CURS 2.MULTIPLICAREA VIRALA se face intracelular prin inhibarea sintezelor celulare de catre virus

virusul induce sinteza acidului su nucleic si a proteinelor proprii ce vor

produce alterari functionale care distrug celula sau o transforma malign

Aceste modificari depind de virusul infectant si celula gazda

ETAPE: I. Adsorbtia si atasarea virusului pe celula

II. Patrunderea in celula

III. Decapsidarea si migrarea acidului nucleic

IV. Sinteza constituentilor virali

V. Asamblarea si maturarea virionilor

VI. Eliberarea progenilor virali din celula

I. Adsorbtia / atasarea Legarea virionilor prin structuri de atasare la receptorii celulari:

1. structuri de legare virale

Capsidale - la v. neinvelite (adenov.- fibre si baze pentonice)

Glicoproteine de suprafata (spiculi) la v. invelite (v. gripal, glicoproteina 120 la HIV)

2. receptori celulari

constituienti membranari celulari cu afinitati pentru virusuri

Unele virusuri au activitati specifice: CD4 (limfocit T helper) pentru HIV, CD21 pentru v. Epstein-Barr

Receptorii sunt specifici de specie: Ex. celule de primate pentru v. polio

Uneori se constata absenta receptorilor = celule nepermisive pt. virusuri

exprimarea receptorilor pe anumite celule = tropism viral

3. relatii virus-receptor:

Exista receptori comuni pentru mai multe virusuri:

- din aceeasi familie: CD4 pentru HIV1 si HIV2

- din familii diferite: acid acetil neuraminic

pentru coronavirusuri si virusul gripal C

virusurile din aceeasi familie pot recunoaste receptori diferiti: rhinovirusuri

un virus poate recunoaste mai multi receptori : HIV (CD4, glicosil ceramida)

4. adsorbtia propriu-zisa are mai multe forme :

reversibila (atractie ionica),

ireversibila (legaturi intre receptori si liganti virali)

Adsorbtia e influentata de: temperatura, pH, cationi, nr. virioni

II. Patrunderea virusului in celula Mecanisme de strabatere a membranei celulare:

translocare: trecere directa (doar la v. foarte mici)

endocitoza:

- la v. neinvelite = inglobarea virionului in portiuni ale membranei cu proteine contractile, care produc o vezicula citoplasmatica (endozom), captata apoi de lizozomii celulari;

- la v. invelite (gripal) = invelisul viral fuzioneaza cu membrana endozomala prin scaderea pH si actiunea hemaglutininei

fuziunea: intre membrana celulara si invelisul viral -in exteriorul celulei (paramyxov., retrov., herpesv.)

III. Decapsidarea eliberarea acidului nucleic din capsida prin act. proteazelor celulare loc: la nivelul membranei celulare (enterov.), citoplasma (poxv.), perinuclear (adenov.)

migrarea ac. Nucleic - spre structuri de replicare: direct, indirect (vezicule, cisterne citoplasmatice)

locatii de replicare:

citoplasma (v. ARN = paramyxov, rhabdov. alphav., togav.)

nucleu celular (v. ADN = herpesv., adenov., papovav.; dar si unele v. ARN = myxov.)

IV. Sinteza constituentilor virali

Genomul viral parental contine informatia pentru sinteza:

ac. nucleic progen viral

sinteza proteinelor structurale si functionale

Celula gazda nu contine ARNm pentru sinteza proteinelor virale

replicarea genomului parental este diferita in raport cu: tipul acidului nucleic (ADN/ARN), cu nr. de catene (mono, dublu), cu forma (liniara, circulara), cu nr. segmente, si sensul catenei (+ /- )

Etapele multiplicarii genomice:

1. replicarea genomului

2. transcrierea si sinteza ARNm

3. translatia si sinteza de proteine

4. Relatiile dintre genom i ARNm

2 . Transcrierea genomului viral Transmiterea informatiei se face prin:

a. transcriere si sinteza de ARNm pe matrita genomului viral:

- are loc in nucleu sau citoplasma (cnd celula nu are enzime)

b.- ARNm este matrita pentru translatie si sinteza de proteine virale

enzime: ARN polimeraza dependenta de ARN/ADN

v. ADN sintetizeaza ARNm in nucleu cu ajutorul unor polimeraze celulare;

unele v. ARN (orthomyxov) au transcriptaze dar folosesc in nucleu si polimeraza II celulara

v. ARN au enzime si sintetizeaza ARN m in citoplasm; poxv. (ADN) au enzime proprii si sintetizeaza ARNm in citoplasma

3. Translatia si sinteza proteinelor informatia continuta in secventele nucleotidice ale ARNm se transforma in secvente de aaminoacizi din structura proteinelor

sinteza este realizata de: ARNm, ARNt (transfer), enzime catalizatoare, ribozomi

- ARNm are nucleotizii grupati cte 3 (codoni) care corespund in translatie unui a.acid

