte literare, să mă las ameţit de bucuriade a scrie, de a face proiecte, de a visa viitoare succese - uitînd totce se petrece în jurul meu, uitînd tot ce a fost. tot ce ne aşteaptă, totce ne pîndeşte mereu, mereu, mereu. Avem înaintea noastră o lungăvară, care pentru noi va fi teribil de grea. În orice eventualitate, nupoate fi altfel decît teribil de grea. Şi eu mă pregătesc să o primescca pe un fel de vacanţă! Cît de stupid pot fi uneori!

Miercuri, 23 aprilie [1941]O'--- Ultima zi în garsoniera mea. Vineri cel mai tîrziu trebuie s-o predau.

Mîine ne vom ocupa cu ambalatul lucrurilor, vineri dimineaţa le vomtransporta. Pe urmă ne vom sili să ne organizăm de bine de rău o

~ 330

locuinţă în Strada Antif!} Am încă momente de tristeţe, de regret- dar trece şi asta, şi mă voi obişnui. M-am obişnuit eu cu suferinţimai mari, mai adînci.

Toată după-masa am petrecut-o punînd ordine prin hîrtii,manuscrise, scrisori, fotografii. Un fel de bilanţ. Şi peste toate, unsentiment de cenuşe, de viaţă pierdută, de zbatere inutilă. Războiulăsta, cu angoissa lui permanentă, a acoperit vechile mele nefericiripersonale si le-a făcut să treacă în umbră. Dar cînd mă apropiu iarde ele, do'r încă. Într-un fel, printr-o substituire de nenorociri,războiul m-a depărtat puţin de mine şi de oribilele mele taine. Bachiar mi-a dat raţiuni de a trăi şi de a aştepta - eu care de atîţia aninu mai am nimic de aşteptat. Şi totuşi nu vreau să plec de aici cucapul plecat. Vreau încă să sper. Vreau încă să spun şi să cred cămai sunt şanse de scăpare - şi că cel puţin lucrurile care pot fi repa-rate vor fi. Îi spuneam şi lui Zoe (care a fost aici ca să petrecem îm-preună ultima zi în casa asta, în care an1 petrecut-o tot împreună şipe cea dintîi). îi spuneam că an1 uneori anumite "bouffees" devitalitate. Contez pe ele - chiar dacă sunt intermitente. Ce mai potface de aici încolo ca să nu sombrez. voi face. Şi dacă plec de aici,fie într-un ceas bun.

Joi, 24 aprilie [1941]Ultima noapte aici, în casa asta din Calea Victoriei, unde nu mai sunt"la mine". Mă culc printre lăzi de lemn. printre mobile răsturnate,printre mormane de hîrtii rupte. Mă gîndesc că aş putea pleca dinBucureşti, din ţară. din Europa, cu un pardesiu şi nimic mai multpe mine - dar e aşa de complicat să mă mut din Calea Victoriei înStrada Antim. Patru zile de cînd nu mai am radio! Mă simt parcămai singur, mai dezorientat. mai lipsit. de sprijin. Vocile familiarede la Londra erau parcă voci de prieten - şi mi-e greu acum cîndle-am pierdut. Abea astă-seară am putut asculta la Alice un buletinenglezesc. Veştile sunt mereu mai proaste - dar. cel puţin pentrumine. nu neaşteptate. În Grecia, armatele din Tessalonic şi Epir aucapitulat. Războiul din Albania e sfîrşit. Guvernul grec şi regele,retraşi în insula Creta. O rezistenţă în Peloponez - chiar dacă arma-tele ar putea opera o retragere ordonată - nu e probabilă pentrumultă vreme. În zece zile. cel mult, Hitler va fi liber pentru o nouălovitură. Spre Franţa şi Spania, ~lvînd ca obiectiv simultan flota fran-ceză şi GibraltaruI? Spre Turcia? Spre Suez? Toată lumea vorbeştedespre un război iminent contra ruşilor. Dar eu nu cred. Hitler nule va face această plăcere englezilor.

Vezi ce bună e politica generală? Te face să uiţi micile şi mariletale mizerii proprii.

Marţi, 6 mai [1941]De cînd sunt În Antim singura mea plăcere, singura mea bucurie estesă Întorc dimineaţa foaia de calendar: a mai trecut o zi.

Dintr-o scrisoare a lui Shaw, către Frank Harris (din biografia pecare Încă n-am temlinat-o. fiindcă o citesc cu prea mari Întreruperi):..What was wrong with FnUlk Harris? Wasn't he a Jew. or a finan-cial black-mailer journalist. or another Verlaine. or a German spy.or something!" Ă propos de naivitatea celor care a~teaptă de la ovictorie engleză sfîrşitul definitiv al antisemitismului.

Dintr-o scrisoare a lui D. H. Lawrence. din 1913. elupă terminareaunei piese de teatru pe care tocmai o scrisese: ..1 enjoy so muchwriting my p!ays - they come so quick anei exciting from the pen- that you mustn't growl at me if you think them waste of time."

Joi, il mai [19411

Războiul din Grecia e terminat de vreo zece zile. Suntem desigurÎn ajunul unei alte ofensive germane. fără să ~til11Încă În ce direcţie.Turcia'? Gibraltar. Alexandria? Tunis. Algeria ~i Maroc? Se'vadecide desigur focu·te repede. Pînă la. cel mai tîrziu. 15-20 mai nousaurons du nouveau. Chicu' izbucnirea unui război cu ru~ii nu mi semai pare astăzi absolut exclusă (de~i Încă r[unÎne. dintre toateperspectivele, cea mai puţin probabilă). Luna asta mai nu va trecefără evenimente.

Tenninal în tine biografia lui Shaw de Harris. Nici o dificultateele lectură. Citesc amestecat. aproape exclusiv englezeşte: Ruskin.Shelley. ba chiar Shakespeare. Am Încercat The TCII1{Jcsl şi a mersoarecumva mai uşor decît m-aş fi aşteptat.

Ce Îmi lipseşte mai mult e casa. Duc dorul casei mele din CaleaVictoriei. Mă gîndesc la ea ca la un om pierdut. Aici. În Antim. măresemnez. dar nu pot spune că mă obişnuiesc. Mă consider Într-unprovizorat din care nu ştiu cînd am să pot ieşi.

Încerc s-o descurajez pe Madeleine Andronescu ~i nu izbutesc.Va trebui poate să fiu mai răstit, mai ferm. Poate chiar, dacă altfelnu se va putea. brutal.

Prea plictisit ca să notez aici delicioasa Întîmplare, de săptămînatrecută. cu ,.Doanma Mateescu". Am povestit-o de cîteva ori, ca peun scenariu de comedie, şi mereu cu mare succes. E aşa de amuzwH,încît pare născocit.

\ 332

SÎmbătă, 10 mai [1941]Un an de la năvălirea nemţi lor În Belgia şi Olanda! În dimineaţa de10 mai 1940 nimic tragic, nimic definitiv nu se Întîmplase Încă.Drumurile erau deschise pentru orice. Şi pe urmă a urmat anul ăstagroaznic. pe care Îl comemorăm azi. puţin uimiţi parcă de faptul cţ..,mai tr[lim totuşi. că mai credem. că mai aşteptăm! Ieri şi azi. grupuri ~de oameni În faţa brutăriilor închise. În aşteptarea pÎinii. Strigăte. ~bătăi. murmure - şi peste toate un fel de oboseală stupidă. Imagini ~vechi din Brăila de la 1917. -l

Indicii de un nou acord germano-rus. Ruşii fac probabil mariconcesii. dar nu se ştie ce fel anume.

Duminccă, 11 (mai 1941JFrig şi ploaie. Primăvară umedă. rece. Dar de la fereastra mea. dela al V IIT -lea. şi ploaia era frumoasă.

Azi-dimineaţă. scurtă vizită la Muzeul Simu (unde n-am mai fostde vreo IS ani). (Mi-e greu ~ă stau În casă - şi atunci umblu pestrad;'. fac vizite. hoinăresc.) Intre sute de tablouri de duzină. sem-nate de diverşi pictori obscuri. cele 10 sau 15 tablouri interesantese pierli. Un peisaj de Renoir. dou[l-trei pînze de Monet, un PaulSignac. cîţiva Luchieni. Restul. bric-~l-brac pompos, demodat. aca-demic. prăfuit. de cele mai multe ori stupid. Şi ăsta se cheamă primulmuzeu de artă din Bucureşti.

Citesc mereu documente de la 1848 şi mă mai gîndesc uneori lapiesa mea. dar [[\r[\ plăcere. om'ecum din obligaţie. ca şi cum aş fitTlcut un fel de contract cu mine să scriu piesa asta. Şi poate - cineştie? - poate că Într-adev[ir am s-o scriu cîndva.

Nici azi n-a izbucnit noua ofensiv[\ gemlană, pe care o aşteptrulldin zi În zi. din ceas În ceas. Suntem poate într-un interludiu diploma-tic (e plauzibil un acord cu ruşii). dar pauza nu poate dura prea mult.

ICu mare greutate. sculîndu-se cu noaptea În cap şi făcînd coadă

la brutărie timp de :2 ore. servitoarea noastră a reuşit să cWl1pereastăzi o pîine. una singură.; 111 \} 41Ma rţi,-13 mai [1941]Rudolf Hess disprlfUt: a fugit cu un avion sîmbătă noaptea39• PartidulNaţional-Socialist dă un comunicat anunţînd că: 1) Hess suferea de

39 Adjunctul lui Hitler În conducerea Partidului nazist. A fost reţinut debritanici plnă la sfîrşitul războiului; judecat şi condamnat la Ntirnberg, alăturide ceilalţi lideri nazişli.

33~

o gravă maladie cerebrală 2) i se interzisese de către Hitler să se urceîn avion 3) trebuie considerat pierdut într-un accident 4) aghiot~ţiilui sunt arestaţi. Prima presupunere logică: sinucidere. A doua:asasinat. Dar nu e adevărată nici prima, nici secunda. Totul e maisenzaţional şi mai fantastic decît orice ne-am fi putut imagina saucrede. Hess se află în clipa aceasta în Anglia. A zburat singur pebordul unui Messerschmidt pînă în Scoţia şi s-a aruncat cu paraşutalmdeva lîngă Glasgow. unde imediat s-a prezentat autorităţilor. Maimult deocamdată nu se ştie. Comedia începe cu o lovitură de teatrucum nea mai fost. Nici Sardou. nici Arnold :;;iBach n-ar fi mers atîtde departe în cea mai absurdă dintre farse. E literalmente năucitor.Cîteva clipe suspenzi orice judecată politică :;;icontempli stupefăcutfaptul în sine.

Vineri, 16 mai [1941]

O văd pentru a doua oară pe Nina Eliade, în cele 4 săptămîni de cînde în Bucureşti. Luni dimineaţa va pleca împreună cu Giza, cu avio-nuL la Lisabona, unde o aşteaptă Mircea. Anul petrecut la Londraa schimbat-o puţin (îmbrăcată simplu. englezeşte; vorbind cu oare-c<u-esigunUlţă personală; ironică. rezervată,,.a son aise"). Dar, dupăprimele 15 minute, redevine vechea Nina pe care o cunosc: fată detreabă, cam simplă. repetînd cu respect lucruri spuse de Mircea. Cee amuz,mt e că, venită de la Londra şi stîrnind prin acest simplu faptcuriozitate - a fost aici la Bucureşti un adevărat personaj, căutat.întrebat. citat. Îmi povesteşte cu degajare ce i-a spus mm'eşaluluiPrezan, ce a întrebat-o şeful Marelui Stat-Major german, ce a con-vorbit cu ministrul Propagandei ... Cît e de departe biata Nina Mm·eş.din pasajul Imobilim'a! Dintr-o dată cei zece ani care au trecut deatunci se deşteaptă în amintire. Sunt distanţe mari de măsurat întreaceste două imagini (Nina de atunci. Nina de acum) ca în deschi-zătura unui compas.

La Londra au avut 120 de lire pe tună (cam jumătate milion delei. la cursul actual !). La Lisabona. unde Mircea e secretar de presăclasa L are 12 500 escuderos. Nu ştiu cam ce reprezintă. În oricecaz, foarte mult. (O călătorie cu avionul prin toată Europa nu e unlux de funcţionar.) Dar Mircea - spune Nina - nu e mulţumit. Mun-ceşte ca un rob la legaţie. E dezolat eli nu poate scrie. Îşi risipeştegeniul în lucruri mărunte. Ar prefera să revină în Palade 43, fărăbani, dar liber. În plus, uneori îl bate gîndul de a lăsa totul baltă şide a se retrage într-o mănăstire. Ar vrea să se călugărească. Amîncercat s-o liniştesc. Să n-aibă grijă. Mircea nici nu se va reîntoarceîn Palade 43, şi nici nu se va călugări. Cel puţin nu deocamdată.

~34

Sîmbătă, 17 mai [1941]Afacerea Hess rămîne încă în senzaţional. Aspectul ei politic con-tinuă să fie misterios. Stupoarea nemţească a mers pînă la cele maicomice manifestări. În trei zile au fost lansate şi re trase cîteva expli-caţii oficiale: 1) că Hess e nebun 2) că fuga lui nu are nici o im-portantă. dat fiind că el nu deţine nici unul din secretele Reichului3) că el nu va dezvălui nimic englezilor, căci el poate fi un idealistutopic, dar În nici un caz un trădător 4) că el a fugit la Londra numaipentru a-i preveni pe englezi că au pierdut războiul şi că ar fi binedeci să ceară pace ...

În materie de "bourrage de crfme" n-am cetit niciodată lucruri mainăzdrăvane decît în cazul Hess. Politic vorbind, pare plauzibilă pre-supunerea făcută din primul moment (şi pe care bîiguielile denebiste*le confirmă în oarecare măsură) că fuga lui Hess indică un contlictintern german, pe tema acordului cu ruşii. E mai mult un simptomdecît un eveniment. Consecinţe directe imediate nu sunt de aşteptat.RflZboiul e în continuare. Cazul Hess (punîndu-I pe Hitler într-o situa-tie atît de penibilă, din punct de vedere propagandistic) poate cel multsă precipite actiuni militare, care oricum erau În pregătire. Din zi Înzi. din ceas în ceas, acţiunea gemlană (pe care o aşteptfun de la 1 mai)e posibil să se declanşeze. ACunl şi direcţiile sunt mai limpede dese-nate: spre Gibraltar, spre Irak, spre Suez. Acordul cu ruşii şi acordulcu Fnmta par gata încheiate. Amiralul Darlan se arată dispus să semne-ze orice. Presiunea americană asupra guvemului de la Vichy nu vareuşi să-I oprească acum, În ultinlul moment. Les jeux sont faits ...

Englezii au reocupat ieri Sollum. Dacă nu vor avea să suporte şiun atac gemlan dinspre Siria şi Irak, atunci ar fi În stare să refacădin nou, cu succes. bătălia din iarna trecută pentru Cirenaica.

"1Aderca. văzut alaltăieri, regretă momtea lui Codre,mu. E convins ~

CY)că eL Aderca. ar fi reuşit să obţină de la Codreanu un regim bun <pentru evrei. Crede că Penlm legiollari e o carte istorică. Regretă că 3::Garda era ,mtisemită: fără de asta. s-ar fi Înscris acolo. Regretă cănu l-a cunoscut pe Codreanu, care era o mare personalitate (ca SarahBernhardt. ca Goga). Îl crede pe Hitler o minte genială. egal cuNapoleon, ba chiar mai mare. ~

Luni, 19 mai [1941]A capitulat ducele de Aosta, la Amba Alagi. Comunicat spectaculosde anlbele părţi. Mai rămîn În Abisinia două ultime puncte de rezis-

tenţă, la Gondar şi în jurullacuriJor din sud. Dar războiul abisinianpropriu-zis e tem1inat. La Sollum. atacuri şi contraatacuri; poziţiiocupate cînd de unii, cînd de alţii.

De ieri avem cartele pentru pîine, zahăr, ulei, came. Intrarea lorîn vigoare se va <illunţa mai tîrziu.

Rosetti înlocuit la editura Fundaţiilor cu Cacaprostea~o.

Adaos la nota Aderca. de sîmbătă: Afim1ă că Groza~1 şi Trifa42

sunt comunişti şi se atlă la Moscova. Asta pentru a lămuricompetenţa lui politică.

Marţi, 20 Illai 11941]Camil Petrescu mă scoală dis-de-dimineaţă. ca să-mi comunice latelefon că. analizînd ..potrivit metodei lui" comunicatul genmll1privitor la chestia Hess. a stabilit că Hess nu aJllgil, ci a fost Irill1is.Nu e vorba de o evadare. ci de o misiune. S-a dus să propună pace,cel puţin pentru ca astfel să provoace confuzie la englezi.

Războiul încă n-a intrat Într-o nouă fază. Suntem încă într-unmoment de pauză. care ia pardi (prin lungime şi prin lipsil de acti-vitate) aspecte de armistiţiu. Oarecari escarl11uşe la Sollum şiTobruk. oarecari zboruri de recunoaştere în Germania şi Anglia. Decîteva zile. nici lupte. nici mari bombardamente. Trecem printr-ofază diplomatică a războiului. Toată lumea pare să trateze: nemţiicu francezii. cu turcii şi cu ruşii: americanii cu japonezii şi ruşii:ruşii cu japonezii: englezii cu toată lumea. Atîtea conversaţii d iplo-matice. Într-un moment de suspendare, parcă tacit consimţită. ar[lZboiului. deterl11ină pe unii să vorbew,că despre eventualitatea uneipilCineaşteptate. E o glumă. Războiul ăsta nu se tem1ină cu formuletranzacţionale. II y va de tout.

Miercuri, 21 mai l1941]Titu Devechi. Plimbare cu maşina lui la Şosea. ca să-i vi:idcasa. Ad-mirabilă vilă englezească. cu ceva de ..chalet" elveţian. privitfl dinafară. Camere mari. ferestre imense. O lungă sală de gimnastică.două dormitoare. un living-room spaţios, o sufragerie suspendatădeasupra living-room-ului ..

- La toate astea - i-am spus eu - e neap[trată nevoie de o bunăordine europeană .

• 0 Porecla, în mediile literare, a esteticianului D. Caracostea." Dumitru Groza, lider legionar." Viorel Trifa era, din 1940, pre~edintele Uniunii Studenţeşti Creştine (de

orientare legionară).

Nu ştiu dacă a înţeles exact ce voiam să-i spun. În orice caz, azîmbit.

Devechi crede şi el că Hess a plecat cu o misiune din partea luiHitler.

- Războiul ăsta nu se termină decît cu o pace de comprorrUs. NiciAnglia, nici Germania nu pot ~i nu au interesul să se nimicească. Vorcădea fOaJte repede la o tnUlzacţie. în cel mult două luni avem pace.

I-am spus cît de superficială mi se pare o asemenea judecată.Suntem Îmbarcaţi Într-o mult mai complexă catastrofă .

.,Pace de compromis" e o formulă care începe S[lcircule. Mi-orepeta astă-seară, aproape în aceia~i termeni, Timuş. Dar nu vomaştepta prea mult pînă se va vedea lămurit că r[lzboiul [lsta nu glu-meşte (dar pînă acum a glumit? !). Germanii au declanşat de ieri unatac aerian. cu numeroase aterizări şi lans{lri de para~uti~ti. În Creta.Nu avem inf0I111aţiisuficiente, dar se pare că e o afacere în stil mare.

Duminică, 25 [mai 1941]Abea azi. după cinci zile de luptă. comunicatul gemlan vorbe~te de-spre ofensiva din Creta ~i anunţă că s-au stabilit În partea occidentalăa insulei. Comunicatele engleze pregătesc şi ele. mai mult prin tonulredact{lrii decît prin informaţii propriu-zise, vestea ulterioară a Înfrîn-gerii. Luptele continuă cu îndîrjire - dar din moment ce nemţii aureuşit să ocupe ferm o poziţie şi din moment ce au măcar un singurpunct pe cmL<;t{1liber pentru debarcare. cucerirea Cretei devine aproa-pe inevitabilă. Vor fi lupte. vor fi rezistenţe. vor fi poate întîrzieri- dar paJ1ida e jucat[i. Aşadar. e făcută dovada că o debarcare eposibilă! 111Groenlanda, o luptă naval[l importantă. Englezii pierdun vas de linie: 49 000 tone. circa l 400 marinari. Dar şi b:'ttălia dinCreta. şi cea din Groen\(Ulda nu sunt încă decît momente prealabile.Marea tentativă genmmă de a cîştiga definitiv războiul va urma pro-babil În iunie - iulie - august.

Citit Die Verrreibl/Ilg der Jl/dclI al/s SpalliclI de Valeriu Marcu~3Voi căuta aceeaşi perioadă în Dubnow, acolo mai pe larg tratată.Hlfă alte calităţi decît de expunere simplă. naivă. Valeriu Marcureuşise să fie în GemulI1ia un .,gUinzender Historiker und Esseyst".Îmi spun că, dacă în 1929. în momentul plecării la Paris. aş fi avuto mai exactă vedere a lucrurilor şi m-aş fi decis să plec în GenmUlia,Anglia sau Statele Unite, sau chielf FnUlţa, nu pentru a face mlfecaristudii inutile. ci pentru a Învăţa perfect una din cele trei mari limbi,

4} Valeriu Marcu (1899-1942), eseist şi istoric de limbă germană, originardin Bucureşti. Cartea la care se referă Sebastian apăru se În 1934.

337/

cu hotărîrea bine deliberată de a lucra în ea, astăzi, în loc să fiu unfost scriitor bucureşte<U1,aş fi fost poate, În Anglia sau America, unscriitor viu, scriind nu pentru 3 000 de cititori, ci pentru 30000.

A. B. îmi propune să traducă în englezeşte De două mii de alli,pentru o eventuală tipărire în America. Nu, nu. Chiar dacă planulnu ar fi fantezist (şi este grozav!), încă n-aş primi. Nu mai am nimiccu cărţile pe care le-am scris. În măsura În care mai pot face proiectede viitor (sunt prea trist. sau obosit, prea sălciu ...), mă gîndesc la oplecare după război. pentru a încerca să fac undeva Într-un mare oraşpiese de teatru şi scenarii de cinematograf. E o meserie pentru caremă cred potrivit. Şi nici nu o iau altfel decît ca pe o meserie.

În fond, suntem. noi. evreii, de un optimism copilăros. absurd.!!neori inconştient. (Este poate singurul lucru care ne ajută să trăim.)In plină cata~trofă. încă sperăm. ,.0 să fie bine" - spunem mereuîn bătaie de joc. dar de fapt credem cu adevărat că ..o să fie bine".Şi eu însumi, eu cel mai puţin îndreptăţit să sper. .. Valeriu Marcuobservă just: ..Diese ewig GeschJagenen sind vor ihrem Schicksaldie ewig Optimistischen. Sie glauben il11mer, es konne nicht gar zuschlimm kommen."

Prima măsur:i luată de Cacaprostea la Fundaţie: scoaterea capito-lelor privitoare la scriitorii evrei din Istoria lui Călinescu, care seafla sub tipar.44 Nu m-am gîndit mai de aproape şi n-am încercatsă-mi <U1alizezciudatul sentiment de satisfacţie cu care am primitacestea. Fapt e că am rîs sincer şi că - fără să ştiu de ce - am con-siderat că mi se face un serviciu.

Miercuri, 28 mai [1941]Cuirasatul gemlan ..Bismarck", care repurtase sÎnlbătă marea victo-rie de lîngă Groenlanda, scufundînd cuirasatul .. Hood". a fost larîndul lui scufundat azi-dimineaţă, după o cursă dr<onatică de patruzile. Fulgerătoare replică engleză! Telefoanele n-au mai contenitazi-dimineaţă, ca să tI1U1smităvestea: Rosetti, Madeleine, Aristide ...În Creta, lupte grele. pierderi mari.

Sîmbătă, 31 mai [1941]

Luptele din Creta vor mai continua o zi sau două, dar insula parede pe acum pierdută. Capitala - Kanea - a căzut ieri. Englezii seretrag şi probabil încearcă o reîmbarcare.

44 Istoria literaturii române ... a apărut totuşi în întregime. în acelaşi an. Sebas-tian era nemulţumit de felul cum era apreciată opera lui în CaItea lui G. Călinescu.

Şcolile urmau să fie deschise pînă la 20 iunie. Un ordin urgental ministrului scurtează însă termenul pînă la 14 iunie, cînd totul(universităţi şi licee) trebuie să fie terminat. De ce?, se întreba azitoată lumea cu îngrijorare. Se vorbeşte din nou despre mobilizareşi circulă iar zvonuri despre un război cu ruşii. Am impresia că eo nouă farsă.

Joi seara, reuniune la Vianu45, cu R,l1ea, Papilian*, Pippide46,

Eugen Ionescu. Lungă discuţie despre Nae Ionescu, care pentruRalea şi Vianu nu era decît W1stîlp de cafenea, un bărbier, un farsor,un "şef". M-am amuzat să le spun că pentru mine Nae Ionescu eradiavolul.


Aşadar primăvara - ,.primăvara 1941" - de care ne temeam atîtaşi care ni se p{lfea că poate aduce noi catastrofe, dacă nu chiar catas-trofa finală - s-a tem1inat. Et pourtant nous sommes encore la!Trăim încă. suntem încă în picioare, nimic ireparabil nu s-a întîm-plat. Mă întreb dacă într-adevăr a trecut uşor. sau dacă:- pentru căsuntem la capătul ei - avem impresia înşelătoare că la um1a unnelora fost suportabil. (Totul e - vai! - suportabil.) Poate că, dacă laI martie cineva ne-ar fi spus că în cursul primăverii va fi ocupatăBulgaria, va fi nimicită Iugoslavia, va fi reocupată Cirenaica, vacădea Grecia şi va izbuti debarcarea în Creta, perspectiva atîtor în-frîngeri ni s-ar fi p[lrut dezastruoasă. Acum însă, cînd toate s-au în-tîmplat, parcă au pierdut din importanţă. În fond, mereu şi mereu.singurul lucru care contează este să rămînem în picioare. Atîta timpcît Anglia nu capitulează. e loc pentru speranţ[l.

intrăm în vară şi, desigur, într-o nouă fază a războiului. Creta afost un moment episodic. Nemţii trebuie să se decidă repede pentruo nouă acţiune. Toate direcţiile sunt posibile: Suez, Gibmltar, Tmciaşi chiar insulele britanice.

Dar Rusia? E cu putinţă un r{LZboiruso-gem1an? De trei zile toatălumea îl crede iminent. De ieri suntem aici, în Bucureşti, în atmo-

. sferă de mobilizare. Vineri a fost .,black-out". Ieri s-a ordonat săparede şanţmi antiaeriene în fiecare cmte, trebuind să fie gata pînă în·maximum două săptămîni. Astăzi s-au suprimat o serie de trenuri.

4S Tudor Vianu.* Lecţiune incertă.46 Dionisie Pippidi, istoric al antichităţii greco-romane.

Se fac propabil noi deplasări de trupe. E un val de concentrări şirechiziţii. In plină perioadă de munci agricole. se iau caii şi boiioamenilor. În Moldova, cei care vin de acolo (G. M. Cantacuzino.de ex.) povestesc că În regiunea Prutului este în mod vizibil zonăde război. În tramvaie. pe stradă. în restaurante se vorbeşte desprerăzboi. război. război. Politic judecînd, este neprobabil. Dar stareade fapt e incontestabilă. Să fie din norrun mare bluff? Dar punereaîn scenă ar fi prea costisitoare şi în fond inutilă. S-ar putea jucaaceeaşi comedie cu mai puţin fast şi cu la fel de bune rezultate.Într-un an jumătate am văzut cele mai absurde întîmplări, cele maide necrezut lovituri. Ar trebui să renunţ a Încerca să judec. să înţeleg.S[lprev~ld. Faptele sunt mai tari decît orice.

Danacu. proprietarul nostru. ce tip de roman! M-::U11gîndit la elîn legătur[l cu romanul pe care îl proiectwn mai demult şi mi se parecă i-am găsit un loc bun.

Zi agreabilă pe care am petrecut-o cu Zoe. pe care n-o mai văzu-sem de la plecarea mea din garsonieră.

Luni, 2 iunie [1941]Război. război, război ... Nu se vorbeşte deCÎt despre asta. Fiecareom întîlnit are să-ţi dea o informaţie În plus: Armata IV şi V suntmobilizate. admjnistraţiile financiare din Moldova sunt refugiate ÎnOltenia. mobilizarea generală va fi decretată în ziua de 5 ... Nu ştiice să crezi. cum să verifici. pe cine să Întrebi. Începe panica şi totulscapă de sub controlul judecăţii moderate. Visoianu concentrat. Amfost la el să-I văd. Ca si mine. crede că războiul cu rusii e pentrugennani o afacere politiceşte primejdioas[l (chim' dac[l milit[u'eştesimpl[l). Totuşi crede războiul posibil. ba chiar iminent. Radu Po-pescu. Întîlnit la Vivi, a primit ieri ordinul de concentrare şi se vaprezenta mîine la [Regimentul] 21. care a şi plecat pe Prut. Mi-a'U'[itatbiletul verde de chemare şi. văzîndu-1 numai. m-a Înfiorat. (Cese va întîmpla oare cu noi. evreii? Care va fi situaţia noastră militar[lîn caz de mobilizare generală?)

La Brenner. Întrevedere Hitler-Mussolini. încă un semn că neatlăm În pragul unei mari acţiuni. Moment de răscruce. Chiar dacăe cu totul hmtezist. să notez şi gîndul că poate vom asista la oformidabilă lovitură de teatru. prin bruscă substituire de adversar.Germania face un armistiţiu În fapt cu englezii (negociat şi Încheiatprin Hess) şi se Întoarce brusc spre ruşi. E absurd? Desigur. Dar dela sosirea lui Hess în Anglia au încetat în mod atît de straniu bombar-damentele reciproce anglo-germane. Iar de zece zile Încoace cazul

~40

Hess e uitat complet. Că nemţii tac. e explicabil; dar de ce tac en-glezii, ei care ar avea interes să facă cel mai teribil scandal propa-gandistic? Nu e îngăduit să crezi într-o tacită, dublă complicitate?Nu. sigur că nu ..dacă judeci raţional. Dar am văzut atîtea!

Vizită la Pippidi. azi după-masă. cu Eugen Ionescu. Ne-a citit dinTucidide. pagini tulburător de actuale. Parcă era un pan1f1et contranemţiloL

Temlinat azi Pere Garial. De depal1e cel mai bun lucru citit pînăazi din Balzac. (Balul de la vicontesa Beauseant mi-a amintit recep-ţia de la d-na de Saint-Euverte. Boala ~iagonia lui Goriot n-o opre~tepe baroana Nucingen să se ducă la bal. după cum boala lui Swann~i agonia marchizului d 'Osmond n-o opreşte pe Oriane să se ducăla recepţie.)

Am continuat să mă gîndesc la eventualul meu viitor roman.Primele două-trei capitole sunt oarecum schiţate în gînd. Mai alesam făcut unele legături posibile între diverşii eroi "tlotanţi" la caremă gîndesc de atîta timp. Dar, se înţelege, e un proiect foarte înde-păl1at - c(U'enu trece Înaintea piesei şi nici - vai! - înaintea războ-iului. Nu. nu sunt incon~tient. crede-mă. Literatura e un narcotic preaslab pentru toate cîte se Întîmplă.

Marţi, 3 iunie [1941]Vis de azi-noapte: Sunt la regiment. Civil. Mă prezint unui ofiţer(locotenent-colonel parcă) şi el mă introduce în cabinetul lui Ilie. Iau..poziţia soldatului" şi duc mîna la bord-ul păIăriei, foarte speriat.salutînd miliCu·e~te. Ilie se rfL<;teştela mine. Se apropie şi îmi verificăţinuta. corectÎnd-o. Mă întreabă ce vreau. Îi spun că vreau să fiuînrola!. imi răspunde că acceptă ~ică Îmi face o mare favoare. Maie încă un singur evreu soldat În tot regimentul. Dă ordin să fiu echi-pat. Curtea regimentului are aspect de mobilizare. Eu sunt foartenenorocit. "Cine dracu m-a pus să vin aici!" Merg singur, depăr-tîndu-mă. undeva pe un fel de cîmpie. LI Întoarcere îl întîlnesc peNeumann (colegul meu de la Brăila. din clasa VIII). E îmbrăcat Înunifom1ă de locotenent. Ofiţerii evrei sunt toţi mobilizaţi, îmi spuneel. Mă apropi i iar de cazam1ă (dar care nu e cazarma de la 21) şi gă-sesc regimentul în mare ţinută, aşteptînd parcă o inspecţie. Trec pelîngă un pluton mic de soldaţi infim1ieri. ciudat echipaţi - parte dinei. sau toţi. evrei. Se pregătesc să-şi schimbe chipiurile cu nişte bere teimense roşii, de catifea - ţinuta lor de paradă. Departe se vedea unautomobil de la Curtea RegaIă. Vine Regele - spune cineva. Eu suntsingurul civil În toată mulţimea asta În unifonnă. "De nu m-aI' vedeacineva." Fug Înspăimîntat. fug, fug, fug - şi mă trezesc.

Lovinescu (întîlnit la Alcalay, azi-dimineaţă) îmi spune că exa-menele de bacalaureat sunt suprimate, din cauza războiului, care tre-buie să izbucnească din zi în zi, dacă nu chiar din oră în oră.

Rosetti îmi telefonează că, după informaţii ultisime, războiul nuva avea loc. S-a ajuns la un acord germano-ms. Cît despre între-vederea de ieri, de la Brenner, a fost privitoare la Franţa, cu care Axava încheia zilele acestea oficial pace, Franţa pierzînd numai Alsaciaşi luîndu-şi în schimb obligaţia de a rezista cu armele în colonii,împotriva Angliei.

ScaraDin nou războiul - se zice - e iminent. Un ordin al Ministerului

Instrucţiunii, apărut astă-seară, obligă toate şcolile să se închidă celmai tîrziu în seara de 7. Ministerele (spune Alice) îşi evacuează îngrabă serviciile. Ordinele de concentrare vin potop. Se trateaz{l unguvem naţional cu George Brătianu, Mihalache, Cuza, bătrînul Co-dreanu, Gigurtu. Dineu la Alice Th. cu Branişte, Vivi, Hillard, Aris-tide. Toti, inclusiv Branişte. cred că pregătirile de război sunt foartegrave.

Sîmbătă, 7 iunie [1941JZvonurile de rdzboi au mers crescînd. Chim' oanlenii cei mai cuminţiîl credeau pînă azi irevocabil. Joi. Ia postul de radio Bucureşti s-aemis un nou semnal radiofonic - un strigăt de trompetă - destinatsă preceadă ştiri grave. Joi seara. Ciorănescu, membru în ConsiliulRadiofoniei. îmi spunea că programele de radio au ordinul să facăprogresiv propagandă pentru Basarabia, pînă pe la 15-20 iunie, cîndrăzboiul va izbucni neapărat. Alice (care, e drept, are de obicei celemai abracadabrante informatii) ştia cu certitudine că ultimatu[mu]1german a şi fost înaintat Rusiei. iar că ultimatumul românesc vaurma în cîteva ore. Pan Halippa, din ordinul Generalului, lucra lastabilirea pe hartă a revendicărilor teritoriale dincolo de Nistru.

Azi-dimineaţă, ce găsim în ziare? Un drastic comunicat oficial.care dezminte zvonurile de război lansate de .,inconştienţi", ..alar-mişti", "unelte inconştiente ale duşnumului", "c1evetitori", "oficinemincinoase ale cafenelelor". Nu. nu: la guerre n 'aura pas lieu!

Marţi, 10 iunie [1941]În noaptea de sîmbătă spre duminică trupele engleze şi gaulliste auintrat în Siria. Se pare că înainteaz{l repede, fără să întîmpine rezis-tenţă serioasă. Vichy-ul protestează şi înde,mmă trupele lui Dentz47

~42

să lupte. Nemţii vorbesc cu indignare de "agresiune". E posibil caÎntreaga afacere să fie terminată Într-o săptămînă sau 10 zile (deşiiuţeala nu e o calitate engleză). Abea mai tîrziu, cînd nemţii vor de-clanşa atacul asupra Suezului, prin Turcia, Siria va redeveni un punctacuL E ciudat că nici În Irak, nici În Siria, Hitler nu s-a angajat adînc.Fiindcă n-a putut? Exclus. EI poate deocamdată orice. Atunci, dece? Nu cumva această relativă dezinteres are În Orientul apropiat în-semnează că Într-adevăr teatrul lui de operaţii diplomatice şi eventualmilitare s-a schimbat? Spre Rusia bunăoară? Se vorbeşte mereu şimereu despre războiul germano - româno - rus, care ar fi să izbuc-nească azi, mîine, poimîine şi În orice caz pînă În maximum 10-15zile. Inginerul Lupaş, pe care I-am cunoscut deunăzi (şi care nu eun om de pe stradă) Îmi spunea că cele două armate stau dincoloşi dincoace de Prut, gata pînă Ia ultimul amănunt, aşteptînd doar săse descarce prima armă. TiteI Comamescu, duminică seara, la Made-leine, Îmi spunea - Într-unul din accesele lui binecunoscute deisterie - că războiul e gata, absolut gata, absolut inevitabil. Şi euîncă nu cred.

Miercuri, 11 iunie [1941]Aseară, Ia Alice, sună telefonul. Cineva care comunică din parteacolonelului Lovinescu că s-a fixat data ofensivei asupra Basarabiei:20 iunie.

A. B. I-a văzut ieri pe Gunther48, ministrul Statelor Unite. Nici elnu ştia dacă va fi sau nu război ruso-german. Crede că Într-adevărexistă un ultimatum german, dar cu atît de grele condiţii, încît îi vinegreu să creadă că Sovietele le vor accepta.

A 11w 4-1 IAseară, la şcoală, conferinţa clasei VIII. (In genere, experienţa

mea de profesor e neinteresantă. Nici elevii mei, nici "colegii" meinu m-au Învăţat nimic nou.) Aseară Însă am avut un moment - celdintîi - În care am simţit de aproape teribila tragi-comedie a şcoalei.Profesorul de latină, bătrîn, maniac, obosit, ridicul, emoţionant Iaurma urmelor prin ratare, prin uzură, se Îndîrjise să lase corigent unelev obraznic. Noi ÎI apăram pe băiat, încercînd să obţinem promo-varea lui, În timp ce bietul profesor rezista aproape cu deznădejde,aproape pînă Ia lacrimi. Simţeam că este pentru el o chestiune deorgoliu, de răzbunare, de prestigiu personal. Nu voia să-şi lasevictima din mînă, se agăţa de ea cu Încăpăţînare, cu eforturi mereureîncepute. Aproape că ne implora să-i dăm o mînă de ajutor şi să

34~

nu-i smulgem corigenta aCe'l'ita. care parcă compensa pentru el vechisuferinţe de mindrie jignită.

- Băiatul se omoară, dacă-1 lăsaţi, spune cineva.- Ei şi. ei şi. nu e nici o pagubă. Nu e nici o pagubă.Ave,ml impresia că omul ăsta putea merge pînă la crimă.

Joi, 12 iunie [1941]Mai mult decît ieri. mai mult deCÎt oricînd. toată lumea crede înrăzboi. Aseară ,Ull auzit de CÎteva ori, din cîteva locuri: ..<l'itii-noapteexpiră ultimatumul". Era lume care aştepta un bombardament pentrunoaptea trecută. E lume care îl aşteaptă pentru noaptea asta. Cinepoate. să plece din Bucureşti pleacă. Mai ales cine are copii. GinaStrunga (Ia care am dinat aseară) pleacă la Sighişoara. Begoghina-l9

(de la .. Martini-Rossi") pleacă mîine dimineaţ[l. Generalul Anto-nescu e de iei'i În Gemmnia. întrevederi cu Ribbenu'op şi Hitler. S-arpărea că se iau deciziuni ultime.

- Tot nu crezi? tot nu crezi? - mă întreba azi-dimineaţă EugenIonescu. descompus de p,mică.

Se fac pe strad[i arestări de evrei care. se zice - vor fi trimişi Înlagăre. Nu ştiu după ce criteriu. Am văzut şi eu pe Lipscani. întrebaionete. o coloană Întreagă de oameni de tot soiul. cei mai mulţibine îmbrăcaţi.

La Sosea. unde m-am plimbat spre seară cu COlllşa şi Lere'LI1u.o lungă. foarte lungă coloană motorizată germană se îndrepta fărăsfîrşit în directia Ploieşti. Peste drum de vila Minovici. o doamnătÎnC'lfă.eleg:Ult[1.însoţită de doi bfu'baţi în civil. coborîse dintr-o limu-zinei şi saluta cu braţul ridicat. c,Ullion după camion. strigînd ..Heil".

1-Sunt primii civili pe care îi văd salutîndu-i cordial pe nemţi.

Sîmhătă, 14 iunie [1941]Comunicat Tass despre ,.zvonurile de război gemlano-rus". Suntştiri false. lansate În spirit provocator de englezi. mai ales prinStafford Cripps511. E adevărat că trupe germane sunt masate la fron-tiera rusească. dar pentru alte scopuri ..probabil". E de asemeni ade-v{mlt că trupe ruseşti manevrează în aceeaşi regiune, dar suntexerciţii normale de instllJcţie. Gemlania nu a prezentat Rusiei niciun ultimatum şi nici o cerere teritorială sau economică. Relaţiiledintre cele două ţări sunt excelente. Iată ceea ce se che,mlă un comu-nicat ..malencontreux". La Bucureşti, el cade în momentul in care

N Riccardo Bcgoghina era directorul firmei ,.Martini Rossi", care produceaîn România, sub licenţă, vermut ,.Martini".

;':0 Ambasadorul britanic la Moscova.

.lllllosfera de război a ajuns la paroxism, exact în clipa în care toatăI\lmea aştepta să sune goarna. Ziarele de dimineaţă îl publică undevaIlI.' la coadă, printre ştirile fără importanţă. Ziarele de seară nu-l maipublică deloc. De la Berlin, deocamdată nici un răspuns, nici oIndicaţie. Aici. la noi, buimăceală. Abea mîine va Î,:,cepe dezmeticirea.

Azi-dimineaţă. timp de cîteva ore. au fost blocate aproape toateldefoanele deţinute de evrei. Poate un mic început de diversiune.Antisemitismul acoperă multe deziluzii.

Duminică, 15 iunie [19411Comunicatul Tass continuă să fie Înco'njurat de aceeaşi tăcere. Ber-linul pare a nu lua notă. La Bucure~ti ... great disappointement". To-luşi operaţiile de evacuare continuă. Toată lumea vorbeşte ca şi maiÎnainte de războiul care ar urma să izbucnească ... miercuri noaptea.Am totuşi impresia că momentul culminant a trecut: mai puţinăp~mică. mai puţină nerăbdare, mai puţin entuziasm.

/!4-V/4-1Aseară. cu soţii Zissu (mi-au telefonat. au insistat. ..) la ,.Pesc'ă-

ruş". Tovărăşie neplăcută: ea vulgară şi ostentativă, el de treabă. darneinteresant (cum de-I vedea Nae Ionescu inteligent?). Ieşirile Înora~, În localuri elegante. mă deprimă. O lume care trăieşte parcăÎn alti:'!planet[l. Eleganţi. nepăsători. bo~aţi. tTlră griji, În afară deobsesia r[lzboiului. În afară de mizerie. In lumea asta. îrni simt cao umilinţ[l fizic[I sărăcia, ratarea. dizgraţia.

Luni, 16 iunie [1941]Eugen Ionescu irumpe azi-dimineaţă la mine pentru ca să-mi spuiecă nu mai e nici o spenmţă: războiul cu ruşii e definitiv stabilit.Vinea. Canmdino. Cior[lI1escu. Nădejde - toţi îl asigurd de iminenţafaptului. Vianu a fugit la Sinaia. ca să-~i instaleze copiii acolo. Co-municatul Tass de alaltăieri nu numai că nu dezminte nimic, con-finllă totul. Noi ăştia care tot nu credem În război suntem stupizisau orbi. A stat toată dimineaţa la mine. torturat. descompus. Credtotuşi că a plecat spre casă mai lini~tit. .--J

Ziare,le de dimineaţă. ziarele de după-amiază tac. De la Berlin.mereu nici o indicaţie.

În Marx (Di.r-huif Brtl117aire dc LOllis Bonapartc). o frază care i sepotriveşte grozav Frantei de azi: "I1 ne suffit pas de dire, comme

le font les Fraw;ais, que leur nation a ete surprise! an ne pardonnepas il une nation pas plus qu'il une femme le moment de faiblessequi permet au premier aventurier venu de la violer. Le probleme nese trouve pas resolu par de semblables detours, il n 'est que formuleautrement. II resterait il expliquer comment une nation de 36 millionsd 'habitants peut se laisser surprendre par trois chevaliers d 'industrieet sans resistance, se laisser reduire par eux en servitude."

SearaÎncepînd de astă-seară, oraşul este din nou În complet Întuneric.

Măsura a fost luată brusc în cursul zilei şi anunţată prin radio şi pla-carde. Plouă mărunt şi e un întuneric opac de du·bune. Am rămas aca-să. În caI1ier, poliţia umblă din casă În casă şi face liste de copiii mici,care trebuie, evacuaţi. Sentiment general, apăsător, de Îngrijorare ...

Marţi, 17 iunie (1941)

Decret-lege care anulează toate permisele de circulaţie automobilă.Nu vor mai fi taximetre şi nici maşini particulare. Pentru automo-bilele care totuşi vor avea dreptul să circule, benzina va fi raţionată.

Grădinile de teatru închise. Restaurantele de vară la fel. Nici olumină - În tot oraşul.

Longbin (pe care nu-I mai Întîlnisem de la Stîna de Vale) Îmispune că războiul e absolut sigur. Tribunalele şi Curţile de Apel şi-auevacuat azi valorile. Marele Cartier s-a stabilit la Snagov. Generalula plecat "p~ front". La Piatra Neanlţ va avea loc azi sau mîine o pa-radă militară, şi pe urmă - va Începe. Ovidiu Lupaş mă asigură căruşii vor fi zdrobiţi în 2 săptămîni. Horia RomeU1(de la TimpII!) credecă războiul ar putea izbucni chiar astă-noapte. Jebeleanu crede căs-ar putea să mai întîrzie pînă joi.

Încerc să "reconsider" situaţia. Războiul germano-rus încă mi separe neprobabil - dar exclus, nu. Lovitura de teatru din august 1939poate fi repetată azi În sens invers. Dacă Hitler Îşi dă seanm că nuva temlina cu englezii anul ăsta, şi se resemnează a nu termina,atunci ce-i rămîne de făcut cu o armată imensă? Să o uzeze prininacţiune? Să o macine prin aşteptare? Ar fi preferat, desigur, să-ibată întîi pe englezi şi abia pe urmă pe ruşi. Dar, fiindcă engleziirezistă dincolo de aşteptările lui, interverteşte ordinea obiectivelor.E logic. Dar continui să cred că nu vom avea război. (E adevăratcă pronosticurile mele sunt de obicei proaste. Nici în septemvrie1939 n-am crezut în război.)

Ofensivă engleză în Libia, la Sollum şi Port Capuzzo. A porniti 'ri-dimineaţă, înainte de a se face lumină, cu aparenta unui atac ful-lerător, dar deocamdată înaintările sunt mediocre. În Siria de ase-meni operaţiile lîncezesc. Englezii par a-i menaja pe francezi, iaraceştia contraatacă.

Un an de cînd Petain a preluat guvernul şi a cerut armistiţiu. Ne-uitată zi de doliu. Aveam inima sfîşiată. De atunci, imaginea scumpăa Franţei a SdlZut mereu, s-a înjosit mereu, pînă la desfigurare, pînăla schimonosire. Parisul însuşi, intact cum a rămas, fih'ă o zgîrietură,fără o rană. a devenit ceva rece. mort, indiferent. Altădată în1i băteainima numai rostind numele unei străzi pariziene, dar acum totul mise pare îngheţat. încremenit, lipsit de viaţ[l. Şi poate că totuşi Franţava ieşi şi de aici. A fost regimul Napoleon III mai puţin abject decîtregimul Petain?

Miercuri, 18 iunie [1941]Ploaie şi întuneric. Aspectul straniu al oraşului dispărut în întune-ric şi străbătut doar de scurte, aproape instantanee, aprinderi de lămpide buzunar, cu care oeill1eniiîncearcă să-şi găsească drumul, fiiră săse lovească, fără să cadă.

Qfensiva engleză de la Sollum a fost respinsă. S-a şi renunţat laea. Incă o dată dezolantul gînd că nicăieri pe pămînt nu se poate facenimic împotriva armatelor gem1eille.

Nimic nou pe frontul intern. Războiul e aşteptat mereu, pentruazi, pentru mîine, pentru poimîine.

"E comic să se vorbească despre Eminescu ca poet filozofic. Defapt singurul poet filozofic sunt eu!" Cine altul ar putea să pronunţeo asemenea frază. cine altul decît Camil? Dar de cînd îl văd mai rarîmi face din nou plăcere să-I ascult vorbind.

Joi, 19 iunie [1941]Acord foarte lm'g genmmo-turc. Neagresiune. amiciţie, inviolabi-litate. Dar din lectura textelor nu se vede dacă .,inviolabilitatea"exclude dreptul de trecere a trupelor germane prin Turcia.

Carandino, venind de la C/Irelll/ll, în1i spunea că după toate proba-bilităţile războiul va izbucni la noapte .

.Călugăru, văzut după cîteva luni, e neschimbat. Acelaşi om mic.nervos, confuz, isteric, obsedat, de la Clll'ântul. A scris o piesă cuIon Botezătorul. A scris o piesă cu Charlot pentru teatru şi cinema-tograf, după o formulă tehnică nouă. A scris un volum de versuri

" idiş. Timp de o oră mi-a vorbit despre el, despre scrierile lui, mi le-a

povestit, a recitat. Vorbeşte teribil de repede. tără măcar să contro-leze dacă-l asculţi sau nu. Nu pune nici o întrebare. nu aşteaptă niciun răspuns: vorbe~te. vorbeşte, vorbeşte. Cît despre războiul cu ruşii,îl vede absolut imposibil. E o născocire propagandistică engleză. Dealtfel. Hitler. dacă ar îndrăzni să-i atace pe ruşi. ar fi zdrobit. M-amdespărţit de el ridicînd din umeri şi tără să-i fi spus nici un cuvînt.La ce bun?

SearaMultă lume pretinde că la 5 1/2 după-masă Londra a vorbit de

un ultimatum germano-român dat Rusiei. Dar am ascultat searaîntre 10 ~i II, la Alice. Londra în nemţe~te. româneşte ~i englezeşteşi nu s-a pomenit nimic despre asta. S-a spus doar că sunt zeci dedivizii germane la frontierele Rusiei şi că în cîteva zile situaţia vatrebui să fie clarificată ..aşa sau aşa".

Interesantă interpretarea dată de teacher-ul nostru acorduluiturco-gennan: Genmmia a fost silită să dea înapoi. să renunţe la ata-cul prin Turcia şi să ascundă această renunţare într-un aşa-zis acord.

Dacă ar fi să consemnez tot ce se spune. se crede. se bănuieşte,se inventează. se afirm[\ sau se neagă - ar trebui să înnegresc sutede pagini. E o buimăceală generală. o confuzie absolută. Zilele decea mai teribilă isterie din cîte am trăit.

Pippidi. la telefon. îmi spune că războiul va începe mîine-dimi-neaţă. dacă va înceta ploaia. Doctorul Weber ştie cu precizie că toateministerele au alcătuit listele de funcţionari care urmează să fienumiţi in Basarabia. Tot el ~tie că Generalul a decis să intre la Chişi-nău în ziua de 27 iunie. cînd se împline~te un an de la pierdereaprovinciei. Aristide îmi povesteşte că toate fabricile (inclusiv fabricalui de hîrtie - deci infoll11aţia e sigură ~i faptul riguros exact) auprimit instrucţiuni s[i-~i pregătească rezervele necesare pentru a fiduse şi distribuite în Basarabia.

Sîmbătă, 21 iunie [1941]Telefoanele particulare blocate. Impresie ciudată de primejdie. deizolare, de asediu. Ţi se pare că nu mai poţi comunica cu nimeni.Autobuzele nu mai merg. Se zice că au fost transformate în auto~mobile-sanitare. Poate mă înşel. dar străzile mi se piu'eau azi maipustii decît altădată. Ad~mia51îmi spune că Teatrul Naţional a pusîn repetiţie piese pentru teatrele din Chi~inău şi Cernăuţi.

~48

Citesc din Tukidide. Admirabilă lectură, liniştitoare. Ce stupidă,haterea noastră pentru lucruri care de-a lungul zecilor de secole aulost mereu aceleaşi şi au rămas mereu neschimbate. Aproape nu epagină în Tukidide. în care să nu găseşti lucruri imediat aplicabileevenimentelor de astăzi. Pe alocuri ti se pare că e un pamflet modem.Imi pare rău că nu sunt singur, undeva într-o cameră în care să măpot aduna. Simt o mare poftă de lucru. Aş citi. aş scrie. ca niciodată.

Dumined, 22 iunie [1941JPrin două proclamaţii către ţară şi annată. generalul Antonescuanunţă că. alături de Gernl<Ulia,România începe r~izboiul sfînt pentrudezrobirea Basarabiei. Bucovinei şi pentm nimicirea bolşevismului.Hitler a dat azi-dimineaţă o lungă proclamaţie. explicînd cauzelerăzboiului. care a început azi-noapte. împotriva Sovietelor. Înaintede răs~lritul soarelui. trupele germane au trecut în cîteva punctefrontiera rusească şi au bombardat cîteva oraşe. Detalii geografi ceexacte nu sunt. Molotov, vorbind la radio în zori. protestează contra"agresiunii" ... brutalităţii" etc. Iată lupul sovietic silit să joace rolulmielului inocent. Parcă ar fi o biată Belgia oarecare. '

Rapiditatea cu care se născocesc şi circulă ..Ies bobw·ds". Avoca-tul Schwartz. o oră numai după apariţia în ziare a vestei războiului.a venit să-mi spună că: România a ocupat Cernăuţii. a ocupat Chişi-năul. a transmis la radio un Te Dellfll de la Cernăuţi. 300 de avioaneruseşti zburînd spre Bucureşti au fost toate doborîte. Un cunoscutal lui a vorbit la telefon cu un nepot de la Cern~llIţi. care cu lacrimiîn ochi îi aducea la cunoştinţă elibenu'ea oraşului.

PÎn~1în ultimul moment. n-,illl crezut că va fi război. Asear~i încă.azi-dimineaţ~l încă, eram convins că nu va fi.

ScaraOraşul pustiu ca într-o duminică de vacanţă mare. în plină vară.

S-ar zice că toată lumea e plecată în viligiatură. Seara ne adunămacasă devreme. Cu obloanele trase, cu telefonul închis. sentimentulde apăsare. de nelinişte creşte. Ce se va întîmpla cu noi? Abeaîndrăznesc să întreb. Să te gîndeşti şi să te imaginezi peste o zi, pesteo săptămînă. peste o lună, nu poţi decît cu teamă.

Marţi, 24 iunie [1941]"Prima alarnlă aeriană serioasă. (Au mai fost ieri vreo două. darnebăgate în seamă.) Astăzi au tras tunuri şi mitraliere. Cei care aufost pe sU'adă pretind că au văzut două avioane "negre" (?) zburind

34j!

la mare înălţime. Totul n-a durat decît vreo 15-20 minute. În casăfiind, n-mn avut nici un fel de îngrijorare. Se pare însă că pe stradăau fost momente de panică. Dar ne vom obişnui şi cu asta.

În oraş, pe ziduri, pe vitrine, două afişe de propagandă, lucratede Anestin. (E adevărat că nu le semnează, dar linia lui Anestin emai mult deCÎt o semnătură: o mnprentă.) Unul îl reprezintă pe Sta-lin, îmbrăcat într-un şorţ alb, pe care se văd urme de mîini Însînge-rate. Legenda: "Măcelarul din Piaţa Roşie." AI doilea, cu legenda:,.Cine sunt stăpînii bolşevismului" - reprezintă un jidan În caftanroşu. perciuni. tichie, barbă. ţinînd Într-o mînă o seceră şi Într-altaun cioc,m. Ascunşi sub pulpana lui, trei soldaţi sovietici. Mi se spunecă afişele au fost lipite de sergenţi de poliţie.

Nu ştiu Încă dacă e adev[trat că Leni şi Froda sunt. sau au fost,arestaţi. Ieri' am fost pe la ei, Îngrijorat de ce auzisem, dar am sunatzadarnic. fără să mi se răspundă.

C<mlil pretinde că Zambaccian, care se dusese la Malmaison casă intervină pentru Zaharia Stancu, ar fi văzut acolo pe Leni şiScarlat. Am telefonat ieri lui Mircea Vulcănescu. Voiam să-I Întrebdespre aceste arestări. Vor continua? S-m putea să mă vizeze şi pemine? E adevărat (aşa cum nu s-a spus Încă de acum vreo zece zile)că simplul fapt de a fi evreu şi de a fi făcut parte CÎndva dintr-oasociaţie de presă constituie un motiv? Mi-a răspuns la telefon scurt,răstit, fără să-mi fi spus bună ziua: "Ei? ce-i?" Se Înţelege, nu mai"era" nimic. Mi-a dat întîlrure la minister. dm' nu m-am mai dus.

Nici un comunicat gennan sau romfm despre mersul operatiilor.Se spWle că s-a ocupat Cemăuţii. că s-a ocupat ChişinăuL că s-a atinsîn cîteva puncte Nistru!. Dar se mai spune că ofensiva pe Prut Încăn-a pornit. că se aşteaptă întîi o Înaintare puternică pe frontul dinPolonia şi abea pe un11ă se va porni în Basm·abia. Se înţelege, rumeninu ştie nimic precis. Zvonuri despre bombardarea Galaţilor, Iaşilor.Brăilei. Constanţei. Toate sunt neverosimile prin exagerare.

Joi, 26 iunie [1941]12 noaptea. A patra alarmă aeriană de azi. Primele două, aproapeîn continuare. au durat de la 5 1/2 dimineaţa pînă la 9. Bombe aucăzut în caJ1ierui nostru, pe strada Sfinţii Apostoli. colţ cu Rahova.Prima mme bubui tură a fost însoţită de o flacără scurtă ca un fulger.Sunt morţi şi răruţi, dar nu se ştie exact cîţi. Nu a fost un atac demnploare şi cred că s-a bombardat cam la rumereală. Sunt prea obo-sit acum, ca să notez mai mult despre această primă zi de alarmă.

~50

Ştirile de pe front continuă să fie neprecise. Se pare că în nordnemtii au pătruns cam 150 lan în adîncime, în regiunea Vilna. Restulfrontului rus~sc pare a rezista. De pe Prut nici o veste sigură şi zecide zvonuri. In primele zile se vorbea despre un dezastru sovietic,dar acum e oarecare descurajare. În orice caz, e sigur că nici Chi-şinăul. nici Cemăuţii nu s-au ocupat pînă în prezent. Se zice chiar-'că ruşii ar fi contraatacat în regiunea Sculeni-Fălciu. Refuz să credtot ce se spune sau se şopteşte. Aştept comunicatele oficiale.

Alaltăieri bombardamente mai serioase la Constanta şi Galaţi. Ceicare vin de acolo povestesc "grozăvii". Dm' oamenii sunt stupid deflecari şi îngrozitor de isterici. Mai mult calm, mai multă răbdare.

Vineri, 27 iunie [1941]

Noapte relativ caJmă. Abea scrisesem nota de mai sus. abea mă cul-casem si s-a dat din nou alam13. Dar ne-am decis să nu ne ducemîn adăp~st. În definitiv, nu cred că, la parter, [sau] cu trei etaje dea-supra noastră, suntem mai puţin "apăraţi" decît la subsol. Am dormitpînă dimineaţa şi nici n-am mai auzit celelalte două alarme, care mise spune că au fost.

Printre morţii de ieri, Zanea Alexandru, elevul meu din clasa VIll,băiat înalt, frumos, voinic, cu anumită distincţie personală într~oclasă atît de gălăgioasă. Am de la el un caiet pe care mi l-a dat înultima zi de şcoală.

- Ce să mai fac cu el. domnule Zanea?- Vă rog să-I citiţi. Vreau să ştiu ce credeţi despre lucrarea mea.- Am s-o citesc.

Indiferenta absolută a unor oan1eni (Comşa, Lere,mu) pentru mer-sul războiului. Uneori mă înfurie: mi se p,rre că e nesin1ţire, egoism,lipsă de imaginaţie.

"Evreii vor fi îndepărtaţi din sate în Moldova", spun ziarele deazi. Măsura poate fi extinsă şi în alte regiuni. Titlu mare, cap de afiş:"Jidanii în lagăre de muncă".

Sîmbătă, 28 iunie [1941]24 de ore liniştite. Nici o alam1ă aeriană de ieri. M-an1 culcat de-vreme - eran1 foarte obosit - şi an1 dormit pînă dimineata. A apărutazi al treilea comunicat român. Continuă să fie sobru şi reţinut. Nicio veste oficială, nici o indicaţie. Telegramele de presă germanevorbesc despre mari victorii, fără să precizeze nimic. Comunicatulgerman de asemeni. Se pare totuşi că înaintarea în nordul Poloniei

e foarte adîncă. Sunt lupte în regiunea Minsk (pe teritoriul vecheiRusii). Cineva Îmi spunea azi că s-a ocupat Smolensk şi că deciMoscova însăşi e direct ameninţată. Cum n-am aparat de radio, nupot controla nimic. nu pot şti nimic. Aştept mereu un comunicatoficial.

Între timp continui să-I citesc pe Tukidide. CW1ea V-a. citită ieri,este mai mult o istorie a operaţiilor diplomatice dintre Atena-Spar-ta-Argos. decît a operaţiilor de război propriu-zise. Asemănările,analogiile sunt uneori izbitoare. de necrezut. Ce uşor joc inventaseGiraudoux! Şi în fond ce puţin lucru scosese dintr-un material atîtde bogat în sugestii. -r J.gv/41

Mă îngrijorează tensiunea antisemită care se întreţine şi sealimenteaz:;l prin presă. radio. afişe ... De ce? de ce? Ştiu foarte bine..de ce". dar nu mă pot dezobişnui de întrebarea asta stupidă.

Stau mereu în casil. de:)i e înăbuşitor. Nu cutez S~I ies prea departeîn oraş. E mai bine să nu fiu văzul. să nu se vorbească despre mine.Mă plimb prin faţa c<L<;eispre sew'ă. Aş avea nevoie de o curte m~u'e:de puţin cer. de pUţiniI imbil în care să mă tăvălesc.

LDuminică, 29 iunie (1941]Cartea VI din Tukidide. citită azi. relatînd războiul Atenei contraSiracuzei. expediţia din Sicilia. tratativele diplomatice cu coloniiledin Italia şi trădarea lui Alkibiades, mi s-a păru,t cea mai frumoasădintre toate, cea mai susceptibilă de a fi rapOJ1at[1 la rflzboiul deastăzi. Analogiile dintre războiul peloponeziac şi rflzboaiele* din1914 şi 1940 sunt posibile pînii la suprapunere. Lipseşte doar. dinpolitica de rJ.zboi a cetăţilor greceşti. diversiunea antisemitil**. Lipsăcu atît mai gravă cu cît ele duceau un rilzboi de interese economice.dar îl camutlau (ca şi astăzi) sub un război de ideologie. de opiniepublică. Evreii le-ar fi fost de mare folos. dacă i-ar fi avut. E devăzut. Ia o mai atentă analiză. cine juca pe atunci funcţia lor. Îmiaduc wninte amuzat că. jucînd acum doi ani PI/l105 al lui Aristofan.Victor Ion Popa întrebuinţase între atîtea măşti greceşti şi o mascăviolent senlită. Simţea bietul om că este acolo o lacună ...

Îmi propun să-I citesc pe Aristofan. după ce-I voi fi tem1imlt peTukidide. Războiul peloponeziac mă pasionează prea mult. ca să-Ipărăsesc atît de repede. Cu Aristofan rămîn mai departe în cadmllui.

* Anulat: "războiul".** Anulat: "Trebuie să analizez mai de aproape te.hnica propagandei 10L"

Aseară şi azi-dimineaţă alamle aeriene. fiecare durînd o oră. o'orăjumătate. Dar n-a fost bombardament. Rare bubuituri, care puteaufi de tun.

Li se interzice. începînd de azi. evreilor să mai arboreze drapelultricolor şi cel genmrn. Camioane de la poliţie au trecut azi prin felu-rite cartiere confiseînd steagurile. Se pare că. Ia Huşi. evreii - cîţiau mai rămas acolo - sunt obligaţi să poarte un semn distinctivgalben.

Sentiment continuu de apăsare. de angoissă. Nu văd pe nimeni.nu comunic cu nimeni. Doar lectura mă mai ajlltă sfl-mi stftpînescneliniştea. Dacă aş avea ochii mai buni. aş citi mai mult.

Luni, 30 iunie (194t]Comunicat german fastuos: anunţă 4 000 de avioane" distruse, 2 500de tancuri. 40 000 prizonieri. Mai mult decît ştirile propriu-zise. stilulîn care e redactat Iasă să se întrevadă un mare dezastru militar so-vietic. Pe hartfl catastrofa e mai puţin evidentă. Dar în oraş toatălumea v0rbeşte despre un triumf german definitiv.

La faşi. 500 de iudeo-masoni executaţi.52 Comunicatul guvernului.apărut în ediţii speciale, spune că au fost complici cu paraşutiştiisovietici. ~

Marţi, 1 iulie [1941)Încă o lună care se termină. încă una care începe. De astă dată sun-tem în mijlocul catastrofelor. Mai puţine întrebări decît la I iunie.dar mai multe terori.

Neputinţa de a vorbi. de a scrie. Un fel de teroare surdă. înfibuşită.Abea îndrflZneşti să priveşti mai departe de ceasul care trece. de ziuacare încă n-a trecut. De la 8 1/2 seara pînă la 10. alarnlă aeri,rnă.Prima de la cea de duminică dimineaţa. dar mai lungă şi.parcă maigravă. Bubuituri de tun. crepiteri de mitraliere şi ciudate pocnituriscurte. izolate. ca de revolver.

feri, în tramvai. vatmanul mă vede cu un ziar în mînă.- Au intrat la Moscova?- Încă nu. Dar intră cu siguranţă, azi-mîine.- Păi să intre. Ca să-i jupuim pe jidani.

* Anulat: •.tancuri".52 Sebastian reproduce formularea din comunicatul oficial apărut după po-

gromul de la Iaşi (29-30 iunie 1941); numărul victimelor este apreciat de istoricila circa zece mii.

35:1

Convorbire auzită azi pe stradă, între un donm şi o cucoană .,bine".- ...Ei, ce crezi că s-a constatat? Era o jidoavcă de 14 ani. Ea,

cu mîinile ei. arunca bombe le ...

Căderea regimului democrat la Atena. după groaznica Înfrîngerede la Siracusa (patetică. dureroasă. În Tukidide). se.mlrmă aşa de binecu căderea Republicii Franceze după spargerea frontului peSomJlle. Alcibiades e un fel de Laval. dar parcă mai aventuros. maiexpus loviturilor. mai îndrăzneţ. mai puţin abject. întreaga căderea Atenei o citeşti cu strîngere ele inimrl şi cu nu ştiu ce sentimentde umilire.,-Miercuri, 2 iulic l.!9411

Comunicat oficial. publicat azi În toale ziarele: ..În ultimele zile aufost cîteva cazuri cînd elemente străine de neam şi dusmane intere-selor noastre au tras focuri contra soldati lor germani şi români. OriceÎncercare de repetare a acestor miseleşti agresiuni va fi reprimat~ifără cruţare. Pentru fiecare ostaş gennan sau rom:lJl vor fi executaţi50 iudeo-comunisti."L-.. .SÎmhătă,S iulic 11'1411Zile de îngrijorare extremil. Te simti ap~lsat. fugărit. ca într-un coş-mar. Si pe uJlnă. de prea lllultă oboseal[l. Încetezi să mai gîndeşti.căzînd parcă din nou într-o apatie de plumb. din care te va trezi dinnou o noui, veste. o nouă şoaptil. Poate că. singur În Calea Victoriei.aş fi simţit mai ascuţit Întreaga nelinişte. D<u'aici. acas~l. unde existăoricum un ..train-train" zilnic (ore de masil. ore de culcare. discuţii.belotă. incidente cu servitoarea. cu proprietarul. ..). lucrurik devinmai cenuşii. mai indiferente. Si totuşi. peste toată această năclăialăapatică. un sentiment continuu de primejdie.

La Buzău. Ia Ploieşti. la RÎmnic. toţi evreii biut1<t1i.Între 10 şi 60ele ani. Închişi la un loc. În lagăre improvizate pe unde s-a nimerit:la liceu. la sinagogti ... Nu ştiu ce se întîmplă în alte oraşe şi mă totÎntreb ce se va întîmpla cu noi. cei din Bucureşti.

Am renunţat să mai uIlll~lresc mersul r[lZboiului. Nici n-am cum.Lectura ziarelor este pardl un exerciţiu de descifrare a unui text,pentru care îţi lipseşte cifrul. Si totuşi este aşa ele interesant! Pentruprima oară mi se Întîmplă să gîndesc că adev[lrul este un lucru înmod absolut necamufiabil. De sub toate contrafaceri le, de sub toateminciunile. de sub toate aberaţiile, oricît de adînc l-<u'ascunde, oricîtde groaznic l-ar mutila - încă răzbate. Încă sclipeşte, încă respiră ...

o Pe hartă, nu ştiu care e situaţia froilturilor. Totul continuă să tieconfuz. Ce s-a ocupat, ce nu s-a ocupat - cine ar putea spune? Sub o

t54

avalansă zilnică de telegrame fulmimmte dar vagi. conturul frontuluirrmllne' Încă nesigur. În linii mari, situaţia pare esenţial neschimbatăde o săptămînă: o pătrundere germană În centru pînă în regiuneaMinsk. cu tlancurile Încă intacte la nord şi sud. Nu mai puţin presa~i telegnmlele vorbesc de un mare. catastrofal, definitiv dezastru rus.Iată titluri luate dintr-un singur ziar - Ul/il'aslIl de azi -. de pe osingur[( paginft: ..Forţele germane ~i române urmăresc pe duşmanspre Nistru ~i Nipru". "Grozăviile săvîrşite de bolşevici În retra-gere" .. .Înaintarea gemlană În Rusia nu poate fi oprită de nimic",..10000 de soldaţi sovietici din wmata Încercuită la Minsk au dezer-tat" ... Enorme cantit[lţi de arme şi muniţii bolşevice distl1lse deannatele !!ermane pe coasta Balticei" ... Numeroase aerodrollluri 001-~evice oc~pate de germani În ţinuturile baltice" .. .Îllcercarea sovie-ticilor de a opri Înaintarea germ,Ulilor a dat greş" ... Coloanăbolşevic5 de tr<msport distrusă de aviaţia gennană", "Trupele ungareşi-au continuat înaintarea".

Duminid,6 iulic [1941]La Lereanu. la doctorul Silberstein (prin urmare În dOU[1cartierecomplet diferite) au venit comisari ca să-i treacă pe ni~te listespeciale. ce se Întocmesc pentru toţi bărbaţii evrei Între 18-60 deani. Tatăl unei prietene a lui Benu - un domn Leibovici -. se parecu totul ..persoană neimpOJ1antă". a fost ridicat ieri-dimineaţa şi dusÎntr-un automobil. Nu se ştie exact de către cine. nu se ştie exactunde. La Cotroceni (unele şi eu am lucrat anul trecut În detaşamentde mundl). tinerii evrei continu[1 lucrul nostru. dar Într-un adevăratregim de recluziune. Nu pot veni acas[1. nu pot fi vizitaţi. nu li sepoate aduce mîncare. Aştept cu un fel ele Încremenire stupidă să sefacă seară. S[Ise facă zi. să treadl ceasurile. s[( treac::i o zi. şi Încăuna. şi Încă una. ~i Încă una ... Nu sunt nici măcar speriat. Mi se pW'ec5 mă Împac dinainte cu orice. Dacă n-ar fi gîndul că Mama vasuferi. orice mi se pare suportabil.

E înd un noroc dl pot ceti. E poate un semn de bun[1 rezistenţănervoasă, Am pe biroul meu mai multe lucruri şi le citesc pe rînd.schimbÎndu-le cam la întîmplare: Thibaudet (La call1pagl/c (/\'C(,Thllcidide). Aristofan. poemele lui Whitman şi un roman englez deserie de Mar)' Borden. În rezervă. Balzac şi Sainte-Beuve. din caremereu am citit anul [Ista.

Luni, 7 iulic [1941]Ediţii speciale de seară publică un comunicat anunţînd ocupareaCernăuţilor.

355/

rMarţi, Il iulie [1941]

Folclor. Ţigănuşi vînd pe stradă Romanul măceLarului roşu. ţipîndîn gura mare:

Pleacă tre/1I1 din ChitilaCII Stalin ÎlI Palestina.Pleacă trenll din G(t/ariCII jidanii SpÎII::llrari.

Rosetti. întors pentru cîteva zile de la Cîmpulung. unde-şi petrecevacanţa. crede că înfrîngerea rusă e dezastruoasă şi că rezistenţapoate să se prăbuşească de la o zi la alta. Dimpotrivă. Camil. pe carenu-I mai văzusem de cel puţin o săptămînă. socoteşte 61 întreagasituaţie a r~lzboiului e rJstum:llă de un factor nou. neprevăzut: solda-tul sovietic-şi teribila lui forţă combativă .. ,Pentru armata sovietică- spune OUllil - nu e vorba de un război naţional, ci de un războicivil." Întreaga convorbire cu Camil. interesantă - cu toate inevi-tabilele .,camilisme". EI. în locul lui Hitler. ar şti cum să zdruncinerezistenţa sovietică. (Ar arunca 5 000 de paraşlItişti la Moscova. casă provoace derută.) EI. în locul lui Antonescu, ar şti cum S~locupecazematele ruseşti. (le-ar ataca continuu. Ia intervale scurte. cu pi-chete mici de 20-30 soldaţi. ca să obţină astfel epuizarea nervoasăa adversarului.) Cred că am ajuns cu Camil (ca şi cu Nae Ionescupe vremuri. dar Icul Camij e din acest punct de vedere mult maisimplu). la o adevflrată tehnică de a-I incita să vorbească şi de a-lasculta. Ascultarea admirativfl, punctată de exclamaţii de mirare şifalse obiecţii sau îndoieli uşor de înlăturat...

Impresia că tensiunea ,mtisemită a sdlzut cu puţin. cu o fraCţiunede grad. Nu ştiu exact de unde vine această impresie. Poate dinfaptul că de 2-3 zile n-a mai apărut nici o nouă măsură antisemităoficială.

Miercuri, 9 iulie [19411

În ziarele de azi. o ordonanţă a primru'iei Buzău: evreii nu pot circulade la 8 seara la 7 dimineaţa. nu au dreptul să intre în cafenele saucofet~u·ii. le e interzis să se viziteze unii pe alţii, fie rude sau prieteni,şi în sfîrşit nu pot chema doctorul decît anunţînd sergentul de stradă.Â propos de falsa mea impresie de ieri că tensiunea ,mtisemită seatenuează. De cîte ori ies în oraş, mă întorc acasă şi mai deprimatdecît înainte. Cazuri groaznice (moartea unui băiat de 19 ani. ieri).veşti fioroase. Nu poţi controla nimic, nu ai cum să verifici nimic- dar totul pare adevărat - şi în orice caz totul e posibil.

Terminat La call1paglle CII'ee Thl/eidide, Început GlIerre el Paix,Mi-e dor de puţină muzică - Bach, Mozart ar fi un moment de pace,de Înseninare.

Sîmbătă, 12 iulie [19411Imposibil de Însemnat ceva aiCI In ultimele patru zile. Simplarelatare a faptelor ce se povestesc despre evreii uci~i la Iaşi saudespre cei transportaţi cu trenul de acolo la CăIăraşi - este dincolode orice cuvînt, sentiment sau atitudine. Negru, sumbru. nebuncoşmar.

Nu ne rămîne decît să primim moartea ca pe o moarte de război,Cazi sau rămîi În picioare. după noroc. după simplă întîmplare. Suntmai puţin dezarmaţi decît noi oamenii care mor pe front? Orbecăimcu toţii Într-o imensă. tristă. Întunecată mulţime - milioane.milio~U1e.milioane - şi moartea nu alege. nu aşteaptă. Cine va ră-mînea. va rămînea. ~

L-am văzut din nou azi-dimineaţă pe Camil. E ciudat că, dinsenin, s-a pornit să-mi povestească Încă o dată - cu o neaşteptatăviolenţ[l - incidentul din iarna trecută cu Poldy Stern. De ce'? Îşisimte con~tiinţa încărcatil') E urmiu'it de o infamie pe care nu opoate suficient camufla? Bănuiesc că explicaţia e alta. Îşi închipu-ieşte că s-ar putea ca eu Însumi să cad În cine ştie ce gravă Încurcă-tură - şi atunci mă previne că nu trebuie să contez pe el. ..E oobrăznicie să te adresezi unui prieten. numai pentru Cilel e mai puţinexpus." Poate că împotriva acestei ..0brăznicii" eventuale ţinea sămă prevină. Dar Camil e ultimul om căruia m-a~ adresa Într-unmoment greu.

S-ar părea că În linii mari frontul rus a rămas cam acela~i şi căoperaţiile au intrat într-o fază de aşteptare, de regrupare. de pregiltire.De cîteva zile comunicatele au redevenit discrete, Tot ce s-a publicatÎn cursul săptămînii a fost tot În legătură cu ..Încercuirea" de laBielostock şi Minsk. De astă dată se pare că cel puţin operaţia astaeste sfîrşită, Comunicatul genl1an de azi are un caracter de bilanţ:323 898 prizonieri, 3 332 tancuri. I 809 tunuri. 6233 avioane.Exactitate impresiomU1tă a cifrelor. Precizie absolută a numitrătoarei.Şi totuşi nu ştiu ce lipsă de putere expresivă a cifrelor mari. Cîndintrăm În domeniul colosalului. pierdem simţul proporţiilor ~i alvalorilor.

Miercuri, joi şi vineri, trei seri la nnd, cam la acelaşi timp (în jurulorei 20) alarme aeriene de 20-30 de minute. fără nici o bubuiturăde tun sau răbufnire, măcar îndepărtată, de bombă.

357)

Citesc cu interes Râ::boi şi pace. mai mult pentru analogiile isto-rice posibile decît pentru opera în sine.

Luni, 14 iulie [1941]

"Pauza" germană să se fi temlinat') Comunicatul german de ierianunţă ocuparea ora~ului Vitebsk (Ia nord-vest de Smolensk) şiÎnaintări spre Kiev. Telegnmlele de presă afiJlllă că ocuparea Kievu-lui ~i a Leningradului e iminentă.

Evreii din Ploie~tiobligaţi să pflr;L<;eascăora~ul. Au fost bombar-damente În ultimele zile ~i oarecari incendii la rafinării.

Astfl-seară. după o pauză de dou;1 zile. alarmfl aerian;\. cu intensfoc antiaerian.

Miercuri, 16 iulie 11941J

Vis complicat astă-noapte. Nu-mi aduc aminte decît un singur mo-ment. Eram cu Nae Ionescu la Brflila. Mergeam amîndoi spre un felde ~ezătoare. unde el trebuia să ţină o conferinţă. iar eu să vorbescdespre el. Cred efl-mi cerea S;I fiu foarte elogios ...

Luni noaptea. de la I la 3. alannfl lungă. cu multe bombe incen-diare aruncate aproape toate asupra canierului nostru. Incendii mici.repede stinse. Aseară. pe la 10. alarmă scurtă. f:iră consecintă.

Imposibilitate de a ~ti ce se petrece pe front. Am bătut În pereteo hartă a Europei. dar nu pot descifra linia frontului. De dumini6i.din nou comunicatul germ,m a devenit discret. În timp ce telegnmlelede presă anunţfi. cu mare zgomot. iminenţa dlderii Kievului. Lenin-gradului ~i Moscovei.,-Joi, 17 iulie [19411Am citit ieri în corecturi (date de Rosetti) pagina dedicat;1 mie ÎnIstoria/itewtllrii a lui Călinescu. E probabil cel mai sever lucru ces-a scris Împotriva meil. Nici un talent artistic, nici o aptitudine descriitor. Cu prima observaţie începe. cu ultima termin;\. Am fostagasat, dar nu mai mult. E plictisitor să se atle o asemenea paginăîntr-o istorie literară. care prin caracterul ei mOI1lLmentaleste lUlhLptirevocabil. O asemenea carte de I 000 de pagini in qllarto se scrieo dată la 30-40 de ani. Trebuie deci să a~teptăm 4 decenii pentruca să obţinem o rectificare. Dar. după prima iritare. lucrul a încetatsă-mi mai pară import,Ull. Cel mult sîcîitor. Nu pot lua în seriosastăzi plictiselile sau chiar dramele literare. II s'agit de vivre. Mom'-tea e posibilă în fiecare zi. în fiecare ceas. Ceea ce s-a petrecut la

~58

ItI~i(şi încă nu mă pot decide s[\ scriu aici tot ce am aflat între timp)s' poate oricînd repeta aici. ~

Şi atunci?..Cariera" mea de scriitor nu m-a obsedat niciodată: acum nici

IlUmă interesează. Voi mai ti scriitor după război? Voi mai putea?M[t voi lecui vreodată de atîta dezgust acumulat în ace~ti groaznici.hestial i ani ')

Se pare că ar fi căzut În fine Chi~inăul. Mi se spune cit un comu-Ilicat german de astă-seară îl anunţă. Ziarele nu spun Încă nimic.

omunicatul de azi-dimineaţă semnala contraofensive ruseştizdrobite În mai multe puncte. (Dar pentru a ti zdrobite. trebuie maiÎntîi să tie ...) Telegramele de pres[t continuit sit vorbească despreiminentisima cădere a Leningradului.

Vincl'i, 18 iulic [1941]Un comunicat oficial românesc anunţă că s-a ocupat Hotinul. Orhe-iul, Soraca. Chi~iru1ul.Oraşul e din nou pavoazat. Mîine. mari serb[lfi.Comunicatul german anunţă că operaţiile continuă satisfăcător. Tele-gramele O.N.B. adaugă că s-a ocupat Smolensk. Pe hartă situatia eÎncă neclară. căci tot azi D.N.B.-ul ,muntă ocuparea unei localităţi.Polotsk, «u'e este la vest nu numai de Smolensk. dw' chiar de Vitebsk.

Alice Th. Îmi spune că un ofiter prieten. Întors de pe front. i-apovestit că amlata are ordin să Împu~te pe toti evreii găsiţi în Buco-vina ~i Basarabia. Ricci Hillard. care era de fată. confirmil. În Ordi-/lca de alaltăseară o fotografie. pe care regret că nu am decupat-o.Un lung ~ir de femei mizerabile. În zdrente. cu copii mici. la fel dezdrentuiti. Nici o figură de bărbat. Legenda fotografiei spunea ciisunt iudeo-comunişti adunati de armată spre a-şi lua r[lsplata pentrufărMelegile făptuite.

Sîmbătă, 19 iulic [1941]Fraz[t găsită azi într-o scrisoare a lui Lawrence. Îmi place s-o tran-scriu. ,.! feel ! must leave this side. this phase of life, for ever. Theliving part is overwhelmed by the dead paft. and there is no alteringit. So that life which is stiU fertile must take its departure. like seeclsfrom a dead plant. 1want to transplant my life. 1 think there is hopeof a future. in America. !want if possible to grow towards the future.There is no future here. only c1ecomposition."

Titluri din Unil'asul de azi: ,.Unităţile gemlane continuă înain-tarea lor rapidă spre Moscova". ,.Armatele sovietice se găsesc însituaţie gravă", ,.Linia ferată Smolensk-Moscova distrusă".

Duminică, 20 iulic [1941]Citesc în Ră:boi şi pace episodul căderii oraşului Smolensk în august1812 - şi în chiar momentul acestei lecturi (U'eloc în faţa aceluiaşiSmolensk, 129 de ani mai tîrziu. aceeaşi bătălie. Tolstoi e maipasionant. mai instructiv şi mai actual chiar decît mă aştept,un. Con-vorbirea lui Napoleon cu Bolohov. trimisul împăratului Alexandru,se,mlăni"1uimitor cu ultima întrevedere a lui Coulondre53 cu Hitler.în august 1939. Im' atmosfera Moscovei În momentul începerii răz-boiului (~oapte. zvonuri, preziceri. buimăceală) este atmosfera încare noi înşine trăim de doi ,mi. Amuzant e faptul că şi atunci erauoameni care îl vedeau în Apocalips pe Napoleon şi socoteau căliterele lui adunate la un loc dau cifra 666.

În afara înaintiirii din regiunea Smolensk (unde încă lucrurile nupar a se precipita, căci comunicatul genmm spune doar că ele sedesfă~oari"i ..planmlissig"). restul frontului este neschimbat. Luptela Pskov. lupte la Polotsk. lupte la Novgorod-Volinsk - ceea ceînsemnează că de duminica trecută. cînd Kievul şi Leningradul erauconsiderate a fi gata căzute. situaţia lor - În cazul cel mai rău pentruJlJşi - nu s-a agravat.

Intrăm azi în a cincea săpti"U11îni"1de război ~i nimic decisiv nu s-aîntîmplat. Partida e deschisă. jocul e liber.

I Lovinescu i-a spus zilele trecute lui Eugen Ionescu că nimeni numai poate fi azi anglotil. Ruşii trebuie învinşi. iar gennanii trebuiesă r[Uliînă Învingători. Altfel vom ti conduşi de ..evrei şi p<Ultobri" (?).

Georgică Fotescu mă strigă azi pe stradă pentru ca să-mi spună(textual) erI .. pînă la I septembrie nemţii tellllină cu plăcinta astamare. care e Rusia. şi pe urmă propun pacea. pe cm'e englezii nu omai pot refuza".

Sfîntu Ilie. îngrozitoarea zi petrecută acum un ,m pe zonă, laValea lui Soare.

Luni, 21 iulic 11941]Convorbire cu Titu Devechi. (M-a strigat din automobiJullui - enU11pe bulevard. aşteptîndu-mi tramvaiul - şi am făcut o plimbare dejumătate oră împreună.) Situaţia pentru el e simplă: Pînă la I sep-temvrie Rusia cade. Mai curînd chiar. Leningradul va cădea cel multîntr-o săpt[mlînă. iar Moscova cel mult în două. în orice caz, la I sep-temvrie nemţii vor fi lichidat campania din Rusia şi vor propune

~360

anglo-americanilor pacea. S-ar putea ca anglo-americanii s-o refuze,ceea ce ar fi o îngrozitoare greşeală. Oricum, Europa poate trăi şifără ei. mai ales acum, după pleaşca rusească. Ucraina va da grîupentru tot continentul. Distrugerile ruseşti sunt neînsenmate. înBucovina s-au găsit cantităţi considerabile, hanlbare pline. fabriciintacte. Am ascultat totul, fără nici O obiecţie. Nici măcar n-am vruts:l-i dau impresia că am îndoieli. O singură dată l-am întrebat:

- Ce s-ar întîmpla totuşi dacă Rusia n-ar cădea pînă la iarnă?- Absurd! Imposibil!

Marţi, 22 iulic [19411O lună de la începerea războiului cu JlJşii. Imposibil de prevfLZutcareva fi desfăşurarea lui viitoare. Mereu. de la săptămîniI la S[tpt[U11în:t.am avut impresia că ne apropiem de o fază ..decisivă" - şi mereuam fost siliţi să eU1lÎnăm•.decisiva" pe ..săptflmîna viitoare". Suntnemţii istoviţi de marea lor ofensivă? Vor ti siliti s-o opreascădeoc<U11dată? Sunt JlJşii virtuahnente ternlinaţi? Rezistenţa lor îşiuzează ultimele resurse? Nu cred nici una. nici alta. Nemţii vorcontinua să atace. iar ruşii să reziste. Totul e o problemă de timp.Nu dacâ va cădea Leningradul, Kievul şi Moscova, ci cÎnd - e ma-rea întrebare. Si noi, prost sau bine informati, nu putem cunoaştenimic. Aşteptare şi - dacă se poate - calm. --.J

Azi-noapte. două alarme aeriene: la orele I şi 3. Obositi 'de ne-somn. ne întrebflm dacă vom fi lăsaţi s[t dornlim la noapte.

Se intră în case evreieşti - luate cam la nimereală - şi se ridicălingeria: cearceafuri. perne. căm[tşi. pijamale. cuverturi. Fără expli-caţie. fără avertisment.

Aderca. întîlnit aseară:- În orice caz, şi fără să vrea. Hitler face Europei marele serviciu

de a deschide porţile marei puşcflfii sovietice. în care se sufocau 200milioane de oameni.

Citit azi în Tolstoi bătălia de la Borodino. C'U11prea studiat...Grande toile de composition." Instructiv totuşi.

Joi, 24 iulic [1941]

Lungă noapte de insomnie. Am avut o primă alarnlă la 10 seara(bubuituri puternice, cerul brăzdat de lumjni ciudate, ca de fulger...)şi o nouă alarmă la 2 noaptea. M-am întors din adăpost frînt deoboseală, dar n-a mai fost chip să adorm. A venit poliţia, a sculat

36~

întreg imobilul. se auzeau mereu voci şi cizme pe scări. uşi trîntite,ţipete. Se pare că, în timpul alamlei. o servitoare lăsase o luminăaprinsă la mansard[l. Toate servitoarele au fost duse la comisariatşi pe urmă. mereu. pînă dimineaţa la 6 sau la 7. se întorcea cîtecineva. sergent sau jandaml. ca să ancheteze. să verifice, să întrebe.Eram încremenit de spaimă. să nu ne ia şi pe noi. Un bloc plin deevrei - quelle aubaine! Un fel de apăsare cardiacă m-a sufocat

Lcontinuu.

Moscova bomb~u'dată trei nopţi la rînd. Începe atacul dir ct asupraoraşului? Prea devreme - atîta timp cît lupte grele se dau încă înregiunea Smolensk. ba chim' şi mai spre vest. Ia Vitebsk şi Polotsk.Om' toate ziarele wlunţă cu litere mari: Moscova în tlăcări I

La 2/14 septembrie 1812. dimineaţa. cîteva ore Înainte de a intraîn Moscova evacuată. Napoleon spune: ..Je dinli ~l la deputation (deboyards) que je n'ai pas voulu et ne veux pas la guerre. que j'ai faitla guerre seulement :1 la politique mensongere de leul' cour. quej'aime et respecte Alexandre et que j'accepterai ~l Moscou des condi-tions de paix dignes de moi et de mes peuples."

Înmomlîntarea lui Oanacu (mort în douil zile undeva. Ia moşie,şi adus ieri În Bucureşti). La 2 după-masă. cînd f<UlliliaÎn mare doliue gata sil se urce în maşini ca sii porneasdlla ..Bellu" ... sună alamla.Ne strîngem toţi în ad[q)ost. ei În haine negre de ceremonie. noi.chiriaşii. În pijamale. pantaloni albi. Situaţie grotescă.

Vineri, 25 iulie [19411

Comunicatul german de aseară: .,Pe Întregul front de răsarit opera-ţiunile forţelor armate germane şi aliate continu[1 metodic: cu toatărezistenţa localil importantă şi cu toate că drumurile sunt rele."

Azi-noapte alarmă Între orele 2 şi 3. Coborîm În adăpost, buimă-ciţi de somn. convinşi de inutilitatea deranjului. dar plictisiţi şiresemnaţi.

Zoe, care m-a cautat la telefon, în ciuda lungii mele tăceri (căcide la 23 iunie n-am mai vrut S[l văd pe nimeni). ba chim', spune ea.a venit într-o zi. îngrijorată, pînă în Antim ca să vadă ce se întîm-plă cu mine, dar n-a îndrăznit să sune - îmi spune că era gata săplece "voluntară" în Bucovina. unde ministerul îi oferea leafatriplă, obligînd-o însă să rămînă acolo cel puţin un an. Pînă la Uffi1ăa renunţat. de temnă că nu se va putea întoarce. O întreb de ce nupleacă din Bucureşti pentru o lună - şi protestează. Ar avea senti·mentul că dezertează. E într-o neobişnuitii fomlă de conştiinţă civică.

~362

Am visat azi-noapte COllcertul pelllru vioarâ. l'iolollcel şi orchestrăde Brahms. Mi se întîmplă pentru prima oară un asemenea lucru.Nu ţin minte nici un alt fapt din întregul vis: nici cu cine eram, niciunde, nici în ce împrejurare. Ştiu doar că ascultam o mare bucatăsimfonică şi că.,după primele măsuri. după oarecare ezitare. am spuscă e concertul de Brahms.

SÎmbătă, 26 iulie W)41J

Comunicatul gellll~U1de aseară: ..Pe toată întinderea frontului de estoperaţiunile înaintează după prevederi. prin lupte în parte în-verşunate. "

Camil Petrescu. întîlnit ieri:- Războiul cu rWiii merge greu, merge foarte greu. A fost o

intuiţie de geniu a lui Hitler că i-a atacat acum. Peste un an ar fi fostinvincibili.

(De aceeaşi p[u'ere ar fi şi Gafencu, întors de la Moscova.)Oricum. cu toată rezistenţa lor, vor fi învinşi pînă în toamnă. iar dupăaceea vom avea o pace de compromis. Hitler nu va mai putea atacaAnglia anul ăsta şi ar fi deci obligat să suporte înd\ o iarnă. Vaprefera deci pacea. Englezii. Ia rîndul lor. obosiţi de război. chiardacă n-ar voi să accepte pacea, vor fi constrînşi de americani. Rusiava plăti tOl. Occidentul le rămîne anglo-americanilor. Franţa sereface. Polonia şi Iugoslavia se reconstituie într-un fel oarecare.Germaniei îi revine întreg spaţiul rusesc. iar lui Hitler recunoaştereagenera[\ că a scăpat lumea de bolşevism. În fine. se fac şi evreilorconcesii C.că nici aşa nu se poate"). dîndu-li-se un stat undeva înRusia. poate chi~u' în Birobidjan5~.

Două ore mai tîrziu. Carandino:- Situaţia e gravă. Pierderile genllane sunt de neimaginat. in

momentul de faţ[l încă nu se poate şti dacă genmmii îi vor zdrobi peruşi. sau ruşii pe gellllani. Probabil că Moscova va cădea. in două.trei sau patru săptămîni - dar va cădea. Abea atunci însă va fi mo-mentul critic. Dacă allllatele ruseşti (cărora Hitler. refăcînd ..le coupde Lenine". le va promite p[m1înt) se prăbuşesc. atunci e perfect. Dardac[l această pri"tbuşire nu (U'eloc. dacă undeva dep<u"te,fie chiar din-colo de Urali. rămîne o <U111at{\de 1 milion .de ruşi, atunci vor luacontraofensiva şi nimic nu-i va mai opri pînii la Finister. Atunci vorcuceri toată Europa. Va fi cumplit: vom fi stăpîniţi de un generalgeorgian. tătar sau calmuc şi nu va mai fi scăp<U'epentru nimeni.

~l ,.Regiunea Autonomă Evreiască", stabilită în anii '30, În regiunea Haba.:Jrovsk, din ordinul lui Stalin.

Berlinul bombardat azi-noapte de englezi. Replică la bombardareaMoscovei?

Noi <un avut o noapte fără alarmă. Pe la orele 2 m-am trezit, miratcă Încă ..n-au venit". Ne vor lăsa şi astă-noapte să dormim?

Duminccă, 27 iulic [1941]Noapte ffu'ă alarmă. Somn oarecum lini~tit.

După retragerea lui Napoleon din Rusia. Alexandru. reÎntors laVilna. le spune generalilor: ,.Non seulement vous avez sauve laRussie. mais vous avez sauve I'Europe". A salva Europa - este ofigură de stil veche. Şi nu oboseşte totll~i nimeni s-o repete.

Comunicatul genmll1 vorbe::;te despre contraofensive ruseşti res-pinse la sud şi la sud-est de Viazma. (Viazma e la jumătatea dru-mului dintre Smolensk şi tv'oscova. ceea ce ar Însemna că punga deaici se adÎnce::;te mereu.) In Ucraina ... ariergflrzile ruse::;ti zdrobite.cu toate că vremea e rea şi drumurile grele".

L-am văzut azi pe Vişoianu. După el. războiul va mai dura Încăcel puţin un an. căci de abea Începînd din iunie viitor englezii vorÎncepe să aibe superioritatea aviatid\.

Din nou. din senin. un sentiment de exasperare. de neputinţă. deoboseală. Pînă cînd? pînă cînd? pîn[t cînd? .. Din senin" - e camridicol spus. Vreau doar să spun că nu s-a Întîmplat nimic nou. ditotul e mereu ca ieri, ca alaltăieri. ca acum o săptămînă. ca acumdouă săptămîni - dar că dintr-o dată simt mai ascuţit. mai apăsătorcă mă înftbuş. A~ vrea Srl strig. să urlu.

Marţi, 29 iulic [1941]Comunicatul genmll1 de alaltăieri spunea că ..operaţiile continuă cusucces". Cel de aseară spune că ..bătălia din regiunea Smolensk estepe punctul de a ti tem1inată victorios", iar cfl în Ucraina um1ărireacontinuă ... cu toate că dnm1w'ile sunt desfundate". Nu se mai vorbeş-te despre Viazma. Reiese în genere. atît din comunicate (care deaproape 10 zile sImt uniforme). cît şi din comentarii (c<U'esunt puţin<U11b<U'<.Lc;ate).că frontul este oarecum stabilizat. R~izboiul fulger a fostÎnlocuit cu un război de poziţie. Presa oficioasă germană Îi previnepe cetitori ert e nevoie de timp ... Mai mult timp decît odinioară. pefrontul de vest". spune azi-dimineaţă o telegramă Rador55.

Mă iritfl optimiştii. E de două-trei zile un Shlpid val de optimism.Suchianu ieri mă asigura că În cel mult 4 luni războiul e terminat.

55 Agenţia română de ştiri "Orient-Radio", Întemeiată În 1921 de GrigorcGafencu.

Am terminat aseară Râ::boi şi pace. Şi ca document şi ca roman,un lucru mare. Cine va voi să scrie istoria timpului nostru va trebuisă aştepte cel puţin 10, 20 sau poate 30 de ani după încheiereadramei. Ce ridicolă a fost Încercarea mea de a face în De două miide ani o cronică a unor drame care erau Încă la Începutul lor. Poatetinereţea să fie o scuză valabilă? Mă va lăsa viaţa să-mi iau cîndva,mai tîrziu. rev'U1şa?

O telegnU11ă Stef,mi51i• publicată cu litere uriaşe. eU1unţăcă în Rusia..ar fi izbucnit ciuma". Material sau măcar sugestii pentru comedia

mea de presă. 29 VI/4-f ICamil Petrescu. Mi-a spus azi după-masă că are intuiţia că

Într-adevăr evreii din Basarabia au tras asupra românilor. Ceea celi se Întîmplă acum nu e decît ceea ce li se cuvine. Ei au început.

-lGhiţă Ionescu. M-a amuzat încă mai demult să aflu (şi aveam

intenţia să notez aici) că la Ministerul Economiei, unde e funcţionarde vreo doi ani. face mari afaceri. Întîmplător l-am 'auzit pe Pal tinspunînd erI i-a pretins şi a luat 40 000 lei pentru nu ştiu ce forma-litate. Dar şi mai rnult m-a amuzat faptul. atlat azi. că În calitatede agent al Oficiului de românizare a dresat şi semnat procesul ver-bal de expropriere a vilei lui Sacha Roman de la Sinaia, vilă pe care- lovitur:i delicioasă - o locuieşte acum el, cu Gina şi cu Încă opereche din acelaşi minister. Comunismul. ca şi jurnalismul mene~ttout. Meme sans en sortir peut-etre.

Sunt obosit. obosit. obosit. Şi jurnalul ăsta îl scriu. de la un timp.mecanic. făr[t chef*. Şi mfl tem să pierd gustul de a ceti.

Dacă aş putea trăi cîteva zile în pădure. Ia cîmp. la o cabeU1ă demunte. aş respira. mi-aş reveni.

Joi, 31 iulie [1941]Comunicate vagi. comentarii încurcate. Nici o 'informaţie sigură şitot felul de interpreti"u'i. forn1Ule. eufemisme. amuzante ca babilonie.Un lucru p,u'e oarecum sigur: că frontul este în linii mcu'i neschimbat.Bătălia centrală este mereu la Smolensk. dar şi aici situaţia e con-fuză. Cine ocupă oraşul? Cine atacă? Cine pe cine Încercuieşte?Încercuitorii par la rîndul lor încercuiţi. Aştept ziarul de dimineaţă.aştept zicu'ul de secu·ă. Iată cele două evenimente între care se împarteziua mea. SUf!t obosit de a nu putea gîndi la altceva deCÎt la război.Nici un moment de libertate. nici un moment de odihnă.

5~ Agenţie italiană de ~ti.ri.* Anulat: "interes".

Dejun cu Branişte şi Aristide la Alice. Mi-e simpatic Branişte.dar ce puţin interesant! E omul cel mai de treabă cu putinţă, darljuelle pauvrete dans tout ce qu 'il dit. Nici o idee, njci o privire mailargă. Şi totuşi, cu oameni ca el viaţa e posibilă.

1_Vineri, 1 august [1941JEra un timp - nu demult - cînd o zi de Întîi era un fel de sărbă-toare: a mai trecut o lunfl! Dar acum. cu cît timpul trece, cercul sestrînge mai mult în jurul nostru şi viaţa devine mai sufocantfl. Eadevărat că avem înaintea noastră un drum mai scurt de străbiHut,mereu mai scurt. dar cu atît mai primejdios. Aproape că nu Înclrăz-neşti S{lÎntorci privirea Înapoi spre cele 31 de zile ale lui iulie. careau trecut - dar nici s-o Îndrepţi Înainte spre cele 31 de zile ale luiaugust. care. încep. Viaţa noastră este un miracol repetat În fiecarezi. În fiecare oră.

ISîmhătă,2 august 11941JToti evreii. de la 20 la 36 de ani. convocaţi la Prefectura Poliţieipentru astă-searfl şi mîine dimineaţă. cu mîncare pe trei zile şi rufede schimb. Aşadar şi Benu. şi eu. Un moment de înlemnire. de spai-mă neputincioasfl. de disperare. Şi pe urm{l vechiul meu sentimentde inutilitate. de predare în faţa nenorocirii. de acceptare cu ochiiînchişi a catastrofei. Iw' acum. seara. clupă cîteva ore de zbatere. îmipromit să dorm. s{\ încerc s{\ uit. Vom vedea mîine.

Duminică, 3 august /.19411Zi de post (Tişebow:\7). Zi de alergături. de febră, de încordare.Totuşi mai liniştit deCÎt ieri. Se pare că deocamdată e într-adevărvorba de o simpl{\ concentrare pentru muncă. (Dacă se poate spunecă e ..simplă".) în orice caz nu e. sau nu e Înc{\(aşa cum nHU11temutieri). repetarea dramei de la laşi, care şi ea tot cu o ..simplă" COlh

vocare la poliţie începuse. Ni se dau asigurări că vom fi trataţi ome-neşte. Fapt e că pentru moment nu s-a petrecut nici o brutalitate. Facdiverse Încerc{lri pentru a g{lsi o soluţie. Dacă nu se va putea. voipleca şi pace bună! M[I îngrijorează doar Mama şi proasta measăn[ltate. Mă simt ostenit. uzal. stors.

Luni,4 august [1941]Azi-dimineaţă. în zori. sergenţi şi comisari au umblat din casă încasă. În diverse cartiere - şi au sculat lumea din somn. pentru a

57 Din ebraică: "Tişa-he-Av" (ziua a noua a lunii Av), zi de comemorarereligioasă a distrugerii templului din Ierusalim.

~366

aduce la cunoştinţă că nu numai evreii de la 20 la 36 de ani, ci şicei de la 36 la 50 trebuie să se prezinte la Prefectură. Totul recapătăaerul alarnlant din prima clipă. Suntem din nou puşi în faţa uneiadevărate rididri în masă a evreilor. Internare în lagăr? Extermi-nare? Oraşul, pe la ora 10. CÎnd ,ml ieşit eu. avea un aer ciudat: unfel de animaţie nervoasă stranie. Grupuri agitate, grăbi te. Chipuripalide. îngîndurate. Priviri care se întreabă f~irăcuvinte. cu disperareamută care a devenit un fel de salut evreiesc. M-am dus repede dupătîrguieli, ca să ne pregătim rucksack-urile pentru după-masă, cînddecisesem să ne prezentăm. Prăvăliile sunt luate cu asalt de evreicare cumpără tot felul de lucruri pentru plecare. După două ore nuse mai găseşte în tot oraşul un rucksack de vînzare. Magazinele deconserve îţi oferă resturi. (Imposibil de găsit o cutie cu sardele.)Lucrurile cele mai simple Se scumpesc instantaneu. Mă duc în CaleaV[\ci"'u'eştis[\ cump[u' pentru Benu şi mine dou[\ pălării de doc. şi bagde seamă că peste etichetele cu preţul de ieri - 160 lei - s-a scrisazi cu cerneală nu încă bine uscată preţul nou: 250.

Din Văcăreşti. grupuri mici, mizerabile. de evrei famelici.livizi.zdrentuiti. purtînd lamentabile legături şi boccele. se îndreapt[\ sprecentru. Se pare că pe platoul Prefecturii sunt adunaţi CÎteva mii. PeCalea Victoriei. femei amărîte. cu priviri de nelinişte, de implorarestupid[\. dau tîrcoale locului, neîndrăznind să se apropie prea multşi waeptînd probabil veşti de la bărbaţii care au intrat. Cunosc pri-virea asta. cunosc aşteptarea asta. Le-am v[\zut de atîtea ori. în ultimiidoi <mi. în jurul caz[\rmiloL

Toată ziua s-a petrecut chinuitoare. extenuant[\ în aceeaşi atmo-sfer[\. dominată mai ales de impresia că ni se pregăteşte ceva groaz-nic. Masacrul de la Iaşi, o obsesie de cW'e nu scăpăm. Totuşi. pe sew·[\.lucrurile par a se calma puţin. Vin veşti că S;e\renunţat la chemareacelor de 36-50 de ani. Se spune de asemeni că mîine sau poimîinese va publica un comunicat care va lămuri situaţia şi va pune oare-care ordine în modul de recrutare. Între timp nimeni nu ştie ce săfacă. Să se prezinte? Să nu se prezinte? S[\ mai aştepte? Fiecare areo speranţă. o ..proteCţie". un r[lspuns de aşteptat. Grupuri numeroaseau fost totusi înrolate. încolonate si trimise.

În ce ne ~~riveşte.cun hotărît să ~lai aşteptăm. Ca şi ieri. am făcuttot felul de curse. (Alice. Branişte şi Vişoianu, admirabili de devo-tament, de prietenie, de grabă în a face cîte ceva.) Vom mai vedeaşi mîine. Zăpăceala e extremă. Cred că nici autorităţile nu ştiu exactcare e situaţia noastră, ce sens are toată această învălmăşeală, cinea ordonat-o. de ce, pentru cine ... Nu e exclus. între altele, să fie opresiune exercitată asupra populaţiei evreieşti (şi în acelaşi timp ungaj) pentru cele 10 miliarde care i se cer. Sunt prea ostenit ca să

367

continui a scrie acum. Nu e decît Il seara. dar mă simt doborît deoboseală, de extenuare. Poate mîine.

Marţi, 5 august [1941]

Nimic nou. Nu ne-am prezentat nici azi şi încă nu ştiu dacă ne vomprezenta mîine. Zăpăceala. confuzia. nesiguranta continuă. Din nouazi-dimineaţă au fost chemaţi şi opriţi oameni Între 36 şi SO de ani.Se pare că există un contlict între Cercul de recrutare şi Prefecturăasupra competenţei. Poate aşa se explid faptul că deocamdată nus-au luat măsuri de constrîngere.

Imposibil de căpătat cel1ificate medicale de la medicii care m-auîngrijit de şocul meu alimentar. Doctorul Kahane mă sfătuia să mă-nînc lucruri contraindicate. ca să-mi provoc o criză: numai aşa comi-sia mă va crede că sunt într-adeviir bolnav. Am şi început astii-searăsă mănînc metodic salam de Sibiu. Mîine voi bea cafea neagră. Săvedem ... Mă tem dom' să nu fac o criză prea gravă. din care să nu-mirevin cu săptămînile.

Madeleine Andronescu la telefon:- Mi-e ruşine de tine. Mihai: mi-e ruşine că tu suferi şi eu nu:

mi-e ruşine că tu eşti umilit şi eu nu.Ceva în genul ăsta Îmi spunea Vişoianu (şi el nu e sentimental)

mai alaltăieri. pe stradă. cînd ne ieşiseră în faţă şi trecuseră pe lîngănoi un grup de evrei:

- De cîte ori văd un evreu. sunt ispitit să mă apropiu de el. să-I salutşi să-i spun: ..Domnule. vă rog să credeţi 61eu IHUllnici un ,Ullestec".

Nenorocirea e că nimeni nu are nici un amestec. Toată lumeadezaprobă, toată lumea e indignată - dar nu mai puţin fiecare e orotiţ[l în această imensă uzină antisemită care e statul român. cubirourile, autorităţile. presa. instituţiile. legile şi procedeele lui. Nuştiu dacă nu trebuie să rîd cînd Vivi sau Branişte mă asigură căgeneralul Mazarini58 sau generalul Nicolescu59 sunt ..uimiţi" de cese petrece şi ..revoltaţi". Dar dincolo de uimire sau revoltă. ei şi încăzece mii ca ei semnează. ratifid şi achiesează nu numai prin tăceresau pasivitate. dar chiar prin participare directă. Cît despre mareamulţime. jubilează. Sîngele evreiesc, batjocura evreiască au fost

L.-divertismente publice prin excelenţă.

N-am mai putut umlări mersul r[lZboiului. Nu-mi dau seama nicicum s-a temliDat bătălia de la Smolen<;k(dar s-a temlinat într-adevftr?),

58 Nicolae Mazarini, general de brigadă.59 Constantin D. Nicolescu, general de brigadă. A fost ministrul Apărării l'\aţio-

nale în guvernul Gigurtu şi de mai multe ori subsecretar de stat la acelaşi minister.

~368

nici cum a Început cea de la Kiev. Am mai degrabă impresia căsituaţia nu este substanţial schimbată. De altfel, în lipsă de infor-maţii, singurul lucru care ar avea semnificaţie sigură ar fi cădereaunuia din marile oraşe-obiectiv: Petrograd, Moscova, Kiev sau mă-car Odesa. Deocamdată. comunicatele germane sunt scrise în acelaşistil eufemistic.

Miercuri, 6 august (1941] -,

Se suspendă deocamdată prezentarea la Prefectură. Cei luaţi pînăacum sunt bun luaţi. Ceilalţi ne vom prezenta la Cercul de recrutarenu se ştie cînd ~i În ce ordine. Aştept lămuriri. Între timp. avem opauză neaşteptat il. care va dura cît? Cîteva ore? O zi? Cîteva zile?Oricum sunt mai calm.

Vizită la Marie Ghiolu. (Îi telefonasem aseară, ca să-mi obţinăo oră de consultaţie la d-rul I1iescu, specialist în boli de inimă.) Im-presia sinceril de a intra într-un fastuos ospiciu, în care s-a rezer-vat un Întreg apartament pentru o nebună "de calitate". Niciodatăcasa Ghiolu nu mi s-a părut mai teatrală, mai nelocuită, mai inten-tionară. Totul e artificial ca într-o vitrină. Mai ales excesul de cu-ioare. În halI. două imense fotolii albastre-violet, cu peme mici roşii.Sufrageria roz pal. cu o Iwnină galbenă ca de lampă electrică, filtratăprintr-o fereastră dreptunghiulară. Hall-ul de sus roşu. Peste tot cu-lori tari, excesive. Ea Însăşi. Marie, îmbrăcată într-o rochie sau halatlung. de acelaşi ţipător albastru-violet al fotoliilor de jos - şi legatăla cap cu un turban de un albastm mai Închis. tot strident. Niciodatănu mi s-a părut mai nebuniI, fără - de astă dată - ingenuitatea eicopi Iăroasă de altă dată. Ce gîndeşte, ce crede, ce vrea ~i ce aşteaptilMW'ie (şi prin ea biu'batu-său) nu e greu de rezumat: citeşti Crillgoircşi atli tol. E cu Petain. e cu nemţii, e contra englezilor. e contra ruşi-lor ~i contra evreilor. Dacă nu înving nemţii, e o cumplită nenorocire,la care nici nu se poate gîndi. Dacă înving nemţii. atunci Româniava căpăta din nou Ardealul, iar ungurii vor fi nimiciţi. De altfel. vic-toria nemţilor e sigură. Am1atele lor sunt mult dincolo de Moscova,300 sau 400 kilometri dincolo de Moscova pe care au Încercuit-oşi au lăsat-o În U1mă. Exact ca Într-un ospiciu, unde e interzis să-icontrazici pe bolnavi. am dat mereu din cap aprobînd totul. ~

Alice îmi povesteşte un lucru greu de crezut (mai ales că de atîteaori am văzut-o exagerÎnd pînă la basm faptele cele mai simple). Sep<U'ecă Vişoianu a fost ieri la ea şi i-a făcut - în genunchi - o decla-raţie de dragoste. Nu-l recunosc deloc pe Vivi într-o asemeneasituaţie şi tocmai de aceea mi se pare atît de picantă. Cît l-aş llilluzape Rosetti dacă i-aş putea povesti.

Joi, 7 august [1941]Zi de libertate oarecum (em1fost şi la un film !...), dar o libertate carese poate sfirşi astă-noapte, mJ"ine-dimineaţă. mîine-sear[l. oricînd.Consiliul de Miniştri a luat dispoziţii referitoare la taberele de muncăşi lagărele de concentrare. Cînd se vor da publicităţii. vom şti ce neaşteaptă. Oricum. nu pot crede că s-a renunţat la internarea noastrăfie în lagăre, fie în detaşamente de muncă. Pînă atunci. fiecare orăde linişte este o oră de linişte.

Lung comunicat gelman cu trei ..rapoarte" ~i o ..concluzie". Emai mult tU1memoriu decît un comunicat. Un fel de istoric al opera-ţiilor din ultima lună. L-am citit cu atenţie de vreo trei ori. dar ,încănu-mi pot da seama de situaţia reală pe hartă. Se afirm[l că lupta dela Smolensk e terminată victorios, dar nu văd consecinţele uneiasemenea v1ctorii. care în mod firesc ar fi trebuit să fie urmată deo înaintw'e spre Viazma. Nici măcw' nu rezultă prea limpede că Smo-lensk însuşi e ocupat. Si mai confuză e relatarea operaţi ilor d in sud.Este într-adevăr Kievul înconjurat? Este căderea orawlu i iminentă?Întreg comunicatul pare a răspunde mai mult unor necesităţi de opi-nie publică decît unei riguroase expuneri tehnice. Interesantă afir-maţia. de două ori repetată. că .,începe o nou[\ faz[l de operaţiuni"şi că .,am1ata germană se pregăteşte să continue într-un nou sectorde operaţiuni lupta'pe care a început-o". În stîrşit. mai mult pitoreştidecît interesante sunt cifrele fantastice: 895 000 prizonieri. 13 145ccu'e blindate, 10 380 tunuri şi 9 084 avioane.

Duminică, 10 august r19411Comme les jours sont lents: comme la vie est lente ~

Uneori, nu ştiu de ce. simţi deodată. mai ascuţit decît înainte, in-utilitatea vieţii ăsteia. strîmtoarea ei. groaznica ei mediocritate. des-compunerea continuă, ca o lungă moarte înceată. De ce? Pentrucine? Pentru ce? Pîn[l cînd? Dormi. mănînci. dormi. mCmînci. dormi.mănînci. Citeşti ziarul de dimineaţă. citeşti ziarul de seară. Si îndo dată ziarul de dimineaţă. şi încă o dată ziarul de seară. Totul sepierde într-un gust de cenuşe. fără amintiri. f[\ră adev[lnlte. adîncispenl.11ţe. Cred că era săpt[unîna trecută, sîmbătă sau duminică, înmomentele acelea în care socoteam totul pierdut. cînd, nu ştiu dece, am ridicat pe stradă privirea în sus spre cer. Mi-au dat lacrimi.Era un cer albastru. curat. cu nori albi, plutitori, fără greutate: uncer meridional parcă. Putea să nu fie aici. Putea să fie la Annecy, laGeneva, la Lisabona. la Santa BarbeU'C1.S-ar fi putut ca lăsînd capulîn jos să nu mai găsesc în jurul meu aceşti Bucureşti din august1941, ci un oraş liber, în care să pot trece liber, necunoscut, viu.

Citesc destul de mult, mai mult mecanic, pentru abrutizare. Plăce-rea - singură - de a citi englezeşte şi de a observa mereu mai mariprogrese. Am pe masa mea primul volum din Istoria literaturii el1-gle:e de Taine. Dacă nu intervine nimic care să mă împiedice, vreausă fac o plimbare metodică prin secolele XVII-XIX.

Gînduri. regrete. melancolii. Dacă în 1938 sau. şi mai simplu, în1937 (cînd cu invitaţia la Geneva) aş fi plecat în Anglia şi aş ti r[u11asacolo (ceea ce. cu un efort de voinţă. ar fi fost posibil) - ce aniextraordinari ar fi fost aceşti ani de război. Cred că aş fi fost încădestul ele tînăr ca să iau Anglia drept o nouă tinereţe. pe care s-o fitrăit studenţeşte. cu hilrnicie. cu atenţie. cu pasiune. E un vers deDante Gabriel Rosetti. care rezumă toată viaţa mea:

Loof.: in lIIyfaC{' •. III.\' nume is Mighl-hOl'c-bl'l'n.

Noua ofensivă germană în Ucraina pare să aibe succes, Nu amsuficiente date ca s-o pot unnări pe hartă, E vorba de o mare mişcarede învitluire între Nistru, Nipru şi Marea Neagră. Pe restul frontului,nimic de mare importanţă.

G ) . . ~ la '1' d/f{'J,otE·4-.l1 S' I ~ "1uvernu cere cu II1translgenţa mi Iar e evreI OI'. , I (aca nuse pot găsi aceşti bani? Ameninţarea e directă. fără menajamentede nici un fel. Dacă nu se găsesc banii, s-ar putea să plătim cu viaţa.

Luni, 11 august /19411Suntem din nou chemaţi la muncă. de astă dată printr-un comunicatoficial dat de Cercul de recrutare. -Ne vom prezenta în ordinea vîrstei.toţi. de la 18 la sa de <mi. Rîndui lui Benu vine miercuri. al meuvineri, De astil c1ată creel că nu se mai poate evita. Primesc întîm-plarea cu destulă linişte. Cel puţin deocamdată,

După evreii din Cernăuţi, şi cei de la Iaşi sunt obligaţi să poartelIJ1 magenclavid galben(,().Se zice că măsura va fi întinsă foarte cUlÎndJla Bucureşti si În restul ţării.

II august. Teribila noapte de II august 1940 în gara Olteniţa!Era un coşmar - şi mi se pm'e că încă nu s-a tem1inat.

Comunicatele gemlane de aseară şi astă-seară nu spun nimic nou.Înainti"u'i În Ucraina. frlrfl a da precizfu·i. Pe restul frontului - ,.pl<m-măssig".

60 "Steaua lui David". Obligaţia de a purla "sleaua galbenă" a fost în scurt _olimp anulată.

Seară agreabilă la Sandu Eliad61, cu Benu şi Agnia Bogoslav6!:pe o terasă la al l2-lea etaj. Oraşul depane. departe, cu toate mize-riile şi infamiile. Dar cînd cobori ...


Şi totuşi nici de astă dată nu vom pleca deoc,mldată. "Deocam-dată" ... Toate sunt ..deocamdată". În ultimul moment s-a revenitasupra convocării de ieri. Un comunicat apărut azi anuntă că ..che-marea la muncă a evreilor se suspendă pe zece zile" şi că noi ordinese vor da după 21 august. Nu ştiu exact care este explicatia tuturoracestor tergiversări. Poate că nu e decît simpla. vechea. cunoscutadezordine administrativă. Poate. de asemeni. că încă nu sunt fixatice să facă cu noi. Poate, în stÎrşit. că s-au decis să ne mai lase cîtevazile. pînă se vor face subscrierile la împrumut - păstrînd în acelaşitimp perspectiva muncii obligatorii ca o amenintare continuă şi opresiune. Oricum. din nou cîteva zile, sau poate numai ore. de rela-tivă liniste Autant de "anneL . . ee'


Comunicatele genmme de asew'ă şi astă-seară. vagi ... Operatiile con-tinuă cu succes." De fapt, singurul sector în ccu'eprobabil se întîmplăceva este sudul Ucrainei. Se spune că Odesa este pe punctul de acădea. Din zi în zi. Din oră în oră. Imjnentisim.

Dar am impresia că r{lZboiul nu mai este în f,lZa lovitlllilor rapide.care pot schimba în 24 de ore o situatie. Va trebui să fim în septem-brie. pentru a vedea mai mult decît se poate întrevedea sau bănuiastăzi. Presa românească însăşi pare mai putin categorică decît acum3-4 săptămîni. Este oarecare scădere de ton.

Avocatul Poenaru (br{lile,m, veche ,mtipatie din liceu) îmi spuneaieri că Odesa e ocupată de patru zile, dar că nemtii nu vor deocam-dată s-o anunţe.

IJoi, 14 august [1941]Subiect posibil pentru teza mea de doctorat (dacă o voi trece vreo-dată): legislaţia antisemită În lume, În perioada hitleristă.

LVineri, 15 august [1941]

Comunicatul german de astă-seară: "Oraşul Odesa a fost Încercuitde trupele române, iar oraşul Nikolaev de trupele rapide gem1ane

~I Regizor de teatru.62 Actriţa Agnia Bogoslava.

şi ungare. La răsărit de Bug, trupele germane au ocupat impowmtaregiune mineră Krivoi Rog. Operaţiunile continuă cu succes şi încelelalte sectoare."

Impresia că s-a împotmolit vremea, că stă pe loc, că nu se mai·urneşte, nu mai trece. Va fi mereu, mereu, mereu aşa? Sunt obositde moarte. Mi-e silă să mai citesc ziarul, să mai discut, să mai întreb,să mai răspund.

Duminică, 17 august [1941]

Zile de august. fierbinţi, lungi, monotone, copleşitoare de tristeţe,de oboseaI il, de inutilitate. Nici o ,speranţă, nici o aşteptare. Sunt ex-tenuat fiziceşte. Mă simt gol, pustiu, stupid, sălciu. Ce ar putea sămit readucă la viaţă ,) Poate păd urea, poate marea, poate cîteva zileîn munţi. Mi-ar trebui un val de sănătate. Mi-ar trebui sit mai potcrede în viaţă, În tinereţea mea pierdută, în chemm'ea mea de a trăi,de a iubi, de a face ceva.

Acum 2-3 săptămîni, în toiul bătăliei de Ia Smolensk, era oimpresie generală de precipitare a lucrurilor. Un sfîrşit apropiat alrăzboiului părea posibil. Acum războiul e într-o fază mai puţindrmllatică, iar pacea pare mai îndepărtată, mai cu neputinţă. Ştiri depe front nu sunt. Totul pare să treneze, să Iîncezească, Acţiuneagemlană din sudul Ucrainei continuă - spune mereu comunicatulgemlan - "planm~issig". Iar conferinţa ChurchilI-Roosevelt63 (alcărui aspect spectacular optimist nouă ne lipseşte) face proiectepentru 1942.

Luni, 18 august 11941JComunicatul german de aseară anunţă ocuparea oraşului Nikolaev.Cel de astă-seară spune că retragerea rusească din Ucraina este"precipitată", iar că pe celelalte sectoare se înregistrează "succeseesenţiale".

Vizită întîmplătoare la Aderca. A scris şi mi-a cetit o lungă replicăla Istoria lui Călinescu. Foarte frumos, foarte just - dar cum de aavut puterea, gustul, curiozitatea să o scrie? Semn de tinereţe, devitalitate. Poate că în profunda mea oboseală e ceva mai mult şi mairău decît indiferenţă şi scepticism: poate că e o deficienţă de viaţă.De ce nu mă simt" vizat" personal de ce se spune, se face sau se

63 Între 8 şi II august il avut loc Întîlnirea dintre preşedintele american Roose-velt şi prim-ministrul englez Churchill la bordul navei "Prince of Wales", la bazamilitară Argentia din insulele Newfoundland. A fost adoptată Carta Atlanticului,care proclama dreptul popoare.lor de a-şi alege forma de guvernămînt.

scrie împotriva mea? De ce nu simt gustul răzbunării? De ce eu-altădată aşa de combativ, săritor şi iritabil - sunt aşa de placid?

Azi-noapte, între orele 2 şi 3, alarmă aeriană - prima după aproa-pe patru săptămîni, Se zice că ar fi fost bombardată gm'a Buftea, Im-presia însfl e că atacurile ruseşti sunt mereu fărfl eficacitate şi fărăobiectiv, .

Joi, 21 august [19411ÎJl sudul Ucrainei nemţii au ocupat Kerson, Pe frontul din centru totei anunţă lupte şi victorii la sud de Smolensk. anume la Gomel.M~u'eapresiune pw'e să fie acum la nord. spre Leningrad. unde Voro-şi Iov lansează un apel de alarmă către populaţia civi IfI.

Dejun la·Alice cu Vicky Hillw'd. locotenent de cavalerie. Întorsieri de pe front. din Ucraina. Judecata lui generalfl asupra războiuluinu e prea interes<U1tă(de altfel nu diferă prea mult de tot ce poţi auzila Bucureşti). dar'" simpla relatare a faptelor mici e precisă. Multelucruri despre masacrul evreilor dincoace şi dincolo de Nistru, Zeci.sute. mii de evrei împuşcaţi. EI. simplu locotenent. ar fi putut ucidesau ordona S[l se ucidă oricîţi evrei. Şofeurul. care l-a adus pînă lalaşi. a împuşcat patru.

Azi-noapte. alarmă aeriană pe la ora 1.

Vineri, 22 august [1941]Dourl luni de la începerea războiului cu ruşii, Dacă fac excepţie denoua acţiune germană din nord, care e în curs de desfrlşurare şi încănu ştiu cum se va tennina. războiul începe să capete contul'. in oricecaz. cele două luni reprezintă două momente distincte. Prima lunfia ar[ltat că Blitz-ul german nu e posibil. A doua lun{l arată că ocontraofensiv[l rusă nici ea nu e posibilă. Oprirea atacului germanla Smolensk a fost un moment de răscruce: pentru prima oară oofensivă gennană era ţinută pe loc. Faptul făcea legitimă Întrebw'eadacă ruşii nu sunt în stare. dUp[1ce au suportat primul formidabilşoc. S[l ia ei la rîndul lor iniţiativa. Era mai mult decît o întrebare:era o aşteptare înfrigurată, amestecaul cu teamă, optimism, uimire ...

Acum totul s-a potolit. "Şocul formidabil" nemţii** l-au repetatîn sud. spre Odesa-Nikolaev-Kerson şi îl repetă în nord. spre Lenin-grad. Ruşii nu pot face altceva decît să reziste şi să se retragă. Darasta = pot. Dacă nu se întîmplă nimic neaşteptat. rflzboiul s-ar putea

* Anulat: "amănuntele".** Anulat: "îl pot repeta".

să continue la fel pînă la căderea* zăpezii. Pe Uffilă va hiberna, sauva coborî spre ţări mai calde - în aşteptarea dezgheţului.

Ofensiva spre Leningrad e mai gravă, cred, decît mi-am închipu-it în primul moment. Mă uit pe hartă şi văd abia acum poziţia Nov-gorodului, unde au ajuns nemţii. Nu lipseşte mult ca Leningradulsă tie t[liat de Moscova. E adevărat că, în proclamaţia de ieri, Voro-şilov spunea că Leningradul n-a fost şi nu va fi niciodată ocupat -dar CeU11 acelaşi lucru spunea Rostoţkin despre Moscova, în august1812.

Ce ciudată mi se pare - acum cînd mă gîndesc mai bine - liniş-tea cu care Hillard povestea ieri asasinatele şi măcelul evreilor dinBasarabia. (Între altele. un căpitan din regimentul lui a împuşcat otînără evreică fiind61 nu voise să se culce cu el...) Abia acum îmiaduc aminte că şi Hillard este evreu după tat~1- şi mă gîndesc căa fost totuşi de faţă la toate ororile. fără să înnebunească, ba chiarfără să se înfioare.

Sîmbătă, 23 august [1941]Comunicat al Ministerului de Interne: ..Din ordinul domnului Gene-ral Ion Antonescu. Conducătorul Statului. se face cunoscut că, daciIse va ivi vreun act de sabotaj, săvîrşit de comunişti, vor fi împuşcaţi20 comunişti evrei şi 5 comunişti neevrei."

Comunicat al MW'elui Cartier Romfll1: ,.Suntem peste tot la 15 kmde Odesa. Sub wlleninţarea revolverelor comisarilor evrei, ruşii luptăpînă sunt masacraţi."

Comunicatul germ,;ll de aseară prezintă un nou bilwlţ: pesteI milion 250000 prizonieri. 14000 care blindate. 15000 tancuri.II 250 avioane.

A murit azi-dimineaţă Nene Avram. Gîndul groaznic (pe careniciodat{l n-am reuşit să-I alung cu totul din conştiinţa mea) căîntr-un fel semăn cu el şi cu soarta lui.

Luni, 25 august [1941]Din nou chemaţi la muncă. Dimineaţa am g{LSitîn ziare comunicatulCercului de recrutare. Pe stradă. afişele de ziar anunţau cu litereimense: "Evreii de la 18 la 50 de ani - etc .. etc." Benu trebuie săse prezinte poimîine: eu, luni. Pentru moment, nu ştiu nimic maimult. Rrlmînem în Bucureşti? Pledtm? Unde?

Pe frontul germano-sovietic nimic nou. Lupte la Odesa. În regiu- .nea Leningrad presiunea pare mai puţin urgentă deCÎt deunăzi.

Marţi, 26 august 11941)

Se pare că majoritatea tinerilor evrei prezentaţi azi la Cerc (18 -21ani) au fost reţinuţi În Bucureşti pentru a lucra la Poligon. Numaiun detaşament de 300 a fost trimis la Găeşti. Aştept cu Îngrijoraresă văd ce se va Întîmpla mîine cu Benu. Dacă e repartizat la un deta-şament local. sunt mulţumit. Numai plecarea din oraş mă sperie. Cîtdespre mine. faptul dl mai am 5 zile mă face liniştit. ba chiar indi-ferent. ca şi cum toată Întîmplarea asta nici nu m-ar privi.

Pe frontul rus lupte mari, fără modificări esenţiale. RezistenţaOdesei aruncă peste optimismul bucureştean de s~ipt~1I11Înatrecutăun nou val âe Îngrijorare. Ţuţubei Solacolu. Rosetti şi Camil - vă-zuţi azi - se văitau că lucrurile merg Încet şi greu.

Din discursul de ieri al lui Killinger(>~la Legaţia germană: ..dacăgermanii şi românii vor lupta mai departe În comun. atunci prietenialor va deveni solidă şi lăuntrică".

Ne lipsesc infOJmaţii asupra acţiunii din Imn. Aspectul militar nue prea interesant (deşi teritoriul e atît de vast şi dificultăţile geo-grafice considerabile). BfUluiesc că nu va fi un război propriu-zis şică va merge destul de repede. Aspectul politic e mult mai interes<ul!şi mai nesigur. Ce vor face nemţii? Se vor mulţumi să protesteze?Vor lăsa iniţiativa brit~Ulicăfără replică? E greu de crezut. Vor atacaTurcia') N-ar fi exclus. Dar În acest caz trebuie să deplaseze În Bal-cani cîteva sute de mii de oameni şi probabil că nu va fi simplu,acum cînd Întregul front răsăritean e deschis, iar lupte mari sunt Încurs de desfăşurare sau iminente.

Cu cît ne apropiem de toamnă. războiul poate deveni mai com-plex şi mai dnumltic.

rM·· [1 Icreun, 27 august 1941.1

Înce'p să simt neliniştea pledrii. Mă tem că toate zbaterile mele ră-mîn inutile. Benu se va prezenta mîine-dimineaţă. Băieţii din con-tingentullui au fost azi repartizaţi la Dadilov, Fierbinţi. Videle. Vaputea el să fie oprit În Bucureşti? Şansele sunt fomte mici. Eu În-sumi, care mă consideram oarecum apărat de calitatea mea de profe-sor, nu ştiu dacă voi putea scăpa.

'i76

Joi, 28 august [1941]Benu e repartizat la Fierbinţi. Pleacă mîine-dimineaţă.

În lran, noul guvern - constituit ieri - a ordonat trupelor să înce-leze rezistenţa.

Germanii au ocupat în sud Dniepropetrovsk (Ekaterinoslav), iarÎn nord Luga. La centru, în sectorul Srnolensk. se pare că ruşii con-traatacă de cîteva zile. La Odesa pierderi româneşti, se zice, mari.

La Paris. ieri. P~IUIColette. 29 de ani. originar din Calvados, vo-luntar În corpul expediţionar francez antibolşevic. a tras focuri derevolver În Laval65 şi Deat66. Ia sfîrşitul ceremoniei de înmînare adrapelelor.

Vineri, 29 august [1941]Benu a plecat după-masă la Fierbinţi. Toată ziua am alergat inutil,sperînd să mai pot face ceva ca ~ă rămînă în Bucureşti. Dar, pentrucă a plecat. fie într-un ceas bun. Ii va prinde cîndva bine experienţaasta.

Sîmbătă, 30 august [1941]A fost Stt m~""tvadă Emil Gulian. Neschimbat. Afectuos, bun, simplu.sensibil. Sunt între noi doi 15 ani de prietenie - şi simt că nimic n-aclintit-o. Şi totuşi ... Era în uniforma lui de locotenent şi acest sim-plu fapt mă stingherea. Vorbeam cu el şi în acelaşi timp îmi spune,UllÎn gînd: vezi. nu s-a jenat să vie la mine. nu i-a fost frică să fie V[lZUl...

Am ieşit Împreună pe stradă. dar mă obseda gîndul că poate. fiindÎn uniformă. îi e dezagreabil acest lucru. Cînd am ajuns pe CaleaVictoriei. m-am desp[trţit de el sub un pretext oarecare: 'aveamsentimentul, poate greşit, exagerat, că mergînd cu el, îl deservesc.

Emil lucreaz[t la P.O. şi redactează zilnic un buletin informati~pe baza tuturor rapoartelor primite. Ştia o sumă de lucruri. Cel maigrav este eventualitatea unui guvem legionar. Se pare că de cîtvatimp Antonescu tratează cu aşa-zişii ..Iegionari moderaţi" (bătrînulCodreanu. Virgil Ionescu. Herseni. Vojen67 ••• ). Pe de altă pm1e presagemlană îi susţine făţiş pe ceilalţi legionari. intr<Ulsigenţii. De altfel,se crede că ..moderaţii" nu sunt nici ei decît emisarii, pentru moment

65 PieITeLaval, de mai multe ori preşedinte al Consiliului de.Miniştri al Franţei(inclusiv în guvernul de la Vichy). A fost condamnat la moarte şi executat.

66 Marcel Deat, membru al guvernului de la Vichy.67 Victor P. Vojen a practicat publicistica (în special la Ara). A fost ambasador

în Italia între Ioel. 1940-ian. 1941, sub guvernul Ion Antonescu.

mai potoliţi, ai intransigenţilor. În orice caz, Gulian crede că primej-dia unei reveniri legionare este foarte serioasă. Mi-a spus de asemenilucruri ciudate despre o anumită tensiune româno-maghiară. Ungu-rii atacă violent România prin presa lor. Guvernul romfm nu replică,dar lasă să se înţeleagă că în curînd se va pune problema Transil-vaniei. Am fost mirat că lui Emil chestiunea nu i s-a pflfut stranie,sau măcar naivă, acum, în toiul războiului cu ruşii.

Azi-dimineaţă, pictorul Daniel, întîlnit pe stradă. îmi vorbea şiel despre posibilitatea întO<lfcerii legionarilor. "Vojen e în tiecarezi la Ministerul Propagandei."

Pe front. în linii mari situaţia nu e modificată. Nemţii anunţau ierică au ocupat Kievul. Finlandezii anunţă azi Vîborg. La Odesa lupte,mereu lupte.

JD.08,)J.{Comşa. ca să fie repartizat în Bucureşti. a dat 30000 lei. Drept

urmare. lucrează la Otopeni la nişte construcţii - sau aşa ceva.L


Ploaie. întuneric opac. fulgere dese care luminează scurt străzile pus-tii. Mă gîndesc la Benu - şi pe um1ă la o<U11eniidin tnll1şee. În noap-tea asta se împlinesc doi ani de cînd a început războiul.

Nu mai ştiu c<U'ee situaţia exactă a frontului. Comunicatul gem1,1I1de aseară nici nu menţiona operaţiile terestre. S-<u'zice că din noueste o oprire. Chiar dacă e reală. nu poate dura mult. Vom avea oofensivă germană pentru trecerea Niprului? Vor încerca din nou săforţeze frontul spre Viazma? Vor ataca cu şi mai mari forţe Lenin-gradul? Sau, în fine. vor ataca Turcia?

Îmi lipseşte radioul mai ales în momente ca acestea. de relativăinacţiune. precedînd evenimente noi.

Ieri. Ia ŞtnU1dul Floreasca. razie poliţienească. Toţi evreii ridicaţişi duşi la prefectură. Există tot felul de interdicţii nescrise.

Citesc Tris/ram Slwlldy. C<1I11lung şi diluat. Agreabil. desigur-dar e dep,lfte de a fi o mm'e operă. Seamană pe alocuri cu Montaigne- d<lfce distanţă!

Luni, 1 septemvric [1941)1 septembrie! Ce greu, ce groaznic de greu a trecut august. Şi cîtde nereală mi se p[lfea altădată. în primăvară de exemplu, data zilei

'd378

de astăzi: 1 septemvrie 1941. La fel de îndepărtată, la fel de imposi-bilă cît mi se pare azi 1 martie 1942. Timpul trece şi nu rezolvănimic. Teoretic ştim că ne apropiem mereu mai mult de sfîrşitul coş-marului - dar deocamdată suntem în plin întuneric, ne zbatem înaceeaşi mizerabilă nelinişte.

Doi ani de război! Dar am ajuns oare pînă la fundul nefericiriinoastre? Am urcat Întreagă panta deziluzii lor? Ne putem socoti pecelălalt versant? Era o vreme cînd toamna anului 1941 mi se părealimita extremă a războiului. Acum însă. ÎnC~lun an sau încă doi sunttermene plauzibile. ba chiar moderate.

Anumite telegrame D.N.B. lasă să se înţeleagă. printre rînduri,că Într-adev~lr există o contraofensivă rusă. în sectorul ele centru alfrontului. Altminteri şi comunicatele, şi telegnul1ele sunt atît ele vagi,încît rămîi cu impresia că ceva se pregăteşte în umbră, ceva care arfi să izbucnească foarte curînd.

Nu ştiu ele ce. ziarele ele ieri publicau din nou comunicatul careanunţă că pentru orice act de sabotaj vor fi împuşcaţi ,,20 comuniştievrei şi 5 neevrei".

Dimineaţă ele toamnă rece, cenuşiu-albăstrie. M-am plimbat cuEugen Ionescu, departe, pe cheiul Dîmboviţii, ca într-un oraş străin.

TO-/IlO/'I'0I1', (Ind tO-/IlO/.,.OII', (Ind 10-/110/.,.0\1'Creeps in l!lis fell)' pace ji-Ol/l da)' 10 da)'.

[Shakespeare, Macbl'lh, act V, scena V.)

Ar fi ele făcut o antologie ele eufemisme din presa zilnică. Deo-sebit de savuroasă mi se pare ul111ătoarea frază din ACfiunca de azi:,.Dat fiind faptul că din cealaltă parte se găsesc deja de cîteva ziletrupele geI111ane... se realizează aici faza operativă finală a unei bătă-lii de încercuire, care după toate probabilităţile se apropie fulgerătorde maturitate."

Miercuri, 3 scptcmvric [1941.1

Toamnă, ploaie: frig. Vreme tristă de noienwrie. După 7 sem'a eîntuneric $i nu se mai poate umbla elecît cu mare greutate prin oraş.Tramvaiele merg încet, cu lumea agăţîndu-se de scări, de tampoane.În plus, ieri şi azi, razii în întreg oraşul, ceea ce întîrzie şi mai multcirculaţia. Ieri am sărit la timp din tramvai, tocmai cînd fusese îm-presurat de poliţie.

Nu ştiu încă cum se va tennina* comedia plecării la muncă.Operaţiile de recrutare continuă la Cerc încet, complicate, cu tot felulde dedesubturi, aranjamente, afaceri. E o vastă bursă, la care joacătoată lumea. Aştept să văd dacă liceul va obţine scutirea pentruprofesori. Ni s-au cerut bani - 10000 de profesor - dar nici aşanimic nu e sigur.

Populaţia evreiască din Bucureşti trebuie să dea pînă în :z zile4000 de paturi. 4 000 de perne, 4 000 de pături. 8 000 de cearcea-furi. 8 000 de feţe de perne etc. Comunitatea e invitată să strîngă ealucrurile - iar dacă nu va izbuti în temlenul ~e'cesar, operaţia se vaface prin poliţie. Echipe de .,intelectuali" s-au fonmlt în grabă pentru

La începe lucrul.

Se SPUJ1{~**(Vişoianu, Rosetti) că atacul german asupra Turcieie o chestiune de zile, poate chiar de ore. Pe frontul rusesc. oarecareoprire. Ultimele patru sau cinci comunicate gemlane au fost din noufoarte reţinute. E probabil că şi vremea rea încurcă lucrurile. S-arputea ca tocmai din cauza aceasta războiul să se deplaseze spre ţărimai calde. Nu m-aI' mira ca atacul din Turcia să fie fulgerător şi carezistenţa turcilor să tie repede zdrobit[l. Un război scurt. care să ledea nemţi lor o victorie completă în trei-patru săptămîni (ceea cenu e exclus) m' putea să le servească drept compensaţie politicăpentru prea marile întîrzieri din Rusia. În felul acesta. cu un mm'esucces de toamnă, intrarea în iarnă le-ar fi. din punct de vedei'epropagandistic, înlesnită.

Citesc cu mare plăcere SOllc/ele lui Shakespeare. Cu gîndul de a, le traduce cîndva în versuri, am transcris astă-seară două sonete înromfmeşte. deoc,mldată într-o simplă traducere literală.

Joi, 4 scptcmvric [t941]

Tradus astă-seară încă trei sonete de Shakespeare. Se înţelege. nusunt decît simple ciome. Nici atît măcar. Ar trebui S[l lucrez multasupra lor. ca să le scot din starea lor informă.

La regiment, cînd era nevoie de ceva (rechizite de birou. veselă.lipsuri la magazie' etc.), soluţia era simplă: să dea evreii! - şi evreiidădeau. În fond, ordinul de ieri, care pune în sarcina noastră paturileşi lingeria spitalelor, este o soluţie de cazarnlă,

* Anulat: "pentru mine".** Anulat: "vorbeşte".

({80

Mai mult decît ieri, se vorbeşte despre izbucnirea iminentă a răz-boiului în Turcia. Von Papen e la Berlin.

Comunicatul german continuă să fie discret. Se pare totuşi (dintelegrame şi comentarii) că presiunea asupra Leningradului sporeşte,iar că la sud Niprul a fost trecut Într-un punct. Cît despre sectorulcentral. ·se recunoaşte că există o contraofensivă rusească. dar pe dealtă parte - ceea ce e În absolută contrazicere - se aflffilă că nemţiiar fi ajuns la Bri<:msk(?).

Eugen Ionescu Îmi semnalează În Juma/It/lui Gide o pagină din1914 despre literatura evreilor. de un perfect ,mtisemitism. Ar puteasă o publice foarte bine la noi POrtiI/ca Vremii sau Sân-Giorgiu.

1Vineri, 5 scptcmvric 1.1941J

Am fost la barou să-mi scot diplomele de la dosar. E un an de cîndm-au radiat şi. de atunci. * astăzi am intrat pentru prima oară În tri-bunal. Fără emoţie (n-am acolo nici amintiri, nici regrete, nici spe-ranţe). dar cu oarecare scîrbă. Amuzant tipul de la secretariat. care,nu ştiu de ce. Îmi vorbea din cînd în cînd În nemţeşte:

- Eu nu sunt ,mtisemit. Ehei ~eu am alte concepţii. Cît dai? Wieviei? Fiinf hundert?

I-am dat 300 - şi i-a primit cu un amuzant aer de generozitateşi lărgime de vederi. M-a tutuit tot timpul şi mereu o dădea pe nem-ţeşte. mai ales cînd venea vorba de bani.

Lamentabil spectacol În cUl1ea Sinagogii Mari. unde se strîngpaturi. saltele. rufe de pat. peme. Oameni necăjiţi vin mereu cu lu-crurile În spinare. resemnaţi, trişti, tItr[t revoltă, aproape făr[t mjrare.Nu se mai miră nimeni de nimic. Autorităţile sunt nemulţumjte: selucrează fără spor. tTtrăentuziasm. Se aduc lucruri** vechi. Am fostavertizaţi că. dacă pînă mîine nu ne executăm, recruziţiile se vor facedirect de am1ată. În plus. azi-dimineaţă a venit o nouă cerere. tot ulti-mativă: 5 000 de costume. pălării şi bocanci. În fine. tot azi-dimi-neaţă. s-a comunicat Comunităţii că Începînd de miercuri va trebuisă purtăm. cusute pe haină. în stînga sus, petece de stofă cu "steauaÎn şase colţuri". M-am Întors acasă otrăvit. Trebuie mai multă răb-dare decît am eu, o mai ÎncăpăţÎnată voinţă de a suporta orice. MieÎmi vine să las totul şi să spun: trageţi, omorîţi-ne, tem1inaţi. Dardesigur nu cu asemenea disperări şi În orice caz nu prin asemenearenunţări s-au menţinut evreii de-a lungul timpurilor.

* Anulat: "n-am intrat niciodată".** Anulat: "obie[cte)··.

38~

Am încercat să rămîn în casă şi să citesc. E poate un fel de dezer-tare (îmi spuneam plin de scrupule), dar în fond eu tot n-aş puteafi de mare folos şi nu văd de ce ar trebui să mă supun acestei torturi.

Am continuat să citesc din sonetele lui Shakespeare.

Rosetti îmi povesteşte că P{tlăngeanu (şef de stat-major al gene-ralului Ciupercă) ar fi comunicat unor prieteni că a~teaptă cădereaOdesei pentru poimîine, dumjnic~1. Doamna Goga i-a spus azi luiRosetti că numilrulo;' soldatilor romimi morţi în Basarabia ~i Buco-vina e de 12000, e1arcă în faţa Oelesei au căzut I R 000.

Duminică, 7 scptcmvl'ic 119411Comunicatele gennane continuă aceeaşi t~lcere, care durează de osăptămînă şi mai bine. (.,Vom Schweigen im Kriege" e titlul arti-colului lui Goebbels elin Das N.cich, unde vorbeşte despre o "Nach-richtenpolitik".) Nu am imaginea frontului ~i nu ştiu c<U"esunt liniilelui actuale. În nOrd e b{ltălia Leningradului, iar În sud a Oelesei. Lacentru e o contraofensiv{l rusă, făr~l să ştiu însă de ce proportii, dece intensitate şi cu ce ~anse.

SÎmb{ltă ml1avut o neagră zi de cafarel. dar pe UJ'Ill~1.brusc, m-amredresat. Nu am dreptuL Nu trebuie. Aş spune chiar că. în anumitsens, nu am motive, Dacă revăd în minte harta continentelor. partidase simplifică. Nu e nevoie s-o umlăreşti de la zi la zi şi e inutil s{l-tifaci sînge rău pentnI fiecm'e episod în pmte: rezultatul final e ineluc-tabil. Va veni o zi cînd se va putea respira. II s'agit de durer. II nes'agit que de cela.

Am intrat ieri într-o băcănie să fac oarecari tîrguieli pentru Benu- şi m-am speriat. Din aprilie. de CÎnd m-am mutat în Antim. n'ammai tîrguit aproape deloc şi nu mai cunoşteam preturi le. S-au urcatde 3,4 şi 5 ori. E înspăimîntător. Şi nu suntem decît la începutullui septemvrie. Ce va fi în mijlocul iemii?

Am r{U11<lSfără bani. Ultima hîl1ie de o mie i-am dat-o azi M'U11ei.Şi mai departe? Nu ştiu.

Luni, 8 septcmvric [1941]Azi-noapte trei alml11e aeriene, pe o lumină alb{istrie de lună. clară,străvezie, uşoară ca niciodată. Una din cele mai frumoase nopti dincîte ţin minte. Totul e transfigurat. totul e mai uşor. mai pur. Ora-şul nemişcat, tăcut devine ceva cu totul distinct de oraşul obişnuit.

Primele două alarme (Ia orele 11 şi 1) le-am petrecut în adăpost. Laa treia (era după orele 2, deşi după lumină am crezut, deschizîndochii, că suntem în plină dimineaţă) n-am mai coborît. N-am avutimpresia că e un bombardament serios. Totuşi, astăzi în oraş, amaflat că o fabrică de ţesătorie din cartierul Colentina a fost lovită înplin şi distrusil.

O telegramă Havas spune că Petrogradul va cădea cel mult în 2sau 3 săptitmîni.

Virginio Gayda"8 spune că Geml<Ulia nu are intenţia să ocupeÎntreaga Rusie. ci numai Petrograd. Moscova, Kiev ~i Harkov. dupăcare războiul cu Sovietele va fi În fapt tenninat, ,L<;tfelcă i,U11a1942*va pem1ite Axei să poarte războiul pe alte fronturi.

Ceacfu-lJ(,9:- După ritzboi te iau prim-redactor la gazeta mea.Iată pentru ce crede Ceacâru că se face acest război. Şi iată ClUll

Îşi imaginează el lucrurile la stîrşit!

Marţi, 9 scptcl11vI'ic [19411

De mîine-dimineaţă trebuia să purt{Ull"steaua în şase colţuri". Ordi-nul fusese dat Comunităţii şi comunicat con1Îscu'iatelor de poliţie.Totusi. În U11llaunei audiente de azi-noapte a lui Fildemlan70 la Con- ,ducător, s-a reveI1.itJNu-niface nici o plăcere această revenire. M~obişnuisem cu gîndul că voi pUlla un petec galben cu un magendavid.Îmi imagimU11toate neplăcerile, toate riscljrile. toate primejdiile. dar.după un prim moment de alarmă, nu numai că mă resemnasem. darÎncepusem sit v[td În acest semn un fel de piesă de identitate. Maimult chiar: un fel de medalie. o insignfl care Îmi atestă desolidarizmeaele infamiile curente. lipsa de răspundere, inocenta.

În curtea Sinagogii Mari, unde lucrează comisiile de rechiziţie.Întîlnesc tot felul de figuri vechi. cunoscute. în studenţie. în gazetărie~i neîntîlnite de mulţi ani. Mi se pcu'ecă <U11îmbiltrÎnit groaznic, dacămă comp,u' cu ei. (Chipul de băiat de liceu al lui Ludo71. E neschim-

&8 Virginio Gayda era directorul oficiosului fascist fi CiorI/ale ,(flalia. (Înmemoriile sale, C. Arge.toianu relatează o întîlnire cu V. Gayda, care se docu-ment<,!la Bucureşti asupra guvernului Goga-Cuza.)

* In text: ,,1932".&9 Demetru Ceacâru gaze.tar; cunoscut de la Cuvlil1/ul.,,)Wilhelm Fildcnnan, jUlist, preşedintele Federaţiei Uniunilor de Comunităţi

Evreieşti din România.7i 1. Ludo, scriitor şi publicist; a polemizat violent cu Sebastian după apariţia

romanului De două //Iii de ani.

bat după atîţia ani - cred că nu l-am mai văzut din 1932-1933 -iar eu sunt aşa de Îmbătrînit!)

Am fost după-masă cu Ceacâru prin cîteva case evreieşti, ca sărecoltăm paturi, haine, Iingerie. Penibil şi trist. Nu am curajul săinsist şi cedez de la primele proteste. Nu uit".. sala de aşteptare" aunui medic din Strada Polizu: interior mizerabil. de provincie, cumobile vechi. roase. Pluş, oglinzi. tlori - totul era sordid şi sfişietor.

- Luaţi loc, ne-a spus servitoarea. care nu ştia de ce venim.Doctorul a Întîrziat vreo 5 minute. pînă să-şi facă apariţia dintr-o

odaie alăturată - şi tot timpul m-a torturat gîndul că poate el credecă suntem clienţi şi că va avea o mare dezamăgire cînd va atlaadev[trul.

Nemţii.anunţă că Încercuirea Leningradului e completă. Ziarelede azi spun din nou că ocuparea oraşului e iminentă. Se pare că Însectorul de centru ruşii continuă să atace şi să facă oarecari Înaintări.Planul lui Timoşenko72 ar fi să atace din tlanc anmttele gennane dinnord, obligÎndu-le astfel să degajeze Leningradul. Ar fi o operaţiede mare ,mvergură, dar, În faza actuală a războiului. nu-i cred pe ruşiÎn stare să o realizeze.

Joi, 11 septem vrie 1194 Il

Nu sunt ştiri de pe front. Nici comunicatele oficiale, nici telegnmlelede presă nu spun nimic. Propag,mda germană din ultimele zile insistăaproape exclusiv asupra Leningradului. pe care ÎI consideră com-plet Încercuit. lăsînd totuşi S~tse Înţeleagă că va cădea mai degrabăprintr-un asediu. fie el cît de lung. decît printr-un atac direct.

Emil Gulian (Întîlnit azi la Margareta Steri~m) Îmi povesteşte căofiţerii geml'lI1i din serviciul lui afirmă că nKu'ea presiune este de faptspre Moscova care. zic ei. va cădea chiar mai repede şi mai Înaintedecît Leningrad. Nu se mai publicii nimic despre Odesa. Se aşteaptăÎn tăcere. şi cu oarecare jenă. să se termine o dată bătălia de acolo.

Rosetti (reÎntors alaltăieri de la Cîmpul ung) a Întîlnit pe drumcîteva lungi trenuri militare germane. venind dinspre Timişoara şimergînd spre Dunăre. Tot el Îmi spune că Dobrogea e plină de trupegemlane. Pe la Giurgiu se scurg mereu spre Bulgaria. S-ar zice cătotuşi nemţii vor ataca Turcia (deşi În ultimele zile chestiunea păreaoarecum ieşită din actualitatea imediată).

72 Mareşalul S. K. Timoşenko, memhru în Comandamentul Suprem al armateisovietice.

\384

Familia Lereanu. A fost ieri la ei o comisie de la Comunitate, casă le ceară ruf~. haine şi bani ... Răspunsul lor: "Noi nu dăm. Nufacem parte din Comunitate." Şi pentru că totuşi aveau unele lucruride dăruit, le-au trimis direct la un spital, numai ca să nu le dea încalitate de evrei. Dar sub legionari i-a costat cred sute de mii de leica să iasă dintr-o încurcătură.

Azi-dimineaţă un negustor evreu din Strada BI[mari (om detreabă, de altfel) la care mă dusesem cu Ceacâru. ca s[\ semneze pelista noastră de subscripţie. mi-a spus: ..Ei vezi? acum eşti evreu!Si mîine. dacă o să se îndrepte lucrurile. iar ai să uiţi." Auzise şi eld\ am scris o carte (,.Anul 2 OOO"!?). că avusesem un scandal. căfusesem un renegat. După ,mi de zile. mizeria asta veche st[ll1lieîncă.

Gunther. ministrul Americii (povesteşte Rosetti), a spus alaltăiericuiva că două lucruri nu li se vor ierta românilor la conferinţa depace: că au trecut Nistrul - şi că s-au purtat cu evreii aşa cum s-aupurtat.

Vineri, 12 septemvrie [1941]Mi-au închis azi telefonul, după ce - din eroare probabil - mi-Ilăsaseră deschis două luni. "Dacă d. Sebastiem e evreu, telefonul vafi blocat". i-a comunicat azi Memlei cineva care telefona de laSocietate. Si două ore mai tîrziu operaţia era făcută .

..Armata germană e pregătită şi pentru o camp,lI1ie de iarnă"spune o telegramă Rador de la Berlin. publicată în Unin'l'slI! de azi.

Se pare di discursul ţinut de Roosevelt azi-noapte a fost deextrem[\ violenţă. N-am avut de unde s[l-I ascult. dar şi din puţinulcare str[lbate prin relatarea D. N. B. se înţeleg multe lucruri. Efectiv.declaraţia că flot,l americemă va ataca vapoarele gernleme navigîndîn .,apele defensive" americeme e un pas înainte spre război. Mai alescă noţiunea .,apele defensive"e cam elastică.

Citit cu plăcere, aproape cu emoţie. un număr din Tribune deGl'lIh(;. L-CU11citit cu atenţie pînă la reclamele de cinematograf. pînăla mica publicitate. Nume de străzi. avînd nu ştiu ce tristeţenostalgică. Mă emoţionează mai ales anunţuri le de închiriat. Suntnenumărate apartamente libere: Rue Neuchâtel 4, Rue Carouge 46.Rue des Grattes 17 etc. În oricare din ele aş putea trăi. Un emunţ devacanţă m-a făcut melCU1colic: ,Jura V,mdois. Pension femlille a lacampagne. Alt. 600 m. Situation tranq. Gd. verger. Cuisine soign.Prix 5.50. Reverolles-sur Marges (Vand.)" Ce refugiu ar ti acolo!

Mi-am amintit azi (mă întreb cum şi de ce 7...) de zilele petrecutela Ploieşti în toamna 1931. la procesul Lupeni73. Camera de hotelde acolo mi s-a părut un decor propice de teatru - şi am şi văzutîn jurul acestui lucru construindu-se repede o piesă. Foarte vag caidee dramatică. dar tentaţia de a scrie este imediată.

Duminică, 14 scptcmvric [1941]14 septembrie. Ziua intd'u'ii lui Napoleon la Moscova. De aici încolo.Hitler este în întîrziere asupra orariului de la 1811.

Lipsa telefonului mă necăjeşte. [mi rupe si putinele legături pecare le mai avemTI. Dar m~ivoi deprinde repede si cu asta.

Luni, 15 scptcll1vric 119411Nemţii au irecut Niprul la Kremenciug. cam la jum[ltatea drumuluiîntre Kiev şi Dniepropetrovsk. E o lovitură îilSemn:lt[1. care pune înprimejdie şi Kiev şi Harkov. Londra nu ascunde seriozitatea situatiei.In pl~s. recunoaşte că amenintarea asupra Leningradului creşte.

Plouă. Am mîncat la Alice şi m-am Întors adineauri - putin Îna-inte de miezul nopţii. În frig. În ploaie, În Întuneric str[lZile sunt sinis-tre. Totul miroase a noiemvrie.

încercat şi ieri şi azi să precizez proiectul de pies[l, Întrevăzutdeunăzi. M-am pornit să scriu, deşi totul e atît de obscur. Speramsă pot duce mai departe. cu tocul în mînă. prima viziune a lucrurilor.Am scris decorul şi primele cuvinte ale scenei întîi - dar pe urmăa trebuit s[i mă opresc. Nu merge - şi nici IHU'e cum să mew·gă. Preae puţin. prea e neclar. Şi totuşi simt cit sunt aici noduri care ar puteafi desfăcute. Nu e un subiect - nu e încă un subiect - dar e unmediu, o atmosferă. un cadru. încep să-mi fac reproşuri: las preamulte proiecte să atîrne după mine: se învechesc. îşi pierd orice sens.se usucă. mor. Războiul e o SCUZ[lpentru prea multe renuntări. Eum-am resemnat a-l primi ca pe o lungă hibernare. dar în jurul meusunt încă oameni vii. care tr[tiesc. care lucrează. care se agită. Dece nu pot reintra şi eu în viat[t?

Miercuri, 17 septemvrie [1941]Niprul pare să fie trecut nu numai la Kremenciug, ci în mai multepuncte ale cursului inferior. Se vorbeşte despre o acţiune de mareanvergură, care ar pune în primejdie în acelaşi timp şi Ucraina răsă-

73 După o instrucţie carc s-a prelungit doi ani, procesul conducătorilor gre.veide la Lupeni, din 1929, s-a judecat în 1931.

~86

riteană şi Caucazul. După trei săptămîni de relativă stare pe loc, răz-boiul reintră Într-o fază dramatică. Problema esenţială rămîne însămereu aceeaşi: armata rusească se prăbuşeşte, sau nu? nemţii potevita campania de iarnă? sunt oare în stare să obţină acum decisiva?

Zi stupidă petrecută pe Calea Văcăreşti. între Templu şi Sinagogă,În aşteptarea ştirilor privitoare la "rechiziţionarea pe loc". Azi-di-mineaţă. pe neaşteptate. tablourile rsic!] Înaintate de Comunitate aufost respinse. Mîine ar trebui să ne prezentăm din nou la Cerc. Dez-ordine. confuzie. nesiguranţă. Si totuşi. nu ştiu de ce. sunt liniştit.Probabil din abrutizare ...

Acum trei ani. în seara asta. era repetiţia generală a piesei mele.îmi aduc fo~u·tebine aminte de totul. Sala Întunecată. cortina ridicată,decorurile incomplete. cele cîteva figuri din sală. masa tîrziu noap-tea. Ia Mircea ... Dacă atunci aş fi ştiut, aş fi putut şti, tot ce va urmaÎn cei trei ani urmCitori - ar fi fost timp să fug, S[levadez, să scap.Mă simt astăzi pe jumătate mort: indiferent. insensibil, tTtrădoruri.fară speranţe, fără aşteptări.

Joi, 18 scptcmvric [19411Londra Înregistrează o infollllaţie germană (pe c,tre n-o văd însă Înziarele bucureştene) că s-ar fi ocupat istmul care leagă Crimeea decontinent - şi adaugă că În acest caz armatele ruseşti din Crimeease vor g[lsi izolate. În neputinţă de a primi ajutoare. Mă uit pe hartăşi bag de seamă c[l. dacă luclluile sunt aşa. Kersonul este virtual-mente dzut. De altfel. ..virtualmente" toate sunt căzute: şi Odesa.şi Kiev. şi Leningrad. Numai că deocamdată nu cad. Cît poate ţineacest ..deocamdat[l"?

Pentru azi se anunţaseră razii. ca să se prindă evreii În neregulăcu ..munca de folos obştesc". Se pare Însă că s-a anlÎnat. De ce?clml? pînă cînd') - nu ştie nimeni. Mi se spune că, în ce mă priveşte,fac pmte dintre puţinii profesori scutiţi deOCi.lffldată (toate suntdeocwl1datCi)de munc[l. Nu ştiu nimic - dar sunt. În privinţa aceasta.lini~itit şi oarecum resemnat.

Am părăsit piesa cu procesul de la Ploieşti - şi am revenit la..Libertate". N-aş putea spune că am chef de scris. dar aş vrea sătermin m[lcar unul din proiectele mele de teatru. care. lăsate Înp[u'ăsire, pierd orice sens. Cred că voi adăuga personajelor come-.\diei un tip de bancher evreu (Hillel Manoah sau Davicion Bally74).

7.' Străbunic al lui Scbastian, pe linie maternă. A sprijinit financiar peHeliade-Rădulcscli şi pc alţi lideri ai revoluţiei de la 1848 din Muntenia. .-.J

38~

L-am încadrat foarte bine în scenariu şi văd perfect intrările lui întoate cele trei acte. Dacă aş fi stăruitor, toată povestea ar trebuiterminată în cîteva săptămîni. Dar nu sunt stăruitor şi, în plus. ampierdut obişnuinţa scrisului.

Vineri, 19 scptemvric [1941)

Recitesc nota de ieri. Kersonul e căzut de trei săptămîni (o datăcu Nikolaev şi Dniepropetrovsk), dar uitasem. Cît despre Harkov.e mai departe. Situaţia în această regiune e desigur foaI1e grea pentJlJruşi. Ofensiva germană sparge aici un baraj pe care nu ştiu ce l-arputea înlocui. Ar trebui să renunţ a mai Ufm[lri fazele r[lzboiului. Artrebui să Înţeleg că toate sunt episodice - şi să aştept stÎrşitul. care- în asemenea momente - pare din nou foarte dep~lI"tat. De la zila zi, războiul se suportă greu. Să vedem ce o fi peste o lună. pestetrei luni. peste un an.

Bel u75 foarte, foarte descuraja! - el care de obi ce i e atît de opti-mist. Crede că englezii ar trebui să debarce acum În Franţa. Dacănu o fac. totul poate fi pierdut. A crede în posibilitatea unei debarcăriengleze acum mi se pare o copil~lrie.

TiteI Comarnescu. Nu-l mai văzusem din iunie. cînd eram gatasă pariez pe orice că nu va fi război cu ruşii. E neschimbat. Mereuvolubil, confuz, agitat. Crede că ruşii vor fi învinşi. 61 englezii vorîncheia o pace de compromis şi că germanii ,vor organiza Rusia.Mi-a vorbit despre primejdia slavă. de care numai Hitler ne poatesalva. Hitler este diavolul - dar el face Europei un imens serviciu.între ruşi şi nemţi. preferă oricum pe nemţi. Nici englezilor nu lerămîne altceva de făcut decît să accepte un compromis.

Duminică, 21 septemvrie (1941.1Kievul căzut. S-ar părea (chiar din felul cum sunt redactatecomunicatele gemlane de ieri şi alaltăieri) că mai sunt lupte de stradăîn ora5. Dar, a5a sau altfel. oraşul e pierdut. încă un capitol încheiat.Germanii au închis un <U'Cde la Gomel la Kremenciug. încercuinClacolo o mare armată sovietică. Londra o estimează la 750000 oa-meni. Obiectivul imediat um1ător este Harkov care. după ocupareaPoltavei (anunţată ieri). nu mai poate ţine mult. Oarec<U'e impresiede derută şi precipitare. Pînă acum ruşii păreau că păstrează controlulmişcărilor lor şi că înfrîngerile suferite erau în anumit sens zăgăzuite.Pentru prima mu'ă îţi fac impresia că au pierdut cîrma din mînă.

~88

Nemţii dublează ofensiva militară cu o nouă mare ofensivă propa-gandistkă. Din nou reapar în ziare titlurile catastrofice. care dispă-ruseră de cîtva timp ... Prăbuşirea armatelor sovietice e inevitabilă".spune un mare titlu de pagina întîia în UJlÎrersul de azi.

C't' d . d . bl' ~ 21.09·41 l fi . l d . .I re e pIer efi gernlane pu Icate In comunlcatu o tCla e ten

pentru perioada de la 22 iunie-31 august: 84354 morţi. 292690răniţi. 18921 disp[lruţi: aviatori 1 542 morţi, 3980 răniţi. 1 387dispăruţi. Avioane pierdute 725.

Luni, 22 scptcmvl'ic 11941]

Benu întors aseară de la Fierbinţi pentru două zi le. E ars de soare.voinic. frumos. Viaţa în aer liber. tie ~i într-o tabăr~ de muncă (lll~d~cuvîntul ..liber" pare'o batjocurfl). i-a făcut binejCe viaţfl stupidfl.falsă. înăbu~itoare ducem noi. Altădată schiul. m.uea. muntele măajutau Sfl ies din ea.

Trei luni de rflzboi gernlano-rus. Dacă intensa ofensivă din sudnu provoacă nimic definitiv. dacă nu sparge acum întreaga rezistenţăsovietică (~i nu cred dl poate). războiul va continua în acela~i ritmde lovituri ~i opriri alternante. pînă la primele mari zăpezi. În oricecaz. după ce nemţii vor fi lichidat întreaga Ucraină, după ce vor fiocupat CJimeea. vor gfL<;iun cîmp de operaţii în Caucaz. Şi între timps-ar putea să dea ~i atacul împotriva Turciei. de atîta timp a~teptat.

IDupă-masfl agreabilă la Tudor Vianu: cu Şerban Cioculescu.

Eugen Ionescu. Pippidi. Victor Iancu. profesorul RUSU76 de la Sibiu.Ciorănescu 77. Am vorbit literatură. Parcă n-Wl1fi fost în septembrie1941. J

Citit cu emoţie o admirabilă piesă de Priestley, Timc aJld Il1cCo11\ 1'([ys. Eu. care trăiesc de la un timp cu obsesia îmbătrînirii. amintrat în trista lor comedie ca un personaj. -,

Roş Haşaşana. Am trecut dimineaţa pe la Templu. L-am ascultatpe Şafran7s• care tocmai îşi ternlina predica. Stupid. pretenţios. ese-istic, gazetăreşte. tIiră adîncime, fără seriozitate, fără patimă. Darlumea plîngea - şi eu însumi ave<:U11lacrimi în ochi.

7(. Estelicianul Liviu Rusu.77 Alexandru Cioriinescu, istoric literar şi scriitor.78 Alexafldru Şafran; rabin-şef (din 1940) al comunităţilor evreieşli din J

România.

Marţi, 23 scptcmvrie [1941]Vis ciudat azi-noapte. Eram cu Aristide Blank şi (?) Octavian Gogaîntr-un hotel mic, plin de lume. unde ne căutam loc să domlim, cîtedoi sau trei într-Q cameră. Am nimerit într-o odaie cu un fel de de-barras, iar între ele, într-un colt. era un duş sau o cişmea şi. cum amîntors robinetul, apa a ţîşnit cu putere. cînd spre dreapta. cînd spre stîn-ga. spre uimirea şi dezolarea mea. care nu ştiam cum s-o mai opresc.

Zi de toamnă, cenuşie. rece. tristă. Nu ştiu ce se întîmplil pe frontşi nici nu mai vreau s:i ştiu. Gust amar. ca În tristele zile din iunie1940. Dar nu trebuie. Nu trebuie.

Benu a plecat din nou la Fierbinti. Mi-a fost parcă mai greadespărţirea decît data trecutil. Şi cred dl şi el ascunde. sub aparentalui bunăvoie, multiI amări"lciune.

Î 23/)( 4-1Nu am bani şi nu ştiu unde S[l găsesc. Chiria trebuie plătită peste

trei zile (dacă proprietarul va voi să reînnoiascil contractul) şi peumlă nu ştiu c~ voi mai face. Va trebui să-i vorbesc lui Zissu într-ozi - dar cu ce şanse?

Miercuri, 24 scptcmv"ie [1941]..It is hard for a man to say: aII the world is mistaken. but himself.But. if it be so, who can help it?" (Defoe).

Început azi lecţiile la liceu. cu clasele VII şi VIII. Local mizer.~Ievi neinteresanţi. obraznici. Nu sunt făcllt pentru meseria asta.

Mi se povestise încă de alaltilieri. la Vianu. iar astilzi Rosetti îmiconfillllă. că la laşi a silrit În aer uzina electrică. Sabotaj. se pare.Mii de arestări. Mă gîndesc cu groază ce consecinte ar putea aveaîntîmplarea asta pentru evrei.

Nu ştiu cum merg lucrurile pe front. Deocamdati"l se continuălichidarea sectorului Kiev. În fiecare zi comunicatul gemlan publicăcifre fabuloase. Î.ntre timp se preg[lteşte. s-ar zice. o lovituriI asupraTurciei. Prilejul e gata g{lsit. Flota italiană de r[lzboi are dreptul dea trece prin strîmtori î.n Marea Neagră. sub pavilion bulgar*. Juridicvorbind, Turcia n-are dreptul să refuze. Bulgaria fiind formal statneutru.

Găsit un final bun pentru ..Libertate". N-am găsit însă tonulprimei scene. Aştept să se precizeze şi pe umli"lvoi încerca să scriu.

"?!90

Joi, 25 septemvrie [1941]93000 lei Îmi cere proprietarul ca să-mi reÎnnoiască contractul. Voiaccepta, desigur. căci o mutare acum este imposibilă. Oficiul deÎnchiriere nici nu ia probabil În considerare cererile evreieşti. Mi sespune că noi contracte evreii nu pot face decît în sectorul de Negru(Dudeşti- Vilcăreşti). Sunt cu totul la discreţia proprietarului meu,care Îmi poate cere oricît şi mă poate sili să dau oricît. Jumătate orăam discutat. Încercînd să obţin o reducere. Era umilitor. trist. penibil.Am ieşit de acolo cu nervii exasperaţi. Aş fi vrut. întorcÎndu-măacasă. să pot izbucni. Sil pot urla. să pot plînge.

Jumalul ăsta nu-mi serveşte la mare lucru. îl recitesc uneori şimă dezoleazillipsa lui de sunet adînc. Lucruri consemnate făril emo-ţie. cenuşiu. inexpresiv. Nu se vede nicăieri că-1 scrie un om caremerge. zi de zi. ceas de ceas. cu gîndul moqii IÎngil el. În el. Mi-efrică de mine Însumi. Fug de mine. Mă evit. Prefer să Întorc capul,să schimb vorba. Niciodată n-am fost mai bătrîn. mai tem, mai fărăelan. mai fflră tinereţe. Com'de sparte. gesturi inutile, cuvinte şterse'j

Vineri, 2(, septcll1vrie [1941]

Noapte de insomnie şi. pe urmă, o întreagă zi de zbucium, de tristeţe,de oboseaI il. Un sentiment de prăbuşire. Mă simt desfăcut, căzu!'frtră salvw·e. Nu-mi mai simt nici curiozitate pentru ce se va întîmpla.Cum se va termina rflzboiul? Cum vom ieşi din coşmar? Nu ştiu,nu mai vreau să ştiu. Şi totuşi trebuie să mă resemnez a trăi. Darniciodată nu m-am simţit în mai mare dizgraţie.

Sîmbătă, 27 scptcmv"ic [1941J..Oh. the dre'U11ing! the dre<uning! the torturing, hew1sca.lding. neversatisfying dreaming, dream.ing, dreaming. dreaming." Transcriurîndurile acestea din Shaw (./01111 Bull's O/ha Is/alld). Mi se potrivescaşa de bine! Trăiesc - şi aşa a fost totdeatU1a- trăiesc Într-o stupidăserie de visuri. trecînd dintr-LU1U1Într-altul. si nu sunt În stare să miitrezesc la realitate. în jurul meu sunt atÎţia'oameni, dintre cei maisimpli, dintre cei mai comuni (Ficu Pascal. Willy Şeianu. NeneZaharia. Nene Moritz, M'U1olovici. Ficu Cahane, Iosi Rosen ...). atîţiaoameni care, sub aceleaşi adversităţi, cu aceleaşi piedici. reuşesctotuşi să-şi facă loc. să se menţină la suprafaţă, să cîştige bani, sătrăiască. Eu singur mă dau la fund, dezarmat, Învins, resenmat,incapabil de un gest, de o sforţare. De prea multă scîrbă, de preamultă silă, ca să uit, ca să rabd, ca să mă ameţesc mă refugiez în totfelul de ridicule visuri, pe care le urmăresc zile Întregi cu ochii des-

chişi. Mă văd la Geneva, avînd un milion de fnmci elveţieni (alteorinumai 300 de mii, sau iOa. sau numai 30 de mii), mă stabilesc cîndîn vechea mea cameră de la ..Comavin"79. cînd într-un apartamentde pe lac (aparttm1entul lui Igiroşeanu). cînd la Lausmme, cînd laNyau. Mă văd la Londra, redactor la B.B.C., cu 40 de lire pe lună,lucrînd toată ziua la British Museum şi plecînd în vacanţe fumurii,undeva la mare. Mă văd pe frontul rusesc. trimis special al unui ziaramerican sau londonez. unde. se înţelege. sunt redactor. Mă văd laNew York şi pe unnă - obosit de prea mult zgomot - retras într-unoraş de provincie, unde scriu piese de mare succes. care se joacă peBroadway - dar eu nici nu am curiozitatea să le văd. Stau acasăsingur. cu un radio puternic şi un patefon sistematic şi cu sute dediscuri. Bach, Mozart. Beethoven. Am un automobil cu care cutreierregiuni necunoscute de provincie americană. Mă văd cu Nadia laNew York silU în California. dar am oarecari plictiseli, fiindcă numă prea înţeleg cu părinţii ei. Mă v[\d pe un yacht plecat spreAlexandretta. spre Egipt. Palestina. în Pacific. un yacht mic pe carene atlăm doar 10- 12 oameni. Suntem s[\raci dar curagioşi şi în fie-care port unde ne oprim lumea ne primeşte cu simpatie şi curiozi-tate. Eu scriu preşedintelui P.E.N. Clubului o scrisow'e în c<U'eîi w'ătcă sunt membru al R<;ociaţiei.că sunt scriitor în exil şi, drept um1are.sunt chemat să ţin o conferinţă (cu mare succes de bani) despre viaţanoastră de bord - conferinţă pe care apoi o repet în fiecare port undene oprim ...

Duc cu mine zece asemenea visuri pe care nu le termin niciodată.pe care le schimb între ele şi pe urmă le reiau de unde le-am lăsat.E ca un stupefiant. ca un somnifer. Şi între timp viaţa se strînge înjurul meu strivitoare. De unde voi lua bani? Ce îi voi da Mamiipentru coşniţă luni sau n)(u1i. cînd se vor termina ultimii 2 000 delei. care ne-au mai rămas astăzi. după plata chiriei? Cînd nu măgîndesc la sinucidere. mă gîndesc la cerşeală. (Zissu, Blank. Vişo-ianu - unul din ei, căruia va trebui s[\-i vorbesc.) E tot ce pot facela 34 de ani.

L-. Oh! the dreaming. the dreaming. the dreaming.

Duminică, 28 septcmvric [1941]

Vis de azi-noapte: Sunt în prăvălie, la Nene Zaharia. Citesc (sauscriu?) două scrisori venite de Ia Pold)'. sau pe CMe trebuie să i letrimit. Mă cert cu Anghel. Ies în stradă şi merg pe Calea Victoriei,pe trotuarul drept, în sus. O cucoană necW10scută strigă disperată

~392

ert legionarii s-au răsculat şi că se apropie de centru. Nu-mi vine acrede şi dau să-mi continui drumul liniştit. cînd bag de seamă căÎntr-adevăr toată Calea Victoriei e plină de legionari. Figuri fioroase,Întunecate, pline de ameninţare se opresc în faţa magazinelor evre-ieşti şi aşteaptă. Ce aşteaptă? Probabil senmalul de atac. Intru la fri-zer şi văd că totul e gol. Lîngă ascensor un maior aşază o mitralieră.Se cară din diverse locuri saci cu nisip. ca să se construiască bari-cade. Îi iau pe Mama. Papa şi Benu - şi alergrun să ne ascundem.Unde? La Alice, e primul meu gînd. dar nu ştiu de ce renunţ ... Celmai bun lucru e acasă la Baba." Într-adevăr. ajungem acolo (e casadin Brăila. de pe Strada Unirii) şi sunt liniştit. N-o să ajungă nimenipÎn[t aici. şi nimeni n-o să bănuiască unde suntem. În casă o găsimpe Baba şi parcă pe Tantie Caroline. Într-o odaie alăturată e BenuÎn pat cu Mali (fata vecin{i cu noi la Brăila, acum vreo 15 ani. ne-poata familiei Lubiş). Intru În pat alături de ea. E goală, neaşteptatde frumoasă, caldă. cu sîni duri. Şi mă trezesc ...

..Marea bătălie de la Kiev s-a temlinat", spune comunicatul ger-man de aseară. Bilanţ: 665000 prizonieri. 884 teUlcuri,3718 tunuri ...A fost cîştigată o victorie cum nu s-a mai pomenit În istorie." Întonul comunicatului oficial. telegr~Ullele O.N.B. merg şi mai depcule.l{lsÎnd să se înţeleagă că întregul război îşi poate găsi acum dez-legarea ... O mare cotitură În campania contra Sovietelor" ... Ar fiposibil ca războiul să ia în acest moment o întorsăturd senzaţională".

Camil Petrescu pretinde că Odesa rezistă din cauza evreilor. Suntla Odesa - zice el - 100 de mii de evrei refugiaţi din Basarabia.Ei ştiu că. dacă sunt prinşi de romfll1i. sunt împuşcaţi. Prin urmare.preferă să lupte şi să reziste. În continuare. Camil crede că an-glo-americanii vor cîştiga fără Îndoială r{tzboiul- dar şi asta tot dincauza evreilor este, căci ei (cei din America mai ales) st~iruie pentrurăzboi şi fac imposibil orice compromis .

..Et voiEt pourquoi votre fille est muette."80

Luni, 29 septemvrie [1941]Tot din convorbirea de ieri cu Camil Petrescu: Guvernul român adenunţat acordul cu ungurii. de la Viena. Speriat. Horthy a alergatla Hitler, care însă i-a spus că românii au dreptate. că problemaTnU1silvaniei va trebui revizuită şi că În orice caz românii merită osatisfacţie, căci luptă efectiv în cadrul Axei şi fac mari sacrificii.

8') Replică din Bolnavul Închipuit de Moliere, folosită cu sensul de argu-mcntalÎe aberantă.

Horthy a intervenit atunci la Mussolini - dar şi aici a primit acelaşirăspuns. Vişoianu Îmi spune că Grigorcea, ministrul român la Roma,reÎntors de cîteva zile la Bucureşti. povesteşte că situaţia În Italia edisperată. sflfăcia inimaginabilă. descurajarea extremă. Singurulfascist din Italia e Mussolini, Înconjurat de o bandă de profitori. Peel ÎI face responsabil mulţimea de toate: de război. de foamete. deproasta pregătire militară ... Grigorcea crede că. dacă aviaţia englezăar bombarda două săptămîni zdravăn Italia, regimul n-ar mai ţine.Situaţia e chi~u'mai proastă decît În timpul Înfrîngeri lor din Albania.

În ziarele de ieri am citit că raţia de pîine zilnică În Italia a fostfixată la 200 grame ... pînă la recolta viitoare. Cînd, În septemvrie.Începi să a~tepţi recolta viitoare. e cam devreme.

La Prag,i. bm'onul Nemeth a fost Înlăturat (concediu de boaltl).iar primul-ministru ceh arestat şi dat În judecată pentru trădare.Telegrama D.N.B. lastl să se Înţeleagă că agitaţia antigemmnă Înprotectorat e foarte gravtl.

r M' 1"'0d I ." b 2g JX14

001. d M .. .al aveam _, e el III uzun~u·. l-am at amel ~ImaI am30. Mîine va trebui Sti găsesc ni~te bani. dar de unde? de la cine?Mă jenez să-i cer lui Aristide - ~i nu sunt Încă hotărît să-i vorbesclui Zissu.

Miercuri, 1 octomVl"ie 11941]

Ieri rămăsesem cu trei lei În buzunar. Sentiment curios de a fi pestradă complet ftlră bani. Te simţi dezarmat. Nici să te ulci Într-untramvai nu pOţi. Nu ştiu ce voi face. Azi, pe neaşteptate. NeneMoritz i-a ÎnapOiat Mamei 10000 lei. daţi acum cîţiva ani de Poldy.

LYor ţine şi banii ti~tia vreo zece zile. Şi pe urmă?

Titlu din Ulli\"('I"SII/ de azi: ..Germania este pregătită şi pentrucamp,mia din iamă". Efectul psihologic al victoriei de la Kiev estepe terminate. Războiul cu ruşii a intrat Într-o nouă pauză. Balanţasperanţelor şi a dezamăgirilor se Înclină din nou uşor spre Londra.Pînă - se Înţelege - la prima noufl lovitură gemlană, care va pro-voca o mişcare propag,mdistică inversă. Dar, aşa sau altfel, suntemÎn octomvrie.

La Praga nenumărate execuţii: trei generali cehi, cîţiva profesoriuniversitari, ingineri, mhiteqi. Pe lista celor condamnaţi, un anumeKarl Capek, dar nu cred să fie scriitoruL c&e - mi se pme - a muritîn 1939.

~394

lom Kipur. Am postit şi am fost pe seară la Templu ca să ascult~oiferul. Oarecare indiferenţă. Cu cît era totul mai emoţionant pevremuri, la Brăila!