- ARNt are rol de adaptor intre codonul ARNm si a.a., secventa lui nucleotidica fiind complementara (anticodon )

- enzimele catalizatoare: aminoacetil sintetaza = cupleaza a.a cu ARNt; peptidil - transferaza = leaga capatul carboxil al unui a.a . la capatul amino al urmatorului

- Ribozomii = complexe formate din ARNr si proteine care pozitioneaza complexul codon-anticodon si induc formarea de polipeptide; au doua subunitati:

mica (de legare de ARNm si ARNt) si

mare (catalizeaza legaturile peptidice)

4. Relatii genom ARNm (grupe de virusuri): grupa I = virusuri ADN d.c. (adenov., herpesv., papilomav.) folosesc

polimeraza II celulara; exceptie poxv. (au enzime proprii)

grupa II = v. ADN m.c. cu sens +/- (parvov.) folosesc enzime celulare

grupa III = v ARN m.c. cu sens + ( picornav.), genomul are rol de

ARNm

grupa IV = v. ARN m.c. cu sens (orthomyxov.,paramyxov., rhabdov.)

au transcriptaze

grupa V = v. ARN d.c. segmentat au transcriptaze pentru fiecare

segment

grupa VI = v. ARN m.c cu sens + care au reverstranscriptaze cu sinteza

intermediara de ADN si apoi cu enzime celulare ARNm si

ARN progen

grupa VII = v. ADN m/d c. circulare (hepdnav.) au reverstranscriptaze

cu sinteza intremediara de ARN si apoi de ARNm si ADN

progeni

V. Asamblarea maturarea virala Maturarea virala = procesul prin care genomul viral progen si proteinele capsidale sunt asamblate in nucleocapsida

- v. ARN: au asamblarea in citoplasma, exceptie v.gripale (nucleocapsida se asambleaza in nucleu)

- v. ADN: sunt asamblate in nucleu (proteinele sintetizate in citoplasma migreaza in nucleu); exceptie poxv.: asamblare in citoplasma

Morfogeneza virala - etape:

a. formarea precapsidelor si capsidelor

b. intrarea genomului in capsida si formarea nucleocapsidei

c. formarea invelisului/anvelopei si invelirea nucleo capsidei (pt. v. cu invelis/anvelopate)

VI. Eliberarea din celula Mecanisme:

a. liza celulei cu eliberare de virioni progeni (v. neinvelite)

b. inmugurire: nucleocapsidele virale se imbraca cu portiuni de membrana celulara

(proeminente ) si cu insertii de proteine virale

Tipuri:

- tip I : dependenta de capsidele si proteinele de invelis (alphav. , hepdnav.)

- tip II : dependenta de proteinele capsidale (retrov. - proteine gag)

- tip III : dependenta de proteinele de invelis ( coronav. -proteine M si S)

- tip IV: dependenta de proteinele M si de invelis (HA si NA) si de RNP

(ribonucleoprot.) la rhabdov., ortho si paramyxov. Proteina M se ataseaza de stratul

bilipidic

Eliberarea propriu-zisa: formarea porului de inmugurire si reorganizarea

lipidelor din membrana celulei-gazda, cu eliberarea virusului

c. exocitoza: v. herpetice inmuguresc si se invelesc cu membrana nucleara, flaviv.

inmuguresc in reticulul endoplasmatic, coronav. in aparatul Golgi acestea sunt

inglobate in vacuole care se deplaseaza spre membrana celulara; aceasta fuzioneaza cu m.citoplasmica. Apoi virusurile sunt eliberate din celula.

VII. Dinamica multiplicarii virale

1 . Ciclul productiv - etape:

sinteza de virus progen

efect citopagen = moartea celulei

2 . Ciclul neproductiv

a. multiplicare blocata:

nu se elibereaza virusul progen infectant

celula gazda nu este lezata

b. multiplicare defectuoasa:

Ansamblare virala cu defecte: particule cu genom incomplet, neinfectante

celula nepermisiva nu produce progeni infectanti

integrarea acidului nucleic viral in genomul celular (v. oncogene)

INTERFERENTA VIRALA Este fenomenul prin care dupa infectia unei celule cu doua virusuri (succesiv sau simultan), multiplicarea unuia este inhibata

virusul inhibat = se numeste interferat

virusul inhibant = se numeste interferent

Tipuri:

homotipica = intre virusuri omologe (unul poate fi inactivat cu UV)

de competitie = are loc la nivelul receptorilor celulari, prin care v. interferent distruge receptorii pentru al doilea virus

Inhibarea replicarii virale: se realizeaza prin legarea particulelor defective de o replicaza (herpesv., poxv., ortho si paramyxov., togav.)

autointerferenta = infectie produsa in conc. mari, cu un singur virus

heterologa (intrinseca) = se observa la infectii mixte produse intre doua v. diferite taxonomic, dar infectante (v. ARN: v. rubeolos, v.polio)

GENETICA VIRUSURILOR Genomul viral (ADN sau ARN) este depozitarul

informatiei privind caracterele specifice virale. El d genotipul viral Fenotipul viral reprezinta totalitatea caracterelor exprimate,

care sunt codificate de gene corespondente.