Benu a sosit aseară şi a plecat înapoi astă-seară.

Vineri, 3 octomvric [1941J

Comunicatele gennane au revenit la vechile formule vagi: ..opera-ţiile se desfrL)oară conform planurilor" ... ofensiva continu{l cu suc-ces", .,acţiunile noastre se dezvolt~i metodic" etc. În ora~. mi se spunecă ruşii anunţă succese în regiunea Leningrad. unde ar fi recîştigat50 km de teren. eliberînd linia ferată care leag{\ orasul de Moscova.N-am mai ascultat de mult Londra şi nu am informaţii directe.

La Praga a fost executat* primul-ministru. iar dou{l zile mai tîrziu,primarul. Condamn{trile la moarte continuă.

A vorbit azi după-masă Hitler. Eram cu Eugen8\ şi Rodica în Ciş-migiu. pe la 6 seara. tocmai cînd se transmitea discursul. Ne-amîndreptat spre ..Buturugă" (unde e un aparat de radio) şi ne-am aşe-zat la o masă. Aş fi vrut,să ascult - dar dup{\ două secunde Eugens-a ridicat în picio<tre. Era palid, alb.

- Nu pot! Nu pot!Spunea asta nu ştiu cu ce disperare fizică. A fugit şi. desigur,

ne-am dus după el. Aş fi vrut să-I îmbrăţişez.

Visez de la un timp tot felul de vise care se petrec - aproape toate-Ia Brăila, în casa din Strada Unirii 119. Nu ştiu de unele vin. ceînsemnează, ce vor să spună. "1

3X 't-1Ieşisem azi-dimineaţ{l cu un întreg program. Nu mai merge! Nu

mai merge! - mă gîndeam ieri. Trebuie să fac ceva. Trebuie să g{i-sesc bani. Trebuie să găsesc de lucru. Orice, oricum - dar trebuiesă ies din mizeria asta. Îmi propusesem deci 1) să-I văd pe Rosettişi să-i cer a vorbi cu Rebreanu pentru o traducere. iar cu Byck82

pentru cîteva ore de romftnă la liceul lui 2) să-I v{ld pe Ocneanu şisă-i cer o n'aducere 3) să reiau legătura cu Roger. tot în vederea uneitraduceri 4) în fine, să-I văd pe Zissu şi să-i cer sprijinul pentru unpost. pentru o afacere. nu ştiu nici en bine pentru ce. La Rosetti amfost. dar n-am apucat să-i spun nimic. Pe la Ocneanu am trecut. darera ocupat şi m-am jenat S;l-! aştept. La Roger n-am avut curaj să

{

* Anulal: ,.împuşcal".81 Eugen Ionescu.8~ Lingvistul Jacques Byck conducea un liceu penlru elevii evrei.

mă duc. pentru că mă simt vinovat faţă de el. Din tot programul meunu se alegea nimic. O zi pierdută. Şi atunci - pentru că mi-era ruşinede mine. de timiditatea mea. de laşitatea mea - i-am dat un telefonlui Zissu.

- Vino imediat. Te aştept.Pe drum mă şi căiam de graba mea. Ar fi fost mai bine să amîn.

Ar ti fost mai bine să aştept un prilej. Totuşi i-am vorbit. Nu ştiucum a fost. Nici măcar nu-mi aduc bine aminte. Mi-a propus s~l-midea bani. Am refuzat. L-am rugat să se gîndească la o soluţie. Mi-apromis. Şi am plecat de acolo uşurat. tără să cred poate prea mult

LÎn rezultate. dar mulţumit d am făcut ceva din ..programul" meu.

Sîmbătă, 4 octomvric 11941JDiscursul lui Hitler de ieri cuprinde o singură atirmaţie interesanl~l:..De 4R de ore a Început o nouă operaţiune de proporţii uriaşe. Ea vacontribui la zdrobirea inamicului de la răsărit." În ce sector are locaceastă operaţie? C<u'eÎi sunt obiectivele? Cum se destăşoară? Mister.deocamdată. Telegramele germane tac. iar Londra n-am prilejul s-oascult. În orice caz. trebuie să tie ceva serios şi - probabil - cuscaclenţ~l scurtă. căci Hitler n-ar fi riscat să facă afirmaţii nesigure.

Rosetti (l-,Ull văzut astă-seară la Camil) găseşte că discursul a fostmagistral. Mie mi s-a păll.Jt mai mult insignifiant. E ceea ce se chea-mă un discurs ..moderat". Nu atinge nici una din problemele zilei.Nici un cuvînt despre America. nimic despre Turcia. nimic desprePraga şi Paris. nimic În fond despre politica de război. Neaşteptatemenajamente pentru Anglia. lăsînd impresia unor vagi dispoziţii depace.r 44 .4-><4-1 D' .de IeI o suta de grame de unt. e la ZI la ZI. totul se scumpeşte.

se dublează ... Nu e speculă: e derută. panică. Disperarea celor care.avînd bani ..puşi deoparte". Îi v~id topindu-se. prefăcîndu-se Înmaculatură. În cenuşe!

- Intlaţia e un asasinat În masă - spune Camil. speriat că cei30-40 de mii de lei lunari ai lui scad.

- Pe mine nu m~l loveşte. dragă Camil: eu n-am nici un ban.- De! zice el ridicînd din umeri.

L Într-adevăr. se poate spune mai mult?

Duminică, 5 octomvric 119411Comunicatul german anunţă ..operaţii de mare amploare". ceea cesubliniază* Încă O dată afirmaţia lui Hitler de alaltăieri. S-ar părea

~96

însă că nici comunicatele ruseşti. nici comentariile engleze nu în-registrează nimic excepţional pe fronturi. Trebuie să aşteptăm cîtevazile pentru a ne da seama ce se petrece ...

Un comunicat oficial romfmesc anunţă atacuri sovietice respinseîn Ucraina. Ia est de Nipru. în regiunea Mflrii de Azov şi pe frontulOdesa. Ultima parte a comunicatului dă cifrele pierderilor româneştide pînrl acum: 15000 disprlruţi (dintre c<U'ejumătate moni. jumătateprizonieri la ruşi), 20 000 moni. 78000 răniţi.

Luni, (, octomvric [1941]

Comunicatele germane - nici cel de aseară. nici cel de astrI-seară- nu aduc nici o indicaţie nouă asupra frontului. Fraze vagi: ..ope-raţiile continuă cu succes", ..înregistrrilll noi succese". Marea acţiuneanunţată în discursul lui Hitler nu este încă desemnată.

Zi de alergături. Sunt hotrlfît să fac ceva pentru a găsi bani. Dedimineaţă mi-am făcut o lungă listă de telefoane - dcu'am telefonatpeste tot fără rezultat. Am fost Ia Hachette (luîndu-mi inima în dinţi)dar nu l-am găsit pe Roger. ÎI voi mai căuta şi mîine. I-cun vorbitlui Ocne<illu de traduceri, dar nu m-a lăsat să sper prea mult. În sfîr-şit. m-am decis să încerc a face, după o sugestie a d-nei Zissu,comen de tablouri. ÎI voi vedea mîine pe Oprescu. Tot mîine pe De-vechi. Trebuie. trebuie să încerc de toate.

Citesc mereu istoria lui Taine. Merge încet şi greu. fiindcă-1 citesccu intennitenţe. altemîndu-I cu Steme. Shakespeare. Shaw. Taine mise pare opac şi de multe ori prost". Ce spune despre TriSfralJl Shal/dye de-a dreptul stupid. Sunt acum la capitolul Byron. Reţin două fraze..pro meo domo". Despre necesitatea personală a scrisului: ,.Towithdraw myself from myself has ever been my sole, my entire. mysincere motive in scribbling at aiI..." Şi despre neputinţa de a-şi refacemanuscrisele şi de a reveni asupra primei redactări: ..1 can neverrecast anything. I am like the tiger. If I miss the first spring. I gogrumbling to my jungle again. But if I do it. it is crushing." Ultimapropoziţiune nu mi se mai potriveşte: ,.Never crushing."

Marţi, 7 octomvrie [1941]

Din două locuri diferite (Rosetti, Jianu) mi se spune că Radio Londra<U1unţăcă noua ofensivă gemlană se dezlănţuie asupra Moscovei.

din trei direcţii: de la nord. dinspre Lacul I1men, de la centru dinspreSmolensk. de la sud dinspre Briansk. Liniile ruseşti ar fi ,.deeplypierced" în centru.

Am fost la Devechi. L-am rugat să vorbească cu Antoine pentruo eventuală slujb~l într-una din întreprinderile lui. Nu-mi t~ICiluzii.dar. par aCLJuitde conscience. vreau să fac toate demersurile posibilepentru a găsi bani. Pe Devechi nu-I mai. văzusem din iulie. cînd îmianunţa dl tot războiul din Rusia va fi gata b I septemvrie. Credeamcă acum se va vedea silit să modifice întruCÎtva rationamentul luipolitic. Dar l-am g[lsit senin. imperturbabil. Nu. nu - în Rusia nus-a întîmplat nimic e:"traordinar. Hitler învinge frtră dificultăţi. totule simplu ~i inevitabil.

Vizită l,r Oprescu. la muzeu. Şoseaua pustie, cu multe frunzemoarte. O culoare galbenă. palfl. care înfrumuseţa totuL A~ fi pututcrede că sunt în alt[l t:u·ă. în alt or:LS.la Lisabona. la Geneva. Oprescumi-a obţinut pentru joi dupfl-masfl un rendez-vous la Petra~cu. Voivedea dadl voi izbuti. Mi-e penibil. dar trebuie să închid ochii -şi să încerc.

Miercuri, 8 octol11vrie [1':1411Comunicatul genmm de ase:u'ă anunţă o mare bătălie în sectorul nor-dic al MiIrii de Azov. Comunicatul de astă-seară. mai grav. anunţăo operatie de încercuire la Viazma. unde cîteva armate ruseşti î~i aş-teaptă ..stîr~itul inexorabil". A:-;adar.m:u'ea lovitură se dă în punctulpînă acum cel mai consolidat: în centru. Iar obiectivul principal esteneîndoielnic Moscova.

Joi, ':1 octol11vrie [l':141J..Întregul front sovietic s-a prăbuşit". deci mă azi d-rul Dietrich preseistreine. Si adaugfl: ..Operaţiunile în curs nu mai au deCÎt o impor-tantă secundară. Ocuparea terenului se va face metodic." Comu-nicatul german de astă-seari:i spune că în afară de trupele încercuitela Viazma, .,trei corpuri de W1l1atflse îndreaptă spre nimicire în sec-torul Briansk". La Londra se dă un caracter de dezastru înfrîngeri iruseşti. Cea mai mare bătfllie din istorie! Cea mai mare victorie dinistorie! Pătrunderea în sectorul de centru se face prin două punctediferite şi w'e deocamdată - spune comentariul englez - 100 mile.Oraşul Orei a fost ocupat.

Plimbw'e cu Branişte, mergînd spre Alice, unde dejunăm împre-ună. Îmi destăinuieşte faptul că acum un an pregătise :-;iaproapepusese Ia punct plecarea noastră din ţară. De ce n-a izbutit? Din

neglijenţă, din tărăgănire. Eram ameţit ascultîndu-\. S-ar ti putut catotul să fie altfel - totul. absolut totul. Depindem de o întîmplare,de o coincidenţă, de pUţin noroc, de oarecare stăruinţă.

Vizită la pictorul Petraşcu. Îmi deschide singur. Un bătrîn ramolit.abea ţinîndu-se pe picioare. Mă duce în atelier şi pe Uffi1ăse aşazăîntr-un colţ, fără un cuvînt. zgribulit pm'că de frig, lîngă un căminimaginar. Mă Iasă să mă uit, să-mi iau note. nu m1\întreabă. nu măÎndrumă. Mă prezintă nevestei, care intră şi iese f1\ră o vorbă.

- Florile acelea din stînga ce preţ au '?- Nu le vindem pe acelea.- Alte flori nu aveţi '?Cauti\ şi găseşte Într-un colţ un tablou mai vechi. cu geamul spart.- 40 000, zice arătÎndu-mi-le. Şi pe urmă. imediat. cu o grabă

înspă imÎntati\:- Ba 50. Da, da, 50. Nici noi nu ştim cît să mai cerem de cînd

cu banii ăştia schimbaţi.Ceea ce nu-l împiedică să-mi spună cîteva minute mai tîrziu:-Să ştiţi că preţurile sunt fixe.M-am oprit asupra cîtorva pînze. despre care să-i vorbesc d-nei

Zissu. dar nu cred că va fi mare lucru de făcut. I

L ~ d" ~ Z' M' JX41 ,". ~ .-am vazut 1I111neaţape ISSU. 1-<\propus, ,.pll1a ImI va gasIde lucru", să-mi împrumute bani. N-am zis nici da. nici nu. dar aminsistat asupra unei soluţii mai durabile. Vreau să muncesc. vreauS1lhtc ceva - orice altceva deCÎt literatură. Birocraţie. samsarlîc. ne-gustorie - orice care să-mi aducil banii necesari de chirie şi coşniţă.~

Vineri, 10 octomvrie 119411Titluri din Ullirers/I! de azi: ..Întregul front sovietic s-a prăbuşit",..Decizia a fost obţinută" ... Distrugerea armatelor Timoşenkoechivalează cu terminarea campaniei în Rusia" ... Dezastrul arma-telor bolşevice". Mai scurt. E"ClliIllCIlIII! me un singur titlu imens petoată pagina: ..Campania din Rusia a fost terminată".

Frază din proclamaţia lui Hitler către armată. datit În noaptea de1-2 oct.. dar publicată abia acum: ..Acesta este rezultatul domnieiiudaice de 25 ani, care, deşi îşi zice bolşevism. se ase,U11iU1i\În fondcu fOI111(\cea mai generală a capitalismului. Dar. în amîndouă acestecazuri, reprezentanţii responsabili ai acestui sistem sunt aceiaşi:evreii şi numai evreii." 10 X 4-1 \

Zissu Îmi dă Într-un plic la 000 lei. Imediat. coborînd de la el,gîndul de a-i da înapoi banii. Va trebui neapărat să-i pot într-adevărînapoia - şi cît mai repede. Sumele mici sunt umilitoare, mizerabile.

Cînd Zissu îi dădea lui Nae sute de mii de lei, cu siguranţă că niciprin gînd nu-i trecea că face o binefacere. Nu vreau să poată deveniatît de ieftin binefăcătorul meu.

Sîmbătă,11 octonivrie [1941]

Oarecare scădere de ton - abea perceptibilă - în presa de azi ... Mo-mentul prJbuşirii se apropie" spune un titlu din Ullircrsu/. Ieri prăbu-~irea era un fapt împlinit. Fapt e că luptele continuă. Comunicatulgerman de a<;tă-seară spune că nimicirea la Briansk şi Viazma ..faceprogrese". Impresia e că în nici un caz nu poate fi vorba de o pr[l-buşire generală, ci doar de lupte mari în sectoare diferite. cu ~ansediferite. Rosetti astă-seară vorbea de ..bluft". Foarte spiritual. Simio-nescu-RflOlOiceanu spunea că noua ofensivă este contribuţia luiHitler la ajutorul de iarnă. Cred că şi panica de ieri. ~i scepticismulironic de azi sunt premature. Va trebui să aşteptăm CÎteva zile pentrua ~ti lămurit ce se petrece.

Cariera mea de marchand de tableaux a eşuat. Madam Zissu e maidibace deCÎt mine. Am dejunat azi la ei şi aveam o teribiW poftă săle urlu în faţă tot ce îmi stă pe inimă.

Duminică, 12 octomvrie [19411

Lupta continuă. E tot ce se poate spune deocamdată. Situaţie gravă,tensiune extremă - dm' nimic fulger[itor şi definitiv. În sud. comu-nicatul german anunţ[l că s-a terminat b[lt[lIia de la Marea de Azov.În centru luptele continuă în regiunile Briansk. Viazma. La Odesaşi Leningrad, nimic nou.

Vizită de seară la Pippidi. Mă întorc pe o beznă absolută. Nici-odată n-a fost aşa de întuneric în oraş. Nici I,mlpa de buzunar nu măajută. Plouă - şi e cald ca într-o seară de v<ll·ă.

Luni, 13 octomvrie [1941]

..C'mlpiile de luptă de la Briansk şi Viazma se află mult înapoia fron-tului", spune comunicatul gelman de aseară. Ruşii recunosc şi ei căau pierdut Briansk. Ofensiva asupra Moscovei este în plin. DinspreBriansk, OreI şi Viazma (toate trei depăşite) presiunea gelm,măcreşte. Bătălie "titanică". "gigantică" - dar dincolo de aceste apre-cieri vagi nu ştim nimic precis.

~oo

~3X~1 lEvreii din Bucovina sunt strînşi de prin diverse tîrguri (Vatra Dor-

nei. Cîmpulung. Gura Humorului) şi porniţi pe drumuri, spre o ţintănecunoscută. Spre Transnistria, se zice. Dumnezeu ştie ce ne aş-teaptă şi pe noi în cursul acestei ierni, care n-a început încă şi depe acum mi se pare îngrozitor de lungă.

Ploaie fumurie. frig tăios. vînt umed de noiembrie. )

Temlinat asear[\ Mllch Ado abolll NOlhiJlg. Ce copilărie. ba chiar,pe alocuri. ce stupiditate! Dar sunt unele lucruri. unele versuri în-cîntătoare. Peste tot în Shakespeare dau de lucruri memorabile. pecare aş vrea să le Po! folosi. cita. ţine minte.

Marţi, 14 octomvric 11941)Comunicatul de aseară: Operaţiile pe frontul de răsărit continuăconfoml prevederilor. Comunicatul de astă-seară: Operaţiunile sedesfăşoară după cursul prevăzut. Ritmul bătăliei să se fi încetinitoare? Titlu de afiş. văzut azi pe stradă: ,.Momentul decisiv se apro-pie!" .,Pacea* se apropie."

Temlinat astă-searJ Tristram ShaJldy. după o lungă lectură înceată.prea înceat[1. Dar oricum totul e prea lung. prea uniform, prea des-trămat. După prima sută de pagini. n-am mai avut nimic de atlat.Şi au mai fost încă patru sute. Agreabil lOtuşi. Lectură paşnică. deiarnii lungă. fără griji.

Joi, 16 octomvric [19411Comunicat român anunţînd cii linia de apărare a Odesei a fost stră-punsă. iar trei sate (probabil de la periferia oraşului) ocupate azi-di-mineaţă. Odesa arde. Multe ediţii speciale. Se arborează drapele.

Situaţia Moscovei, se pare. devine din ceas în ceas mai gravă.GemlaJlii atacă şi de la nord. dinspre Kalinin. Fortificaţiile exterioareau fost străpunse. Deocamdată comunicatele şi telegramele germanenu spun nimic precis. preferînd probabil să repurteze un mare succesde surpriză. Timpul e extrem de favorabil. Senin. soare. uscat. E unoctombrie asemănător celui din 1939.

Japonia va intra în război? Va ataca pe ruşi? Guvernul Konoyea demisionat La Tokio se fac declaraţii grave. ca în ajun de marievenimente.

Niciodată nu m-am gîndit cu atîta intensitate la plecare. Ştiu că eabsurd, ştiu că e imposibil, ştiu că e inutil, ştiu că e prea tîrziu - but1 can't help it. Mă ameţeşte gîndul pled"'trii. Liber, liber - undeva

departe. Pleacă peste cîteva zile un vapor cu 750 de evrei imigranţi- şi, deşi nu sunt printre ei, şi nici nu pot fi, mă obsedează. Am cititÎn ultimele zile numeroa<;e reviste americane, pe care mi le-a datOcneanu (Ne\\' York Till1cs Book Rn'ic\\') şi am văzut deodată, pÎn{lÎnamănunte. o altă lume. un alt mediu. alte oraşe, un alt timp .

..Struma"83 - ca să ajung pînii acolo ar fi trebuit să am simţulaventurii şi - mai ales - să fiu mai tînăr. mai sănătos. mai puţinruinat de viaţă.

Look in my face: my name is Might have been.r

Vineri, 17 octomvrie 11941JOdesa a căzut. Străzile pavoazate. Manifestaţii. Comunicatul germannu spune nimic despre desf{lşurarea ofensivei asupra Moscovei. dartelegramele de presă spun că oraşul e În curs de evacuare.

Evreii de la Gura Humorului au fost u'imişi la Moghilev - spuneFanny Schnarch. plîngÎndu-şi părinţii şi sora de care nu ştie nimic.Sentimentul ascuţit al primejdiei. al nesigur<U1ţei de fiecare zi. defieGu'e ceas. Ai vrea s{iclOIll1i.S:I te afu,ll,ziundeva sub p[U11ÎnLsă laşisă treacă timpul peste tine. Toat{i zbaterea noasU'{1de a u'ăi e aşa de

L!adarnică. dacă nici O lumin{l - cît de depărtată - nu se mai vede.

Sîmhătă, 18 octol11vric 11941JVise multe şi scurte ast{l-noapte:

1) Sunt cu Alice şi Aristide În hall-ul unui mare restaurant -parcă la ..Cina". Vorbim despre un voiaj spre Italia, pe care ÎI proiec-tăm. deşi nu prea avem bani. Aristide Îmi arată pe hmtă itinerariul.Ni se aduc - peu'că - nişte prăjituri. Intră George Enescu: Aristidemii prezintă şi pe urmă intr:1 cu el Într-o odaie alăturată, Închizînduşa. căci au de vorbit nu ştiu ce secrete.

2) Sunt cu Zoe. c<U'ea decis să se mărite cu mine, iar eu Il-am avutcurajul să refuz, ceea ce Îmi dă În vis n1<u'iremuşcări. Ce e ciudate că ea Însăşi a luat hotilrÎrea crezînd că sufrLJprea mult. ba chiarcă am postit pentru ea - cînd eu în realitate posti sem de lom Kipur.Mergem amîndoi la ofiţerul stilrii civile. care Îmi e prieten. Îi spuncă vreau să ne cunune. şi citez un pasaj, p<:LJcădin J/lmalttl luiRenard. referitor la căsnicie. În curtea noasu'ă din Antim sunt afişatenişte liste (sunt listele pe care le-;;U11V[LZUtieli la Cercul de recrut<LJe,dar În vis sunt liste de stare civilă). Cineva o felicită pe M'U11a.Eusunt foarte nenorocit de toată Întîmplarea. Mă gîndesc că nu voi

S3 Vasul "Struma" urma să ia la bord pesle şapte sute de emigranţi cu desti-naţia Palestina.

putea face voiajul în Italia. Mă gîndesc pe de altă parte că, dacă măînsor cu ea, mi se va deschide telefonul.

3) Sunt la Brăila, la liceu. Intru în clasă, dar în grabă nu m-amîmbrăcat, aşa că sunt în cămaşă şi izmene. Pe catedră e Arghir. Euiau loc într-o bancă pe la mijlocul clasei. Arghir citeşte din carteade clasa V. între timp afară a izbucnit o revoluţie legionară. Mă uitpe fereastră şi văd trecînd o manifestaţie cu f,mfw·fl. Plouf\ îngrozitor.Nişte copii care defileazfl abea se văd sub valurile ele ploaie şi subumbrele. Cobor repede în stradă (dar nu mai sunt elev de liceu) şidau. Într-un fel de pasaj. de o patrulă militară care nu mfllasă să trecmai departe. Sunt înspăimîntat şi zgomotele revoluţiei cresc din toatep[lrţi le.

4) Sunt cu Lereanu Într-un pat. ÎI aşteptful1 pe Comşa. E goală,o dezbrac. o s[irut - cu un sentiment amestecat de dezgust şi exci-tare. Totul e prea confuz - şi nu îmi mai aduc aminte.

Duminică, 19 octomvric [1941]Am fost azi-dimineaţă la Filarmonică. unde cînta Gieseking (con-certul de Schumann. un concert branelenburghez de Bach pt. tlaut.pian şi vioară. Sill(/i)//ia /1' de Beethoven). Biletul îl luasem îndde la începutul săptămînii, după multe ezitări oprite scurt de o ho-tărîre bruscă: fie ce o fi. am să mfl duc! Dar remuşcări le au începutimediat. Mi-era ruşine de mine însumi. E oare posibil să am uşu-rinţa. frivolitatea. lipsa de scrupul* de a mă duce la un concert nem-ţesc. în zilele astea amare! Sute de familii evreieşti din Bucovinasunt în chiar clipa asta în pribegie! Mii de evrei sunt în lagăre demun61 - şi Între ei Benu! În fiecare zi. în fiecare ceas. alte orori.alte umilinţi ne încovoaie. ne doboară - iar eu mă duc la Filarmo-nică! Mă hot[lrîsem Sfldau biletul înapoi. Eram decis să nu mă ducîn nici un caz la concert. Dar. în clipele de mai mică indignare. oaltă voce. insidioasă, începea să vorbească: De ce să ne mortific[Ul1?De ce să ne impunem renunţări absurde? De ce să ne interzicem noiÎnşine puţinele bucurii care ne mai dmîn? N-am ascultat muzică deastă-primăvară. de cînd mi-au luat aparatul de radio. Un concert -şi Îndl un atît de frumos concert - va fi un ceas de uitare, debucurie. Cîte bucurii îmi mai rfmlîn? Pînă aseară, pîn[l azi-dimineaţă.nu ştiam dadl mă voi duce. M-am dus.

Stranie senzaţie de a intra în sala Ateneului. unde nu mai călca-sem de atîta vreme! Nu-mi puteam învinge timiditatea. ruşinea. frica.Aş fi vrut să nu mă vadă nimeni. să nu văd pe nimeni. Mi se păreacă sunt un fel de fantomă revenită pentru o clipă la lumină. Ce frea-

40~

măt de rochii, de mîini albe, de blănuri, de uniforme. Nenumăratefete tinere frumoase. Cîteva femei admirabile. Bărbaţii aproape toţibine îmbrăcaţi, calmi, respirînd siguranţă de sine, confort. Pe stra-pontina mea mă simţeam mizerabil. dizgraţiat, urît, bătrîn, trist, jer-pelit. Războiul numai prin mine trece? Numai eu îl trăiesc? Toatăaceastă lume nu-I simte. nu-I vede. nu-I cunoaşte? Jumătate dinbucuria concertului mi-a fost luată de obsesiile cu care venisemacolo, fără să pot scăpa de ele măcar o secundă. Nu ştiu dacă voirepeta experienta.L- .

Beethoven îmi place mereu mai puţin. Erau fraze de operă. Rossiniparcă. Cred că a~ asculta cu mai multă plăcere sonatele.

Ă propos de muzică. curioasă observaţia lui Thomas de Quincey(citesc de 'lseară COI!fcssiolls of aII ElIglish Opil/III Ealer) că o cu-noaştere instrumenlală a muzicii* împiedică extazul muzical. ,.... 10the deep volupluous enjoymenl of music absolute passil'clICSS in thehearer is indispensable. Gain whal skill you please. neverthelessactivily. vigilance. anxiely. must al\vays accompany an elaborateeffort of musical execution: and so far is Ihat from being recon-cilable with the entrancement and lull essential to the true fruilionof music .... Ihal even so much as an occasional touch of the foot.would utterly undemline aII your pleasure." Dacă aş scrie cîndvaun eseu despre muzică (la care mă gîndeam acum vreo 2-3 ani). aşîncerca să (U'ătcă înţelegerea muzicală nu e nici ..entrancement". nici..lulI" - ba chim că ele sunt fomle inferioare de sensibilitatemuzicală.

Nici o ştire sigură despre mersul dzboiului. Comunicatele ger-Imll1ese ocupă mereu despre dubla acţiune de la Viazma şi Briansk,unde num[trul prizonieri lor ~U'întrece 600 000. Despre situaţia Mos-covei. nimic precis. De asemeni nimic despre regiunile Harkov şiRoslok.

Guvel11ul japonez fomult ieri nu se ştie încă dacă e un cabinet depace sau război. Impresia mea e că Japonia nu va intra în război.atîta limp cît Rusia nu se prăbuşeşte efectiv.

rLuni, 20 octomvric [1941]Ştiri deprinulI1te la Uniunea Comunităţilor. unde fusesem azi-dimi-neaţă ca să duc o scrisoare pentru Benu. Drumurile Basarabiei şiBucovinei sunt pline de cadavrele evreilor goniţi de la casele lor spre

Ucraina. Bătrîni, copii, bolnavi. femei - toţi H"trăalegere, fără ex-ceptie sunt aruncaţi pe drumuri şi goniţi spre Moghilev. Ce vor faceacolo? Cu ce se vor hrăni? Unde se vor adăposti? Moartea prin îm-puşcare e o mult mai blîndă soartă. Ieri s-a aflat că toţi evreii ori-ginari din Basarabia şi Bucovina trebuie să părăsească Bucureştiişi să plece spre Ucraina şi Transnistria. Azi-dimineaţă s-a precizatcă e vorba doar de cei veniţi după ianuarie 1940. De ce? nu ştienimeni şi aproape că nici nu mai întreabă nimeni.

E o demenţă antisemită, pe care nimic nu o poate opri. Nu enicăieri nici o frînă. nici o raţiune. Dacă ar exista un program anti-semit - Încă ar fi bine. Ai şti pînă la ce limite se poate merge. Darnu e decît o pură bestialitate fflră control. tIu"ăruşine. fără conştiintă.fără scop. fără tintă. Orice. orice. absolut orice e posibil. V[ld pefeţele evreieşti paloarea spaimei. Înglleaţă surîsul lor de optimismatavic. se stinge vechea lor ironie consolatoare. Într-o zi. Într-odepăl1ată zi, coşmarul va trece - dar noi, tu, el, eu, noi ăştia carene privim în ochi unii pe alţii. noi vom fi căzut de mult. Din iuniepînă azi cifra evreilor asasinaţi dep[lşeşte (spune Gaston Antony8~)100'000. Cîţi mai rămînem? Cît timp trebuie pentru asasinareanoastră? Mi-e inima grea de apăsare şi tristeţe. Încotro să-mi îndreptprivirea? Ce să aştept?

- Pleacă! mă sfătuia Rosetti ieri.Mai mult deCÎt un sfat, Îmi schiţa un proiect: să plec deocamdată

la Istanbul, iar de acolo să-i scriu lui Lassaigne. care cu siguranţămă va ajuta să răzbat mai departe. Dar totul e nesfîrşit de greu.începînd cu* primele demersuri: paşaport. viză turcă, viză bulgară- ca să nu mai vorbesc de bani. Totuşi. nu am sentimentul căobstacolele materiale sunt cele mai grele. Mai Înainte de orice. epropria mea îndoială: Pot pleca singur? Am dreptul să o la'>pe Mcunasingur[l? Pot să-I las pe Benu singur? Nu mă simt destul de robust.în toate sensurile, pentru o asemenea plecare. Cu sănătatea mearuinată. pot Încerca marea aventură? Dar, În acelaşi timp, nu e onebunie să aştept dezarmat. descompus. să fiu ucis?

Marţi, 21 octomvric [1941]Toţi evreii sunt obligaţi - spune o lege apflfUtă azi În ziarele de seară- a preda statului efecte de Îmbrăcăminte. Se stabileşte cota nece-sară pentru 7 categorii distincte: de la cei ce nu au nici un venit. pînăla cei ce au un venit de 500 000 anual. Ar fi greu să transcriu Întregtextul. care este totuşi în materie antisemită poate lucrul cel maineaşteptat, mai extravagant din CÎte anl citit pînă azi. Un om. un

84 GaSlon Antony, avocat.* Anulat: "Istanbulul".

evreu, care cîştigă 10 000 de lei pe lună e obligat să dea: 4 cămăşi.10 perechi izmene, 4 per. ciorapi. 4 batiste, 4 prosoape. 4 tlanele,3 costume de haine, 2 per. bocanci, 2 pălării. 2 paltoane. 2 păturide lînă, 2 dosuri saltea. 2 dosuri pernă. 2 feţe pernă. 2 cearceafuri.Cifrele din ultima categorie sunt cele mai de necrezut: 36 cămăşi,12 costume, 12 paltoane ... E aşa de grotesc. încît nu ştiu dacă nu eo farsă. Văd dt legea nu poart~i nici o semnătură şi mă întreb dacănu a fost strecurată la tipar de vreun farsor. Căci. dac~t ar fi să fieserios, după primul moment de stupoare comică îţi dai seama că etragic. Costul lucrurilor cerute întrece cu mult venitul luat drept cri-teriu! Dacă fiecare evreu ar da toţi banii pe care îi cîştigă. încă n-arreuşi să cumpere lucrurile ce i se cer. Sancţiunea este închisoare dela 5-10 ani şi amend~l de la 100000-500000.

Am avut o lungă noapte de insomnie. Abia dupft patru dimineataam reuşit sft adorm. M-am gîndit tot timpul la organizarea plecării.Încep să trăiesc cu obsesia asta.

Miercuri, 22 octoll1vric [1941]

Carte poştalJ primită de Volcovici (profesor la liceul meu) de lapărinţii şi fraţii lui: ..Moghilev. Dragii mei. suntem sfU1ătoşi. Facemun drum lung pe jos. Noaptea suntem pe cîmp. Vfl sMut."

Patru luni de război. lama pare să fie îndl foarte departe. Decîteva zile avem o vreme de primăvară. Ofensiva germană se des-făşoară mai departe. nestînjenită de anotimp. Lipsa noastr:l de in-formaţii face imposibilil o judecare a situaţiei. Moscova va dldeaprobabil (fi:"u'ăsă putem spune dacă într-o s[lptfunînă sau în şase). darce s-ar putea Întîmpla mai depm·te n-avem cum şti. De altfel. acum.rftzboiul devine un lucru pentru noi depi:"trtatşi indiferent. Pe noi nevor măcel[lri - iar pînă în monnintele noastre (dadt vom avea unmormînt) lumina victoriei nu cred că va ajunge. În fiecare ceas. înfiecare clipă. putem fi scoşi din case. porniti pe drumuri. ucişi.Nimeni dintre noi nu ştie dac[t va mai întoarce mîine-dimineaţa foaiade calendar a zilei de azi: 22 octomvrie.

SearaRosetti îmi spune că nemţii au cîştigat războiul. că ruşii nu mai

pot opune nici o rezistenţă. că Anglia nu mai are nimic altceva defăcut decît să încheie o pace de compromis. Încerc să-I remontez.dar e zadarnic. La toate argumentele pledînd pentru o victorie totuşi'engleză, depărtată poate. dar încă sigură - el ridică din umeri: nu,nu. nu - nu mai e nimic de făcut.

În altă ordine de idei, îmj povesteşte că în cercurile oficiale şisemioficiale se afimlă - din sursa Antonescu - că în cel mult treisăptfunîru Ardealul va fi redobîndit de la unguri. Pe nu ştiu ce albumcomemorativ, Mareşalul ar fi scris: "De la Odesa plec la Cluj." Îndrum spre casă ,un vorbit mai amănunţit despre eventuala mea ple-care. de care ţine să se ocupe îndeaproape.

Toată ziua. pretutindeni în oraş nu se vorbea decît de stnU1ia legede ieri. Nu e o farsrl. cum am crezut în primul moment. E un de-cret-lege autentic aprlrut în MonilOntl oficial.

Joi, 23 octomvric 11941]Lugubre străzi le seara. după ora 10. Întuneric. frig. pustiu. vînt recede noiemvrie. Foarte rar auzi de departe un clopot de tramvai sauun zgomot de ma~ină, trecînd parcă prin alt oraş, prin alt timp, prinaltă lume.

Lungă după-amiază petrecută cu Branişte, la o masă de bodegă(dupil ce ne întorsesem de la Alice unde am dejunat). Am o afecţiunemereu mai mare pentru el. Un om cumsecade. E mai nu' decît unom de geniu. f-am vorbit despre gîndurile mele de plecare ~i mi-aspus o seamrl de lucruri utile. Mi-a atras atenţia că va fi mult maigreu chiar decît mă aştept. Mi-a arătat şi latura primejdioasă atentativei mele. Simplul fapt de a cere un paşapol1 e de ajuns pentrua face din mine un tip suspect. Totuşi voi încerca. Fără iluzii, maidegrabă cu resemnare. aproape cu indiferenţă - dar oricum. voiîncerca.

Sunt oameni care se şi pregătesc să cumpere paltoanele. hainele.cizmele etc. cerute de lege (Aristide. Paltin ...). Eu nici nu mă potgîndi la asta. De unde să iau atîţia bani? Nu e mai simplă în-chisoarea?

fntens atac german asupra Crimeii, unde se pare că se fac im-portante înaintrlri. La Moscova. noi mari asalturi prin liniile fortifi-cate străpunse. Timoşenko înlocuit - preludiu. poate. al prăbuşiriioraşului. Fără să vrei, te gîndeşti la înlocuirea lui Gamelin înmomentul dezastrului iremediabil. Dar să aşteptfU11.

Sîmbătă, 25 octomvric [1941]Pe frontul Moscova nimic nou. În schimb, în sud (unde a preluatcomanda Timoşenko), serioase înaintări geml<U1e.S-a anunţat azicăderea oraşului Harkov - pierdere considerabilă pentru ruşi, dar

pe care o aşteptam de mult. În Crimeea de asemeni situaţia e grea.iar la Rostov aproape disperată.

Văzut azi pe Vişoianu. A primit cu prietenie proiectul meu deplecare. Nu-I crede irealizabil şi va face demersuri pentru viza turcă.Sunt mai puţin aprins deCÎt zilele trecute. dar voi continua să măocup de chestiune. Cine ştie? ..

Duminică, 26 octomvric [1941]Ziarele de dimineaţă publică scrisoarea Mareşalului Antonescuadresatit lui Fildellllan. drept răspuns la apelul lui În privinţa evreilorduşi În ghetourile de la ,Bug. Măsura aceasta nu este - spunedocumentul - deCÎt dreaptă răsplatit la crimele şi atrocităţi ie comisede evrei În Basarabia şi Bucovina, la Odesa şi În Ucraina ... Ura loreste ura d-vo(.lstră."

Spaimă. nedumerire. aşteptare Îngrozită. Textul publicat e aşa deaspru. Încît face posibil orice act de violenţă Împotriva noastră.Mîine-dimineaţă s-ar putea să fim scoşi din case şi aruncati În ghe-touri - fărit ca măsura să mai pară cuiva exagerată. îmi vine greusă cred cit publicarea unui asemenea text e o Întîmplare. un fapt di-vers fiu'ii intenţii politice. Îmi vine greu să cred sau măcar să scriucrl nu va avea urm[lfi.

Sunt Împietrit de spaimă şi nelinişte. Mi-e milă de bătrîni şi decopii. Mi-e milă de Mama. Nu ştiu ce să-i spun. nu ştiu cum s-omîngîi. Mit silesc să zîmbesc şi nu pot.

L-am văzut pe Zissu azi după-masă. Era )'la-lidşi tăcut. Veştile pecare mi le drl sunt chiar mai grave decît Îmi imaginam. E infollllatcă la I noiemvrie Întregul nostru regim va fi schimbat. Nu ştie Încăprecis despre ce e vorba: retragerea cetitţeniei? parcarea Întregeipopulatii evreieşti Într-un sin"'gurcartier? alungarea din oraş?

Familia Zissu (surori. fraţi. bătrînul Zimmer) se gîndeşte să fugă.Cred că au şi Început să-şi pregătească evadarea. Era acolo un felde consiliu de familie. Cum sunt colosal de bogaţi. cred cit vorreuşi.~5 I-am lăsat singuri. căci În mod vizibil Îi stÎnjeneam - şi amplecat. M-am gîndit ce naive sunt planurile mele de plecare. dacăpentru ei - atît de bogaţi - Încă plecclfea e o problemă grea. Pentruo vizil turcă se dau sute de mii de lei - şi eu vreau s-o obţin pentruochii mei frumoşi? De altfel, acum, cînd primejdia e mai grea şi maiaproape. Îmi dau se,m1a că n-aş avea inimă să-i ab,mdonez pe ai mei.

85 A. L. Zissu nu a plecat din România. În timpul războiului a fost, ca lidersionist, unul din organizatorii emigrărilor spre Palestina. Arestat în 1950, a fosteliberat în 1956 şi a murit, în acelaşi an, în Israel. ' .

Seara de tot. după ce scrisesem rîndurile de mai sus, o bucurie:Benu Întors de la Fierbinţi, pentru 24 de ore.

Marţi, 28 octomvrie [1941]

Toate ziarele de azi comentează scrisoarea Mareşalului şi discutăcu violenţă "problema evreiască". cerînd soluţii radicale. Nu e greusă vezi că e un consemn. La Berlin, presa germană dă mare publi-citate documentului. E evident că se pregătesc propagandistic noilovituri ,mtisemite. Nu putem face nici un gest de apărare. Aşteptăm.

Vicky (a doua secretară a lui Rom,m) Îmi povesteşte că un prietenal ei, ofiţer. reÎntors din Transnistria. e Îngrozit de ce a văzut acolo.

-Aveau ordin să Împuşte pe toţi evreii, dar lui aşa i-a fost demilă. aşa de mult l-a Îngrozit m[\celul. Încît. avînd să execute o sutăde evrei, a ordonat soldaţi lor s[\-i Împuşte imediat, fără să-i chinu-iască. Textual.

Miercuri, 29 octom vrie [1941]

Detalii despre izgonirea evreilor de la Gura Humorului. (Ni le-apovestit Fanny. care are veşti de la p:lrinţii şi sora ei. ajunşi vii laMoghilev.) Vineri. 10 octomvrie, oamenii se culcaseră liniştiţi.Nimic neobişnuit nu se Întîmplase nici În ziua aceea, nici În zileleprecedente. După miezul nopţii au fost treziţi* din somn de tobe lecare băteau pe uliţe. Oamenii au ieşit afară neştiind ce se petrece.Li s-a ordonat evreilor ca cel mult pînă la ora 3 dimineaţa să fie lagară. În două ore au trebuit să-şi fadl boccelele. să Închidă caseleşi să plece. La gară au predat cheile caselor şi buletinele depopulaţie. Li s-a dat În schimb cîte un num[u' de ordine penull fiecareins. Pe um1[\ au fost suiţi În tren. O parte din drum au făcut-o cucalea ferat[1. Restul pe jos. Au trecut Nistrul În bărci. Au vîndutmereu din hainele de pe ei, ca să aibe ce mînca. O pîine se găseagreu cu 800 de lei. Acum sunt la Moghilev: cîţi au Încăput. sunt Încase. Cîţi nu. În cîmp. Aşteaptă acolo să fie din nou pomiţi la drum.nu se ştie Încă spre ce destinaţie.

- Să Încercăm să nu ne gîndim la evreii din Ucraina, spunea aziLena Constante. Nu putem face nimic pentru ei ... Să Încercăm săuităm. Să Încercăm să trăim.

Poate că are dreptate. Dar e un coşmar din care nu mă pot des-prinde. Şi e de altfel un coşmar care e al nostru, chiar dacă pentrumoment nu ne tîrăşte şi pe noi la fund şi ne mai Iasă să ne zbatemla suprafaţă, Înainte de a ne scufunda definitiv. Ziarele de azi con-

tinuă să comenteze violent, mai violent chiar decît ieri, scrisoarealui Antonescu. Ecouri susţinute În Germania. Boemia, Italia. E uneveniment european. Antisemitismul organizat trece prin una dinfazele lui cele mai negre. Totul e prea intenţionat, prea yizibil pusÎn scenă. ca să nu aibe un sens politic. Ce se uml[treşte? Exter-

Lminarea noastră pur şi simplu?

Ascultat la Lena Variarillllilc simjoJlicc ale lui Franck. Un momentde uitare - şi pe urmă revin În acelaşi groaznic coşmar. Uneori Îmispun că toate sunt neadevărate. înăbuşitoare. dureroase. intense -şi totuşi neadevărate. S-ar putea să fac un efort şi să mă trezesc. S-arputea să deschid ochii şi să bag dintr-o dată de seamă că totul s-adestrămat brusc. a pierit. Niciodată viaţa nu mi s-a părut atît denereală.

'Joi, 30 oct~mvric[1941]

Ieri. ministrul de Finanţe a convocat În cabinetul său zece fruntaşievrei. În cap cu rabinul-şef şi Fildemlan. I-a primit În picioare. fărăsă le spună bună ziua. fără să le dea mîna. făi'ă să-i invite să şad~l.A strigat la ei şi nu i-a lăsat să răspundă nici o vorbă. Mai ales cuFildell11an a fost extrem de aspru. Le-a spus din nou că populaţiaevreiască trebuie să subscrie 10 mi liarde la Împrumut. şi le-a dat un

~ermen de o lună pentru executare.

Seară cu Vişoianu. Branişte, Aristide. Ia Alice. Mereu şi mereuaceleaşi discuţii. care ne obsedează. ne obosesc. ne otrăvesc. Trăimcu două-trei idei fixe. Nimeni din noi nu ştie mai mult deCÎt celălalt:nimeni nu poate gîndi sau spune ceva nou. Nici nu e loc pentrunimic nou. Războiul va mai dura doi ani. zice Aristide. Doi ani şijumătate. adaugă Vivi. Ba poate numai un an. spun eu. Si poate niciatît. spune Branişte. Mîine vom da alte termene. certÎndu-ne stupidpentru lucruri pe care nu le cunoaştem. Dar viaţa noastră e angajatiIÎn aceste lucruri şi simţim În fiecare zi că o pierdem .

..Eu sunt obiectiv" - îi spuneam ieri lui Camil, care era din nouîntr-un acces ,mtisemit. "Obiectiv e un om prost. Simt cii tot războiulăsta nu mă mai priveşte, tocmai pentru că şansele mele de asupravieţui sunt infime. Vorbesc ca de dincolo de viaţă. Ca şi cumn-ar fi vorba de războiul din 1941, ci de un război intrat de mult înistorie. temlinat. uitat."

Nu sunt ştÎJi amănunţite de pe front. Situaţia Moscovei contÎJ1uă săfie foarte gravă. Nu sunt semne că ar mai putea S[Ireziste multă vreme.De R<;emeni,fo::ute gravă situaţia la Rostov. Cît despre Oimeea, nemţii::munţăcă au străpuns istmul Perekop şi că înainteaz.:1uşor în peninsulă.

~41O

Sîmbiitii,1 noicmvric [1,)41J

Două ore de muzică. O rugasem pe Lena să mă primească la ea, sănu mai cheme pe nimeni altcineva şi să ascultăm discuri. M-a lăsatsă-mi aleg singur programul: patru preludii pentru pian deDebussy. Qllartellii de Rave!. un concert pentru pian şi orchestră înre minor de Bach. Qllartc/lIl ele Debussy. N-am vorbit nici desprer[lzboi. nici despre deportarea evreilor.

Noiemvrie! Vremea trece fără să rezolve nimic. fără să atenuezenimic. Ne zbatem mereu în aceeaşi ceaţ[l. în aceeaşi noapte.

Luni,3 Iloiclllvric 11')411Ordin de chemare la Cercul de recrutare. Nici nu i-am spus Mameică l-am primit. Va fi destul timp mîine. Am vagi sper<U1ţesă scap- dar ştiu eu') De obicei În asemenea treburi sunt şi nenorocos şinepriceput. La marile mele griji, o plecare acum ar fi o nenorocire.Aştept totuşi cu resemnare.

A căzut Simferopol. Înaintarea germ'U1ă se îndreaptă în grabă spreSebastopo!. Întreaga Crimee se duce. Rezistenţa a fost serioasă laPerekop. dar acum pOrţile s-au prăbuşit. La Leningrad şi Moscovalupte În continuare.

Marţi, 4 Iloicmvric [1')41]Visuri de azi-noapte: Sunt cu Izi la o m,mifestaţie legionară, laŞosea. Defilăm în prima linie. În fruntea coloanei. O fată elintr-unrÎnel cu noi ne priveşte mirată şi spune: legionari jidani! Noi grăbimpasul şi ne elepf\!"tămde colmmă. În timp ce ea se Întoarce înapoi sprealtă colo,mă. ca să ne elenunţe. Între timp noi am ajuns pe trotuarulstîng. la Începutul Căii Victoriei. Fata ne ajunge elin unnă şi ne cerelegitimaţiile. Noi fugim cît putem de repede. Izi spune: ,.nu aşa derepeele. că nu mai pot". Suntem urmăriţi şi nu ştim cum să neascundem. Pe trotuarul drept. cam peste drum ele Strada GrigoreAlexanelrescu. îmi iese înainte unul elin foştii oameni de serviciu dela Fundaţie (p'U'că Costea). Pow1a o unifol111ăde port,\!"de minister.Ne arat[1 un drum care duce prin parcul unei instituţii publice. Oluăm pe acolo şi ajlmgem la nişte sC[iri. pe care s-au refugiat maimulţi trecători ... Visul continu[l. elar eu nu mai ştiu nimic.

Alt vis. Sunt la un proces pentru asasinarea a 5 legionari (întrecare Mişu Polihroniade). Întîi sunt martor. pe unnă acuzat. Curteaeste prezidată de Istrate Micescu, deşi ştiu bine că el e asasinul (ceeace mai de mult recunoscuse într-un interview). Este audiat Filder-man, violent întrerupt de Micescu. pe Uffi1ă, în mai mare linişte,Zissu. Dezbaterile sunt întrerupte pentru a se CÎnta o bucată simfo-

nică În amintirea celor asasinaţi. Parcă e În acelaşi timp o ceremoniereligioasă. Micescu dă ordin ca noi. acuzaţii (căci de astă dată suntcam~ment acuzat). să fim evacuaţi. Sunt scos pe o sală de afară. undemă Întîlnesc cu Dinu şi parcă Wendy. Amîndoi, sau numai el, facmare haz de declaraţia pe care am făcut-o eu.

ScaI'([Zi de alergături: la liceu, la Cerc. la Alice. Ia Timuş86, la Uniune ...

N-am făcut nimic. deocamdată. Nu m-am prezentat şi nu ştiu dacămă voi prezenta mîine. Foarte drăguţ TimWi, care s-a oferit nu numaisă mă rechiziţioneze la ..Alhambra". dar chiar să-mi dea de lucruacolo. Nimic sigur. se Înţelege. Vom vedea.

De două-trei zile se destTlşoară o nouă mare ofensivă genmmăasupra Mo.scovei. Situaţia pW'e mereu gravă acolo. Totuşi În mersulgeneral al războiului este oarecare stare pe loc. Ieri s-a Împlinit olună de la ultimul discurs al lui Hitler. cW'eanunţa parcă lovituri maihot[trÎtoare. E de aşteptat. cred. În scurtă vreme o nouă iniţiativă ger-mană. care să accelereze iar ritmul oarecum Încetinit al evenimen-telor. Şi timpul trece Încet. Încet. ..

Joi,6 noicmvric (19411Nestîrşită zi de alergături. Imposibil de obţinut o amînare de os{llJtămÎnă. sau chiar de mai puţin. Colonelului Negulescu i s-a spusla Cerc că trebuie să mă prezint şi că voi fi trimis la un detaşamentC.F.R. Totuşi de la liceu mj se spune că În două-trei zile vom primiscutirea de muncă. Dar lucrul e pe de o parte nesigur. ba chiar im-probabil. iar pe de altă parte pînă una-alta pot fi prins pe stradă lao razie (se fac În fiecare zi cîteva) şi atunci cum mă justific? Taremă tem că pînă la urmă voi fi silit să plec - ceea ce va Încurca odată mai mult viaţa mea şi aşa destul de Încurcată.

Zvonuri de schimbarea guvernului. Zvonuri de turbur{lri legio-nare. E ceva confuz În aer. Branişte pretinde că se pregăteşte unguvern naţional. Peste tot (Alice. Camil. Rosetti) se vorbeşte de ocriză de guvern. Nu prea Înţeleg bine care e sensul ei - dacăîntr-adevăr exist{l.

S-ar zice că ofensiva asupra Moscovei a fost frînat{\. dacă nu chiaroprită. Londra. care pendulează între de primare şi satisfacţie. areun nou moment de optimism. Comunicatul gemlan se ocupă maimult de frontul sudic, tăcînd asupra centrului şi nordului. Dar, daCă

războiul Îşi păstrează ritmul de pînă acum, vom avea probabil curîndo nouă lovitură germană.

Vineri, 7 noiemvrie [1941]Obtinut totuşi un răgaz de - sper - CÎteva zile. Mă înscrisesem pelista profesorilor la Cercul de recrutare. crezînd că riscul de a fichemat e astfel mai mic. În realitate (şi nimeni n-ar şti să spună dece ...) profesorii sunt chemaţi. iar avocaţii. nici măcar cei radiaţi. nu.Colonelul Negulescu a cerut şi obtinut ca să fiu trecut printre avocaţi.ceea ce a atras - deoc,1I11dată- anularea ordinului de chemare. Întretimp. pînă să-mi vie rîndul ca avocat, mă voi sili să-mi aranjez unloc undeva la un teatru.

Citesc cu greu lIalll/e{ în englezeşte. Incomparabil mai dificiltextul ca vocabular şi sintaxă deCÎt tot ce am citit pînă azi. Chiar cujuxta franceză alături, lectura e grea.

Nu ,1111ştiri despre mersul războiului ... Mîine intrarea triumfalăa trupelor române victorioase. Ora<;ulera încă de a"tă-seară pavoazatşi. dupii multă vreme. luminat. Se spune că vor fi două zile grelepentru evrei. Totuşi, în ultimele 2-3 zile nu s-a mai întîmplat nimicîmpotriva noastră. O ordonanţă publicată azi în toate ziarele anunţăinterzicerea tăierii păsărilor la haham şi vinderea lor - vii sau tăiate- În cartiere evreieşti.

Duminică, 9 noiemvrie [1941]Comunicatele genmll1e din ultimele zile nu mai mentionează frontulde la Leningrad şi nici pe cel de la Moscova. Nu sunt semnalate deCÎtoperaţiile din Crimeea. S-ar zice că în celelalte sectoare războiul s-aoprit în loc. Ţuţubei (pe care l-am văzut astă-seară la C<Ullil. Îm-preună cu Rosetti) îmi spunea că Hitler a declarat În discursul deieri. nepublicat încă în ziare, că nu va mai jertfi soldaţi pentru Lenin-grad. încă un senm că ofensiva e oprită. De altfel iama se grăbeşte.Am avut azi o zi friguroasă. plumburie. cu un cer acoperit. vînăUAşteptam din minut în minut să ningă. Moment de recrudescenţăanglofilă. Astă-seară şi Camil. şi Rosetti. şi Ţutubei erau de acordcă nemţii au pierdut partida. Va fi de ajuns peste cîteva zile să avemun nou atac german şi un nou succes - pentru ca toţi trei să fie deacord că englezii sunt pierduţi. E un pendul psihologic. de o regu-laritate mecanică.

Evreii de la Dorohoi şi Botoşani au primit ordin de deponare.Farmacistul Arie, care are acolo o mamă de 70 şi o bunică de 90aleargă înnebunit să le scape. Totuşi şi George Brătianu (povesteşte

Rosetti), ~i Doctoml Lupu (povesteşte Br<mişte) au primit din parteaMareşalului asigurări că evreilor băştinaşi nu li se va întîmpla nimicrău. Cel puţin nimic nou. Dar nu pot crede 61 pe dnlO1Ulpogromuluimai e o posibilitate de moderaţie.

Citit cu mare plăcere, aseară şi azi-dimineaţă, A/IlfJhilrioll de Mo-liere. Cu cît mai direct. mai savuros. mai simplu decît Giraudoux!SUlvrinzătoare lucruri despre dedublarea personalităţii. Un fel depir<mdellislll sans le savoir. M-ar fi wnuzat sil scriu o notă în sensulacesta.

( LUJli, 10 JloicJllV"ie [19411

Ziarele publică discursul de sÎmbiltă al lui Hitler. Foarte violent anti-semit. Nevoie de diversiune? În orice caz. nu e un discurs optimist.Pare a veni'Într-un moment greu, iar violenţa frazelor nu ascundesuficient îngrijoriu·ile. Interesantă afirmaţia că în sectorul Leningradse află în defensivă ... Dacă ne-ar întreba cineva de ce nu Înaintămacum. vom răspunde: pentru că ploufi. sau pentru cfl ninge. saupentru că liniile ferate nu sunt încfl gata."

De asemeni interesantă o frază despre Italia: ..Ţara sa (a Duce-lui ...) este săracă. suprapopulatil. mereu dezavantajată. neştiind deunde să-şi procure pÎinea zilni61..."

Miercuri, 12 noicmvric Li9411O ordonanţă a primăriei interzice evreilor sil tîrguiască în piaţil. înafaril de anumite ore (10-12) şi prevede pedepse pentru oltenii carele-ar vinde totusi, călcînd aceasta interdictie. Te întrebi în fiecare

~i ce se va mai ~iLscoci Împotriva noastră/Trebuie multă imaginaţieca să se grL<;eascflceva nou. De altfel. de cînd cu exproprierea imobi-lelor, de CÎnd cu deportiirile şi asasinatele - tot restul devine grotesc,pueril. stupid. Nici măcar nu mai e deprimant. E uneori în anti-semitism ceva diabolic - dar acum, cînd nu înotf"unîn sînge. ne bălă-cim În simple giiinării.

Titu Devechi pretinde că nici informaţiile pe care eventual le-aşavea. nici închipuirea - nu mă pot ajuta să bănuiesc măcar dedeparte ce a însemnat camagiul din Bucovina si Basarabia. Asupramersului războiului mi-a rezervat o sUlvriză: nu mai crede În victoriagermană. Nemţii sunt în declin. crede el. Vor încerca să obţină cuorice preţ pacea acum şi s-ar putea ca englezii (temîndu-se de ruşi),să le-o acorde.

Vremea rea, iarna care a şi venit. stoparea ofensivei de la Mos-cova şi Leningrad, pierderile italiene, m·ticolul lui Goebbels, dis-

cursul lui Hitler - toate la un loc au dus la convingerea mereu mairăspîndită dl deznodămîntul se apropie. Optimismul anglofil treceprintr-un moment intens. Nu mă las antrenat. Ştiu bine că va veniîn curînd o nouă depresiune, după aceeaşi mişcare automată de pen-dul. cu care m-am obişnuit. Sfîrşitul e încă departe, foarte departe.lt's a long way.

A nins azi-dimineaţă, dru' nu era o ninsoare de iarnă. Noiemvrie.trist. umed. niurdar.

Joi, 13 noicl11vrie [1941]Ninsoare. viscol. zi de iamă.

La Dorohoi. zeci de familii aşteapt[l în gară. în vagoane, plecarea.S-a repetat întocmai sistemul de la Gura Humorului. Tobe care batîn toiul nopţii. oamenii alungaţi în cîrduri spre gară, casele închiseşi sigilate. Aici În Bucureşti rudele lor aleargă înnebunite să cearăÎndurare - dar cui? La Prezidenţie, la lnteme. Ia Statul-Major suntprimiţi cu o ridicare din umeri: ..nu ştim nimic".

Benu la Fierbinţi locuieşte într-o casă rece, fără sobă, fără lemne.În plus. se chinuieşte mereu cu aceeaşi criză de sciatică. Se înţelege,nouă nu ne scrie nimic despre asta - dar anl vorbit cu cineva venitde acolo. De la Poldy. nici o veste de atîta vreme. Cu un fel de inimăÎmpietrit~1. trăim. răbdăm, aştept[ml. Şi mai g~lsil1lputerea S~lrîdem.să citim. S~lvorbim ...

Revenit la Balzac: VIIC fille d' E,·c. excelent mic roman dintr-unParis politic. literar. teatral de la 1832.

Vineri, 14 Iloiemvrie [1941]

Zi grea de iarn[l. Troiene de zăpadă. viscol.

Nimic nou pe front. în schimb. în Atlantic, englezii pierd ArkRoyal. torpilat de un submarin. La Washington s-a înlăturat legeaneutralităţii. după o mare şi grea bătălie la Cameră .

..Evreii sunt de vină" se numeşte ultimul articol al lui Goebbelsdin Das Reich.

Cîteva ore de muzică la Lena. Mult Bach, mult Vivaldi. VariaţiileGoldberg. primul concert bnmdenburghez, un concert pentru patrupiane şi orchestră. un concert pt. coarde.

I Luni, 17 noiemvrie [1941]

Zi proastă. Cafard. N-am bani şi mă întreb de unde voi lua. Mai suntpatru zile pentru a depune cămăşile. imlenele, ciorapii etc. Ar trebuisă cumpărăm lucrurile care ne lipsesc, dar cu ce? Uneori, o senzaţiede neputinţă. care mă paralizează. Nu mai văd nimic înainte. toatedrumurile sunt închise. totul e zadarnic - şi gîndul sinuciderii paresingura scăpare.

A căzut Kerci. în Crimeea. Sebastopol mai rezistă. Pe celelaltefronturi nimic nou. lama pare a fi înzăpezit războiul.

Odaia lui Pippidi (am trecut cîteva clipe pe la el. să-i duc nişte6lfli) e un fel de insulă în care mi-ar fi plăcut să trăiesc. O masă delucru. o bibliotecă. singurătate. lumină. lini)te. Lucrează la un studiu

0espre dat~1ureiLrii pe tron a lui Tiberiu.

Marţi, 18 Iloiemvrie (1941]

Întîlnit pe Corin Grossu87 Întors de la Odesa. unde a intrat chiar adoua zi după ocup,u·e. Lucruri interesante. spuse de un om inteligent,măsurat. prevenit. (Cît de isteric pare Camil alături de el. CarniI careţipă. c(U'etun[l. care se avÎntă orbe::;te În cele mai stupide enomlităţi.)

Grossu nu vede stîrşitul războiului. Crede că totul se va n{u'ui-tîrziu de tot - Îno'-o cataso'otă greu de prev{lwt. I se pare şi lui sigurcă nemţii nu mai pot cîştiga războiul. dar nu crede într-o rapidăizbîndă brit,mică.

Dejunat cu Ghită Ionescu la Gina. Am impresia că e în curs dea face mai mult decît carier[l. avere. Îmi povesteşte că a fost Într-oseară la .. Melody" şi di erau acolo toţi .,weqarii de la Economic".Spune asta ca să braveze?

Oprescu l-a văzut pe G. Nici un rezultat. Vagi compasiuni. re-grete. suspine - dm' asta e tot. De altfel. gîndul plecării s-a dep{lrtatde mine.

Joi, 20 Iloiem vrie (1941 JOfensivă engleză În Libia! A fost declanşată În noaptea de 18.Churchill a ,munţat-o astăzi. dîndu-i un caracter grav în desITL<;unu'eagenerală a războiului. Se pare că e o ofensivă de mari propOrţii şi căîncepe cu succes. dar e prea devreme pentru a şti ce se va Întîmpla.

Pe frontul rus, germanii atacă din nou Moscova, după o pauzărelativă de 2-3 săptfmuni. O vor ocupa? E oricum sigur că vor face

87 Publicist; a editat, sub direqia lui Camil Petrescu, Munca intelectuală şiartistică (1929).

6.416

tot posibilul şi toate eforturile necesare. La Tula şi Kalinin se pared au reuşit să pătnmdă prin liniile ruseşti. lama care s-a mai potolit(suntem din nou în noiemvrie ...) le dă un nou prilej de acţiune. Sedau de asemeni puternice atacuri la Sebastopol şi Rostov.

Dintr-o telegramă de la Berlin. publicată în Ullirersil/ de azi: ,.înce priveşte frigul, ternlometrul înregistrează o temperatură foartepuţin coborîtă, stabilizată pentru mai multe luni."

N-am bani şi m[l simt mai dezarmat deCÎt oricînd. Ce să fac? cucine să vorbesc? (le la cine să cer?

Sîmbătă, 22 noicmvric [19411

Prea putine ştiri despre ofensiva engleză în Libia. Se pare că lucrurilemerl! bine. chiar dacă nu fulgerător.

Î~ Rusia, nemtii anunţă că au ocupat Rostov. La Moscova maribătălii. dinspre Kalinin şi Tula.

Vivi crede că totuşi proiectata mea plecare nu e irealizabilă. Avorbit şi el cu d-na G. Şi el personal se gîndeşte la o plecare ...Gînduri pe care nu cutez să le duc prea departe.

Temlinat aseară Wladmirabil lung romml de Balzac - Becl/rix-unul din cele mai frumoase.

Duminică, 23 noiemvric [19411În Libia englezii ocupă Port Capuzzo. Prea multe informaţii despremersul ofensivei nu sunt. La Moscova mari atacuri germane. maiales dinspre nord. unde au ocupat Kalinin.

N-mn b<Uli.n-am b'mi. n-am bcmi- şi nu ştiu ce voi face. M[i gîn-deam să-i vorbesc azi lui Aristide. dar n-am avut curaj. De altfel.de multă vreme nu l-am mai văzut singur - ceea ce nu se pare căevită oarecum.

Luni, 24 noicmvrie [1941]O noapte plină de vise complicate. confuze, de care îmi aminteamdestul de bine azi-dimineaţă cînd m-am trezit - dar c'are s-au des-trămat pe umlă aproape complet. Mai pot reconstitui doar primaparte dintr-un vis. Eram la Paris. Oraşul era plin de pîini roşii şinegre, de care nimeni nu avea voie să se atingă. Roşul era aprins.puternic, iar negrul era ars ca de cărbune.

41/'

Consiliul de Miniştri a decis ieri ca evreii să plătească anumitet<L':eÎn locul muncii obşteşti. Cine nu plăteşte merge la muncă. Cinenu plăteşte şi, fiind bolnav, nu poate munci. e expulzat.

Marţi, 25 noiemvrie [1941]

Multă muzică aseafrl la Gina şi Ghiţă. Un quatuor de Beethoven(cîntat de Calvet), al 3-lea concert brandenburghez. COIl('crllll pl.parru pianc şi orhcs(ră de Vivaldi-Bach, coral şi fugă de Bach laorgă. Moar(m Iso/dd, La \la/se de Ravel. două nocturne de Chopin.M-am Întors după I noaptea acasă - prima oarfl dupfl atîtea luni.Ningea liniştit - tot oraşul era alb şi calm.

Asear;l. Ia Ghiţă, Ceauşescu. secretar-general la Economie. as-culta cu n~saţ buletinul francez de la Londra. Ia II şi un sfert. fericitefI s-au făcut În Libia 15000 de prizonieri germani şi italieni. Aş-teaptfl şi el victoria engleză. Dar pînă una alta i se pare că poateocupa o demnitate publică În regimul de azi - fără ca situaţia sCiise parfl măcar ciudată. Incompatibilitatea e un lucru necunoscut laDun;lre.

Nenumărate lucruri ,U11llZanteÎn hunilia Gina-Ghiţfl. Giml e me-reu la foile du logis. Dar Ghiţă e inen~u·abil. Am băut un vin bun şi..nu prea scump". eram cu toţii de acord ... Mi l-a adus Ghiţă de laRom[lI1izare" zice Gina. Pur şi simplu.

Strigăt auzit azi la I pe stradă: Unirca.' Unirca.' Noul decret curomfll1izarea evreilor.

Citit ieri. cu sUlvriză, Le c%ncl Cha/Jert. Mică gravură de Dau-mier. puternică. rece, precisă. Terminat al treilea volum Balzac din..Pleiadă" .

..Struma" trebuia să pornească astflzi de la Constanţa. Asearăoamenii au fost Întorşi din gm'ă În ultimul moment. ..Struma" nu maipleacă. Se revoacă aprobm"ea dată de guvern. Am puţin sentimentulcă eşuează o Încercare personală de evadare. Într-un fel mfl con-sideram şi e~ undeva pe puntea ,.Strumei".

În Libia situaţie confuză. La Moscova situaţie gravă.

Vineri, 28 noiemvrie [1941]

Am V[LZutBalcicul astă-noapte, în vis. o singură clipă - dar un Bal-cic minunat, plin de lumină şi culoare. Eram pe creasta podişuluişi În faţa mea s-a deschis brusc golful cel verde (era În aprilie sau

mai) şi marea profund albastră. Era ameţitor de frumos - dar m-<U11trezit deodată şi totul a dispărut.

Titluri din ziarele de după-masă: ..Soarta Moscovei e pecetluită!"..Soarta Moscovei e definitiv pecetluită!"

Duminică, 30 noicmvric [1941]Nemţii au evacuat Rostov. o săptămînă după ce anunţaseră ocuparea.Ofensivă rusească puternică la Marea de Azov. Nu-mi dau seama deamplom-ea operaţiei. La Moscova Înaintarea genmmă pare Încetinit{i.frînat~l - fără Însă ca sitU<l1iasă fie mai puţin serioasă. În Libia totule confuz. Joncţiunea e tăcută la Tobruk p<U1ial.Superioritatea englezăeXIstă. dar nu e complet definită. La Washington tratativele cujaponezii sunt pe punctul de a fi I1Ipte.Va'izbucni războiul În Pacific?

Am văzut În două zile aproape toţi puţinii o,m1eni pe care obiş-nuiesc să-i văd: Aristide. Alice. Branişte, Belu, Eugen. C<Ullil,Ro-setti. Gulian. Lena. Harr)'. Cu toţi ,m1vorbit despre război - şi totulmi s-a p{ll1ltmai dezolant. mai absurd şi mai inutil decît oricînd.Camil crede c11nemţii sunt imbatabili. Branişte crede că sunt pier-duţi. Aristide e dezgustat de neseriozitatea engleză În Libia. Beluentuziasmat de ofensiva rusească. În fond, toţi spun mereu şi mereuaceleaşi lucruri. Zile. săpt{mlÎni, luni trec - şi vorbim. vorbim.vorbim. Mă simt otrăvit. Nu mai pot supol1ajocul ăsta stupid. în carene agităm cu tot felul de ridicule opinii, care nu schimbfl nimic.

Vizită pitorească la Bibeşti. Antoine neschimbat. Nevastă-sa. lovi-tă de o grav{lwnnezie generală. Totuşi Încă nespus de inteligentă. Amstat Îndelung de vorbă. În camera lui Antoine (la ..Athenee Palace")pînă la venirea lui. Amuzant episodul Spenmţa (Îmi pare rău că nu-Inotez aici. dar nu mă simt în stare să scriu o notă mai lung~l).

M-am gîndit În ultimul timp la marele roman pe care îl pro-iectasem cîndva. Cel puţin episodul iniţial (turneul de teatru Înprovincie) e clar. Aş putea începe s~l-Iscriu. Sunt pe urn1ă numeroaseramificări pe care W' fi interesant să le Ul111ăresc.Totul poate căpătanebănuit{i amploare. E material nu pentru o carte, dar pentru 5. Dela 1927 pînă azi. o lungă serie de situaţii încadrabile în istoria pro-priu-zisă a acestor 14 ani. Dar voi scrie? Voi mai scrie? Vegetez.mfl tîrăsc de la o zi la alta. îmbătrînesc. mă uzez, mă pierd. Mai eceva de făcut cu mine? Mai am exigenţe'? Mai am aşteptftri? Maipot obţine ceva de la viaţă? Mai poate obţine ceva viaţa de la mine?Decrepitudine fizică şi dezgust moral - asta e aproape tot. Dar pen-tru rest, rămît1e s[lrăcia. lipsa banilor. imposibilitatea de a găsi osoluţie. sentimentul de părflsire şi neputinţă.

Luni, 1 decemvrie [1941]

Se confiscă schiurile de la evrei. O ordonanţă îi obligă să le depunăimediat la Comunitate.

Evolu!ie lentă dar satisfăcătoare în Libia. Rezisten!ă la Moscova.Ofensivă rusească Ia Marea de Azov. Cam a~a se poate rezumapentru astăzi mersul războiului. Dar oamenii sunt mai nervoşi, maiimpresionabili. mai gr;lbi!i. mai entuzia~ti decît htptele. Pe cine întîl-neşti îţi spune că în Libia englezii sunt la sud de Benghazi, că Sta-tui-Major al lui Rommel e încercuit. că în sudul Rusiei arniataluivon Kleist e distrusă. că Taganrog a fost reocupa!. că nemţii fug spreMariupol ~i încep să se retragă din Crimeea. Te întrebi de unde senăscocesc atîtea prostii şi exagerru·i. E un fel de nevoie de ame!eaIă.Cu orice j)re! - chiar cu pre!ulminciunii.

Tel111inat (după o lungă Întrerupere ele CÎteva săptămJni) COIife-ssiolls of aII ElIg/ish Opi/llll Eal('/". Mai puţin interesant deCÎt faimalui Quincey. dar meritînd oricum lectura. Ton just de confesie. direct,vi ril. precis.

Miercuri, 3 dcccm vrie f1941]

Succese germane ~i În Libia. ~i în Rusia. La Tobruk au pătruns Încoridorul englez stabilit săptămîna trecuti( între fort şi armatele dinafară. La Moscova continuă să cî~tige teren. Situaţia acolo pare dinnou gravă. Cît despre Rostov. succesul rus pW'e a fi mai mu It o fazălocală decît o acţiune de mare anvergură.

Răsfoit aseară - după atÎţia ani! - ;\1I11/('S dlcisi\"('s de Spengler.citită prima oarii prin 1935. cred. Uimito~u'e prevederi. unele miracu- .loase. Dar ~i o neaşteptată (~i devenită brusc de o arzătoare actua-litate) pagină despre imposibilitatea unui rilzboi împotriva Rusiei."La populat ion de ceUe immense plaine. Ia plus vaste du monde, estinauaquable du dehors. L 'etendue est une puissance politique et m.ili-taire. que personne n'a jamais pu vaincre. Napoleon lui-meme a dufaire cette experience. L 'ennemi dut-il occuper les regions les plusvastes que cela ne lui servirait a rien ... Toute la region il I'ouest deMoscou. la Russie Blanche. l' Ukraine. toute la region comprise entreRiga et Odessa. jadis la plus t1orisS,lI1te de I'Empire. n 'est au-jourd'hui qu 'un vaste « glacis» conO-eEurope et pOUlTaitetre aban-donee sans gue le systeme s·ecroule. Mais ceci etant, ridee del'offensive de rOuest n'a plus de sens. Elle se heurterait au vide."Lucruri scrise în 1929, publicate în 1932.

Vineri, 5 decemvrie [1941]

Vis de alaltăieri-noapte: "Sunt într-o sală imensă, la II', III It

masă dreptunghiulară, cu o mulţime de convivi. E parcă un I :tll\ 111'1O uşă se deschide drept în spatele meu şi intră Hitler. S aplllp 1de masă şi întreabă: - Care este Radu Apotecker? Radu Ap 1 '\..('1stă la masă. vis a vis de mine, spre stînga. Se ridică în picioare. Iiili '1

vine lîngă el. îl apucă de cravată şi îl zgîlţîie violent. O femeie tîn:ulI.frumoasă. brună îi trage două palme lui Hitler - dar în acelaşimoment Îşi dă seama de enormitatea gestului şi izbucneşte în plîns.E pierdută! simţim cu toţii, ca şi cum un fior ne-ar străbate. Inci-dentul nu ştiu cum se rezolvă (ca şi cum aici ar fi o spărtură în vis).Hitler ocoleste pe la spatele meu masa şi se opreşte la capătul dindreapta. Ordon~l ca primii şase conmeseni să se ridice în picioare.Printre aceşti şase suntem eu şi Benu. Ne întreabă pe toţi cum necheam~1.Primii patru sunt români. A venit acum rîndul nostru. Sun-tem Încremeniţi de spaimă. Dar În clipa aceasta se apropie de mineMihai Antonescu si îmi spune pe şoptite: - Eu trebuie să plec, darsă stii dl mă Întorc. Nu te teme. că nu se va Întîmpla nimic.

Nu stiu ce voi face pînă la urmă cu lipsa banilor. Am Împrumutat2 000 de la Lereanu. I 000 de la Comşa. Pe profesor trebuia s~l-Iplă-tesc ieri şi l-am amînat pe mîine. Chiar presupunînd că voi găsiaceste cîteva mii de lei, imediat necesare. ce voi face pe urmă? Suntcoşmare Îngrozitoare din cW'e te trezeşti brusc. gata să ţipi de spaimă- d,u' te trezeşti. Din coşmarul ăsta. cînd mă voi trezi?

Luminile stinse pe străzi. Black-out general. Se pW'ecă exist~l unultimatum englez. Dar chiar clacă s-ar merge pînă la declarmefonnală de război. faptul ar avea altă impoWU1ţă decît pur şi simpludemonstrativă? Mă tem doar pentru o eventuală recrudescenţ~lantisemită şi de o Înăsprire generală de atmosferă.

În Libia. pauză. În Rusia de sud. lupte la vest de Taganrog (careÎnsă nu e reocupat). La Moscova. situaţie gravă.

Totul trece. Încet. greu şi exasperant. tTlfăstîrşit şi parcă fără spe-r,mţă. A scăpa de aici pW'edin ce în ce mai mult o aventură imposibilă.

Duminică, 7 decemvrie [1941]Se dă în stîrşit publicităţii ultimatumul englez. De astă-noapte la 12suntem în război cu Anglia. Scriu aceste rinduri un sfert de oră dupămiezul nopţii. Sunt foarte îngrijorat de consecinţele de ordin intern.După cîteva zile de relativă acalmie mă tem grozav să nu izbuc-nească un nou acces antisemit.

42~

Luni, 8 dcccmvric [1941]Japonia a intrat în război. Debarcări în Males şi Bomeo. Invazie înThail,md. Atacuri aeriene la Singapur. Hong Kong. Filipine. Hono-lulu. Încă o dată m-am Înşelat. N-am crezut nici În acest război.Ştiam că regimul de la Tokio nu poate accepta condiţiile <Ulleric,me.dar eram convins că va tărăgăna tratativele indefinit. Războiul seîntinde pe toată planeta. Vechile raţiommlente de pînă ieri sunt astăzidep[l~ite. Totul e mai grav. mai complex. mai obscur.

S-ar p[lfea că la Moscova situaţia e mai puţin acută. De altfel întregfrontul rusesc a cam Îngheţat. Comunicatul gennan de astă-searăÎncepe cu o frază nea~teptată: ,.Continmu·ea operaţiunilor ~i felul dea lupta În Est depinde acum de sosirea iernii ruse~ti. Pe m:u'i întinderiale frontului de Est nu se mai semnalează deCÎt operaţiuni locale."

Marţi, 9 dcccm vrie 11941]Va trebui Sfltreacă timp pînă să ne dăm seama ce se petrece în Paci-fic. E poate un nou tip de război - diferit de tot ce am văzut dinaugust 1939 pînă azi. Deocamdat[1. primele două zile au fost plineoe lovituri japoneze. Nici o replică americ;mă sau britanidl. Tehnicăde ..Blitz" perfect reuşitfl. Americanii buimăciţi pierd două cuira-sate şi - se pare - un vas portavion. fără să fi avut cînd să tragă oloviturfl de tun ... Dezastru". zice teacher-ul meu. Poate că exage-rează - dar oricum e constemant să vezi America surprinsă ca oBelgie sau Iugoslavie mu·ecare.

Micrcuri, 10 deccl11vric 1194nZi catastrofală În Pacific. Englezii pierd În 20 de minute singurelelor cuirasate de la Singapor ... Repulse" ~i ..Prince of Wells". Ne-num[lrate aqiuni japoneze cam peste tot. ~i nici o replidl aliatfl. Nupot urmări situaţia. pentru că nu cunosc hm·ta. Impresia este fulger[l-toare. E parcă un moment echivalent prăbuşirii fnmceze. Celelaltefronturi trec pe planul al doilea. Chiar ~i războiul din Rusia pierdedin importanţă. Ruşii au reocupat În nord Tihvin. Germanii vorbescde pauza de iarnă ca de un lucru definitiv stabilit. Capul de afiş ÎIdeţin în mod senzaţional japonezii.

Joi, 11 decemvric [1941]Germania şi Italia declară război Statelor Unite! H i.tler a vorbitazi după-masă. dar nu cunosc Încă discursul. Senzaţia primelorsuccese japoneze. constemarea anglo-saxonă, uluirea generală -toate contribuie să dea ceva teatral, fastuos şi în acelaşi tinlpcatastrofic şi tragic faptelor. Trebuie să aşteptăm cîteva zi le ca săne dezmeticim.

422'\

Se pare că japonezii pierd şi ei un vas de linie. Se pare de asemenică ici, colo defensiva anglo-amerie<mă se înfiripează. De dimineaţăpînă seara am avut cîteva şocuri. Unil'asll! anunţa că un al treileacuirasat englez - ..King George" - a fost scufundat. Dar ştirea nus-a confirmat. iar ziarele de prînz o treceau sub tăcere. Pe urmă nis-a anunţat scufund~u'ea unui vas portavion american de 32 000 tone- clar mai tîrziu. citind mai atent telegrama. am băgat de seamă căe vorba de acelaşi vas scufundat alaltăieri.

Recitit - de astă c1atăîn englezeşte - 717<' IVay Il a/I F/csh. Proas-ta mea memorie mă consternează. E aclevi'u·atcă de la prima lecturăau trecut 10-12 ani. dar oricum mă indigneazi'l faptul că nu ţinean1minte nimic. absOlut nimic: nici un nume. nici o figuri'l. nici un epi-sod. Nici mi'lcar povestea. în linii mcu·i.în cît de mari şi c1evagi linii.nu o mai păstram. Si e totuşi una din lecturile care au însemnat cevapentru mine. Am scris despre cartea asta. m-am referit de atîtea orila ea I ÎI consideram pe Butler printre scriitorii mei fan1iliari!

Vincl'i, 12 dcccmvric (1941]Zi fără catastrofe ... Blitz"-ul japonez se atenuează aşa de repede?

Războiul ăsta acoperă într-un fel marile mele nenorociri şi diz-graţii. Mă agăţ de el. trăiesc în el. mă pierd în el- şi uit de vechilemele infame suferinţe. Mă cu11ăgesccu gîndul că aştept ceva - eucare nu am nimic de aşteptat.

Sîmbătă, 13 dcccm vric L 1941]Rom:inia declari'l război Statelor Unite. Legaţia pleacă. O ultimăpoarti'l care se închide.

Nimic nou în Pacific. În Rusia. înaintări sovietice. care nu stiudacă sunt rectificări locale de front sau acţiuni de ansamblu. În Libianemţii se retrag la vest de Tobruk. lăsînd la Bardia şi Sollum gar-nizoane care încă rezistă.

Vis din noaptea trecută:Jem1 Hurtig e cond,U1111atla mocu1e. dar pentru ca să fie executat

trebuie ca cineva să introducă o petiţie şi Si'lplătească o taxă de - mise pare - 40 c1elei. Nu ştiu de ce tocmai eu scriu această petiţie şio duc parcă în localul Adcl'(il'llllli. Pe um1ă sunt cuprins de spaimăşi mă duc la mama lui Hurtig - care e Mad,U11Sărăţeanu - să oprevin de cele ce s-au întîmplat.

Luni, 15 deccmvric [1941]Nimic nou pe fronturi. Uneori. sentimentul că războiul nu se va ter-mina niciodată, niciodată. Mă apasă gîndul că în curînd - mîine,

poimîine. peste cinci zile - vom avea noi lovituri antisemite. E preamultă linişte de cîtva timp. pentru ca să nu ni se pregătească ceva.Vegetez. mă destram, mă pierd.

Se pare că ..Struma" a plecat şi a şi ajuns la Istanbul. Sunt ocU11eruvii aceia.

Miercuri, 17 deccmvrie [1941]Uniunea Comunitfttilor dizolvată si înlocuită cu O ••CentraIă"8x. Seîncepe un nou recen~ămînt al tutur~r locuitorilor ..de sînge evreiesc".Cred că Zissu ia parte la toate aceste întîmplări.

Treceţi la catolicism! Treceţi cît mai repede la catolicism! Papavă ap{lră! EI singur V{I mai poate scăpa. De cîteva zile aud mereuaceeaşi parol{\. Azi-dimineaţă Comşa, astă-seară Aristide şi Alicem-au întreb,it cu mare seriozitate ce mai aştept. Nu-mi trebuie argu-mente ca să le răspund şi nici nu caut. Chiar dacă lucrul n-ar fi aşade grotesc. chiar dacă n-ar fi aşa de stupid şi zadarnic - încă numi-ar trebui argumente. Undeva. într-o insulă cu soare şi umbră. înplină pace. în plină securitate. în plină fericire. mi-ar fi la urmaurmelor indiferent dacă sunt sau nu sunt evreu. Dar aci. acum. nupot fi altceva. Şi crec! cii nici nu vreau.

Astăzi. mai acut decît altădată. sentimentul că nu e adevărat. cătotul e îngrozitor de ireal. că mă zbat Într-un coşmar. că mă afundîn el - şi că ar trebui să mă trezesc. Numai de n-aş înnebuni. Măsimt aşa de ostenit încît uneori mi-e frică să nu mă destnUll. să nu-mipierd controlul.

Joi, 18 dcccl11vric [19411Îngrijorat de tăcerea lui Poldy şi de veştile nesigure despre el. A fostÎntr-un lagăr? Pleacă la Toulouse? Doanme! dă-i curaj şi răbdaresă reziste. Duduia Mică şi b{lrbatu-său se botează. Muni Gold-schmger* mi-a vorbit astă-seară de botez ca de o soluţie. Pretindecă în Bucovina evreii creştini n-au fost deportaţi.

Noii conducători ai evreilor. Streitman8Q şi Vilm,U190! Azi au fostinstalaţi de Lecca91.

88 Înfiinţarea •.Centralei Evreieşti" a fost decretată de Ion Antonescu, dupămodelul organismelor similare create de nazişti În ţările ocupate.

* Lecţiune probabilă.89 Publicistul H. SI. Streitman a fost primul preşedinte al "Cenl1·alei Evreieşti"."')A. Vilman, gazetar.91 Radu Lecca, Împuternicitul guvernului "pentru reglementarea regimului

evreiesc din România".

"'\24

Sîmbătă, 20 decemvrie [1941]A căzut Hong Kong. Pe frontul rus nemţii continuă să se retragă,dar fără precipitare. În Libia înaintarea engleză a atins Dema. Darnimic nu se schimbă. Toate sunt mereu la fel.

Duminică, 21 decemvrie f1941]Scrisoare pe care o voi trimite mîine lui Zissu:

..Iubite Domnule Zissu. îţi cer scuze pentru aceste rînduri. Dar,crede-mă. îmi este mult mai greu mie să le scriu. decît îţi va fi d-talesă le cite~ti. D-ta le poţi rupe şi uita: eu n-,m1 să le uit niciodată. Amnevoie de b,mi. « Bani)} nu mai am de mult. dar acum totul a devenitliteralmente insuportabil. Mîine am de plătit chiria. În plus. Cră-ciunul* mă găse~te fără nimic. Îmi spun că trebu~e să fie cineva înoraşul ăsta mare, care să-mi facă un împrumut. Imprumut nu e uneufemism. Înţeleg o sum[l pe care într-o zi s-o înapoiez.

Din două una: ori noi vom ieşi din coşmarul războiului, şi atunciun om ca mine. cu numele. cu braţul, cu capul lui va cîştiga uşorceea ce i se refuză azi - şi va plăti:

- ori nu vom mai ieşi niciodată din războiul ăsta şi atunci banii.împrumutaţi sau nu. vor fi în orice caz pierduţi o dată cu viaţa.

Socoteala asta simplă mă face S{lvorbesc cu oarecare brutalitate.Îli cer să mă ajuţi să trec de momentul ăsta greu. Dacă nu ai sau dacănu pOţi, poate vei găsi în jurul d-tale pe cineva.

Iar dacă nu. rupe şi uită. --l

A căzut Derna.Ast{l-noapte. şase luni de război în Rusia.

l.uni, 22 decembrie 1941"'"I\rauchitsch9l îndep[u·tat. Comanda trupelor de uscat o ia Hitler per-sonal, printr-o proclamaţie care e un apel la rezistenţă, redactatÎntr-un neaşteptat stil de alam1ă. Simplul fapt al schimbării de co-I1landament e o recunoaştere a eşecului pe frontul rus. Proclamaţiaagravează sensul evenimentului. Toată ziua. oricine te întîlnea nu-ţivorbea de altceva. Vişoianu. Camil. Rosetti. Lui Rosetti. GeorgeI\rătianu i-a spus azi că situaţia e extrem de gravă şi că schimbarealui Br. e un moment istoric.

* in manuscris fila aceasta (ultima din caietul al V -lea) este foarte detenorată.I , a ataşat o Încercare de reconstituire a scrisorii, de către Benu Sebastian, şi,',1 Iacunară. Din fericire, printre fragmentele microfi lmate ale .II/mall/lui, anul1')41 se găseşte integral, astfel ÎnCÎt textul a putut fi recuperat.

** Cu această daLă începe al VI-Ie.a caiet al manuscrisului."~ Waller von Brauchitsch, feldmareşal german.

Şase luni de război în Rusia. Ziarele nu publică obişnuitul bilanţlunar. Tăcere jenată. care nu poate fi întîmplătoare.

Frază dintr-o scrisoare a lui Mircea Eliade către Rosetti: ..Douălucruri au fost extraordinare pentru mine anul acesta: uluitoareaslăbiciune a aviaţiei sovietice şi lectura lui Camoens."

'Marţi, 23 dcccmvric [1941]Ajun de Crăciun. cu agitaţia lui de sărbătoare. de grabă. de belşug.de bogăţie - toate străine de mine. Vitrine luminate. magazine plinede lume. cumpărături. pachete albe. cadouri ... Eu nu pot cumpăranimic. Pînă azi-dimineaţă nu aveam un bem. Mă tot întrebeUll de undesă iau 2-3 mii de lei să-i dau Mamei. pentru coşniţa celor patru zilede sărbătoare. Pe la 2 mi-a venit un plic de la Zissu. cu la 000 cred.N-am avut .destul curaj nici să citesc ce-mi scrie. nici S~I număr b;Ulii.Mi-e ruşine. mi-e îngrozitor de ruşine. Aş vrea s~l-i pot duce chiarmîine banii înapoi. Faţă de nimeni nu m-am simţit vreodat~1 maiprost. decît faţă de omul ăsta aşa de bogat şi aşa de sordid. 23 de-cemvrie - ziua chiriei. M-am întîlnit cu propriet~lreasa în curte. darnu i-aJn spus nimic. Poate mă va aştepta - dar oricum m~1are în

Lmînă acum şi. dacă ar vrea. ne-ar putea da afar~i oricînd.

Toată ziua, ca şi ieri, discutat şi rediscutat cazul Brauchitsch. GU'ene pasionează. Întrezfu·im. copilăreşte. mari răstull1ări de situaţii. Lafel a fost momentul Hess. Şi tot la fel va trece.

Sunt bătrîn. trist. veştejit. apatic. pierdut. Rflzboiul e în anumitsens un stupefiant.

Joi, 25 dcccmvl'ic [1941]Prima zi de Crăciun. petrecută stupid .,în fWllilie" (Zahw·ia. Debora.Marcu. nevastă-sa. Tantie Lucia etc.) jucînd belotă şi mîncînd. Niciun moment de singurătate. nici un moment de odihnă.

Zi neverosimil de frumoasă. zi de primăvară. cu un cer pUL cusoare, cu un vînt uşor ca o briză. A fi undeva în munţi. cu o tînărăfemeie iubită!

GîndUii de scris. Piesa de teaOll (,.LibeI1ate") la care nHUll gînditdin nou azi. după cîteva săptămîni de uitare. Romanul. Un eseu de-spre muzică: Dar nu voi scrie nimic - şi astfel voi pierde fără scă-pare lucruri pe care numai prin o lungă şi atentă muncă le-aş puteaspune. Eu nu pot conta pe momente de inspiraţie şi nici de abun-denţă. Scrisul meu n-are nimic "jaillissarlt". Opt ore de muncă zil-nică mă pot duce spre lucruri pentru mine însumi surprinzătoare.Fără disciplină, fără continuitate de lucru, fără libertate materială.fără multă stăruinţă - je ne vaux rien.

~426

Îmi pare rău că n-,Ull transcris scrisoarea lui Zissu înainte de a orupe. Era dezgustătoare şi solicita compasiune. Iar în plic emu 8 500,nu 10000. Dacă la 10 ianuarie îi pot înapoia banii, voi fi fericit.

Fără ziar. fflră radio, nici o ştire despre mersul războiului. M-amgîndit îndelung la posibilităţile lui de viitor, şi concluziile n-au fostprea bune. Sunt prea obosit acum ca să le fonnulez. Poate mîine.

Sîmhătă, 27 dcccmvric 11941J

A C:IZutHong Kong. A căzut Benghazi. În Rusia. frontul neschim-bat. Nemţii luptii În apărare. Ruşii atad şi Înaintează încet. pe ici.pe colo.

Froda, întors dup:1 6 luni de lagăr la Tg. Jiu, povesteşte lucruri.unele tragice. altele groteşti. altele de-a dreptul comice. E mai palidşi afirmă dl ieşind de acolo va începe o altfl viaţă. Îşi dă seama cătot ce a trăit pîn[i acum a fost mtificial. neadevflrat, fals, insuficient.Cunosc asemenea mari decizii de a lua totul de la început. Dupădouă săpt[lmÎni reÎncepe rutina, uitarea, renuntarea.

Duminică, 2!l dcccmvric [1941]Dejun - ca În toate dumjnicile - cu Aristide şi Branişte la Alice.Aceleaşi il1formaţii. aceleaşi interpretări, aceleaşi termene fixe.aceleaşi discuţii -[\ n 'en plus finir. Războiul se va temlina În toamna1942. Dar n-ar fi exclus S[Ise termine mai devreme, în martie deexemplu. Însă dadl stai şi te gîndeşti. e posibil să ţină pÎn[l în 1943.Dar nici 1944 nu e exclus. Nemţii nu mai au petrol. Nemtii nu maiau mîncare. Italia nu mai poate rezista. În Serbia sunt atentate. ÎnRusia e iarn[l grea. Mereu şi mereu şi mereu aceleaşi lucruri. pe carele spunem de zeci de ori. aproape mec,mic, şi ccu'enu schimb{\ nimic.Totul se petrece ca Într-un ospiciu, cu nebuni blînzi, maniaci, plinide ticuri şi idei fixe.

Ma rţi, 30 dcccmVl"ic L 1941]M-am visat din nou. astll-noapte. Ia Paris, vis lung. În care bucuriade a mă găsi în Paris se amestecă straniu cu angoissa de a fi într-unParis ocupat de nemti. Tot timpul mă simţeam ameninţat. fugărit.

Roger. de la "Hachette". Îmi propune să traduc pentru editura luicîteva cărţi pentru tineret.

- C' est pour vous rendre service. car autrement, vous savez. destraducteurs j'en ai des tas et des tas.

Îmi oferă 80 de bani linia, ceea ce revine, spune el, cam la 25 leipagina, 2 500 lei suta de pagini.

- Ce sont des livres pour enfants. car les livres serieux je lesdonne aux traducteurs plus connus. rai par exemple un PielTeBenoit que traduit M. Iacobesco.

- Qui est-ce Monsieur Iacobescu? Întreb eu.- Comment qui est-ce? C'est un ecrivain. II est tres connu, II a

beaucoup traduit.Ridic din umeri, Roger are probabil impresia că. gelos de faima

lui Iacobescu (cine o fi ?). simulez a nu-I cunoaşte. Dar, foarte bineintenţionat. continuă:

- C'est du travail a faire. je vous assure. Evidemment pas tropbien paye. mais si vous travaiJlez quelques heures par jour, vouspouvez finir un livre en deux semaines. Je vais vous donner un livrepour commencer et vous allez nous presenter un ech,mtillon de quel-ques pages. que nous soumettrons il M. Ciorfmescu. Vous savez. moije ne m'y connais pas. mais M. Ciorănescu est notre critique et s'ilest d 'avis que \,a marche. alors I'affaire est faite.

L-mn ascultat pîn~i la urm[l. dînd din cap. aprobînd. făr~1indignare.tără ironie. lTu'ătristeţe măcm'. D~u'aş vrea să-i pot trage întT-o zi palme,

M,m1a îmi face cadou o cravată de Anul Nou, Sunt mişcat şi totuşinu-mi pot ascunde un gest de iritare. 700 de lei care ne vor lipsimîine. In oraş. o rumom-e de lume fericită, grăbită. plină de proiectepentru sem'a de reveillon în pregiHire. Noi avem 2 000 de lei în casă.

Ldin ultimii 10000 pe care am reuşit să-i Împrumut. Şi pe urmă?

Citit. după 14 sau 15 ani. Les can's du Vatican. J;>roastamea memo-rie este aproape m101111a1ă.Din toat[1cartea nu mai ţineam minte decîtcă un personaj ,mll1ca din tren în timpul mersului pe un necunoscut.Asta era tot. Tot restul dispărea cu desăvîrşire. Nici măcar faptul frapantcă Lafcadio e nflScut la Bucureşti şi e cetăţean romfm nu-I reţinusem.Cartea este în multe felUl; interes,mtă. Înţeleg foarte bine că ..sotie"nu e un tennen simulat. ci o adev[mltă definiţie. Văd de asemeni .U1l11euşor de recunoscut din Dostoievski şi mai ales din Posedarii. În totul.o farsă vie. Încă virulentă. după 30 de ,mi de la apariţie.

lMiercuri], 31 decem vrie 1941Ruşii au debmnlt în Crimeea răsăriteană*. reocupînd Kerci şi Feodosia.

Ultima zi a anului. Nu vreau să fac recapitulări. Nici nu amnevoie. Port În mine. în inima mea. cele 364 Îngrozitoare zile aleacestui nenorocit an pe care îl încheiem astă-noapte. Dar trăim. Maiputem aştepta. Mai e timp. mai e încă timp.

~428

1942

1 ianuarie 1942, joi

Zilele trec Încet, dar anii repede. 1942~Ce dep~lI"tatmi se prlrea. ceproblematic. ce ireal! ,.Războiul se va sfîrşi În '42". se spunea laÎnceput. acum un an, acum doi - şi eu mă îngrozeam de un atît delung termen .. ,Războiul se sfîrşeşte în 1942" era pentru mine un felde ,.războiul nu se mai sfîrşe~te niciodată". 1942 era viitorul opac,necunoscutul. depărtarea. neputinţa de a şti, hazardul. Şi acum. iată,suntem în 1942 - cu toate vechile noastre întrebru'i şi terori.

2 ianuarie 1942, vineri

Frază din proclamaţia lui Hitler de Anul Nou: "Încercarea sa (...ainamicului sovietic ...) de a răsturna destinul în iarna 1941-1942.spre a porni din nou contra noastrfl. va trebui să dea greş şi va dagreş." .

A răsturna destinul! Nici vorbă nu putea ti acum 3 luni de unasemenea lucru. Astăzi problema se pune. E posibil. e omeneşteposibil, e de crezut. e în' orice caz de presupus. şi oricum nu eabsurd. nu e exclus ca ruşii să "rflstoarne destinul". E posibil sfiîntoarcă frontul. E posibil să schimbe fundamental situaţia. De lacăderea Rostovului războiul a luat o nouă faţă. E mai mult poatedecît un nou moment: e un nou război, e alt război. Sunt. personal.înclinat să privesc lucrurile potolit. cu moderaţie. tIlră iluzii. Îmi spunc~ armata gemmnă e Încă o fom1idabilă maşină. Îmi spun că imnae b Încercare cumplită pentru nemţi, dar nu fatalrl. Pe de altă parte.ofensiva rusă nu mi se pare de anvergurd şi violenţa şocului gem1an.Văd foaJ1e bine o redresare gem1ană în primăvară. Văd foarte binedin apri'lie pînă în octomvrie 6 luni de mari succese germane. Abiaatunci. în pragul iemii viitoare, criza ar redeveni acută. bar dacUacesta a fost raţionamentul meu pînă deunăzi, dacă nici o clipă num-am lăsat ,mtrenat în aşteptflfi senzaţionale. trebuie să recunosc căsunt în ultimul timp elemente care justifică şi asemenea aşteptări.

Rostovul a Însemnat punctul ultim al ofensivei gemlane şi trecerea,silită, de la războiul de mişcare la războiul de poziţie. Schimbarealui Brauchitsch a arătat că această trecere corespunde unei crize maiadînci, de com,mdament, de concepţie, de politică generală În con-ducerea războiului. Ofensiva rusă pe toată Întinderea frontului adovedit că ruşii nu acceptă armistiţiul de iarnă şi iau ei iniţiativa.Lovitura de la Kerci şi Feodosia arată În fine că armata lor are. oanumită putere de şoc. verificată subit Într-o operatie absolut ne-aşteptată. Sunt incontestabil fapte noi. Ele vor duce la o ..răstumarede destin",? Nu ştiu şi. în ce mfl priveşte. mai degrabă cred că nu.Dar Întrebarea se pune.

ISîmhătă, 3 ian u:lI'ic 11942]în Filipine.·japonezii ocupă M,mila. În Libia. englezii ocupă Bardia.

Nicuşor Constantinescu' (văzut aseară la Leni) îmi propune săscriu o piesă. EI e gata s-O semneze. s-o prezinte unui teatru, s-ajoace. Tantiemele îmi revin. După război. vom spune adevărul.Gestul e emotionant. Mă întreb dadl aş fi fost în stare s5-1 fac larîndul meu. E poate cel mai mare sacrificiu pe care un scriitor l-arputea consimţi. Îmi spun că pentru N. C. literatura e cu totul altcevadecît pentru mine. Îmi spun că el ia scrisul în glum[l. Că nimic nu-langajează. Că nu-şi recunoaşte în fond nici un fel de responsabilitateartistică. Îmi spun toate acestea - şi totuşi Îndl propunerea lui mise pare de un devotament, de o dezinteresare. de o generozitate tărfiegal. Vreau să uzez de oportunitatea care mi se ofer[1. E un mijlocde a cîştiga cîteva zeci de mii de lei. poate chiar mai mult. Poate fipentnl cîtva timp o soluţie salvatoare: chirie. datorii plfltite. banipentru coşniţă ... Toată ziua m-am gîndit numai la asta. Trebuie săscriu repede o piesă. Repcde! Voi fi în stare'? Nici unul din proiectelemele de piesă mai vechi nu e utilizabil. ..Libertate" e politiceşte im-posibil. N-ar putea fi jucat decît după război ... Gunther" e de ase-meni imposibil. fiindcă mă descoperă: va fi uşor Sfl se observe căe o temii reluatfl din ArcideJlfll1. R~lmÎn Ultima oră şi ..Fapt divers".Amîndouă insuficient conturate. In plus. Ultima oră poate crea deasemeni dificultăţi de ordin politic. Iar .. Fapt divers" mă tem că eprea grav pentru semnfltura lui Nicuşor. Aşa de grav. încît ar fineplauzibil. Ceea ce ar trebui ar fi o comedie uşoar[i. nu scrisă pro-priu-zis, ci confecţionată. E o chestiune de dexteritate. de meşteşug.Voi reuşi? Voi fi în stare? Voi avea norocul să găsesc ceva? Voiputea lucra destul de repede?

CÎteam de cîteva zile Pascal (Les PrO\'inciales). L-am abandonatazi pentru Pagnol. Voi ceti cîteva piese, ca să mă apropiu de teatru.Sunt deci[s] să nu am nici un scrupul- dar e de ajuns?

Miercuri, 7 ianuarie [1942]

Noi debarcări ruseşti În Crimeea, de astă dată pe coasta occidentală.Ruşii ocupă Eupatoria (pe care îl găsesc - cu surprindere - pe hartăla nord de Simferopol) şi. se pare. o mjcă localitate. Erilgoci. 80 kmsud de Perekop. Dar comunicatul germw1 de astă-seară anunţă njmi-cirea forţelor debarcate atît la Eupatoria cît şi la Feodosia. Oricum,ceea ce m-am depi'ins să numesc pendulul psihologic al războiuluiÎnclină net spre Londra. Mi se pare chiar că e din nou un fel defebrilitate optimistfl cli totul exagerată. Vom mai avea multe. foartemulte ele văzut. 1

1f42-Oţetea. vflzut la RosettC povesteşte cu emoţie, cu stupoare, cu

Încremenire şi uneori 0-lI accese de furie, cele Întîmplate În iunie laIaşi.2 Uneori Îşi acopere faţa cu un gest de neputinţă. de spaimă. dedezgust. M-a răscolit felul lui ele vorbă. dar. despărţindu-mă de el.nu m-am putut opri Sflgîndesc că totuşi continuă să fie director alTeatrului din Iasi. Nimic, nimic nu e incompatibil aici.

-lM-am gîndit mereu, m-am gîndit Întruna la piesa de teatru pe care

o caut. pe care vreau s-o scriu. PÎnfl aseară n-am văzut nimic.Gînduri vagi. insuficient legate. Un decor. un moment, o situaţie -dar nimic consistent. Am citit Între timp Încă două piese (Savoir,Duvernois') care mi-au stimulat reveria mea teatrală. dar nu mi-auoferit nimic ferm. O sugestie mai precisă am găsit Într-un Cringoirevechi: unde se rezuma o piesfl jucată la Pari s. lupiI('/'. a unui debu-tant. ..O asemenea piesă aş putea să scriu şi eu", îmi spuneam. Ieridupă-masă. În fine. În timp ce vede,m1 un film. mi s-a p[trut deodatăcă ..am găsit". Aveam o idee. un titlu (..Alexandru cel Mare") şidOU[1personaje. Am ieşit de la cinematograf Într-un fel de excitareoptimist[l (ca totdeauna cînd "văd" un proiect de carte sau de piesă).Pe drum spre c:asă. ideea dobîndea contur. se Împlinea - dm' la unmoment dat mi-am dat seama că e ceva cu totul prea sumar. preasubţire. prea fragil. ca să alimenteze 'trei acte. Nu mă simt acumÎn stare să scriu o piesă de poezie intimă. Nici m[lcar un itlt .loculde-a I'acanţa n-aş putea face acum. Nu, nu - Îmj trebuie ceva maiplin, mai truculent, mai bogat, îmi trebuie o schelărie solidă de

" Istoricul Andrei Oţetea se refe.ră la pogromul din Iaşi.3 E vorba despre dramaturgii Alfreel Savoir şi Henri Duvernois.

431~

piesă: multe personaje. multe incidente. o intrigă. o acţiune - o anu-mită abundenţă teatrală care să utilizeze din plin şi semnătura luiNicuşoL şi trupa Naţionalului. O asemenea piesă ar putea fi, ar fiputut să fie Ultima oră. Nu ştiu dacă am făcut (şi nici cînd am făcut)această reflecţie. Nu ştiu cum am ajuns să fac joncţiunea între,.Alexandru cel Mare" si Ultima ord. Cred că a fost o chestiune deun minu!. de o secundă.' Într-o clipă cele două proiecte au fuziona!.Ultima ord a devenit actul 1. iw' .,Ale~<mdru cel Mare" actul al Il-leaal aceleiaşi piese. Îmi lipseşte actul III - dar am atîtea elemente decomedie În primele două. Încît mi se pare di totul se va rezolva dela sine.

Et maintenant il s'agit de travailler. Voi putea? Voi avea destulăuşurinţ[l? Scrupule. Încă o dat[1.nu wn. Îmi trebuie dow' puţin noroc.

ÎJoi,8 ianu'aric [1942J

Plătit chiria casei. 10000 lei primiţi de Papa gratificaţie de AnulNou. 5 000 Împrumutaţi de la Manolovici. 5 000 de la Nene Moritz- dar ace~tia din U11l1ăam promis dl-i voi Înapoia pînă mîine-seară.Prin urm<u·e.trebuie S[l găsesc mîine 5 000 de lei ca să plătesc datorialui Moritz şi I 000-2000 pentru casă. '

.,Lovitura" Wurm~. care trebuia dat~1azi a fost amînată. Am cre-zut aşa de mult În ea, Încît am făcut toate socotelile de distribuirea banilor. Dar nu trebuie să contez nici pe lovituri, nici pe minuni.Trebuie S~Iscriu piesa. Trebuie s-o lemlin pînă la maxim'um 1 fe-bruarie. ca să poată fi jucată la I martie. Iar pîn~i atunci trebuieneap[mlt să obţin de undeva un Împrumut de 30-40 000 ca să plătescdatoriile mici urgente ~i să avem de cheltuială zilnică.

Aseară am completat scenariul actului IT (găsind noi, neaşteptateincidente). Schema piesei este aproape În întregime fixată. Trebuieacum să mă pun serios pe lucru. Regret nespus de mult că mi s-aterminat vacanţa ~i că mîine trebuie să mă prezint la şcoală.

Vincri,9 ianuaric 11942]Împrumutat de la Marcu 7 000 de lei. Cu 5 000 am plătit datoria deieri lui Nene Moritz, 2000 mi-au rămas pentru casă. Va trebui acumsă găsesc de undeva b,mi. ca să-i înapoiez pînă Într-o săptămînă baniilui Marcel. Şi uite aşa. zilele trec.

·1 Este vorba despre o controversă cu Ministerul de Finanţe a firmei ,.FraţiiWurm S.A.R." (unde Sacha Roman era consilier juridic şi membru în Consiliulde administraţie). Rezolvarea, pe. baza unui memOl;u solid articulat juridic, urmasă aducă un comision substanţial.

Piesa mea face mari şi rapide progrese. Am scris astăzi 6 paginimari. Primele 3 scene ale actului 1sunt aproape gata. Incidente noirăsar cu fiecare replică. Mă las antrenat cu uşurinţă în bătaia scurtăca de rachetă a dialogului. Scriu cu o nea5teptată plăcere. Am impre-sia că tonul comediei e găsit (e adevărat însă că voi avea în decursulpiesei. mai ales în actul II. schimbări delicate. poate dificile. de ton).Pentru moment. ce am lucrat azi mi se pare excelent. Mîine-dimi-neaţ[l. recitind. voi vedea desigur lucrurile cu mai puţină încîntare.mai potolit şi mai just. I-am telefonat lui Nicuşor cu frica stupidăcă ar putea să se răzgîndească. Acum. cînd planul lui devine reali-zabil (nu mă vedeam azi o săptămînă scriind o piesă). încep să amtemeri. nel:ăbMlri şi îndoieli. Voi dejuna mîine la el şi voi Încercasă precizăm pHlI1ulnostru de operaţii.

Sîmbătă, 10 ianuarie [1942]Dejunat la Nicuşor. Le-anl vorbit cu aprindere despre piesă, pe carele-am spus efi o pot temlina În 2-3 săpti"U11îni.Am discutat despreposibilităţile de reprezentare. Naţionalul ar putea să fie inaccesibilşi pentru Nicuşor. E şi el descoperit pentru orice atac antisemit. princăsătorie. Mai simplu ar fi la ..Comredia". Pe de alti"Ipmte. el însuşiscrie. sau vrea să scrie o piesă (în colaborare cu Froda) şi desigurcă va voi să o reprezinte. Două piese semnate de acelaşi autor într-ojumătate de stagiune ar fi greu să se joace. Dar toate acestea suntpremature. Mai întîi trebuie să scriu şi să tel111inpiesa. Toată ziuami-am păstrat bunele impresii de aseară. mai ales că azi-dimineaţ~am scris. În acelaşi ritm. încă două pagini Dar acum. seara. totulîncepe să mi se pară de o stupiditate infinitfl. Ceea ce ieri era viu.articulat. plin de vervă. astăzi e numai pueri1. cusut cu aţă albfl. vul-gar. Poate sunt numai obosit. E prea devreme ca să mă descurajez.

Duminică, 11 ianuarie [1942J

De cîteva zile. nimic nou pe fronturi. Războiul din Pacific nu-l potuI111i"u·i.N-am nici hartă bună şi nici o cunoaştere exactă a situatiei.a posibilităţilor, a semnificatiilor. Un fapt oricît de mic petrecut pefrontul rusesc sau nord-africiU1e încadrabil Într-un <U1S<U11blucunoscut.În Pacitic, lucrurile mi se par prea dep~u1~te, prea nedistincte.

Masă de seară cu Rosetti şi Canlil la G. M. Cantacuzino5• caremi-a povestit unele lucruri despre Transnistria şi Odesa. unde aluptat. EI crede că ofensiva rusă nu are şanse. Că în nici un caz nu

se poate vorbi de o catastrofa germană. ci doar de un insucces. Înain-tările ruseşti le explică prin faptul că nemţii ar fi retras importante<U"matede pe front. spre a le trimite fie într-un alt loc (Turcia. de ex.).fie în congediu pur şi simplu. În primăvară vor relua ofensiva, vormerge pînă la Volga şi vor termina cu ruşii. On n 'est pas princeimpunement.

De confruntat opinia lui C::U1tacuzinocu opinia lui Radu 0lteanu6•

văzut ieri. Nu crede că nemţii mai pot lua ofensiva în primăveu'ă sauvară. Nu-i crede în stare să mai ocupe vreodată Moscova. Nu excludeposibilitatea de a-i vedea prăbuşindu-se chiar mai devreme de aprilie.

Am scris puţin azi. Aproape deloc. O oră am luptat cu tentaţiade a face o Illodific,u'e imp0l1antă în scemu·iu. prin introducerea unuinou personaj principal (tip episodic din actul r. care ar putea S[ldevină eroul central al comediei). Dar am rezistat. Mi-e frică să nuîncurc lucrurile şi S[l nu pierd prea mult timp. Piesa asta trebuie scrisărepede. fo,u·te repede - dacă vreau s-o joc în stagiunea asta şi să-miaduc[l ceva bani. Mîine am iar şcoală, dar voi Încerca în restulsăptămînii <1 .. trag la fit". sub un pretext oarecare. Dacă las sătreneze. s-ar putea să-mi scape din mînă.

Miercuri, 14 ianuarie 11942]A căzut Sollum. De la Agedabia. Rommel s-a retras la EI Agheila.unde rezistă. Pe frontul rusesc. Înaintări sovietice care deocamdatănu sunt subs.tanţiale. deşi o anumită operaţie mai vast[( se desem-nează în centru. Comunicatul !.!erman a mentionat de două ori înultimele zile Harkov. unde -Ia ~st de oraş - s~nt lupte. În Crimeea.situaţia confuză. Nu e clar dacă ruşii mai sunt la Eupatoria. S-,u'părea c[l au mai debarcat şi în alte puncte pe coastă.

În ziarele de azi. indicii de atac gemlan asupra Turciei şi a strîm-torilor. Impresia e că lovitura e în curs de pregătire şi că nu va maiîntîrzia mult. De la o zi la alta putem avea din nou mari evenimente.

Î Luni n-am scris nimic. Ieri, scena V şi VI. Astăzi, scena VII.~ Merge cam Încet. Lucrez de altfel prea puţin. Nu am libere pentru~ lucru decît 3-4 ore seara. Dacă aş avea 10 zile întregi libere. aş:=:ermina poate. Şcoala. grija de bani, diverse alergături mă întîrzie.

mă împiedică. Piesa asta cU"trebui scrisă repede, cu ochii închişi.pentru ca să nu dau timp remuşcarilor şi scrupulelor să ma invadeze.Uneori ma cuprinde un teribil dezgust de ceea ce scriu - dar îlreprim repede. Cest une vile besogne. mais il faut la faire.

Joi, 15 ianuarie [1942]Zi alergături la Finanţe7 şi Inspectorat pentru chestiunea Wurm, pejumătate aV0l1ată. Nu cred că se va face - iar visurile mele de banicad. Din nou mă întreb ce voi deveni! De unde să împrumut? Cuisă cer?

N-am putut scrie deloc. Toată ziua pe drumuri - iar acasă. sea-raI frig. Caloriferul defect. Am transcris doar scena VII. scrisă ieri.Mîine nu m~ duc la şcoală (sunt ..gripat") şi voi încerca să lucrez.O scurtă viz'ită la Leni m-a pus pe gînduri. Froda scrie cu Nicuşoro piesă şi intenţia lor este să o prezinte la Naţional. Nu pot crede- şi nici aştepta - ca între piesa lui şi a mea Nicuşor să o ab~U1-doneze pe a lui, Pîn:1 una alta însă. eu trebuie să scriu. Cine ştie,poate tot voi putea g;lsi cîteva zeci de mii de lei în schimbul manu-scrisului.

Sîinbătă, 17 i:muarie [1942]

'"Datorii mici de plătit (Marcu, Manolovici, Zaharia) şi cheltuialamesei de asigurat pentru cîtva timp. În plus. voluptatea de a-i înapoiabanii lui Zissu. Aş vrea să pot scrie cîndva un roinan sau o comediea banilor.

Scris ieri şi azi şase scene (12 pagini). dar Între ele nimic esenţial.Sunt nemulţumit de convorbirea Ştefănescu-Andronic, care măaşteptam să dea mai mult. Mă gîndesc s-o refac. dacă voi avea timp...:-.rTotul merge prea Încet. nu pentru că eu aş avea scrupule de artă. d~u'pentru că nu mă ocup destul şi exclusiv de pies;1. Dacă cel puţin aştermina mai repede actul 1.

Duminică, 18 ianuarie [1942]

A căzut Halfaya. ultim punct pe care Axa ÎI mai deţinea în Cirenaica.Rămîne acum să vedem 'cum se va desfăşura lupta pentru Tripo-Iitania.

Scris numai trei pagini azi. scenele. foarte SCtllte. XIV şi XV.A intrat În joc tÎn;mt mea' eroină. Magda. Simt aici nevoia unei schim-bări de ton. Pînă acum am scris oarecum mecanic. Într-un stil de..comedie de situeiţie". Cred. de altfel, că am destulă abilitate pentruasta. Intrarea şi ieşirea personajelor, Înlănţuirea incidentelor este

, I7 In "chestiunea Wunn", M. Sebastian a cerut sprijinul lui Mircea Vulcă-

nescu, subsecretar de slat la Finanţe, şi cazul a fost rezolvat.* Începutul notei (cam două rînduri), haşurat foal1e apăsat. Contextul,permite

supoziţia că se referea la comisionul încasat pentru reuşita "chestiunii Wurm".

- mi se pare - fără autor. Pe o situaţie dată. o piesă de teatru seconstruieşte automat. Teatrul se scrie singur. Din păcate, intru Într-osăptămînă cu program Încărcat - ~i mă tem că nu voi avea timppentru piesa mea, care nu văd cum ar putea ti gata la I februarie.

rMarţi, 20 ianuarie [1942J..Noul comunicat asupra evreilor". strigă vînzătorii de ziare pe stra-dă. Toţi evreii, ..fără absolut nici o excepţiune". sunt obligaţi să lu-creze 5 zile la curăţirea zăpezii ... Orice neregulă ce se va stabili vaatrage expulzarea evreilor din ţară." ..Evreii care vor fi găsiţi fărădovada de cinci zile muncă la zăpad~1vor forma primele batalioanede lucrători evrei ce vor pleca În prim~lvară În Transnistria."

Nemţii anunţă că au reocupat Feodosia.

Nici ieri. nici azi n-am scris nimic. Mă tem că m-am oprit la unpunct mort. N-ar trebui să-mi pem1it asemenea opriri În loc primej-dioase. E adevărat că nu am nici timp liber. dar piesa asta trebuiescrisă şi terminată repede - sau nu va fi scrisă deloc.

Miercuri, 21 ianuarie (1942)Zăpezi fabuloase - cum nu-mi aduc aminte să fi văzut vreodată laBucureşti. Poate În copilărie. Ia Brăila. Azi-dimineaţă. cînd am ieşitdin casă. Întreagă Strada Amim era un tluviu de zăpadă. Am ajw1scu greu la Piaţa Senatului. unde tramvaie Într-un lung şir se căzneausă se umească din loc. Maşini. camioane, trăsuri se luptau zadarnicsă se despotmolească. Zăpada este - mă gîndeam - un element:o forţă naturală. Toată civilizaţia ~i tehnica modemă e neputincioasăÎmpotriva unor mari zăpezi. Să ning~1a~a trei luni făr~i Încetare -şi totul va pieri Îngropat În zăpadă.

O idee de nuvelă. În timp ce mergeam spre şcoală8. N-am răbdare\ să o notez aici detailat. S-ar chema ..Zăpadă" Ar fi. ca şi Deschi-~de,.ea stagiunii - singura mea nuvelă scrisă pînă azi - povestea unui

moment de renaştere În viaţa unui om ratat. şi pe unnă sucombareaelanului. renunţarea. Eroul nuvelei e profesor. Se"scoală dimineaţaÎntr-un dezolant decor conjugat. Drumul spre şcoală prinu'-un fastuosdecor de imnă (imaginea or<L5uluiazi-dimineaţă) trezeşte în el dorinţăde reÎncepere a unei noi vieţi. În clasă. unde intră plin de elan, unmăgar din bancă face o farsă stupidă - şi arcul se sparge*. Omulredevine brusc belfer - şi totul revine la ce a fost.

8 La "Colegiul Onescu" pentru studenţii evrei, înfiinţat în 1941, Sebastiana pre-dat un curs de literatură comparată.

* Anulat: "frînge".

'6436

Ruşii reocupă Mojaisk - punctul gemlan cel mai înaintat din faţaMoscovei. Mais ~a ne change.pas beaucoup.

Scrisoare lăsată azi lui Zissu. la birou: ,,Iubite d-le Zissu, primeşte- te rog - zece din cele 20 mii lei pe care ţi le datorez. Voi căutaca în scurtă vreme să mă achit şi de rest. Îţi mulţumesc încă o datăpentru serviciul făcut şi te asigur că voi ţine minte."

Piesa în părăsire. Trebuie să mă ocup de cursul de la ..Onescu".pe c<U'eîl încep vineri. Nu-mi iert prostia de a fi acceptat. Sunt însădecis Sil revin foarte repede. cu îndîrjire. Ia piesă.

Vineri, 23 ian uarie [1942]Şi liceul şi colegiul închise pe cinci zile. Studenţi, elevi şi profesorimai tineri (eu voi intra într-o serie ulterioară) sunt la curăţatulzăpezii. Ne obişnuim cu cele mai groteşti situaţii. Cînd nu sunt tragi-ce. CÎnd nu sunt mortale, luăm partea lor de comedie. Altminteri.pentru mine e o vacanţă binevenită. Voi putea din nou să lucrez lapiesă. Am scris astăzi scena Magdei, c<u'econstituia prima dificultat~serioasă de pînă acum. Cred că je m 'en suis passablement tire. Restulactului r mi se pare simplu.

Noaptea de 23 spre 24 ianuarie acum un an! Mitralierele. tăcereasinistră a străzilor, singurătatea mea îngrozită. telefonul care chemilzadarnic ... Aseară. Ia uşa noastră. un copil de 2-3 luni. părăsit înscutece. Mă temeam de complicaţii cu poliţia: declaraţii. intero-gatorii. anchete ... Totul a trecut fftră plictiseli. Dm am avut o jumă-tate orrl tragicomică.

Duminică, 25 ianuarie [1942]

În Libia, englezii s-au retras de la Agedabia. Fru'ă să vrei. amintireaneaşteptatei redresări italo-geml(me în primrlvara trecută revine. Arfi oare posibil ca pentru a doua oară englezii să piardă acolo situaţiadin mînă?

În Rusia. ofensivă sovietică la nord. cu o pătrundere adîncă cemerge pînă la Holm. Gemlanii spun că e o aventură. iar englezii căe o mare victorie. Trebuie să aşteptăm ca lucrurile să se precizeze.

Speram să termin astăzi actul r, dar n-am fost destul de st[lruitorşi mi -am pierdut seara jucînd belotă. Voi încerca mîine. În orice caz,pentru ce voiam să fac eu, totul merge prea încet.

J

Luni, 26 ianuarie [1942]Ternlinat actul l. Pînă la 6 seara nu reuşisem să scriu nici un rînd.dar de la 6 pînă acum (Il 1/2) am scris repede. aproape tTU'ăsă mărecitesc. Nu-mi dau seama cuin a ieşit. Mă tem că întreg actul e prealung. iar ca scenariu şi construcţie cam laborios. Mă gîndesc să-Icitesc cuiva pentru control. Lui Benu poate.

Miel'curi, 28 ianuarie [1942]I-am citit aseară lui Benu actul r. Impresie mulţumitoare. Cam o orăde lectură continuă. Totul pare curg[ltoL firesc. bine (U·ticulat. Pealocuri. ne bufnea rîsul. Dacă am fi fost mai mulţi - cred 61 toate..efectele" ar fi ..purtat". Am dejunat azi la NicuşoL pentru a-mi dase;uml dadl pot conta pe el. Cred că nu. Va trebui s[, g[lsesc altă solu-ţie. Piesa pe care o scrie cu Froda e aproape gata. Va fi probabil gatamai repede deCÎt a mea. Vrea s-o joace la ..Studio" încă în stagiuneaasta. Nu-i pot cere s[i renunţe de dragul meu. Trebuie să găsesc unalt semnat;lr. dadl vreau să trec piesa repede} (şi vreau pentru un

L-motiv simplu: eu nu pot face proiecte cu terrnen lung; piesa asta eo glumă şi o afacere care trebuie consumate repede). Deocamdată.toate aceste consideraţii sunt premature. Mai întîi trebuie să termin.Soluţii voi 61uta şi poate voi găsi mai tîrziu.

Am început S[I scriu actul II. De fapt n-am intrat propriu-zis înmaterie. dtci n-am făcut deCÎt conferinţa de la radio. cu cm'e începeactul. Sper S[I pot lucra mîine mai mult. Am CÎteva zile libere - pecare nu am dreptul să le risipesc.

ISe iau mflsuri pentru recrutm'ea evreilor la zăpadă. S-au făcut azi

razii pe strfizi şi prin case. Ezit să mă prezint. Cît mai pot amîna.amîn. Aş vrea să temlin întîi piesa - dar nu sunt prea pretenţios?

Rommel atacă în Libia (cu oarecare oprire azi). Nu se excludeposibilitatea unei reintrări în Benghazi. De asemeni. pe frontul rus,nemţii contraatacă pe alocuri - cu deosebire parc{l în centru. Nimic

,clar pentru moment. în Pacific. oarecare încetinire de ritm.

Joi, 29 ianuarie [1942)Pînă seara la 8. n-;U11putut scrie nici un rînd. Caloriferul era îngheţat.iar în casă nici cu paltonul nu se putea sta. Obligat să mă duc la uncinematograf. ca să m[l încălzesc. Am lucrat în schimb de la 8 pînăacum. la 2 noaptea. Numai cinci pagini scrise: scena 1 şi jumătatedin scena II. Am însă în ciornă" şi cealaltă jumătate, care trebuiedoar să fie transcrisă.

~438

Vorbit cu Rosetti, iar pe unnă cu Cicerone, despre posibilitateade a-mi juca o piesă, pe care eventual aş scri-o. Destul de vag, casă nu mă descopăr. Rosetti e sceptic, iar Cicerone personal refuzăsă ia chestiunea asupra lui. ÎI înţeleg de altfel foarte bine.

Sîmbătă, 31 ian uarie [1942]

..Nimic nou pe fronturi" - scriam joi seara. dar în acel momentRommel se atla deja de 12 ore la Benghazi. recucerit. Fără radio,nu am decît ştiri incomplete ~i tîrzii.

Cu actul II merge înd destul de greu. Sunt ~i u~or gripat. Calori-ferul nostru merge ~i stă, după toane. Frigul mă demoralizează.

Duminică, 1 fcb"uarie (1942)Aşadar. dOU~1luni de iarnă au trecut. Chiar sub zăpezile mari careîncă troienesc oraşul primăvara începe să se înrrezărească. undevadincolo de orizont. E greu de crezut d. în cele 5-6 săptămJni deiarnă care mai rămîn. ceva esenţial se mai poate schimba în mersulrăzboiului. Se apropie anotimpurile Axei şi încep să simt cu teamăsporită primejdiile viitoare.

Sunt la scena V (Magda-Andronic). scena cea mai grea din actulal II-lea şi poate singura scenă grea din toată piesa. Am scris-o pejumătate (multumitor parcă) ~i voi încerca s-o ternlin mîine. Dincolode ea, restul actului mi se pare mult mai simplu. dlCi reintru oarecumîn comedia de situaţii. Pentru actul [fi am găsit unele soluţii. nudeplin precizate deocamdată. dar - cred- fericite.

Marţi, 3 februarie [1942]Ieri n-am scris deCÎt CÎteva replici. Dar azi am terminat, chiar acum(ora I noaptea). scena V. Ieri şi azi. zile de descurajare. Oarecaresilă de scris. E oare posibil să măjoc acum de-a literatura! Sunt preaobosit ca să notez exact tot ce am gîndit. Poate mîine. Iar dacă uit,cu atît mai bine.

Joi, 5 februarie [1942]

Rommel reocupă Derna. Ofensiva engleză în Libia se lichidează.se descompune. Nici un indiciu de rezistenţă. Va ţine cel puţinTobruklll? Se va reface o 1inie de apărare la graniţa Egiptului? Totule constermlllt. Stupiditatea britanică te înfurie. te deprimă. Întregulaspect al rflzboiului e schimbat prin groteştile întîmplări din Africa.

Mai ales că în Rusia frontul e neschimbat - şi, în fine, mai ales căSingapore e asediat, dacă nu pe punctul de a cădea.

Marţi după-ma<;ă chemat la poliţie, pentru a mi se pune în vederesă congediez servitoarea. "Evreii n-au voie să angajeze servitori."Două ore penibile. de spaimă disproporţionată. ridicolă. lnhibiţiilemele de evreu-romfll1 sunt paralizante.

Nicuşor Constantinescu. pe care l-am văzut ieri, insistă să temlinpiesa şi să i-o dau lui. Am înţeles că el se îndoieşte că piesa lui vafi primită la Naţional. în care caz şi-ar juca-o la un teatru particu-lcu·.dînd-o pe a mea Naţionalului. Nu ştiu ce va ieşi din toate acesteaştept:lfi şi p1<muri*.Primul lucru de tăcut este să temlin. Pe urm:l vomvedea. Am decis ca joia sau vinerea viitoare să le citesc ce am scris.Mă voi sili ca pînă atunci să tellllin cel puţin actul II. Totul m mergemai uşor şi_n.lairepede. dacă n-il') ti prins cu liceul. cu colegiul (prostiede neiertat) şi dacă. în plus, n-(\[ trebui să fac cele 5 zi le de zăpadă.

Duminică, il februarie [1942)Deschis ieri-dimineaţ{l cursul la colegiu. Lecţie ratată. M:l credeamun bun vorbitor. şi poate că sunt - d,1f îmi trebuie anumit11 legăturădirect~lcu sala penou ca să vorbesc. Totul a fost ieri i1l1101t.opac. inell.

Nimic nou pe fronturi. Japonezii sunt la o milă de Singapore! ÎnAfrica încă nu se ştie dacă există şi unde există un front englez. inRusia. acţiuni locale tTu'ă importanţă.

Piesa merge încet. neiertat de încet. N-am terminat nici măcarscena cu directorul. imi pare cu atît mai rău cu cît pentJlJ mîine amfixat o lectur~l la Nicuşor. Aş fi vrut să am actu l II gata.

Luni, 9 februarie [1942JTemlinat aseară scena cu directorul. Îmi mai rămîn 3 scene. d in caresingura importantă. scena cu Bucşan. Sper să nu-mi dea prea marigreutăţi - deşi greutăţile nu ştii niciodat{l de unde răsar. Pe urmă.rămîne actul III. încă inform.

Citit astri-seară piesa, atît cît am scris. la Nicuşor. cu Leni. Frodaşi Nelu spectatori. Decepţiommt. Nici un succes. Nici un surîs. Un zidimpenetrabil de oameni atenţi, binevoitori şi plictisiţi. Actul L pecare îl socoteam o .,lovitură". i-a zmuls lui Nicuşor o apreciere vagă- .,e interesant" -. lui Nelu un zîmbet. lui Leni nici atît. Froda.plictisit. mă lăuda că citesc bine. Actul IIa fost şi mai greu suportat.Toţi. la sfîrşit, m-au asigurat că e prea literar. că e prea lung. că

trebuie tăiat, că trebuie schimbat... În concluzie, un eşec. Voi încercamîine să reflectez mai mult la el. Acum sunt prea obosit. (Ceextenuant este să citeşti, să "joci" o piesă.) Poate că în fond lecturaasta îmi era necesară. Poate mă va ajuta să văd mai just lucrurile.

Japonezii au debarcat azi-noapte la Singapore, chiar pe insulă.Mare rezistenţă nu mai poate fi acolo.

Marţi, 10 februarie [19421M-am gîndit mult la piesă şi la înv{lţămintele ce pot fi trase dinlectura de aseară. Cu sau fără consimţămîntul cuiva. voi lăsa actulI neschimbat. ÎI consider - de ce să nu mi-o spun măcar mie? -un perfect act,de comedie. Îmi spun chiar c{t. tehniceşte vorbind. eo ,.lovitură". In privinţa actului Il. concluziile de tras sunt simple.

1) Magda e un personaj prea trăsnit. prea (U·bitrar.Trebuie să-i dauo stare civilă. Trebuie să-i dau realitate. Altfel - mai ales în contrastcu mediul realist al întregei piese - ea este mult prea factice.

2) Trebuie scăzută cu un ton exaltarea ei.3) Scena Magda-Andronic e prea lungă. prea încărcată. Va trebui

s-o simplific.În genere. decepţia de aseară m-a făcut să-mi pierd cheful, dar

m-a făcut în acelaşi timp mai atent. SLU1tmai puţin ambalat - darsunt edificat. Cred că pl~mul Nicuşor nu e realizabil. Actul 1i-a spe-riat. Se tem că toată presa va fi indignată. Poate să fie ceva adev[lfatîntr-asta. În acest caz, piesa va trebui semnată de un nume cu totulinvulnerabil. Un debutant, un necunoscut. cineva care să atenuezeprin efasare personală atacurile eventuale. Georgică Fotescu ar fifoarte nimerit. Oricum. trebuie să renunţ la jucarea piesei în stagiu-nea asta. Ar fi destul de bine dacă aş reuşi s-o fac prezentat{l Naţio-nalului în manie-aprilie-mai. luînd un acont şi <unînînd reprezentm'eapentru toamna sau im'na viitoare.

Şerban Cioculescu, văzut azi la un aper~tiv. E cu inima îndoită.Nu ştie ce să doreasc~. Victoria genmmă? Insemnează protectorat.Victoria anglo-rusă? Insemnează sancţiuni. N-am putut face nimicpentru uşurarea conştiinţei lui.

Mîine-dimineaţă, Benu şi eu începem cele cinci zile de z{lpadă.

Joi, 12 februarie [1942]laponezii au ocupat Singapuf. Imposibil de calculat consecinţele.:..-JIntreaga faţă a războiului e schimbată. Momentul e la fel de gravca, în 1940, căderea Franţei. Ne doare mai puţin (atunci era o durerepersonală, fizică: o suferinţă cardiacă: eram loviţi în propria noastrăinimă) - ne doare mai puţin, dar e la fel de grav. Poate că nu e nimic

441-o

definitiv, nimic mortal. Englezii nu sucombă, războiul nu e sfîrşit.Dar toate termenele posibile cad. Avem în faţa noastră un nourăzboi. care poate dura 5 ani, 10 ani, 15 ani. Ce devenim noi? Cedevine viaţa noastră?

Citit deunăzi discursul lui Fox9 în 1800 - cînd, singur în CameraComunelor. arăta că a-I învinge pe Napoleon e o imposibilitate şică numai o pace de compromis e cu putinţ~\. Se înşela desigur - dara trebuit să treacă 14 ani ca să se vadă. Trebuie să a~teptrUll tot atîţiaani? Vom putea? Vom fi lăsaţi')

În ultimul moment. o dispoziţie-. nu ştiu de cine dată. scute~te petiu'aţi de munca la zăpadă. Am r~\ImlSdeci acasă.

Duminică, 15 fcbruaric [1942]

Vineri dimineaţa ... Gneisenau" ... Schernhorst" şi ..Prinz Eugen".plecate de la Brest. au trecut prin canalul Dover. pe sub nasulenglezilor, fără dificultate .. ,Cea mai grav~i mortificare suferiti"'ldeprestigiul flotei britanice din secolul A'VlT pînă azi" - spune Tilllcs.

Englezii sunt În serie neagră. Rareori au fost în mai penibilăpostură. Şi nu e vorba numai de ..posturi penibile". ci de întrebărigrave. pe care eşti obligat să ţi le pui asupra destinului Însuşi alr~lzboiului. Peste atîtea amărăciuni. mai flutură încă speranţa noasu'~lveche, tenace. îndărătnică - dar cu oarecare melancolie.

De trei z{le nici nu m-am apropiat de manuscrisul piesei. Suntobosit. extenuat. le m'epuise a ne rien faire. Mă pierd În tot felulde mizerii. cu şcoala, cu colegiul...

Ce bătrîn sunt! Ce viaţă larvară duc! Ce trist. ce uzat! Suport greudizgraţia mea·fizică. Mi-e silă să mă uit într-o oglinctr\.

Duminică, 22 fcbruaric [19421Săpti"'unînă stupidă, obositoare - fără a fi făcut nimic. fără a fi scris.fără a fi citit - şi avînd totuşi continuu sentimentul că sunt covîr~itde treburi. extenuat de muncă. Cursul de la colegiu - chiar aşa deneserios cît e - mă preocupă prea mult şi-mi ia prea mult timp. Înplus. am avut diverse invitaţii, primite din inerţie şi suportate peU1111ăcu dezgust. Joi la GruberlO, vineri la Leni, aseară la noi. trei

9 Charles Fox, politician btitanic, susţinător al unei alianţe între Anglia, Franţaşi Statele Unite.

10 Solomon (mai tîrziu, după stabilirea în Franţa, Charles) Grubcr, juris\. Afost secretarul lui Wilhelm Filderman.

seri .,mondene". Afară de asta, ieri dejun la Zissu, de care probabilcă n-mn să mai scap niciodată, dacă nu-i voi spune într-o zi clar cămă dezgustă.

Războiul stă pe loc. Nimic nou. în orice caz nimic esenţial pefronturi. Japonezii continuă să aibe succese. În Libia nimic, în Rusianimic. Astrlzi se împlinesc 8 luni de rrLZboiruso-gemlan, dar situaţiacontinuă Srlfie nedecisă. Frontul e aproape neschimbat. Ruşii ,munţăînainti""lri.nemţii anunţă încercuiri. dar nici unele, nici altele nu parserioase. Trebuie sit aşteptăm primflvara şi vara. Le aştept cu ne-linişte. cu angoissă.

Nicuşor Îmi propune să colaboreze cu mine la piesa mea. Îmisugereazil diverse soluţii pentru actele Il şi III. Mă asiguril că vomda o lovitură şi Îmi oferă chiar un acont de 50 000. Nu cred că voiprimi. Îmi pare rău să constat, dar M1 încă prejudecăţi literare şi oabsurdă. ridicolil ,.conştiinţă artistică".

Joi, 26 fehruarie [1942]O telegnună Rador ,munţa aseară că ••Struma" s-a scufundat, cu toţipasagerii, în Marea NeagrVAzi-dimineată, ştirea se rectifică, În:-.Jsensul că majoritatea călătorilor - sau poate chiar toţi - au fostsalvaţi şi se află pe ţărm.11 Dar pînă să aflu ce s-a petrecut cuadevărat, am avut cîteva ore de deprimare. Mi se părea că întregdestinul nostru este în acest naufragiu.

George Brătianu îi spunea deunăzi lui Rosetti că Germania, dacănu-i Învinge pe ruşi la varil si dacă nu organizează economiceştespaţiul ocupat. se va prăbuşi în toamnă, căci o nouă iarnă nu mai eÎn stare să suporte. Asemenea judecăţi şi pronosticuri sunt gratuite,dacă nu absurde. Războiul ăsta creează neîncetat noi condiţiuni. c<U'enu pot fi prevăzute de nimeni. nici măcar de la zi la zi, dar încă dela trimestru la trimestru.

S-a sinucis Stefan Zweig. Nu avea dreptuL nu trebuia. RecitescÎntr-un interviu al lui din 1940 umlătoarea frază: ,,1 would be sus-picious against any European author who would now be capable toconcentrate on his own. his private work." Dar cu atît mai puţinavem dreptul să facem gesturi individuale - chiar dacă le socotimliberatoare. Sau, ştiu eu?

II Vasul "StI'uma" a fost scufundat în apropiere de Bosfor de o torpilăsovietică. Din cei 769 de pasageri numai unul a supravieţuit.

44~

De o lună. la ,.Baraşeum"!2. actori evrei joacă cu un imens succesde public o revistă. Biletele sunt vîndute, pînă la ultimul loc, cu zecezile Înainte. Am fost şi eu ieri. cu Benu (după stăruinţa lui SanduEliad. Ronea, Bereşteanu) ---'-şi <mlfost umilit de vulgaritatea textuluişi a publicului. E oare posibil ca evrei care au trăit şi trăiesc atîteaclÎncene tragedii să scrie. să joace. să asculte şi să aplaude asemeneamizeri i? M-au invitat şi pe mine să le scriu o piesă (şi desigur aşface-o pentru bani - căci de unde voi găsi b,mi de chirie În martie?),dar nu mă simt capabil să scriu pentru asemenea exigenţe.

L-M-am gîndit în ultimele zile că pentru ..Alexandru cel Mare"!3;

există o soluţie care să Împace şi ezitările mele, şi propunerile luiNicuşor. Eu scriu piesa aşa cum vreau. După ce o temlin i-o dau luiNicuşor şi Îi las totală libertate să o schimbe şi să o reprezinte cumÎi place. Tantiemele le vom împ~u1i pe din două. Mi se pm'e o soluţieacceptabilă, mai ales dacă menţine acontul de 50 000. După războivom restabili lucrurile.

Deocamdată. am terminat ast[l-seară actul II. În chip multumitor.mi se pare. Va trebui Însă neap~lrat nu numai S~l modific. dar să scriuÎn Întregime din nou scena Magda-Andronic. care - Îmi dau seama- e imposibilă. Cu oarecari modificări. actul II va avea aceeaşiprecipitare dramatică. nervoasă. ca şi actul r. Dificultăţile reale Începcu ultimul act. care ameninţă S~l piard{l ritmul piesei. Vom vedea.

Nemţii dezmint o mare victorie. pe care ruşii anunţă a o fi repurtatÎn nord. unde afimlă că au Încercuit şi aproape distrus Armata 16gennană.

Duminică, 1 martie [1942]Martie! Poate că martie Încă nu va aduce schimbări esenţiale înconfiguraţia războiului. Se desprimăvărează greu după o aşa de greaiarnă. Anotimpul primejdios va Începe În aprilie-mai. Deocamdatăruşii continuă atacuri ce par a redeveni intense. Comunicatul genmmde aseară Înregistrează lupte grele pe tot frontul: în Crimeea "atacuriruseşti sprijinite de care de asalt şi avioane": în Doneţ .,atac dat cuforţe considerabile". Totuşi nu cred că se Illai pot aştepta de aiciÎncolo răstumflfi de situaţie.

N. Davidescu (! ! !), reÎntors din Gemlania, ÎI întîlneşte pe Rosettişi îi spune că nemţii pierd războiul. că singuri englezii ÎI pot cîştiga,că situaţia În Germania e disperată etc. I Davidescu anglofil.

r "Teatru evreiesc înfiinţat în 1940, după excluderea evreilor din teatreleromâneşti.

L-.. 13Titlul piesei va rămîne Ultima oră.

1. 03,Lr-:2-Cele 5 zile de zăpadă se majorează la 10. Intelectualii pot fi dis-

pensaţi, plătind I 000 de lei pe zi. De unde să iau 20000 pentruBenu şi mine? Nici nu mă gîndesc. Vom merge la zăpadă şi gata!

Luni,2 martie [1942]TotuŞi.loţi cei 600-700 oameni de pe ..Struma" au pierit o dată cuvaporul. Se pare că a scăpat un singur pasager sau - se mai zice - .--lpatru. Comunicare oticială nu există încă !Nu cunoşteam bine pe niciunul din cei plecaţi. Doufl-trei vagi. îndepărtate cunoştinţe. Nici ofigură pe care să mi-o 'illlintesc. asupra dU'eia să mă pot opri. (Poatefostul meu elev din clasa VII, Schreiber. parcă.) Dar moartea lor.a tuturora, mă doare

Hotflrîserăm să ne prezentăm mîine-dimjneaţă la zăpadă. Suntemamînaţi pe poimîine.

Miroase a primăvară. E încă rece, e încă înnourat - dar aerul emai puţin pîclos, mai uşor. Senzaţia de revenjre la viaţă şi în acelaşitimp un sentiment surd, adînc de primejdie, de spaimă.

Marţi, 3 martie [19421..În Crimeea. pe frontul Doneţului şi la sud de Lacul I1men, luptelegrele de apărare continuă" - spune comunicatul german de aseară.Comunicatul de astă-seară repetă fornlula: lupte grele de apărare.Se întîmplă ceva grav pe frontul sovietic? După tonul telegramelorşi comunicate lor germane pare că da. Dar ruşii păstrează o tflcerede nepătruns.

Mîine-dimineaţă la 6 pornim la zflpadă. Ne-am pregătit efectele.Mă simt cam obosit (sunt într-o mizerabilă condiţie fizică de cîtvatimp). dar sper să suport totul cum trebuie. Mai necăjit sunt pentruBenu. cu sciatica lui.

Miercuri, 4 martie [1942]Prima zi de muncă la zăpadă. Doborît de oboseală. Plecaţi la 5 1/2dimineaţa de acasă, ne-am întors la 8 seara. Munca propriu-zisă eo batjocură (lucrăm undeva pe o linie de triaj, dincolo de halta Gri-viţa). Ce e extenuant e statul în picioare, drumul, aşteptarea. fornla-lităţile. La întoarcere, tranwaiele încărcate treceau pe lîngă noi. fărăsă avem puterea să ne agăţăm de ele. Niciodată Strada Antim nu mjs-a părut mai departe.

Joi, 5 martie [1942]Foarte obosit, dar nu ca ieri. Lucrurile încep să se organizeze - ceeace reduce mult timpul pierdut cu diverse formalităţi (apel, dovezi.

vize ...). Am plecat dimineaţa la 6 1/2 şi seara am fost acasă la 6.Dacă ne vom mai antrena. vom fi poate mai puţin obosiţi. M-am

L-dezobişnuit de eforturi fizice. Detaşamentul în sine însuşi e o come-die. Ca atmosferă seamrmit perfect cu detaşamentul Poligon dinoctomvrie 1940. Atîta doar că munca este şi mai ridicol inutilit deCîtera acolo. Mutăm zăpada dintr-un loc într-altul- operaţie de o ză-dărnicie absolută. Dacă n-am fi văzut atîtea altele în ultimii ani -1ml muri de rîs.

rVineri, 6 martie [1'.142J

M{igîndeam astă-seară. cînd pred~ml lopata. că sunt milioane de oa-meni ca mine. care filCacelaşi gest. o dată cu mine. de-a lungul pă-mîntului. Eu mă întorc acasfl. să dorm. să mfmînc, să uit. Dar ei undese întorc? Cei din lagărele de prizonieri? Cei din lagărele de inter-

L-nare1 E în detaşamentul meu o,voie-bună inexplicabilă. Fiecare omtrfiieşte în plină primejdie. de care e conştient. Fiecitre din noi ştiecă ziua de mîine poate aduce mizetii mai mm'i decît cele îndul:ate pînăazi. Fiecare a lăsat acasă griji. 'U11fu·ăciuni.spaime, terori. Şi totuşi.pe toţi îi leagă un fel de tinereţe ironică. martiră. curajoasă - careexprimă poate o mare vitalitate. Suntem totuşi un neam uimitor.

A căzut Batavia. Nu mai rfmlîne mare lucru din Java. Japoneziiau mereu victorii c,ml pretutindeni. Pe frontul f.Usesc.atacurile sovie-tice par a fi slăbit în sud.Nici o schimbare esenţială nicăieri.r-:Duminică, 8 martie [1942]A murit Tantie Caroline. Ultimă legătură cu Brăila noastră. Ultimftverigă cu un întreg trecut pierdut pentru totdeauna. Sunt bătrîn. Papaa plecat azi-noapte acolo.

Viscoleşte. lama s-a întors. ASt{IZi,pe cîmp (deşi ne-am întorsla ora 2. duminică fiind). mfl simţeam mai ostenit şi mai îngheţatdecît oricînd. Primele 5 zile de muncă au trecut. Ne mai rămîn 5.care mi se par fmu"te lungi. Comedia detaşamentului nu mai are ni-mic nou să-mi spună.

Luni,9 martie [1942]Dimineaţa am lucrat în halta Griviţa. unde am cur{lţat peroanele dezăpada proaspăt căzută. După-masă ne-am întors în ..sectorul 6".unde - mai retraşi - putem face ce vrem. Operaţia principală erasă mutfun zăpada de pe o linie pe alta. Primăvara a revenit pe la amia-ză, cu soare. Cu puţină imaginaţie. te puteai crede undeva, la o ca-b1mă în munţi.

~446

A căzut Rangoon. Java este iremediabil pierdută. Se pare de altfelcă neerlandezii capitulează. Pe frontul rus, nimic nou.


Lucrat la "trenul de zăpadă" - operaţie care în primele zile, pri-vindu-i pe alţii, ni se părea teribil de grea. În realitate e mai simplu.ba chiar mai antrenant decît mă 'L'?tept'U11.Am umplut cîteva vagoanejucîndu-ne. Am luat-o ca un sport. Cred de altfel că încep să fiu an-trenat. Săptămîna trecută n-a,? fi fost În stare de performanţa de azi.Pe nesimţite devin un muncitor ceferist. mai rău decît atît. un mătu-rător de peroane, un curăţitor de linii ferate. Aproape eli nici nu maisunt sensibil la grotescul situaţiei. O singură dată. În timp ce la cîtevasute de metri se vedea trecînd trenul de Constanta. m-am surprinsgînd ind că. cu doi ani În urmă eram şi eu. puteam fi şi eu un călător,care de la fereastra compartimentului să privesc cu indiferenţă cumlas În urma mea de-a lungul liniei oameni cu tîrnăcop şi lopată,oameni fără nume. fără identitate.

Ce e groaznic e că dincolo de aceste zece zile. care vor trece, careaproape au trecut. ne aşteaptă vechile mizerii şi spaime. În tramvai.seara, venind spre casă, am văzut În ziar o nouă lege. a impozituluireîntregirii. care impune pe evrei la o plată Împătrită decît a celorlalţicontribuabili.

Vineri, 13 martic"[1942]

A zecea zi de zăpadă. A trecut mai greu decît celelalte. Miercuri şijoi CUllavut soare. dar azi a fost o zi rece. vÎnătă. Înnorată. plumburie.Simt Încă frigul În oase. Şi sunt foarte. foarte obosit. Dar ,Ull înbuzumu' o .,adeveJinţă C.F.R." cu zece '?t'U11pilealbastre ,?iuna roşie,care arată că am ..Iucrat la curăţirea zăpezii În Staţia BucureştiGriviţa de la 41a 13 martie 1942".

Luni, 16 mal·tie [1942]Revăzut în trei zile toţi oamenii mei obişnuiţi: Rosetti. Camil. Aris-tide, biroul Roman. liceul. Zissu. Leni, Nicuşor etc. Nimic schim-bat. Totul mereu şi mereu la fel. Singurul schimbat între ei. înoarecare măsură. eu: schimbat de soare. de aer liber. Bronzat, puţinslilbit. am ceva din aerul meu de Balcic sau Predeal. Pm-eilaş fi dupăo vac,Ulţă de zece zile. Şi efectiv mă simt refăcut fizice'?te. Darbronzul se duce şi revin repede la fomla mea de larvă. Parcă era maibine la zăpadă! A-.-J

Tot felul de mizerii, enervări, anlărăciuni. Inot cu greu prin ele,fTlfăenergie, fără chef de a rezista, cu dezgust, cu silă.

44~

În Rusia, comunicatele germane anunţă mereu .,Iupte grele deapărare", "atacuri sovietice masive". Idele lui Marte găseşte con-traofensiva de iarnă în plină desfăşurare - dar frontul germanrezistă aproape intact. Nu cred că se m.ai poate întîmpla ceva esen-ţial în această privinţă. Trebuie să a~teptăm sfîrşitul primăverii sauînceputul verii (mai-iunie. căci aprilie poate fi îndi prea devre-me). Atunci se va declanşa noua ofensivă germană? Hitler. în dis-cursul de ieri, afirmă di îi va zdrobi definitiv pe ruşi ..în lunilece vor urma".

Vincri, 20 martic [1942]

Beate Fredanov îmi sugerează să scriu o pies[1 despre .,Struma".Sugestie care mă plme pe gînduri. mai ales că se întîlneşte cu vechiulmeu gînd de a scrie o piesă cu naufragiaţi. încercînd undeva pe oinsulă să' reînceapă o altă viaţă.

Nimic nou pe fronturi ... Lupte grele de apărare". zice invariabilcomunicatul german.

Vîşoianu. văzut azi, crede că discursul de ieri asupra Ardealuluieste o iniţiativă locală, nu o presiune germană asupra ungurilor. Totel îmi povesteşte lucruri amuzante despre activitatea lui 'MirceaEliade la Lisabona. .

Duminică, 22 martic [1942]

Nouă luni de război în Rusia. Pe fronturi. nimic nou. În Unil'asulde azi. o telegn1l11ă germană vorbeşte despre viitoarea ..campaniede vară". Termenul mi se pare că e întrebuinţat pentru prima oară.PÎn[i acum formula era .,campania de primăvară".

După-amiază agreabilă. cu Branişte. Ia o bodegă. Am vorbit în-delung despre comedia Alice-Alcibiade. Ştie o sumă de lucruri şile povesteşte inteligent. Sub aerul lui naiv. il sait toujours [1(juoi s'entenir.

\Marţi, 24 martie [1942]Ieri şi azi, zile agitate din cauza locuinţei. Vom putea rămîne pe loc?Va trebui să ne mut[1111?Kazaziana* cere 150000 - şi nici măcarnu ştiu dacă dă un contract pe un an. Oanleni mai sordizi. maiinfami, mai rapaci - greu de imaginat. Şi nici măcar nu ştiu dacăva fi cîndva - în cer sau pe pămînt - o zi de judecată.

~448

Amuzantă povestea lui Russo 14 (istorisită de Rosetti). care Îşicăuta de mult la •.Bellu" un loc de mormînt, interesÎndu-se de pozi-ţie. dimensiuni, vecinătăţi, preţ. Episod de utilizat pentru Danacu(Dflracu) Într-un roman.

Citit două piese de Galsworthy. Escape şi The Roof- ,mundouăscrise În aceeaşi manieră. Ar putea fi - ca tip de scenariu - unmodel pentru piesa mea cu naufragiaţi.

Atacurile ruseşti au intrat Într-o ..perioadă de stagnare". spuneD.N.B.15 ..Slabe atacuri la Kerci."

Duminică, 29 martie 119421SăptflmÎnă de agitaţie. ele cafarel. ele umilinţi - În legătură cu casa.cu proprietarul. cu chiria. Cereri enomle, pe care trebuie să le accept.fără mrlcar să mă Întreb dad voi găsi bani şi de unde. În toate acestediscuţii. tergiversări. tratative, sunt dezaJl11at. Nu ştiu să mă apăr.Cînd ar trebui srl fiu violent şi tenace, sunt amar şi ironic. Amar şiironic cu Mael~ul1Kazazian! Mrl ruşinez de mine Însumi cît de puţinsunt apt pentru viaţ~l. Cedez orice. ca să nu am contlicte. Accept S~I

fiu Înşelat. prfldat - numai S~l fiu lăsat În pace. Lipsă de vitalitate?Dezgust de oameni? Sau numai apatie. neputinţă? Mi-e inima greade toate mizeriile astea. --l

Şi. de cîtva timp. un sentiment renăscut de teamă, ele spaimrl. deangoissă. Mi-e frică de tot necunoscutul care ne stă Înainte ...

Nimic nou pe fronturi. O debarcare engleză la Saint-Nazaire.avînd Însă mai mult caracterul unui ..coup de main" decît al uneiacţiuni ofensive. Perioadă de aşteptare. Te Întrebi cînd şi În ce modse va face tranziţia de la ofensiva rusă la cea genmmă. Deocamdatfl.comunicatele anunţfl invariabil atacuri sovietice, mai slabe sau maitari. respinse cu Înverşunare.

Luni, 30 martie [1942]Imnă din nou. A nins toatrl noaptea. Străzile sunt albe. Dimineaţa,viscol. Comunicatul germ,lI1 spune că gerul a revenit pe frontulrusesc ... Lupte grele ele aprll'are", după formula obişnuitrl.

~M-am tot căznit În ultimele două săptămîni, de cînd m-am Întors

de la zăpadă. m-am tot căznit să repw' actul al II-lea al piesei. Nucred că am reuşit. încă o elat~l trebuie să constat că ceea ce nu

" Bizantinologul DemnSlenc Russo.15 Agenţie germană de ştil"i.

izbutesc la prima redactare nu mai izbutesc niciodată. Am scris,transcris, tăiat, refăcut. schimbat. întors şi pe faţă şi pe dos scena V,Magda-Andronic - şi tot proa~tă a r[U11as.Mă decid s-o las în stareaîn care se află. Trec mai dep<u1e la actul III. Mai tîrziu. după ce voiti recăpătat oarecare distanţă, voi încerca din nou să revăd lucmrile.încep actul III. fără gust şi fără încredere. Piesa asta trebuia să fieun joc - şi nu e. O simt devenind prea greoaie.

Miercuri, 1 aprilie [19421

Aprilie. dar încă nu prim[lv:u·ă. Zăpada de ieri şi alaltăieri nu s-a topittoat[l. Noroi şi zăpad:l.

Pe fronturi. nimic nou ... Atacuri puternice. lupte grele" - te în-lI:ebi cînd şj cum se va intra în faza ofensivei pe care germanii oanunţă mereu. Poate efi nici aprilie nu va schimba prea mult. maiales dacă vremea rea continu[l.

Prima seară de Seider. Mi-ar fi plăcut să facem un Seider nacht'6adev[lrat. Mi se pare uneori că leg:lturile noastre cu iudaismul potfi ref:lcute.

Vincl'i,3 apl'ilic [19421Zi de prim[ivar[l. puţin prea rece. dar albă, albăstrie. transparentă.Spre seară m-am plimbat cu Lereanu şi Comşa spre lacuri.

Scurt bilet de la profesorul de engleză. c(U'ene abandonează f[u'[iexpl icaţi i. Zissu şi Aristide. c[lrora avusesem imprudenţa să-I reco-mand. îl pl[lteau desigur mai bine. Nu-l credeam capabil de atîtaineleganţă. Procedeul m[l indignează. iar faptul de a-I pierde caprofesor mă necăjeşte. Am f[lcut cu el mari progrese şi sunt sigurd. fără el. voi pierde mult.

Va trece aprilie făr[t evenimente de război? Nu-mi vine a crede.Aprilie '40 a servit pentru campania din NOIvegia. Aprilie '41 pentrucea din Serbia-Grecia. De ce n-ar fi utilizat aprilie '42 în Turcia ,)Sau (deşi mi se pare absurd) în Suedia?

Sîmbătă,4 aprilic [1942]

Se pare că s-a reînceput deportarea evreilor din DOI·ohoi. GastonAntony îmi spune că în curînd va apărea statutul evreilor. care seaflă în lucm. Evreii botezaţi - zice el - vor avea un regim mai bun

şi, în orice caz, vor fi feriţi de deportare. Gaston îmi spune că el sin-gur din toată familia a rămas nebotezat. E o comedie absurdă, gro-tescă. Am trecut astă-seară pe la ..Baraşeum". Se repeta o piesă. Salaera plină de evrei - dar în tot teatrul (îmi spunea Bogoslava) numai2-3 mozaici: restul. catolici, ortodoqi. protestanţi ...

Cumpărat cu I 500 lei. CÎştigaţi serile trecute la poker, un quartetmilanez de Mozart şi al treilea concert bnU1denburghez de Bach. Ca

. să-llu fac şi eu o bucurie în dimineaţa asta de primăvară, cu atîtasoare, cu atîta tinerete. Viaţa e undeva. amturi de mine. în afară demine.

Duminică, 5 aprilie 119421N-am scris pînă acum nici o replică din actul III. Am găsit însăoarecari incidente care ar putea fi utile. Îmi trebuie un act III bogat.cu material propriu, eventual cu personaje noi. M-am gînditastă-seară că. dacă aş plasa actul tot la redacţie. greutălile s-ar sim-plifica implicit. Acolo. am tipii din actul I. şi mai ales o atmosferăgata creată. Dintr-o dată ritmul viu al începutului e regăsit. Dar. pede altă parte. pe Buqan nu-I pot realiza în toată amploarea lui decîtîn cadru propriu. Î.n biroul situ de dictator economic va fi maiputernic. mai zdrobitor deCÎt în altă parte. (Mai ales în scena cu mi-nistrul Brilllescu - dacă într-adevăr voi recurge la acest personaj.)Aici însă dificultatea e de a-I inn'oduce pe Andronic şi Magda. carear intra mult mai plauzibil la redaelie. Fiecare din cele două decoruri(redacţia sau cabinetul lui Bucşan) au avantaje şi dezavantaje.facilităţi de situaţie. clar şi imposibilităţi de situaţie. Poate o soluliear fi ca actul III s[i aibe dou[l tablouri. primul la Buqan în birou.al doilea la redacţie - dar în cazu I acesta răsar alte greutăţi şinepotriviri.

În fine. voi vedea. Pentru moment sunt mulţumit că piesa. caremă clezgustase cu totul. începe să mă intereseze din nou. Nu preamult - dar poate atît cît e necesar ca s-o tellllin.

Miercuri, li aprilie 119421Nimic nou 'în mersul războiului. Perioadă de aşteptare, de pregătire.Nimeni nu poate spune ce se va întîmpla. Ne drul1 doar seama căintrăm Într-un <U1otimpfurtunos. Vor fi probabil eforturi uriaşe. lovi-turi teribile. mari încleştflfi. SensulloL rezultatul lor abea la toamnăîl vom putea - poate - vedea. I,lf pînă atunci ne trebuie nervi buill.putere de rezistenlă - şi noroc. O clată această judecată generalăfăcută, tot restul, clisculii, pronosticuri, infollllaţii, opin.ii, devineinutil.

45~

Luat de la Lena sonata de Lekeu pentru cîteva zile - şi o ascultmereu. Reminiscenţe 'multe din Franck. Foarte frumoasă. totuşi.

N-Wll scris nimic din actul TII. Nu m-am putut decjde să încep.Material mult. încă nu bine organizat. Îmi promit ca imediat cetemlin actul III să încep a scrie ..Libertate". De asemeni mă gîndescmerel.l la piesa cu naufragiaţii. care începe să se precizeze. Iar întretimp materialul romanului sporeşte şi el. se ordonează. se clarifică.Niciodată n-am avut atîtea proiecte literare susceptibile de a fi puseîn lucru. Într-o viaţă bine rînduit:l. în condiţii de relativii linişte. aşputea. cred. acuma.·să scriu luni de zile. zi de zi. de dimineată pînăseara. Dar. ştiu eu ce se va alege din toate astea?

Duminică, 12 aprilie [19421Nimic nOll pe fronturi. Comunicatele germane elin ultimele zile ausemnalat un nou atac rus la Kerci. si atacuri locale !!ermane în cen-tru. Situaţie neschimbată. În ziarele de azi. un fel de buletin meteoro-logic D.N.B. w·ată că iarna s-a stîrşit. dar d primilvara nu e nici eafavorabilă unei ofensive. din cauza ploilor. a dezgheţului. a negurei.a noroiului. Să însemneze asta că ofensiva e amînată pentru iunie?

Procesul de la Riom 17 suspendat.Sunt totuşi unele lucruri pe care Franţa nu le poate comite. Chiar

dacă vrea. chiar dacă încearcă. O ţCU'ilcare îl dă pe Jules Renard nupoate cădea prea jos în ordine morală, Sau. ştiu eu? Poate că măînşel. Poate că de departe nu se pot înţelege lucrurile. Poldy ar ştisii-mi spună mai mult. Totuşi. mi se pare erl Franţa are, în infamie.anumită stîngăcie. Nu e în stilul ei. N'est pas infflme qui veut.

Cu Leni. astă-seară. în tramvai. O doamnă însoţită de un maior(desigur. soţul ei) o fixează pe Leni. o recunoaşte. o w'atit cu un gestdiscret sotului. Se vede bine că e surprinsfl şi bucuroas[l de o ase-menea întîlnire. La piaţă. se ridică să coboare din tramvai. dar deo-dată se întocu-ee. se apleacă spre Leni şi îi întinde mîna - cu un gestşi timid şi afectuos. ca de şcolăriţă. Maiorul salută şi el. încîntat.Amîndoi ar vrea să vorbească. să spună - dar gestul a spus totul,pentru ei, Prin umlare. şi asta e posibil.

Despre Leni, ar fi Illulte de scris. dacă m-aI' mai interesa. imi faceazi. cu uşurinţă, mărturisiri despre aventurile ei de acum 3-4 ani.lucruri pentru care m-aş fi omorît să le atlu atunci şi care acum îmisunt indiferente, Ce grotescă întîmplare a fost şi ridicululmeu amor!

1, Proces intentat de guvernul francez de la Vichy celor acuzaţi de înfrîngereaFranţei în 1940: generalul Gamelin şi politicienii Blum şi Daladier.

Miercuri, 15 aprilie (19421Recitit aseară. spre marea mea surpriză, după 6-7 ani, Oraşul cusalcÎmi. Ave,U11la mine întîmplător CÎteva caiete ale elevilor mei dinclasa V-a. cu rezumate de lecturi lunare. Între ele, un foarte inteligentrezumat al Oraşllilli CII salcîmi, plin de observaţii ingenioase asupraraporturilor posibile cu celelalte cărţi ale mele. Am citit rezumatulamuzat ~i. pe urmă. Într-o doară, am luat cartea din bibliotecă, cugîndul să o răsfoiesc. Pe urmă n-am mai putut s-o las din mînă.Aveam oroare de ea. Refuzam să vorbesc despre ea. Simpla..citarea titlului mJ crispa. O consideram o eroare, o prostie. Ei bine. mise pme că ,Ull fost nedrept. Acum. recitind-o după ce aproape o uita-sem (personaje. momente. fapte care* se ::jterseser~\ total din me-morie). cartea m-a Încîntat. Ce tÎnăr[\ e! Peste toate naivităţile. oanumită frJgezime. ;UlumitJ poezie În povestea asta. care m~\emo-ţioneaz~1. Sau sunt eu azi a::jade bătrîn. ÎnCÎt tinereţea cărţii capătă- dincolo de literatură - o valoare exagerată? Nu ::jtiu. Fapt e căam avut trei ore de neaşteptată plăcere citind-o.

Joi, 16 apt'ilie II'H21Nunta lui Baby. fiica Alicei. Cununia la Biserica Amzei. bufet ladejun în Delea Veche, pe urmă vizită la Alcibiade. care e bolnav.Mă uitam atent ~i amuzat la toţi 0<U11eniidin Delea Veche - ~i ÎmispUne,1l11În gînd povestea fiecăruia În parte, povestea tuturor la unloc. povestea casei Însăşi - toate ,1l11estecateÎntr-o teribilă. grotescă.absurd{\ comedie. Ce extraordinar material de roman.

Am găsit - din senin - un nou subiect de piesă de teatlll18• Mi-aintrat dimineaţa În cap (nici eu nu ~tiu cum) ~i pe urmă toat[\ ziua.pe stradă. În tramvai. În autobuz. l-;un tot mestecat ~i mestecat. pînăcînd seara - Întors acasă - m-am a~ezat la masă şi ,Ull scris ood'untrait" scemu'iul complet al actului r. Eram În aşa excitaţie. încît IHUllmai avut r~\bdare să tixez pe hîrtie şi scenariul celorlalte două acte.Am ie~it. i-am telefonat lui Leni şi m-am dus la ei cu gîndul să lecomunic descoperirea. Cu o seară Înainte Îmi spuseseră că le trebuieo piesă pentlll Leni. Stroe. Ronea. Marian. Ei bine, voiam să le spun.am piesa! Ce e şi mai amuzant e di în autobuzul 40. mergînd spreBulevardul M~\ră~eşti. În 8-10 minute cît a ţinut dnlmul am schitatÎn minte şi scenariul actelor II şi III.găsind multe. nea::jteptate inci-dente. În felul ~L')ta.cînd ,1l11ajuns la ei. le-am făcut o expunere com-pletă. Mare entuziasm. Şi Leni şi Froda afirmă că ar fi o lovitură!

* Anulat: ,.Îmi ieşiseră".1& Prima Însemnare despre proiectul piesei II/sufa, rămasă neterminală.

Toate bune! Dar trebuie să scriu. Iată-mă În momentul de faţă cupatru piese În braţe - şi nici una din ele (nici măcar .,Alexandru celMare"), nici una scrisă. Eu pot să fiu un autor de teatru, chiar unfabricant de teatru. dar Îmi trebuie mai multă tenacitate. mai multămeserie. Vom vedea.

<'Vineri, 1 mai [1942)Admirabilă noapte de primClvară - albastră. argintie. transparentă.uşoară. puţin ireală. Ce fantastic trebuie să fie Balcicul sub luminaasta! Dacă n-ar fi r[lzboiul care ne scoate din viaţă. dacă n-ar fisentimentul nostru pell11anent de recluziune. poate că o asemeneaprimăvarii - sau măcar o asemenea noapte - n-ar fi inutilă nicipentru un om ca mine. care de mult se simte un om pierdut. ..

Aprilie a trecut fără schimbare. Ce ne va aduce mai?

Sîmhătă, 23 mai [1942JDacă n-aş fi aşa de obosit - extenuat de cîteva nOPli proaste şi decîteva zile de alergături şi eforturi - aş Încerca să scriu astă-searăaici. Mă simt sufocat de amărilciune. plictisealCt. revoltă şi scîrbă.Dacă aş scrie. m-aş limpezi poate. A ţine un jurnal e o chestiune derutin[t. (Nu e prima oară că îmi dau seama ele asta.) Dacă nu scriizece zile - e foarte greu să reîncepi Într-a unsprezecea. Si totuşivreau să revin la acest caiet. pentru a însemna unele lucruri întîm-plate sau gîndite în ultimul timp. Poate mîine.

Miercuri, 27 mai [19421Hotărît lucru. am pierdut obişnuinţa jurnalului. Mereu în ultimelezile mi-am promis să scriu - si mereu am renunţat. Nici astă-searănu mă simt în stare să formulez ca lumea o frazil - elar fiindcă totsunt cu tocul în mînă (timp de două ore am completat o parte dinfişele de recensămînt). sil notez măcar în grabil unele lucruri.

Tradusesem săptilmîna trecută 5 sonete de Shakespeare. Reuşitiltehnică relativ facilă. care m-a ÎnCîntat. Simţeam un fel de aprindereentuziastă pentru toate sonetele. care mi se păreau admirabile Înoriginal şi traeluctibile cu mari şanse de poezie. Era simplu ca unjoc ele cuvinte Încrucişate - si era Îmbătiitor ca un val de lirismjuvenil. Umbl,Ull pe straelă recitind versuri. căutînd rime. numărîndsilabe. (Cîtă lume m-o fi văzut pe stradă. sau În tramvai. vorbindcu mine singur?) Dar acum m-am oprit. m-am împotmolit. Sunt elecîteva zile la SOl/e1ll1 LXXI (No laI/ger moltrIJ for II1C lI'hel/ lam dead)

~54

şi nu mă pot urni din loc. Nu găsesc rime, nu pot măsura versul -iar ce găsesc este imposibil de plat. Mi-ar părea rău să trebuie sărenunţ. Mi-~u'părea cu atît mai rău cu cît jocul ăsta e un nou narcotic,care mă scoate puţin din mizeria vieţii. ---"1

2'lV42Trebuie să plătesc 5 000 (dar poate voi sci1pa cu I 000) pentru

5 zile de z~ipadă - de~i am lucrat 10. La început am fost furios.Rosetti şi Solacolu - 6lrora întîmplător le-am povestit - nu voiausă mă creadă. Ziceau că-i o farsă. O farsă e - dar una serioasă.Acum m-am resemnat.

Nina e de 2-3 săptămîni la Bucure)ti. Evident. nu m-a căutat )in-am V~lzut-O.Nici nu )tiu ce i-a~ putea spune. Se pare că Mirceava fi numit la Roma. La Lisabona. orientarea sa politic[l (e mailegionar decît oricînd) îl bce nefolositor. Mi se spune (Rosetti) căar avea 400000 lumu·. Poate e exagerat. dar nici 200 n-ar fi răi. Sărecunosc cCiam avut un moment de revoltă. de scîrbă si de tristăinvidie cînd am atlat toate astea. În timp ce el duce o e~istenţă demagnat. în regiuni paradiziace. de viaţă. de pace. de lux. de confort.de visare - în timp ce el trăieşte din plin ..ordinea nouă" - eu tragaici dup~l mine o existentă mizerabilă de prizonier.

far dup:l război - presupunînd că voi scăpa ~i că ne vom întîlni- anilor lui de întlorire eu nu le voi putea opune decît triştii meiani de umilinţă )i ratare.

Ratarea nu se scuză niciodată. cu nimic. fzbînzile - chiar cîndsunt rodul infamiei morale - tot izbînzi rămîn.

:\liercu ri, 3 iunie [1942]Recitit azi. dupil o atît de lungil pauză. primele două acte din ..Ale-xandru cel Mare". Mi s-au părut - chiar ~i al doilea - excelente.Acum. c{l am terminat cu şcoala şi exmnenele. aş vrea să mă punpe lucru - dar înainte de a face orice altceva Îmi propun să scriuneapărat actul nI. E ridicol să rămîn în drum cu o piesă pe douătreimi făcută. E)i mai ridicol. cînd mă gîndesc la facilitatea subiec-tului. Ia bogăţia situaţiei. Abea după ce voi termina treaba asta m~\voi putea gîndi la piesa lui Leni. Ce e prost e că înd nu sunt definitivfixat asupra scenariului actu~[ui] In. Pînă astă-seară. nici măcar nuştiam dacă se va petrece în redacţia gazetei sau În biroul lui Bucşan.Acum cred că m11optat - definitiv? - pentru redacţie. Mîine-dimi-neaţă voi încerca să încep.

N-am mai tradus din sonete. Aştept un alt val de lirism. ca,să re-iau lucrul. În schimb, cu Benu, Comşa şi Lereanu. după ce am ter-minat de citit Cylllbelille, am început prima parte din Hellric /\1.

Merge cu destulă uşurinţă. Lecturile mele altminteri sunt destul derisipite. Revăzut, după 10 sau Il ani. COllfcssiolls of a YO/llIg MC//1

de Moore - de astă-dată În original. Mai puţin emoţiomUlt ca primaoară.

Suntem În iunie, dar porţile viitorului sunt Încă Închise. N-amputea spune că ştim astăzi mult mai mult decît ştiam sau bănuiamÎn marlie. După Kerci. după Harkov. situaţia e Încă În linii mariaceeaşi. Doar dacă ofensiva lui Rommel ar reuşi (ceea ce nu s-arzice) şi dacă ofensiva contra Sovietelor ar putea porni şi prin lran- doar atunci ne-,Ull atla Într-o fază cu adev~mlt inedită a războiului.Altfel. situaţia rămîne oarecum previzibil~1. prin analogie cu ce s-aÎntîmplat anul trecut.

Duminică,.14 iunic 11942"1Mi-e inima grea. Zvonuri. prevestiri. interpretiiri. Ţoat~l lumea vor-beşte despre noi legiuiri antisemite. care ar fi să vină de la o zi laalta. Interzicere de circulaţie după ora 9. Semn galben. Gheto În sec-torul de negru. Ghelo în barăci la Berşad* (?) Transnistria. Nu vrei<1 crezi. refuzi să asculţi. dar rămîi cu o îndoial;l în inimiI. Alanmldin noaptea de joi spre vineri şi zvonurile de bombanlament măsperie mai puţin prin ele Însele deCÎt prin atmosfera de surescitareşi isterie pe cm'ear putea să le provoace - ca şi anul trecut. Îmi aducaminte şi mă înfior.

Mă gîndesc mereu la Poldy. Acolo teroarea creşte. Ce face? Cumsuportă? E aşa de singur!

Irealitate absurdă a vieţii noastre. Mai citim cărţi. Mai avem pu-terea Sil rîdem. Dăm festivaluri. Mergem la teatru. Am fost miercuriseara la ,.Baraşeum". Iar dimineaţa la II ...

Uneori mi se pare că blestemul nostru nu mai are nici o legăturăcu războiul. Războiul e undeva. pe alt plan. în altă ordine. Discuţi.urnlăreşti pe hartă. comentezi - dar pentru noi totul rămîne mereuameninţător. mereu grav. indiferent la orice ...

Dar trăim. Şi trebuie să nu pierdem voinţa de a tr~li.

Micl'curi, 17 iunic (1942]Doi ani de la ,mnistiţiul francez. Şi suntem Încă În viaţă! E adevăratcă ducem cu noi oboseala acestor Îngrozitori doi ani - dar suntemvii. Pînă cînd? Aparentă acalmie. dar sub ea mocnesc surd atîteasj;laime. Zvonurile despre noua criză antisemită se amestecă cu

dezminţiri liniştitoare - şi unele şi altele la fel de vagi. Ia fel deiresponsabile. Nu ştiu de unde vin, ce valoare au, ce semnificaţie.Şi timpul trece încet. încet. încet. Măsor zilele, ceasurile.

Obosit. Proastă stare fizică. Ochii nu mă ajută să citesc. Dureri -)(de cap. Altfel aş lucra. fie şi în silă, dar aş lucra.

Luni, 22 iunie (19421

22 iunie. Un an de la Începerea războiului din Rusia. Recapitulînd,îţi dai seama că nimic din ce s-a întîmplat nu era previzibil. Astaar trebui să ne lecuiască de jocul absurd de-a prevederile. Totuşi.există parcă un anumit ritm al războiului. cu succesiuni aproaperegulate de febră şi acalmie. ele ascensiune şi regresiune*- Dacăritmul acesta se menţine. al doilea an de război ar putea s::isemenecu primul. În ce mă priveşte. nu cred nici în termene scurte. nici Îndeciziuni inevitabile. Toamna nu va aduce neapftrat deznodfmlÎntuLcum nu l-a adus nici anul trecut.

Pentru moment. În Rusia, în afară de ofensiva contra Sevastopo-lului, frontul e în aşteptw·e. În schimb, bătălia din Africa. după douăsflptămÎni de ezitare. s-a precipitat. Englezii au predat ieri Tobruk-ul. Mă întreb daC~1acţiunea lui Rommel nu tinde la mult mai mult.Poate că se pregăteşte în Orientul de mijloc o aripă vastă pentrurăzboiul din Rusia.

Marţi, 23 iunie [19421Obositoare discu!Îi. comentw'ii, presupuneri, interpretări! Încerci săÎnţelegi ce se va petrece mai departe. Ce consecinţe poate aveaci"telereaTobrukului? Cînd va cădea Sevastopolul? De ce întîrzieofensiva germemă? E posibilă o deb~trcare anglo-eU11ericană? Nucumva războiul se va deplasa deocamdată spre Suez? Ce va faceTurcia? Atîtea Întrebări pe care singur le ridici şi le înlături. Suntargumente pentru toate ipotezele. Aş vrea să pot pi"irăsipentnl cîtvatimp războiul. Aş vrea să pot scăpa de obsesia lui. Sunt obosit. Mi-efrică de neurastenie. Aş vrea puţină libertate. puţină uitare.

Duminică, 28 iunie [19421

Dezastrul englez din Libia** încă nu ştim dacă s-a sfîrşit. Luptelese dau acum în Egipt. elincolo de Sidi el Bmani. Ia Marsa-Matruk.

* Lcqiune probabilă.** Anulat: "Africa".

Dacă Rommel se opreşte, atunci Întreaga operaţie rămîne În cadrulobişnuit al războiului african. Dar dacă ocupă Alexandria. dacăajunge la Cairo. atunci Întreaga faţă a războiului se schimbă funda-mental. Sebastopolul Încă n-a căzut.

Luni, 29 iunie [1942JOre Întregi. zile de-a rînduI am tot Încercat să scriu actul al !fI-leadin "Alexandru cel Mare". dar zadarnic. Pe de o parte piesa a intratcu ultimul act Într-un punct mort. iar pe de altă parte. eu Însumi suntÎntr-o perioadă de neinspiraţie absolută. Sunt apatic. greoi. lipsit despontaneitate. tTu'ăspirit. fflră haz. opac. inert. desfăcut. Tot ce scriupe hîrtie e lemnos. cenu~iu. inutil. Evident. scenariul actului [Il nue fericit. Am Îndoieli pînă ~i asupra cadrului. (L-am plasat Întîi laredacţie, dar pe urmă l-am Început În biroul lui Buc~an. fitră S:l~tiuÎncă dacă pÎnil la urmă nu voi reveni din nou la redactie.) Dar chiaraşa fiind. aş vrea să pot temlina actul - bun sau r~ll1- m~lcar pentrua-I putea pune deoparte. Si nu izbutesc.

Adevărul e că nu izbutesc nimic. Nici măcar Silcitesc disciplinato carte de la Început la stÎr~il. Sunt sălciu. somnoros. descompus,dezgustat de mine Însumi. Aştept de undeva putină graţie.

Marsa-Matruk a căzut. Drumul spre Alexandria e deschis. Între-gul sistem englez din Orientul mijlociu pare a se pr~lbuşi.

Miercuri 1 iulie [1942]Iulie-august. Înc~p lunile grave de război. 60 de zile care constituietoiul infemului. In Africa Rommel e la 190 de kilometri de Alexan-dria. Se pare că englezii. care pÎnil acum s-au retras fugind. Încearcăde azi-dimineaţă să reziste. Vor putea?

Sevastopolul a C~lZUt.

Sîmhătă,4 iulie 11942]Lupta pentru Alexandria continuă. Am aşteptat din moment Înmoment să se ,1I1unţecăderea oraşului. Dar pentru moment frontulţine Încă la EI Alamein. Ieri comunicatul german anunţa că poziţiaa fost ocupată şi depăşitil. dar comunicatul de azi vorbeşte de..puternice fortificaţii" şi ..întăriri Însemnate" În acelaşi punct. Eposibilă o redresare britanică') Ceea ce se Întîmplă acolo e decisiv.Intregul aspect al războiului se poate schimba instantaneu. Nicimăcar nu ştii dacă În momentul În care scrii aceste rînduri zarurilen-au căzut deja.

Viziune subită, aproape violentă, a unei piese de teatru nouă, cares-a precipitat dintr-o dat~i, dintr-o serie de gînduri tTu'ăobiect precis.

E ceva intens, încordat, de o simplicitate şi de o putere care mă ame-ţeşte pUţin. Aş vrea să pot scrie imediat, automat, cu ochii închişi.Dar ştie Dumnezeu ce se va alege şi din asta, ca din atîtea altele.

Luni,6 iulic l1942]Am scris ieri scenariul piesei văzută - aşa de ameţitor - sîmbătăseara. La drept vorbind, la un interval de o noapte. exaltarea meadin ajun mi se părea naivă. Vraja trecuse. Simţeam că totul pierdusedin mister. Eram parcii pUţin jenat de mine însumi. Dar. scriindscenariul. m-am animat din nou - şi nu numai că am reuşit să punpe hîrtie gîndurile intense şi totuşi confuze de sîmbătfl seara, darle-am precizat. le-am dat amploare, le-am dat contur. lată-mă,aşadar, cu încii un scenariu pe braţe: Este - ca să nu mai socotesc..Alexandru cel Mare" - al treilea.

Le voi scrie? Cînd?Încă o datfl trebuie să deplor încetineala mea în scris. Nimeni,

cred, nu are mai puţină vivacitate, mai puţină libertate de mişcare,mai putină uşurinţfl spont,mă deCÎt mine. Sunt lucmri care îmi lipsesctotal. Vftd uneori idei în nu ştiu ce fulgurantă lumină - şi am atunciimpresia efi totul s-ar putea realiza miraculos în cîteva ore, ca subo inconştientă dictare. Dm' cînd iau tocul în mînă totul redevine opac- şi atunci începe munca absurdă, plată, greoaie a scrisului, careţine zile, sflptflmîni. luni, uneori ani.

În ce priveşte ..Alexandru cel Mare". sfirşitul acum mi se paremai apropiat. Actul III. pe care l-am început fără chef şi l-am scrisfără încredere. mi se pare cii se construieşte totuşi în mod interes,mt.Azi ,m1 lucrat destul de bine. Îmi rfm1îne de scris în totul doufl scene- scenele finale -, dar de ele depinde sO<lItaîntregului act, dci dacănu le reuşesc. atunci tot ce am făcut pînă acum cade - şi întregulact trebuie scris altfel. Am impresia că e mai mult o chestiune deabilitate şi tact. decît de material. Situaţia eroilor mei e în momentulde faţă puţin artificială, dar cu o piruetă totul se poate salva.