Caractere fenotipice: depind de: spectru de gazda, tropism tisular, caractere de cultivabilitate :efect citopatic, plaje, de patogenitate (om, animale) sau morfologice.

Transfectia

ac. nucleic viral este infectant la majoritatea v. (exceptie v. cu ac. nucleic monocatenar, cu sens negativ = myxov., reov.)

Transfectia = initierea infectiei cu un ac. nucleic izolat si purificat, diferita de v.intreg:

- randament mic (1%)

- spectru de gazde e mare (se poate produce si in celule

nepermisive)

- Acesta infectie nu este afectata de AC.

limitat de nucleaze si favorizat de polimeri bazici (protectori)

Aplicatii ale transfectiei :

- prepararea de clone (populatii virale omogene)

- manipulari genetice (recombinari)

Variatia genetica

Este produsa prin:

Modificari in structura genomului,induse prin:

I. mutatii (fara aport de material exogen)

II. recombinri (cu material exogen)

Mutatia = alterare stabila transmisa la descendenti (mutanti) a uneia sau

mai multor gene

a. Moduri de producere:

1. substitutie : inlocuirea unei baze cu alta prin :

tranzitie = purina inlocuita cu purina ; pirimidina cu pirimidina

transversie = purina inlocuita cu pirimidina si invers

2. transversie = intercalarea unei alte secvente nucleotidice

3. deletie = pierderea unei secvente nucleotidice

4. inversie = schimbarea orientarii unei secvente

- insertiile si deletiile pot fi induse de acridine (catena complementara: deletie; catena matrita: insertie)

- inversia apare si prin endonucleaze (e. restrictie) sau liganzi care induc codoni non-sens, cu exprimare de polipeptide diferite (incomplete)

b. Mecanismele mutaiilor:

1. erori de transcriere sau de translatie :

mutatii missens (din gresala): codificare defectuoasa a a.acizilor

mutatii nonsens: codoni non sens care opresc translatia si apar polipeptide cu a.acizi- lipsa

2. procese reparatorii cu defecte

c. Clasificarea mutatiei:

I. Dupa modul de aparitie :

- spontana : la v. ARN (orthomyxov., lentiv.) la care polimerazele ARN dependente nu elimina secventele gresite

- indusa : cu ag. mutageni (rata = 2x10 5/gena)

Factori mutageni

1. agenti fizici:

Radiatii: UV (dimeri la timine); Rx. gamma (produc radicali liberi cu oxidari distructive); radiatii ionizante

Temperatura: multiplicare virala la temperaturi total diferite de cele prezente initial la parentali

2. agenti chimici:

ac. nitros: converteste bazele prin dezaminare (adenina - in hipoxantina)

2-aminopurina: analog al bazelor purinice, cu incorporare in ADN

coloranti acridinici (proflavina): produce deletia si insertia de baze azotate

II. Dupa numarul de secvente implicate mutatiile pot fi :

mutatii punctiforme: modificarea unei singure perechi de baze nucleotidice (missens)

mutatii multisitus: modificarea unor mai multe perechi de baze

III. Caracterele genetice pe care le modifica mutatiile

- modificarile genomice se exprima in caractere fenotipice (markeri) deosebite de cele parentale

- Mutatiile produse la gene esentiale sunt letale

- Tipuri de mutanti:

1. Mutanti termosensibili (ts): v. cu proteine modificate, imunogene, dar cu virulenta

atenuata.Majoritatea vaccinurilor vii atenuate au tulpini termosensibile

2. Mutanti dependenti de gazde

multiplicare in celule nepermisive: v.adeno in celule de origine umana

3. Mutanti morfologici:

in culturi celulare: modificari sau disparitia efectelor.citopatice, modificar aparutei pe plaje de culturi celulare

pe ou embrionat: pocks-uri diferite pe membrana.chorioalantoida a oului embrionat de gaina

4. Mutanti rezistenti:

la inhibitorii de multiplicare, ex. medicamente : guanidina (v.polio); amantadina (v. gripal) sau la

act. Neutralizanta a AC-lor

5. Mutanti cu patogenitate atenuata:

- prin actiuni combinate: cultivare la temperaturi suboptimale si pe specii diferite (30-50 pasaje la v.polio, rujeolos si rubeolos)