În Egipt. luptele se dau tot la EI Alamein -- parcă cu intensitatescăzutfi. Rezistenţa britanică pare a se consolida. Fapt e că şi comu-nicatele şi telegramele germane trec cu discreţie peste frontul african(care era aşa de grav săptflll1îna trecută) şi pun accentul în modrflsunător pe frontul rusesc, unde începerea marei ofensive este ,mun-ţată oficial. Luptele se dau între Kursk şi Harkov, pînă spre Don.

Joi,9 iulic l1942jVis lung, complicat, astă-noapte, din care însă nu-mi mai amintescdeCÎt cadml, decorul. Făceam pmte dintr-o delegaţie de trei oameni,

451'

care prezenta felicitări doamnei Antonescu, pentru căsătoria - cred- a fiului ei. Eram primiţi într-o sală imensă, dreptungluulară. cumulte flori. După cîtva timp, sala era plină de invitaţi. cei mai mulţiîn frac. Într-o sală alăturată, mai mare şi mai somptuoasă decît prima.un diseur şi pe umlă o fată CÎntau cîntece englezeşti. Între invitaţiîl ţin minte pe Leibovici Camil. într-un grup parcă de fete din Brăila.pe care şi eu le cunosc, şi îmi fac semn să mă apropii. Între timpînsă. fără ca decorul să se schimbe. nu mai suntem la d-na A .. ci laprincipesa Bibescu, în aşteptarea lui Valentin B.. care urmează săse întoarcă dintr-un raid sau de la un concurs. cu o decoraţie sau untrofeu. Şi îl văd într-adevăr pe Valentin Bibescu intrînd. în frac. şiurmat de o suită de domni. străbătînd sala şi trecînd pe lîng:lmine.

Aseară. Ia ..Capşa". Intrasem să-I iau pe Rosetti. cu care aveamacolo renaez-vous. La o masă imediat al~lturat~l. Ion Barbu şi Oni-cescu. Aveau înaintea lor. desfăcute larg. ziarele de seară. Barbu.ull11[lrind o hartă a frontului din Africa. era foarte deziluzionat deoprirea lui Rommel. Onicescu îi dădea curaj:

- Un pistan. oricît de puternic ar fi. dup~1ce loveşte are un recul.Oprirea de la EI Alamein e un recul.

Barbu nu părea cu totul remontat.- Şi pe urmă - continuă Onicescu - nu vezi ce s-a petrecut la

Nord') Au distrus un convoi american de 50 de vase.- Radical! strigă Barbu şi Într-adev:lr taat:1 fala i se lumineaz~l.Mă amuzau ,u)1îndoi foarte mult. Erau ca doi jid<U1if{lcînd strate-

gie la cafenea - cu aceleaşi temeri. cu aceleaşi entuziasme - numaidl de cealaltă parte a baricadei.

În Rusia a 6lzut VoronejuL Oonul e trecut în cîteva locuri. Ofen-siva germană pw'e de colosale propOrţii. Camil Petrescu mă asigur~1~ă pîn:i într-o săptămînă vor fi [a Volga. Am pariat pentru I august.In Africa. oprirea de la EI A lamein continu~l.

Sîmbătă, 11 iulie [1942JCitit astă sew'ă 1'11'0Gem/Cii/CII ojYcrolla. După McaslIrc for i'v!casllrc.LOl'c's Lahollr's Losl şi 1'l1'c(("1Nighl. Îmi mai rămîn puţine comediidin familia 101'. Între timp. continui cu Benu. Lereanu şi Comşa.regii: ,U)1terminat HCII'-Y /\' şi <lIllcitit primele trei acte din /lCII'-Y \1.Cu cît înaintez mai mult în Shakespeare. încîntare a sporeşte. Măgîndesc cu plăcere la o carte despre Shakespeare. Poate chiar să mădecid a sistematiza de pe acum însemnări le de lectură într-o seriede fişe. De a<;emeni, înainte de a redacta această eventuală carte (darcînd? cînd '1), m-aI' amuza şi cred că nu-ar folosi să fac cîteva pre-legeri despre Shakespeare.

Nopţi de insomnie cum n-am avut niciodată. Au fost cîteva nopţiîn care n-am dormit nici un moment pînă la 6 dimineaţa. Mă daujos din pat dimineaţa extenuat. Nu e numai din cauza marilor călduridin ultimul timp. E mai ales toată exasperarea acumulată de atîtavreme în mine - şi care se răzbună. Dar trebuie să mă stăpînesc.Mai am nevoie de nervii mei.

În Rusia. nemlii înaintează spre ~idincolo de Don, În timp ce ruşiise retrag. în alte sectoare contraatacă. RiIzboiul este într-una din celemai intense faze. E miezul iadului. La EI A[la]mein. aşteptare.

Sîll1hătă, 18 iulic [19421Terminat - în fine I - ..Alexandru cel Mare". Mai corect ar fi despus dl am tenninat actul rrT. Piesa În sine mai are nevoie de oarecarioperalii de finisaj - toate u!jor rezolvabile la transcriere. Asta nuînsemnează că su"ntmulţumit de lucrul făcut. în totul, dacă mă gîn-desc la primţle mele intenţii (o piesă uşoară. scrisă repede şi repre-zentabilă imediat. pentru a CÎ!jtiga bani). am eşuat. A ieşit cu totulaltceva - nici prea bun pentllJ a conta în opera mea de scriitor -nici destul de vulgar pentru a face un mare succes - nici destul deinofensiv pentru a trece. telle quelle. într-un repertoriu de azi. DaUsă nu IlJspetăm - cel puţin nu azi. Adevărul e că - bine sau rău-am terminat !ji că deci devin acum disponibil pentru altceva. Voiîncerca piesa pentru Leni. Cred că titlul posibil va fi III sI/Ia.

Duminică, 19 iulic [1942]Nu ştiu exact ce se întÎmplii pe fronturi. Comunicatele gennane suntvagi. chiar dacă telegramele de presă sunt entuzi,~ste. Propagandavorbeşte despre dezastre !ji despre decizii finale. In fapt. lucrurilenu par atît de grave. Lupta continui\ la Voronej, unde ruşii rezistăşi contraatacă. Spre sud. nemţii au ocupat Voroşilovgrad şi acumatacă Rostov" O altil direcţie ofensivă vizează Stalingrad. Din simplalectură a ziarelor, r[lmÎn cu impresia că. dincolo de larma de stiLsituaţia nu este acută.

Deschis ieri din întîmplare Montaigne (căutam un vers latinesc.de care aveam nevoie) şi nu l-am mai lăsat din mînă. Ce Încîntare!De mult. ele mult - poate niciodată - nu mi s-a părut atît de viu.atît de fermecător. atît de direct. atît de familiar. Am citit ieri DeI'illl/Ii/c el de I'hollllesle şi am Început azi De l'operiellce. TotuLfiecare rînd aproape. mi se pare azi subversiv, cenzurabil.

Nici un gînd pentru piesa tem1inată aseară. N-am nici o tandreţepentru ea. Parcă e streină de mine. Şi totuşi va trebui să mă ocuppuţin de ea.


Alarmă aerianfl. seara la 10. De ce? de unde? - te întrebi. Ruşii suntla Don. englezii au de lucru în Egipt - cui îi mai arele să zboare pînăaici? Alanna m-a prins în Piaţa Naţiunii. Imposibil de gflsit prinapropiere un aelăpost. M-am trîntit în iarbă, cu toată lumea care cobo-rîse elin autobuze şi tramvaie. Pentru prima oară am asistat în aer liberla întreaga operaţie. Canonada era destul de puternică. Cu"tuşele tra-som·e. reflecto;u·ele. lovitlllile de tun - totul. sub o lună uşor estompatflde nori albicioşi. fumurii. semăna cu un vast joc de artificii. N-amvăzut nici un avion. Alanml a e1urat o oră. după care m-am întorsimediat acasă - şi am citit ultimele două acte din Thc Tcmpcsl.

Aflu cu surprindere. cu plăcere (dintr-un comentar al lui Duval)că Shake?pe;u'e îl citise pe Montaigne şi avea o mare pasiune pentruEsclII"i. Îmi place parcă şi mai mult - acum - 6l-i citesc pe amîndoideodată.,Joi, 23 iulie 119421Scrisoare de la Antoine Bibescu. răspuns la o scrisoare a mea. tri-misă azi o S1lpt1lmînă.prin care îl întrebam dacă m-aI' primi pentrucîtva timp la Corcova'9 ... Vous etes attendu avec joie et impatience."Rămîne de văzut dadl voi putea obţine autorizarea neCeSar11.Rosettis-a oferit îndl dinainte să încerce. Cîteva zile la Corcova cred dl arfi salutare. Fiziceşte m1l simt prost (insomnii acumulate. oboseal[t.răceal1t - tot felul de mizerii). iar nervii sunt destr:1I11aţicu totul.

LPrea tr:liesc cu multe obsesii şi idei fixe.

Am de ase;u'ă un mic ljuartet de Mozan pentru coarde şi oboi. Nue elin lucrurile esenţiale. Un joc. o schiţă. Dar e agreabil sfl-I asculţi- şi ereel c{l I-aş putea asculta inelefinit. E ca o spum1i sonoră. puţininconsistent. dar delicat şi plin de haz.

Am atlat mai de mult - dar am omis să însemnez aici (atît depUţin:' importanţ:l începe să aibă pentru mine') - că Mircea Eliadee în Bucureşti. Se înţelege. n-a c{lutat S,\ mă vadă şi n-a dat nici unsemn de viaţă.~o Altădată mi s-ar fi părut odios: ba chiar imposibil.absurd. Acum mi se pare firesc. E mai simplu. e mai clar. Cu ade-vărat. nu am nimic. absolut nimic nici să-i spun. nici să-I întreb.

19 Domc.niul prinţului Antoine Bibescu.0(' În memoriile sale (Les Moissol1s du So/stice), Eliade explică evitarea întîlnirii

cu Sebastian: şi-a dat seama că era urmărit de un agent al Siguranţei şi se temeasă nu provoace neplăceri prietenului său.

6-462

CMerea Rostovului este. se pare. iminentă. Nemţii anunţă că auajuns în periferiile oraşului.

Joi, 30 iulie (1942]

În Rusia. situaţia pe frontul de sud. după căderea Rostovului, parea deveni din ce În ce mai gravă. Nemţii au trecut Donul inferior încîteva puncte şi înaintează repede pe larga cîmpie ce se deschideÎnaintea lor. Chiar dacă nu vor ataca imediat Caucazul (ceea ce încănu se poate şti). vor duta să-I ÎnchieEi. trăgînd o linie de la Azovla Caspică.

Mac Constantinescu"!. Întîlnit alaltăieri. îmi povestea că s-auadunat cu toţii (Vulc~lnescu etc.) la Mircea Eliade şi că ,.m-au evo-cat" si pe mine. Expresia m-a amuzat şi iritat În acelaşi timp. ,.Darce? aţi făcut spiritism'1" - Îmi pare r[\lI 61 nu 1-,U11Întrebat.

Am citit duminică cu glas tare. pentru Benu. ultimele două acteale piesei. Impresie lamentabilă. Totul mi se piIrea absurd, ratat, fărăhaz. De cîteva ori am vrut să mă opresc la mijloc şi să renunţ. Darau trecut de atunci trei zile - şi mi se pare efl vfld lucrurile maicuminte. Sigur. piesa asta nu e mare lucru. În forma actuală nicireprezentabilă nu este. Cred însă că nu ar cere prea mari modificări,pentru ca să devin[l. Deocamdată o las. O Închid Într-un sertar. Măapuc de altceva (dacă sănfltatea mă va lflsa - căci din nou mergeprost cu ochii. cu somnuL). iar mai tîrziu. după cîteva luni, voiÎncerca s-o revăd.

Citit cu m,u'e interes un rom,U1de Dreiser. r!l1' Fiiluilcicr. Puternic.solid. larg. Îi lipseşte puţină poezie (misteriosul magnetism al luiBalzac). pentru ca să fie un scriitor esenţial. Dar. oricum, ajungepentru a te descuraja de orice rom,U1pe care l-ai scris sau îl vei scriecîndva. Altminteri. merg mai departe cu Shakespeare şi Montaigne.Terminat Ric!lare/ II. început CaII/ce/.\' of Errors. Citit de asemeniultimele 2 acte elin /-Ialll/1'I. pe care le lăsasem neterminate.

Sîmbătă, 1 august [1942]Iulie a trecut Îngrozitor ele Încet - ceas de ceas. minut de minut.Tral! timpul după mine. mfl tîrăsc după el. Trăiesc cu ochii pe ceasşi c;lendar. Încă o zi. Încă una, Încă una, Încă una. E extenu<U11.,.Fornow hath time maele me his numbering clock", spune Richard II.În închisoare. Închisoarea noastră e mai apăsătoare. Aş vrea puţină

uitare, puţină indiferenţă. Aş vrea o săptămînă de viaţă simplă.curată, fără obsesii.

I august anul trecut! Ce teribilă zi fusese. în comparaţie. suntemacum, sau ar trebui să fim. recunoscători.

Miercuri, 5 august ["1942]

Vară. Zile leneşe, inerte, greoaie. lungi. Duc o viaţă de larvă. Singu-rul meu fel de a fi treaz e insomnia. Dar. cînd am norocul să dOJm.cad într-un fel de letargie generală. Nu-mi mai pun nici un fel deîntrebare. N-aş suporta. Mf\ voi trezi vreodat[l') Voi mai revenicîndva la viaţă? Voi mai fi vreodată un om viu '?

ISîmbătă, S august 11942]Din nou nlare îngrijorare asupra soartei noastre în ţarfl. Se pregfltescoare noi 10vitUJiantisemite'? Ziarele de azi - ca la un semnal - suntpline de comunicate relative la evrei (muncă. rechiziţii. delicte.~1I11eninţflrietc.) Un comunicat al Ministerului de I.nteme spune că..autorităţile au stabilit că cele mai multe abateri de la legi ... ~i celemai multe acte de sabotaj ... sunt sf\vîr~ite de evrei". Pe de altfl parte,BlIkarestcr Tagcblat. într-un lung articol. ,mită planul conform c[u·uia.începînd din toamna asta şi pînă în to,Ulma 1943. România va deveni.Judenfrei". prin lnmsportarea noastră la Bug. Atmosfer[\ ap~\sătoare,Încfu'cată de presimţiri. temeri. spaime. pe care nici nu îndrăzne~tisă le gîndeşti pînă la capăt.

Şi Poldy? Ce se Întîmplă cu el? Se vorbe~te Întruna de deplasărimasive de evrei din Franţa spre Polonia. Co~mar mereu mai Înrune-cat. mai dement. Ne vom de~tepta vreodată '!

Ultimele nopţi iar n-wn dOJmit. Insomnii dezgustătoare. cu cîiniicare latră şi urlă în curtea vecină. cu muştele zbîrnîind prin odaie.cu ploşniţele care mişună prin pat. pe pereţi. pe mine. Imens[\ scîrbă

L- de,L<;upracftreia totwji trebuie sf\ mă ridic. dadl mai vreau să trf\iesc.

Duminică, 9 august [19421Razii mari în oraş. Se pare că dimineaţa tot oraşul era împînzit decordoane şi patru le. Nu cred că singura captură U1măritflerau evreii.

M-am uitat azi pe hartfl. pentru prima oară de 2-3 săptămîniîncoace. ca să situez toate punctele semnalate în comunicatulgeml<m, Armavir, Krasnodar, rîul Laba. regiunea din Sai şi Don.Kalaci ... înaintarea din sud este importantă, dar situaţia mi se pareconfuză, iar jocul nu e poate terminat. nici măcar în sectorul ăsta.Cît despre restul frontului. nici o schimbare. Comunicatul german

arată o puternică ofensivă sovietică la Rjev - dar nu e de aşteptatîn mod rezonabil nimic substanţial.

Recitit - după 10 sau 12 ani - A High Wind in Jamaica, citităpe vremuri în fnU1ţuzeşte. Oarecari dificult:lţi de vocabular (dÎJfcau-za ternlenilor marin[lreşti) - dar ce carte frumoasă. neobişnuită!Acelaşi ~unestec ciudat de inocenţă şi cruzime. care m-a uimit. cred,şi prima oară.

Am început - încet. Încet. prea Încet - S[l scriu primul act dinInsllla. Sunt la a treia scen[l. Nici măcar nu pot spune efi am intratîn subiect. Tot ce am făcut pînă acum e un fel de sketch preliminar.care desenează puţin cadrul şi momentul. De altfel. m[1tem efi întregscenariul actului 1este o schemă de sketch.

Duminică, 16 august 11942]Schimbări mari pe fron't nu sunt. Înaintarea nemţilor în Caucaz acontinuat mereu. i;u' acum. lovindu-se de munţi, şi-a încetinit fitmul.Piatigorsk. cJzut de CÎteva zile. este aproape în centrul peninsulei.Pe h~u·tăe impresion:U1t. E probabil că nemţii nu vor încerca S[I treacămunţii. Cel puţin nu acum. Deoc,U11dată merg de-a latul peninsulei.spre Caspiefi. pÎnfl unde mai au vreo 2-300 de kilometri. Ofensivadin cotul Donului şi spre Stalingrad se menţine. Ruşii rezistă. dare de aşteptat aici o intensificcu'e de atac. La centru şi spre nord nemţiisunt în apărare. În genere. nimic decisiv. Situaţia se păstrează în liniimari cam aceeaşi.

Nu e interesant ce spun o<U11eniidespre război. Pronosticuri. c1o-rinţi. temeri - toate sunt la fel de arbitrare. Vineri seara am mîncatcu Vişoianu şi avocatul Gad. luni ,U11dejunat cu Devechi". Orientaţifiecare în alt fel (căci Devechi. mal gre tout. nu po.ate fi deCÎt totne<U11ţofil,chiar dacă protesteaz[l). fiecare repetă"" aceleaşi formule.aceleaşi raţionamente. aceleaşi infonnaţii. E neinteresant. ba chiarstupid. Si e aşa de obositor. Dar nu te saturi să vorbeşti mereu. şimereu. şi mereu despre aceleaşi lucruri. Războiul ne urnlăreşte capropria noastră umbră.

N-am scris toată săptămîna nici un rînd din piesa începută. Înschimb. din senin. m-a cuprins un ne<L5teptatgust pentru vechiul meuproiect de roman. Deodată lucrurile au devenit actuale. oamenii vii,povestea atrăgătoare. Sunt mai multe seri'i de fapte. pe care aş vreasă le strîng în acelaşi cadru. dar pînă acunl nu vedeam prea bine

* Anulal: ,. - primii doi au".** Anulat: "spune",

cum. Acum. dintr-o dată, mi s-a părut ~ă totul se organizează şi selărgeşte. E vorba nu de un episod epic. ci poate de o mare frescă (aşprefera să spun .,saga") a Întregii epoci de la 1926 pînă azi, În caresă intre nu numai noii mei eroi (pe care de altfel Îi văd foaI1e bine),ci şi multe figuri din DOI/ii mii de ani care. nerealizate acolo. pot săcapete realitate aici. De astă dată voi lucra probabil altfel decît m-amobişnuit. Călţile mele au fost toate scrise fflTăti~ă. fflTăpll:U1director.ba chiar de multe ori fără o cît de vagrl cunoaştere prealabilă adrumurilor de străbătut şi a ţintei de atins. ar. dacă Într-adevflT e săfac o operă de mari proportii. va trebui să-mi organizez materialul.Deocamdată (pentru că un fel de bruscă plăcere de a inventa faptele.pe care le simteam Îmbulzindu-se. mă silea srl iau tocul În mînă. nuca S:I .. forlllulez". ci ca să notez În grabă) am scris vreo 6 pagini elecoală. schjtÎnd foarte rezumativ materialul primelor 5 capitole. Este(Împreună cu ceea Ice] Îmi mai rămîne de notat spre completare)schema unui roman de 300 de pagini. dar În nici un caz nu voi lăsalucrurile S:lrămînă În această fază. căci oamenii acestui prim episodmă interesează mai mult prin ceea ce vor deveni mai tîrziu (10-15ani duprl) decît prin ceea [ce] sunt acum. Dar şi romanul ăsta - catoate celelalte proiecte ale mele (trei piese. traducerea sonetelor. ocarte despre Shakespeare ...) depinde de atîtea lucruri I E În primulrînd o chestiune de sănătate şi de rezistenţtl fizică. Nu sunt fiziceşteprea dărîmat pentru a putea duce pe umerii mei atîtea proiecte delucru ') Poate nu. Poate că Încă mai sunt pentru mine unele lucrurireparabile - deşi. vai~. nu cele esentiale.

Marţi, 18 august [1942]Înaintarea germană În Caucaz e din ce În ce Illai Înceată. Comuni-catul de astri-seară vorbeşte de rezistenttl ÎncăpătÎnată. de dificultăţide teren ~i de arşiţă tropicală. Adevărul e că momentul ';lcut alofensivei din peninsulă a trecut - şi o dată cu el a Început să scadfişi entuziasmul sau deprimarea observatorilor pro şi contra. Balantapsihologică se apleacă din nou spre Anglia. Jocul e mereu acela~i.Cred Însă că nu va trece mult pÎntl ce nemţii vor lua iar o mare ofen-sivă Într-un sector oarecare (Stalingrad sau poate chiar Moscova)- şi atunci vor fi iar deprim~""u'ilede rigoare ~i entuziasmele cores-punzătoare. Poate abia tîrziu. În tmU1mă. se vor putea face socoteliimportante. chiar dacă nu finale.

1"Evreii depun bicicletele!" - titlu mare de afiş al ziarelor de

după-masă. M-a pufnit rîsul fără să vreau. Anecdota cu evreii şibiciclistii era automat evocată.

înc~pÎnd de mîine evreii vor plăti 20 de lei pÎinea. iar creştinii 15.

Miercuri, 19 august [1942]Debarcare engleză la Dieppe! Prim moment de emoţie (plină detoate fabuloasele speranţe care dOlm în noi sub atîtea deziluzii) -dar pe urmă. foarte repede, revenirea la realitate. Nu e o invazie. Nue nici măcar o ofensivă. Este o incursiune locală. mult mai energicădecît cea de la Saint Nazaire. dar nu de altă semnificaţie. Este. cumse zice. un raid combinat (..a combined raid"). la care iau partetancuri. aviaţie şi aI1ilerie. Parte din fOIlele deb~unlte s-au şi reimbar-cat. Restul continuil să lupte.

1Nu 20. ci 30 de lei costă pîinea pentru evrei. Pentru noi Înseamnă

1 000 de lei pe lună mai mult - ceea ce reprezintă ceva În bietelenoa-;tre socoteli de gospodărie. Dar pentru marea calicime evreiascăeste o nenorocire. Şi totuşi. CÎt{lvreme suntem Încă acasă totul esupoltabil.

Merg mai 11epane cu Shakespeare. deşi nu În acelaşi ritm. CititRichard III şi Romcli aI/ci lldicl.

Joi, 20 august 11942]Relatarea german[l asupra operaţiei de la Dieppe arată dl la ora 4dup{i-masă. ieri. totul era terminat şi estimează la o divizie forţeledebarcate şi apoi respinse. cu mari pierderi. se Înţelege, pentru en-glezi. Toată presa Axei consider{l că proba imposibilei debarcăripentru ..frontul al doilea" e făcută. Nu cunosc punctul de vedereopus şi nici explicaţiile ce se dau la Londra - d,u' e adev{mlt că nicinu Înţeleg prea bine sensul operaţiei. Oarecare bănuială de neserio-zitate r{1Il1Înedincolo de orice explicaţie.

Duminică, 23 august [1942]Nimic nou pe fronturi.

Săpt[unîna Încheiată azi ne-a adus trei măsuri antisemite: pÎineaSCUll1p;l.bicicletele confiscate şi - alalt{lieri - interzicerea de a aveaservitori Începînd de la Ioctomvrie.' Neliniştitor e faptul că se sta:-.Jbiieşte un fel de serie. În care noi măsuri de oprimare devin auto-mate. Te Întrebi ce va unmL

M{lvoi sili să plec mîine-seară la Strehaia. Mi se pare că. în sfîrşit.lucrul devine posibil (după nesfîrşite alergături şi obstacole).

Marţi, 25 august [1942]Plec la Corcov~Ar fi de scris o comedie grotescă despre aventurile - l'

mele pînă În sfîrşit am obţinut un buletin de populaţie. Cu atîtea efor-turi, altădată. aş fi putut poate organiza un voiaj în jurul pămîntului.

Paul Sterian!!, întîlnit pe stradă - un Paul Sterian Îngrăşat. aproa-pe porcin. Perplexitatea lui era aşa de mare, jena. dorinţa de a fugi.regretul de a mă fj văzut, de a nu mă fi evitat. Încît chiar acunl, Îngraba plecării. n-am vrut să las nenotat faptul.

IDuminică, 6 scptcmvric [1942]Întors ieri-dimineaţă de la Corcova, refăcut. odihnit. calm. ars desoare. cu aerul meu de vacanţă - de care pe vremuri eram atît demîndru. Zece zile de viaţă liberă. În plin soare. În plin[l libertate. potface Înd\ d in mine un om nou. Nu sunt Încă a~a de uzat Încît să numai răspund la asemenea chemări ale vieţii. M[l credeam agonic. Nu.nu. Sunt Încă un om viu. Mai am reflexe sănătoase. Din toată des-trămarea. apatia ~i prăbuşirea mea se mai poate reface o viaţă.

L _ Dar re!f[isesc În Bucureşti aceleaşi mizerii - ~i În plus altele noi.Stiu bine că nu mă voi putea păstra În .. fomla" mea de azi. Tâchonsde vivre pourtant.

Luni, 7 scptcmvric [1942]Va trebui s[\ Încerc a nu mă lăsa covÎrşit de mizeriile vechi şi noi.Va trebui S[l mă adun În mine Însumi. Dad aş putea să fac şi s[\respect un program ordonat de lucru (lectură şi scris). poate aş reuşisă nu mă destram iar. Nu are nici un sens şi nu e de folos nimănuis[( reintru În exasperarea noastră comun[1. Sunt În infern - dar Înacest infern trebuie s[\ găsesc un colţ de singurătate. Atît CÎt se poate.Simplul fapt de a trece pe Sfintu fon Nou. unde sunt Închişi deocam-dată. În witeptarea deportării. evreii ridicaţi de la domiciliu. mă stî~ie.Mi se rupe inima privind - şi mi-e ruşine să Întorc capul. Suntatrocităţi care nu pot fi privite cu ochii deschişi. E intolerabil. ca omare durere fizică. Cuvintele nu mai ajută la nimic.

Poldye undeva la ţară, În Garonna. Sentiment oricum de uşurare.Nu ~tim aproape nimic despre el. dar parcă e mai adăposti!.

N-am găsit o jum[\tate oră liberă, să notez ceva despre Corcova.

Marţi, 8 scptcmvric [1942]Un jurnal. la Corcova. ar fi fost amuzant de ţinut. dar ca să-I refacacum. din memorie. nu se mai poate. Nu regret. A fost o vacanţă- şi e mai bine că n-am întrerupt-o nici măcar pentl1J a redacta zilnico pagin[\ de juma!. Aici, intru Într-un circuit de fapte care nu-mi per-mite să mă reÎntorc. nici cu gîndul, la Coreova.

" Scri.itorul Paul Stcrian (şi el cunoscut la "Criterion") era funqionar superiorIa Ministerul Industriei şi Comerţului.

· Oamenii din Sfîntu Ion Nou au fost încărcaţi azi-dimineaţă încamioane şi duşi nu se ştie unde. Mi se spune că au fost scene degroază şi dispemre. Cîţiva au fost msaţi pe loc deocamdată, în aştep-tarea unei ultime decizi uni. Printre ei. Sandu Eliad.

Zissu internat la Tîrgu Jiu. Am fost dimineaţa s-o văd pe nevastă-sa.Simpatia de principiu pentru el în această situaţie (căci e victimaCentralei) tot n-a fost de ajuns ca să acopere cu totul sentimentul decomedie proastă. pe care femeia asta. ca totdeauna. mi-I inspiră.

Radu Cioculescu. întors din Rusia. crede că războiul mai dureazăîncă 2 ani. cfi nemţii au moralul excelent. sunt formidabil pregătiţipentru iarnfl şi îşi pflstreazfl întreg spiritul combativ.

Lupta de la Stalingrad continuă ... Soarta oraşului pecetluită" - "îşitrăieşte ultimele clipe" - spun titlurile mari de gazetă, mereu aceleaşide aproape două săptămîni. Totuşi comunicatul gem1an de asearăsemnalează contraatacuri ruseşti - desigur respinse - la nord-vest.

IJoi, 10 scptcmvric 1.19421

Trenul cu evrei deponaţi. după ce a stat cîteva ore la Chitila, a plecatieri dupfi-masă. Un camion încărcat cu alimente şi haine a sosit preatîrziu. întîi la Chitila. pe urmă la Ploieşti - şi pe um1ă s-a întors.Încremenire. stupoare. Nu e loc nici de sentimente, nici de gesturi.nici de cuvinte.

Am fost. întîmplător. cu Aristide la ..Bellu". Ducea flori Mahlldei(se împlinesc azi 22 de luni de la cutremur). Dar mă gîndeam lamiliO:U1elede mOJ1ifIu'ă nume şi tIlră mom1înt. Mă gîndean1 mai alesla aceste lungi convoaie de evrei. nici vii. nici morţi - mllncaţideliberat într-o drăcească agonie. Un mare cutremur ar fi o marebinefacere. Norocul Mafaldei de a muri în cîteva secunde. O clipăde groazfl - nu zile. srlptflmîni. luni şi ani.

Evreii nu vor avea pîine o zi din cinci. Raţia de zahăr se scadepentru evrei de la 200 de grame la 100. Cea pentru creştini se men-ţine la 600.

Vineri, 11 septemvrie [1942]

Îi povestesc lui Camil plecarea trenului cu deportaţi. O clipă mi separe că se cutremură şi el. Dar nu ...

- Nu e nimic. zice Can1il. Mă gîndesc că ruşii au făcut aceleaşiatrocităţi cînd au clădit canalul Volgăi - şi conştiinţa mea e împăcată.

463'

Sîmbătă, 12 scptemvric [1942]

Se pare că nu se mai aşteaptă o cădere a Stalingradului prin atacdirect. Lupta se dă pentru fiecare kilometru În pm1e. Vizibilă În-cetinire de ritm al ofensivei - şi la fel de vizibilă jenă În temele pro-pagandei. Dar mă gîndesc că nici Stalingradul (ca atîtea alte cetăţice concentraseră la !-!nmoment dat Întreaga atenţie asupra lor -Kiev. Smolensk. Harkov, Sevastopol) nu va decide nimic În modabsolut. Cît timp situaţia la Stalingrad e gravă. avem impresia căacolo e un nod al războiului. Dar cînd chestiunea se va rezolvi (fie- ceea ce e greu de crezut - printr-o degajm'e a ora~ului. fie - multmai probabil - prin căderea lui) ne vom da se,Ulla că totul nu a fostdeCÎt un episod mai mult Într-un r;îzboi care continui\.

Luni, 14 scptcmvrie (1942)

Recitit cu o 'neaşteptată plăcere Ulfill/O ora. E totu~i o comedie exce-lenti\. Stiu care Îi sunt cusururile ~i ~tiu ce trebuie refăcut. dar Îmidau seama că În trei zile pot face din ea un text mai mult decîtreprezentabi!. Nici măcar nu e vorba de ..refacere". ci de remanieritehnice simple. Aş vrea să o fac să se reprezinte (cilci problema b:mi-lor ameninţă să devină din nou grav;l pentru mine). dar dificultăţilesunt m:u'i şi - afară de asta - nu mă simt destul de tenace pentrua pune la punct o asemenea Întreprindere.

Comunicatul german de aseară spune că trupele ele asalt au pil-truns. Ia Stalingrad. pe la sud. În oraş'!'.

Azi-noapte. două almme aeriene. Au căzut bombe ~i artileria atras puternic. Nu ştiu Îns[t nimic despre ce s-a Întîmplat exact.

MicrclIl'i, )(, scptemvric [1942J

Comunicatele gemume de aseară şi astă-seară vorbesc de ..cî~tiguride teren:' la Stalingrad. fără să dea Însă precidri. în schimb. tele-gramele de presă. suplimentele de comunicat şi comentariile arat;lcă ora~ul e pe punctul de a cădea definitiv. gara centrală tiind ocu-pată. centrul fiind În mîna atac<mtilor. iar luptele continuînd pe stI';lZi~iÎn case. S-ar părea că totul e o chestiune de ore.

După ce două zile circulau (pe stradă. În tramvai ...) cele maif,Ulteziste zvonuri despre bombarelamentul de eluminidl (50 de morţi.RO ele morţi ...). un comunicat oticial arată că num[lru] victimelor ede 14. Toate bombele au căzut la periferie şi chiar dincolo de periferii.

"\70

Azi-noapte iar s-au ridicat familii de evrei în diverse cartiere. Nuştiu nici cîţi, nici pentru ce. Dar de aici încolo nimeni dintre noi numai poate fi sigur, seara la culcare, că dimineaţa* se va deştepta înpatul lui, în casa lui.

Joi, 17 scptemvric [1942)105 sau 107 (n-am reţinut bine cifra) e num{lfu] familiilor ridicateieri-noapte: p{u·inţi.copii, fraţi, surori. Motivul: nereguli la prestareamuncii obligatorii.

Solacolu Îmi spune că Stalingradul a căzut Încă de ieri. d<lf căBerlinul întîrzie publicarea ':itirii. din motive de propagandă. Sepregăte':ite un mare comunicat răsunător ':iipînă atunci se menajeazăefectul de surpriză.

Marţi, 22 septcmvrie 1I942]Familiile ridicate joi noaptea au fost expediate azi-dimineaţă. PînăÎn ultimul moment s-a crezut că se va reveni asupra măsurii. Încănu credem În atîta nenorocire. Încă ni se pare că mai e loc pentruÎndurare. Dar azi-noapte (t'flră să ştiu cîţi ':iicine) un alt lot de evreiau fost ridicaţi de la casele lor. Treptat, metodic, planul deport~lriise pune În aplicare.

Luptele la Stalingrad continuă. După ce joi Radarul avea infor-maţii sigure că onl':iul a dizut, dup[i ce vineri toată lumea ştia ':iispu-nea că lupta s-a tellninat (Alice avea informaţii de la Statul-Major).dUp[1ce sÎmb[lt[1 seara se a':itepta un comunicat final de victorie -luptele continuă Încă. Ieri ':iiazi. comunicatul german semnaleazăcontraatacuri sovietice la nordul cetăţii. Întreaga bătălie e dnunatidl.

Vineri, 25 septemvric [19421Frază dintr-o telegnU11ăRador. publicată azi-dimineaţă. de la Berlin:..Comandamentul german ... evită intenţionat un mare asalt... şiprefer[l să Înainteze melOdic. C'hiar dacă poporul german şi lumeaÎntreagă trebuie si" aşteptE! Încă marea ştire a succesului obţinut laStalingrad." Am impresia că, oricît de eufemistică este această frază(pentru a nu spune pe faţă că ocuparea oraşului a încetat a fi imi-nentisimă). ea exprim[l un adevăr. Cred di Într-adevăr nemţii nu factot efortul de care ar fi capabili. Nu numai bătălia de la Stalingrad,

dar toată campania din vara asta a fost dată cu economie, ca într-unrăzboi de tergiversare, nu de deciziune. Poate că nemţii ar fi putut'face mai mult şi mai repede. dacă ar fi vrut să pună tot preţulnecesar. Mă aşteptam ca efortul lor de război să ajungă în vara astala extrema limită biologică (şi tocmai de aceea o criză de sleire mise părea de aşteptat în decemvrie) - dar mă întreb dacă nu m-amînşelat. Mă întreb anume dacă relativ puţinele lor realizi""trinu sedatorează tocmai faptului că şi-au menajat rezervele. Dar ştiu eu?

Nu. nu ştie nimeni. Absolut nimeni. De aceea şi este atît deexasperant prin zăeI~\rnicie jocul comentariilor şi al pronosticurilor...Nous avons encore pour deux ans". spune Jacques TruelleD (cucare am dinat miercuri seara. Ia Bibeşti. Ia "Athenee") .. .Totul setermină în decemvrie-ianuarie". spunea Branişte (care s-a întors elela Tiraspol pentru un scurt congediu). Şi unul şi altul are argumente.Toţi avem ,irgumente.

Ar fi amuzant S~\ notez multe lucruri despre Bibeşti (în circuitulcărora ,U1)intrat de la Strehaia încoace). Telegnul1e. scrisori. invitaţii.convorbiri. ecouri care se întretaie în triunghi - Corcova-Bucu-reşti-Posada -. totul se petrece ca şi cum eu (L'ifi în viaţa lor un per-sonaj capital. Dar cunosc moravurile clanului (Proust mă ajutăîntr-asta). cifrul argoului lor. inanitatea acestei preferinte fastuosdeclarată - şi care într-o zi se va stinge bJ1lsc. t-rU'ăurmă. pîn~l. cineştie. la un nou acces. ÎJ1 momentul de faţă Antoine Bibescu şiElisabeth par a fi gata pentru orice sacrificiu. orice devotament. Dare acelaşi A. B. pe care la Geneva n-am reuşit să-I văd nici pentru5 minute. E acelaşi A. B. care acum vreo doi ani m-a lăsat. într-oduminică dimineaţCÎ. în hali la ..Athenee Palace". fărf, un cuvînt. deşieram invitatul lui la dejun' E o notă de nebunie în ei. ceea ce. dealtfel. face pitorescul şi farmecullor~ Eu sunt un rotmier destul decumpănit pentru ca o asemenea comedie să mă amuze. dar e ade-vărat că n-am destul chef pentru comedii în momentul ăsta.

Foarte frumoasă scrisoare de la Martha Bibescu despre Antoine.Sobră. severă. lucidă - prima ei scrisoill'e nefastuo<L<;ă.Om' ce să faceu cu lumea asta de lux ,) Eu. care mîine trebuie să plătesc chiria ,)Eu. care nu ştiu unde sfi g[\sesc cei 100000 lei care mi-<u' asiguradin nou coşniţa casei pe un trimestru?

La Tiraspol - îmi povesteşte BnUlişte -, lIJ1adin cele ma1 cititecărţi este Accidentlll. Pentru un motiv foarte simplu: se cumpflfă şi

se citeşte ce se găseşte. Or, Cărăbaş2~ a dus acolo 30 de exemplaredin AccideJIIIII şi le-a desfăcut. Unor camarazi ofiţeri. după ce au cititcartea. şi le-a plăcut. Branişte le-a destăinuit că autorul e evreu.

- fa uite, domnule! Nici nu se cunoaşte!

f-mn făcut două vizite lui Mircea Ştefănescu. În principiu a accep-tat să-mi adopte Ultima orâ. Ri"lspunsul definitiv ÎI voi avea după ceva fi citit manuscrisul. pe care i l-am lăsat. Pentru mine nu e decîto chestiune de bani. Si"u-ăciase strînge iar în jurul meu. ca În celemai proaste momente.

Aseară. În grup. cu Leni. la teatrul evreiesc. ca să vedem revistalui Stroe. Totul mi s-a piirut - sceni"t. actori. salii. public - o curatănebunie. Moartea e lîngă noi - ~i noi avem un teatru evreiesc. cufete decoltate, cu jazz. cu cuplete. cu bancuri, cu goange. Unde erealitatea? Spectrul trenurilor plecate spre Transnistria mă urmăreamereu.

Sîmbătă, 26 septcl11 vrie ["1942"j

Asear[l. În oraş. cu Antoine Bibescu. Voia cu orice preţ S:l meargăla teatru - dar nu la unul. ci la douil. Spunea că n-ar putea suportasă vadă acelaşi spectacol de la început la stîrşit. Drept unmlre. a luatbilete pentru Naţional, unde se juca Noaptca fllrllll/oasâ şi COl/il[collida. şi pentru teatrul surorilor Cocea. unde se juca o piesă depenys Amiel. Singur acest lucru mi se pi"lreadestul de extravagant.In plus. personal. mi-era destul de penibil să-mi fac apariţia în douăteatre deodată. în aceea~i seară. eu. care de doi ani n-am călcat în-U'-un teatru românesc ... A face apariţia" e cuvîntul indicat. Cred căam avut şi Într-o parte şi Într-alta o intrare de mare succes. N-a fostdesigur om În sală care să nu întoarcă ochii spre noi. Antoine eraÎmbrăcat Într-un costum alb de doc. iar în picioare avea nişte papucide casă pe care şi-i trăgea după el. cu fiecare pas. Am încercat. Iaplecare. să-I conving să se Îmbrace mai ca lumea. dar n-a fost chip.

- Pourquoi voulez-vous que je change de costume? Il fait chaud- et je m'habille comme <;3. Quant [1 mes pantoufles - c' est si com-mode. En Roumanie les gens ne savent pas s·habiller.

La Naţional am văzut COl/II [col/ida, după care am trecut vis [1vis, În pa'>aj, unde tocmai începuse actul r. O sală arhiplină a um1[u'itintnu'ea acestui domn în costum de plajă, care a mers liniştit pînă-nfaţă şi s-a proptit acolo, în picioare. Ia un metru de scenă. far eu.după el, amuzat şi jenat În aceeaşi măsură. gustÎnd din plin hazul

situaţiei, dar şi îngrijorat de consecinţe. ÎI rugasem dinainte să nuvorbească tare în timpul spectacolului, aşa că cel puţin din punctul[l<;tade vedere lucJUrile au decurs aproape nomlal. măc;:u' că. din cîndîn cînd, cînd nu înţelegea vreo replică. se întorcea spre mine:

- Qu'est ce qu'il dit? Qui est-ce? Comment s'appelle la femmeen vert? etc.

După actul I am plecat. Restul serii am petrecut-o mult maiagreabil. plimbîndu-ne pe Calea Victoriei şi pe urm[l stînd în PiaţaAteneului. foarte confortabil instalaţi pe piatra grilajului. E nebun!E sărit! - îmi spuneam (şi mai ales trebuiau să spună treciltorii).În realitate, deşi puţină scrînteală intră în acest curios personaj. nue propriu-zis nebun. Adevărul e ciI se consideril (şi efectiv este) a~ade departe, a~a de str[lin de România şi de Bucureşti. c<:u'esunt penu'uel un fel de ţinut barbar. un fel de colonie pitorească. încît nu seosteneşte să facă cel mai mic efort pentru a le place'" indigenilor.Trăie~te între ei ca între ni~te negri. galbeni sau piei-roşii. uneoriinteresat de moravurile locului. dar neconsiderîndu-se ţinut a li sesupune. Mi-a povestit că Asquith a fost teribil de :ul1;trît cînd a atlatcă Elisabeth se va mărita cu un român ... Pour lui. c'etait cOlllme sielle avait epouse un chinois."

Cred că Antoine Bibescu are acelaşi sentiment pentru întreagaLocietate românească. E ca un englez căzut între oameni de culoare.

Am făcut aseară poate experienţa cea mai revelatoare de teatruromânesc. Callu Lcollida ~i Amiel văZUţi în 2S de minute. COIIULcollida era jucat cu truculenţă. cu adevăr. cu haz - Amiel era. înromâneşte, fals. trivial. absurd: Dina. Tantzi ~i Critico făcînd psiho-logie I C'etait ~lhurler. De îndată ce trece dincolo de mahala teatrulromfll1esc e pierdut. Si poate nu numai teatrul. Totul.

Joi, 1 octomvric 11942]..Si Stalingrad tientjusqu'au lerOctobre.les Allemancls sont perdus"- îmi spunea acum o lună. Ia Corcova. Antoine Bibescu. Iatil I oc-tomvrie. Stalingradul ţine încă - dar nemţii nu sunt pierduţi. Toatepreviziunile pe care le facem. toate datele pe care le fixăm. toatesocotelile sunt arbitrare. Războiul e un mister care poate nu se vadezlega pînă în ultima clipă - şi această ultimă clipit nimeni nu ştiecînd va fi: peste cinci săptămîni. peste cinci luni sau peste cinci ani .

..Evreimea va fi exterminată", a spus Hitler în discursul de ieri.Aproape că nici n-a spus altceva. Despre mersul războiului, despre

c\ 474

perspectivele apropiate, despre durata luptei, despre problemele esen-ţiale - nimic. Războiul este din nou într-un punct mort. Cu excepţiaStalingradului - unde lupta a devenit de 2-3 zile extrem de intensă- toate celelalte fronturi sunt relativ oprite în loc. E ca şi cumrăzboiul ăsta ar fi o sWre normală de fapt. care nu trebuie neapăratsă aibe un deznodămînt şi poate trena, fără schimbare indefinit. Deaici poate sentimentul de oboseală care ne-a cuprins de cîteva zile.\

A . d" ~ I O . /f X 4-2 • A - •• •

Zl- ImlOeap a p ecat ctavm. servltow'ea noastra. tmara ţarancade 18 ani. care se simţea aşa de bine în casa noastră. A plîns ca uncopil. Viaţa ne va fi şi mai grea. Tot felul de mizerii zilnice. mici,desigur. dar insolubile. se ridică: măturatul. spălatul vaselor. spălatulrufelor. tîrguielile. Mama s[u'aca e prea bolnav[l şi obosit[t. noi suntemprea neînclemînatici. Vom mătura. vom bce patul. vom spăla vasele.dar cine S[l spele rufele? Dar e de ajuns să te gîndeşti la deportarepentru ca şi asta să devină suportabil. Nu e tragic. E numai grotesc.

-..-JMă gîndeam azi că ar fi de scris o piesă după Beatrix a lui Balzac.

Două roluri admirabile de femei şi o mare desfăşurare scenică.

Joi, il octol11vl·ie 119421Nimic nou pe fronturi. În orice caz, nimic esenţial. Lupta de laStalingrad continu:l. E greu să um1ăreşti faptele din simpla lecturăa ziarelor. Se vorbeşte de încercări sovietice de degrevare. dar nule pot localiza pe hartă. Aşa cum stau lucrurile acum. s-ar zice cănimic nu se mai aşteaptă. într-o tabără sau alta. deCÎt venirea iemii.

Primele zile de şcoală m-au obosit dincolo de orice măsură. Dupăpatru ore de curs. miI simt extenuat. Ce proastă sănătate!

Vineri, 9 octomvric [1942]Din nou Strada Stîntu Ion Nou şi-a recăpătat aspectul tragic de laînceputul lui septemvrie. Doufl şcoli sunt pline cu familiile ridicateazi-noapte spre a fi tJ'imise în Transnistlia. Vezi pe la ferestre chipuripalide. priviri încremenite. dar mai vezi şi cîte o faţă tÎn{lr{1carezîmbeşte. şi cîte un copil ccu'e rîde - şi nu ştii bine ce e mai dureros.disperarea unora sau nep{lsarea altora În faţa destinului. Sinlri lungide rude aşteaptă În stradă. pe trotuar. Sil-i mai vadă încă o dată pecei din{lUntru. Spectacolul este sfîşietor. Si nu te poţi desface degîndul că poate aceeaşi soartă ne aşteaptă pe toţi.

_\Am tot crezut că voi reuşi să găsesc o sumă de bani care să-mi

dea - din acest punct de vedere -liniştea pe cîteva luni. Dw' astăzisperanţele mele s-au dus. După ce visasem jumătate milion, mă

47~

întorc la micile. nenorocitele mele socoteli. Mai am vreo 7-8 miide lei În casă - ~i pe um1ă ce voi face?

Lipsa de camaraderie a lui Mircea Ştefănescu. care pînă azi n-agăsit tin~p să citească piesa. Ar fi absurd să mai cred că mă va ajutas-o joc. Incă o poartă Închisă.

Sîmbătă, 10 octomvrie [1942]Comunicatul genllan de aseară nu mai mentionează frontul Stalin-grad. În mod vizibil. toate telegramele ~i coment •.u·iile Încearcă sădeplaseze atenţia spre alte sectoare: Terek, IImen, Leningrad. Să În-semneze acest lucru că s-a renunţat la ocuparea oraşului? Sau - ti ind-efi această ocupare mai cere Încă timp - se trece deocamdată toatăchestiunea sub tăcere. pînă În momentul În care se va putea În stÎr~itanunta victoria? Oricum. orariul victoriei e incontestabil dep{lşit deanotimp. Toamna e În toi. Am avut azi prima zi de ploaie şi frig.

IAristide Îmi arată Într-o carte a lui Eftimiu25, ap{lrută zilele aces-

tea. cîteva rînduri Împotriva mea. Sunt ,.colaborator roşcat al uneigazete ortodoxe". ,.evreu nebotezat În slujba ortodoxului Nae 10-nescu"* etc. Într-o zi Eftimiu va fi un campion al extremei demo-cratii. iar eu tot un huligan. Cu cît ÎmbătrÎnesc, Îmi dau seama cămalentendu-urile sunt irevocabile. C/I\'âllfll[ rf1l11ÎneÎn viaţa mea O

chestiune etern deschisă. Nimic n-o va Închide - nimic, nici scrisulmeu, nici viata mea.

L-Luni, 12 octomvrie [19421Tell11inat Încă de zilele trecute actul I din IlIslIla. L-am Început azipe al fI-lea. Lucrez t"fu'ăconvingere. fiindcă ştiu că lucrez zadarnic.Leni va juca o piesă de Froda şi Nicuşor - iar Im/{Ia. care ar fi fosto piesă de circumstanţă (pe care numai Leni. numai azi şi numai la.,Baraşeum" o poate juca). va rămîne un lucru fru'ă sens. inutiliza-bilă. Dacă totuşi o scriu. este pentru a nu lăsa la mijloc Îndt un pro-iect. Mă dezolează toate proiectele mele literare avol1ate. La drept

'5 Victor Eftimiu.* Exprcsiile citate nu apar ca atare În textul lui Victor Eftimiu (Frâ/ia de

arme, volulllul Amill/iri şi polemici, 1942, p. 340). Racursiullui Scbastian corn·primă două paragrafe: "Ei [1. Trivale, f. Aderca, B. Fundoianu, AlE'ed Hefter,Aureliu Weiss, Mihail Sebastian] m-au atacat paralel cu dreptcredincioşii cre.ş-tini antisemiţi de la foile naţionaliste, tradilionaliste şi ortodoxe, În frunte curăposatul Nae Ionescu:'; şi: "Puntea de t.recere Între roşcaţii fii ai lui Israel şiort.odoxia tuciurie o făcea tînărul Mihail Sebastian, evreu nebotezat şi frecventşabăsgoi al pravoslavniciJor."

4766

vorbind, este IllSula un proiect literar? Mi se pare că este mai multun pretext de spectacol. Era în plus o speranţă de a cîştiga o sumăde bani - astăzi cînd am atîta nevoie de bani şi cînd nu ştiu niciunde, nici cum să-i găsesc.

Războiul continuă ca stare de spirit. E o mare nenorocire. pe careo avem mereu pe umerii noştri. Altfel însă. din punct de vedere mili-tar. e un moment de oprire aproape generală. Comunicatul este detrei zile perfect anodin.

Miercuri, 14 octomvric (1942]Au fost liberaţi aseară toţi cei care. în Sfîntu Ion Nou. aşteptau de-portarea. Oameni întorşi de la moarte. Mi se spune că în momentulîn care li s-a dat drumul au fost scene de delir. Urlete. leşinuri. S-astrigat ..Trăiască România Mare" ... Trăias61 Mareşalul!" Ce sem-nificaţie are această eliberare. nu ştiu. E o revenire? O suspendare?Se renunţă la deportări? Se l:mlÎnă? Bukarester Tageblaf avea, dumi-nică, un articol în care se reînnoia asigurarea că pînă în toamna 1943nu vor mai fi evrei în România. -J

Pauza militară continuă. Nimic nou pe fronturi. Stalingradul, cutotul ieşit din actualitate.

Antoine Bibescu. într-o scrisoare primită ieri. mă întreabă dacăam nevoie de 10000 lei. pe care e dispus să mi-i trimeată. I-amrăspuns imediat că nu am nevoie de nimic.

Joi, 15 octomvrie [19421În Unil'asul de azi. corespondentul de la Berlin vorbeşte de rectifi-c{lri de front în vederea iemei care se apropie. Ofensiva va fi reluată ~- spune el - la primăvară, cînd bolşevicii vor fi nimiciţi. Dacă ar-mata gemu1I1ă intră într-adevăr În pauza de iarnă acum - atuncihibemarea începe cu aproape două luni mai devreme decît în 1941.

Pentru prima oară se publică azi ceva despre deportarea evreilor("expatrierea unor elemente" - cum sună fomlula comunicatului).În Consiliul de Miniştri s-a decis ca de acum încolo operaţiile de"expatriere" să fie făcute de un orgl:mism special, iar pînă la creareaacestui organism orice măsură de acest fel e suspendată. Putem filiniştiţi? Dacă da - pentru cît timp?

Sîmbătă, 17 octomvrie [1942]La Stalingrad. de două zile nemţii au reluat ofensiva. Se pm'e că eefortul final pentl1l ocuparea oraşului. TiteI M{mciulescu (pe care

47~

l-am întîlnit în tramvai adineauri) îmi spunea că totul se va temlinaîn 2-3 zile.

Am luat înapoi de la Mircea Ştefănescu manuscrisul piesei. Nul-a citit. Am preferat să tai scurt o situaţie atît de penibilă.

încerc mereu să scriu actul IIdin /lIs/lla. DllJ)ă cîteva zile de iner-ţie completă. par61 am reuşit în sfirşit S[I urnesc lucrurile din loc.Dar la ce bun? Nu cred că voi face o pies[l convenabilă pentru Leni

, şi ..Baraşeum".

Joi, 22 octomvric [1942JActul IIdin /11.1'/110 face progrese. S-;u' putea si"itermin tabloul I pînăduminică. S-ar putea chiar ca acest tablou I să aibe proporţiile unuiact - cee.a ce m<u' obliga să revizuiesc În anumită măsurii economiapiesei. Ceea ce am scris zilele din urmă. azi mai ales (c[lci nu potscrie regulat - în zilele în care am şcoală sunt pur şi simpluextenuat). mă mulţumeşte îndeajuns. Poate că pe alocuri tonul e preagrav pentru ce vrea Leni şi pentru ce poate primi publicul de la.. Baraşeum". Dar. aşa cum am pornit. nu mai e vorba de a face opiesă pe măsura lor. ci de a face o pie<l pur şi simplu. Fo;u"te posibilsă r[lll1în cu ea În sertar - ceea ce la urma urmelor nu-mi displace.deşi am atîta nevoie de bani. Dacă o-ar fi lipsa banilor. nici nu m-aşgîndi la reprezentare. O piesă reprezentatil. o Gu"tetip;u·ită. un ;u·licoi.orice semn făcut în public e un act de prezenţi\ şi de acceptare. Or.eu nu mă consider prezent - şi nu accept.

..La Stalingrad. luptele continuă" - spune laconic comunicatulgenmll1 de aseară. Din nou ritmul ofensivei a slăbit. Din nou imi-nenţa c[lderii oraşului se estompează.

Sîmhătă, 24 octomvric [19421..În Stalingrad a fost respins un contraatac inamic" - spune comu-nicatul gell11an de aseară. în Egipt (dupil CÎte-mi spunea Rosettiastil-seară). englezii au luat ofensiva.

Actul fI din 1l1s/lla merge - am impresia - mult mai bine deCÎtmii aşteptam. Tabloul din m<U1sardăcapătă dimensiuni şi consistenţădramatică de act plin.

Mă gîndesc că - dacă se accelerează la reprezentaţie ritmulactului 1 -. îl pot prezenta drept un prolog. urmat de trei acte.

Duminică, 25 octomvric [1942]Ti tIu în Universul de azi: "Soarta Stalingradul ui pecetluită."

'ţ78

Marţi, 27 octomvrie [19421Temlinat ieri-dimineaţa actul II din II/suIa. Seara l-am citit pentruLeni, Scarlat şi Jenica. Lectură edificatoare. Citind, nu-am dat seamacă am făcut un lucru bine construit. teatral valabil si - În ciudaritmului de comedie - subţire scris. Îmi place poate mai mult decîtJocul de-a m(([n!a. Sunt lungimi În actul II - ba chiar o anumitămonotonie. ceva trenant şi prea lent pe alocuri -, dar În totul simt căam în mînă o situaţie generoasă. trei personagii bine pl,lI1tate şi cîtevadrumuri deschise pentru actul III (dacă cumva nu va exista şi un actfV). Reactiunea lor a fost desigur mai puţin favorabilă. Actul 1 le-aplăcut mult. Era de aşteptat - fiindcă e un sketch. Actul II. unde tonuldevine ceva mai grav. iar situaţiile capătă om'ecare densitate psiho-logică. i-a amuzat la început şi i-a obosit pe urmă. Despre o repre-zentare imeciiată nici vorb~1nu poate fi. Sc<u'lat n-o vrea. iar Leni nuîndrăzneşte să vrea. EI îşi p~istrează loc pentru piesa lui şi a lui Nicu-ŞOL far ea. biata fată, e dezorientată. Simte, din instinct, că II/suIa eo piesă vie. simte că rolul ei are anumită căldură şi intensitate - dartotul i se pare prea fin. prea subtil. prea "intelectual".

- De ce nu poţi tu să scrii mai vulgm' - mi-a spus cu sinceră părerede rău.

Nu-i pot explica - şi nu nHU' crede - că Insula e totuşi ceva sim-plu. EU'ăpretenţii de intelectualitate -o comedie în plin, cu oarecm·e.puţină. poezie. pe ici, pe colo. Dar poezia, chiar În doze minime. îisperie În teatru.

Nu sunt ştiri despre ofensiva engleză din Africa. Tot ce ştim SI'că a pornit şi e în plină desf~lşurare. Comentariile geml,lI1e îi atril tii'proporţi i colosale. Vom vedea.

Frances D[ikinson] ar fi fost încă una din femeile mele - \1;1(' \

mi-ar fi fost îng::iciuit acest lucru. E francamente urîtă, dar tÎn: l' \.

deşteaptă. are haz şi - but not least - este din Yorkshire. '. n ll~

fi Elcut pentru Yorkshire!

Vineri, 30 octomvrie [1942]Jocul meu în dragoste e una din cele mai stupide torturi. E un ililol'.e primejdios, e zadmnic. este făr~1sens - şi totuşi nu-mi p I iJ1llHlIll'o dată pentru totdeauna o definitivă renunţare. Ştiu dl nu (ill' Ianimic. că nu poate duce la nimic, că totul e dinainte sortit . 'lui 1ll;ligrotesc deznodămînt - şi totuşi de fiecare dată mă Îmbar În a .",':Işiridicolă farsă, cu nu ştiu ce amestec de impostură şi bună· 1" din\ă.ca şi cum ar fi o încercare pe care o fac pentru prima 0,,,'5 .. '1" 'li

să fii un om sfîrşit - şi să accepţi cu seriozitate acest fapt. ' (' rnaide neiertat în cazul meu este că antrenez în situaţii atît ci fals fiin\care n-au nici o vină, alta decît aceea de a nu mă cunoaşl: 'lIa,

Leni, Zoe ... După-masa de azi a fost aşa de penibilă, că mi-e silăde mine. Et maintenant, il faut s'en tirer.

Luni, 2 noicmvric [1942.1Iată noiemvrie - şi nimic nu schimbă mersul r[\Zboiului. Octomvriea trecut aproape fru'ă evenimente militare. Stalingrad ţine mereu. iarrestul fronturilor e nemişcat. Sunt desigur oameni care trăiesc maideparte: bani. muncă. iubire, totul e pentru ei oarecum nom1al. celmult stînjenit. şi - în orice caz - acomodat. Pentru mine războiulsuspendă totul. Aştept pacea cum aş aştepta un tren. Între timp. măzbat între toropeală şi exasperare. N-am ştiut niciodată să aştept înlinişte. O după-mas:1 de aşteptare pe sălile tribunalului - pe vremeacînd enml avocat - mi se p[lrea atroce. Iar acum toată viaţa mea esteo imensă aşteptare.

Nici o' veste despre ofensiva engleză din Africa. Mare prudenţ[lpropag;mdistică de o parte şi de alta. Lupta continuă. dar deocamdatăpe loc. Dacă englezii lichidează acest front (cum ,u- fi logic după atîteaexperienţe). atunci orice este posibil. Chiar o precipitare a stîrşitului.D;u' dacă nu reusesc (cum suntem înclinaţi să credem. dUp[1tot ce aufăcut pînă azi). atunci nimic nu mai e de aşteptat pentru înc:1 un an.

L. e o fată del icioasă. La vîrsta ei. chiar dacă obrazul îi e puţinavariat. corpul e de o tinereţe. de o căldură şi o femlitate del icioase.În plus, un ,mlestec de tact şi impudoare. plin de farmec. Cine seresemneaz[i s-o aibe f[lră gelozie. mră exigenţe, ca pe un dar Întîm-plător. capricios şi binevenit. e un om norocos. Eroarea începe cuprimul sîmbure de gelozie - gelozie atît de du plasată. Cînd ea seculcă cu un alt bărbat. şi pe umlă din nou cu tine. nu te înşală nicipe tine. nici pe el. Îi place să se fută - şi pune în asta toată sinceraei candoare şi graţie. Dar mie mi-au fost interzise asemenea fericirifăcute din senzualitate şi nepăsare.

Joi,5 Iloicmvric [19421În Egipt. înaintare engleză. ba chiar - se pare - victorie. Se anunţă9000 de prizonieri. 600 de avioane. vreo 250 de tancuri distruse saucapturate. Comunicatul gennan şi celltali,m recunosc o retragere pea doua linie. dar nu-i dau importanţă. In genere, zim'ele de ieri şi azifac pregătiri propag,mdistice pentru retragere. Nu ne e îngăduit încăsă credem nimic. Am V[lzut în Africa. de doi <miîncoace. cele maidnm1atice schimbăI1 de situaţie, de la o zi la alta, de la un ceas la altul.

IUn ordin al Ministerului Propagandei dispune scoaterea drţilor

de autori evrei din librării şi biblioteci. Am văzut azi la "Hachette"două imense tablouri tipări te cu litere mari: Scriitori evrei. Sunt,

desigur, şi eu acolo, afişat ca un delincvent, ca un criminal: numelepărinţilor. data şi anul naşterii. lista cărţilor. Lipseau doar semnal-mentele. Întîi am rîs (mai ales că întreg tabloul e plin de inexacti-tăţi), dar pe urmă m-am gîndit că afişarea asta nu ne face nici unbine. Mă tem că va atrage atenţia asupra noastră şi cine ştie ce maiiese de aici? De doi ani. nu mă duc la teatru. nu intru în restaurante.evit să mă plimb prin centru. nu vrld mai pe nimeni. nu caut penimeni. încerc să mă ţin cît mai departe. cît mai singur. cît mai uitat- ~i acum numele meu în toate libr[lI'iile!

Duminică, 8 noicmvric (1942]Debarcare americ,Ulă ~i englezrl în Maroc ~i A1geria. În cîtevapuncte. Se pare Cfle o operaţie de mari proporţii. precedată de o pro-clamaţie În franceză a lui Roosevelt. Se dau lupte la Rabat. Oran şiAlger. Trupele lui Petain rezistă. Nu ştiu încă ce atitudine vor luanemţii. Situaţia lui Romnlel devine teribilă, dacă va trebui să facăfaţă şi unui atac dinspre Tunis. Deocamdată s-a retras între Foukaşi Mw'sa-Matruk. Ia cam 120 km de poziţia iniţială. Retragerea paresă continue. Numărul prizonierilor creşte. Englezii vorbesc de undezastru. Presa D.N.B. vorbe~te de un ..război de mi~care" ~i de oretragere dibace.

Luni,9 noicmvric (1942]

Nu cunoa~tem încă în detalii desfăşurarea evenimentelor În Africa.Este oricum o precipitare de fapte poate capitale. poate decisive.poate mai puţin decît atît. poate numai importante. Peste cîteva zilevom vedea mai clar. Deoc,Ulldată suntem În plină febril. Încă nune-am trezit din ameţeala primului şoc.

Algerul a capitulat Încă de aseară. E mai mult decît o capitulare.E un acord - de mult pus la punct - între iUlglo-americani ~i fnUl-cezii insurecţi. Insurecţia şi debarcarea merg paralel în Maroc şiAlgeria. Nici o veste despre Tunis. În Egipt. Rommel continuă retra-gerea. Se pare că a ab,U1donat Marsa-Matnlk şi a trecut frontiera spreLibia. ab,Uldonînd pe drum mai multe divizii de infanterie. Încer-cuite. E În derută? Are un plan? Mai poate avea un pl<U1?RfL"punsu!depinde de hotărîrea pe care o va lua Hitler faţă de întreaga chestiune- care nu mai e o luptă locală. ci ,Ulgajează liniile mari ale Întregu-lui război. Aştept cu oarecare anxietate această hot[lrîre! Va ocupaFranţa liberă? (Mă gîndesc la Poldy.) ÎI va sili pe P~tain la un felde colaborare militară? Sau - ceea ce e greu de crezut - nu va facedeocanldată nimic? Ieri a vorbit la MUnchen. Discurs tradiţional,într-o festivitate a p<u·tidului. discurs surprins în ultimul moment deevenimente şi, prin Uffilare, neconcludent, deCÎt cel mult prin con-

fuzie. Clar a fost un singur pasaj: cel În care din nou anunţa că-i vaextem1ina pe evrei.

Marţi, 10 noiemvrie [1942]Darl<m este "in American hands". Nu ~tiu Încă În ce situaţie. Pri-zonier? Aliat? Comanda supremă a aJl11ateifranceze o preia Petain.La Onm ~i CasablCU1caau fost scurte armistiţii de cîteva ore. pe urmălupta a fost reluată. d,:u-nu pare posibilă o lungă rezistenţă. OcupaJ'eaAlgeriei progresează rapid. Nici În Maroc nu e prea mare rezistenţă.Roosevelt a cerut beiului Tunisiei să pemlit~l trecerea aliaţilor spreTripolitania. evident pentru ca astfel S~l cadă În spatele lui Rommel.Puţine ~tiri despre Rommel ~i armata lui. Din comunicatul italianpare efl se retrage mereu. Dar unde e acum? Unde se va opri ,) Nuse schiţe<LZ~lde la Berlin nici o replică la marile evenimente. Credtotu~i efl sub această tăcere se pregăte~te ceva.

Trebuie să Încercăm a ne stăpîni emoţia - ~ia vedea lucrurilemai limpede. mai cumpănit. Delirul e obositor. Sunt bucurii careextenuează. Desigur e greu să nu exulţi. Dar e timpul să fii calm.Am recitit astă-seară pag.ini de jurnal. din iunie. cînd Rommel venea.. Ia pOllile Palestinei". Imi amintesc delirul axist de atunci. Totul- chiar cele mai fantastice plamiri - părea simplu. u~or. inedit.Nemţii se vedeau cuprinzînd Într-un imens cle~te Întregul Orient mij-lociu. pe trei continente. Şi asti"'LZise Întorc la realitate. Triumf ~i pră-bu~ire la o distanţă de patru luni.

Unde-i va duce triumful de azi pe aliaţi? Ce se va Întîmpla de aziÎn patru luni? Îmi pun aceste Întrebări În seara unei zile pline deatîtea mari speranţe.

Mă gîndesc mereu la ameninţarea de ieri a lui Hitler. Vrea să neextermine - şi e poate singurul lucru pe care În mod sigur ÎI poateface. M-a sO-ăbătut o clipă gîndul că Într-o noapte - o noapte ca asta- ,U11putea fi toţi măceli"'u'iţiÎn casele noasO·e. Şi Între timp v~LZduhular vibra de vestea victoriei.

Miercuri, 11 noiemvrie [19421

Trupele gell11~me au intrat azi-dimineaţă În Franţa neocupată,ocupînd Lyon. Vichy etc. Şi e azi aniversarea ,muistiţiului din 1918.Din punctul de vedere al războiului. nu cred că faptul schimbă ceva.Dar eu mă gîndesc la Poldy - şi mi-e greu să mă gîndesc la altceva.

Joi, 12 noiemvrie [1942]Gîndul la Poldy acoperă totul. Ce face? Prin ce primejdii trece? Cîtva putea relmîne acolo unde este? Cum? În ce situaţie? Sute de Între-bări. care mă urmăresc zi şi noapte. Mai ales că starea de lucruri din

FnU1ţaeste Încă atît de confuză. Nu se ştie care va fi noul regim. Ră-mîne un guvern? E ocupaţie pură şi simplă? Se mai face o distincţieÎntre cele două zone? Mă·tem de furia gernlană. Acolo, ca şi aici,ar putea găsi În masacrul evreilor un fel de supapă psihologică pentrutot ce a Înghiţit În ultimele patru zile. De altfel şi aici, la noi, circulă- În surdină - tot felul de zvonuri sinistre În-privinţa noastră. Killin-ger ar fi cerut S[lse reÎnceapă expulzările. Nemţii cer ca 2 trenuri cuevrei deportaţi S~lplece zilnic spre Rusia etc .. etc ... Entuzia<;m. buimă-ceal[l. ,U1xietate se ,U11estecăÎn doze egale. dominate poate totuşi Înc[lde marile veşti. din care Încă nu ne-am trezit. .,Electrifying news".

În Algeria şi Maroc luptele au Încetat complet. În Libia Ronllilelse retrage mereu. În Tunisia s-ar p~irea că germanii ~i italienii autrimes slabe deta~amente aeriene. Dinspre Philipville se apropieamericanii. cam la 100 de kilometri de frontiera tunisiană. Spectaco-lul e dramatic ~i de extraordinară amploare. Tout n'est pas encorecouru. Mai sunt lucruri de văzut.

Vineri, 13 noielllvrie [19421Englezii sunt la Bardia şi Tobruk. Rommel se retrage mereu. Va În-cerca o rezistenţ[l Înainte de Benghazi? Va prefera să folosească dinnou EI Agheila?

C,U11ilPetrescu tiert. Răspundea cu un zîmbet palid ştirilor pe careni le dădea Rosetti astă-sem·ă. Si a avut o frază de antologie camil-iană (cum de i-a scăpat '1) : •• Am S[ljoc şi eu pe caI1ea victoriei en-gleze. CÎnd o să fie absolut sigurit."

Luni, 16 noiemvric [1942)Convorbire cu Paul Stelian. (Mil rugase Aristide. căruia i se scoateÎn vînzare biblioteca. să Încerc a obţine revocarea măsurii.) M-a pri-mit la minister. În biroul lui. cu doi funcţionari de faţă. Cînd anlintrat. n-a ştiut exact ce să facă: s{ise ridice În picioare sau să r[lmÎiepe scaun. A găsit o soluţie intermediară: a r[lmas pe scaun. dar aschiţat un fel de vagă ridicare. avortată la jumătate.

- Ce vrei. domnule Sebastian?..Domnule" era un avertisment pentru mine şi o demonstraţie pen-

tru asistenţi. L-a repetat de 2-3 ori în cursul convorbirii. care În totuln-a durat deCÎt vreo cinci minute. I-am arătat foarte pe scurt (fiindcă- mărturisesc - mă simţeam sufocat de toată comedia) despre cee vorba.

- Da de ce să nu i se vîndă biblioteca? Ce? Aşteaptă victoriaengleză?

Întrebarea era un fel de denunţ - pentru mm10rii de faţă. Mi-ospunea cu un rîs batjocoritor, care atesta convingerea lui În victoriagemlană.

Am plecat trist. umilit. furios pe mine că m-,ml dus. deprimat detoată această Întîlnire care mă face să regăsesc după 8 ,mi un PaulSterian prosper. bogat. puternic. plin de el- În faţa mea. siirac. obosit,dezamlat. cu haine roase. un fel de solicit,mt mizerabil. intrat pentruo clipă ÎntT-unbirou somptuos. Dist,mţe de viaţă! E ceva dezol,mt cîndle măsori, dar intră în ace,L\tă contemplm'e şi o pane de humOL Încercacum să privesc toată Întîmplarea ca pe un episod în Balzac.

Miercuri, 18 noicmvl'ic l1942jLecţie de deschidere a cursuluil(' meu despre Shakespem·e. 9 auditoriÎnscrişi ..Restul. vreo 10-11. prieteni. veniţi din amabilitate. Situaţiaputea fi penibilă - dm' mi se pare ciI am ieşit din ea indemn. Voirenunţa la curs. voi da banii Înapoi - experienţa e ratată. dar nu credcă m-am făcut de rîs. Am vorbit timp de o OIX cu dtldură. cu plă-cere. aşa cum mi se ÎntÎmp\{1cînd găsesc tonul just. Dar nu venisemacolo ca să repurtez un succes. Credeam d gilsesc o soluţie lipseimele de bani. M-am Înşelat. Asta e tot.

Citit aseară şi azi 11I1i1l Ccsar. Revin la Shakespeare şi Îmi propunsă-mi termin lecturile.

În Africa mi se pare că ritmul s-a Încetinit. deşi activitatea con-tinuă peste tot. Dar ne-am obişnuit cu mari lovituri zilnice. cuschimbări fulger[ltoare. aşa Încît acum setea noastră de senzaţional,deşteptată brusc din somn. e oarecum decepţionată. Rommel seretrage mereu. Englezii sunt la Derna. Probabil că vor fi. În cîtevazile, la Benghazi. Rămîne de V[IZUtdacă frontul de ciocnire nu vafi din nou. ca anul trecut: la EI Agheila. În Tunisia englezii Înain-tează ITlrăsă dea preciziuni geografice.- Germanii şi italienii sunt laBizel1a şi Tunis. probabil pentru a acoperi spatele mmatei Rommel.Undeva. în Tunisia sau Tripolitania. o luptă va fi probabil. ÎJl Rusia,iarnă. toropeală. confuzie. Nimic de mare amploare.

Joi, 19 noicmvrie 119421Citit astă-seară IlIslIla. (Am fost mereu ocupat În ultimele 2-3 săptă-mîni cu traducerea lui Bir/u}f(. cu pregătirea cursului. aşa încît IlIslIla- cu care, în orice caz. nu mai am ce face deocamdată - o lăsasemÎn părăsire. După 3 săpt[mlÎni totul e mai limpede. Actul I. excelent.

Actul IJ. ratat. Nu prost, dar ratat. Va trebui scris din nou, cu acelaşimaterial. Cusurul cel mai mare este că actul 1 e pură comedie, întimp ce actul II trece aproape spre dramă. Schimbarea de ton e preanetă. Aproape că nu mai sunt două acte ale aceleiaşi piese. Situaţiainiţială e prea comică pentru a permite un ton atît de grav niai tîrziu.Dacă voi mai scrie piesa (căci nu mă simt în stare s-o scriu dacăreprezentarea nu mi-e asigurată). dacă o voi mai scrie, va trebui sădelestez complet actul II.

Duminică, 22 noicrnvric (1942)Benghazi e din nou în mîna englezilor. de vineri dimineată. Luptede patrulă se duc la Agedabia. Vom vedea dacă Rommel. care s-aretras În vita~\ de la EI Alamein pînă aici. se va opri la EI Agheila.ca s[\ reziste. În Tunis. lupte de hărţuire. Se a~teaptă o luptă pentruTunis ~i Bizerta. În Rusia. se senmalează în comunicatul german.atacuri sovietice În Ca ucaz, în cotul Donului şi la Stalingrad.

Luni, 23 noicrnvric [1942]Ca şi ieri. ca ~i alaltăieri, comunicatul gemlan de a<;tă-seară înregis-treaz~\ .. lupte grele defensive" la sud de Stalingrad ~i În cotul Donu-lui. De asemeni. atacuri ruseşti cu tancuri - acestea respinse - laLacul Tlmen. Nu ştiuAcare e comunicatul sovietic ~i nu pot şti ceamploare are băt~lIia. In Africa, mi se spune că Amlata 1 engleză arfi ocupat Gabes. ceea ce ar deschide poarta din spate a Tripolitaniei.Înainte ca bMălia pentru Bizerta să aibe loc. Dar ştiu eu?

Luni, 30 noicmvric 119421Bolnav de marţi"'. CÎnd m-am Întors acasă la prînz cu 39 de grade.Cîteva zile de febr~i (38-39) m-au extenuat. Azi nu mai am nimic.dar sunt aşa de slăbit. că abea pot sta în picioare.

-lAu fost toată săptămîna evenimente mari. dar nu le-anl putut În-

semna aici ~i nici umlflfi personal. Ocuparea Toulonului de cătrenemţi şi sabordarea tlotei fnUlceze. moment grav. În Rusia continuăofensiva sovietică la sud de Stalingrad, în cotul Donului şi la Kalinin.

Micrcul'i, 2 dcccmvric [19421Nimic nou pe fronturi. A~teptare. În Tunisia, anglo-americanii seapropie de Tunis şi Bizerta. unde vor Întîlni o rezistentă germano-ita-liană. nu se ştie cît de puternică. În Rusia ofensiva lui Timoşenkopare a scădea fără rezultate operative** mari. Se repetă ceea ce s-a

* Anulat: ,.miercuri".** Anulat: ,.strategicc".

petrecut în septemvrie la Rjev şi în mai la Harkov. Dar nimenl nupoate şti dacă decemvrie nu pregăteşte mari evenimente, asemenea.celor din noiemvrie.r \

Am ieşit azi-dimineaţă. pentru o plimbare scurtă. duprl opt zileele stat în casă. Mă simt exagerat de slăbit şi obosit.

Citesc cu plăcere (dw' şi cu oarecare monotonie) un rom,lI1de Janeq Austen, Emma, graţios. simplu. plin de humor. cam lent Însă şi prea;; minuţios - ca o pictură f1amandă.>(

~Vincri,4 dcccmvric 119421Cafard. tristeţe. silă. dezgust. Nici nu m-am Îns::-U1ătoşiteu ca lumea.şi s-a Îmbolnăvit Mama. Lipsa servitoarei o simt mai ap[ls~ltoare caoricînd. Vreme de to<lI1l11ă.Întunecoas[l. umeel[l. N-<U11bani. Îmi mair;m1Îne l 000 de lei - şi pe Ulmă') Cu ce voi pl[lti chiria ele Crăciun?Cu ce voi duce cheltuielile casei pÎn::-latunci') Nici o per5pectivă.nici o astel)tare. nici o Sl)erant[l. As vrea Srlelorm. să mor. să uit.L' . ,

Duminică,6 dcccl11vric [19421Zile de letargie. de descompunere. Nici măcar nu e deznrldejde.Totul e sălciu. Dezgust adînc ele tine. ele oameni. de .,evenimenle".ele viaţă. Îţi lipseşte şi energia de a te sinucide. dar dadl ai avea unrevolver gata Îndrcat În mînă - poate că ai trage. Ce mi-ar trebui.ca s[i revin la viaţă? Bani? O femeie'? Muncă? O carte? O casă?Nu ştiu. Totul e tăr:l bucurie. nU'ăbrust. fărrl culoare, fără sens. Singu-rul lucru pe care l-aş putea face acum ar fi poate să joc cărţi. OreÎntregi. zile Întregi - pînă la abrutizare.

~'licl'cul'i, 9 dcccmvric [1942]Niciodatrl poate n-am simţit mai acut. şi În acelaşi timp. sentimentuleli sunt un om sfîrşit şi dorinţa deznădftjduită de a reveni la viaţ:l. ErauÎn mine - sunt incă În mine - slptituelinide fericire - un w1Umitelan.nu ştiu ce lirism. o mare Încreelere În lumină. în seninătate. În viaţ;:V.o <U1umităcăldură. o nestîrşită putere de a iubi ... - şi toate. toate aufost înăbuşite, ruinate. pierdute. E un blestem care mă ulln:ireşte dedepm1e. Rflzboiul e o catastrofă care uneori copleşeşte - şi mă facesă le uit - nefelicirile mele vechi. dar alteori le adÎnceşte. le subliniază.le menţine treze, ca pe nişte rdni mereu sîngelinde. Mi-e necaz pe minecă scriu atît de prost (ar trebui poate să nu mai scriu deloc. Într-unmoment În care nu mă pot controla). dar e o nevoie de a spune, de astriga, de a libera - măcar prin urlet - ceva din oribilul meu coşmar.

~86

Joi, 10 decemvric [19421La Clermont-Ferrand. evreii au fost arestaţi ieri şi trimeşi în taberede muncă. Măsura va fi extinsă, spune telegrama, şi în alte depar-tamente. Ce va face POldy? - e mereu singurul meu gînd.

Am ieşit puţin ieri şi alaltăieri, seara, să respir. Nopţi dare. în-stelate, nu prea reci. Dar. nu ştiu de ce. oraşul în întuneric mi sep[lrea mai lugubru decît oricînd. Simt închisoarea, zidurile. sîmlaghimpat[l - între care ne zbatem. Aici, sau în Fnmţa, cercul se strîn-ge mereu mai mult înjurul nostru. Există scăpare? Încep S[lnu maicred. Există doar scurte amînări: o zi. o săptămînă. o lună - încăo zi. încă o sJpt[lmînă. încă o lună -. dar soarta noastră e aceeaşi.

o judecată potolitil asupra războiului (fără entuziasm şi fărădeprimare) mă obligă si(-I văd lung. greu. încet. Nu e de aşteptat.în mod rezonabil. o pace apropiată. Sfîrşitul e poate sigur. dar în-depărtat. Războiul a ajuns într-o fază în care nemţii nu mai pot facemult peste ce au filcut pînă azi - dar aliaţii nu pot Încă să pună înmişcare* resursele lor. Puterea de rezistenţă gennană e mm'e, iarputerea de şoc anglo-americanJ e insuficientă. Ne angajăm într-unlung proces de uzură - pînă ce raportul de forţe să se schimbe înmod decisiv". Între timp. ruşii continuă să atace. dar (deşi situaţia eîncă confuză) nu par a fi în stare să modifice subst<:mţial frontul.După toate probabilităţile. va fi o iarnă teribilă pentru arnlatele dinriisărit. dar nu strict insuportabilă. Şi astfel se va face primăvară-şi ciclul va Începe din nou. Pînă cînd? Ştie Dumnezeu.

D~u'mai e loc şi pentru miracole.

Duminică, 20 dcccl11vric [19421Triliesc cu adevărat de pe o zi pe alta. Am o mie de lei În buzunar- şi nu ştiu de unde voi mai găsi"poimîine altă mie. Nu cheltuiescpentru mine decît b~miide tramvai. De zece zile m-am lăsat de tutun.Intre timp. am tot încasat de la şcoală mici sume de bani. 2000.3 000.4000 - diferenţe de salar pe lunile trecute. Se pare că mîineîmi vor da salariul pe i~muarie (vreo 6 000, cred). Şi pe umlă - numai ştiu deloc. Chiria n-,ml s-a plătesc la 26, dar de plătit tot vatrebui Într-o zi. peste o săptămînă sau două. Cu ce'? De unde'? I-amcerut lui Sică de lucru. Traduc deocamdată Topa:e. Aş face bucurosmund de negru. fără mel,mcolie, fără regrete. dacă aş reuşi să scotaut cît ne trebuie În casă. (Întunplător am aflat că drepturile de autorla Bicholl le mcasează Sică, vreo 10000 pe seară. Eu ,ml luat 22 000în total, şi aş reÎncepe oricînd aceeaşi muncă, la acelaşi tarif. Poate

că sunt oameni care ar primi şi mai puţin.) Fără disperare. mă gîn-desc că asta se cheamă un ratat. Eu. La 35 de ani, nici o meseri~nici o resursă, nici o prietenie reală. nici o scăpare. Tot ce am făcuta eşuat lamentabil. Hainele mi se jerpelesc. Ghetele arată din ce înce mai prost. Sunt jigărit. sunt obosit. sunt terminat. sunt inutil. Deaici pînă la a întinde mîna şi a cere - cît mai e?

RflZboiu'l continuă, ffu'ă nimic dramatic şi tTlrăschimbflfi mm·i. Deopt zile. Montgomery a reluat ofensiva la EI Agheila. de unde Rom-mei s-a retras grabnic. fugind nu se prea ştie bine pînă unde. Se vaopri înainte de Tripoli? Va apăra Tripoli? Se va retrage în Tunis?În Rusia ofensiva sovietică se desfăşoară cam în acelea~i zone. mrăprogrese. dar ~i fără încetare. Comunicatul gem1an anun![1 zilnicatacuri ..prăbuşite", ..distruse" ~i ..nimicite". Cele trei cuvinte revinîn fiecare bi - şi repetw'ea asta reduce mult din sensul';' lor. S-a creatcu încetul un fel de argot. un fel de limbaj cifrat al comunicatelor.pe care am ajuns să-I Înţelegem. dar care de asemeni trage un felde perdea de ceaţă peste realitatea războiului.

~1arţi, 22 dcccmvric [1')421Ofensiva sovietică se menţine pe toată întinderea frontului (Terek.regiunea Volga-Don. Kalinin-Torope!. Velikie-Luki. Laculllmen).În plus. de duminică au pornit o nouă ofensivă într-un punct pe carecomunicatele din ziw'e îl numesc neprecis ..pe Donul mijlociu".Comunicatul oficial genmm de aseară cuprinde o frază neobişnuită:..Pe DonuI mijlociu. inamicul. care a atacat de cîteva zile printr-ofo,lfte puternică maS,lfe de formaţiuni blindate. a reu~it o str[lpungereîn frontul defensiv local. Aceast[1 străpungere a fost pl[ltită cu uriaşepierderi bolşevice. Pentru a preîntîmpina o ameninţare de tlanc.diviziile germ,me aflate În dispozitiv au ocupat poziţii pregiitite dina-inte În spate şi au z[idărnicit prin aceasta o extindere a succesuluiiniţial inamic. Luptele continuă cu putere nemicşorată."

De scris cîndva - în primele zile ale păcii - o cronică a anilorde rClZboi... Fapte. texte. oameni" - în genul eUIil (1111dCl"cllit huligall.Un fel de memorial personal al acestei teribile călătorii. Dar vomajunge la capătul ei?

A~ fi gata să fac, pentru bani. nu importă ce În teatru (se înţelege,fără a semna şi fără a-nu angaja răspunderea literarii). Traduceri.adaptflfi. escamotări. infan1ii. Aş manufactura bucuros orice fel depiese (f,lfse, melodrame). Am citit zilele trecute. cu delicii, porcărialui So,lfe şi Vlădoianu (PămÎnt) şi m-a amuzat trivialitatea în sublim.

'{88

um1ărită metodic, după reţetă. Aş scrie astfel cu dubla satisfacţie dea CÎştiga bani şi de a-mi bate joc. M-am gîndit deodată că dramati-zarea unui rom,m de Ionel Teodoreanu (de exemplu Lorelel) ar puteafi o lovitură. Totul ar ganmta succesul. Falsa nobleţe, falsa intelec-tualitate. falsa blazare. VracajucÎndu-1 pe Catul Bogdan şi Mimi Bonape Lorelei vor face 150 de spectacole ca nimic. Mă dusesem azidupă-masă la Madeleine ca sil-i propun să lucrim1 împreună aceastădnm1atizare. pe care ea ar fi un11ats-o semneze singuriI şi s-o prezinteteatrului. Dar. În timp ce ea era ocupată să prepare ceaiul, ,m1 răsfoitla ÎntÎmplm'e ultimul - sau penultimul - roman al lui Ionel T. şi amg~lsitun p,l",Ude a)a de abject ,mtisemitism. înCÎt dezgustul a fost maitare decît cinismul meu principial. N-,m1mai vorbit nimic Madeleinei- şi am renunţat la proiect. Sunt oricum unele lucruri prea murdare.pe care nici măGu' În teatru 11-(1)ti În stw'e să le ating.

Miercuri, 23 dcccll1vrie [1942]

..Lupta defensivă de pe Donul mijlociu continuă cu violenţă ne-miqorată" - spune comunicatul genmm de aseară. Lipsesc preci-ziuni. care să ne permită a situa pe haJ1ă operaţia. .

Nu sunt veşti de la Emil Gulian~7. Am telefonat Ortansei. pe caream g~isit-o disperată ... Numai de ar fi viu". spunea. Ultima lui scri-soare e din 15 noiemvr[ie]. La 18 a um1at atacul dintre Volga şi Don- şi de atunci. nici un semn. Prea ar fi groaznic să-I pierdem. Dece el. de ce? Mircea Eliade a vrut războiul ăsta. L-a aşteptat. I-a do-rit. a crezut În el. crede În el - dar stă la Lisabona. Şi Emil GulianS~lcadă? Pe un front unde nu ~tie ce caută?

Vineri, 25 dcccmvric [1942)Prima zi de Crăciun. Acasă toată ziua. Nimeni nu mă cheamă şi nucaut pe nimeni. Singurătatea mea e mereu mai mare.

Din cei 3 500 de lei pe care Îi mai aveam ieri. cu 2 000 amcumpărat un concert de Bach. Inconştienţă'1* Nu. Simţeam şi eunevoia să cumpăr ceva În ora~ul ăsta care ieri părea invadat deoameni fericiţi. alergînd după tÎrguieli - spectacol care totdeaunam-a umilit, penUl] că totdeauna am fost, şi mai ales m-am simţit.aşa de sru-ac. Concertul (În re minor, pentru pian şi orchestră) e deo gravitate şi în acelaşi timp de o strălucire minunată. L-am ascultatasear~l de dOU~1ori. astăzi de trei ori. Alldalllcle Începe şi sfîrşeştecu o frază de o intensitate wagneriană.

" Emil Gulian a muril pe front.* Anulat: "Nebunie".

E aproape sigur că Emil e prizonier. O ordonanţă* venită de pefront îi spunea lui Vivi că ofiţerul lui - sc[tpat ca prin minune -l-a văzut pe Gulian în momentul în care era prins. De asemeni, colo-nelul Stancov. telefonînd de la Rostov. a contirmat ştirea. De aiciîncolo începe incertitudinea. Va rămîne În viaţă? Se va Întoarce?

rDe ce nu scriu? De ce nu lucrez? O piesă jumătate scrisă (Insula)

aşteaptă să tie temlinată. Două scenarii complet desenate stau ladosar. Un roman precizat pînă În ultime detalii. Nu mai vorbesc desonetele lui Shakespeare, la care n-am mai revenit de atîta vreme.

N Nu mai vorbesc de ..cronica" pli"lIluiti"lde curînd, dar atît ele ispiti-;; toare. Pe toate le ,mlÎn - pentru cînd? [ar pînă atunci, vremea trecex zadarnic. Ştiu prea bine de ce nu pot scrie. Sănătate proastă. Nervi~ exasperaţi. Lipsa unei case confol1abile. Neputinţa ele a rămîne sin-

gur cu niine. În ceasuri elepline de meditaţie. Grija de bani - ~i atîteaaltele. şi atîtea altele. Dar Jane Austen scria pe genunchi. În sufra-geria tatălui ei. cu toată t~tmilia de faţă. fi"trăca nimeni să ştie ce face

Lacolo. Se poate. Eu nu sunt Jane Austen.

Marţi, 29 dcccl11vric rt 942.1Nu cred că asasin~u'ea lui D,u'I,Ul2$ (În ajunul Crflciunului. În condiţiiÎncă neelate publicitflţii) va avea vreo intluenţfi asupra mersului rflZ-boiului. fie chiar numai În sectorul limitat al Tunisului. Se merge- probabil - spre o Înţelegere De Gaulle-Giraud19• c,u'e va rezolvapoliticeşte problema Africei ele norei. Războiul În Tunis e Încă În fazăde aştept<u'e şi pregătire. În Tripolit~Ulia. Montgomery a ocupat Sil1a.Va găsi rezistenţă la Misurata?

În Rusia luptele continuă. mai ales În sectQ(U"t~lede suel. dar nu leputem ullllfu·i. Comunicatele sunt vagi şi total lipsite de precizi"trigeo-grafice. Tonul ele propagandă urmăreşte În mod deliberat confuzia.Ruşi i atacă mereu. dar Înaintează Încet. Toată operaţia e de anumităamploare şi complexitate. pe care teoretic le putem înţelege, eI,trdes-făşurarea ei pe teren ne scapă. Personal ,Ull impresia că pînă la ul1l1ănemţii vor restabili o linie de rezistenţă şi nu vor ceda nici Millerovo,nici Kmllenskaia şi cu atît mai puţin Rostov. Le vor ţine. cum ţin deun eUlde zile Rjev şi Velikie-Luki. Nu mai puţin. măcinarea asta vadeveni cîndva scadentă. Dar cînd? La vară? în toamna viitoare?

* Anulat: ,.Ordonanţa unui ofiţer".,8 Fran\,ois Darlan, amiral ti'ancez, apropiat al lui Petain, preluase puterea

în Africa franceză. A fost asasinat la Alger.,9 Generalul Henri Giraud a preluat întJ'-adevăr conducerea în Africa, după

asa~narea lui Darlan.

1943

"'1 ianuarie 1943, vineriÎncep să mă obi~nuiesc cu anii de război. E pardl mereu acela~iitinerar pe care, de la un 1 ianuarie la alt I ianuarie. îl străbatemîntr-un co~mar care începe să aibe şi el monotonia lui. Anotimpurileaduc mereu aceleaşi faze. Ierni de semjsomnolenţă gem1<mă. Aiimpresia că armatele sunt obosite: resursele secate, rezistenţa pesfîrşite. Dar vine primăvara, şi atunci trăie~ti în aşteptarea unui noupuseu ofensiv. care trebuie să izbucnească - în aprilie? în mai?În iunie') Şi cînd, În fine, o datfi cu venirea verii, lupt~1redevine vio-lentă. cînd ofensiva şi propaganda se dezl[lI1ţuie Într-un nou acces,ce pare suprem. trăieşti cîteva zi le de spaimă, de îndoială, de morti-ficare. S-ar putea? s-ar putea? s-ar putea? .. Tîrziu. în septem-brie-octombrie. bagi de seamă că nimic definitiv nu s-a întîmplat- ~i ritmul din nou se Încetine~te. în a~teptarea primei z[lpezi - deunde ciclul va reÎncepe iar şi iar - pînă cînd') Ne va aduce 1943pacea? Nu cred. Afară doar dadl nu se Întîmplă o minune. Altmin-teri sunt Înclinat să cred că 1943 va repeta. făr[lmari deosebiri sub-stanţiale. traiectoria lui 1942. accentuînd desigur tendinţa de deci ingerman şi tendinţa de ascensiune aliată - nici una. nici alta destulde repezi pentru a grăbi deznodămÎntul. Poate 1944 - şi mj-e maiu~or să spun 1944. tocmai pentru că e Încă departe.

Ce devin eu. ce devenim noi În toată această nebunie? Nu ştiu.Deocamdată trăim. Am ajuns pînă aici vii. s-ar putea să mergem şimai depw1e. Nimic nu depinde de mine. de noi. Totul se Întîmplă pestecapul nostru. Tot ce putem f~lceeste S[I a~teptăm. Dar Dumnezeu ~tiedl nu e uşor.

Sîmbătă,2 ianuarie [1943]Nume geografice, care pe vremuri ne erau total necunoscute şi careastăzi concentrează, la un moment dat, cu toată intensitatea, atenţia

491/

noastră, ca şi cum acolo s-ar decide totul: Velickie-Luki, Elista ... CeÎnsenmează prin ele însele. cît reprezintă În mersul general al războ-iului nici nu ştim şi aproape că nici nu Întrebăm. Dar pentru o zi,pentru un ceas. pentru un minut suntem cu toată fiinţa noa'5tr[t acolo.

Ordinul de zi al lui Hitler. cenuşiu, dar nu disperat. Discursul dinmai era mult mai grav.

- Domnule. războiul ăsta ţine pînă În 1947. 1948. spunea aziSică. Aud pentru prima oară cifrele astea (niciodată n-am trecut cugîndul dincolo de '44) şi Încep să mă obişnuiesc şi cu ele. Da: Îndefinitiv de ce nu?

Traducînd Topa:c. am văzut de aproape ce se cheamă o piesămare, un succes sigur. o construcţie infailibilă. Topa:c e o maşiniiriecare va funcţiona oricînd şi va aduce oricînd. oriunde. lume la teatru.Material'bogat. abundenţă dramatică, tipuri precis desenate şi maiales o anumit[t vigoare satiric{t. ce loveşte În plin. Nici O ezitare. ni-

~ mic tluu. nimic vag. Este În teatrul meu o Înclinare spre ..delicat"1-1 care Îmi va interzice În mod absolut un mare succes. CÎt[\ vreme voiC\J juca pe clapa ..subtilului". nu voi ajunge să cîştig publicul mare.

Pagnol Îmi arată că grosol{lI1ia nu e neapărat necesară. d,u' că vigoa-rea dramatică e indispensabilă. Dar pot s~iÎncetez a fi ceea ce sunt?Pot să realizez În mod deliberat ceea ce Îmi lipseşte? Am avut cu..Alexandru cel Mare" un material excelent. dar după actul l (aşade plin. de viu. de energic) am redevenit ..subtil". Cad mereu În pă-cate de literat. Aş vrea S[lpot lua teatrul ca pe o industrie' şi să potrealiza o piesă cu mecanism perfect.

Luni,4 ianuarie [1943Jîncepînd de azi evrei i au nu 50. ci 100 de grame de pîine mai puţindeCÎt creştinii. Patru din zece raţii zilnice ne sunt suprimate.

Rebre,mu pregăteşte la Naţional Shylock. Camil Petrescu (care Îmiistorisea astă-seară întîmplarea) l-a întrebat dacă pasajul revohei luiShylock împotriva urei antisemite (..nu suntem şi noi oameni? dacăne tăiaţi. nu curge sînge?" etc.) nu va ti dificil de jucat În împre-jur[u'ile de azi.

- Nu, răspunde Rebreanu. nu. că-i dăm o interpretare* ,mtisemită.L - Si. adăuga Camil. [\sta a scris fric ŞIrul de:ertor.

Marţi, 5 ianuarie [19431Recitit lIedda Cahler. (Cred că sunt 15-17 ani de cînd n-am mai citito piesă de Ibsen. Ciudată pasiunea mea pentru el, în adolescenţă.

Ştiam aproape pe dinafară Rosmersholm, Brand. Rara sălbatecă şiatîtea altele, pe care probabil nici nu le Înţelegeam bine, dar le citeamde cîte cinci, şase, zece ori.) In primele două acte Hedda mă irită.Simpatia mea merge spre oamenii simpli ai dramei, spre Thea, spremătuşa bătrînă şi chiar spre mediocrul Tesman. Hedda e numai rea,crispată şi egoistă. Dar actele 3 ~i 4 îi dau o intensitate. o adîncime,care depăşesc onestitatea simpatică a celorlalţi. Am citit piesa cugîndul la romanul meu. al ciirui prim capitol e un tumeu cu Ha/daGabler în provincie. Din acest punct de vedere lectura mi-a fost neaş-teptat de utilă. căci mi-a dat numeroase sugestii. Biata eroina meae o foal1e bună interpretă a Heddei. dar nu înţelege piesa ~i Îi e fricăteribil de personajul pe care Îl joacă.

Pot Sil Încep a lucra la roman. înainte de a lichida proiectele deteatru pe care le am la dosar') Nu e mai cuminte sit temlin mai Întîi/nslIla ~i să scriu ..Libertate"? Cred că da - şi din nou Îmi fac pro-misiuni în acest sens. Mi se pare că anl giisit astă-seară oarecari solu-ţii pentl1l actul al 2-lea din InSII/a şi anl recăpătat gustul de a măîntoarce la manuscrisul ei ab,mdonat.

Doctorul Kahane s-a prezentat zilele trecute la Alice Theodori,m,ca Sil-i f~lCăo comunicare teribilă:

- Doamnă. trebuie să vă vorbesc despre un lucru extrem de grav.Am aflat că Sebastian e agent de siguranţă. Mi s-a atras atenţia căare foarte mulţi bani, fără să se ştie de unde. trăieşte într-un luxextraordinar şi face cheltuieli imposibile. Textual I

Joi, 7 ianuarie [19431Deodată. din chiar senin. astă-seară un subiect de piesil.' Încă unsubiect de piesă. AI cîtelea e? Dacă nu mai socotesc ..Alexandl1l celMare" (dar socotesc /lIslllo), al patrulea. Ba chiar al cincilea (căcii-am propus Cellei Serghi să confecţionăm împreună o dramă genManolescu-Marioara Voiculescu. şi am şi stabilit un proiect descenariu). Comedia ivită astă-seară mi se pare un lucru ~armant.Ingenios. vioi. plin de spirit. Am scris în întregime (cu multe detalii)scenariul actului 1. Mai vagi sunt actele II ~i III. dar plecarea e aşade bună, încît posibilităţile de dezvoltare a acţiunii sunt foarte bo-gate. Sunt deocamdat{l la răscruce: pot merge spre comedie senti-mentală, dar. dacă am puţin cW'aj şi oarecare lipsit de SCl1lpul. potintra categoric în comedie de situaţii, dacă nu absolut în farsă (lucrude care din păcate mă cred incapabil). Nu ştiu exact ce voi face. dar

1 Prima însemnare despre proiectul comediei Steal/a/ără III/ilie (menţionatăun timp sub titlul" Ursa Mare").

493/

În nici un caz n-aş vrea să las lucrurile În stare de proiect. Scenariulăsta vreau să-I vînd. (Repede, cît nu-mi devine prea drag: repede.cît este Încă un lucru strein de mine.) Vreau să cîştig repede cu elcîteva zeci de mii de lei, care să mă scoată momentan din marilemele Încurcături băneşti. (Am rămas azi cu 200 de lei În buzunar.iar leafa la liceu am Încasat-o. pe i,muarie. Încă Înainte de Crăciun.)Dacă Nicuşor Îmi dă 50 000. Îi propun s-o scriem imediat Împreună.Dacă nu el. Sică.

Marţi, 12~' ianuarie [1943]Noaptea de joi spre vineri a fost obişnuita noapte de febr~l. care ur-mează de obicei. Ia mine. primei viziuni a unei c[\rţi. a unei piese.M-am zvÎrcolit pînă spre dimineaţ~l. asaltat de gînduri. de soluţii. deÎntrebiiri -:- şi pentru toate mi se pflrea că găsesc răspuns. cu o ma-gică uşurinţă. Piesa creştea. se Împlinea. devenea urgentă. exigenti\'cerînd parcă să fie scrisă imediat. La fel de agitatii mi-a fost ziuaull11fltoare,vineri. **Am telefonat mai Întîi la Nicuşor (Litci aş ti vrutsă-i comunic imediat propunerea mea). PI,mul era simplu. LIS scena-riul să se aplece spre farsă. Elimin În mod deliberat elementele depoezie. delicatetă. subtilitate etc. Trag totul spre burlesc. Rolul bflr-batului Îl potrivesc pentru Beligan". rolul femeii ÎI ajustez pentruNora Piacentini. Îi cer lui Nicuşor 50000 şi pornim imediat să scri-em. aşa Încît În cel mult 3 -4 s~lptămÎni piesa să fie gata şi să poatăintra imediat În repetitie (căci - Îmi ziceam - e loc la Sărindar deo piesă. după La pctite chocolatihc). Nu l-am găsit pe Nicuşor latelefon. iar numărul Norei şi al lui SeptiliciJ mi-a fost imposibil să-Iatlu. Am ieşit În oraş În căutarea lor. cînd. Ia un chioşc din faţaPoştii. mi-au căzut ochii pe afişul Conillii. abia ap~lrut[t: TudorMuşatescu scrie În 17 zile. În colaborare cu V. Til1luş. pentru Teatruldin Sărindar, o comedie ..Contractul e semnat. Nora Piacentini Înrolul principal. Lovitură! Dar şi mai mare lovitură cînd. din textulreportajului. aflu că primul act al piesei lui Muşatescu se petrece..Într-un colt din Gara de Nord". Coincidenta mă Înfurie. ba chiarm[t deprimă. Actul meu piim e plasat pe peronul unei mici g~lri deprovincie, pe linia Sinaia-Bucureşti. Restul. se Înţelege. n-are nimiccomun. dar oricum, oricum ... Enervat. mi se părea că totuşi lucruriletrebuie făcute*** repede, energic. cît mai e timp. dadl mai e timp ...

* In text: "Il ".** Aici a fost anulală o frază de două rînduri, din care se poate citi doar

începutul: '"Ieşind în oraş, m-am gîndit că".~ Actorul Radu Beligan.) Actorul Mircea Şeptilici.

*** Anulat: "grăbite".

'{94

Am telefonat lui Sică (de ce?), am retelefonat lui Nicuşor, iar searam-am dus la Sărindar, ca să văd actorii jucînd, În speranţa că astfelvoi verifica schiţa primă a rolurilor. Am făcut În plus - stupidă gre-şeală! - stîngăcia nu numai de a-i spune lui Şeptilici că am un sce-nariu pentru Nora (ceea ce deja era prematur, căci angajam astfellinia piesei). dar că şi sunt hotărît s-o scriu cu el. Şeptilici. Nu măpot certa îndeajuns pentru atîta lipsă de tact. Cît sunt de f1ecar! Cîtde puţin mă controlez! Cu un singur cuvînt, îmi închideam toatecelelalte posibilităţi. De atunci am încercat în fel şi chip să măderobez. dm' a fost imposibil. Mă încurc inutil în tot feluJ de minciuni.şi nu scap. Sunt. împreun~1 cu scenariul meu, prizonierul unei gafe.Am crezut un moment că-mi pot totuşi salva scenariul, servindu-măde ..Alexandru cel Mare" sau poate chiar de lnsllla, pe care le-aş fiar;ltat în loc. Dar nu! Nu e posibil. Mîine-seară va trebui să-I dau.Zic să-I ..dau". fiindcă, într-adevăr, am impresia că prin simplul faptde a-l comunica îl înstreinez de mine. Acelaşi lucru ar fi fost dacăi-I cOlllunic<U11lui Nicuşor. dar cel puţin aveam şMsa să cîştig oare-cari bani. Sunt de neiertat.

Miercuri, 14 ianuarie [1943J

Şi Piacentini. şi Şeptilici au găsit (azi-noapte, după ce li I-Ml citit)scenm'iul meu ..grozav". Amîndoi văd un mare succes. Amîndoipreferă soluţia fars~l (ba chiar. Ia nevoie. cer şi muzică). Ce se maialege din piesa mea? Nimic. Dar. dacă cel puţin În felul acesta s-arfi putut să scriu repede. S~ljOCrepede şi să obţin un mare succes depublic. care s~i-mi aducă bani mulţi în timp scurt. nu mi-ar fi părutprea rău. Sunt atît de încolţit de s~lr~lcie- Încît aş scrie. în teatru.orice pentru bani. Dar nu voi avea nici această compensaţie. Eipleacă în turneu pînă la 15 februarie. Abea la întoarcere am puteaîncepe să scriem. iar piesa nu s-ar putea juca mai devreme deiunie-iulie. ba poate chiar abea în toamna viitoare. Totul redevinepentru mine indiferent. Consider scenariul pierdut şi îl las în sertar.între atîtea alte hîrtii inuti le.

Am transcris zilele din urmă actul 1din lnsllla. Voi încerca sălucrez mai departe. Actul II este foarte bun în prima jumătate şi uşorremaniabil în partea a doua. Puţin delestat ca ton şi puţin mai rapidca ritm (prin introducerea unui nou personaj), va fi excelent. ActulIII mi se pare simplu. Actul rv însă (căci Înclin spre patru acte)rămîne deocamdată neclar. Trebuie să mă oblig a lucra. Rămîn preamult în urma subiectelor mele. care sunt mai abundente decîtrandamentul meu aşa de s~lfac. Mi se pare de asemeni că un program

serios de lucru va fi şi un fel de penitenţă pentru caraghioasa meagreşeală în cazul Piacentini-Şeptilici.

r Dar, între timp. de unde să găsesc bani? Am mai luat de la şcoală(mereu de la şcoală, singura mea resursă) luni 3000 de lei, iar azi7000, diferenţa de gradaţie. Îmi vor ajunge pentru săptămîna asta- şi pe urmă? O traducere pentru Sică ar fi acum salvatoare. dar

f'0 pot să i-o cer atît de repede? Mă gîndesc de asemeni să baclez pentru~l Birlic o farsă (am un fel de scenariu. cîrpit de ici. de colo. dar nu~ inutilizabil) - e Însă sigur că nu s-ar putea juca (în cazul cel mail fericit) decît la vară. Nu ştiu. nu ~tiu cum o voi scoate la capăt.

N-am mai urmărit războiul în ultima săptămîniI. Lectura comu-nicatelor e zadarnică. Nu spun nimic. m~lcar ciI ~i acest nimic areşi el semllificaţia lui. Ofensiva sovietică se menţine. Se pare că nem-ţii se retrag din Caucaz. dar ţin ferm în regiunea Millerov. Eufe-misme amuzante te Iasă uneori să întrevezi situaţia. Stepa calmucăşi Caucazul sunt ..zone de elasticitate".· Sub o asemenea formulă seabandonează Gheorghievsk. Piatigorsk ~i altele. Dar judecata gene-rală asupra războiului rămîne. cred. neschimbalil esenţial. Mai greusau mai puţin greu. cu pierderi mai mari sau mai mici. armatele vorr[U11înefaţă în faţă. În aceea~i încle~tare. pÎn[1în prim~iv(U·~1.Nici iarnaasta nu va aduce o ..răsturnare de destin".

Străzile sunt iar pline de evrei care curăţ~1zilpada. Clasele VII şiVIII ~i-au întrerupt cursul. De la 16 ani. toatil lumea e chemată. cuexcepţia posesorilor de carnete. Dar carnetul ~lstane va ap~lra multăvreme? Abea îndrăznesc să cred.

Încă o dată uimire copil~lroasă în faţa colosalei forţe a zăpezii.A nins 24 de ore, de sÎmb~itil noaptea pînă dumini61 noaptea. ~i totoraşul era troienit sub mii de tone de zăpaMI.

Citesc Balzac din nou ~i mult. N-am - şi Îmi pare rău - destulărăbdare ca să iau note. Uneori mă irită stilul, anumit sentimentalismmelodramatic. anumită grandilocvenţă - dar pînă la urmă vigoareacreaţiei biruie. Extraordinară galerie provincialil de tipuri. cu oadîncime În gravură ca la un mai aprig. mai lucid Daumier. (Cîtelucruri n-a~ avea de spus despre PierCI!C. citită ieri ~i azi !)

Luni, 18 ianuarie [1943]Ascultat alaltăieri, la Institutul FI1U1cez.înn'-O reuniune intimă. Pel/casel MClisande, înregistrare completă. pe 20 de discuri. de o claritateşi limpezime perfectă. Sunt 12 ,uu de cînd o-am mai ascultat Pel/casşi rni se pare că acum îl regăsesc cu mai mare plăcere. La operă. tot

~496

aparatul scenic îngreuia textul, acoperea muzica. sublinia tot ce efactice. Ce lucru ciudat. Pelleas! Un lung recitativ de patru ore, peo muzică difuză, lipsită de melodie, ca o lumină sonoră, filtmtă, surdă.Cred că mă voi duce mîine după-masă, cînd se dă o nouă audiţie.

,Se pare că pe frontul rusesc ofensiva se menţine ~i se accentuează

în toate focarele ei. Comunicatul gem1an din ultimele zile. continu-înd a semnala atacuri respinse şi mari pierderi ruse~ti. arată totuşiîn formule mai puţin vagi seriozitatea situaţiei ... Atacuri efectuatecu fone superioare numericeşte". La Stalingrad ..trupele noastre seaflă de mai multe s~lpt{u11îniîntr-o luptă de ap~lfare eroică" .. .Inami-cui atacil din toate păni le" ... Puternice atacuri inamice" ... Lupteînverşunate" ... Grele lupte de apărare." .,Noi atacuri ale inamiculuicu fone masive". La toate acestea se adaug~l azi o formulă nouă,ingenios eufemistică: ..Defensivă mobilă". S-w' p{u'eacă de două-treizile e o nouă ofensivă dinspre Voronej şi că zona de elasticitate aatins acum Millerov. Rostovul e vizat cam din toate direcţiile - dare de crezut cil va cildea?

Scris o scen;l nou;l în actul IT din Insula (după un scenariu re-m<U1iat).dar nu-mi pot da seama dacă e bună sau rea. S-ar putea s-osuplim cu totul şi să simplific şi mai mult lucrurile. în principiu ideeaunei beţii cu aspirin~l mi se părea foarte amuzar1tă, dar. scriind scena,totul devine* parcă fals, tras de păr. De îndată ce pierd tonul just.de îndat{l ce simt că nu sunt ..în adevtlr" - nu mai am nici un felde talent.

Maqi, 19 ianuarie [1943]În Rusia. ca şi în Tripolitania (unde Montgomery a reluat de 2 zileofensiva) ... defellsiv~l mobilă". Mobilitatea atinge Schliisselburg lanord şi Kamensk la sud, iar în Tripolit<mia se desfăşoară probabildincolo de Misurata. Date geografice sigure n-am. Comunicatul ger-man de aseară e interesant si revelator ca stil si ton. dar nu semna-lează fapte propriu-zise: j,;1 sudul ftontului d~ răsărit. înverşunatabătălie de iarn~l. care dUJează de două luni. continuă cu violenţă ne-micşorată ... Trupele gernmne din regiunea Stalingrad. care luptă încele mai grele condiţii. ţin piept noilor atacuri puternice. printr-operseverenţă dîrză şi printr-o voinţă de luptă îndtpăţînată."

Miercuri, 20 ianuarie [1943]Scriu scena VI din actul IT, cu un personagiu ce nu intra în primelemele socoteli şi pe c<U'el-am găsit abia alaltăseară. Pentru moment.

mi se pare o scenă izbutită. Mai clar voi vedea mai tîrziu. Restulactului II cred că e simplu. L-<L'iputea termina repede, În 3-4 ceasuride lucru, mai ales că voi utiliza În parte material din prima redactare.

"Insula Stalingrad e atacată din toate p[lIţile", spune corespon-dentul berlinez al Ullil'crsului, În numărul de azi.

1Vineri, 22 ianuarie [1943]Doi ani de la rebeliune. Anivers,lIe care a trecut aproape neobselvatiL

Gheorghe Nenişor. Întors după 3 ani. din Franţa. E surprinzătorÎntineri!. Moştenirea Titulescu a făcut din el un om foarte bogat.lucru care n-aş putea spune exact din ce se vede, dar se vede. Bogăţiaschimbă. mi se pare. fizic pe oameni. E un fel de greutate, lini~te.siguranţă fiziologică parcă.

S-ar putea să mai traduc Încă o piesă pentru Birlic. La timp. fiind-d altfel nu stiu ce as face cu lipsa banilor.L..-- . .

Sîmbătă, 23 ianuarie 11943]Din comunicatul german de aseară: ..În sectorul sudic inamicul În-cearc[i străpungeri pe tot frontul... (dar e aruncat) Înapoi În multelocuri. in Caucazul oriental. trupele genmU1e s-au retras metodic dinfaţa inamicului, În cadrul tacticei de luptă mobilă. Grupul germande forte din Stalingrad, strîns Încercuit de inamic ... rezistentiI Înver-şunată ... puternică presiune duşmană (cu) forte mult superioare .pătrundere dinspre vest... *a poziţiilor noastre cu cîţiva kilometri .In marele cot al' Donului ::;i În sectorul Donului, lupte grele şischimbătoare ... "

În Africa a căzut Tripoli.

Duminică, 24 ianuarie [1943]Terminat În fine actul II din lI/suia. S-ar putea ca la transcriere sămai fac unele adăugiri ultimei scene. dar, În totul. actul mi se parefom"te bun. Nu are desigur rapiditatea de ritm a primului act (caree scris şi susţinut Într-un allegro teribil). dar nici nu mai are În-cetineala din prima versiune. Aş trece imediat la actul III, dar trebuie

'să mă ocup cu traducerea pentru Birlic.

Joi, 28 ian uarie [1943]Traducerea pentru B. mi-a luat tot timpul. N-am avut răgaz nicimăcar pentru o notă aici. E o f,lIsă stupidă, pe care o traduc mecanic,fără plăcere -Whal a Dirly Thil/g. Mă voi sili să termin totul pînă

);98

sîmbătă şi pe umlă. cu sentimentul de a mă spăla pe mîini şi de amă apropia de un lucru în sfîrşit curat, voi reveni la II/sula. Măgîndesc cu oarecare mehmcolie - nu cu multă - că sunt în stare săfac piese nesfirşit mai bune deCÎt Jean de Letraz. Dar ce folos? Euîl traduc pe el, nu el pe mine .

.,Marea bătălie de iamă de pe frontul de Răsărit continuă cu pu-tere nemicşorată şi se întinde în spaţii noi." Aşa începe comunicatulgem1an de aseară. Dar e o fraz{l pe care o găsim aproape neschim-bată în comunicate. de zece zile încoace. Tonul întregei prese (tele-grame, comentarii. comunicate oficiale. articole) este fundamentalschimbat. Brusc. ca printr-o întoarcere ele manivelCI. s-a u'ecut ele lastilul optimist la stilul grav îngrijorat. Totul era înainte .,tant mieux".Totul devine acum ..tant pis". Explicaţia. îmi spun. nu poate sta înîntregime în gravitatea situaţiei (afară doar dacă e vorba realmentede o catastrofă totală - şi nu cred că e cazul). Cred că mai degrabăavem ele a face cu o revizuire de principiu a propagandei. fnsucce-sele militare antrenează de obicei'" o criză politică - şi suntem poateîn preajma ei. O asemenea criz{l nu poate fi trecută prin bagatelizareaproblemelor. ci mai degrabă prin dnunatizarea lor. E acum un excespatetic, după cum înainte era un exces de nonşalanţă. in orice caz,ce greu este, chiar pentru un esprit prevenu (cum mă cred). ce greueste să descifreze sensul lucrurilor în această teribi Iă babilonie.

Luni, 1 fcbruaric [19431Lupta de la Stalingrad s-a terminat. Generalul Paulus. fflcut mareşalieri. a încetat azi rezistenţa. Un capitol uimitor de război se încheie.Nimeni în septemvrie n-ar fi cutezat nu să prevadă. dar m{lcar S{lpresupună. ca o slabă posibilitate. epilogul de azi. -1

De vreo două-trei zile. comunicatul gemlan îşi reface ceva dinvechiul ton optimist. Se semnalează rezistenţe. contraatacuri, iniţia-tive. succese. dar nu reiese că lupta*'" ar fi mai puţin intensă. Toatefocarele ofensive continuă.

Sîmbătă seara, la Camit am cunoscut un legionar (amantul Ma-riettei Anca). M-a mnuzat să-l ascult vorbind despre război. Am aflatastfel că lucrurile. v{lzute din cealaltă parte. pot avea. încă şi azi. altaspect. Nu faptele contează, ci ochiul cu care le priveşti (cel puţinpînă la irevocabil, cînd nu mai e loc de interpretări). După el. nimicnou nu s-a întîmplat. Ruşii vor fi nimiciţi în aprilie (.,i-a spus FUh-

* Anulat: "peste tot".** Anulat: "operaţiile".

rerullui Antonescu") sau În iulie. sau. În cazul cel mai rău. Ia toam-nă. Nemţii sunt mai tari ca oricînd. Rezervele lor. neatinse. Armelenoi pe care le pregătesc, fomlidabile. StaIingradul va fi reluat foarterepede. poate chiar În cîteva zile ...

I E În mine ceva de mic burghez. de mic functionar. obişnuit sătrăiască dintr-o leafă ,illliirÎtă şi speriindu-se de bani. copilăreşte. cuun fel de spaimă, ridicolă. L-am văzut pe Gheorghe Nenişor. Încamera lui de la ,.Athenee". Un pachet de ţigflri marilane* ÎI costă760 de lei. O sticlă de whisky a plătit-o 6 000. Mi se părea eri-mivorbeşte de pe altă planetă. Va trebui Sfl scriu mult, cîndva. În

Lromanul meu. despre sărăcie şi despre bani.

Citit azi actul IIdin InsI/fa (dup:l o săptămÎn:l de pauză). verificîndprimele impresii. Cred că e Într-adev:lr bun. Dar acum trebuie sălucrez mai departe.

Cu cei 30000 luaţi ele la Birlic a~ putea fi lini~tit 3 s:ipt:1I11Îni.poate chiar patru. Dar dacă se aelevere~te dt trebuie să pl:ltesc taxelemilitare (care pentru Benu şi mine sunt ele aproape 40 000). ce măfac')

Joi,4 februarie [19431În GemlaJlia. trei zile de dolitl şi reculegere pentru eliviziile pierdutela Stalingrad. Toată presa are un ton grav. majestuos. ele imn fune-

~ru. Un fel de grandom'e tragică (prevăzut:l probabil prin normativ)acoper:l Întrebările sau Îndoielile de ordin politic sau militar.

Vineri, 5 febl"Uarie [1943]Titlu posibil de eseu: .,Despre realitatea fizică a minciunii". De ară-tat cum minciuna, oricît de arbitrară. cre~te. se ramificCl. se organi-zează. elevine sistem. capătă contur. puncte de sprijin şi cum. de laun anumit grad mai departe. se substituie faptelor. se transformă eaÎns:lşi În fapt şi Începe a exercita o presiune de neînlăturat. nu numaiasupra lumii celeilalte, dar asupra autorului minciunii Însu~i.

Sîmbătă,6 februarie [1943]începînd ele miercuri. spectacolele vor începe la 7 seara şi se vor ter-mina cel mult la 10. Magazinele Închise la 5. teatrele la 10. tram-vaiele re trase la Il - vom avea probabil În curînd un ..couvre-feu"general În cadrul unor drastice mflsuri de apărare pasivă. Toată

~500

lumea e obsedată de ideea marilor bombardamente. Atacurile asupraTurinului. Milanului şi Genovei apropie de noi spectrul războiuluiaerian. Conferinţa de la Casablanca4, tratativele de la Adanes, eveni-mentele de pe frontul rus, apropierea primăverii, totul la un loccreează sentimentul că Bucureştii devine obiectiv* vulnerabil într-ozonă mai largă de operaţii. Drept unl1are. o anumită stare de nervo-zitate. un mic Început de panică. Se vorbeşte despre evacuarea ora-şului pe scară foarte Întinsă şi. În acest caz. de izolarea evreilor Înghetouri. După o perioadfl de acalmie antisemită, din nou Îngrijo-rare. teamă. nesiguranţă.

Marţi, 9 fcbruaric [1943(

Războiul pe frontul rus continuă cu intensitate mereu sporită şi sedephL~eadl spre noi sectow·e. Indicaţiile geografice ale comunicatuluigerman sunt rare şi vagi. dar oricum ele indică deplasarea: Oskol,$ahtî. gurile Donului, Jeisk. Ce se Întîmplă exact, nu putem şti -şi. pe de o parte. din lipsă de ştiri. şi, pe de altă parte. din cauza mo-bilitflţii continue a frontului. În Caucaz, retragerea continuă pe douăfronturi izolate. unul spre Rostov. altul spre Taman. ultimele douăcapete de pod. Rostovul e atacat cam din toate părţile. De altfel. ÎnCaucaz partida pare jucată. Situaţia e poate mai acută la nord. Înregiunile Harkov. Kursk, unde ofensiva sovietică atinge puncte cefăceau parte din frontul stabilizat În toamna 1941. Ritmul eveni-mentelor se precipită oare? Ne aflăm cumva pe planul Înclinat alsfîrşitului') Mai e. dimpotrivă. loc pentru opriri, pentru redresflri.pentru Întoarceri ,) Talgerul balanţei a căzut definitiv. sau vom maiavea oscilaţi i. într-un joc nestÎrşit de balanţ[l'! Nu ştiu - dar Între-b~irile devin posibile.

SÎmbătă, 13 februaric [19431.. Ursa Mare" este titlul posibil al ultimului meu scenariu - dacăcumva renunţ la farsă şi optez pentru comedie delicată ... UrsaMme". fiindcă profesorul de provincie este profesor de matematici.pasionat de astronomie. Are la el acasă o lunetă. Cartea pe care oaşteaptă În gară este un tratat de James Jeans. Femeii În rochie deseară. care va petrece noaptea În casa lui. Îi va vorbi fascimU1t desprecer şi stele. Iar actul rrr. cu intervenţia amantului cinic, va fi căderea

.---J4 Conferinţa anglo-amcricană asupra operaţiunilor militare proiectate în

Africa şi Italia pentru anul 1943(14-24 ian.).'La 30-31 ian. 1943au avut loc, fără succes, În oraşul turc Adane, tratative

turco-britanice priviod angajarea militară a Turciei contra Germaniei.* Anulat: "de război".

din cer pe pămînt. Schema piesei este astfel rotund încheiată. Darnu pot Încă şti dacă voi dispune În plină libertate de scenariul meu.Va trebui mai întîi, la Întoarcerea lui Şeptilici. să mă pot desface dinînvoiala noastră de colaborare.

Între timp, scriu actul III din IlISIIla. Merge mult prea Încet. Lu-crez prea puţin şi prea destr[ul1at. Cred că dacă aş avea. ca pe vre-muri. o lună de singurătate şi calm. undeva la munte. aş lucra acumcu pomI şi spor. Pentru toate proiectele mele de tefltru mi-ar trebuicîteva luni de muncă asiduă. ordonată. după care'lll-aş putea apucade lucruri mai serioase.

I 131J~314000 de lei !<L',ade zăpad~i pentru mine şi Benu. Pînă la 23 febr.

am de pl~ltitalţi 40000 taxe militare. [ar în mw·tie. teribila problem~la chiriei. De unde? Cu ce? Cum? Nici nu îndrăznesc să m~lgîndesc.

\.-

Luni, 15 fehruarie [1'.143]

Ruşii reocup:l Rostov şi Voroşilovgrad. după Krasnodar. Şahtî şiNovocerkask. căzute o zi-două înainte. Frontul din Caucaz este li-chidat. B~lt51iaprogresează mereu spre vest. de-a lungul Mării deAzov. spre Taganrog. iw' mai sus. spre Harkov. Întreg spaţiul cuceritîn ofensiva germană de vară este recuperat. Zona de operaţii seI:lrgeşte spre puncte ce p5reau de mult ..out of question". E greu deaici Încolo să mai judeci situaţia. să faci pronosticuri. Ritmulevenimentelor e prea rapid. EI Iasă În ul111ăjocul nostru intelectual.

Marţi, !(, fcbruaric [1943]Scurt~i vizită la Longhin. Buimăcit de evenimente. neurastenizat.intrat În p'Ulică. I se pare că nici o oprire nu mai e posibil[l. nici 111:1-car pe Nipru. Crede că situaţia evreilor e gravă. I s-a spus - din ceamai bună sursă! - că nemţii cer să se organizeze un pogrom şi dl.În orice caz. deocamdată, va veni o nouă serie de măsuri antisemite.

- Fii prudent (mi-a spus). În caz de primejdie. vino să te ascunzila mine. M-a pus pe gînduri. E adevărat că e panicard şi azi mai alesa fost într-un nemaipomenit hal de nervi. dar îmi aduc aminte că şiÎn august 1939, la Stîna de Vale. şi În iunie 1940. Ia Bucureşti. a fostdestul ele bine infoIl1lilt.

Joi, 18 fehruaric [1'.143]

Actul III (din IlIslIla) merge mai greu decît mă aşteptam. Primeletrei scene le-am scris uşor şi relativ repede. dar acum sunt oprit peloc de cîteva zile. Dificultatea reiese dintr-o schimbare de scenariu.Proiectul meu de săptămîna trecută prevedea două tablouri pentruacest act, dar acum am renunţat. Vreau să strîng totul Într-un singur

~02

tablou, pentru ca astfel piesa să nu piardă nimic din ritmul ei vivace.Prin această ajustare, actul pierde şi ceva din vechiul materialproiectat (Înlocuit cu incidente noi). dar pierde mai ales schemainiţială, aşa ÎnCÎt acum mă atlu Într-o ,.pană de scenariu". Cunoscpersonajele, cunosc momentele şi faptele, dar nu ştiu cum se Înlăn-ţuie scenic. E mult mai lesne de scris În tablouri, dar e o facilitatede care nu vreau să mă folosesc aici.

De la Berlin se dezminte căderea Harkovului, pe care ruşii, separe. au anunţat-o Încă de marţi. Comunicatul german de asearăsemnala Însă lupte În interiorul şi Împrejurul oraşului.

Convorbire cu Ovidiu Lupaş (replică parcă celei cu Longhin).Nemţii sunt colosal de tari. Înaintarea rusă e lipsită de consecinţe.Hitler s-a Înşelat. e drept. asupra efectivelor sovietice (a crezut, Înnoiemvrie. că are În faţă 25 de divizii - şi de fapt erau 520), daraceastfl eroare este remediabilă. Dezgheţul va Împotmoli ofensivarusfl, care de altfel şi de la sine trebuie să se oprească. Între timpnemtii vor face o imensă concentrare de forte, cu care, dacă nu În1943. sigur În 1944. vor lichida definitiv Rus'ia. Între timp Însă. voropera În Occident. Evenimentele din Tunisia sunt mult mai impor-tante deCÎt cele din Rusia. Rommel va zdrobi pe anglo-americani -mai ales după ce armatele germane vor ocupa Spania, Portugalia şiGibraltarul. ceea ce se va Întîmpla uşor. şi aproape fără rezistenţă,la v<u·ă.Războiul submarin va paraliza complet orice acţiune aliată.

Maria Magda, ieri. Ia Camil: ..Părerea mea este că războiul o S[lse temline cu o pace compromisă". Ar fi putut fi un cuvînt de spirit.dacă fata n-ar fi o delicioasă gÎsculiţă.

Vineri, 19 fcbl'll:lrie [1943]

Cflderea Harkovului e anunţată În comunicatul german de aseară.Telegramele şi comentariile din ultimele zile sunt mai mult opti-miste ... Succese defensive" ... mari pierderi sovietice", ,.apropiereadezgheţului" sunt temele genera le. Dar. În toată această bună dispo-ziţie. discursul lui Goebbels. de asecu'fl.sună neaşteptat de dramatic,Stalingradul devine o lovitură fatidică, ofensiva rusă o nenorocire,iar Întreaga situaţie constituie o criză. Evreii sunt Încă o dată ame-ninţaţi cu exterminarea radicală.

Luni, 22 fcbruarie [1943]

Am schiţat ieri un scenariu pentru actul IIIdin Insula, dar abea dupăce am precizat lucrurile mi-anl dat seama că tot primul proiect epreferabil. Dacă actul III e scris În două tablouri, e adevărat că risc

50r

o încetinire* de ritm. dar în schimb povestea are mai mult spaţiu.mai multă perspectivă. mai multă bogăţie. Trecerea spre actul IVva fi a<;tfelmai firească. E ciudat, dar scriind actul III într-un singurtablou - deşi restrîng materialul şi precipit ritmul - mii <U1gajezdefapt într-o digresiune. Linia piesei este mai unitar p[L<;tratăîn soluţiacu două tablouri. Îmi pare rău că lucrul trenează atîta.

Citit cu încîntare Pride alld Pre;lIdiec de Jane Austen. Aceeaşiluminoasil ironie din EII/II/a. aceea~i poezie u~oară. mai sensibilăÎncă. pentru că întreaga poveste e mai rotundă. mai bine constru ită.

Comunicatele germane din ultimele dou~1zile indică. O dată cuivirea dezgheţului. încetinirea ofensivei sovietice.

Miercuri, 24 febru:lI'ie [19431

Vis de azi-noapte. Sunt la o întrunire politică. Într-o sală nu preamare. dar ticsitil de lume. Vorbeşte Goebbels. ~i încă cineva. un tipbnll1. înalt - parcă Dietrich. Cineva (mi se pare un elev al meu dinclasa V. Coşoiu) strigă: ..Hechter' Hechter!" Eu fac semne disperatesă tacă. Goebbels vine spre mine. dar pe urmă e din nou la tribună- ~i din nou vorbe~te. Propune par61 S~lse constituie un comitet deacţiune. Din odaia alilturată vine PeqJessicius. care spune: .. Dacăvreţi. eu semnez. dm' nu voi lucra". Goebbels se adresează asistenţeidin primul rînd şi solicită** pe fiecare pe rînd: ..Şi d-ta eşti arian, şid-ta. ~i d-ta ..." În faţa lui Camil Petrescu se opreşte. ezită. zîmbe~teîncurcat: ..De d-ta nu sunt sigur. Parcă n-ai fi," Camil e mortificat.Asta e tot ce Îmi amintesc. De f~lpt. era mai complicat şi mai bogatîn incidente - şi nici nu avea chiar coherenţa povestirii mele, darîn linii generale cred efi ce am scris mai sus e destul de exact.

Am abandonat deocamdată III,w/a.'Nu mergea şi pace bună. Voiîncerca s~irevin dupil8-10 zile. după ce voi fi luat oarecme dist<Ulţă.O piesă e totdeauna ameţitor de simpliI la punctul de plecare.Dificultăţile şi rezistenţele vin mai tîrziu. Ca să le învingi. trebuiesă faci o muncă încăpăţÎnată. aproape fizică. care IHU'e nimic comuncu inspiraţia. Ce e mai grave că. în ce prive~te IlIslI/a. deşi Îmi dauseama de calităţile ei scenice, nu mă mai interesează direct. personal.Cu mai mare plăcere mă gîndesc la ..Ursa Mare". măcar că şi cu eavoi încerca desigur. după o primă perioadă de încîntare. aceleaşidezamăgiri.

* Anulal: "p icrt1c.rc' "** Anulat: "cerc fiecăruia să",

~04

Presa. comunicatele, telegramele continuă să indice o încetinireprogresivă a ofensivei ruseşti. Tonul optimist se consolidează siste-matic. în aşteptarea dezgheţului.

Sîmhătă, 27 februarie [1943]Rezistenţa germană în bazinul Doneţului se accentuează. Au reluatse pare Knul1atorsk de cîteva zile şi continuă să contraat4ce. păstrîndferm Stalino. Înaintarea sovietică e de asemeni oprită la Marea deAzov. unde Taganrogul e mereu la nemţi. Ofensiva rusă se menţineînsă acut~l spre centru şi nord. în regiunile Kursk-Orel. Ilmen şiLadoga. Situaţie confuză în Tunis. Allmlta 8-'1 înainteaz[l dinspreTripolitania. dar Armata întîia pierde teren spre graniţa A1geriei.

Un plic de la Aristide îmi dă puţină linişte în ce priveşte banii.Voi încerca nici să nu-l deschid pînă la chirie şi mă voi zbate săg~lsesc din altă parte, pînă atunci, pentru coşniţă şi - ce e mai grav- taxe militare.

Luni 1 martie [19431Comunicatul german de aseară anunţă reluarea a dou[l oraşe. dinmîna ruşilor. în bazinul Doneţului: Kramatorsk şi Lozovaia. Rezis-tenţa germană în sectorul ăsta devine. se pare. din ce în ce mai ac-tivă. În restul frontului ofensiva rusă continuă, f[u'ă progrese notabile.dar de asemeni fără scădere de intensitate.

Mal1ie! Se simte primăvlml venind - şi cu ea atîtea întrebări ne-dezlegate. atîtea nelinişti.

Joi,4 martie 11943)În sud. dup[t Kramatorsk şi Lozovaia. nemţii reocupă Slaviansk.continuînd astfel contraatacul din bazinul Doneţului. În schimb. Ianord. evacuează Damiansk şi - surpriză - Rjev. Ofensiva msă semenţine violentfl la OreI.

Vagă nelinişte. Temeri. presimţiri. îndoieli. Ziarele de asear[l pu-blicau o nou[l lege antisemită. cu măsuri de internare şi deportare.Supărător mai ales ca simptom.

Cî'lJesc pentru Sică un act al treilea al unei piese vieneze. pe carenici măcar nu ştie dacă are s-o joace. Voi reuşi? Voi scoate ceva bani?

Ma rţi, 9 martie [1943]

Nemţii atacă şi cîştigă teren în bazinul Donetului. pînă la sud şi vestde Harkov. dar se apără şi cedează teren de la Orei spre nord. Nume

505/

de localităţi mki se înscriu la activul şi pasivul celor două fronturi.Impresia e totuşi că bătălia. în ,-Ulsamblulei, a pierdut mult din inten-sitate. Punctul dramatic maxim a fost căderea Harkovului. De atuncirăzboiul pare a reintm într-una din fazele lui de tranziţie. de Cl)teptare.

Dacă obţin bune condiţii materiale (adică 10% drepturi de autor),s-ar putea să traduc P,-idc {//Id P,-ejlldicc. În principiu, nu pare o afa-cere imposibilă. În 3 zile am scris În Întregime un act 3 nou pentrupiesa lui Sică, cu destulă abilitate. mi se pare. De ce nu pot lucrala fel de uşor pentru mine? Fiindcă - bfLOuiesc - mă lovesc descrupule excesive. Conştiinţa răspunderii mă paralizează. Dar cîndpot Închide ochii ,.îi dau drumul" şi nici măcar nu iese prost.

Vincri, 1~ martic (1'143]

Nemţii recuceresc Harkovul. Comunicatul de astă-seară anunţă cătrupele au reintrat În oraş şi dau lupte de stradă. Dimpotri vă. Înregiunea de centru. mişcările de ..desprindere" continuă. Viazma afost evacuată astă-noapte.'

Luni, lS martic [1943JLuptele de stradă la Hw-kov au Încetat. Comunicatul genmUl de ,L<;ea-ră anunţă reocuparea completă a oraşului. Pe celelalte sectoare alefrontului semnalează doar operaţii de "amploare redusă". Ofensivasovietică de im'nă s-a temlinat'? Nu ştiu. dar ceva e de învăţat dinultima Întow'cere a situaţiei: dl nimic în războiul fL<;tanu e definitiv:că oricît de putemic este un fapt. el se pierde mai curînd sau maitîrziu În niişcarea generală a războiului: că o situaţie nu se schimbăniciodată instantaneu. Războiul e o acumulare lentă de fapte. unelemai mărunte. altele mai senzaţionale. care toate se topesc în comple-xul întregii drame. Uneori. cînd "se dă o lovitură". avem o clipă deuimire şi atunci. năuciţi sau entuziaşti, avem impresia că totul sepoate sfîrşi brusc, ca prin miracol. Într-un mare triumf sau într-unmare dezastru. Dm' pe UIlllă totul se atenuează, descreşte. devineindiferent - şi reintrful1 în vechea. Înceata succesiune a zilelor. Pînăla viitoarea ,.lovitură", care din nou ne va lăsa pentru o secundă fărărespiraţie.

Şi - între timp - viaţa noastră care trece.


În sudul frontului din Rusia, iniţiativa pare a fi trecut complet departea ~emlană. Comunicatul de aseară anunţă reocuparea Belgoro-dului. Inaintarea germană continuă pe Doneţ, ba chiar se lărgeşte

spre regiunea Kursk. Atitudinea oficială e mai mult rezervată, darschimbarea de situaţie e netă.

Citit încă un roman de lane Austen, Pcrsllasioll. cu aceeaşi plă-cere, deşi mai palid decît primele două.

Foarte multă vreme pierdută cu actul lui Sică. pe care îl cîrpesc,îl cîrpesc - şi nu-I mai termin. Cu Dickinson6 am început azi sătraducem în englezeşte ./OCII/ de-a mCGII!a.


Ieri. dejun la Mogoşoaia. cu Rosetti. CamjL un print italian. un că-lugflr francez şi un diplomat elvetian. Martha Bibescu mai simplă.mai puţin somptuoasă decît altădată. Extraordinara ei artă de a duceo conversatie. de a încerca un subiect, două, trei. pînă-I găseşte pecel just, de a varia atitudinile, de a grupa oamerui! E, în sensul ăsta,o mare actrită. Personal. am fost şters, tăcut. Franţuzeasca mea areuneori faze proaste. Eram într-o asemenea fază şi nu aveam încre-dere să încep o frază căreia să nu-i văd. de la punctul de plecare.stÎrşituL Bietul Camil făcea o penibilă figuril de scriitor balcanic.vorbind într-o franţuzească groaznică, despre operele lui. Aş fi vrutsă-i vin în ajutor, dar surzenia. într-un cerc de oameni complet ne-cunoscuti, rupea toate punţile. La urma umlelor, tot ce a fost maifrumos a fost tot plimbarea cu maşina la ducere şi la întoarcere. Erao zi luminoasă de primăvară şi CÎmpul era viu colorat. cu nenumă-rate nuanţe de albastru. violet şi mov. -.--J

Citit ..Cartea Esterei" din Biblia englezească. iar azi ESlhcr a luiRacine. (E şi ăsta un fel de a serba Purimul!) Trec secole şi milenii- şi povestea noastră e mereu aceeaşi. Ce fantastic mister.

Miercuri, 24 martie [1943J

În Tunisia, ofensiva anglo-mllericanii a început duminică şi e în plinădesfăşurare. Pînă aClim - cel putin din presa'~ Axei - nu se poateşti nimic despre mersul lucrurilor. În Rusia, cOlltraatacul** genmll1din sud pare a se fi oprit. Comunicatul gemlan de alaltăieri ,Ulunţastabilizarea frontului. Lupta continuă însă la Kursk, unde nemtii tindsă reocupe oraşul. Cît despre OreI. comunicatul de aseară considerăofensiva msă complet anihilată.

6 Funcţionară la Consiliul B/ritanic.* Anulat: "ziarele".

** Anulat: "atac".

Vizita la Mogoşoaia m-a repus Într-o Întreagă atmosferă a unuiepisod din viitorul meu roman. Proiectul a redevenit deodată viu.M-am uitat prin fi:je :ji le-::un revăzut cu mult interes. E o carte pecare mă simt obligat să o scriu.


În Tunisia. după oarecari succese În primele zile. englezii au fostrespinşi net. printr-un contraatac al lui Rommel. TOlU:ji ofensivacontinuă. deoc::1Il1datilprin foc intens de artilerie :ji avimllle. În Rusia.comunicatul nu mai semnalează nimic nou de-a lungul Întreguluifront. Dezghetul e general. Va w1trena oare un fel de aImistitiu pînăla uscarea terenului') Se vor mai petrece. dimpotrivă. fapte noi pînă.În mai? În orice caz. războiul nu mai e În fază dramatică.

Recitit astă-seară IlIslI/a. LecturiI instructivă. Actul II nici În nouaversiune nu merge. N-am eu-uncatdestul IesI. Dw' mi se pare că acumv[ld clar. Trebuie să operez tilieturi masive. Cam vreo 12 pagini cadafară. Sunt paginile de reverie. de lirism. Acum O lună. CÎnd eramprea legat de text. nu nHl) fi Îndurat sit le suprim. dar acum o facfără părere de rău. Mi)carea piesei devine astfel mai vie. mai arti-odată, mai simpliI. mai concisă. Poate miI Înşel. dar am impresia căde astil-dată je suis dans le vrai. De asemeni. Vild mai limpede actulIII. ÎI voi scrie În două tablouri. a:ja cum îl proiectasem de la Început.Aş vrea să scriu repede. nu numai ca să termin IlIslI/a. dar mai alespentru a Începe ..Ursa Mare". care mă tenteaz~ mult)i s-a precizatÎn ultimul timp.

Luni, 29 martie [19431

Un cuvînt al lui Chesterton despre Th. Hardy: ..1 will not pretendto sympathise with his philosophy as a truth. but i think it is quitepossible to sympathise with it as an error: or. in other words, tounderst::lIld how the error arose." Mota posibil pentru portretul unuiprieten din cîmpul advers. Dar mai e o asemenea prietenie posibilă?


În Tun.isia. Rommel recurge din nou la rflZboiul de mi:jcare. Engleziidepăşesc linia Mareth şi ocupă Gabes. N-am o hartă pe care săuffi1ăresc situatia şi n-am nici infoffi1aţii. Nu-mi pot da seama deposibilităţi şi perspective, dar dacă anglo-americ::mii sunt decişi sălupte serios, te Întrebi ce soluţie Îi rămîne lui Rommel. Rezistenţă?Contraatac? Îmbarcare?

Sîmbătă,3 aprilie [1943]

Nimic nou pe fronturi. Comunicatele nu spun nimic. În Tunisia,oprire - În Rusia, dezgheţ. Şi, cu asta, suntem În aprilie.

Vizită aseară la Ortansa Gulian. Nici o veste despre Emil. Eprizonier? E mort? Bieţii oameni consultă cărturărese, ghicitoareÎn cafea. fac slujbe ... Am stat pÎn{lce Anca (fetiţa lui Emil) şi-a făcutrug{lciunea de seară pentru ,.tăticul". Era stîşietor.

Sîmbătă, 10 apl'ilie [1943]Groaznic de obosit. Aproape bolnav de oboseală. Mă tem că in-somnia mea de anul trecut revine. Sunt nopţi În care nu dorm deCÎt2-3 ore. În plus. muncesc prea mult la şcoală: 23 de ore de curs(uneori opt pe zi) e prea mult pentru rezistenţa mea fizică. M{lÎntorcacas{l ameţit. f{lră glas, incapabil să leg două gînduri unul de altul.Aştept vacanţa de Paşti ca pe o convalescenţă. Aş fi vrut să plec laCorcova. dar Antoine, căruia i-am scris. nu s-a arătat deloc grăbitsă m{i primeasdl. --l

Carnii joadl Mioara la ..Studio". N-am avut Încotro şi a trebuitS{lmă duc la o repetiţie, ba chiar şi la premier{l, aseară. Oameni carese agit{l, se lucrează, se Înjură, se laudă. Indiferenţa mea e totală.Într-un fel. ar trebui poate să mă sperie. Sunt aşa de bătrîn, aşa deletargic. aşa de scîrbit, ÎnCÎt jocul ăsta, la care cîndva luam şi euparte. nu mai are absolut nici un sens pentru mine?

Printr-o Întîmplare neaşteptată. am putut reciti jurnalul meu dinianuarie-iunie 1941. pe care un moment l-am crezut pierdut. Sur-priza e Cfl l-am găsit uimitor de neinteresant. Prea sec (deşi fapteleconsemnate au fost destul de dramatice). prea rece. prea impersonal.

În Tunisia. ofensiva anglo-mnericană e reluată de CÎteva zile,liu'gindu-se pe toate sectoarele. La sud. Rommel se retrage. În centrude <Lsemenicedează teren. Rezistenţa pare mai femlă În norei. Comu-nicatul german de aseară şi de azi spune C[l inamicul e de mai multeori superior numericeşte. Se pare că de aici Încolo nu mai e deCÎto chestiune de timp. Trei săptămîni? O lună? Dou[lluni? În Rusia,nimic nou.

Miercuri, 14 aprilie [1943]

În Tunisia, retragerea lui Ronmlel s-a precipitat În ultimele zile.Kairouan, Sfax şi Susa au căzut pe rînd. Rezistenţa se organizeazădoar la nord, Într-un fel de semicerc ce Închide Ttmisul şi Bizerta.Cmnpania intră Într-o nouă fază. De aici Încolo nu mai e loc de

50~

retrageri strategice. Formula a servit pînă acum. dar e epuizată. Deaici încolo alternativa e simplă: rezistenţă sau cedare. Nu putem şticum se vor desfăşura evenimentele imediate. Ar trebui. pentru asta,să cunoaştem fOI1ele angajate.

La Paris, generalul Mordacq. bătrîn de 74 de ani. se aruncă înSena. Asupra cadavru lui nu s-a găsit nici o hÎltie de identitate. Tele-grama nu spune mai mult - dar ce tragedie te iasă să bănuieşti.

Joi, 15 aprilie 11943]Deosebit de energic comunicatul. publicat azi-dimineatil. asupravizitei Mareşalului Antonescu la Hihrer ... Luptă comun:i contra bol-şevismului şi plutocratiilor anglo-americane ... Mobilizarea tuturorfOJlelor... Poporul romfm va duce acest război pÎn:\ la victoria finală ...Această contributie istorică va fi baza şi chezi\şia pentru viitorulNatiunii Române." Se pregăteşte ceva') Ce') Rilzboi În Balcani')Atac asupra Turciei sau dinspre Turcia? E un fel de tăcere pre-mergătoare unor noi evenimente. Rilzboiul (cu exceptia frontuluitunisian) este Într-unul din acele momente de oprire din care poatereizbucni din nou. cu bruscil violentă. În cine ştie ce directieneastejJlat:i.1 .Joi, 22 aprilie [1943]

Plec la Corcova astă-seară. Nu ştiu cum va reuşi acest ..sejour"oarecum improvizat. dar cîteva zile de vacanţă grozav mi-ar prindede bine. Sunt În proastă stare fizică. obosit. nenorocit - şi pun m~u'inildejdi În această săpt:lmînă de odihnit.

Duminică, 2 mai 11943]întors azi-noapte de la Corcova. unde am petrecut nouil zi le devac,mt:1 fericită. Sunt ars de soare. odihnit. liniştit. Stiu 61 voi pierderepede ..forma" asta sportivă - viata mea de Bucureşti şi război m:lmacină. mă sleieşte -. dar oricum Corcova a fost iar un fel deverificare. Nu sunt poate un om cu sănătatea zdruncinată adînc. devreme ce cîteva zile petrecute în aer liber sunt de ajuns pentru casă mă refac. Un om bolnav n-ar r:ispunde cu atîta uşurinţil la primachemare a vieţii. Reflexele îmi sunt Încă sănătoase. Numeroaselucruri gîndite la Corcov<I despre tot felul de probleme personale saunu (literatură. război ...), dar nu le voi însemna aici. Mi-ar trebuipentru asta cîteva ceasuri de singurătate - şi e ceea ce Îmi lipseşteaşa de mult la Bucureşti. (Mereu mă gîndesc la garsoniera meapierdută, unde puteam fi singur cînd aveam nevoie.) M-am distratla Corcova. să ţin un jurnal englez: 13 pagini, scrise zi de zi, mai

mult pentru amuzamentul de a scrie englezeşte decît pentru a ţinepropriu-zis un jurnal.

Orice călătorie este pentru mine un stimulent. În trăsură, întreCorcova şi Strehaia am văzut o sumă de lucruri noi pentru romanulmeu viitor. Mai ales capitolul ,.Principesa Stana" s-a îmbogăţit cunoi incidente. Voi face Însemnările respective în dosarul romanului.

Antoine m-a silit să-i povestesc unul din scenariile mele de teatru- şi atunci i-am schiţat În scurte cuvinte "Ursa Mare". Povestind.m-am ambalat. Din nou mi s-a părut că e un scenariu norocos. cumari resurse de succes. Mai eU11balatdeCÎt mine era el. ,.Ecrivez toutde suite. Il le faut. Tout de suite. Pas un moment a perdre." Mă În-torc cu gîndul de a lucra cît mai l11ultîn teatru. Să termin II/SI/Ia. SăÎncep ..Ursa M<u·e".Sfl dramatizez COI7Iăl/cştcl/ii. Din atîtea proiecte.poate cl\ voi reuşi s{\-mi joc o piesă la tO<U11năşi să cîştig CÎteva sutede mii de lei. pentru chirie. pentru coşniţă. Şi pe umlă aş vrea cala finele războiului s{\<unîn valiza mea două-trei piese, susceptibilede a fi primite la New York sau la Londra. Nu spun că voi reuşi.Dar jocul trebuie Încercat. mai ales că alte multe jocuri nici nucunosc. nici nu-mi sunt accesibile.

Ceea ce mai ales a însemnat Corcova au fost 9 zile trăite În afarăde r{lzboi. E ca şi cum aş fi dormit 9 zile de-a rîndul. Mă trezesc -şi găsesc lucruri le w;iacum le-am lăsat: nimic nou pe nici un front.

Vineri, 7 mai 119431Revin foarte repede la viata mea obişnuită, care m{ioboseşte şi mămacină zi de zi ... Forma de vacanţă" am şi pierdut-o. Luni şi marţinu era om să nu se mire ÎntÎlnindu-mă. Eram ..de nerecunoscut".Acum sunt. vai I din ce În ce mai uşor recunoscibil. Îmi spun că viaţape care o duc trebuie să fie profund greşită, de vreme ce În cinci zilemă aduce În halul ăsta: cearcăne la ocru, palid, migrene dese, insom-nii. Sfmătatea mea e o maşină prea instabilă pentru un asemenea trai.

~ ---.lIn Tunisia, după trei săptămîni de lupte fără rezultat. poziţiile

germane la nord şi centru sunt străpunse de anlericellli. Mateur a fostabandonat acum vreo două zile. Atacul se apropie de Bizerta şiTunis. care sunt În perspectivă de a fi izolate ..

În Cuban ... atacuri ruseşti reÎnviate". Comunicatul gemlan revinela formula: .. lupte grele defensive". Totuşi, ceea ce se întîmplă înTunisia şi Cuban nu emulează impresia generală de amorţeală. deexpectativă, de pauză. Poate niciodată războiul n-a fost Într-o fazămai cenuşie deCÎt în ultimele 5-6 săptămîni. E ca şi cum războiular fi să dureze la nesfîrşit.

51~

Iar între timp, un articol al lui Goebbels redeschide o ofensivăantisemită. ce părea ieşită oarecum din actualitate.

Sîmbătă, 8 mai [1943]Tunis şi Bizerta au căzut. Se împlinesc azi exact 6 luni de la debar-carea anglo-<U11ericană în Africa. Campania a fost neaşteptat delungă. dar deznodămîntul e neaşteptat de scurt. Ieri încă. după comu-nicatul german destul de grav. care anunţa o străpungere adîncă însistemul defensiv, ieri încrl am fi crezut că Tunisul şi mai ales Bi-zerta vor fi în stare să reziste înc:l vreme de cîteva sriptămîni.

În nici un caz. nu era de crezut - după o atît de lungă rezistenţă- o prăbuşire instantanee.

CamiJ 'petrescu trăieşte în cazul Mioara ca într-o boală. Nu vor-beşte decît despre asta. nu-I interesează nimic altceva. nu ştie nimicaltceva. Citeşte ultima notiţă pentru sau contra. organizează publi-citatea. tratează cu adversarii. Cînd m-am întors de la Corcova şil-am găsit în camera lui. îngropat în teancuri de ziare şi reviste. amavut sincera impresie că vizitez un om nebun.

M-a amuzat astă-seară. cînd. c1Up[1ce l-am lăsat să vorbească ooră întreagă despre Mioara şi iar Mioara. întrebîndu-I ce e cu răz-boiul. am b[lgat de seamă că nici măcar nu atlase ce s-a Întîmplat.Stirile nu mai ajung pînă la el.

- A căzut Bizerta şi Tunis!- Ce spui. domnule!S-a apucat cu mîinile de cap. cu un gest nestăpînit de groaz[l. s-a

ridicat în picioare. a făcut cîţiva paşi şi pe urmă s-a oprit:- Ce ne facem?Bietul Camil ! Simte un fel de spaimă confuz:l. Nu ştie exact de

ce anume să-i fie frică. clar îi este. Dadi ar putea opri lucrurile înloc. aşa încît să se eternizeze un război în care el. C. P.. are unapartament. o slujbă, oarecari bani şi oarecare securitate personală.ar face-o bucuros.

Mă tem de o eventuală campanie antisemită. Mă întreb dacă aJ1i-colul lui Goebbels n-a fost un semnal.

Mi se spune că ni se cere, evreilor din ,ară. o contribuţie de 4 mi-lim'de. E realizabilă? Cum? Si dacă nu. ce s-ar putea întîmpla?

Dejun la Mogoşoaia cu Antoine. Elisabeth. soţii Basdevant (re-întîlniţi după cam 3 ani), Imposibil să stabilesc o legătură cu M,mhaBibescu, Nu o doresc la l1JTI1aurmelor. dar, de vreme ce stau de vor-bă cu ea, aş vrea să pot lega cît de cît un început de comunicaţie.Sunt în asemenea împrejurări deplorabil de stîngaci şi neinteresant.

Luni, 10 mai [1943)

Acum trei ani! Nu voi uita niciodată.

În Tunisia. lichidare precipitată. Căderea Bizertei şi a Tunisuluia dat peste cap întreg frontul. Nici acum nu-mi dau seanla cum s-apetrecut.

Tradus în două zile. ieri şi azi. dictînd unei dactilografe. Qllalllorde A[ntoine I Blibescu]. Are mult spirit. dar e neserios şi nefinisat.

Joi, 13 mai 119431CUllpania din Africa s-a temlinat. Ultimele rezistenţe germano-ita-liene În Tunisia au încetat ieri. Capitularea. Un capitol de război carese Închide. dup~, atîtea momente dramatice. În trei ani. de cîteva orivictoria sau pr~,buşirea a fost la un pas cînd de unii, cînd de alţii.

Ce se va întîmpla mai departe? - e singura întrebare ce ne pre-ocup[l. Vor încerca aliaţii să debarce? Nu e prea greu? Nu e preariscat? Sunt îndeajuns de pregătiţi? Dar dacă nu debarcă acwn, la anulnu va fi prea tÎlj:iu? Un ,Ulde amlistiţiu relativ nu-i va da Gemlanieirăgazul S~l ii!}ă din criza În care se atlă acum? Suntem abia la jumă-tatea lui mai: avem înaintea noasn'~14-5 luni în care totul e posibil.

---""1Cunoscut aseară la masă la Bibeşti pe corespondentul Agenţiei

Havas. YpeJ1. Francez de dreapta, ,mtigaullist (ntră să spuie) şi maiales antisemit.

- Prince. aimez-vous les juifs? l-a întrebat pe Antoine.- Pas de gaffe! l-a întrerupt A. Notre ami est juif.Scurt moment de stupo;u·e. In ce mă priveşte. aş fi preferat ca tipul

să fie 1~lsatsă vorbeasdl.

250 de tineri evrei. din ceea ce se chema ..detaşamentele volante".au fost luaţi ieri de la lucru, încolonaţi şi trimeşi în cîteva ore înTransnistria. Ia muncă. ....-J

Ma rţi, 18 mai [19431

Lungă vizit~i la Marie Ghiolu. Mi-a vorbit despre Creaţa şi moarteaei. Multe lucruri pasionante de adăugat la povestea lor. c,u'e şi aşaera destul de stranie. Aş vrea să le notez. Poate mîine.

Două visuri teribile astă-noapte. Într-W1ul eranl cu Hitler, care vor-bea româneşte şi mă ameninţa îngrozitor. În celălalt eranl la Paris.în acelaşi Paris ocupat de nemţi. pe care l-am mai visat de cîteva ori.Simţeam o groază. o nelinişte care mă sufoca. M-am trezit terificat.

Îmi pare rău că nu mai ţin minte detaliile. .

51~

Joi, 20 mai [1943JMarie Ghiolu vorbeşte despre Creaţa ca despre un om viu. încearcăs-o vadă. o aşteaptă, nu s-ar mira dacă ar veni.

M-am gîndit la tînăra doamnă Grodeck şi, pe neaşteptate. dupăatîta vreme. am revflzut întreaga poveste a Grodecilor. rămasă ne-dezlegată. S-ar putea oare să mai scriu vreodată piesa de teatru cuGunther? Era o vreme cînd necesitatea de a o scrie mă apăsa. nu-midădea linişte. De atunci. am pierdut legătura. am uitat.

Dar după-masa petrecută la Marie a rechemat lucruri le din uitare.Cred că aş putea S:l scriu - ba chiar aş dori. Am recitit astă-searădin l\ccidclI/ld unele pasaje cu Gunther şi toate mi s-au părut plinede intensitate dramatică.

Ce stranie. ce neverosimilă povestea Mariei şi a Creţei. trăind unadUP~1alta aceleaşi iubiri. Mm'ie ducînd mai departe Iegflturi pe careCreaţa nu le putea împlini din infirmitate fizică c..Elle pouvait ilpeine ecarter les jambes" - mi-a spus Marie pentru a-mi arăta dece probabil Creata nu s-a culcat cu AII~U1.)Dar pentru ca o asemeneapoveste să fie posibilă. trebuie să pleci de la faptul incredibilei lorasem:ll1ări fizice.

r Zissu a fost ieri-d iminenţă la mine. ca să-mi ofere 70000 de leişi să-mi spun~i cît a fost de nefericit acum un an jum:Hate. cînd i-amcerut S~I mă ajute şi n·a putut.

Am refuzat banii şi i-~1l11spus că n-am nevoie de nimic. Tipuljoacă prost un teatru de prost gust. Pretinde că s-a ruinat voluntar.pentru ca Sflnu se îmbogătească din petrol. sub nemţi.

L·Joi, 27 mai 119431Dejunatla Alice. Aristide e în căutarea unui refugiu la ţm·ă. Din felu-rite locuri (Alice. Branişte ... ) i s-a spus efi ne apropiem de o crizăcare poate răsturna de la o zi la alta calmul de pînfl acum. Nimic pre-cis. dar temeri surde mocnesc ...

Nu ştiu ce să cred despre asta. dar dintr-o dată vechea neliniştem-a înfiorat.

Războiul e din nou într-o fază de suspensiune. De la lichidareafrontului tunisian. nici un eveniment. Ne aflăm la o răscruce. E oare-cum situaţia din primăvara 1941, răsturnată. Se aştepta atunci cuanxietate o iniţiativă germană, a cărei direCţie nu se cunoştea. Acumaşteptăm o iniţiativă aliată. Axa este în expectativă făţiş recunoscută.Nici nu se vorbeşte de o acţiune posibilă. Ruşii sau englezii vor filăsaţi să atace ei.

5146

Datele războiului sunt complet schimbate, dar primejdia careapasă asupra noastră nu e mai mică. Poate dimpotrivă.

Într-o zi. într-o oră, într-o secundă totul poate fi pierdut pentrunoi.

Am trăit în ultimele zile într-un fel de stupidă euforie. Făceampl<U1urigrote~ti. sprijinite pe nimic. pe o părere. pe un cuvînt. pe unsurîs. Fiindcă la telefon Marie Ghiolu mi-a spus că i-a vorbitministrului Elve,iei despre traducerile mele din Shakespeare, amconstruit copilăre~te tot felul de planuri (o slujb[1 la lega,ia elve-,ianil!). Am văzut-o azi pe MaJie. Nu-~i mai aducea ,U11intede nimic.

Nimeni nu poate nimic pentru mine - eu nu pot nimic pentrunimeni. Leg:"turile cu oamenii. cînd nu se sprijin:" pe interese certe.definite. sunt simple gesturi inconsistente. Trăim fiecare în singu-rătatea noastră. ca în nişte celule de sticlă. Putem schimba saluturi.zîmbete - asta e tot.

Fac apelul tuturor prietenilor sau cunoştin,elor mele (Bibeştii.Neni~or. Alice. Marie Ghiolu. Sidl. Leni ~i Froda. Devechi. Zissu)- ~i nu găsesc nicăieri decît umbre mai mult sau mai puţin indife-rente. mai mult sau mai puţin amabile. Şi în această comedie zilnidleu nu sunt un personaj mai interesant decît ei.

Duminică, 30 mai [1943]

Citit cu pasiune La Rabollillc/lsc (cu care <U11temlinat astfel al treileavolum Balzac din ..Pleiadă"). E curios că nu trece printre capodopere.Totul e magistral: construcţie. varietate de medii. tipuri, atmosferă.

Mă întreb dadl Dostoievski nu-i datoreaz[1 ceva pentru Poseda/ii.Grupul de ..chevaliers de la desreuvnU1ce" - ..demoni" ... diavoli"-condu~i de Maxence Gilet seamănă destul de bine ca punct de plecarecu oamenii lui Stavroghin.

Dacă aş scrie cîndva despre "tehnica lui Balzac", m-a~ referi maiales la La RoflOllilfcllse. unde alternan,a de expunere lentă şi preci-pitare bruscă e atît de vădit[1.

Seara tîrziu aflu că Fildenmm7 a plecat. astă-seară. deportat la ~ <.>

Moghilev.

Miercuri, 2 iunie [t943]

Ce ne va aduce iunie? Faza de pregătire ~i tranziţie în care se aflărăzboiul va mai dura mult? Intrăm în vW'ăşi ne apropiem iar de ceeace în fiecare an mi s-a părut că urma să fie ..lunile decisive".

'\7 Wilhelm Filderman a fosl de-porlatca represiune la protestele. sale îtnpotliva

decretelor privind obligaţiile financiare exorbitante impuse populaţiei evreieşti.

Dinu Noica Întîlnit ieri. Pleadi la Berlin, să ţie o conferinţă despre..Tensiunea interioară a culturii române". Mi s-a părut aşa de grotesc,că nu m-am putut stăpîni să rîd.

Vineri, 4 iunie [1943]Scurtă vizit[l la Pippidi. pe care nu-I mai văzusem de cîteva luni.Mica lui garsonieră. cu atîta lini~te. cu atîtea dU1i, e pentru mine unfel de imagine a păcii.

Eu umblu destr[mlat pe străzi. după zadamice soluţii ridicole ~iirealizabile (n-<:Ullb~U1i~i nu ~tiu unde voi găsi). cînd tot ce a~ fi doritşi m-ar fi împăcat ar fi fost o viaţă studioasă.

Seara cu Ţuţeas. (Voiam să-i cer infolmaţii despre o ..afacere".Spiritul meu de iniţiativ;l e grotesc.)

Personaj'amuzant. Aceea~i volubilitate. aceleaşi fonnule amu-zante prin arbitrar ~i nea~teptat.

Simte 61 partida lui a pierdut ~i atunci se refugiază în metafizică ...Europa e un coteţ. Mi-e scîrbă de europeni."

Am început să traduc Pridc (lJ/(1 Prejur/icc. Sunt decis să lucrezserios ~i continuu.

Joi, 10 iunie lt943JLucrez între 5 şi 8 ore pe zi la traducerea lui Jane Austen. dar mergeneînchipuit de încet. nu atît din cauza dificultăţilor de stil (care şiele sunt nea~teptate). cît din cauza sClisului propriu-zis. Cu o dactilo-grafă. cred dl aş tripla randamentul. A~a însă nu pot face mai multde 8-12 pagini. ceea ce e mult prea puţin. Aş fi vrut să pot da manu-scrisul la finele lunii. pentru ca astfel să am cu ce plăti chiria.

Ce m~l voi face. nu ~tiu. Rămîn din nou mră bani. De unde săgăsesc cei 100 000 care mi-ar pemlite să trec acest nou hop?

Să-i cer lui Neni~or? O voi face. dar fără nici o speranţă.Rosetti îmi spune că a~ putea vinde ediţia Gide cu 100000 de lei.

L Dadl g~isesc amator - vînd.

Pe fronturi. aşteptare. S-ar zice 61 mari evel1imente vor izbucniîn cîteva zile. în cîteva ore. .

Luni, 14 iunie [1943]Pantelleria ocupată vineri. Lampedusa. sîmbătă. C<malul Siciliei ecomplet liber. Impresia e că viitom'ele acţiuni vor avea loc tot aici.În centrul Mediter~mei. Dar. evident. şi alte posibilităţi rămîn

516\.

deschise. Între care nu trebuie s-o uităm pe aceea de a nu se întîmplanimic. Un fel de armistiţiu nepremeditat. reieşind din pînda intensăa celor două tabere, care ar aştepta din secundă în secundă un atac*mereu amînat - este şi asta posibil.

Miercuri, 1(, iunie [1943)Ieri şi azi, primele două zile calde de vară. În casă e înăbuşitor. pestradă epuiz,Ult. Undeva. gol. Ia malul mării. sau pe munte. în nisipsau pe iarbă. aş trăi. Aici duc viaţa mea de larvfl.

Traduc mereu din Jane Austen. mecanic. dar ffu'ă mult spor. Cîndfaci un lucru definit. precis. te dezolează limitele tale apăsătoare.Atîta poţi, mai mult nu.

Cu cît e mai uşor. mai îmbătător să gîndeşti. să visezi!Nici o dificultate de vocabular cu Jane Austen. Deschid dicţio-

narul o dată la 20 de pagini. Dar mari dificultăţi de sintaxă. Unelefraze sunt atît de old-fashioned (how jewish! **). încît trebuie să leconstruiesc cu totul din nou. Nu voi termina înainte de 10-15 iulie.Măcar dacă toată munca asta nu va fi zadarnică! -,

1/6V14JAm luat de la liceu 20 000. leafa pe iulie-august. Cîteva zile de

răgaz îmi ajung ca s{t-mi pierd, pe chestia asta. anxietatea. Totuşice voi face '?

Luni, 21 iunie [19431În noaptea asta. doi ani de r{lzboi în Rusia.

Am numărat zilele. săptftmînile. lunile - acum începem să numfl-rfim anii.

E cu mirare că tr{tim încă - dar sunt prea obosit şi pentru a mămai mira.

Joi, 1 iulic [19431Iunie a trecut rrtră mari evenimente de r{tl-boi. Dup{t ce debarcareani se părea iminentisimft (,ml pm'iat pentru 20 iunie - şi am pierdut).începe să devină nu problematidt. dar în orice caz mai puţin urgentă ...Înainte de căderea frunzelor de toamnă" - a spus ieri Churchill.Asta înseamnă şi mîine. şi la 15 septembrie.

Adevărul e că. de vreme ce nemţii nu atacă în Răsărit - unul dinobiectivele debarc{u'ii a şi fost atins. Nu se mai pune problema acutăde a uşura pe ruşi de o prea mare presiune gernlană.

" Anulat: "bombe fără să"."" Lecţiune probabilă.

51~

Fără Îndoială, războiul şi-a schimbat total aspectul. Iniţiativa atrecut la aliaţi, cel puţin În faza actuală. Aşteptarea şi tensiunea ner-voasă a trecut În tabăra Axei. Bombardamentele devin mereu maicatastrofale În Gemlania şi Italia. Pierderile engleze În rflZboiul mari-tim au scăzut sensibil. Ceea ce nu Înseamnă că un nou puseu ofensivgemlan (fie În aer. fie sub mare. fie pe pămînt) este de aici Încoloexclus. Poate c~jocul de balanţă nu s-a terminat definitiv. Poate cătai gerul victoriei nu a căzut irevocabil.

Am Întrerupt vreo cinci zile traducerea lui Jane. pentru ca sit tra-duc În grab~i. pen'tru Sică, Paharul de apei a lui Scribe. Asta. dadîmi aduce 30 de mii (Încă neîncasaţi). îmi va u~ura puţin problemabanilor. mereu gravă. Chiria Înc[l n-am pl[ltit-o. Am împrumutat dela Zaharia:W 000 pentru cheltuiala zilni61. Sîmbătă r~tmăsesem cu60 de lei rn toată casa.

Antoine. care mă înnebunea cu cîte 2-3 scrisori ~i telegrame înfiecare zi - să vin la Corcova - şi căruia pînil la ull11ă am fost silitsCI-i scriu că deocamdată nu mă pot misca fiindcă am mari grijib:ule~ti ce trebuie rezolvare. îmi răspunde astCtzi: ..Les emhetementsel'argent n 'ont rien de deshonorant." În stîr~it o consolare!

Revin la Jane, dar merge groaznic de încet. Am tradus abea puţinmai mult de jumătate - ceea ce însemneazit că n-aş putea fi gataînainte de 20-25 iulie. Mă si oboseste prea mult (ochii. capul). şi

L nici nu ştiu dad şi cîţi bani voi obţine pentru atîta muncă.

Citit. la Început cu dezgust. iar pe urmCicu interes totusi. jurnalullui Monzie9• de la 1938 la 1940 (Ci-dc\"{[lIl). Înţeleg mai bine pr:t-busirea Franţei. care Într-adevitr se descompunea poJiticeşte si moral-mente Într-o stupidă agonie confortabi Iă. de la zi la zi. t"{IT:tsă-si deaseama de partida istorică imensă ce se juca.

Ridicolul lui Monzie, satisfăcut că ..are dreptate", În cea maif!rotescă dintre orbiri. e fără limită.~ Încă o dată. citindu-1. am Înţeles - În altă ordine de idei - căexist:t un ruaj al atitudinilor politice. elin care nu existil scăpare. Toutse tient. În 1938 Monzie este pro-Miinchen. E fatal ca În 1940 sitajungă antisemit.

Citit Încă acum vreo zece zile Lallll/se d/l dcpart<'IIICII! a lui Bal-zac. roman de mîna a doua, dar de o tehnică pe alocuri ingenioasă

• Anatole de Monzie, socialist independent, activ în combaterea antisemi-tismului în anii treize~i; a de.venit apoi adept al acordului cu Hitler şi simpatizantal regimului de la Vichy. Jurnalul său (Ci-clel'OIlI) a apărut în 1941.

~18

~i plăcut de citit. mai ales pentru tabloul de viaţă literară pariziană.văzută din culise.

Ce mult mi-ar fi plăcut, altădată, să fac o carte despre Balzac.

Aseară. Ia masă (numai în doi) la MoutonlO, la Institut. Lungidiscuţii în legătură cu cartea lui despre Proust. pe care mi-a dat-oîn manuscris.

După-masă. am ascultat al treilea act din Pellcas.

Micrcuri, 7 iulic [19431De două zile. mare b~itiilie de tancuri, în sectorul Kursk, pe un frontlarg. între Orei ~i Belgorod. Nu cunosc decît relatările de sursă ger-mană - ~inu-mi dau se,U11anici de amploarea, nici de sensul luptei.Comunicatul oficial pretinde că la o acţiune ofensivă locală. ru~iirăspunzînd cu contraatacuri puternice, comandamentul german aaruncat în luptil rezervele mari. Trebuie să aşteptăm, pentru a ne daseama mai lămurit.

E începutul unei ofensive germane generale? Greu de crezut, cuspectrul debarci'lrii în spate. E numai o acţiune limitată, cu scopulde a recluce .. intrînclul" de la Kursk') Sau de a face un sondaj al for-ţelor ruse~ti '? Poate. Dar. chiar cladi la punctul c1eplecare operaţiaeste redusă. nimeni nu poate garanta că desfăşurarea lucrurilor nuva dep[l~i intenţiile prime.

în orice caz. în vara asta. primul moment de război.

Duminică, 11 iulic [1943]Debarcare aliată în Sicilia. Atacul a fost declanşat ieri. în zori. Pîniiacum. nici o precizare geografică. Se pare doar că sunt lupte mariîn sud-vestul insulei. .

Băt~dia de la Orel-Belgorod continuă violentă şi confuză. Oarecariprogrese gem1ane.

Marţi, 13 iulie [19431După comunicatul italian de astă-seară. anglo-americanii au stabilit.în Sicilia. capete de pod la Licata. Gela, Pachino, Siracusa ~i Au-gusta, toate pe coasta de sud şi est.

Joi, 15 iulie [1943]De la Licata la Augusta, întreg colţul de sud-est al Siciliei este ocu-pat de anglo-americani. Se dau lupte pentru Catania.

în Rusia. ofensiva pare oprită fără progrese notabile. Comunicatulrevine la tonul vag dinainte de declanşarea atacului.

Dejun cu Mouton - simpatic, timid, amical. Ce îmi place în eleste nu ştiu ce expresie de um,mitate. nu ştiu ce capacitate de emoţie,pe care o simt dincolo de stîngăcia lui neaşteptată.

Cu lane, mă apropii de sfîrşit. încă 3-4 zile.

Sîmbătă, 17. iulie [1943]

Ru~ii anunţă o mare ofensivă dec\an~ată de cîteva zile la nord deOreI. Comentariile germane. recunosCÎnd faptul. îi reduc semnifi-caţia: nu e decît o încercare de diversiune şi degrevare a frontuluide la Belgorod. Totu~i. comunicatul de astă-se,lră constată că laBelgorod (unde atadt nemţii) ... activitatea de luptă a scăzut". în timpce la Orei semnalează ..grele lupte defensive" şi .. lupte grele schim-bătoare". E.ceva din vocabularul de astă-iarnit

le fais semblant cle vivre - mais je ne vis pas. le tmîne.Gesturi mec,mice. obi~nuinţe monotone. oareqlfe vivacitate simu-

lat{\. Dincolo cle asta. un mare pustiu. care e viaţa mea.A~tept sfîr~itul rilzboiului - ~i pe unn{l? Ce voi aştepta pe U1ll1ă?Am văzut lume multă în ultimele trei zile. Nimeni poate nu

observă că. între atîţia oameni vi i (cu pofte. cu interese. cu amoruri.cu legături). eu sunt un absent.

Joi la Mouton. iar pe lllll1ă la Marie Ghiolu. aseară la Mogo~oaia.iar pe urmă la Gruber. azi clup{t-masă la Tina - am V{lzut~i revăzuttot felul de oameni. Fiecare avea ceva. fiecare e fixat cle ceva. fiecw'euml{lre~te ceva. Eu umblu printre ei ca o umbră. Vorbesc. văd.ascult. r{tspund. m{lmir. aprob - ~i dincolo de toată acea<;tă agitaţiecle suprafaţă sunt şi rămîn mereu singur cu irevocabila mea soartă.

Ma rţi, 20 iulie [1943]în Sicilia. invazia se lflrgeşte ~i progresează într-un ritm clestul derapid. Agrigento a fost ocupat încă de sîmbătă. Străpungerea înadîncime. spre centrul insulei. a ajuns pînă la Caltagirone. iar acumla Caltanissetta. lnfiltraţia de-a lungul coastelor e dublată de pătrun-deri în interior. Catanja pare încă a rezista. deşi comunicatul italiande astă-seară nu mai dă nici o indicaţie geografică.

Roma a fost bombardată ieri pentru prima oară. Presiunea asupraItaliei - militară şi nervoasă - este mereu mai intensă.

în Rusia, comentariile vorbesc de operaţii fonnidabile pe un frontde I 000 de km. De fapt, singurul punct nevralgic rămîne tot Orelul.unde ultimele comunicate germane semnalează invariabil ..Iuptegrele defensive".

Terminat ieri-dimineaţă de tradus Pride al/d Prej/ldice. Am şidepus manuscrisul, deşi ar mai avea nevoie de serioa<;e revizuiri, maiales în pasajele dictate. Voi lua un acont de 50000, în două rate.

În mare grabă, trebuie să refac pentru Sică o melodranlă. Asta,mă tem, îmi va întîrzia cu CÎteva zile plecarea la Corcova, dar îmiva uşura problemele de bani. -1

Sîmbătă, 24 iulic [19431Marsala. Trapani, PalemlO au căzut. E în toată Sicilia o ţotală dis-locare a frontului. Se mai rezistă doar În col!ul de nord-vest alinsulei. Catania e Încă apărată fem). Probabil ciI Messina va Încercasă se menţină cît mai mult.

Dar Sicilia devine pard o afacere de importanţă minoră, acumCÎnd rrlZboiul din Rusia capiită iUl)plome maximă. Ofensiva ruseascăse întinde în regiuni pînii acum calme: Izium. Cuban, Lacul Ladoga.La Orei încordarea este neschimbată.

Comunicatele gennane dau cifre fantastice despre pierderile ru-seşti - zilnic sute de tancuri şi avioane nimicite -, dar nici o preci-ziune geografică. in schimb. se vorbeşte din nou despre ..rilzboi demişcare", ,.luptă mobilii" şi ..defensivă elastică". formule cunoscutede astă-iamă.

Încă o dată evenimentele sunt mai tari deCÎt raţionamentul nostru.Nu credeam într-o ofensivă sovietică de vară - şi În nici un cazÎntr-uila de asemenea proporţii.

Totuşi nu am deloc sentimentul că am fi Într-o faz[1de deznodă-mînt. Poate şi pentru că ne lipseşte ,U1xietatea din trecut (pe dreptsau pe nedrept - cine ştie'?).

Luni, 26 iulie 11943]

Mussolini demisionat. Badoglio, noul şef al guvernului. Suntem înmomentul Petain.

Joi, 29 iulic [1943JPlec la Corcova. Sunt o oră Înainte de plecare. '-<\

Aş fi vrut în ultimele zile srt pot avea o oril de linişte, pentru casă fi însemnat aici ceva din turburarea, emoţia, neliniştea, agitaţianervoasă prin care am trecut.

Deznod[Uluntul fascist este o anleţitoare lovitur{1.În marea dramăpe care o trăim. de zece ,mi, o clipă năucitoare, ca o scurtă căderede cortină peste un fapt implacabil şi totuşi (deşi teoretjc previzibil)neaşteptat.

N-,ml avut timp să scriu - şi nu o voi face acunl.

Ultimele zile am muncit pe brînci. ca să termin melodrama luiSică. Am terminat-o ieri-noapte la 3 şi jumătate. Cu toţi banii pe carei-am strîns (Ocneanu. Birlic, Nenişor) mi-am putut rezolva toateproblemele imediate. Plec la Corcova în destulă linişte bănească. Înseptemvrie totul va începe de la început. M-am obişnuit.

L-..... Alaltăieri încă mă întrebam dacă plecarea mea nu e imprudentă.Aveam impresia că prăbuşirea fascistă poate preci pi ta mersu Iîntregului război (ceea ce de altfel se va şi întîmpla). dar în aşa halîncît totul să se poată schimba în 5-6 zile.

Cred acum că. totuşi. timp penllll a sta la ţară 2-3-4 săptămîniîn6l îmi rămîne.

Voi vedea. după Împrejurări - internaţionale şi corcovene ..J'

Luni, (, scptcll1vrie [1943]M-am Întors de la Corcova vineri noaptea. 3 sept.. după 37 de zilepetrecute acolo. Toate termenele mele au fost depăşi te : speram săstau 2-3 s:lptămîni. nu crede~U1)că va fi posibil s;\ r;Ul)Încinci. Ospi-talitatea lor este tot ce am cunoscut mai atent. mai delicat. mai dis-cret. E o art~L o meserie şi o vocaţie.

N-am ţinut nici măcar acel ..english diary" din aprilie. Nu ştiu·de ce. m-am simţit aproape tot timpul fom-te obosit. Probabil vechea.profunda mea extenuare fizică ce se r~izbuna.

În schimb. am scris primele două acte din ..Ursa Mare" - pe celdintîi cu mare uşurinţă. pe cel de al doilea Îns~\ mult mai greu. cuopriri. cu Îndoieli.

R~izboiul l-am urmărit de acolo. mai bine şi mai repede informatl--decît sunt obi:')nuit.aici (ascu!twll cel pu~in 5 -6 emisi uni ziIJ:ice). dw'

cu mal puţma aI1Xletate. La plecarea dll1 BucureştI aveam Impresiad totul se precipită. E adevărat că evenimentele n-au lipsit. dar Înavalanşa de fapte şi numiri geografice se desenează totuşi - pe liniimari - oarecare încetineală. Întrebarea noastră e mereu: cînd? Eibine, nici azi. nici mîine. Poate peste 3 luni, peste şase. peste un <U1...

N-am v[tzut încă pe toată lumea. Nu sunt încă reintrat în Bucu-reşti. După ce voi face toate ,.reluările de contact" voi încerca s[i măliniştesc şi să lucrez. Cel puţin să termin repede ..Ursa Mare".

r-

Miercuri, 8 septell1vrie [1943]Italia a capitulat!

Eran) la ..Athenee Palace". Vestea mi-a dat-o, pe la 7 seara. An-toine Bibescu care o prinsese din întîmplare la radio.

Am urm[lfit În hali răspîndirea electrică parcă a vestei, din omÎn om. Antoine nu avea răbdare. Ar fi vrut să strige în gura mw·e.

Deodată văd un ofiţer italian intrînd în hall-ul cel mare.- Siete italiano? îl interpelează Antoine.Eu îngheţasem.Omul se apropie de masa noastră.- Si, io sono italiano.- Monsieur. vous n 'etes plus en guerre. Votre pays a fait la paix.

Sîmbătă, 11 scptcmvric 11943]

În Italia. după capitulare. situatie confuză. Nemtii ocupă oraşe şi re-giuni din nord şi sunt stăpîni pe Roma. luînd sub protecţie Vaticanul.Cum? cînd? - nu se prea ştie.

Între timp. anglo-americanii. Îllceţi. OCUp{1Taranto şi debardaproape de Neapole. Trupele italiene descompuse ab,mdonează tot.nemti lor sau englezilor. după cum ajung mai repede.

Unde e Regele? Unde e Badoglio? Unde e Mussolini?Năucire generală. destr{imare.

Pe frontul rusesc. după Taganrog. nemtii pierd Mariapol. BazinulDonetului e aproape În întregime evacuat. Războiul de repliere elas-tic{l pe tot frontul. de la Bri,ll1sk la Marea de Azov, continuă.