- tehnologii de inginerie genetica: deletie de codoni (SV40 si v.polio)

6. Reversia mutatiilor (revertanti)

Se produce in situsul de origine = adevarata

apare prin suprimarea determinata de alta mutatie :

- intragenica (apropiata)

- intergenica (la distanta)

II. COMPLEMENTAREA apare cnd doua virusuri cu genom incomplet, cultivate simultan isi completeaza produsele codificate de genele lipsa

Este o interactiune fenotipica

Alternative de complementaritate vor induce:

- virusuri defective in regiuni diferite (trans): in care genele nemutante sintetizeaza totusi, proteinele virale

- virusuri defective in aceeasi regiune (cis) care nu se mai multiplica

III. RECOMBINAREA Recombinarea = modificarea structurii acidului nucleic prin aport de material genetic si schimburi de segmente genomice omologe - intre

virusuri diferite

1. Mecanisme de recombinare:

recombinarea intramoleculara :

- v . ADN (adenov., herpesv., poxv.), recombinare intre perechi de mutanti termosensibili , cu ruperi si reasocieri in catenele de ac. nucleici parentali aparute prin incrucisare reciproca (crossing-over). Intervin aici si enzime celulare .

- v. ARN cu genom nesegmentat (v.polio , coronav.) recombinat. Se face prin

copieri alternative. Rata este mica (exceptie retrovirusurile cu genom diploidcare prezinta o rata mare - prin coinfectie cu v. heterozigote)

reasocierea genomica :

v. cu genom segmentat (myxov., reov.). Recombinantii au genom cu segmente combinate ntmplator (v.gripal au o frecventa de recombinare de 50%)

2. Modalitati de recombinare:

infectia mixta determin:

- reactivare multipla: infectarea simultana cu tulpini inactivate (prinUV) determina progeni infectanti (v.gripale, poxv.)

- reactivare incrucisata: recombinare intre doua virusuri (unul inactivat). Progenii castiga si caractere de la virusul inactivat.

Se foloseste in tehnici de manipulare genetica- vezi Fig.

RELATII INTERVIRALE NEGENETICE apar prin infectie mixta

se exprima doar fenotipic

nu sunt stabile

tipuri:

- mixaj fenotipic: intre v.inrudite; progenii au caractere comune

- poliploidia: la v. invelite (myxov., paramyvov.) cand mai multe

nucleocapside au acelasi invelis

- transcapsidarea: progenii se matureaza defectuos prin asamblarea inversa a capsidelor parentalilor (ex la. picornaviride.)

INGINERIA GENETICA Este manipularea genetica prin care se produce modificarea structurii acizii nucleici in vitro.

Etape:

A .Harta genomica - obtinere:

1. metode genetice: plasarea caractere specifice genetice (markeri) liniar prin:

- recombinare: depinde de distanta intre gene .

- reasociere: detectarea segmentelor parentale pe progeni

2. metode fizice si biochimice

la v. ARN se folosesc:

endonucleaze de restrictie : cliveaza catena ADN la o anumita secventa nucleotidica specifica. Se face apoi analiza si clonarea genelor.

- Pactamicina (antibiotic): inhiba sinteza proteinelor.

B. Secventierea acizilor nucleici

- succesiunea nucleotidelor se determina prin :

Clivaj chimic cu polinucleotidkinaza

Replicare intrerupta cu blocanti ai ADN polimerazei I

C. Hibridizarea ac. nucleici

- prin care se obtine o catena dubla, stabila - din 2 fragmente monocatenare (ADN-ADN sau ADN-ARN), in anumite conditii de pH si temperatura:

obtinerea de fragmente specifice ADN - cu enzime de restrictie

analiza fragmentara se face prin: electroforeza, hibridizare, autoradiografie

Curs 3. IMUNITATEA ANTIVIRALA Raspunsul imun antiviral este special datorita parazitismului intracelular al virusurilor:

- virusurile pot infecta celulele sistemul imun (cu afectarea celulelor imune efectoare pn la starea de imuno-depresie)

Infectia viral a celulei nu se manifest uneori, dar e afectat, in timp, sistemul imun.

IMUNITATEA SPECIFICA ANTIVIRALA Proprietatile sistemului imun sunt:

- specificitatea: recunoasterea moleculelor straine (antigenele/Ag)

- discriminarea ntre self si non self (structuri proprii si structuri straine)

- memoria imunologica (raspuns imun secundar aparut dupa un nou contact cu acelai Ag.)