Luni, 13 scptcl11vric [1943]

Paraşutişti şi f0I111atiide SS l-au răpit pe Mussolini şi l-au ..liberat".Lovitură de teatru. foarte spectaculoas{\. dm' care nu schimbă nimicdin datele problemei.

Luptele continu{( În Italia de sud. Capitularea lui Badoglio a scosdin joc amlatele italiene (care şi aşa erau În fapt paralizate). dar cuce-rirea teritoriului italian rămîne un obiectiv pe care aliaţii urmeaz{1abea de aici să-I ating{\. probabil Încet şi greu.

Joi, 16 scptCI11vric [1943]

Lupte grele la Salerno. unde trupele americane debarcate au Întîm-pinat mari rezistenţe. Ieri şi alaltăieri presa O.N.B. jubila. Mari titlurianunţau un ..nou Dunkerque". un ..nou Waterloo". Marea catastro-ni! M,u'ele dezastru!

Astăzi tonul e mai potolit. atitudinea mai prudentă. Montgo-mery Înaintează dinspre sud. Oadl se face joncţiunea. situaţia seconsolidează.

În Rusia. o telegramă D.N.B. munţa ieri evacuarea Brimskului.Ştirea nu e înregistrată de comunicatele oficiale. Ofensiva continuăîn toate focarele ei. Kievul devine un obiectiv plauzibil.

Citit azi din Balzac La jC/lllC fille. Admirabil prin incisivitate. Catablou de provincie poate sta alături de Pierctte, deşi aici apăsareacaricaturală reduce ceva din tragicul povestei.

rVineri, 17 septcmvric [1943]

Sunt de două s~lptămÎni acasă. şi Încă n-am reuşit să revin la o viaţănormală, să-mi fac un program de lucru, să scriu. să citesc. Trăiescla Întîmplare. ies prea des. fac vizite. accept invitaţii. umblu pestradă. mă las tras la dreapta şi la stînga de toate tleacurile.

Nu (UngflSit. nu gflsesc un ceas de singurătate. În care să mă adun,să mă Iflmuresc.

Ce Îmi lipseşte mai mult e o GIS[1.Mfl gîndesc mereu - şi autrecut de atunci doi ani şi jumfltale - mfl gîndesc mereu la casa meadin Calea Victoriei.

Ultima mea plimbare la Corcova. În ajunul plecării. prin vie şipădure. singur spre sem·ă. a fost poate cel mai turburător ce,LSpe c(U'ekU11petrecut acolo. Simţeam fiorul toamnei venind de departe. priniarbfl şi copaci. pînă la mine. prin mine. Era o dureroasflmelancoliefflrfl nume. pe care niciodatfl. nicflieri n-am simţit-o. pentru că nici-odată. nicfiieri n-am privit - ca acolo - În faţă imaginea toamnei.

'---Sîmbătă, 18 scptcmvric f1943]Comunicatul gelman de aseară vorbeşte despre ,.0 rectificare defront În linii mari" În Rusia. Ia sud şi centru. şi anunţă evacuareaoraselor Briansk si Novorossiisk.

Î~ Italia. Ia Sal~rno. aliaţii au reluat alacul. care o clipă p~lrea căle scapă din mînă.

Rfizboiul e pretutindeni Într-o fază de mare mişcare. Nu e vorbanumai de linia fronturilor. E mai ales vorba despre dislocările pro-funde ce au probabil loc - chiar dacfl nu le vedem - În Întreagastructură a conflictului. Undeva. dincolo de discursuri şi telegnU11e.se zbat şi se caută mari evenimente viitoare. ce pot Întîrzia Încăoarecare timp, dar pot şi să izbucnească brusc de la o zi la alta.

în această mflfe nelinişte. În aceste teribile frămÎnulfi. abia camu-flate - soarta noastră proprie ţine de cine ştie ce fir nevăzut. de cineştie ce imprevizibil incident.

Joi, 23 scptcmvric [1943]Poltava a căzuI. Melitopol e pe punctul de a cădea. Pretutindeni,nemţii se grăbesc spre Nipru. Retragere metodică, spun toate tele-grmnele D.N.B. (şi Într-adevăr. nicăieri ruşii nu anunţă un numărimportant de prizonieri). dar pe de altă parte comunicatul oficial

vorbeşte neîncetat - şi astă-seară încă - despre "atacuri sovieticeviolente", .,intensitate crescîndă", "forţe puternice", ,.lupte grele".Sensul general al operaţiei Încă nu-I cunoaştem. În orice caz, războ-iul a fost rareori - poate niciodată - într-o fază atît de dramatică.

Alalt[lieri, Camil şi Rosetti vedeau sumbre perspective. Bombar-damente, distrugeri. prăbuşiri - dacă războiul se apropie de noi şitrece pe la noi.

Personal. marea mea Îngrijorare e de ordin intern. Dacă nemtii·sunt Într-adevăr În situaţia de a da În toamna asta. În iarna asta. obătălie disperată. care să puie În joc propriile lor frontiere. atuncinu vor ezita să ne pÎrjolească. Cu cît frontul vine mai aproape. cuatît. sub pretextul de a-şi "acoperi spatele". s-ar putea să puie mînadirect pe România. peste capul lui Antonescu. slujindu-se eventualde un guvern legionar. făcut peste noapte. Lovitura din Danemarcapoate ti oricînd repetată. Jar experienta Badoglio Îi va scuti de oricemenajamente.

Cine ştie dacă. În umbră, lovitura nu e pe cale de pregătire?

Adevărul e că nu ştiu nimic. Dar mă apucă uneori un fel de an-goasCI- care de fapt nu m-a p[lrăsit niciodată În cursul războiului.Din cînd În cînd însă, aţi peşte, mă las[\ În pace, o uit.

Du minieă, 26 scptcmvrie [1943]Smolenskul evacuat ieri de nemţi. după o ocupaţie de doi ani. TeÎntorci cu gîndul înapoi spre dramatica bătălie din sept. 1941 - şimăsori tot drumul străbătut.

Bibeştii s-au reintors la Corcova. dup[1 trei săpt[imÎni de şederela ..Athenee Palace". În care timp am pierdut mult timp cu ei (de-junuri. dineuri. corespondenţă. explicaţii). Au fost cu mine nespusde amabili la Corcova, dar pînă la uml[1 devin obositori. Am avutcu el cîteva momente de tensiune, ba chiar o dată o ceartă care mis-a p[u'ut irevocabilă. Îmi dau seanla că e, dacă nu categoric nebun,cel puţin un "apucat" - şi că nimic durabil nu se poate clădi perelatiile cu un asemenea om.

Ceea ce nu-i face mai puţin unii din oamenii cei mai interesanţipe care i-am cunoscut.

Mîine Încep şcoala. Aş vrea În acelaşi timp să-nu refac un pro-gram ordonat de lucru.

Sîmbătă,2 oetomvrie [1943]Prea mult timp pierdut, prea multă dezordine. Mă obosesc inutil culucruri stupide. Mă las tras la întîmplare de mici obligaţii. pe carele accept din neatenţie, din amabilitate, din indiferenţă.

E probabil ca. dacă aş avea [o] casă a mea. aş duce o viaţă maiordonată. dar nu trebuie să agravez prin nepăsare şi inconsistenţăviaţa mea şi aşa prea destrămată.

r- 2x4JTraduc de vreo 3 zile o piesă de Achard (.le IIC 1'01IS aÎmc pas),

cu care nu ştiu ce va face Birlic. Dar mi-a plătit-o. ceea ce îmi dăoarecare linişte materială pe încă vreo trei s~lpt~imîni.

L.Războiul continuă. În Italia destul de încet (Neapole ocupat ieri

de aliaţi). în Rusia mai viu, mai intensiv uneori. pînă a te obligasă te întrebi dacă toamna asta nu are încă în rezervă marievenimente.

Ceea ce se cheam:I ..băt~tlia Niprului" e În toi. Dacă nemţii potopri aici îJ)aintarea rusiI ~i pot organiza o linie oarecum stabilă,atunci vasta lor retragere rămîne O băt:t1ie pierdută. dar nu undezastru. iar r~lzboiul intr~l într-o nou:l faz~1de a~tept:ue. Dar dacăNiprul nu reuşe~te S:I fie un front. dacă ru~ii (Clre au deja cîtevacapete de pod pe malul drept) trec mai departe. atunci totul eposibil.

Ploile ar putea frÎna Înaintarea si împotmoli pe cîteva săptămîniîntreg războiul. dar nu vin. Avem o toamn;'l cald:l. senină. uneoritoridă. Adevărate amiezi de iulie. chiar dadl dimineţile ~i nopţilesunt răcoroase.

Sunt mereu îngrijorat de sOaJ1anoastr~1.Mă tem mereu de un actde autoritate german. care să restabileasC:1 scurt moralul politic Înîntreg Sud-Estul prea ~ov:litor, prea impresionat. Un pogrom rapide încă în posibilit~",ţile situaţiei.

Luni, 4 octomvric [19431Citit aseară Tlie Merelialll of I'cnÎce. iar azi 1'.1' Y01l like ÎI. Revin laShakespeare. dup:1 o Întrerupere de aproape un an. Lectură ferme-cătoare. Nimic mai uşor. mai graţios. mai feeric. Chiar în Mcre!lalllof \lellÎa figura lui Shylock este acoperită. trecută pe planul TI,dominată de jocul luminos al basmului. Cît despre As Y01llike ÎI,

suntem în plină feerie.E ceva dansant într-o comedie de Shakespeare. Mişdu'i plutitoare,

dezlegate de realitate - ca într-un balet.

Evreii din Danemarca sunt nimiciţi. O telegram[i D.N.B. nu Iasănici o îndoială asupra soartei lor.

Şi încă o diltă mă înfior."For sufferance is the ludge of aII OUl' tribe", spune Shylock.

\526

Marţi, 5 octomvrie [1943]Se pare că frontul german se consolidează pe Nipru, iar ofensiva rusădescreşte, Presa D,N,B. vorbeşte despre "stăvilarul de la Melitopol","bariera natural[t a marelui fluviu", "defensiva rigidă" pe noile poziţii.

Marile bfltălii au scăzut pînă la proporţii de ..lupte locale". DacăÎntr-adevflf ofensiva sovietică de v,lfă e încheiată - atunci pauza careintervine pe frontul rftsăritean scoate războiul din faza lui dramaticăşi îi ia (pentru o lună. două, trei. sau mai mult?) caracterul decizi v,pe care părea uneori să-I aibe de la 25 iulie încoace,

Trebuie să ne pregătim pentru o nouă hibernar,e?Trebuie Sfl traduc Mclo pentru ..Baraşeum", Nu-mi face nici o

plflcere. Anonimatul îmi pemlite să traduc orice. fără scrupul. pentruSic[l. Aş fi vrut să nu am nimic comun cu ..Baraşeum" şi să nusemnez nimic - nici măcar o traducere - pe tot timpul rflzboiului,

~Luni, 11 octolllvric<' [1943]Sîmbătă a fost lom Kipur.

Nu încerc sfi pun ordine în "iudaismul" meu. Am postit. Am fostseara la templu. s[\ aud sunînd şoiferu(ll. Peste UmfU"l11cuiva, amîncercat sft si labisesc ultimul ..Uvinu Malkeinu" 12.

De ce ,) Cred') Vreau să cred?Nu, Nici măcar atît. Dar e parcă. în atîtea gesturi inconsistente,

o nevoie de c[t1dur[t. de linişte.

Joi seara. Ia Rebreanu, anl ascultat piesa lui Camil.Am ezitat mult să m[l duc - şi am fost pe urmă furios pe mine

efi totuşi m-am dus, N-ar fi trebuit.Pe Rebreanu e mai bine să-I întîlnesc dupfl război. Acum n-am

ce sft-i spun, Mai ales la el acasă,E o slăbiciune. o indiferenţă, o nepăsare care anunţă de pe acum

toate uitflrile. toate compromisurile.Mă voi întoarce la oamenii ăştia? Războiul va fi trecut fără să

rupă nimic') Ffiră să aducă între viaţa mea ..dinainte" şi cea de..mîine" nimic irevocabil. nimic ireductibil?

Atunci de ce? La ce bun?

În Rusia. ofensiva rusească, după o pauză de 3-4 zile. a fost re-luată cam pe toată întinderea frontului, deschizînd în plus un noufocar la N-V de Vitebsk. unde a căzut localitatea Nevel.

* În text,: "noiemvrie",II În ebraică "sofar" - cornul de berbee, al cărui sunet, în ritualul. de Iom

Kipu1i vesteşte încheierea zilei de post." In ebraică "Avinu-malkenu" (Tatăl Nostru, Regele Nostru) - începutul

litaniei din zilele de penitenţă şi post.

Propaganda D.N.B., care se angajase pe tema apiirării rigide şia opririi ofensivei sovietice. trece printr-un moment de lncurcătură.

Totuşi toanma începe să se simtă mereu mai mult (aseară a fostfoarte frig iar astăzi dimineaţa a fost de noiemvrie). O pauză poatecă tot va interveni mai curînd sau mai tîrziu.

Dar pentru nervii noştri lucrurile trenează oricum prea mult.

Marţi, 12 octol11vric.119431Frig. vînt. toamnă.

O casă caldă, intimă. În care s[\ citesc şi să scriu lîngă o femeieiubită - vis irealizabil. după care mereu am tÎnjit. şi mai ales Înasemenea zi ...

Lungă masă cu Branişte. În doi. undeva la Sosea. de la prînz pînăla 7 seara. Bea tacticos. metodic. ca un om pornit la drum lung. Con-versaţie despre război şi pace. dar tot suet[\ de cafenea În fond.

Vincri, 15 octol11vric [1943JRuşii reocupă Zaporoje. Cum va mai ţine frontul de sud'! Melito-pol nu rămîne oarecum' În aer') În cîteva zile vom vedea.

Nu mai e deloc sigur că Niprul va constitui o linie de rezistenţăfermă. Ruşii pretind 6\ ceea ce s-a numit ..bătălia Niprului" s-a şitemlinat şi că ..fluviul este GU11pretutindeni trecut". Atitudinea ger-mană În privinţa aceasta este vagă. eufemistică. nesigură.

Marţi, 19 octol11vric l19431Situaţia frontului german pe Nipru pare din ce În ce mai gravă. Ospărtură la Kremenciug e pe cale de a tăia Întregul cot al fluviului,într-o m;:u'emjşc<U'ede Încercuire. asemăn[itoare celei de anul trecut,la Stalingrad. Întreg frontul de sud se clatină. De altfel. ofensiva eaproape la fel de violent~i şi În celelalte puncte (Kiev şi Gomel maiales). Comunicatele şi comentariile D.N.B. Iasă de CÎteva zile să seÎntrevadă seriozitatea situatiei.

Mare îngrijorare În oraş. Răsuflarea balaurului parcă Începe săse simtă. deşi Încă e departe.

Basdevant (la care am fost aseară cu Antoine) crede că În cursuliernii ruşii vor fi aici! !

Temunat azi-dimineaţă de tradus Melo. Tehnica lui Bernstein măînfw·ie. E aşa de sigură, ÎnCÎt poate simula orice: chiar emoţia. cmaradîncimea, chiar gravitatea.

Dar e ceva profund trivial şi aş spune obscen În această piesă defalsă nobleţe.

Ce meseriaş însă! Ce virtuozitate teatrală! Ce pezevenghi!Traducîndu-l. am surprins mai de aproape resorturile maşinăriei, nufără a mă lăsa păcălit pe ici, pe colo - pînă şi eu! - de simulacruldramei.

Citesc - cu iritare - Coriolan. (Voi termina. cred. astă-searăactul V.) Pricep acum foarte bine de ce în 1934, la Paris. provocaatîta furie.

Vineri, 22 octomvrie [19431

În Rusia. mari bătălii. Spărtura de la Kremenciug se adînceşte. Oalt:l sp:lrtură se anunţă la Cemigov.

Nu e de aşteptat un deznodămînt instantaneu al operaţiei. S-arputea ca ..noua fază" a luptei - şi de astă dată e într-adev:u' o faz:lnouă - să dureze două-trei luni pînă să-şi dea toate consecinţele.Şi anul trecut spărtura pe Don a Început În decembrie,. darStalingradul a C:lZlltabea în februarie.

Mai precipitate şi mai dramatice pot fi evenimentele politic şidiplomatic. Orice se poate întîmpla - orice şi oricînd.

Onicescu (îmi povesteşte Devechi) e decis să se sinucidă dacăGermania pierde războiul. EI nu se poate resemna a trăi Într-o Eu-ropă ocupată de ullnaşii ocnaşilor australieni şi ai emigranţi lor ame-ricani. reîntorşi acum pe continent ca să distrugă cultura occidentală.EI nu poate suporta nimicirea culturii.

L-am rugat pe Devechi să-i spună din pm1ea mea (ce bucuros i-aşspune-o personal. dacă I-aş Întîlni) că, dacă-i vorba de cultură, a ratatmomentul sinuciderii. 31 ianuarie 1933 sau 8 sept. 1940 W' fi fostdate mai legitime.

Balmuş (profesor de greceşte la Iaşi) Îmi povesteşte din nou -dUP:1Oţetea. anul trecut - m[lcelul evreilor de la 29 iunie 1941 * .

..A fost - spune el - cea mai bestială zi din istoria omenirii."

Sîmbătă, 23 octomvrie [1943]

,.Optimism accentuat la Berlin". anunţă azi corespondentul Uni-I·a.mllli.

Toate comentariile sunt din nou mai vesele. ,.Atacurile sovietices-au prăbuşit." ..Mare succes defensiv." ,.În ultimele 24 ore inamiculn-a reuşit să Înainteze nici un kilometru."

Comunicatul oficial e mai ezitant, mai circumspect. EI semna-lează "atacuri grele", ..încercări de străpungere", ,.Iupte grele". "vre-melnice străpungeri" - toate Însă respinse, prăbuşite sau anihilate.

Cum alte infomlaţii decît lectura ziarelor nu am. trebuie să tragconcluzia că e oarecare momentană slăbire a ofensivei. care Îşi păs-trează Însă direcţiile şi amploarea. dacă nu intensitatea ... Stabilizarerelativă", spune prudent un comentator.

Terminat aseară Ti/liS AlldrOllims. Este În Shakespeare - dacă nuÎn Întreaga literatură universală - cea mai absurdă Îngrămădire deatrocităţi. Uneori e aproape grosolan şi pueril. cînd nu mai poate fitragic. Mîini tăiate. limbi scoase. capete retezate. cadavre ci"LZÎndC<101la tiecare scenă. dacă nu la fiecare replică. E un oribil şi haotic mu-zeu Grevin.

Şi totuş1. sub. sau deasupra acestei maşinării sîngeroase: tiorulpoeziei care trece pe alocuri şi transfigurează totul.

Citesc acum (cu diticultăţi de limbă care mă surprind. fiindcăultimele trei piese le-am citit curent) AIIIOllill si C!copOlra.

Luni, 25 octomvric LJ943JSituaţia pe fronturi le din Rusia pare din nou foarte Încordată. Meli-topol a căzut ieri, după Înverşunate şi lungi biltiHii ele stradă, careau durat zile de-a rîndul. Te uiţi pe haită - şi nu mai vezi ce se poateÎntîmpla În sectorul Marea de Azov.

Pe de altă parte. sp{lrtura de la Kremenciug se adÎnceste pînăfoarte aproape de Krivoi Rog. În stîrşit. comunicatul ger'man deast<l-seară <lOunţilcă Dniepropetrovsk este atacat din ambele thlllcuri.

Între timp. un fel de neverosimilă vară tîrzie. caldă. senină. faceposibilă continuw'ea Întregii operaţii. O mare Încercuire. o nouă mareretragere sau, În sflrşit. o Încercare energică de redresare defensivăprin contraatac. iată cele trei posibilităţi pe care Încerci să le ima-ginezi privind harta - ultima puţin probabilă. iar primele douădeschizînd poarta tuturor eventualităţilor, fie ele cele mai extreme.

Marţi, 26 octomvric [1943JDniepropetrovsk a căzut. se pare. Încă de ieri. Comunicatul geml<1Ode astă-seară confimlă.

Citit ieri şi azi Le Cabill(,/ des AII/iqu('s. scurt rom<lOviu. rapid,ironic, robust. Balzac în tot ce are mai bun. căci e concis În expu-nere, ferm În desen. Prinla parte a povestei Încă are anumită lentoare- dar deznodămîntul (cu deliciosul travesti al ducesei de Maufri-gneuse) e parcă un excelent act trei dintr-o comedie construită perfect.

\230

Tabloul vieţii juridice în provincie, la fel de just şi comic ca alvieţii ecleziastice în Le cure de Tours.

Vincri, 29 octomvric [1943]Spărtura de la vest de Melitopol se adînceşte. Crimeea e în primejdiede a fi izolată prin tăierea Istmului Perekop. Tocmai de aceea rezis-tenţa genn~U1ăîncearcă să ţină în loc atacul spre Krivoi Rog. Dacăfrontul cedează şi aici. atunci întreaga "stepă nogaică" e încercuită.

Situaţia continuă să fie foarte gravă. dar încă nu-mi vine a credecă va duce spre un deznodămînt rapid.

Luni, I noicl11vric [1943JNoiemvrie rece. dm-senin şi însorit. Anotimp neobişnuit. bizar. cw-edă peste cap meteorologia şi războiul. Luptele din Rusia continuă..cu violenţă nemicşorată", cum spune invariabil comunicatul.

Breşa din stepa nogaică se adînceşte tot mai mult spre Perekop.În schimb. la Krivoi Rog, nemţii anunţă contraatacuri puternice.

Sunt mereu în Shakespeare. Ternlinat AI1/ol1ill şi C/eopatra_ Ierişi azi citit Othel/o. Astă-sear[l, primul act din Lear.

AIIIOl1ill si C/('opatra e, teatral vorbind, destrămat. risipit. fărăconsistenţă dramatică. Momente şi pasagii frumoase - mai ales înactul V.

O/heI/o Îns[l mi s-a părut de o nea5teptată frumuseţe (sporită poatede plăcerea unei lecturi uşoare, aproape fătă dicţionar).

Iar Lear Începe grandios.1XI 4-3

Voi face din nou la ..Onescu" un curs destul de bine plătit - şie un prilej de a-mi organiza materialul pentru un eve!ltual "Shake-speare", pe care l-aş scrie cîndva. (Cîndva!! Cînd? In altă viaţă?)

Micrcuri,3 noicJl1vric [1943]

De ieri. ruşii anunţă că au ocupat şi depăşit Perekop. Comunicatulgerman de ast[l-sear[i anunţă şi el ,.lupte grele" la ,.intrările de nordale Crimeei". după ce ieri <U1unţao debarcare în regiunea Kerci.

Terminarea Conferinţei de la Moscova13 va da războiului un altcurs? E de aşteptat Încă în toamna asta o nouă lovitură?

Sîmbătă,6 noicmvric [1943]Comunicatul german de astă-seară anunţă evacuarea Kievului,"pentru a evita o sprlftură ameninţătoare". Ruşii reocupă oraşul doi

ani după ce l-au pierdut. Debarcarea de la Kerci capătă caracter de.,cap de pod". Atacată dinspre Perekop şi dinspre Kerci, Crimeeava putea rezista? Cum? Cît?

Stepa nogaică pare complet evacuată de nemţi. Atacul sovieticare ca obiectiv imediat aici Kerson.

Pretutindeni de-a lungul frontului ofensiva rusească se menţine.cu momente schimbătoare de intensitate şi violenţă, cînd într-unpunct. cînd într-altul.

Nici o formulă propagandistid nu mai ţine. Nici o explicaţie numai r[Ullîne în picioare. Distanţele se scurtează de la zi la zi. obstaco-lele caci unul după altul.

Marietta Sadova joacă teatru mereu. mereu. Am fost ieri la ea (<U11nevoie de cărţi în legMur:1 cu Shakespeare. credeam că le voi putealua de la ea"': am renunţat) ~i am regăsit-o - cu aceleaşi gesturi.lacrimi. le~inuri ~i moduhl1ii de voce. care au făcut totdeauna dinea o Mariettă sublimă. E intolerabil ~i totuşi amuzant.

Aseară. vreo două ore. Într-o bodeg~1cu Cicerone Theodorescu.dr~lguţ şi de treabă. ca totdeauna.

Citim. lucrăm. vedem oameni. mergem la spectacole. ascult:lJllmuzică. facem proiecte. dar dincolo de toate astea e umbra dezas-trelor care Îndl pot veni.

Miel'curi, 10 noiem vrie (1943JDeschis azi. Ia colegiu. cursul despre Shakespew·e. Lecţie neinspirată- de~i dispuneam de material bun.

Citit În zilele din 1lIl11ăLea,. ~i Machclh.

R[lZboiul continuă în toate zonele lui de ofensivă. Punctele criticeacum sunt vest de Kiev şi vest de Nevel.

Discursul de alaităieri al lui Hitler face ..bonne mine a mauvaisjeu". Cred că a restabilit puţin moraluL chiar şi aici la noi. măcarpentru cîteva zile sau ore. Pîn{i şi comunicatele milit,lfe ultime aufost mai puţin sumbre.

Duminică, 14 noiemvrie [1943]

Ruşii ocupă Jitomir. Spărtura devine acum atît de adîncrt, încît ame-ninţă să izoleze complet frontul de nord de cel de sud. Toată liniaNiprului, de la Kiev la Kerson, devine o imensă burtă, care va trebuineapm:at redusă.

~32

Pe hartă, de la Jitomir la Cernăuţi, de la Kerson la Nistru. distan-ţele sunt izbitor de scurte.

Igiroşeanu (întîlnit la dejun la Bibeşti, care din nou sunt în Bucu-reşti), terificat de apropierea ruşilor, îmi spune că nemţii n-au pierdutrăzboiul şi nici nu-I vor pierde. Sunt într-un moment de criză. pestecare însă vor trece. Au în pregătire amle noi (un avion invizibil. unproiectil cu propulsor etc.) cu care, în primăvară, vor distruge Londra,vor scoate din război Anglia şi vor nimici în masă pe ruşi. Toateastea cu un aer dezolat (,. vous savez. moi j'ai toujours ele pour lesAnglais"). dar competent şi ..obiectiv".

Titei Comamescu - cu care am petrecut seara. întîi la concertulGieseking. pe urmă la ..Bavaria" - este în schimb pur şi simpludescompus. În două luni. spune el. ruşii vor fi aici - şi vom piericu toţi. evrei sau români de-a valma.

Miercuri 17 noiemvrie [1943]

Zi miraculoasă ieri: caldă. plină de soare. cu o lumjnă uşoară. trans-parentă. de aprilie. Era de necrezut. Astăzi încă e frumos. dar mai..normal". mai puţin prim{lv~lratec.

Ieri după-masă ,U11 fost la lecţia de deschidere a lui Dragoş Proto-popescu - furios pe nune că mă duc, dar neavînd încotro (căci vreaucu tot dinadinsul să obţin de la el dreptul de a,-citi în bibliotecafacultăţii unele lucruri în legătură cu Shakespeare).

Lecţie ..gen Nae Ionescu". fără magnetismuJ lui. însă o lecţiebucureşteană. nostimă. jemanfişist~l. Ce uşor e!

Vreau să notez însă cu totul altceva. A vorbit despre ..geniulenglez". A spus lucruri care s-ar părea că sunt de un curaj nebunescîn condiţiile de azi. Despre ..geniul moral britanic". despre englezca ,.tip suprem al evoluţiei umane", despre ,.prejudecata stupidă apelt"idiei sau ipocriziei britanice". cînd în realitate spiritul britanice un aliaj de simţ realist. Pînă şi despre geniul militar al Angliei avorbit. Pînă şi despre Churchill. ca reprezentant al curajului politic.A fost ,.subversiv" de la primul la ultimul cuvînt.

M-am gîndit că e în posibilitatea unei ,L<;emenealecţii de facultate- astăzi, în noiemvrie 1943. cînd RomflIlia e în plin război alăturide Gemlarua -, un senm de neseriozitate funciară. Ar putea fi grav.dar nu e. Nu are nici o semnificaţie. nici o consecinţă. Un legionarlaudă spiritul Angliei în faţa unei săli de studenţi - şi ei legionariîn fapt, sau numai virtual-, dar acest lucru nu înseanmă pentru einimic. Nu simt nevoia nici să se revizuiască, nici să renunţe. nicisă reziste.

Aseară. cu Bibeştii, la N/I./lla l/l.i Figaro. mizerabil cîntată. Amascultat totu~i cu nesfîrşită plăcere. Ce bogăţie. cîtă tinereţe. cefericită u~urinţă. Zeci de motive şi idei muzicale. care ar fi pututfiecare deveni un pretext de concert, de simfonie. de quatuor. zecide teme aruncate cu nepăsare. cu generozitate.

Titlu În Unilwsrt! de azi-dimineaţă: ..Conducerea militară ger-manii este iarii~i stăpînă pe iniţiativă În Rilsărit".

SÎmbătă, 20 noicmvl'ic [1943]Nemtii reocupă Jitomir. Ruşii sunt de vreo dou:l zi le la Korosten.dar punctul devine acum prea Înaintat. după căderea Jitomirului.

Vincri, 26 noicl11vric 11943]Sunt bolnav de cîteva zile. ffu'ă să l;t,iuce am. Nu bolnav propriu-zis:n-,ml febră. nu mă doare nimic. dar sunt literalmente sleit de puteri.Voiam aseară s;i scriu cîteva rînduri aici. dar mă simteam incapabilsă tin tocul În mînă. Diminetile mai merge (de exemplu. acum la 9dimineata. Înainte de a porni spre şcoalfl. am Încă destulil energieca Sil Însemn În grabii aceste cuvinte). dar seara cad nilllcit de obo-seal;i. E o adevăratfi ..criză" şi vine cu atît mai prost cu cît mă gă-seşte În mare lipsă de bani. Din vw·;i. din iunie. n-am mai avut unmoment aşa de greu de sărăcie - şi nu ştiu cum voi ieşi din el.

În Rusia luptele continuă cu intensitate (dacă judedlm dupătermenii comunicatului gemlan). dar pietinÎnd pe loc totuşi.

Oricît e de ciudată linia frontului de sud. cu pungi mari Într-unsens şi Într-altul. Într-un contur intenabil. totuşi tine. E de vreo10-15 zile o vizibilă oprire.

Reactiunea germană la Jitomir pare Sflaibe obiective mai mari.Ziw'ele Încep să vorbească despre o reluare a Kievului. operaţie carear semăna cu reluarea Harkovului ast[l-primflvarfi.

Oricum. războiul durează. Nimic nou n-a intervenit care să preci-pite ritmul. Dimpotrivă. o Încetinire generală ne readuce la vecheanaastrii inertie morală.

TO-/Iforro\1' and /0-1I10rro\1' a/ld /0-1110/.,.0\1',

Duminică, 28 noicmvric [1943]Goplelul ocupat de ruşi. joi.

In sectorul Jitomir. comunicatul gemlcm nu mai vorbeşte de vreodouă zile de marele contraatac ce trebuia să reia Kievul.

Berlinul. Într-o serie de bombardamente grave.Dar războiul e mereu acelaşi, lung, cenuşiu, apăsător. Şi între-

barea noastră e mereu aceeaşi: Cînd se va temlina '?"ţ34

Duminică, 5 decemvrie [1943]

Săptămînă obositoare, cu tot felul de dineuri şi dejunuri, dar, Bibeştiiplecaţi azi-dimineaţă, mă întorc la viaţa mea obişnuită, nemondenă .

. Nimic nou pe fronturi. Nemţii au reluat Korosten, ruşii continuăatacurile cam peste tot; în Italia. Montgomery a redeschis ofensiva.dar în ciuda tuturor acestor întîmpltu·i. suntem de fapt într-o perioadăde relativă oprire. Poate din cauza anotimpului (neverosimil de seninşi însorit). poate şi pentru ,U1umite raţiuni ori pregătiri politice, pecare nu le putem cunoaşte.

Conferinţele anglo-wllericano-ruso-chino-turce. din Egipt şi Iran.poate că vor avea umltlri.

Luni, (, dcccl11vric [1943]

Terminat azi ultimele corecturi la Pride al/d Prejudice. M-ar miradacă ar avea un mare succes în romfU1eşte. E prea delicat. prea fin,prea subtil. Nimic gros. patetic sau violent. Nu sunt deloc mulţu-mit de traducerea mea. C,U11lipsită de tluiditate. Dar îmi va aduceoarecari bani?

Ascultat în ultimele zile de fo"u1e multe ori COl/certul ÎI/mi bemolmaior de Mozart. pe care i-I dăruisem acum vreo patru-cinci ani luiLeni. 1 l-am cerut acum pentru cîteva zile şi l-am ascultat cu încîn-tare. Mă silesc să-I ul1năresc frază cu frază. sunet cu sunet. Încercsă disting fiecare instrument şi Stl nu-l pierd. Este o bucurie infinităîn mişcflrile repezi - dar ce tristeţe. ce melancolie. ce stîşiere înaI/daI/tiI/o!

Miercuri, 8 dcccl11vric [1943J

Scrisoare gravă de la Poldy. E foarte bolnav şi ar trebui să facă douăoperaţii. A fost timp de trei luni. în 1941, într-un cîmp de concen-trare şi a ieşit de-acolo cu sănătatea zdruncinată.

,.rai eu faim. horriblement faim". îmi spune. Şi eu n-am ştiutnimic. încă nu ştiu nimic. Războiul deodată redevine atrocele coşmarde care în ultimul timp am avut uneori inconştienţa să uit.

Sîl11bă tă, 11 dcccl11vric [1943]

Titlu într-un ziar de seară: .. 12000 de arestări în Franţa"14.Şi gîndul se îndreaptă imediat spre Poldy. Vorbesc, rîd, umblu

pe stradă, citesc. scriu - dar mereu. mereu mă gîndesc la el.

Jurnalul tl<;tadevine absurd. O proastă obi~nuinţă. nimic mai mult.Războiul trece prin mine. prin toată viaţa mea. prin tot ce iubesc,

sau cred. sau Încerc să sper - şi din toată măcinarea asta cumplită.eu consemnez aici. ce?

IMarţi, 14 dcccmvric [1943]

Citit aseară - pe nea~teptate - pentru Nora Piacentini şi Şeptilici ... Ursa Mare". (Fusesem la ei la teatru ~i m-au luat pe sus.)

Efect fulgerător. Mare entuziasm. Hot[lfÎre de a mă pune imediatÎn repetiţie. de~i Începuseră deja repetiţiile cu Barbara de MichelDuran.

Ast~izi. lucrurile au decurs cu o rapiditate care bruschează toateezitările ~i reticenţele mele. De la II dimineaţa la 4 după-masă. Îm-preună cu Mircea. am dictat simultan la trei dactilografe. La 4 1/2.mWlUscrisul a fost depus la teatru. Un sfert de oră mai tîrziu. Soare(Între timp iniţiat În complot ~i Însu~indu-~i-I) prezenta o piesă dinp<u"teaunu i profesor care ţine să r[lmînă necunoscut - ~i semneazăVictor Mincu. Titlu 1 piesei: Slca{/a j{iui II II I1IC. (Personal. regret..Ursa Mare" - d,u' părea. după opinia lor. prea literar.)

La 7 fără un sfert, Nora şi Mircea - pe care Îi aşteptam într-ocafenea - au sosit aprinşi de ..entuziasmul delirant" stîrnit la lecturaÎn plen.

Toată lumea e intrigată şi fericită. Prima repetiţie are loc mîine.Sow'e la telefon Îmi spune:

- E o capodoperă.Foarte bine. dar actul If[ nu e scris. Cînd îl voi face? Trebuie ur-

gent - iar eu. Între liceu şi colegiu. IhUll o oră de libertate. Şi totwjiva trebui cu orice preţ s[i scriu repede. ziua ~i noaptea.

Dacii aventura asta Îmi aduce bani - restul e fără importanţă.

Marţi, 21 dcccmvrie [1943]

Terminat azi actul If[ din ..Ursa Mw·e". L-:Ull scris repede. de vinerinoaptea pînă azi la prînz. grăbit. puţin mec<Ulic.aproape fără răgazulde a reciti. Azi-noapte ... dopat" cu cafea neagră. am lucrat pînă la4 dimineaţa. Nu e felul meu favorabil de lucru. Nu pot face nimicbun ..cravaşat" fiind. Îmi trebuie mai multă libertate de mişcw'e, maimult timp de reflexie. Cred că sunt lucruri excelente În cîteva mo-mente ale actului. dar ştiu că n-am dat tot ce se putea. Poate să revinmai tîrziu. Finalul mă nemulţume~te.

Dar nu iau prea în serios toată Întîmplarea. Cîteva clipe - poatecîteva ore - am fost în OMecare tensiune. Mă enerva distribuţia. Mădezola faptul că M,u'ia Mohor o joacă pe eroina principală (eroină

~36

pentru care simţeam un fel de tandreţe).'5 Mă amuzau şi mă iritau'În acelaşi timp ecouri despre piesă: Victor Ion Popa a spus că e ceamai bună comedie românească, Soare zice că e o capodoperă, Mar-cel Anghelescu e supărat că nu apare În actul II şi de aceea nu vreasă apară nici Într-al treilea, Nora vrea un final pentru ea etc .. etc.E timpul să spun la toate aceste stupidităţi: merde! Si gata. Prostjucată. bine jucală. lăudată. Înjurată - singurul lucru pe care i-I cerpiesei este să-mi aducă SOO de mii de lei. ~

Cred. sper. că sunt destul de serios pentru ca 101 restul să-mi fieprofund şi total indiferent.

Mict'curi, 29 dcccmvric (1943)

Vis de luni noaptea:Sunl la Universitate. Mă Întîlnesc pe sală cu Onicescu. Pleac{t la

Berlin - şi mi se spune că plec şi eu. O clipă mai tîrziu sunt Într-oÎncăpere mică. Ia seminar la Nae Ionescu. rată-1 intrînd. Mă întreabăcît e ceasul. Îi răspund şi el notează răspunsul meu pe o hîrtie. Peullllă pune aceeaşi intrebare celorlalţi studenţi. pe rînd. notînd fiecw'er[\spuns sub o rubrică specială. Orele indicate diferă ÎnO'e ele. AtunciNae ne Întreabă pe fiecm-e să stabilim ora exactă - şi ne pune săsemn[Ull. Se Întoarce spre mine şi Îmi spune că vorbesc cu accentevreiesc. Dar imediat după asta, pune mîna pe mîna mea şi adaugă:Pleci sÎmbătă se,u'a la Berlin.

Joi, 30 dcccmvric [1943]

..Oraşul Koroslen a fost cedat după lupte grele" - spune comunica-tul gelm,m de ast[t-sem·[1.

N-am mai nOlat nimic În legătură cu războiul În ultima vreme.Totuşi. după oarecare relativă oprire pe loc - ofensiva rusă s-a re-aprins de vreo zece zile. cu o intensitate maximă, cel puţin În sec-torul Vitebsk şi În sectorul Jitomir.

De la Conferinţa de la Cairo şi Teheran. lucrurile par a intra dinnou Într-o fază acută. Berlinul e bombardat catastrofal. În serie. ÎnAtlanticul de nord. vasul gen11<l11de linie ..Sharnhorst" a fost scu-fundat acum trei zile. Pretutindeni. şi În cîmpul aliat. şi În cel ger-man. debarcarea În vest e socotitil de astă dată iminentă.

Din simpla lectură a ziarelor - fiindcă n-am prilejul să ascult laradio. şi nici nu-l caut - se desprinde o impresie de încordare finală.

IS Premiera piesei Steaua fără /lume a avut Joc la 1 martie 1944, la Teatru~"Alhambra", în regia lui Soare Z. Soare. În distribuţie: Radu Beligan, MariaMahor, Nora Piacentini, Nineta Gusti, Mircea ŞeptiJici, Mircea Anghelescu.

Personal nu pot crede totuşi că vreo ofensivă în vest va porni înplină iarnă. Asistăm la o mare presiune nervoasă aliată asupra Gel111a-niei. care probabil trebuie să pregătească lovitura de mai tîrziu.

Vineri, 31 decemvrie [1943]Gesturi şi obişnuinte, care prin repetare au devenit parcă superstiţii:o scrisom'e lui Poldy, o carte pentru Aristide, cîteva discuri pentruLeni. Am trecut pe la Socec să cumpăr o rezervă de calendar. Di-sear{l voi mînca la Alice. Am recitit în grabă caietul ăsta ...

31 decemvrie. Ca acum un an, ca acum doi, ca acum trei. Cînda trecut şi anul {L-;ta?P{lrea aşa de greu, aşa de ceţos. aşa de nesigur.Si totuşi a trecut. A trecut şi suntem încă vii.

Dar războiul e mereu aici. lîngă noi, cu noi. în noi. Mai aproapede stîrsit, dar tocmai de aceea mai dramatic.

Ori~e bilanţ personal se pierde în umbra războiului. întîi e teribilalui prezenţă. Pe ul111ăabea. undeva, depane, uitaţi de noi îllşine. sun-tem noi. cu viaţa noastră diminuată, ştearsă, letargică. aşteptîndtrezirea din somn. învierea.

1944

,',Sîmbătă, Il aprilie 1944

Patru zile dupfl bombardament ora~ul este încă în plină nebunie.Buimăceala din primele clipe (nimeni nu ~tia exact ce este -nimănui nu-i venea să creadă ...) s-a transfom1at în panică. Toată lu-mea fuge sau vrea să fugă. Pe stri:'lZi,la fiecare pas camioane. ci:'mlţe.trflsuri cu tot felul de boarfe, ca într-un imens şi tragi-comic StîntuGheorghe.

Azi au început să circule. pe ici. pe colo. cîteva vagoane de tnu11-vai. Majoritatea liniilor sunt încă blocate. ]umfltate din oraş n-arelumină. Apă nu e. Caloriferele nu funcţione'lZă. Şiruri întregi de fe-mei şi copii cu găleţi de apă vin de la diverse puţuri sau cişmele,unde se face coadă.

Într-o oră (şi nu cred că bombardamentul propriu-zis a durat ooră), un oraş cu un milion de locuitori a fost paralizat în cele maisimple funcţiuni de viaţă.

Numi:'lru]morţilor nu se cuno<l<;te.Circulă cifrele cele mai contra-dictorii. Cîteva sute? Cîteva mji? 4 200 îmj spunea Rosetti alaltăieri- dar nici asta nu e sigur.

Ieri după-masă am fost în cartierul Griviţa. De la gară la Bule-vardul Basarab. nici o casă - nici una - n-a scăpat neatinsă. Pri-veliştea e sfîşietoare. Se mai dezgroapă încă morţi. se mai aud încăvaiete de sub dărămături. La un colţ de stradă trei femei boceau cuţipete ascuţite. rupîndu-şi pi:'lrUl,stişiindu-şi hainele, un cadavrucarbonizat, scos tocmai atunci de sub moloz. Plouase puţin dimi-neaţa şi peste toată mahalaua plutea un miros de noroi, de funingine.de lemn ars.

Viziunea. atroce. de coşmar. N-am mai fost în stare să trec din-colo de Basarab - şi m-am întors acasă, cu un sentiment de silă.oroare şi neputinţă.

Acum 5 ani, cînd îmi făceam concentrarea la Mogoşoaia. treceamîn fiecare zi, în zori şi seara, prin cartierul gării. Citeam cu aviditateziarul de dimineaţă la plecare. ziarul de seară la întoarcere, Uffilă-ream cu angoissă telegramele ... Şti<Ull că războiul apăsa asupranoastră ... Ştiam că soarta se decide în acele telegrame şi pentru noi,care plecam spre cîmpul de instrucţie. şi pentru negustorii care des-chideau cu zgomot prăvăliile şi pentru toţi trecătorii care grăbeauspre piaţă. spre gariI, spre ateliere. d(U'nimeni. nimeni nu avea în ochitabloul funebru al unei zile de primilvară friguroasă - cinci ,Uli maitîrziu - fumegînd printre ruine. cu o pîclă de incendiu şi masacru.

Şi nimeni dintre noi nu putea face nimic. nici atunci, nici acum.

E ciudat că în timpul bombardamentului IhUll avut deloc impresiacă e ceva fmu·te serios. La început crezusem 6l e un exerciţiu (fuseseunul cu 3 ore niai devreme). Pe ulmi\. cînd au început bubuiturile,am crezut că sunt ale artileriei antiaeriene. Au fost vreo două zgu-duiri mai puternice. dar parcă nu de bombă.

Cînd ,Ull ieşit În curte ,UllV~lzutpl utind nenumărate hîrtii colorate(manifeste probabil) şi am crezut că într-adevăr avioanele nu (LI"un-caser~l altceva decît manifeste ... Primele zvonuri venite din oraş (obombă pe Brezoi,Ulu. una pe SO"<ldaCarol. ..) mi s-au părut născociri.

Cînd am ieşit spre centru. o stranie agitaţie nervoasă Însutleţeastrăzile. parcă mai mult din curiozitate decît din groază. Abea maitîrziu ne-am dat seama de întinderea dezastrului.

Casa lui Leni. complet nflruilă. Am fost alaltăieri acolo. ca să-iajut Sfl scormonim printre d[lrămături. în căutarea lucrurilor ce maiputeau fi salvate.1

Mary. tînilfa manichi uristă care venea în fiecare vineri dimineaţa,a fost ucisă. Era aşa de tîniu·ă. aşa de drăguţă. aşa de curată. O midi·netă. d<lfgraţioasă ca un copil, şi cuminte ca o domnişomă de pension.

Cînd din miile de morţi anonimi unul poartă un obraz pe c(U'eîlcunoşti. un zîmbet pe C<lfel-ai văzut. moartea redevine ceva înfio-rător de concret. .

IAristide. Rosetti. Camil, Vişoi,Ulu au fugit. Care unde a putut. Nu

riUllîne nimeni pe loc, decît noi - pentnl C,lfe orice gînd de plecareLe e!c1us.

Incremenirea provocată de bombardamentul de marţi încetul cuîncetul va trece. Rămîne însă aşteptarea plină de nelinişte a viitorului

C-- I Actriţa Leni Caler a plecal din ţară la Sru'ŞilUIanilor '50 şi a murilla Berlin,la 2 februarie 1992.

~540

bombardament. Cînd va fi? Cum va fi? În ce cartier? Vom scăpa?Cine va scăpa?

Şi nu e vorba numai de scăpare fizică. E toată mizeria care Uf-

meaz[, şi toată primejdia inclusă într-o atmosferă generală de dispe-rare. de furie. de ură.

Pentru moment, nici un simptom de criză antisemită. Dar o crizăantisemită e oricînd posibilă.


Ieri-dimineaţă. între 12 şi 1, al doilea bombard'Ul1ent. Mi s-a părutmult mai grav decît primul. Din fericire. eram acasă şi am putut s-oliniştesc puţin pe M,Ul1a,care a avut o criz[l de plîns. Cel putin o datăzgomotul exploziei a fost aşa de puternic. încît am avut impresia d'ltotul se petrece în cartierul nostru. Mereu. senzaţia că avioanele trecpeste casa noastră. Aşteptam cu încordare: acum ... acum ... acum ...

Centrul oraşului are un aspect J'Ul1entabil. Bulevardul Elisabeta.de la Brezoianu la Rosetti şi Calea Victoriei de la Poştă la Regalăsunt blocate. Aici - şi pe străzile alăturate - au căzut cele mai multebombe. Ce s-a vizat? - nu ştiu. Poate Telefoanele. dar în cazul I'>tabombardamentul e foarte neprecis. Blocul Cw·tea Rom[measd'l. dis-trus. Universitatea şi Şcoala de Arhitectură, incendiate. Multe alteclildiri. lovite. Aseară se vedeau de depaJte flăd'u·ile. Astăzi Încă rui-nele mai fumegă. Nu ştiu dacă şi cîte victime sunt.

Gîndul mereu la Poldy. Cînd voi avea veşti de la el. totul va fi maiuşor de suportat. Dm pînă atunci mă zbat între tot felul de gînduri.

Prim:lv,u'ă I Plină de nelinişti. plin[l de incertitudini. Undeva. fo~u1edeparte. surde spenUlţe.

Sunt prea singur. Bătrîn. trist şi singur.Dar îmi interzic să mă cufund într-o criză de disperare personală.

Nu am dreptul. II faut tenir le coup.

Citesc Balzac. E singurul lucru de care deocamdată mă simt înstare. Să lucrez. n-aş putea. Am recitit cu dezgust una din pieselemele (..Alexemdru cel Mare"). Nu ştiam că e în halul ăsta de proeL<;tă.Inexorabilă.

Am citit cu mult interes Les illl/siol/s perdnes (Les del/x praÎfres.V,I gral/d homme de pro\'il/ce ci Paris, Les sOl/ffral/ces de {'i,/l'el/felll).Aseară şi azi, Ferragus. Am început Duchesse de Lal/geais.

Marţi, 18 aprilie [1944]Alarma de azi-dimineaţă m-a prins la liceu. De cum s-a dat .,pre-alamul" am ieşit în stradă şi am început să fug spre casă. Aspectul

54)/

pieţei mari era cinematografic: o scenă de panică în mulţime. Sutede oameni alergînd dezorientaţi. ca nişte furnici ameţite.

O clipă m-am oprit în colţ la II Iunie (suna tocmai alarnla) şi eUllintrat într-un ŞcUlţ,dar am ieşit repede. La ce bun? Am continuatdrumul spre casă, cu gîndul să fiu cît mai repede lîngă M,una. Stră-zile se goliseră, dar tot mai erau cîţiva trecători. Nimeni nu ne Îm-piedica să ne vedem de drum. O teribilă tăcere de oraş pustiu.

Duminică dimineaţă au fost la Braşov şi TUIllUSeverin. Azi. unde?

Citesc mereu Balzac. Terminat ieri La Dllc;'e.l'se de Lallgcais. (Nue capodopera de care îmi vorbea Antoine Bibescu. Cunosc în Balzaclucruri nemăsurat mai bune. chiar printre lucrurile de plan secund.De exemplu -La !'iei//e fiUe. Ca să nu mai vorbesc de Piel"el/e.)

Citit azi La }I//e aliX yellx (/"01".Ieri. întîmplător. am deschis un Baudelaire. M-a frapat cît de în-

rudit e Parisul lui cu o anumită imagine a Parisului în Balzac: unParis murdar. fetid. funebru - un amestec de splendoare şi mizerie- puţin teatral -. un Paris pe care-I credeam specific baudelairianpe vremuri şi pe care acum îl cunosc mereu mai bine În Balzac.

De Îndată ce voi primi o veste bună de la Pold)', voi Încerca sălucrez. O piesă C.,Libertate") sau poate chiar romanul.

Sîmhătă, 22 aprilie [1944]

Ieri-dimineaţă. Ia ora fatididl - pe la 12 -. un nou bombardament.Al treilea. Nici pînă acum nu ştiu în ce parte a oraşului s-a lovit.Nimic prin centru. Se pm'e că pe la periferii - Pipera. Ford. Malaxa ...Dar nu vin de nicăieri ecourile de dezastru de rîndul trecut.

Azi-dimineaţă. pe la II. s-a răspîndit - nu ştiu ele unele - zvonulcă e alarmă. Magazinele s-au Închis. lumea gri"lbea spre casă.

Seara, impresia de oraş pustiu sporeşte. Nu ştiu ce anxietate plu-teşte în aer. Parcă te sufoci.

Balzac. mereu Balzac. Citit Birotteall şi La IIwi.l'OI/ N/lcil/gcn.Început Splclldcurs cI Miseres des COllrlisallCS, unde regăsirea luiVautrin accentuează interesul ele curiozitate.

Marţi, 25 aprilie [1944]Ieri-dimineaţă, bombardament. Cel mai lung şi, se pare, cel mai gravde pînă acum. În oraş, în centru cel puţin, nici o urnlă. Totul pareîn ordine: apă, lumină, tnUl1Vai. Dar se spune că linia ferată de la

~42

triaj la Chitila este răscolită. Cartierul Filantropiei pare a fi suferitmult. Într-un ş<mţ-adăpost au murit cîţiva tineri evrei dintr-un deta-şament A. P. La Ploieşti pare a fi fost de asemeni foarte grav.

Dejun cu Ginel Bălan2• Îmi povesteşte o convorbire ,.istorică" cuMircea Vuld'mescu, acum un an. Ministrul de Finanţe Îi propunealui Băhm să accepte conducerea financiară a Tnmsnistriei. Un fel device-guvernatorat. Omul refuza şi atunci Vulcănescu. pentru a-lconvinge. I-a luat deoparte şi i-a spus: "E o ocazie unică ce se oferăimperialismului nostru. TransnistTia Înseamnă În istoria româneascăprima experientă colonizatoare. Putem Împăduri Întreaga Transnistrieşi În felul [\sta oprim definitiv Crivăţul să mai bată spre noi."


Ploui\ de vreo trei zile. E parcă un fel de apărare antiaeriană. Oricum,sub ploaie. ne simţim mai la adăpost. În orice caz, n-am mai avutnici o alarm[1.

Nici o veste recentă de la Poldy. Ne-a venit azi o scrisoare - dardin 8 martie.

Joi,4 mai [19441Azi-noapte. de la I la 2. bombardament. Primul nostru bombarda-ment de noapte.

N-am ieşit azi de loc În oraş şi nu ştiu exact ce s-a Întîmplat. Separe că a fost un bombardament risipit. t"fIfăobiectiv precis. campe unde s-a nimerit. (Strada Izvor, B-dul Mărăşeşti, Strada Mecet...De ce?) A fost ucisă, Împreună cu toată familia ei, Renee Presianu.Biata fată!

Mă simt dintr-o dată mai În primejdie decît pînă acum. Un bom-bardament oarecum organizat, urn1ărind oarecari obiective precise.e parcă o maşină Împotriva căreia te poţi apăra. Dar dacă suntemÎn cel mai stupid hazard. atunci orice mrlSură de prevedere e inutilă.

Duminică, 7 mai [1944]

Tot oraşul miroase a liliac şi a fum. Primăv,lfa a izbucnit minunatădupă o săptămînă de ploaie, dar nori groşi de fum plutesc deasupra

oraşului după bombardamentul de azi-noapte şi de azi-dimineaţă.În 60 de ore. cinci alarme şi două bombardamente. Suntem în serie.Vineri, două alarme. dimineaţa şi seara. Sîmbătă, la fel, astăziaşteptăm acuma seara să vedem ce se mai întîmplă.

Bombe răzleţe au căzut azi-noapte şi prin cartierul nostru - Sfin-ţii Apostoli. Bateriilor -. dar dezastrul e departe de noi. Dinspregară. dinspre Buzeşti. dinspre Bonaparte şi Ştefan cel Mm'e vin veştigrave. Se pare că străzi întregi sunt în flăcări.

Apa. lumina. telefoanele întrerupte în cel puţin jumătate din oraş.(Noi avem încă apă şi lumină.) Tramvaiele. din nou întrerupte. Amieşit puţin în oraş. dar străzile din centm sunt pustii.

Am vrea ca toate astea să aibe un sens. să ducă la ceva. să nu fieo prea zadarnică suferinţă.

Luni, Il mai [1944]Am avut şi azi-noapte bombmdament - al treilea în 24 de ore -.SCUl1. dw' puternic. De cîteva ori mi s-a p[Ulltcă bomba care se auzeacăzînd era pentru noi: un suierat prelung. fin. ca de rachetă lumi-noasă la un joc cu artifici'i anunţa lovitura. Tnchideam ochii şi ...aşteptam.

Ast[lzi oraşul era ca într-o zi de duminică. Magazinele închise.străzile goale. În jurul adăposturi lor. lume care aşteaptă.

E ora I noaptea. Poate că nu vor veni. Aş vrea să d01111.Începsă fiu exasperat. TllCep să mă gîndesc şi eu la plecare. Adăpostulnu-mi inspiră nici o încredere. Au murit şi azi-noapte oameni. camprin toate cartierele.

Micrcul'i, 10 mai [19441Mii de oameni au ieşit azi, din zori de zi. afară din oraş. De douăzile umbla din om în om vestea că la Radio Londra s-a anunţat căde 10 mai Bucureştiul va fi distms. Ştire idioată. pe cW'e lumea ocredea. cu spaimă. cu superstiţie.

Dar am :l\'ut linişte - cel puţin pÎn[1 :lcur••. liUP~1miezul noptii.crlld :-;criu rîndurile de faţă.

Joi, 11 mai [1944]

Abea scrise sem azi-noapte rîndurile de mai sus şi a sunat ahmml.Am fost ţinuţi pînă la 2 În adăpost, după care a venit ,.încetarea".fără să se fi auzit nici o detunătură de nicăieri. Dar nu mai pot primijocul ăsta sinistm cu calmul meu de la început. Am tresăriri nervoasepe cme abea le pot stăpîni.

544

Sunt oare pe cale de a intra şi eu în panică? Nu trebuie. Nu amdreptul. Trebuie să ţin, să rezist. Cel puţin pentru Mama, dacă nupentru altceva.

Vagi gînduri de plecare (toată lumea pleacă ...) fi-au agitat vreodouă zile.

L-am văzut azi pe Romulus Dianu'. (Ce naiv sunt!) I-am ceruto intervenţie la Ministerul de Interne. Refuzul a fost rece. evaziv.politicos. Tipul e plin de reticente. cu ceva de şopîrlă în gesturilelui linse.

Dar asta mă lecuieşte de asemenea tentative. Rrmlînem pe loc-şi aibrl grijă Dumnezeu de noi.

Au plecat Nora şi Mircea. Am sunat azi de cîteva ori la ei, şi numi-a răspuns nimeni. Mă simt mai singur decît înainte - biet celi-batar care se agaţă de prietenii. din care înclină să facă tabieturi.

Am umblat duprl-masă prin oraş, prea apăsat de singurătate. Niciun om cu care Si"lstau de vorbă. Nici un cinematograf în care să potintra. (Cele mai multe sunt închise. Celelalte dau mizerii, resturi,vechituri. ca într-un nefericit oraş de provincie.)

Citesc mereu Balzac. Uneori e deprim<uH. Un fel de ferocitateminuţioRsrl. Nu ştiu ce îndîrjire în catastrofă. COl/sillc Bc(/c şi COl/siliPOIIS - triste capodopere. în care ..triumful răului" se organizeazăimplacabil. Le-am citit copilăreşte - cu compasiune, cu revoltă. Şi.în plus. e dezesperantă platitudinea mediului. Mici furii abjecte(Bette. MmcMatiffat. La Cibot. Fraisier). Nimeni aici nu are gran-doarea mefistofelid a lui Vautrin.

Am încă ticuri de scriitor. Ideea de a scrie cîndva o carte despreBalzac mi-a rămas din existenţa mea anterioarrl. Dar ce sens are unasemenea proiect în prăbuşirea de azi? Cînd. cum, prin ce îmi voiputea reface o viaţă?

A căzut Sevastopolul - de vreo două zile. Războiul în Răsăritva ieşi din oprirea în care se ami de peste o lună? Afară de bom-bardamente totul e încremenit pe fronturi.

Luni, 15 mai [1944]Cinci zile tără alarmă. opt zile fără bombardament. Cît va tine pauzaasta nu ştim. 'dar. oricum. ne-a dat răgaz să ne refacem putin nerviiciuruiţi.

, Scriitor; cunoscut din pe.rioada colaborării comune la revistele literareeditate de Camil Pelrescu.

Dacă n-ar fi ridicolă orice judecată politică asupra bombarda-mentului, aş spune că deocamdată pauza trebuie să continue, atîtatimp cît ofensiva anglo-americană din Italia (pornită de trei zile) esteîn maximă intensitate. E acolo nevoie de o concentrare aviaticăabsolută. cel puţin pînă se sparge linia germană - şi n-ar fi logicca forţe aeriene să se deplaseze spre alte obiective.

N-ar fi ..logic". Dar nimic nu e logic în războiul ăsta, cel puţinpentru noi care judecăm fără informaţie. dup[1 frînturi de aparenţe.după sferturi de indicii.

Nu-i explicam eu. în seara de 3 mai. lui Alice Theodorian. căanglo-americanii nu vor relua bombardamente le asupra Românieidecît în clipa în care ru~ii vor declan~a o nouă ofensivei în Basarabiaşi Moldova? Raţionamentul meu era perfect logic. Totuşi. dou{l oremai tîrziu ne atlam cu toţii în pivniţe ~i primele bombe engleze denoapte crepitilll cam prin tot ora~ul.

Marţi, 23 mai 11944]Scrisori de la Poldy. Destul de vechi (stîr~it de martie. început deaprilie). dar liniştitoare.

Disperasem în ultimul timp. Cele mai groaznice gînduri mi'jchinuiau.

Cît a suferit. în singurătatea lui I

Mereu linişte. A fost un bombardament la Ploie~ti (miercuri laamiază. cred). dar nimic aici la noi.

Isteria ..atenţiei mărite". a alamlelor ~i prealwlllelor s-a domolit.Ora~ul parcă redevine mai viu.

Dar cît va ţine pauza?

Ofensiva din Italia continuă. Altminteri. pe celelalte fronturi.acalmie. Chiar şi presiunea aviatică din vest pare în descreştere.Febra invaziei simtitor căzută.

Temlinat volu~ul VI din Balzac - .. Pleiadă", Început volu-mul VII.

Miercuri, 31 mai 11944]Azi-dimineaţă. alallllă. Au fost bombard<Ullente la Ploieşti şi Braşov.

Luptele din Italia continuă cu intensitate. ceea ce nu-i opreşte peanglo-americani să se abată şi pe la noi. Oricum, am avut treisăptămîni de graţie.

Mi se pare că de îndată ce vor interveni pe fronturi evenimentenoi (căderea Romei, sau invazia. sau ofensiva rusă), vom intra dinnou în serie de bombardamente, poate mai grave decît cele dintrecut. Mă gîndesc pentru atunci la o plecare - dar va fi posibilă?

46

Traduc pentru Sică ViclI1 de paraÎtre. Face la .,Studio" o stagiune,pe care vrea s-o înceapă peste cîteva zile cu Steaua fărâ //lImc. Darnu cred că va apuca să facă efectiv ceva.

Războiul e aici, chiar dacă uneori ne Iasă cîteva zile în pace.

Luni,S iunie [1944]Roma ocupată de Aliaţi.

Vestea ne înfioară mai puţin. acum. 9 luni după armistiţiul italian.Dar oricum. ce splendidă întoarcere de destin ~

Suntem prea obosiţi pentru a ne bucura. Ne trebuie sfîrşitul războ-iului. nu victorii intermediare.

o convorbire cu Şeicaru. vineri seara. Ia Cllrcl/tll!. Tipul e dez-gustiHor. porcin. Mi-e silă şi scîrbă că ,Ull stat de vorbă cu el.

Linişte pe frontul nostru aerian. Patru săptămîni fără bombar-dament în Bucureşti. Cît o să mai ţină?

Tradus în patru zile, pentru Sică, Vicl/t de paraÎtre a lui Bourdet.

S-w' putea să plec mîine cu Aristide la Butimanu, pentru 2-3 zile.

Marţi, 6 iunie [1944]

Aliaţii debarcă în Franţa, pe coasta Normandiei. Invazia a început.Eisenho\ver adreseazrt o proclamaţie către popoarele europene.Churchill declară că 4000 de vase mari şi II 000 de avioane iaupaJ1e la operaţie.

Sîmbătă, 10 iunie [1944]Întors ieri ele la Butimanu. unde am stat trei zile cu Alice şi Aristiele.Afară de o vizită la conacul eI-nei Culag. de la Bujore<Ulca, unele amdejunat joi (un conac aelmirabil, cu un cerdac elin Sadoveanu parcă),nimic agreabil. Viaţa la ţ<U'ăe o idilă prea incomoelă. Purici. praf...Dw' cîmpul e frumos ori unele. M-aş întinele pe iW'băşi IhL) mai pleca.Mi-e elOI'de munte. Mi-e elor de mare. Mi-e dor chiar şi de Corcova.

Tot timpul la ţară anl fost agitat şi nerăbd[\tor să ştiu cum mergeinvazia. Ziare ave<Ull,dar nu-mi erau de ajuns.

Reîntors acasă. şi la curent cu toate ştirile. observ că, după primulşoc - care ne-a tăiat puţin răsuflarea -. restul decurge într-un ritmmai puţin precipitat. Faptul esenţial este că debarcarea a avut loc.Divizii aliate au pus piciorul pe continent. Prin urmare . .,valulAtlanticului" nu era o barieră de netrecut, iar ,.amlele secrete" nuascundeau nimic infailibil.

547/(;

Duminică, 11 iunie [1944]Alamlă - ieri ~iazi-dimineaţă. Bubuituri îndepărtate şi zgomot surdde avioane care parcă ar trece deasupra oraşului. f[u'ă să aruncebombe. Se pare că ieri. prin jurul Bucureştiului. au fost mitrai Hatemaşini. căruţe. trecători.

E ciudat că au timp de raiduri în România, cînd În Italia ~i Franţasunt aşa de ocupaţi.

Marţi, 20 iunie [1944]

În Normandia. dUP~1oarecare pietinare în loc. aliaţii au tăiat În latpeninsula Cotentin şi se apropie de Cherbourg.

În Italia. Înaintare continuă. Peru!.!ia este pe punctul de a cădea.În Finlanda. ofensiva sovietică d~c1~lI1şatăde o S~lJ)t[lmÎnăpune

În primejdie imediată VÎborg.Şi totuşi. toată presa D.N.B. ele trei zile jubilează. Strig[lte ele

triumf. titluri imense de senzaţie. ca În cele mai amelitoare momentede victorie german[l. Ce s-a ÎntÎmplat'~ S-a dezvăluit amla secret[\!Avionul f::irăpilot! Racheta misterioasă. Wunderwaffe! Cîinele ia-elului! Londra În tUci'tri! Milioane de englezi fug În panicil! Londraelistrusil! Londra evacuată!

Dejun cu Camil la ..Continental". La masa alăturată. Onicescu.Crainic. Dragoş Protopopescu. Ivaşcu. TOţi patru strălucesc debucurie.

- În sfîrşit! exclamă Onicescu.- Dar nu-i de ajuns. adaugă Crainic. Washington. Washington

trebuie lovit.Trece un băiat cu gazete de amiază. Onicescu deschide larg foaia

şi citeşte cu glas tare. În excl,1I11aţiile de uimire. de entuziasm alecelorlalţi.

La UJlna umlelor. oamenii văd mereu ceea ce îi Iasă punctul lorde vedere.

Faptele sunt aceleaşi - şi pentru Onicescu şi pentru mine. Citimaceleaşi gazete. cunoaştem aceleaşi lucruri, dar totul devine pentruel şi pentru mine fundamental diferit, ca şi cum am trăi pe planetedeosebite.

Ce Dumnezeu! inteligenţa omenească să fie un instrument atîtde ridicul? Este Onicescu un imbecil? De doi ani, de cînd 1-,1I11văzutultima oară. aşteptînd la o masă la Capşa intrarea lui Rommel înAlexandria. războiul şi-a schimbat pînă la rădăcină structura. Darfaptele trec peste el fără să-I atingă şi-l lasă cu acelaşi zîmbet intact.

LCU aceeaşi siguranţă neclătinată. O idee fixă este un univers închis.

548O-

Marţi, 27 iunie [1944]Cherbourgul ocupat ieri de Aliaţi. Presa D.N.B. explică lămurit cumplllilurile lui Montgomery au eşllat. EI voise neapămt să ocupe portulîn 2 zile - şi i-au trebuit 20. In plus, oraşul e total distrus şi nurep!ezintă nici un cîştig real.

In Finlanda. după căderea Vîborgului, ruşii înaintează pe douădirectii.

în 'Rusia. pe frontul central. ofensiva sovietică declanşată - sim-bolic - la 22 iunie, e de mari proporţii. Vitebsk a căzut.

Moment acut în evoluţia Întregului război. Iulie şi august potaduce deznodăminte. În orice caz. avem sentimentul că nu mai e locpentru pauze.

Aici. Ia noi. linişte deocamdafl. Am avut alamle vineri şi sÎmbătădimineaţa (au fost bombardiere la Ploieşti). dar nimic În capitală.

Terminat volumul VII din .,Pleiadă" - Les Chollalls - lecturălaborioasă, dar intereslliltă. (Acţiunea se desfăşoară În Nom1andia.cam În zona debardrii.) Început volumul VIII. Citesc Les PaysGlls,mai ales pentru a vedea mai de aproape sursele atitudinii politice ÎnBalzac. E un reacţionar {'[lrăipocrizie. Dar romancierul e mai taredecît doctrinarul. pe care ÎI anulează. Aş vrea S[l scriu despre asta- şi despre multe altele.

Ciudată nevasta lui Zissu. A fost deunăzi cu trăsura să mă ia deacasă şi n-mn putut scăpa de ea. Ieri. din nou. lungă plimbare laSosea.

Este ..Ia folie du logis". Umlăreşte cu aviditate să fie interesantă.Simuleaz<\ şi joadt cele mai absurde comedii. numai şi numai pentruca să intrige pe semeni. SÎmb[ltă mi-a povestit că o dat~i Nae Ionescua cerut-o În căsătorie. Iar ieri - mă cutremur! - mi-a m~lrturisit căa avut anul trecut - şi mai are Încă - un puternic ,.beguin" pentrumine. Dacă aş fi vrut. dacă aş fi înţeles - dacă aş vrea, dacă aşÎnţelege ...

Am făcut şi eu tot ce se putea ca să ies din penibila situaţie. Enebună. Minte deliberat - joacă scene patetice pe c,u'e şi lepregăteşte din timp. E un caz. hotărît lucru.

Miercuri, 28 iunie'" [1944]Bombardament azi-dimineaţă. Nu ştiu Încă ce a fost în restul ora-şului. dar În cartierul nostru. destul de grav. O bombă în Apolodor.una în Bateriilor. una ÎI~ Iuliu Roşca. Arsenalul ardea. Fum grosplutea deasupra caselor. In tot cartierul. un clinchet de sticlă spartă.Pe tretuare, cioburi şi praf de sticlă.

549 .I

În adăpost. cel puţin o dată, am avut impresia că primejdia e lîngănoi. Suflul a trîntit de perete uşile. Un nor de praf şi de fum a umlatdetunăturii. Şi totuşi, explozia era destul de departe.

Ce ciudat sună pe urmă Încetarea! Încetarea pentru cine? Pentrunoi care ieşim teferi la lumină? Dar pentru ceilalţi?

O zi ca toate celelalte continuă. peste cadavre şi incendii.

Luni,3 iulic (1944)

Bombardamente azi-noapte şi azi-dimineaţă. Se pare că s-a lovitgreu la Malaxa şi Distribuţie. Nimic în oraş, unde totul îşi păstreazăaspectul normal. Dar nori groşi de fum au plutit toată ziua.

Marţi, 4 iulic 119441Noaptea a fo.st liniştit~1. dar dimineaţa iar am avut ahumă. Depăr-tate bubuituri şi zgomot de motoare.

În Rusia. pe frontul central. o mare spi"\rtură şi deplasări confuze.precipitate. Vitebsk. Orşa. Moghilev. Bobruisk au căzut în serie. IeriMinsk. Azi Poloţk.

În N0ll11andia. de la 61derea Cherbourgului. relativi"i staţionare.

Sîmbătă,8 iulie 119441Tell11inat - cu o<u'ecare dificultate - Les Pays(/I/s. Construcţia egreoaie şi confuză. Prea multe personagii. care Încarcă povestirea,fi"lrăsă capete individualitate definită. Le pierzi pe drum. nu le maiţii minte. Pregătire minuţioasă. muncită. pentru o intrigă rezolvatăpe urmă cu elemente mult mai simple şi mai puţine decît cele puseîn joc. Dar e o carte neteIl11inat[\ - şi nu ştim ce ar fi făcut Balzacpînă la Ullll[l cu tot acest material.

Am avut patru zile de linişte. Nici o alallllfl. Vreme ploioasă, carene dfl puţină securitate.

Tradus pentru Birlic o piesă scurt[\ de Guitry. Cu b~mii luaţi. bu-getul meu se ţine pe picioare. Mai departe. vom vedea.

Pe fronturi. lupte continue. dar nu schimb[lri mw·i.Se strecoară uneori Îndoiala dacă se va tell11ina, aşa cum credem

noi, anul [lsta. S-ar putea să mai ţină o iarnă?Nu. nu. E prea devreme pentru a trage concluzii. Suntem În plină

camp,mie de vară: toate soluţiile sunt deschise.

Sunt mereu singur. Fără disperare, dar fără bucurie. Cam letargic,cam somnolent.


Bombard<unent azi-noapte, la 1. Ne pierduserăm din nou obişnuinta.A durat puţin. dar părea să fie intens .

. În oraş. azi-dimineaţă nu era nimic schimbat. Probabil că lovi-turile s-au dat pe la periferii.

Atentatul împotriva lui Hitler, întîmplat vineri la Marele Cartier.nu schimbă aparent nimic. Undeva. Ia fund. procesul de descom-punere continuă ca un cancer.

Vineri, 28 iulie [1944]

Suntem din nou în serie. Azi-dimineaţ~l. alarmă. Azi-noapte. bom-bardament. Alaltăieri. dimineaţa şi searQ. al<ume.

Bombardamentul de azi-noapte a fost teribil. Am avut mereu im-presia 61 valuri de avioane vin spre noi. spre cartierul nostru. Zgu-duiturile erau ca de cutremur. Zidurile se clătinau. Un nor de prafa deschis uşa pivniţei şi a adus parcă un miros de incendiu.

Cînd am ieşit elin adăpost. flăcări imense se vedeau spre Poştăşi Mitropolie. Am umblat pe um1ă prin oraş, cu Benu. Mircea şiNora. Un incendiu în Şelari părea că va aprinde tot oraşul. Flăcărialbe. galbene izbucneau cu violenţă de peste tot. Spre Dîmboviţa însus. spre Calea Rahovei. alte incendii mai mici limitau un cerc lw·g.de foc.

N-am ieşit încă în oraş astăzi. dar mi se spune că totul s-a stinsşi C:I dezastrul nu este aşa cum ni-I închipuiam azi-noapte.

Ce sens au bombardamentele astea? Sunt preludiul unei ofensiveruseşti? Sunt o încerc,u'e de a disloca România din ali<U1ţacu nemţii.acum. cînd frontul din Polonia se prăbuşeşte şi cînd frontul interngennan se clatină?

Cauţi o justificare - o raţiune politică! Altfel. bombardamentule prea ..brambura".

În Polonia a căzut Bielostock, în Letonia. Dvinock. în Estonia.Narva.

Cel puţin în centrul frontului rezistenţa gemlană pare pulverizată.Varşovia este obiectivul principal imediat.

Între timp. mai la sud, prin căderea St<U1islavuluişi întinderea lup-telor la Colomeea, ofensiva poate coborî spre frontul din Moldova.

În orice caz, e greu de crezut că frontul românesc, depăşit şi lăsatcu mult în urm~i, va mai rămînea nemişcat.

Luni, 31 iulie [1944]Nou bombardmnent azi-dimineaţă. Nu prea lung şi poate nici deose-bit de violent. dar zgomotul motoarelor era sinistru. Cîteva clipe amcrezut că se repetă atacul fioros de vineri noaptea.

Dacă Turcia rupe legăturile diplomatice cu Germania (aşa cumse spune de cîteva zile - şi se aşteapt[1 pentru 2 august) -. atunci.cu noi baze de plecare. mult mai apropiate. lesne bombardamentelela noi pot deveni catastrofale. Războiul pare a se apropia de sfîrşit.În zece săptămîni totul poate fi gata. Întrebarea este cum ieşim noiteferi din aceste ultime săptămîni.

feri. o zi Întreagă petrecută la o fermă. nu departe de Bucureşti.Într-o cas[1 femlecăto<u·e. ca un decor pentru .I0C/I/ de-a l"l/calll(l.

Joi,3 augusti19441Turcia a rupt ieri relaţiile cu Germania.

Preşedintele Finl<Uldeia demisionat şi e Înlocuit de Mannerheim.Schimbarea e interpretată ca un preludiu la noi tratative de pace.

În FnUlta. o spru1ură t-:lcutăde ameriC<Ulise adÎnceşte spre Rennesşi ameninţă S[I izoleze întreaga peninsulă Bretagne. repetînd operaţiadin Cotentin.

În Răs[lrit. ruşii atacrl În acelaşi timp Vm·şovia. Riga şi Memel.În Italia. Florenţa mai rezistă Încă. dar nu pentru multă vreme.

Pe măsur[1 ce situaţia devine mai acută. noi devenim mai ne-răbdători. feri şi azi am trăit într-o surescitare continuă. ca şi cumde la o clip[1 la alta trebuiau S[I vină ştiri noi. definitive.

Luni, 7 august (1944]E greu de umlărit ce se petrece în Franţa. Frontul gelman. spart sprevest şi sud. se pulverizează. În Bretagne ... valul Atl<Ulticului" e Întorspe dos. Americanii sunt la Brest. St. Nazaire. Lauriau. în timp cegarnizoane le nemţeşti respective OCUp[1încă fOl1ificaţiile care tre-buiau să le apere dinspre mare. Săgeţi blindate străbat în cruciş şiÎn cUlmeziş tot spatele frontului german şi vîJt"ullor răsm'e unde nicinu le aşteptai. Este o operaţie identică cu Înaintarea gemlană în mai1940 - deocamdată Îndl pe scară redusă. Totuşi. Parisul nu este unobiectiv exclus. Dacă lucrurile continu[1 În acelaşi ritm, totul devineposibil.

Marţi, 8 august [1944]Scris un scenariu de piesă. Actul 1. perfect schiţat, scenă cu scenă.cu bogăţie mare de material. Actul fI. mai puţin detailat. Actul III.cu totul neprecis - afară de deznodămînt.

552

Un moment, în timp ce precizmll pe hîrtie, azi după-masă, gîn-durile care se îmbulzeau - m-a cuprins un fel de febră (vechea meafebră care mă ameţeşte puţin cînd ,.văd" o carte sau o piesă). Măsimţeam nerăbdător. Aş fi vrut parcă să încep imediat să lucrez. Aşfi vrut să comunic cuiva marea veste.

Am ieşit pe stradă, m-am dus pîn[\ la ,.Alhambra". unde repetăNora şi Mircea (parcă simţeam nevoia să intru într-o atmosferă deculise în fierbere). m-am întors acasă - nu-mi găse'U11locul.

Acum m-am potolit. Pun scenariul deoparte. ÎI las puţin. Deo-camdată am altele de lucru. (De ret"{icutpiesa lui Antoine. De scrisactul m la Potopul). După o săpt[\I11înă voi relua hîl1iile scrise cuatîta precipitare azi şi voi vedea ce se poate face.

Piesa asta - dacă o voi scrie - o voi datora unei idei de decor.E tot ce am văzut la început: un decor. Nici personaje. nici conflict*.nici idei. Un decor de casă în construcţie în actul r, mobilată În actulfi şi prăbuşită de cutremur în actul III - toate trei faze ale decoruluifiind dominate de o privelişte unică, În fund, departe. cm'e face legă-tura si unitatea celor trei momente.

Pe schema asta a crescut ast[izi. deodată. tot materialul viu al piesei.Amuzant ca punct de plecm·e.

Joi, 10 august [1944)Bomb,mlamente azi-noapte şi azi-dimineaţă. Nu cred că Bucureştiula fost obiectivul principal. dar cel puţin o dată. azi-noapte. canonadaa fost teribilă. Îngheţasem. Şi biata Mama. care suferă ca un copilÎnspăimîntat!

Vineri, 11 august [1944]

Se pare că săgeţile blindate americane sunt la Chartres!Revăd duminica de octomvrie 1937. cu Poldy şi Benu. Ia Chmtres.

Înfiorat de frumuseţea catedralei. pe care o descopeream. Parisul nue departe.


Nimic nou pe frontul din Răsărit. Ofensiva rusă e oprită. în liniimari. cam pe hotarele din 1939. Riga. Memel. Varşovia. Cracoviarămîn obiective încă neatinse. E o pauză sovietică de regrupare? Eo Încercare germană de a opri. prin rezerve masive. Înaintarea sprefrontiere? Oricînd un nou asalt se poate declanşa, dar deocamdatăluptele, chiar dacă sunt intense, au pierdut din amploare.

În schimb, în Fnmţa. bătălia - confuză încă - ia propo'1ii. Nu ştimnimic precis despre CluU1res. Săgeata pornită de la LeM,ms în direcţiaParis nu ştim unde a ajuns. În schimb. tot de la Le Mans a pornit oaltă săgeată spre nord. Depă'iind Alen<;on. vizează spatele frontuluigenmm de la Caen. sector unde rezistenta e neclătinată de la debarcarepînă azi. Dacă operaţia reuşeşte. invazia devine ..invazie" reală.

Cald. Zi moleşitoare de vară. Sunt apatic. descompus. Imposibilsă lucrez. Am refăcut o piesă a lui Antoine şi m-am împiedicat acumla actul IV. pe care mi-e imposibil Sfl-Iulllesc din loc. În plus, trebuiesă termin pentru Beate" şi Finţis actul III din POIOfJlI/6. Toate astea,foarte repede - iar eu nu sunt în stare să scriu două cuvinte.

Marţi, 15 a~gust 11944]Debarcare franco-anglo-americanfl în sudul Franţei!

Joi, 17 august [1944]Alarme. dimineaţa şi seara - spre uimirea noastră. care ne aşteptamsfi avem o perioad[l de linişte aeriană. acum. dUp[1debarcarea înFranţa de sud. Au atîta de lucru acolo - şi totuşi Îşi găsesc timp şipentru noi.

Debarcarea în sud progresează cu rapiditate şi uşurinţă. A dizutCannes. Nice, Saint Maxime. Saint Tropez.

În nord. aliaţii ocupă Orleans. Ch;;u"tres.Dreux. Pm'isul e în zare!

Asew'fl, la ..Comedia". Slcalla/iira II{III/C, . .într-o nouă înscenare",cum spune afişul.

Nu am fost - şi nu am nici o curiozitate.

Sîmhătă, 19 august [1944]Scriu rîndurile astea sub al;;mlli:i.dimineaţa. Seria continuă. Am avutşi ieri-dimineaţa aleulllă. Din stradă se vedea cum trec, departe. sto-luri de avioane. În plin soare. au o strălucire metalică. Uneori, cîndse profilează pe un fundal de nor albicios. devin mate şi fumurii. Ierişi alaltăieri au fost la Ploieşti. Astăzi se pare că sunt la Braşov.Deocamdată.

Înaintarea spre Paris progresează. Americ,mii sunt la Ranlbouillet.Frontul este însă prea fluid, ca să întrevezi conturul bătăliei.

• Actriţa Reate Fredanov.S Regizorul AI. Finţi.6 Piesă ele H. Berger prelucrată ele Sebastian pentru Teatrul "Baraşcum".

\ 554

Am văzut aseară Steaua fără III/111e.Ce admirabilă sală de teatru ,.Comredia"! La .,Alhambra" totul

se pierdea ca într-un imens hambar. Dincoace, toată sala e ca ominunată cutie de rezonanţă.

o surpriză, Tantzi Cocea. Destule accente false. dar (deşi totulcam ,.făcut" din cap) un amestec de frivolitate şi emoţie. care seapropie mult de Mona mea.

Luni, 21 august [1944)De două zile s-a declanşat ofensiva sovieticil în Moldova şi B(l~ara-bia. Se spune că Iaşul a căzut.

Războiul vine spre noi. Nu războiul care ne apasă de 5 ani. ca odramă morală: războiul fizic. Mari răsturnări se pot întîmpla lafiecare ceas, la fiecare minut. Din nou intriun cu viaţa noastră. cupielea noastră în joc.

Totul e posibil- şi nimic nu e uşor. Rezistenţă militară înseamnă(oricît de repede s-ar desfăşura operaţiile) distrugere. poate evacuaresilită. poate foamete. Capitulare însemnează (cine ştie!) loviturăgermană de represiune, gen Italia de nord.

Şi într-un caz. şi în celălalt un pogrom redevine oricînd posibil.În orice caz. s-a ternLinat cu liniştea relativă de pînă acum. Intrilm

în centrul focului.După sistemul lor cunoscut. ruşii atacă în sud. acum. cînd în

centru si nord ofensiva a fost oarecum încetinită. Vor împinge aicicît vor putea mai mult. mai puternic si mai repede. Balcanii sunt unspaţiu copt pentru lichidare. Elementele finale sunt toate adunate.Turcia e gata. Bulgaria (după uimitoarea lovitură de teatru a dis-cursului Bagriano;)7 e dispusă pentru orice schimbare de joc. Îm-preună cu Tito, împreună cu o eventuală debarcare anglo-american~l(care nici nu e indispensabilă în faza de azi). ruşii pot împinge întregfrontul german spre Carpaţi. spre Ungaria. spre Austria.

Nu e de asteptat ca nem!ii să se retragă repede. de buni"lvoie. Vorîncerca să reziste. Cît mai pot. nu ştiu. Poate însă destul. pentru caîntre timp să ne extem1ine pe noi.

În Franţa, iureşul anglo-an1erican continuă în sud şi nord. La sud.totul e vag. Nu există propriu-zis front. Infiltraţiile şi săgeţileanglo-americane pătrund departe. fără să se dea vreo precizare.

, [van Bagrianov, prim-ministru al Bulgariei. La 12 august ţinuse un discursÎn Parlament prin care declara poziţia dc.neamcstec a Bulgariei în conflictcle depc continent. (Predecesorul său, Alexander Ţankov, dusese o politică progcnnană.)

555/

Maquis-ul e o realitate. Se pare că Annecy şi Grenoble sunt în mîinifranceze.

în Nonnandia bătălia s-a strămutat complet la est. pe Seina. Parisulpoate cădea În CÎteva ore.


Toulouse ocupat de forţele franceze din maquis. La ora asta Poldypoate că e un om liber. Dar mă tem încă pentru el. Nu ştiu cît defem1;l poate fi ocuparea oraşului. pînă la sosirea trupelor aliateregulate.

Marţi, 29 august (1944)Cum să Încep? De unde S[lÎncep?Ruşii sunt in Bucureşti.Parisul e liber.Casa din Antim. distrusă de bombe.

Sunt obosit ca un cîine. Mi-a fost dat S;I nu mă pot bucura dinplin de toată fericirea marilor ÎntÎmplilri. copleşitoare.

Scriu rîndurile astea dintr-o casil de refugiu. în care am pututaduna CÎteva din lucrurile salvate din Antim. Ne-am organizat aici,de bine, de rău. un culcuş. Nu ştiu cît o s;l-I avem. Oricînd se potÎntoarce stăpînii casei ş) să i1e dea afar;\.

Ar fi fost imposibil să ţin un jumal regulat al întîmplărilor. A fostdelirant - şi pe urmă, oribil. De miercuri seara am intrat într-oneverosimilă cursă. care nu ştiam unde ne duce - spre salvare saudezastru.

Noaptea de miercuri spre joi - petrecută CII Piltrăşcanu8• Belu9

şi atîţia alţii. imediat după lovitura de stat. În casa din StradaArmenească (..casa istorică") - a fost noaptea de delir. in tot oraşul.lumea urla de fericire. Antonescu fusese răsturnat În 5 minute. Noulguvem. constituit. Annistiţiul. acceptat. Nici IHU11avut timp să beauun pahar de şampanie pentru Parisul recucerit de francezi. CÎnd ne-aajuns din unnă avalanşa de evenimente proprii.

Toată noaptea am scris pentru România liheri/. care trebuia săapară În zori. Eram fericit că întîmplarea mă făcea gazetar. în chieu'noaptea victoriei.

Dimineaţa m-am dus frînt de oboseală spre casă. cu spenU1ţa căo să dom1, CÎnd au Început să urle sirenele. Nemţii începeau bom-

8 Lucreţiu Pătrăşcanu.9 Belu Zilber.

bardamentele. Şi am avut un bombardament de formă necunoscută,fără Întrerupere. fără alarmă, fără prealarrnă, un bombardament carene-a ţinut În adăposturi timp de 60 de ore. pînă sÎmbătă seara. IarÎn ultima oră, sÎmbătă spre seară, casa noastră a fost lovită. Victime,În'ultimul moment, cînd gata-gata eram să ajungem la potou teferi.Dar suntem vii.

Spaima de joi. de vineri, de sÎmbătă, că nemţii s-ar putea ÎntoarceÎn Bucure~ti. tie numai pentru un ceas! Un singur ceas le-ar fi fostdeajuns ca să ne extermine. Pînă la ultimul dintre noi. Nimeni.nimeni n-ar fi scăpat.

Sunt mii de lucruri de spus. Poate mîine. poate poimîine. Acumnu mă simt În stare. Vreau să dom1. De miercuri pînă sÎmbătă searan-am dormit o secundă. De miercuri pînă luni nu m-am descălţat.De miercuri pînă aseară nu m-,U11Întins pe un pat. M-<U11tot zvÎrcolitpe du~umele. pe unde am apucat.


Nici astiizi nu pot să scriu. Sunt prea obosit. Destigurat de oboseal[i.Proasta mea rezistenţă fizică nu suportă asemenea* Încerdtri. Artrebui să dorm cîteva zile În şir - mi-ar trebui o vacanţă de şcolar- pentru ca să-mi revin.

E o Îmbulzeală teribilă (de ordin mond) pretutindeni. Toată lumease hTfăbeştesă ocupe poziţii. să valoritice titluri. să stabileasdl drepturi.

Nu pot. Nu mă interesează. Nu vreau.Cel mai bun lucru e aşteptarea. Acum nu se poate vorbi. Cel mult

urla. E drept că ani de zile am a~teptat clipa În care să pot În sfîrşitscoate un ţip[1lde r{lZbunare - după atîta scîrbă. după atîta dezgust.

Într-o zi voi scrie o carte. E Încă cel mai bun lucru pe care-l amde făcut. Nu sunt un om de Întruniri. de comitete. de şedinţe. Măconvoa61 toatil lumea. ba la liceu. ba la colegiu. ba la scriitori. Cesă fac acolo') Ce am de spus voi spune la timp. În nici un caz asulzi.cînd nu se mai aude nimic de atîtea ţipete.

Joi, 31 august [1944]Defilare de tancuri grele sovietice, pe Bulevardul Carol, sub feres-trele casei unde ne-am refugiat. Spectacol grandios. 0<U11eniiăştiaprăfuiţi, obosiţi. destul de prost Îmbrăcaţi cuceresc lumea. Ils nepayent pas d'apparence - dar cuceresc lumea.

55y

Pe um1{1.lung şir de camioane cu soldaţi români, foşti prizonieriîn Rusia, astăzi înarmaţi şi echipaţi, luptînd în Armata Roşie. Sunttineri, veseli. excelent echipaţi. Se vede bine că nu vin din luptă.Detaşament de paradă, care aştepta probabil intrarea în Bucureşti.

Lumea în stradă e încă buimăcită. Mari explozii de entuziasm,dar şi anumită rezerviL Mulţi trecători care se uită c!Uciş la ..jidaniicare aplaudă".

Dezmeticirea României va veni cînd se va pune serios problemarăspunderiloL Fiindcă altfel. prea ar ti ieftin.

Personal. sunt Înc~l Împiedicat S~liau parte direct la tot ce seÎntîmpl~l. A fi sinistrat e un lucru mult mai grav decît credeam cîndtreceam pe lîngă case distruse sau incendiate şi aruncam o priviregr~ibită de compătimire.

a C<L';ă(\ o uzin[l. Găseşti fiecare lucru la locul lui. ca pe un şurub.ca pe o piesă ele mecanism. Cînd se pr~lbuşeşte o asemenea orga-nizaţie rămîi în plin haos.

Nu ştiu CUIll. cînd şi unele voi putea să refac un fel de viat~l nor-mal~l. care s~l-mi dea putinţa de a m~locupa de celelalte chestiuni.Totul e deocamclat~1 în suspensie.

Mă felicit C{Iexperienţa mea la !<ol7ltÎllia liberii s-a terminat re-pede. înainte de a-mi fi angajat acolo semnătura. Ar fi fost imposibilsă lucrez sub un regim de comitete secrete. [mbecilitatea îndoctrinatăe mai greu de suportat decît imbecilitatea pură şi simplă.

Pătrăşcanu mă atr[igea prin ce este uman în el. Cînd. acum patrusăptămîni. la fenml lui Ulea'o. ne-am înţeles asupra gazetei. nu potspune că nu regretam În anumit~l măsură c[l mă întorc în jurnal ism.Dar prime~U11situaţia În măsura În care îmi dădea urgent posibilitateaS[l spun tare tot ce am tăcut. scrÎşnincl. timp de cinci ani.