Antigene virale

Raspunsul imun (intensitate si mod) e determinat de:

1. recunoasterea non-selfului, exprimata prin:

a. imunogenitate = capacitatea Atg. de a induce r. i.

umoral si celular

b. antigenitate = capacitatea Atg. de a reactiona

cu Atc. (haptenele nu dau

raspuns imun)

Haptene = molecule care pot induce un RI doar daca sunt ataate de o protein

a. Imunogenitatea depinde de:

Proprietatile Ag-lor:

marimea moleculei: minim 1000 Da

rigiditatea moleculei

compozitia chimica: sunt molecule complexe (proteine) = puternic imunogene (v. gripal: glicoproteinele de suprafata); polizaharide si lipidele = slab imunogene

determinantii antigenici (epitopii) sunt formati din 5-20 reziduuri a.a. ce induc R.I. (prin Ac.specifici si clone limfocitare), ce se leaga de situsul combinativ al AC. si de o proteina purtatoare.

Tipurile de Ag:

Timodependente (induc atc. prin limfocitele B, cu cooperarea T h; la v. gripale si herpesv.) si

Timoindependente (togav., picornav.)

persistenta in organism a V. se produce prin (eliminare lenta sau depozitarea acestuia) . Administrarea Atg in vaccinare depinde de calea de inoculare si de adjuvanti dar si de

imunocompetenta gazdei: varsta (copii, batrnii RI e slab), sex, conditii fiziologice (sarcina)

2. Localizarea antigenelor

a. In spatiile extracelulare: sange, umori, l.c.r., secretii, excretii, unde gasim:

componente ale v. = ser (AgHBs/AgBbe VHB; prot. P24 HIV) sau

particule intregi = sange (togav., picornav.), materii fecale (rotav., enterov.), urina (v.urlian), saliva (CMV), secretii nazale (rhinov.), secretii vaginale/lapte (HIV) l.c.r (arbov.), pustule/vezicule (v.vaccinia, v. herpetic)

b. In celule si tesuturi (tropism):

limfocite B: v. Epstein-Barr

limfocite T: HIV, v.rujeolos

neuroni: v.rabic

tesut reticulo-endotelial: v.denga

epiteliu intestinal: enterovirusuri.

3 . Clasificarea Ag:

a. antigene de suprafata:

v. invelite: glicoproteine (hemaglutinina la v.gripale, v.paragripale, v.rujeolos;

neuraminidaze la v. gripale, v.paragripale; gp 120 si g.p.41 la HIV), proteine (Atg

HBs la VHB), factori fuziune (v.paragripale)

v. neinvelite: proteine la suprafata capsidei (VP1,VP2, VP3 la v.polio; VP1 la v. polyoma; hexonii la adenov).

functii:

- atasare la receptorul celular

- inducere atc. neutralizanti (HA la v.gripale, capsida la v.polio)

- hemaglutinare (v.gripale, v.paragripale)

- fuziune cu membranele celulare

b. antigene interne induc atc . fixatori de complement

din nucleocapsida: Atg HBc; NP (v.gripale si paragripale); p24, p17 si p41 (HIV)

proteina M: v.gripale, v.rujeolos

c. antigene virale prezente in celula infectata

exprimate la

suprafata: v.invelite (v. si gripale si paragripale, poxv., herpes v.). Ex.: hemaglutinine (v.gripale si paragripale), factori fuziune (v.paragripale)

intracelular: AgHbc

RASPUNSUL IMUN ANTIVIRALTIPURI

I. mediat umoral prin Imunoglobuline = AC

II. mediat celular prin Limfocitele: T, K etcI. Imunitatea umorala

- Este determinata genetic si reprezentata de Anticorpi=imunoglobuline

- Proteinele codificate genetic au actiuni/functii specifice, formnd:

Complexul major de histocompatibilitate (genele HLA- cromozom 6)

receptori pentru Ag (limfocite T-cromozom 14)

proteine asociate receptori pt. Ag virale (CD3, CD4, CD8)

proteine accesorii (CD2)

Reprezinta clasele de imunoglobuline/Ac = proteine cu functie de Ac. produse de limfocitele B.

Acestea sunt prezente ca :

molecule libere (sange, secretii exocrine, lichide interstitiale)

atasate celular prin fragmentul Fc: prezent la limfocite, macrofage, PMN

Pot forma complexe imune (Ag Atc) libere,circulante, sau CI fixe - in tesuturi

-AC au o determinare genetica si sunt formai din:

1. Lanuri:

L (cromozom 22 si 2), H (cromozom 14) i

2. Domenii: V (variabile), C (constante), J (jonctionale,de legare)

Structura AC:

proteine: monomerul de Ac. are 4 lanturi polipeptidice simetrice: L-H-H-L perechile de lanturi au 2 domenii V (variabil) si C (constant)

Rol antigenic: lantul L are 2 tipuri (K si lantul - pentru IgM, pentru IgG, pentru IgA, pentru IgE si /delta pentru IgD.