În trei zile. după năvala lui Graur" şi a bandei lui. am înţeles c[\intru Într-o redacţie terorizat~i de confonnism. Nu. nu. Mai bine scriupiese de teatru.

Casa îmi era bombardată. Am dat un telefon că sunt sinistrat -şi de atunci n-am mai citlcat pe acolo. Mai tîrziu. prin Belu. am co-municat că mă retrag definitiv.

1Vineri, 1 scptemvrie [1944]Nedumerire, frică, îndoială. Soldaţi ruşi care violează femei (DinaCocea povestea ieri). Soldaţi care opresc maşini în stradă. dau jospe şofer şi pasageri, se urcă la volan şi dispar. Magazine prădate.

II, Ocwvian Ulea, colonel, şef al Protocolului Palatului.11 Lingvistul Alexandru Graur a făCUl parte din redacţia României libere În

primele luni după 23 augusi 1944.

Azi după-masă, la Zaharia, au năvălit vreo trei şi au răscolit casade fier, de unde au luat ceasomice. (Ceasomicul e judtria care leplace mai mult.)

Nu pot lua prea în tragic toate incidentele sau accidentele. Mi separ nonmlle. Chiar juste. Nu e drept ca România să scape prea uşor.La urma urmelor. Bucure~tiul ăsta îmbelşugat, nepăsător, frivol eo provocare pentru o armată care vine dintr-o ţarfl pustiită.

Spre seară. o ordonanţă tipărită În ruseşte ~i romfll1eşte. pe hîrtiimici cît un program de cinematograf. interzice circulaţia pe străzidupă ora 9 şi ordonă predarea aparatelor de radio.

Am impresia că sunt texte-tip. gata făcute înainte de 23 august~i care n-au fost încă ,muiate de situaţia nou creatf!. Probabil că fom·terepede totul se va lămuri.

Ruşii sunt, în detînitiv. în dreptul lor. Dezgus@ori sunt localnicii- evrei ~i romfll1i deavalma. Presa este greţoasă. Mircea Damian,Cristobaldl2 etc.

Am făcut azi-dimineaţă gre~eala idioată de a mă fi dus la d-rulDorian13• unde eram convocat la o ..consfătuire scriitoriceasdt. Amasistat dezarmat la constituirea ..sindicatului scriitorilor evrei". cuBenadorl-1. Călugărul5 şi Dori,m În frunte. Figuri necunoscute. numeinexistente - un amestec de rataj disperat, de mediocritate care ră-bufneşte. vechi ambiţii, vechi mizerii, toate reînviate cu obrăznicie,cu ostentaţie.

Nu-mi iert laşitatea de a nu le fi strigat în faţfl tot ce meritau.Dar e ultima oară cînd m:l mai las prins În asemenea curse.

Sîmbătă,2 scptcl11vric [1944J

Htră casă. sunt ca într-un or(l'~strein. Impresie de provizorat. Ca întredouă trenuri. pe un peron de gară.

N-,ml cărţi. n-,ml ore de lucru. nu ştiu de unde să iau oamenii c,trem-ar interesa - ~idesigur nici ei nu ~tiu de unde să m[l ia pe mine.

Sunt extenuat şi făr:l treabă.

Am fost la cinematograf după-masă. Se anunţa un film sovieticla .,Scala", dm'la ora 4 nu erau locuri - şi atunci am intrat la ..Aro".să revăd, după atîţia ,mi. llllermc::o. cu Leslie Howard ~i IngridBergman.

" Constantin Cristobald.13 Emil Dorian.14 Ury BenadoL15 Ion Călugaru.

Plăcerea de a auzi şi înţelege englezeşte. Plăcerea de a vedea unfilm de tehnică justă şi subtilă. Toată marfa nemţească şi italieneascăera de celofibră. Cît de uman. cît de decent în umanitatea lui, LeslieHoward!

La ieşire, trecînd înapoi pe lîngă ..Scala". ,Ull intrat şi acolo. undede astă dată, la 6. am găsit. în fundul baIconului. două locuri, pentruBenu şi pentru mine.

Jurnalul de actualităţi era pasionant. Arăta defilarea prizonierilornemţi în Moscova. Coloane imense de animale obosite. murdare.jerpel ite, în care nu mai recunoşti nimic din eleganţa sportivă.provocătoare. a militarului hitlerist care defila la Bucureşti. Figuride troglodit, luate'parcă din fotografiile de propagandă antisemităşi antibalşevică din Dos Reich, Ce uşor e S:lfaci dintr-un om o figurăde bestie! J'inerii bine raşi, bine îmbrăcaţi. lustruiţi. primeniţi,îmbăiaţi. c<u'elocuiau la ..Ambasador". credeau poate cu sinceritatecă evreii tăvilliţi în toate noroaiele şi băltoacele de sînge ale Polonieisau Transnistriei sunt o specie inferioară de cîini. pe care oricine îipoate împuşca f[lră pedeapsă.

Ce buimăciţi. ce umili erau în filmul de azi generalii nemţi. porniţiîn marş. în fruntea coloanei. între baionete!

Măcar pentru această singură imagine rilzbun:ltoare şi încăvictoria e o realitate.

Programul propriu-zis prezenta un film cu subiect de r[lZbai. Naiv.puţin C,Ullnecioplit, C<Ullcopil[u'os, Mais le cceur y est.

Am văzut azi-dimineaţă o tanchet[l sovietică fug:lrind o maşinăparticulară pe c(U'e voia s-o confişte,

Incidentele de stradă continui\. Trec[ltori busculaţi. ca să deaceasul. Ceasul e ideea fixă a soldatului rus.

Ordonanţa de ieri a ap[lfut azi în toate ziarele. Circulaţia la ora9 seara încetează, Aparatele de radio trebuie depuse. Nu e un semnprea limpede de libertate - şi lumea va pricepe greu. Dar dacă poatefi o lectie pentru romfUli. c<u'es-au exersat 4 ,Uli cu prăd,u'ea evreilor,nu strică.

Marţi, 5 septemvrie [1944]Mereu aceeaşi obositoare impresie de provizorat. Sunt toată ziua pedrumuri - nici eu nu ştiu de ce. Alerg dezorientat după casă. ezitîndîntre tot felul de ,.soluţii". dintre care nici una nu rezolvă nimic. Sărepar apartmnentul din Antim? Să aştept plecarea lui Basdev,mt, casă preiau - cu de-a sila - apartamentul lui?

Complicaţiile vor creşte cu fiecare zi. Deocamdată am nişte bani.Dar valorează din minut în minut mai puţin. Inflaţia şi devaloriz<lfea

, 560()

vor fi catastrofale. Cu rubla la 100 de lei, cu miile de soldaţi carecumpără orice şi (cînd nu pradă) plătesc oricît, banul nu mai în-semnează nimic.

Instalat într-o casă ca lumea, spectacolul m-ar fi interesat. Defoame poate că tot n-am muri. Dar, cu sentimentul meu de acum dea mă afla în stradă. totul devine prea incert.

Camil Petrescu. livid. înspăimîntat, se agaţă cu naivitate de mine.de Belu. Mi-e milil de el. E sperios pînă la descompunere. Ar vreasă demonstreze. Sil se justifice, să se apere. Alţii În locul lui. nu maipuţin "fasci~ti". au destulă insolenţă pentru ca să fad profesiune dedemocratism ~i de intransigenţă. EI, bietul Camil. se disculpă. Astaa făcut mereu. ~i sub Carol II. şi sub legionari, şi sub Antonescu:s-a disculpat. ---r

Cocea. Întîlnit din întîmplare, mă apostrofează:- Voi i-aţi ad us pe nemţi în ţară, voi, de la Cu\"(ÎII1/1/. r- Ba d-ta. care ai lucrat cu hitleriştii. replic eu în limbajul lui. 'L-am impresionat. Fierbea. Era agitat. Mi-am făcut poate un

du~man.Dar mi-e silit: ce Dumnezeu! o să fiu pînă la stîrşitul vieţii "unul

de la C[{\"(Înllll",?.~

Aş vrea să scriu cartea mea despre război. Repede. Ca să mădescarc - şi să mă liniştesc.

Joi, 7 scptcmv"ie (19441Mă <ulluză cariera pe care o face o frază din Manifestll/ B/om/lliNarirma/-Delllocratic, redactat de mine: ..fstoria nu face daruri".

Nu ~tiam. cînd scriam aceste patru cuvinte, că dau naştere uneisentinţe istorice.

Fraza a fost reprodusă la Radio Londra. UlliI'asu/ a scris un întregarticol de comentarii. sub acelaşi titlu.

Iar ieri. în Sel1llla/II/. citesc:..Istoria - spunea deunăzi un m<rrebirrbat de stat romfll1- nu face

daruri."

Vineri, 8 septemvrie [1944]

Ieri, la un cinematograf, un film despre războiul Ucrainei. Oroareaîntrece totul. Nu te mai servesc nici cuvintele, nici gesturile.

Soldaţii ăştia ruşi, care trec pe străzile Bucureştiului, cu zîmbetullor de copil şi cu bădărănia lor cordială, sunt nişte îngeri. De undeiau puterea să nu pună foc peste tot, să nu ucidă, să nu prade, să nu

prefacă În scrum oraşul ăsta În care locuiesc mamele. nevestele.surorile, amantele celor care au asasinat, incendiat şi nimicit proprialor ţară?

Numai extemlinarea totală a Germaniei ar putea răscumpăra - peo bal,mţă ideală a Justiţiei - tot. sau măcar o p,u1e din ce s-a Întîmplat.

Dejun cu Canmdino. Ia ..Capşa". unde m-a chemat pentnl o con-vorbire .,de afaceri".

Îmi p;'opune sit fiu redactor la o gazet.! pe care o pregitteşte el cuZaharia Stancu. sub direcţia lor. [-am spus că nu fac gazetărie. O~u'de ce nu i-aln spus cît de iasolentă mi se pare propunerea ,) Ce dracu!Asta e ..măsura" mea de scriitor? [ se poate pitrea lui Carandinofiresc să mă angajeze. el şi cu Stancu. pe mine'~ E consternant.

Întîlnire pe straelă cu Ion Barbu. Sunt 6-7 ani ele cÎnel nu mit maisalută. Sunt 6-7 ani ele cÎnel. pur şi simplu. nu mi, mai cunoaşte. Darastitzi s-a repezit spre mine. a deschis larg braţele. mi-a Întins mînacu efuziune.

- Aţi avut dreptate I strigă spre Carandino si spre mine.(Atîta tot. ..Aţi avut dreptate". ca si cum ar fi vorba ele o partielă

ele şah. o partidă ele table. Ia care el a mizat prost.)Dar adaugă. cu melancolie. cu regret:- Au făcut prea mari greşeli. Hitler s-a dovedit un eliletant.

Nu trebuiau să-I lase la comandil. Dacă nu l-ar fi schimbat peBrauchitsch ...

Mal'ţi, 12 scptcITIVI"ic [19441Un plic ele la TiteI Comm'nescu:

..O-lui Mihail Sebastian. Scriitor şi reelactor al R<'l"islti FundatiilnrRegale"

..0. Octavian Neamţu şi colegii de la R.F.R. te rugitm sit-ţi reieipostul ele redactor al acestei reviste. Miercuri la 4 d.a. urmează săte prezinţi la Fundaţii (Bd. Lasc[tr Cat,trgi). unde vei lua contact cucomitetul de direcţie."

N-am răspuns Încă - dar nu cred că voi primi. Am stat toată ziuala Îndoială. (Mauvais signe!) M-am consultat cu Belll, Cll Aristide.cu Zissll. (Autre mauvais signe.) Cine e hot{trÎt ferm să zică nu -nu consuJtă pe nimeni. E o,tre posibil să am În privinţa aceasta ceamai mică ezitcu'e? Dezgustul nu e destul de tare În mine. pentru casă acopere orice rest de Îndoială?

Mă simt incapabil să mai scriu acolo. E lin lucru m011. Trebuiesă rămînă un lucru mort.

Şerban Cioculescu, întîlnit din întîmplare, scoate din buzunarşi-mi arată* un memoriu semnat de 30 de membri ai S.S.R.-ului,pentru convocarea adunrlfii generale. La ordinea zilei, alegerea unuinou comitet - democrat. se înţelege - şi reprimirea scriitorilor evrei.. Citesc şi îi înapoiez hîrtia. rară un cuvînt. Nu mă interesează.Sincer. tTlfăpoză. fără nici un dram de exagerare, nu mă interesează.Mi-e greu să-i explic lui Cioculescu, şi nici nu încerc. Dar, fiindcăstăruie ca să vin neap[lrat la adunarea generală. îi spun că nu voiveni. E posibil să nu vadă cu ochii lui - el. care nu-i un prost şi nicio lichea absolută -. e posibil să nu vadă cît e de grotescă toatăsituaţia .)

Noul preşedinte al S.S.R.-ului va fi Victor Eftimiu. Eftimiu pestetot. La teatru. la scriitori. la asociaţia proprietarilor sinistraţi (unde.îmi povesteşte Paltin. a ţinut duminică un discurs fulminant, desprespiritul revoluţionar).

Amănunt picant: Cioculescu îi propune lui Eftimiu - preşedinteprezumtiv - ca în noul comitet S.S.R. să intre .,din partea scriitorilorevrei. F. Aderca". La care Eftimiu răspunde: ..Dar de ce? Sit fiemulţumiţi că-i primim înapoi."

Gustul de pamflet alternează în mine cu un fel de silă dezarmată.Uneori tresar de nevoia urgentă de a vorbi şi a spune. Toată impos-tura. toată neruşinarea. toată sinistra comedie care se joacă. Dar peurmă îmi aduc <uninte di nu mă pliveşte. Ce vrei să hlC în toată baltaasta balcanidl?

Cunoscut aseară. la Beate. doi scriitori sovietici: Boris Epstein.30 de ani. c~lpitan. critic dramatic la PremIa - şi Yura ... (nu mai ţinminte cum). 22 ele ,mi. sublocotenent. poet. Amîndoi sunt redactoriiunei gazete de front. Au plecat azi-'Climineaţă mai dep'lfte.

Boris vorbeşte prost nemţeşte, Yura. prost frantuzeşte. Amîndoiau o expresie de umanitate (la Boris, puţin melancolidl-Ia Yura.mai tinereascfl). impresionantă - cînd te-ai obişnuit cu figurile desoldaţi sovietici de pe stradă ... bons enfants". dar sălbatici.

L-am văzut duminică pe Br'lI1işte. Închis. discret, butonat. Nicio aluzie la vechile noastre legăminte de colaborare. Nici un cuvîntdespre proiectele lui.

E speriat de ruşi. îngrijorat de comunişti. Mi se pare că eiremediabil prim-redactor la Aderăru! şi Dimil/ca(a.

Ciudat că de atîta timp n-am mai notat nimic despre mersul răz-boiului. Nu am radio. ziarele le citesc fără atenţie şi mai ales nu maiam hartă. (Toate h[lfţile s-au prăpădit În Antim.)

Războiul mă interesează mai puţin, de cînd am sentimentul că eo chestiune rezolvată. Mai mult mă preocupă pacea. Cred că Gemla-nia va fi lichidată În 6-7 săptămJni. Dincolo de noiemvrie nu vădsă mai treacă.

Sunt totuşi oameni care-şi mai Închipuie că jocul nu e terminat.M-a surprins asti"\zi Enescul6, spunÎndu-mi că singurul nostru risc.dacă dezvăluim misterul Sreauafără IIUllle, este să fim executaţi lao eventuali"\ revenire a nemţi lor În Bucureşti.

- O crezi posibilă? l-am Întrebat rîzînd.- Eu nu. Dar multă lume vorbeşte despre o nouă ofensivă

gemlană, dinspre Timişoclfa.Aproape toată Franţa eliberată, Belgia. pe jumătate. Luxem-

burgul. Olanda: Linia Siegfried e atinsii În nenumărate puncte.Aachen e sub bătaia mitralierelor aliate - şi se mai poate imaginao ..ofensivă germană"?

Totul se poate imagina În lumea asta mare.

Ne mutăm mereu. Azi am Început să părăsim locuinţa provizoriedin Bd. Carol pentru o altă locuinţă provizorie. În Strada DimitrieRacoviţă. Cînd o să se temline viaţa asta de ..sală de aştept<lfe", cîndo să avem iar o casă. În care să fim acasă - nu ştiu.

Sunt mereu. Înainte de orice, sinistrat.

Sîmbătă, 16 scptcmvric [1944)Nu sunt dispus să am decepţii. Nu-mi recunosc un asemenea drept.Nemţii şi hitlerismul au crăpat. E deajuns.

Am ştiut totdeauna, pînă În adîncul inimii. că aş fi murit bucuros,ca să grăbesc milcar cu o fracţiune de milimetnJ prăbuşirea Gemla-niei. Germania e prăbuşită - şi eu trăiesc. Mai mult ce pot cere?Atîţia ocmleni au murit. tIIfă să vadă cu ochii lor căderea bestiei! Noi.care suntem Încă vii, am avut acest imens noroc.

Mai departe? Nu ştiu.Mai departe. Începe viaţa. Un fel de viaţă care trebuie trăită. Singu-

rul lucru după care am tÎnjit a fost libertatea. Nu o nouă definiţie alibertăţii - ci libertatea. După atîţia ani de teroare nu mai avem ne-

16 Ştefan Enescu, avocat, fost coleg de liceu la Brăila. (Era căsătorit cu AglaeMctaxa ~i locuia pe Anlim, vizavi de familia Sebastian, în acclaşi bloc cu NoraPiaccntini.) Pentru a facc posibilă reprezentarea piesei Stel/uafără nume, a accep-tat rolul de ,.autor" al piesei, sub pseudonimul Ştefan Mincu.

voie să ni se explice ce Înseamnă să fii liber. Asta ştim - şi asta nuse Înlocuieşte cu nici o formulă.

Sunt mizerii. sunt comedii. sunt imposturi. E Victor Eftimiu, cuneruşinarea. cu prostul gust, cu vulgaritatea lui eternă. E tînărulMacovescu17• iacobin feroce. după ce a huzurit sub nemţi. E Graur,obtuz. funebru şi triumfător. Sunt mii de incidente sau Întîmplări carete ofensează. E un Înspăimîntător spirit de confomlism. nou caorientare. vechi ca stll.lctur[l psihologică.

Dar. peste toate astea. rămîne singurul lucru adevărat, singurulcare valorează şi acoperă tot restul: nemţi i au crăpat.

Duminică, 17 scptcmvrie (19441

Dejun la Byck. cu Belu. Rosetti ~i - a~teptat cu viu interes - Vişo-ianu. Întors de trei zile de la Moscova. unde a fost În Comisia deAnnistiţiul8. FoaJ1e interes,mte lucruri. povesti te de un om inteligent,cu spiritul liber şi niră prejudecată. Sunt prea obosit astă-seară. darvoi Încerca mîine să notez cîte ceva.

Luni, 1!l scptcl11V1"ic [19441Mult[i tristeţe în Rusia - povesteşte Vişoianu. N-a văzut pe străzinici un om zîmbind. Dar, adaugă tot el, există o tristeţe a marilororaşe slave. Moscova e tristă cum era şi Varşovia Încă În timp depace.

R[IZboiul în Rusia e Într-adevăr total. Fo,u1e puţini bftrbaţi se văd.Femeile îi înlocuiesc pretutindeni. Femei urîte. prost îmbrăcate. cuintenţii naive de cochetărie (ruj pe buze. coafuri stÎngace şi preten-ţioase). Viaţă teribil de grea (4-5 oameni locuiesc Într-o cameră)şi teribi I de scumpă (130 de ruble un s[lpun). Amestec de îngîmfareşi complex de inferioritate. Au conştiinţa marei lor victorii, dar înacela~i timp se tem că sunt neluaţi suficient În consideraţie - ceeace îi irită.

În seara cînd delegaţii romfUli erau convocaţi la Molotov pentruprima oară. ora fixată fusese II seara. Pe unnă. au fost anunţaţi săse prezinte cu o oră mai devreme: la 10. Exact la 10. cînd au intratla Kremlin. s-au pornit o serie de fonnidabile bubuituri de tun. AuÎntrebat ce e - şi li s-a rfL<;pullS:salvele pentru ocuparea Bucureştiului.

17 George Macovescu.18 În lu;a mai 1944 C. Vişoianu fusese trimis de Iuliu Maniu pentru a trata

În secret cu Aliaţii ieşirea României din război. Vişoianu fusese implicat directşi În Înlăturarea lui Antonescu de la conducerea statului, apoi a racut parte dindelegaţia română care a tratat Ia Moscova condiţiile de pace.

Pe Unllă s-a deschis uşa şi au intrat în biroul lui Molotov.Discuţiile n-au dus la modificarea nici unei virgule în textul de

armistiţiu dinainte pregătit. Obiecţiile cădeau una după alta, inutil.Din cînd în cînd, Molotov îi întreba: ce aţi căutat la Stalingrad?

Nu ştiam că rolul lui Vişoianu în pregătirea complotului a fostatît de mare. În noaptea ple61rii lui spre Cairo. Regele i-a dat cu-vîntul de onoare că. în ziua în care de la Cairo va fi vestit că a sositmomentul. el va face lovitura de stat.

J_ Ce e uimitor este că o operaţie atît de Îndelungat pregătită. cuemisari ~i corespondenţi'" a putut trece pe sub nasul Antoneştilor ~ial lui Killinger. fără sil-i alarmeze.

E probabil un fel de paralizie a voinţei. o dispariţie a retlexelorde ap~lnlre atunci CÎnd un regim e pe stirşite.

l'Miercuri, 20 septcl11vric 119441

Din nou lungă convorbire cu Vivi. de ast;1 dată singuri. Îmi spune61 nu Îndri"lzneşte s~I-~im~lrturiseasc~l toati"lam:lrăciunea cu care s-aîntors ele la Moscova.

EI crede În libertate - dar acolo nu e libertate. O mare spailll;1a oamenilor de a vorbi. de a avea opinii. de a spune limpede da saunu. Necesitatea RomflIliei de a merge cu Sovietele este indiscutabilă,dar luarea de contact e dificilă. Oamenii se derobează. sunt insesi-zabili. Nivel material şi intelectual sdtzut. Mare ignoranţă - şi maremizerie.

Înclin s~l-i dau dreptate lui Vişoianu -'- şi pe urmă, mă opresc.El este un occidental. Un om pentru care confonul, buna-stare.

bUlla-cuvi inţ;L politeţea sunt deprinderi vechi. necesităţi de viaţă. D~u'În Rusia e un regim pentru muncitori ~i ţărani. pentru oameni careabea acum Învaţă S;I citeasc~L să se spele. să m;lIlînce. Milioane. zecide milioane de ocUlleni care ur61 greu din mizerie spre ocu'ecm'e civi-lizaţie elementară. E o lume fiU'ilrafin~Ullent.Tot ce am iubit. discre-ţia. eleganţa moral~i. ironia. respectul ideilor. sentimentul estetic alvieţii sunt imposibile Într-o asemenea lume. care rezolvă alte pro-blememaiimediate:foamea.frigul.

Poate că ne şi ami"lgim cînd credem că setea noastră de libertateeste una ~i aceeaşi cu a marilor mulţimi. Nouă ne trebuie libertatealui Montaigne: o libertate de intelectual care Îşi apără singurătatea.Tănlllii. muncitorii - oamenii din ..gloată" - au cerinţi mai simple.

L mai tari.

Aseară, spectacol sovietic de music-hall ("estradă", spun ruşii)la "Alh~U11bra". O biată trupă de front. cu un pianist amărît, cu doi

\,566

d,msatori circazieni de bîlci, cu un cuplu de dansatori atleţi, cu untînăr actor stîngaci (care recita din Puşkin - dar imediat după aceea,nişte snoave versificate) şi în sfîrşit o actriţă comică, care spuneamonoloage. Să nu uit, un tenor. într-un smocking nou-nouţ. cum-p(lrat probabil de gata, din Bucureşti şi purtat cu înduioşătoarestîngăcie.

Totul destul de mizer. dar nu lipsea anumită căldură.Şi. în ce m~lpriveşte, nu mă pot desface din sentimentul că e ceva

de miracol în prezenţa trupelor ~lstOJ·a.cu sălbăticia lor candidă. Eîndl un fel de vis. În jurul meu erau soldaţi. ofiteri. cu tot felul demutre (un mongol, un tătar, un maior evreu cu o admirabilă expresiede bunătate. un tînăr soldat miop. cu nu ştiu ce privire melancolicăsub ochelari ...). Rîdeam cu ei. aplaudam cu ei.

Maqi, 2(, scptcmvric [1944JMereu aceeaşi viată destr[1I11ată.Lipsa unei case stabile m[l dezorga-nizează. Nu am nici o aptitudine practică. Sunt eminamente un om..care nu se aranjează". Sunt, în cel mai prost înţeles al cuvîntului.un ..poet". Nu ştiu să discut cu proprietarul. nu ştiu să mă cert cuun vecin care îmi face mizerii. nu ştiu s[IIl1ă descurc la comisariatulcircumscriptiei. Tot ce doresc e să fiu l~isat în pace. Pierd. cedez.înghit. suport - dm vreau să fiu lăsat în pace. E absurd şi e ruşinos.Sunt. la 37 de ani, dezam1at ca un copil.

Luni,2 octomvric [1944]O,u'ecum instalat în casa Mehedinti. Tot soiul de mizerii. dar. de binede rău. am o odaie. de unde - deocamdată - nu sunt ameninţat săfiu scos.

Se repară apart<u11entuldin Antim. Nu ştiu CÎnd va fi gata. nu ştiuCÎnd şi dacă ne vom întoarce acolo. Între timp. vreau să încerc sămă calmez şi să aştept cu mai pUţină frămîntare nervoasă.

Sunt îngrozitor de obosit. Nici eu nu ştiu de ce. S[lI1ătateamea este.se vede. adînc zdruncinată. Dorm prost. am ameteli. arăt mizerabil.

Ar trebui să mă îngrijesc. dar n-am ştiut niciodată s~iam grijă demine.

Nimic nou pe fronturi. nimic nou în politica internă. RezistentageJm<!nă e disperată, dar încă fermă. Iar aici, la noi. vechiul statreacţionar românesc opune o rezistentă obtuză, tenace.

Nu e serios, desigur. Totul se va duce dracului. Şi nemţii pe fron-turi. şi legionarii în interior.

Intre timp. puţin dezgust pentru eterna Românie. în care nimicnu se schimbă.

Camil Petrescu îmi citeşte două unicole de adeziune la .,stînga".Un atac violent împotriva nemţi lor şi un altul împotriva lui Gide.Pe dracu! Pînă la 23 august n-a avut timp să le scrie?

L-am sfătuit să se astîmpere. De cinci ani Carnii se tot disculpăşi aderă.

"" ..-rAseară. pe cînd se întorceau de la teatru. unde jucaseră 3 spec-

tacole, Nora şi Mircea au fost atacaţi de un soldat rus. Cu revolverulla tîmpla Norei, le-a luat o sută de mii de lei şi ... un ceas.

Tocmai pe ei i-a găsit. Sunt mii de oameni care ar merita o ase-menea întîmplare (Ghiolu. Kazazian ...). De ce Nora şi Mircea?

'---.Vineri, 13 octomvrie [1944]

Mereu obosit, dincolo de orice explicaţie normal~1. Sunt Într-adevilrbolnav')

Trăiesc într-o continuă tensiune nelvoasă. Nu sunt în stare s~l-mirecapăt echilibrul. În mare parte. de vină e casa. Dar marele vinovatsunt eu Însumj. care mă las destrămat prea uşor. prea repede.

Viaţa trece mereu pe lîngă mine. Sunt oameni care. În noile con-diţii. Îşi fac o situaţie. sau măcar o preg~llesc (Gruber. Comşa).Pentru mine însă. nimic. absolut nimic nu s-a schimb;lt. Am oarec<u'ibani. rillllaşi Încă de la Stcalla /ârâ 1111111(;.E de asemeni probabil căvoi încasa 2-3 sute de mii de lei de la ..Baraşeum". F~lrăasta însă.aş fi complet în aer. Nici o situaţie - şi. aş spune. nici o perspectivă.Banii propriu-zişi (100.300 sau 500 de mii) nu Înseamn~1 absolutnimic. Suntem în plin~i inflaţie şi cădem vertiginos mereu mai adînc.Nu banii conteaz:1 deci. ci putinţa de a lucra. de a rămîne la supra-faţil. de a fi angrenat într-o instituţie.

Dar eu sunt mereu singur.

Criza de guvem este deschisă de cîteva zile. chiar dad nu s-aprodus O demjsie. Încăpăţînarea sau cel puţin inerţia (dacă nu Immi-festa voinţă reacţionard) a vechiului stat va trebui să cedeze. Liberaliişi naţiona\-ţărăniştii sunt prinşi între a dispărea total şi Între a trecepe planul doi în viaţa politică. Stînga este în plin atac. Nu e vorbadeocamdată de o revoluţie comunistă. Dar dacă democraţia trebuiesă devină o realitate în Romfmia. atunci schimbări profund radicaletrebuie să intervină urgent.

Incident comic. Mă Întîlneşte. Într-o cofetălie, un doctor grec (nu-iţin minte numele) pe care l-am cunoscut la Paris prin 1930. Deatunci, ne salutam pe stradă cînd ne întîlneam.

- Îmi pare bine că ai evoluat, îmi spune.

~68

- Cum am evoluat?- Da. Am auzit că nu mai eşti de dreapta.- Eu? De dreapta? Cînd am fost de dreapta?- Păi eu aşa te-am cunoscut la Paris. Nu erai "Acti n h III

~aise" 19?

Nu ~timn dacă trebuie să rîd. să protestez sau să tac. Ce să-i SPUII'

De unde m-a scos ..Action Fnmc;aise"? De unde, pentru Dumn zeu'!Ce greu e să comunici cu oamenii. Circulă tot felul de ima"ini

~i idei despre tine Însuţi. Nu ~tii de unde vin. cum au luat na~t l' •

pe ce se sprijină. Nici măcar nu le cunoşti. Şi Între timp. viaţa taadevărată e ca o insulă.

Duminică, 19 noicmvric [19441

De ce rHml scris de atîta vreme aici? Nu ştiu. Pot da mai multe ex-plicaţii. dar nici una nu e suficientă.

Trăiesc mereu cu o impresie de provizorat. N-am Încetat să fiu,de la 26 august. un sinistrat. N-am încă o casă. Nu sunt încă ,.insta-lat". Îll prin~ipiu. caut casă. În fapt, stau în casa Mehedinti. ca Într-unhotel. unde am tras ca să dorm o noapte.

Lucrez - dar tot cu acelaşi sentiment de a face ceva caresuspendă ~i mllînă lucrurile de care într-adevăr ar trebui să mă ocup.

Am făcut o piesă din NuifS salls fUlle. Am tradus Alllla Chrisfie.Traduc acum The rall/illg of t!le Shrel\'. Mereu îmi spun că trebuiesă terl1lin repede - ca şi cum abea pe urmă mă voi apuca de ceeace este esenţial.

N-am părăsit dorinta de a scrie cartea mea de război. Îmi promits-o fac de Îndată ce voi fi sc{lpat de corvezi le mele de teatru. Întretimp, traduc. traduc, traduc.

Să fiu drept. Teatrul. deocamdată, îmi dă oarecari bani. Altfel cuce aş plăti chiria. cu ce am ţine cheltuiala zilnică de co~niţă?

Nu am nici o ..situaţie". Am refuzat pe rînd 1) să reintru la FUII-

dafie 2) să reiau catedra la liceu 3) să fiu nunlit administrator-se-chestru la una din societăţile gemlane 4) să fiu numit la Radio. caredactor 5) să intru la lumafuflui Branişte.

E greu de trăit din refuzuri.Ce o să fac în ianucu'ie-februarie, cînd veniturile mele de teatru

vor seca?

19 Mişcare radicală şi naţionalistă, avînd ca principal doctrinar pe CharlesMaurras, iar ca organ de presă revista Ac/ion Fral/{;aise.

A fost dramatică hotărîrea mea de a nu'" mă angaja cu Braniştela Jllrna/lIl. M-a costat o noapte de insonUlie şi vreo două zile defrfUllîntare.

Omul mi-e drag. **I-am scris o lungă scrisoare, în care încercmnsă-i explic de ce nu vreau şi nu pot. Pe un11ă. eUllmai avut o convor-bire cu el. din care eram gata-gata să ies înfrînt. Mais j'ai te nu bon.

Chiar cu riscul de a-l necăji pe Vişoianu. chiar cu riscul de a ieşioarecum certat cu Branişte, vreau să nu mai fac gazetărie.

Vişoianu. Pătrăşcanu, Belu, Rosetti îmi vorbesc de numirea meaca ..consilier de presă" 20 ca de un lucru aproape sigur. Nu ştiu -m~1îndoiesc - şi nici măcar nu-mi dau seama ce ar însemna în modpozitiv o asemenea functie. ,.Consilier de pres~l" în ţar~lînsemneaz~1un fel de conţopist. În streinătate (şi ~Istaa fost mereu visul) nu ştiucît e de prob~lbil. in orice caz, foarte. foarte depărtat.

Şi dacă aş lăsa totul (pres~(. literatură. teatru) şi m-aş apuca deavocatură') Gîndul ăsta îmi revine de cîte ori dezgustul de ..publi-cistic~l" - sub toate formele - m~1sufocă. Azi-dimineaţă am trecutcam 10 minute prin expoziţia lui Siegfried. Lemnaru. Comarnescu.Muşatescu. Argintescu! Vorbeau despre tot felul de ..chestii" deredacţie. de culise. E un balcanism grotesc. E o lume care nici măcarnu mă amuză. Nu. nu. nu, nu. Trebuie altceva. altceva. cu totul şicu totul altceva.

Duminică, 26 noicmvrie [19441

A fost O mare greşeală că am primit să traduc Tlle Tallling of ,IIeSII,.('\1'. Mare greşeală. Un lucru ca ~Istaar trebui făcut în şase luni.Eu trebuie să-I dau gata în cîteva săptămîni. Lucrez de o luniI şi nusunt decît la jumătate. Restul va trebui să-I fac. cu orice preţ. mairepede.

În plus. nu pot lucra cu Leni şi Froda. Îmi jur ca asta să fie ultimamea experienţă de teatru cu ei. Ultima. Totul mă irită. Superioritateade ..om de teatru" a lui Scarlat. Aerul de ..obiectivitate" cu GU'eLenie. pe toate chestiile. de acord cu el. Votul Jenichii (care joadl rolulpersonajului de bun-simţ - ..o voce din public"). totdeauna cu ei.Au aerul să spună: vezi? noi suntem trei. tu. unul singur - dacă toţitrei îţi spunem într-un fel, de ce te încăpăţînezi?

* Anulal: "merge".** Anulat:"În plus, mai era şi Vişoianu la mijloc".

2{' Sebastian va fi numil consilier de presă la Ministerul de Externe În fe-bruarie 1945.

Se mai adaugă la toate astea Şahighian, prost, obtuz şi superior.Dacă n-ar fi fost vorba de Leni. de mult le-aş fi trîntit traducerea

în nas şi aş fi fugit.

. Lucrurile se complică acum din cauza banilor.Am făcut copilftria (de neiel1at. recunosc) de a nu fi precizat de

la început condiţiile. Fără 6% n-a::;fi primit în nici un caz să lucrez.Mi se părea însă că pretenţia asta a mea e aşa de normală. încît eramconvins că nu va ridica nici o dificultate. Ieri i-am vorbit lui Froda.1n ultima clipiL am fost destul de la::;sit nu spun 6 - şi (vechea.ridicula mea dezarmare în materie de bani) am spus 5. S-a speriat.Literalmente s-a speriat. Cu o secundă înainte frecase, în prezenţamea. ni::;teconcesionari de programe. impunîndu-le grave condiţiib~ÎJle::;ti.[ar acum, cînd ceream eu bani. se speria.

Azi-dimineaţă m-a chemat Leni. să relufU11,între patru ochi. ches-tiunea. TeatnJ1 ;ue greutăţi. spectacolul e scump. bugetul e mare. faceapel la mine etc .. etc. Am rezistat. Singurul lucru pe care l-aş faceacum cu plăcere ar fi să las totul baltă. Am lucrat o lună degeaba- ::;igata. Cel puţin aş deveni imediat liber. aş respira, m-aş odihnişi aş pune punct întregii situaţii. Ce e ridicul însă este că în felul ăstaaş lua eu un aer de lâcheur. Ei au de partea lor argumentul că n-amprecizat condiţiile de la început. E un fel de şantaj moral pe care-Iexercită asupra mea. Sunt totuşi hotărît să nu cedez. Ori 5%. orinimic. Da. prefer siÎ le dau traducerea fără nici un ban. Singurul lucrupe care-l voi cere în acest caz va fi ca numele meu să nu aparănicăieri.

E o soluţie de ..poire*". desigur. E o răzbunare naivă. Dar celputin voi fi lini::;tit şi împăcat cu mine însumi.

Duminică, 3 dcccmvric [1944JMic epilog în cazul TamÎl/g oJll1{' Sl1rCII': Eu traduc. traduc. traduc.iar între timp. fără să mi se fi spus vreun cuvînt. ei la teatru repetăde trei zile altceva.

Am atlat cu totul I:ntîmpIător. Ia telefon, de la MmeZissu. Totoraşul ştie. dar eu nu. Nici vorbă nu mai e de Shakespeare. Nu numaică nu s-au ostenit să-mi comunice. dar vineri seara, cînd nouapremieră era definitiv stabilită. Leni. la telefon. nu-mi spunea uncuvînt şi îmi cerea să grăbesc traducerea. Teribil ştie să mintă.

Mi-e atîta scîrbă. încît nici măcar nu-mi pare rău.Am pierdut şase săptămîni de muncă. Să mi se pară că [U11fost

într-un detaşament de muncă obligatorie, la poligon.

Comjc e doar faptul că nu m-au anunţat, ca cel puţin să măopresc. E o situaţie de Încomorat. Cred că În teatru toată lumeatrebuie să rîdă de mine ca de un ,.cocu".

Joi, 7 decemvrie [1944]

Petrecut după-masa cu ..Captain Larry Bachman". din armata,mlericană. Zboară mîine dimineaţă spre Italia, de unde va pleca maideparte spre China. A luptat pînă anul ăsta În Pacific.

Evreu cu pasiune. E furios că. timp de două săptflmÎni cît a stataici. s-a Învîrtit Într-un cerc de români despre care nici m[lcar nu ~tiadl au fost legionari. (Un avocat Stănescu. amantul Doinei Missir.)

Este scenarist la Hollyv,:ood. Îlmebunit de teatru. dar pînă azi nui s-a jucat nici o piesă. A lucrat ani de zile la Meu'o Goldwin. Mi-apus cu mulr-d curiozitate ~i simpatie sute de Întrebări despre mine~i piesele mele. Cuno~tea cazul Steaua j{iră 1I/1l1/e. A fost ieri la..B,u'a~eum". Ar ti vrut să scriem o piesă Împreună şi regretă (ca şimine. de altfel) că nu ne-am Întîlnit din prima zi a sosirii lui: amfi avut poate timp S{I facem ceva.

E tînăr. plin de vitalitate. bun. simplu. preocupat de noi ca evrei.preocupat de democraţie ~i de realitatea ei. Un om. O figură nouă.Cineva.

Miercuri, 13 decemvrie [1944]Atlu. prin Marietta Rareş. dl a murit Nina Eliade. O telegramă dela Lisabona a <Ulunţat vestea Încă de acum zece zile.

Un val de ,mlintiri se ridică din trecut. Odăiţa ei de sus. din Pasa-jul Imobiliara: nUlşina de scris la care a copiat aproape În acela~itimp Maitrcyi ~iFcmCÎ: vizitele de seară În m,msmda lui Mircea dinStrada Melodiei: nea~teptatullor amor: fuga lui Mircea la Poiana:disperările Ninei. pe care Încercanl dezamlat să le alin: Întoarcerealui Mircea. logodna. pe urm{1- doi ani mai tîrziu - cununia lorci~iIă. În taină. Ia Prim{lria din Calea Rahovei, apart<mlentu! dinB-dul Dinicu Golescu. pe urmă cel din Palade, plimbările noastrepe munţi. verile la Breaza. jocurile în curtea F1oriei. În Nerva Trai,m.anii noştri de prietenie frăţească - şi pe urmă ,mii de confuzie. dedestrămm'e, pînă la ruptură. pînă la duşmănie. pînă la uitare.

Totul e mort. dispflrut. pentru totdeauna pierdut.

Vineri, 15 decemvrie [1944]

Telegrama sosită azi În Strada Antim. expediată de la CetateaVaticanului alaltăieri şi purtînd viza cenzurei ruseşti.

"Etat. Mihai Sebastian Strada Antim 45 Buc.

Cite Vatican 25, 44, 13, 1020Maison editrice "La Caravella" - Rome propose publier traduc-

tion roman Accidcl1fltl versant droits auteur dix miile lires italiennes.Stop. Si acceptez, somme sera deposee legation jusque possibilitetransfert. Stop. Priere telegraphier immediatement reponse UgationRoumanie Vatican. Crigorcca."

Nu ştiu ce însemnează ,.La Caravella". nu ştiu cît valoreaz[t zecemii de lire, nu ~tiu ce voi răspunde. nu ştiu dacă Într-adevăr carteao să apară, dar telegrama mi-a făcut o mare, mare plăcere.

E oare posibil ca scrisul meu să iasă vreodată din fundătura astamizerabilă? Parcă deodat[t sunt mai puţin singur. mai puţin sărac.mai puţin inutil.

Duminică, 17 dcccmvrie [1944]

Ultimul spectacol cu Potopul.Ce misterios lucru e un succes de teatru. Am fost în sală şi am

privit cu mare atentie. Prost jucat. prost Înscenat, decor inexpresiv,actori mediocri (Finţi fals. Măruţă declamator. Vurtejeanu fără haz,Athanasescu imbeciL). Nimic nu mi se pare de calitate. totul e ne-adevărat - şi totu~i ... merge. Publicul ascultă. crede, aplaudă. Astase cheamă un succes.

A făcut o serie de 85 de spectacole. Pe o scenă din centru ar fidat desigur ~i mai mult. Pentru mine a fost o mică afacere excelentă.Mi-a dat aproape patru sute de mii de lei. Nimic În teatru nu mi-aadus atîţia bani, cîştigaţi cu atîta uşurinţă.

Dar pot eu să fac asemenea meserie? E aşa de ieftin şi uşor. Încîtdevine necinstit. Personajul pe care l-am adăugat. domnişoara King.a fost făcut din nimica toată. O replidt mereu repetată (..Eu sunt opersoană onorabilă") e singurul mecanism folosit, mecanism simplu,dar infailibil. Lumea rîde de cîte ori cade replica, parcă ai apăsa peun buton. E jignitor de simplu. grosolan de simplu, un efect.

Luni, 18 decemvric [1944]Convorbire cu Vişoianu. la minister. De cînd e ministru2l• îl vădpentru a treia oară. Mă primeşte prietenos. simplu. de treabă - darnu poate face nimic pentru mine. Nu poate şi nu vrea. Locul de.,consilier de presă", pe care mi-I făgăduise, nu mi-l va da. Se opune,pare-se, legea. În fapt, se opune Piki Pogoneanu22. Iar Vivi nu are

21 Vişoianu era ministru de Extcme în guvemul format de generalul Sănătescu.22 Victor Rădulescu Pogoneanu. după 1944, director al Direcţiei Cifrului din

Ministerul de Exteme (în locul lui Gr. Niculescu Buzeşti, al cărui adjunct fusese).

573 .t

nici curajul, nici interesul să treacă peste această opunere: Tot ce-mioferă este un loc de "diurnist". Refuz, se Înţelege.

Eu rămîn pentru ei un jid<:Ul.Undeva. În umbră, e poate loc pentrumine. Dar a încerca să fac un pas spre locurile mai din faţă este oobrăznicie.

După-masă de enervare. petrecută la ..Bar<L5eum". unde se repetăîn p<UlicăNop(i fărâ IUI/ă 23. Poimîine e premiera. dm' nimic nu e gata.

Probabil că a5a se joacă totdeauna teatru. Cu nelini5te. cu dez-ordine. cu grabă. cu spaimă. Nimeni nu mai vede nimic E prost'?E bine? E catastrofal? E admirabil') Nimeni nu poate r~ispunde.Nimeni nu 5tie.

Personal sunt destul de lini5tit. În fond. n-am făcuI deCÎt oficiude traduciitor. Dar dacă ar fi cu adeviirat piesa mea. <15fi probabilluat 5i eu În acest vÎJ1ej general de panică.

Vineri, 22 decemvrie 11 ')441

E posibil să plec duminică dimineata spre Diham. cu Herta. Andrei2"

5i Herant25. (În ultimul moment atlu cit echipa a crescul: Lella 5iHarIf)

Am Încercat să-mi refac din resturile trecutului garderoba meade schieur. Cam rupt. cam peticit - dar merge. Mi-am regilsit cubucurie la Alice schiurite 5i bastoanele, ascunse la ea În pod acumvreo trei ani, cînd o ordonanţă ne obliga să depunem schiurile lapolitie.

23 august nu e totu5i o fictiune - cum mi se pare uneori - dacămi-a redat măcar libertatea de a pleca În munti.

Aş vrea să fiu fericit acolo - şi sper dl voi fi.26

Ase(u·~I.recepţie la Exteme. Vivi a stăruit sit mă duc. 5i m-am dus.Agreabi l ca mondeni tate. dar dezgustittor ca spectacol pol itic. Ace-iaşi oameni care cu cinci luni mai Înainte trinquau cu Killinger! ...

"Traducere şi dramatizare de Sebastian după romanul lui John Steinbeck.,., Lucrcţiu Pătrăşcanu. ("Andrei" fusese numele lui conspirativ În perioada

activităţii comuniste ilegale.)2> Herant Torossian, avocat.'" Excursia de la Diham va fi evocaUi de acuzatori În procesul I'ătrăşcanu

ca "pretext" folosit de Pătriişcanu pentru a lua legătura cu politicieni din paI1idcle,.burgheze". Condamnaţi, În procesul Pătrăşcanu, au fost şi Bclu Zilbcr. I IarryBrauner. Lena Constante, Herant Torossian. Cei anchetaţi Î!menţionează pe Se-bastian (mort în 29 mai 1945, într-un accident) printre participanţii excursieila Diham.

i:J.574

Mă tem că la ,.Baraşeum" se aranjează un fel de faliment. Nopţifâră lltl/ă ar putea fi un s!Jcces (cel puţin cît P%pltl), dar s-ar puteade asemeni ca personal să nu văd nici un ban. Marcovici se plîngecă e ruinat, că nu are banii de reclamă şi afiş şi, pînă una alta, ia totce intră la casa de bilete.

Duminică, 31 dcccmvric Il'J44]Întors de jumătate oră din munţi. Am fost o zi la Predeal şi şase zilela Cabana Vînători. de pe Diham. N-am avut zăpadă pentru schi, dara fost totuşi o vacanţă bună.

Bucegii. revi"lzuţi după atîta vreme. mă emoţionează. O luminăaibă. clmă di"ldearelief peisajului de iarnă. abea în ultimele două zileacoperit de ceaţ[l.

Nu pot să spun şi nici să scriu nimic. Vorbele nu mă ajută. Ră-mîneam uneori pe loc, să privesc cu atenţie priveliştea. cu gîndulsă-i fixez în memorie conturul, dar totul e mai variat, mai complexşi mai misterios deCÎt pot ţine minte.

Sunt probabil fQ(ule bătJÎn. N-am regiIsit la munte exuberanţa meade altădată. Mai mult melancolic - aproape trist. Simt nu ştiu cefel de oboseali"1 veche şi duc cu mine. peste tot. incurabila measingur[ltate.

Ultima zi a anului. Mi-e ruşine să fiu trist. Este totuşi ~U1ulcarene-a redat libertatea. Peste toate amărăciuni le, peste toate suferinţele.peste toate deziluziile r[lmîne totuşi acest singur fapt fundamental.

Mi"Igîndesc la Poldy. mă doare dep;:'\rtarea de el. aştept să-I revi"ld- şi tot restu 1 se topeşte în regrete şi speranţe.

ABENI>ROTIL HER1\1ANN 254ABRAMOVICI, MARCEL 67ACIIARD, CIIARLES 526;\CTERIAN, IIAIG 32, 56, 57, 62,

~(U,I,83, 89, 91,114,132,134,IM. 292. 294, 295, 297, 300,301,312,345

ACTERIAN. JENI (JENNY) 97;\DANIA, AU:" 348ADERCA, FELIX 7, 52, 58, 149,

195.297,335,361,373,476,563ADERC\ (LEON), GIHZEL;\ 58,

65ALBENIZ, ISAAC 123,315;\LCIBI;\DES 352, 354,\LEXANDRA, NATAŞA 301ALEXANDRESCU, SIC,,- 103, 116,

117, 125, 129, 132 173-175,177, 178, 180, 181, 211, 487,492, 494-496, 505, 507, 515,518.521,522,527,547

AMIEL, DENYS 124,473,474ANCA, MARIETTA 499ANDRONESCU, MADELEINE

320, 323, 326, 330, 332, 338,343,368,489

ANESTIN, ION 350ANGHELESCU, MARCEL 537ANTONESCU, ION 136,288-291,

293, 295, 302, 317, 342, 344,346, 348, 349, 356, 375, 377,407-409, 414, 424, 477, 500,510,525,556,561,565,566

ANTONESCU, MIHAIL 290,296,421,566

ANTONY, GASTON 405,450,451AOSTA, dc (duce) 335APOTECKER, RADU 421;\RGETOI;\NU, C. 244, 383;\RGIIEZI, TUDOR 87, 169;\RGINTESCU-AMZA, NICO-

LAE 570ARISTOFAN 352, 355ARNAUD, ODETTE 111ASQUITIl, 10rd 474AUSTEN. JANE 486, 490,504,507,

516-518,520AVERESCU, ALEXANDRU 21AVRAM (unchi) 31,279, 375AXENTE, MIRCEA 116,125,186

BABA (bunica) 31, 115, 119,393BACI-I, JOHANN CRISTIAN 247,

310BACI-I, JOHANN SEBASTIAN 19,

23,36,38,50,59,80,90,94-96,98,100,102,118,131,135,156,210,215,226,238,245,253,257,265,269,271,279,288,310,357,392,403,411,415,418,451,489

BACH, PHILIPP EMANUEL 23,310

BACHMAN, LARRY 572BADOGLIO, PIETRO 521, 523, 525

577

BAGRlANOV, IVAN 555BALMUŞ, CONSTANTI!" ~29BALTAZAR,CAMIL 7,114,163,

169,195BALTER, SILVIA 171BALZAC, HONORE de 312,327,

341,355,415,417,463,475,484,496, 515, 518, 519, 524,530. 541-543, 545, 546, 549,550

BARASCIII, CONSTANTIN 80BARBELUON, W. N. P. 27BARBU, ION 460,562BASDEVANT, lULES 266, 512,

528,560BAUDELAIRE, CII. 542I1ĂLAN, EUGEN 543BĂNCILĂ, VASILE 40BECK, laSEF 22BEETIIOVEN, LUDWIG VAN 24,

37-39, 59, 80, <)0, 94, 95, 100,102,114,118,120,122,123,140,156,210,238,245,253,257,266,269,271,273,275,288,296,306,3 II, 319, 392, 403, 404, 418

BEGOGIIINA, RICCARDO 344BEINE-R, MIRCEA 297BELIGAN, RADU 12,494,537BELLU, PETRE 114BELU, PA VEL P. 388BENADOR, URY 192,559BENETr, ARNOLD 204BI~NOIT, PIERRE 428BERARIU 27BEREŞTEANU, lOSE 117, 181,

183,444BERGER, II. 554BERGMAN, INGRID 559BERLIOZ, HECTOR 265BERNIlARDT, SARAH 335BlBERI, ION 192,297BIDESCU, ANTOINE 8,131-133,

203, 205, 206, 208, 209, 211,212, 398, 419, 462, 472-474,477, 509, 511-513, 515, 5] 8,

578

522, 523, 525, 528, 533 -535,542,553,554

BI13ESCU, ELISABETH 203, 205,209,211,419,460,472,474,512,515, 525, 533-535

BIBESCU, GIIEORGHE 329BlBESCU, MARTIIA 203, 206,

209,210,472,507,512BIBESCU, V,\LENTIN 460BILL Y, ROBERT de 29BLAGA, LUCIAN 169BLANK. ARISTIDE 26, 28, 64, 66,

91,92,104.134.135.147,175,194, 197.212,215.281,314,324, 338. 242. 348, 366, 390,392,394,402.407.410,417,419,424.427,447,450,469,476, 483. 505. 514, 538, 540,547,562

BLANK, DORINA 26,35,39,96,135,257

RUTIII:R. MARCI::L 59, 86, 92,97,102,103.108,114,120,144,164,223

BLUM. U~ON 92, 106, 194,203,452

BOBESCU, LOL\ 55.123BOCCIIERINI, LUIGI38. 39,100,

245BOGDAN, IIORIA 51,66BOGOSL\ VA, AGNIA 177,372,

451BOGZ;\,GEO 103, 122, 123BONNARD, FANNY 42, 409BOPP. L1~ON 37RORDEN, MARY 355BORODIN. ALEKSANDR P. 266BOlTA, l\1ARIA 489BRAHMS, JOI-IANNES 38, 59, 92,

94,100,102,120,131,133,211,238,296,310,363

BRAILOWSKY, ALEXANDER 99BRATU. TRAIAN 115BRAUCIHTSCI-I, WALTER van

425,426,430,562

BRAUNER, HARRY II, 131,288,419,574

BRĂNIŞTEANU, IZU 104BRĂTĂŞANU, ALEXANDRU 57BB-ĂTESCU-VOINEŞTI, doamna

225,268BRĂTIANU, DrNU 31BRĂTIANU, GEORGE 21, 232,

342,413,425,443BREUGEL, P :TER 110BRUCII, MAX 262BRUCKNER, i\NTON 123BULANDRA, TONI 60, 61,80, 119BULFINSKI. ROMALD 221BUSTABO. GUILA 123BULTER. SAMUEL 423BYCK. JACQUES 395, 565BYRON, GEORGE lord 397

CAIIANE, FICU 391C ALER. LEN ( 24-26, 30, 32, 34,

36,38,39,43-49,55-57,59-61,63, 65-68, 70, 71, 80-82, 84,86, 90, 91. 94. 96, 97, 103, 108,115-118, 120.125,129,130,132, 135, 144, 151, 161-163,165, 166. 171, 173, 175-178,IRO, 182. 187-190, 194-197,210. 213, 215. 236-238, 251,263,267,271.317,329,350,430,435, 440, 442, 447, 452, 453,455, 461. 473, 476, 478-480,515,535, 538, 54~ 570,571

CALER ('!), OLGA 34, 36Ci\LVIN, JEAN 45CAMOENS, LUIS VAZ de, 426CANCICOV, MIRCEA 290CANTACUZINO, IOAN 227CANTACUZINO, G. M. 268, 313,

340,433,434CANTACUZINO, MARUCA 91CANTACUZINO, principesă (n.

LABAIRYE) 97, 178CAPEK, KAREL 394

CARACOSTEA, D. 336, 338CARANDINO, NICOLAE 152,183,

345,347,363,562CAROL AL Il-LEA rege al Româ-

niei 64, 105,222,229,269,272,278,341,523,561,556

CAROLlNE (mălu~ă) 31, 115,230,393,446

CASALS, PABLO 100, 132, 133CĂLINESCU, ARMAND 213,222,

229, 232, 234, 236, 294CĂLINESCU, GEORGE 62, 338,

358,373CĂLUGĂRU, ION 347, 559CĂPŞUNEANU, căpitan 257, 260,

285,286CĂRĂBAŞ, ION 473CEACĂRU, DEMETRU 383-385CEAIKOVSKI, PIOTR lUCI 37,

39,296,306CEAUŞESCU, NICOLAE 14CIIAMBERLAIN. ARTIIUR NE-

VILLE 184, 198, 227CHAUSSON, ERNEST 94, 120,

297CHESTERTON. GILBERT KErfH

508CHOPIN, f-REDERIC 95,119,418CHURCHlLL, SIR WINSTON 276,

303,373,41~ 517, 533.547CIOCULESCU, RADU 8, 88,126,

469CIOCULESCU, ŞERBAN 88,173,

192, 201, 248, 260, 270, 298,308.389,441,563

CIOMAC, MUZA GI-IERMANI128

CIORAN, EMIL 8, 286, 287, 292,294,306

CIORĂNESCU, AL. 342, 345, 389,428

CIORNEI, NICOLAE 99CIULLEY (MICIU) 263CIUPERCĂ, general 382COCEA, DINA 474,558

COCEA, GINA (GINA MANOLES-CU-STRUNGA, GINA IONES-CU) 263, 317, 344,365,416,418

COC EA, N. D. 263, 561COCEA, TANTZI 257, 263, 474,

555COLE1TE, PAUL 377COMARNESCU, PETRU (TIT EL)

8, .13,41,96, 120, 130, 192, 225,227.231,232.266.320.343,388,533,562,570

COMBARIEU, JULES 264, 269.279.311

COMŞA,IOAN 12. 14,205.216,251. 254, 256, 262, 264, 265,271. 272, 295, 344, 351,403,421,424.450,455,460,568

CONABIE 125CONDIESCU, N. M. 85.164.212,

239CONRAD. JOSEPII 200, 204CONSTANTE, LENA II. 163,271,

288,4(~,411,415,419,452.574CONSTANTINESCU. MAC 463CONSTANTINESCU. NICUŞOR

430.432,433.435,438,440,443,444.447.476,479,494,495

CONSTANTINESCU. POMPILlU88

CONSTANTINESCU-IAŞI, PETRE52

COPEAU, JACQUES 269CORELLI, ARCANGELO 37, 39CORNEl'.. PAUL 10, 12CORTOT. ALFRED 118, 119CONSTANDACHE, v. 235COSTIN, JACQUES 297COULONDRE, ROBERT 360CRAINIC, NICHIFOR 296, 548CREMIEUX, BENJAMIN 201CREVEDIA. N. 31. 129CRIPPS, STAFFORD 344CRISTEA, MIRON 193CRlSTOBALD, CONSTANTIN 559CRITICO, AL. 474

580

CRUTESCU, JENI 25, 27, 28, 39,44,47,48,70,72,151,479,570

CUNNINGHAM, amiral 320CU PER. doctor 142, 145CUZA, A. C. 154, 186,342,383CUZA, GHEORGHE 136, 149

DALADIER, I~DOUARD 106,198,452

DAMIAN. MIRCEA 559DAN. SERGIU 114, 193DANACU, propl;etar 340,362,449DANDlEU, ARNAUD 205DANIEL, picior 378DANIELESCU, COCO 104DARL\N, FRAN<;OIS 335. 482,

490DARVAŞ. L1LL Y 34, 39, 47, 57,

99.114,134, 144, 19~ 215DAUMIER, 1I0NOR(:: 496DA VICION. BALL Y 387DA VIDESCU, NICOLAE 88,444DA VIDOVICI, SICU 67DEAT. MARCEL 377DEBUSSY, CLAUDE 23,36.118,

119,411DECULESCU, MARIETTA 252DEFOE. DANIEL 390DELAVRANCEA. CELLA 99DEMETRIUS. LUCIA 131, 150DENTZ, HENRI-FERDINAND

342DEVECHI, ALEXANDRU 313DEVECHl. TITU 33, 34, 45,131.

153, 154. 313, 315, 316, 336.337, 360. 397. 398, 414, 465,515.529

DIA NU, ROMULUS 545DICKINSON, r:RANCES 479, 507D1ETRICH, doctor 398DIMITRIUC, VICTOR 290DOICIU, judecător 216DOLLFUSS, ENGELBERT 234DONESCU, VLADIMIR 45

DORIAN, EMIL 559DOSTOIEVSKI, FIODOR M. 229,

309,428,515DREISER, TH. 463DUBNOW, SIMON M. 235, 298,

299,302,337DUCA. 1. G. 5,19,58,190DUMBRĂVEANU, doamna 206DUMITRESCU IONEL 183DUMITRESCU, PUIU 130DUMITRESCU-BRĂILA, doctor

314DUPRONT. ALPI IONSE 270, 280,

306.307DURAN. MICIIEL 536DUVERNOIS, HENRI 431

EDEN, SIR ROBERT A. 151EFTIMIU. VICTOR 138,476,563,

565I:IISIIICII, NELL Y 161EINSTEIN, A. 29ELlAD, SANDU 372,444,469ELIADE (7), GIZA (ADALGIZA)

216,305,312,334ELIA DE, ~vlIRCEA 8,32,40,41,45,

46,62,63,66,68,80,85-87,90,9L 93, 99, 100, 105, 106, 108,IIL 114,115, .120,123,130,132-134, 144, 145, 148, 157,159, 161, 170, 172, 173, 175,19L 192, 195, 197, 213, 216,231, 232, 234-236, 260, 264,265, 269, 292, 294, 305, 311,312, 314, 321, 334, 387,426,448.455,462,463,489,572

ELVIN, B. 12EMINESCU, MIHAI 347ENESCU, GEORGE 90,92,94,96,

100,128,131,132,238,402ENESCU, ŞTEFAN 564ENGELBRECHT 283Epp, colonel 22EpSTEIN, BORIS 563

FABRE, LUCIEN 53FALLA, MANUEL de 38, 269, 315FAURE, GABRIEL 123,238FEKETE, PlUS 125FEUERMAN, EMMANUEL 123FETI'MILCH, VINZENZ 299FILDERMAN, WILHELM 383,

408,410,411,442,515FILOV, BOIIDAN 310FINTI, AL. 554, 573FISCHER, EDWIN 98FLAUBERT, GUSTAVE 169FLĂMĂNDU, EMIL 130FODOR, LASZLO 125FOTESCU, GEORGE 360, 441FOTINO, MIŞU 175,208FOURNIER, A. 169FOX, CHARLES 442FRANCK, C(~SAR 94, 96, 100, 118,

119,210,238,254,255,257,288,297,410,452

FRANCO, FRANCISCO 85, 194FREDANOV, BEATE 181, 217,

448,554,563FRESCOBALDI, GIROLAMO 38,

123FREUD, S. 155, 158FRIEDMANN, IGNAZ 119FRODA, SCARLA T 20,26,34, 39,

47,87,94,103,104,116,117,119,125,129,130,161,162,176,178,180,267,350,427,433,435,438,440,453,476,479,515,570,571

FROM, HARRY 12FROM, NITZA 12FUNDOIANU, BARBU 476FURNARACHE, ROBERT 217

GAD, avocat 465GAFENCU, GRIGORE 281,363GALSWORTHY, JOHN 200, 449GAMBA, CARLO 155

GAl\.1ELIN, MAURICE GUSTA VE231,275-277,407,452

GAUBERT, PHlLIPPE 264GAULLE, CHARLES de 490GA YDA, VIRGINIO 383GEORGESCU, LISETTE 67GERALDY, PAUL 35GIIEORGHIU-DEJ, GIIEORGIIE

14GIIEREA, IONEL 134GIIERMi\NSCI-Il. ANATOL 12GIIIMUŞ, doctor 142, 145GIIIOLU, MARIE ()2, 95, 103, 114,

118, 178, 197, 242, 306, 369,513-515,520

GIIIOLU, STA VRI 92. 369, 568GIDE. ANDRI~ 92, 169,201,226,

227,381,516.568GIESEKING, WALTER 263. 403.

533GIGURTU, ION 281, 342,368GIRAUD, IIENRI 276, 277, .:l90GIRAUDOUX, A. 288,414GIURESCU, CONSTANTIN C. 269GLAZUNOV, ALEKSANDR K. 38.

297GLUCK, C. W. 24. 271GODEANU, ELVIRA 57, 198.252GOEBBELS, JOSL:PlI 382, 414,

415,503,504,512GOGA, OCTAVIAN 136,146,147,

152,154,159,186.204,335,383,390

GOG;\, VETURIA 382GOLDSCIIL\GER, MUNI 39,424GONCOURT. EDMOND ele 169,

176GONCOURT, JULES de 169, 176.

181GORAŞ, VASILE 68, 69GORING, HERMANN 272GRANADOS, ENRIQUE 315GRAUR, ALEXANDRU 558, 565GRĂSOIU, DORINA 9,12

582

GRIGORCEA, GHEORGHE 394,573

GRIGORESCU, LUCIAN 80GRINDEA, MIRON 135, 136, 156,

305GROCK (ADRIEN WETTACH)

110GROSSU, COIUN 225, 416GROZA, DUMITRU 336GRUBER, SOLOMON (CIIARLES)

442,520,568GRUr\'IBERG, CAROL 36,50,51,

53,67, l13, 118, 130, 135, 161,165,225,252

GUITRY, SACIl.i\ 550GULIAN, EMIL44, 76, 77,84. gy,

154,199,268,377,378,384.419,489.490,509

GULIJ\N, 1-I0RTANSi\ 76. 77.489,509

GUNTIIER, FRANKLIN MOTT343,385

GUSTI, NINETA 537GYR, RADU 294, 304

IlAINERICII (unchi) 31lIIALIPPA, PAN 342I If\NDEL, G. F. 20, 23, 39, 50, 60,

100,120,271,279,310,315IIARAND, FIFl 181IlARDY, TH. 508IIARRIS, FRANK 330, 332I IA YDN, J. H. 20, 38, 39, 59, 95,

253,266,271,273,310IIEBBEL, CHRISTIAN FRIED-

RICH 50IlECHTER, DOMINIQUE 12lIECIITER, MICHELE 12IIECI-ITER, PIERRE (POLDY) 12,

19,26,63,172,185,226,227,238,271,276-278,282,284,285,311,314,392,394,415,424,452,456,464,468,481,482,487, 535,538,541-543,546,553,556,575

I1EFfER, ALFRED 57, 161,476

HELLMANN, director 32HERESCU, N. I. 239, 267, 269HERSENI, TRAIAN 3771IERŞCOVICI, SAMY 19HESS, RUDOLF 333-337, 340,

341,426HILLARD, RICHARD (RICCI)

324,342,359IIILLARD, VICKY 374, 375IIILLEL, MANOAH 387HITLER, ADOLF22, 113, 146, 179,

IY8,224,226,228, 284,294, 298.299,323,331,333-335,337,340,343.344, 346, 348, 349, 356, 360,361, 363, 388, 393, 395-398,412-415,421,425,429,448,474,481,482,492,499, 503, 510, 513,532,551,562

HOARE, REGINALD 3031I0DOŞ, ;\LEXANDRU 137IIOGAŞ, CALISTRAT 691I0LBAN, ANTON 55,108HORTHY, MIKLaS 272, 393, 3941I0WARD, LESLIE 559,560HUBERMANN, BRONISLAW

94-96HURTIG, ALEXANDRU 193IIURTIG, lEAN 423

IAMANDI, VICTOR 222, 236lANCOVESCU, ION 35, 48, 53,

5~61, 80,81, 83,84, 87, 89,91,93,116,119,134

IANCU, VICTOR 389IBERT, lACQUES 37IBSEN, HENRIK 154,492ICl-IlM, FLORICA 9IGIROŞEANU, GRIGORE 392, 533IGNĂTESCU, CONSTANTIN 304ILIESCU, doctor 369IONESCU, EUGEN 8, 9, 283, 287,

303,304,317,339,341,344,345,360,379,381,389,395,419,457

IONESCU, GHrrĂ 83, 152, 255,259,263,271,317,365,416,418

IONESCU, NAE 5, 6, 8, 19-22,24,29, 30, 33, 35, 40, 41, 45,46,48-50, 58, 59, 64, 87, 89-91,105, Ill, 113, 121,123,130,134,146,147,151,160,161, 171,175,191,196,197,213,232,234,235,263,267,268,296, 3(Xl,313, 339,345, 356,358,4(X), 476, 533,537,549

IONESCU, RAZVAN 50IONESCU. RODICA 395IONESCU, TAKE 314IONESCU, VIRGIL 377IORGA, NICOLAE 114ISCOVICI, BISCO 191ISTRA TI, PUIU 122, 123lUCA, DUMITR U 65IVAŞCU, GEORGE 548

lAM ES, NORAI-I 265JAMMES, FRANCIS 55JEANS, SIR JAMES 501JEBELEANU, EUGEN 346JiANU, IONEL 31, 397JOUHAUX, LEON 306

KAHANE, doctor 368, 493KĂLMAN, IMRE 304KAZAZIAN, proprietară 448, 449,

568KEMPFF, WILI-IEUv! 38, 39, 102,

156KILLINGER. MANFRED von 376,

566,574KIRIŢESCU, AL. 56KREUTZBERG, IIARALD 110

LABAIRYE, guvelllator al BănciiFranţei 97

LA FONTAINE, lEAN de 289

583

LALO, EDOUARD 55,123,211LALOU, RENE 201LAMBERT, MeU. 55LA ROClIEFOUCAULD, NOR-

POIS de 194, 195LASSAIGNE,lACQUES 225, 227,

228, 266, 269, 294, 305, 306,405

LA VAL, PIERRE 254,377LA WRENCE, D. II. 196, 332, 359LAZARONEANU, IONEL 94,161LECCA, RADU 424LEmOVICI, CAMIL 460LEIBOVICI, MARCU 67LEMNARU, QSCAR 570LEREANU, ANGELA III, 251,

254.256,262,265,272,295,344,351, 355, 385,403,421,450,455,460

LEOPOLD, rege al Belgiei 279, 280LETR;\Z. JEAN de 499L110TE, ;\NDRI~ 35L1EI3SIECH, MONI 230L1NCOLN, AI3RAlIAM 215L10TARD. lEAN ETIENNE 306L1SZT, FRANZ 283LCXATELLl, PIETRO ANTONIO

50, 123LONGIIIN, VASILE V. 222, 346,

503LOVINESCU, E. 62,305,342,360LOVINESCU, colonel 343LUCllIAN. ŞTEFAN 333LUCIA (mătuşă) 426LUDO, 1. 135,383LUNGEA NU. actor 116LUPAŞ, IOAN 147LUPAŞ, OVIDIU 343,346,503LUPU, NICOLAE 154,414

MACOVESCU, GEORGE 565MADGEARU, VIRGIL 150, 154MAGDA, MARIA 503MAHLER, GUST AV 122

584

MALLARME, STEPHANE 55MALAXA, NICOLAE 308MALRAUX, ANDRE 147MANEA, NORMAN 12MANGERIU, profesor 204MANIU, CORNELIU 169MANIU, IULIU 24, 565MANOILESCU, MIHAIL 267MANOLESCU, ION 493MANOLESCU, colonel 20RMANOLlU, PETRU 20, 90,103MA RCOVIC'. CINC'AR 317MARCU, VALERIU 337, 338MARDARE, colonel 208MAREŞ, NICOLAE 2tJOMAREŞ, NINA 20, 32, 62, 66, 68,

80,85, 114, 132, 134,144, 157,175.191,195,216,234.235,264,314,334,455,572

MARIN. VASILE 108, III, 113MARKEVITCII, IGOR 306MARX, KARL 345M/\SSOFF, IOAN 147MATSUOKA, YASUKE 319MAUROIS, ANDRt 267MAURRAS. CI-(ARLES 569MAXIMILlAN, doamna ISIMAXIMILlAN, V. 56, 175, 176MA7..ARINI, NICOLAE 368MANCIULESCU, TITEL 477MĂRUTĂ, GEORGE 573MEDREA 41MEREDITII, GEORGE 172METAXA, AGLAE 564MICESCU, ISTRATE 20, 151,411,

412MIJ-lALACI-(E, ION 342MILSTELN, NATHAN 87MIRACOVICI, PAUL 80MIRODAN, ALEXANDRU 12MIRONESCU, PICU 314MISSIR, DOINA 572MiNDRA, VICU 12, 14MOHOR, MARIA 93, 536, 537

MOLDOV ANU, CORNELIU 52,268

MOLIERE (JEAN - BAPTISTEPOQUELIN) 297, 414

MOI.JNARI-PRADELLI,BERNARDINO 37

MOLNĂR, FRANZ 57,125MOLOTOV, VEACESLA V M. 349,

565,566MONET, CLAUDE 333MONTAIGNE, MICHEL de 253,

378,461-463,566MONTAUREANU, VIRGIL 33MONTGOMERY, SIR BERNARD

488,490,497,523,535,549MONZIE, ANATOLE de 518MOORE, THOMAS 456MORGAN, CHARLES 32, 138,

145,146MORITZ (unchi) 391, 394,432MOSCOVICI, PAUL 31,121MOSS, FLORA (WENDY) 96,133MOTA, ION 1. 64,108, III, 113MOUTON, JEAN 519, 520MOZART, W. A. 19,20,23,24,38,

39,57,60,80,90,92,94-96,98,100,102,118,120,122,123,129,131,137, 138, 14~ 15~21~215,226,235,238,245,247,252-255,257,261,269,271,273,275,288,297,310,315,357,392,451,462,535

MUCHE, ION 89MONZER 94, 95MUSSOLINI, BENITO 195, 273,

294,340,394,521,523MUŞATESCU, TUDOR 103, 131,

494,570MUTZNER, SAMUEL 80

NAPOLEON 1 BONAPARTE 360,362, 364, 386,420,442

NĂDEJDE, MIRCEA 345NEAMŢU, OCTAVIAN 562NEGRI, GABRIEL 41

NEGULESCU, colonel 412, 413NEGUŢI, locotenent 208-210NENlŞOR, GHEORGHE 25,29,37,

42, 45, 46, 62, 65, 80, 83, 108,114,130,314,317,498,500,515,516,522

NENIŞOR, MARYSE 25,37,41,44-46,62,65,66,80,83,89,96,114,120,130, 162,171,197,292,314,317

NEWTON, ISAAC 29NICI IOLSON, deputat laburist 160NICOLAU, LULU 51NICOLESCU, CONSTANTIN D.

368NICULESCU, MIRCEA 35NICULESCU, maior 285,286NICULESCU-BUZEŞTI, GR. 573NIEMIROWER, IACOB 82NIETZSCHE, FRIEDRICII 158NOICA, CONSTANTIN (DINU) 8,

108,112-114,140,192,236,292,412,516

NOICA, WENDY 107, 112, 113,139,412

OCNEANU, VICTOR 33, 37, 38,99, 102, 103, 186,237,395,397,402,522

ODEANU, ANIŞOARA 101OLTEANU, RADU 111,434ONICESCU, OCTAV 33, 34, 235,

313,460,529,537,548OPRESCU, GEORGE 227,277,397,

398,416ORLEANU, J010 35OSTROVSKI 151OŢETEA, ANDREI 431, 529

PAGNOL, MARCEL 431PANAITESCU, D. D. 14PANCU, LILI 162PANDREA, PETRE 38, 62, 138

585

PAPADAT-BENGESCU, HOR-·TENSIA 52

PAPAGOGA, MARGARETA 300PAPEN, FRANZ van 381PAPILIAN, VICTOR 339PASCAL, ALEXANDRU 47PASCAL, BLAISE 431PASCAL, CAROL 176PASCAL, RCU 391PA TMORE, DEREK 266PAULIIAN, jEAN 201PAULUS, FRIEDRICI-I 499PĂLĂNGEANU, şef Stat-Major

382PĂTRĂ~CANU, LUCRETIU II,

556, 558, 570, 574PENCIU (familia) 80, 132, 157PERIETEANU,L GR. 122PERLEA, IONEL 123PERPESS[CIUS (DIMITRIE S. PA-

NAITESCU) 87, 88, 153, 504P(:TA[N, HENRY 275, 284, 347,

369.481,482,490,521PETRA~CU, GHEORGHE 398,

399PI:TRESCU, CAM [L 8, 9, 31,45,

46,50-53,55,63,67,68,71, X4,94,95, 101, 104, 10X, 113, 125,126,130,132,138,144,152,153,155,156,183,196,197,212,225,227, 229-231, 235, 245, 246.252,260,264,266,269,272,280,295,297,299,300,319,336,347,350,356,357,363,365,376,393,396,410,412,413,416,419,425,433,447,4&),469,483,492,499,503,504,507,509,512,525,527,540,545,548,56[,568

PETRESCU, CEZAR 52, 74PETROVICESCU, CONSTANTIN

288PETRU AL II-LEA (KARAGHEOR-

GHEVIC) 320PEYOV, NORA 57PIACENTINI, NORA 494-496,

536,537,545,551,553,564,568

586

PIATIGORSKI, GREGOR 38PINELl37PIPPIDI, DIONISIE 339,341,348,

389,400,416,516PISSARO, CAMILLE 239PLĂCINTĂ, GHEORGHE 21 1PLENICEANU, SEVER 60, 62. 64POENARU, avocat 372POLlHRONIADE, MIJlAI 91, 132,

234, 235, 41 1POP/\, VICTOR ION 93, [78, 183.

352. 537POPESCU, DUMITRU 1. 28XPOPESCU, RADU 340POPESCU, STELL\N (;5,87, X9,97POPESCU-NEC~EŞTI, doamna

97POPOVICI, L1LL Y 46. 150.321POPOVICI, MU-L\IL 150POPOVICI-LUPA, LULI 17X. 197POPOVICI-LUP,\. N. 178POULENC, FRANCIS 39PRESIANU, RENI~E 543PRETORIAN 313PREZAN, CONSTANTIN 334PRIESTLEY, JOHN 389PRIMO DE RIVERA, ANTONIO

203PRODAN, PAUL 99PROKOFIEV, SERGIIEI S. 37. 39PROTOPOPESCU, DRAGO~ 63,

64,533,548PROUST, MARCEL 7, 28, 29. 160,

168, 169, 173, 194, 195, 205,206,472,519

PURCELL, EDWARD 279PUsKIN, ALEKSANDR S. 567

QUfNCEY, THOMAS de 229,404,420

RACHEL (mătuşă) 67RACINE, JEAN 507

RACOVEANU, GH. 40, 134,292RADEK, KARL 22RALEA, MIHAI 150, 157,188,205,

212,227,229,236,239,339RALEA, doamna 225, 268RAi~EŞ, MARIErrA 35, 80,295,

312,572RAVEL, MAURICE 36-38, 118,

119, 129,253,257,269,278,288,411,418

RĂCI::ANU. maior 314RADULI::SCU, AURELIAN 121RĂDULESCU. GOGU 115. 123RADULESCU, MIRCEA DEM. 62RADULESCU. VIRGLNICA 161RĂ DU L ESCU - POGON EA NU,

VICTOR 573READ, diplomat 273REBREANU, LIVIU 31, 52, 156,

395,492,527REBREANU. PUIA 31REBREANU. doalllna 156REGER, MAX 135,210,2541\1;\RIA, regina României 98, 255IU::INIIARDT. MAX 132RENARD, .JULES 6, 51. 53, 55, 71,

102. 150, 169, 170, 176,402RENOm, AUGUSTE 333RESPIGIII, O. 37REYNAUD, PAUL 276, 279, 282,

284RIBBENTROP, JOACIIlM von

344RICCI, ZOE 163-166,174,187,188,

I(X), 191, 194,196,197,213,230,236,237,251,257,261.263,267,273,300,331,340,362,402,480

RIEFENSTAlIL, LENI 101RING, ziarist 51RIOŞANU, ALEXANDRU 288. 296ROMAINS, .JULES 312ROMAN, ELL Y 104, 176ROMAN, HORIA 346ROMAN, SAŞA (SACHA) 48, 96,

III, 134, 154, 155, 200, 212,246,294,314,325,365,432,447

ROMMEL, ERWIN 420,434,438,439, 456, 458, 460, 481-485,488,503,508,509,548

RONEA, WILL Y 26, 444, 453ROOSEVEL T, FRANKLIN D. 306,

312,313,373,385,481,482ROSEN, IOSI 391ROSENTHAL. AURICĂ 161ROSETTI, AL. 8, 14,98, 172, 183,

184, 192,204, 205, 212, 215,225-227, 229, 232, 234-238,247,248,250,256,263,264,266,268-270,276,277,289,312,336,338,342,356,358,369,376,380.382,384,385,390,395-397,405,406,412-414,419,425,426,431,433,439,443,444,447,449,455,460,478,483,507,516,525,539,540, 565, 570

ROSETrI. DANTE GABRIEL 371ROSSLNI, GV\CCHINO 404ROŞU, NICULAE 37, 62RUBINSTEIN, ARTHUR 100RUSKIN, JOHN 29,332RUSSO, DEMOSTENE 449RUSU, UVIU 389

SADOVA, MAIUETrA 32,37,49,55-57,60-62,66,67,80,81,83,84,89,91-94,99, JOI, 108, 114,130-132, 134, 144, 150, 159,173, 197, 198, 235, 295, 297,300,301,312,319,321,532

SADOVEANU, ION MARIN 96.192,280

SADOVEANU, MIflAIL 52, 69,205,214,248,547

SAINT-SIMON, LOUIS duce de155

SAINTE-BEUVE, CHARLES 355SARMENT, JEAN 201SA VOIR, ALFRED 431SĂGEATĂ, IULlAN 208SĂRĂ ŢEANU, doanma 423

SÂN-GIORGIU, ION 64,125,129,147,154,381

SCARLATTI, ALESSANDRO S.95, 266

SCHACIIT, HJALMAR 105SCHEESER, familia 263SCHERCHEN, HERMANN 122,

255SCHNARCH, FANNY 402SCHUBERT, FRANZ 38, 50, 95,

266,269,273,310SCHUMANN, ROBERT 36, 50,

59, 100, 132, 148,210,245,403SCÎNTEIE, ION 308, 309SCRIBE, AUGUSTIN-EUGtNE

518SEBASTIAN, ANDRI~ BENO

(BENU) 12-15,20, III, 185,190, 200, 233, 264, 272, 274,290, 311, 355, 366, 367. 371,372, 375-378, 382, 389, 390,393, 395, 403-405, 409, 415,417,421,438,441,444,445,460,463,500,551,553,560

SEBASTIAN, BEATRICE 12SEBASTIAN, MICKAELA 12SERGHI (SENI), CELLA 93, 97,

ICXl,101,104,130, 156,161,191,198,311,479,493

SHAKESPEARE, W. 332, 379, 380,382,397,401,454,460,462,463,466,467,484,490,515,526,530,531-533,571

SilA W, DERNARD G. 287, 297,302,330,332,391,397

SHELLEY, PERCY B. 317, 332SIEGFRIED, W. 35, 164, 180,570SIGNAC, PAUL 333SILBERSTEIN, doctor 355STh-1A,HORIr'\ 306SKRIABIN, A. N. 38SOARE Z. SOARE 103,208,225,

488,536,537SOIU, TOŢA (ŢOŢA YANN) 35,

80,83,84,91

588

SOLACOLU, 1'1-1.(ŢUŢUBEY) 34,165,225,268,376,413,455,471

SOREJ\NU, HENRI 33, 198SORU, T. T. 130SPENGLER, OSWALD 58,420STALIN. 1. V. 22, 257, 350, 356STAN, SANDINA 177STANCIU, V. V. 122STANCOV, colonel 490STANCU, ZAIIARIA 20, 33,41,

6~ 125, 126, 35(~ 562STANISLA VSKI, KONSTANTIN

S.132STANESCU, CORNEL 122STĂNESCU, avocat 572STEINRECK, JOIIN 574STELESCU, MIHAI 190STENDHAL (HENRI BEYLE) 67,

71, 169STERIADI, JEAN 227STERIAN, MARGARETA 384STERIAN, PAUL 303, 468, 483,

4~4STERN, ADOLF 300STERN. LEOPOLD (POLDY) 252,

31Xl,357STERNE, LAURENCE 397STOIAN, doctor 166STORLN, GHEORGHE 221STRAUSS, RICHARD 100STRAVINSKI, IGOR F. 39,156STREINU, VLADIMIR 88, 298,

308STREITMAN, II. ST. 424STROIE, N. 453, 473STURDZA-BULANDRA, LUCIA

60,117,119,223SUCHLANU, D. 1. 162,213,238,

364SZIGETI, JOZSEF 90SZYMANOWSKI, KAROL 123

SAFRAN, AL. 389SAHIGHLAN, ION 571

ŞElr'\NU, WILL Y 391ŞEICARU, PAMFIL 64, 201, 267,

547ŞEPTILICI, MIRCEA 494-496,536,

.537,545,551,553,568ŞTEFĂNESCU,CORNELIA 12,14ŞTEFĂNESCU, MIRCEA 473, 476, .

478ŞTEFĂNESCU, VIRGIL 172ŞULUTIU, OCTAV 39, 88

TAINE, IIIPPOLYTE 371,397TARTINI, GIUSEPPE 39, 123TĂTĂRE'sCU, GH. 21,31,244,267,

281TĂTĂRESCU, doamna 276TELL, AL CRISTlAN 41, 234TEODOREANU, AL O. (PĂSTO-

REL) 62, 227, 308TEODOREANU, IONEL 52, 73-75,

308,489TEODOREANU (YELISAR), ŞTE-

FANA 74TEODOREANU, ŞTEFĂNucĂ 74TEODORESCU, ANCA 12TEODORESCU- BRANIŞTE, T.

8,270,324,342,366-368,398,405,410,414,419,427,448,472,473,514,528,563,569,570

THEODORESCU, CICERONE 88,159.161,199,202,439,532

THEODORESCU, DEM. 89, 110,178,304

THEODOIUAN, ALICE 134, 187,188;197,225,232,291,292,324,331,342,343,348,359,366,367,369,374,393,398,402,405,41~412, 419, 424,427, 453, 471,493,514,515,538,546,547

TIIEODORIAN, CATON 134TI-IIBAUD, J. 96,120THIBAUDET, ALBERT 355TII\lICĂ, GEORGE 56,61, 84, 116TIMOŞENKO, S. K. 384, 399,407

TIMUŞ, VASILE 181,337,412,494TITEANU, EUGEN 193TITO, IOSIF-BROZ 555TITULESCU, NICOLAE 85,314,

317,498TOLSTOI, LEV N. 360, 361TONEGHIN, MENNY 56TOROSSIAN, HERANT 574TRANDAFIRESCU -

NĂMĂEŞTI, L 89TRIFA, VIOREL 336TRIVALE, L 476TROTKI, LEV DA VIDOVICI 22TRUELLE, JACQUES 472TUCIDIDE 341,349,352,354TUDOR, SANDU 20, 33, 34,41TURBE, MAURICE 195,307TVETKOVIC, DRAGISA 316, 317

TANKOV, ALEXANDER 555TĂRANU, NICOLAE 56, 84ŢUTEA, PETRE 516

ULEA, OCTAVIAN 558UNGAR, IMRE 118UTRILLO, MAURICE 239

VAIDA-VOIEVOD, AL 21, 24VALADON, SUZANNE 239VALENTINEANU, VALERIU 198VALERY, PAUL 55VAN GOGH, V. 239VASILIU-BIRLIC, GR. 496, 498,

500,522,526,550VASILIU-CLUJ, avocat 121VĂITOIANU, ARTHUR 62VECI-IIU, profesor 21, 22VENTURA, MARIA 47,91,493VERACINI, FRANCESCO MARIA

96VERDI, GIUSEPPE 304

VIANU, TUDOR 46, 87,339, 345,389,390

VIANU, doamna 268VIFOREANU, MARIANA 130VIFOREANU, PETRU 130VILMAN, A. 424VINEA, ION 345VIŞOIANU. CONSTANTIN (VIVI)

8,101,151,1114,225,227,270.273,317,340,342,364,367-369,380, 3Y2. 394, 408. 410,417,425,448,465,490, 540, 565, 566, 570,573

VIV ALDI, ;\NTONIO 80, 269, 273,415,41l.{

VLĂDESCU. TOMA 126VLADOIANU, N. 488VOGLI3ERG,313VOICHITĂ. AURI:L 257VOICULESCU, f\1ARIOAR;\ 215.

321VOJEN, VICTOR P. 377, 37HVOLCOVICL profesor 406VOROŞILOV, KLlMENT E. 374VRAC'\, GEORGE 61,116,175.

177,489VULcANESCU, MIRCEA 41, 283.

350,435,463.543

WALTER. BRUNO 24WAUGII. EVELYN 311WAVELL, SIR ARCIIIBALD 303WEBER, CARL MARlA vun 38,

59,271WEI3ER, ductor 348

WEISS, AURELIU 476WEYGAND, MAXIME 276, 280,

281,327WHITMAN, W. 355WIEDER 104,215WILDE,OSCAR 192WITZLING, B1LL 113

YPERT, ziarist 513YSA YE, EUGENE 23

ZAHARIA. EUGENIA 51,53. 117ZAHARIA (unchi) 200, 391, 392,

426,435,518,559ZAMRACC[AN, KRIKOR II. 350ZANEA, ALEXANDRU 351ZARIFOPOL, PAUL 67zA VOIANU, prefect 300ZELI:A-CODREANU, CORNE·

LIU 85. 91,133,171,1':10-192,195,335

ZILI3ER, IIERI3ERT (RELU) 7, II,151,271,294,419,556,558,561,562,565,570,574

ZISSU,A. L. 7,181,281,316,329,345,390, 3')2.394, 396, 399,400,408, 411, 424, 425-427, 435,437, 443, 447, 450, 469, 514,515,562

ZISSU, doamna 316, 329,345,397,399,400,408,469,549,571

ZURBARAN, FRANCISCO de 65ZWEIG, STEFAN 443ZWIEDENEK, EUGEN 98

Cuprins

Prefa ţă . . . . . '. . .Menţiuni asupra ediţiei19351936 .1937 .Jurnal de schi [1937-1938]1938193919401941194219431944Indice de nume

51319

44105

139144

193

252

285429

491

539577

UN DOCUMENT INEDIT DE PRIM ORDINÎn ciuda legendelor care circulau în jurul misteriosului'jun~'l] inedit al lui Mihail Sebastian, puţini au avutprilejul să consulte cele nouă caiete ale sale, păstrate cusfintenie de familia scriitorului vreme de 50 de ani. De,curînd, urmaşii lui Mihail Sebastian au încuviinţatpublicarea integrală a jurnalului. Apare astfel, într-oediţie îngrijită de Gabriela Omăt şi prefaţată de LeonVolovici, nu numai una dintre cele mai captivantescrieri memorialistice ale literaturii române moderne,dar si un extraordinar document de istorie culturală si, ,politică a anilor '30 - '40.

Primele pagini din jurnalul lui Sebastian datează din februarie 1935. Trecuseun an de la declanşarea scandalului din jurul romanului De două mii de ani şial şocantei sale prefeţe antisemite, semnată de Nae Ionescu. Atacurilor din toatedirecţiile scriitorul le răspunsese într-un eseu magistral, Cum am devenithuligan, încheiat în decembrie 1934. Dar criza sa sufletească şi de conştiinţăpare să înceapă abia acum, iar însemnările acestui adevărat « jurnal de bord »

se vor face ecoul furtunilor lăuntrice, ca şi al celor care bîntui au, în epocă, viaţapolitică a ţării şi întreaga Europă. De aceea, în mărturia complexă lăsată deSebastian se interferează un jurnal intim, al stărilor interioare şi experienţelorsentimentale, un jurnal de creaţie, un jurnal « evreiesc» şi, mai amplu decîttoate, unul intelectual şi politic.În acesta din urmă se află adevărate revelaţii portretistice, ca şi « foaia detemperatură» a relaţiilor scriitorului cu prietenii apropiaţi - Mircea Eliade,Carnii Petrescu, Al. Rosetti, Petru Comarnescu, Eugen Ionescu, Martha şiAntoine Bibescu, C. Noica, C. Vişoianu, Teodorescu-Branişte -, alături descînteietoare instantanee din viata politică si culturală bucuresteană.După ce co;semnează, în chip 'tulburăto;, «convenirea legionară» a unorstrăluciţi prieteni, jurnalul lui Sebastian devine o cronică a Bucureştilor în vremede război şi a dramei populaţiei evreieşti din aceeaşi perioadă. Paginile finale,datînd din decembrie 1944, înregistrează cu aceeaşi acuitate, o dată cu prezenţatrupelor sovietice în Bucureşti, semnele neliniştitoare ale instalării viitoareirepresiuni comuniste. E ultimul mesaj lăsat de scriitor posterităţii.

mihail sebastian -jurnal

Documents