- Functiile AC :

scindarea cu papaina in zona balama (CH1 si CH2), adica a fragmentului ce uneste Fab si Fc permite vizualizarea celor 2 fragmente ale Ac.-lui:

a. Fab se leaga de Atg ( Fab are mai multe domenii: VH, VL, CH1).

El reprezinta situsul combinativ pt. Ag si are o configuratie complementara cu a Ag-lui

b. Fc (cristalizabil) este compus din CH2 si CH3, cu exceptia IgM si IgE (CH2 si CH4 )

Activitatile AC:

legare cu C (complementul seric) - prin CH2, fixare pe celule (macrofage, limfocite B/T, NK citotoxicitate); regleaza catabolizarea Ig-lor

- Heterogenitatea AC:

specificitate izotipica (de specie): det. de Fc (CH si CL), cu impartirea in clase si subclase de Ac.

La om = 5 clase (IgM, IgG, IgA, IgE si IgD)

specificitate allotipica (CH1,CL, CH2) - la grupuri din aceeasi specie

specificitate idiopatica: prezenta la un singur individ, dat de Fab (VH si VL)

Clasele de Ig

a. Ig A (170.000)

prezenta in: mucoase si secretii (saliva, lacrimi, colostru, lapte, secretii: nazale, vaginale, intestinale) si ser (15%)

Structura-tipuri:

Ig serica : monomer (lant L: K /L si H alfa)

Ig secretorie IgAs: dimer sau trimer, cu un component secretor (epitelial cu rol transport)

- subclase de IgA: IgA1 si IgA2

- functii: protectie mucoase (controlul la intrare in epiteliul respirator a v. cu tropism respirator, sau gastro intestinal), pt. limitarea viremiei

b. Ig G (180.000)

75% din Ig serice

structura: dimer (lant L : K / si lant H: ); subclase (izotipice - lant L): IgG1, IgG2, IgG3 si IgG4

functii:

- sunt principalii Atc care: neutralizeaza, limiteaza diseminarea si elimina virusurile;

- rol dominant in r.i . secundar

- activeaza complementul intervin in citotoxicitate si eliminarea virusului

- determina opsonizarea si participa la fagocitoz

c. Ig M (900.000)

- Atc liberi sau fixati pe celulele B

10 % din Ig serice

Structura: pentameri (lant H: ); au 10 situsuri de combinare (5 active)

functii:

- actioneaza primii (r.i. primar); E indicator de infectie acuta

- activeaza complementul

d. IgE (200.000)

prezenta in: ser (0,04%), colostru, secretii: nazale, oculare, bronsice

structura: monomeri (lant H )

Functii de Reagine: declanseaza reactii anafilactice/alergice prin legare de alergene

e. Ig D (180.000)

prezenta in: ser (0,2%), fixate pe limfocite B

structura: monomeri (lant Hd)

functii: diferentierea limfocitelor B

Anticorpii monoclonali:

Ig cu specificitate identica produse de o clona de plasmocite

utilizare: diagnosticul virozelor

Dinamica R.I. umoral Etape :

1. stimularea limfocitelor B:

Produce selectia de clone cu receptor de Ag complementar si activitate secretorie, cu diferentierea LB:

2. formarea de celule de memorie specifice (limfocite B si T)

3. semnalul primar: consta in recunoastere Ag de IgM sau IgD de pe limfocite

4. tipul de Atc. depinde de:

Proliferarea unor anumitor Ag

Caracterele Ag: aminoacizi/polizaharide ale virionului

De marimea stimulului, de cantitatea virusului infectant (boala) si de nr. doze, de adjuvanti, de intervalul de administrare(vaccinuri)

De calea de patrundere/diseminare :

IgA controleaza portile de intrare (orofaringe, tractus digestiv si genital)

IgM si Ig G limiteaza viremia si diseminarea sistemica

De calea de administrare a vaccinurilor: orala, parenterala

De imunocompetenta gazdei

5. proprietatile Atc:

aviditatea = forta de legare de Ag; este mai mare la IgM (5 situsuri)

afinitatea = forta de legare intre un situs si un epitop

6. Dinamica raspunsului imun:

a. r.i. primar: apare dupa prima expunere sau vaccinare. Are mai multe faze:

perioada de latenta = de la contact initial la aparitia primilor Atc serici (2-5 zile)

perioada exponentiala = crestere logaritmica a Atc (12 zile), dominante - IgM (aviditate >, afinitate , desprindere si liza (v. herpetic, v. polio)

- sincitial: prot de fuziune determina disparitia membranei cu formarea unor celule gigante cu multe nucle sincitii (paramyxov. , v. herpetice)

- citotoxic: cand concentratia virusurilor e mare si se induce degenerescenta si desprinderea rapida a celulelor din culturile celulare

- Formare de plaje: efecte limitate la mediu solid (agar)

Formarea de incluzii virale: formatiuni (rotunde, ovalare): aparute in nucleu/citoplasma si rezultate din acumulari de nucleocapside sau alte componente neansamblate, vizibile la microscopul optic (1-30 mic.) dupa colorare. Ex.: corpusculi Babes-Negri (patognomonici in rabie) prezenti in citoplasma neuronilor sau

corpusculii Guarneri vizibili in citoplasm (v.vaccinia) sau in citoplasma si in nuclei (v. rujeolos)

Efecte citopatice.2.

c. alterari cromozomiale :

rupturi de cromatide , anomalii cromozomiale, mitoze aberante, poliploidie: vivo (rujeola), culturi (v. herpetic, v. paragripale , v.urlian, v. oncogene)

se produc prin eliberarea enzime lizozomale

d. transformarea celulara

apare la infectiile cu v. oncogene (ADN, ARN)

in culturi :

- multiplicare stratificata/dezordonata prin pierderea inhibitiei de contact

- exprimare pe membrana cel. a Ag. tumorale virale

- leziuni si aberatii cromozomiale

- multiplicare redusa in mediu cu ser vitel

e. hemaglutinarea

aglutinarea hematiilor (gaina, porumbel, cobai, sobolan, maimuta, om) prin hemaglutinine de invelis (v. gripale, v. paragripale) sau proteine virale (poxv.)

f. hemadsorbtia

3. INTERACTIUNEA VIRUS MACROORGANISM

Boala este rezultatul tulburarilor functionale si leziunilor structurale provocate de virus dar si al actiunii

r.i. celular si umoral .

a. Caile de patrundere a virusului:

tractul respirator :

- virusul patrunde prin aersoli (nucleosoli, picat. Pflugge) eliminati de bolnav prin tuse, stranut.

- rezistenta locala: mucus (flux spre exeriorul cailor respiratorii realizat prin cili), IgA secretor , macrofage. Cazul virusurilor: gripale, paragripale , rujeolos , rhinov., v. coxsackie

- conditii favorizante: temperatura

dimensiunile aerosolilor: daca sunt sub 6 microni se opresc in cavitatea nazala, daca < de 6 (0.6 microni) v irusurile ajung in alveolele pulmonare

tractul gastrointestinal

- nivel superior (muc. bucala, orofaringe) : v. citomegalic, v. Epstein-Barr

- nivel inferior (intestin): localizare exclusiva a rotav., coronav., parvov.. Poate avea loc o difuziune sistemica (v. polio, v.hepatitei A)

- cond. fav/defav: pH < (1,5-2), enzime proteolitice (tripsina, pancreatina), saruri biliare , mucus cu

IgA . Ex .: pH acid inactiveaza rhinov., enzimele proteolitice cliveaza (activeaza) precursori inactivi

capsidari cu rol de atasare/replicare in cazul reov., coronav., rotav., v. invelite care sunt sensibile la sarurile biliare

tegumente si mucoase

- integritatea = factor de rezistenta

- sol. de continuitate tegumentare (zgirieturi, plagi, manevre medicale, intepaturi) favorabile:

papilomav. in derm escoriat , intepaturi insecte vectoare (alfav., flaviv., bunyav.)

- mucoasa genitala si anala : v.papiloma , v. herpetic, v. hepatitelor A si B, HIV

- tract genito-urinar: eroziuni (leziuni) ale epiteliului (vaginal, uretral) pot favoriza infectia cu v.herpetic,

v.citomegalic, v. hepatitei B si HIV .

Factori de rezistenta : mucusul cervical , secretii vaginale

b.Raspindirea in organism

1. Pt. virusurile care dau infectii localizate (poarta de intrare, zone apropiate) diseminarea

se face prin contiguitate din ap .respirator (v.gripale, reov.),din tractul intestinal (rotav.),din

tegument (v.papilomav.); foarte rar afectare numai din ggl. regionali

2. Pt. virusurile care disemineaza:

- conditii : virulenta si tropism accentuate ; intensitatea r .i. la poarta de intrare

- Cai de diseminare:

hematogena: direct prin intepaturi de ag vectori artropode, traumatisme, manevre medicale (injectii, transfuzii, etc.). Virusul se multiplica local, difuzeaza la ganglionii limfatici regionali, apoi in canalul toracic si in final in sange (viremie primara cu multiplicare redusa) cu invadarea sist. reticuloendotelial.

A doua multiplicare (viremia secundara) afecteaza mucoasele, tegumentele si alte tesuturi ( localizari specifice). Organismul intervine cu mecanisme de eliminare: factori celulari (macrofage, limfocite), umorali (IgM si IgG) si complement. Calea hematogena este frecv. in bolile eruptive in care eliberarea de IFN si pirogeni leucocitari determina febra, iar rash-ul prin distrugeri celulare si reactii atg-atc. Diseminarea virala se face prin : limfocitele T/B (v.rujeolos, v. rubeolos, v. Epstein-Barr), prin macrofage (HIV), prin endotelii (prin plexuri coroide, diapedeza monocitelor /limfocitelor in sistemul nervos: v.rujeolos

Pe cale nervoasa : v herpes- zoster, v.polio se transmite prin ramuri nervoase

hematogena/nervoasa: v. Varicela-Zoster: diseminare sanguina la tegumente (eruptie) si nervoasa (neuroni senzoriali cu infectie latenta (Zona Zoster)

c. Tropismul viral

Este afinitatea selectiva a virusului pentru: un organ, pt. un tesut sau pt.un tip de celule .

Clasificarea v. dupa tropism :

- dermotrope: poxv. , papiloma v.

- neurotrope: v.rabic, v. encefalitice

- dermoneurotrope: v herpetic

- organotrope: v. hepatitice , v. febrei galbene

- pantrope: filov. ( SRE )

Conditiile pt. un anume tropism depind de:

- gazda: varsta, sex, factori genetici, anumiti receptori celulari

- virus: determinare genetica (v.Epstein-Barr: domeniul viral A favorizeaza infectia celulara epiteliala si a fibroblastelor; domeniul viral B favorizeaza infectia limfocitelor

tropismul pentru tesuturi embrionare :

- majoritatea virusurilor cultiva pe tesuturi embrionare

- infectia mamei determina (transplacentar): avort, malformatii congenitale, infectii

neonatale

- v. teratogene (+/- infectie manifesta mama): v. rubeolos ( in a 12-14 sapt. de

sarcina) determina la ft: anomalii oculare (cataracta, microftalmie, retinopatie), surditate, malformatii cardiovasculare, atrezie intestinala, ntirziere mintala;

- alte v. cu efecte teratogene: v.coxsackie, v.herpetice, c.citomegalic

EVOLUTIA INFECTIEI VIRALE

1. Infectia acuta (incubatie, invazie, stare, declin):

Este autolimitanta:

Vindecarea se face prin interventia apararii imune

Ac umorali care localizeaza si blocheaza infectia (la poarta de intrare, impiedicand diseminarea),

dar eliminarea virusului si celulelor infectate este asigurata de apararea celulara (macrofage, limfocite B si T)

- evolutia fatala are loc cand: virulenta tulpinii e excesiva sau apararea imuna gazdei e deficitara. Ex.: evolutia fulminanta din infectiile cu virusurile febrelor hemoragice (Ebola, Marburg, Lassa)

2. Infectia inaparenta (subclinica): cand exista un raspuns imun eficient care elimina virusurile

3. Infectiile persistente: prin mentinerea perioade indelungate a v. in organism

infectii cronice: producere continua de virus (organismul nu il elimina) +/- manifestari clinice.

Ex.: infectia cu v. hepatitic B: prezenta de atg (lipoprot.) viral si din membrana celulara; raspuns in atc scazut, complexe imune Atg-Atc cu viremie constanta, integrarea ADN viral in genom celular

infectii latente: productie discontinua de v. (episoade clinice intermitente)

- ex.: v.herpetic, dupa primoinfectie (bucala, genitala), disemineaza

prin axoni la ggl senzoriali regionali - unde determina o infectie latenta

(evidentiata prin hibridizare moleculara); reactivarea infectiei se produce prin o noua replicare a ADN-lui si sinteza de progeni) la nivel epidermal.

4. Infectii lente:

Au o perioada foarte lunga de incubatie:

- v. cunoscute: v . rujeolos poate determina PESS, v. Papova - produc

leucoencefalopatia multifocala progresiva

- v. necunoscute: prioni in boala Creutzfeld - Jacob si boala Kuru, encefalita acuta spongiforma

Mecanismele persistentei infectiei virale:

Se realizeaza prin:

productia de virus defectiv care interfera cu productia de progeni si se acumuleaza in celula

variatie antigenica virala

sinteza excesiva de Ac care interfera cu raspunsul imun celular prin blocarea epitopilor

CURS 5

FAM. ORTHOMYXOVIRIDAEV. gripale/ v. influenza ORTHOMIXOVIRUSURILE sunt:

agenti etiologici ai Gripei

larg raspanditi, pot infecta intregul regn animal (om, pasari domestice si salbatice, animale domestice si salbatice)

gripa evolueaza endemo-epidemic si pandemic

Virusurile gripale

1. Clasificare:virusurile prezint: Tipuri (ag. nucleoproteinic): A, B si C

Subtipuri, clasificate in raport de (Ag-le de suprafata: HA si N la tip A): la om: H1N1, H2N2, H3N2, H1N2, H5N1.etc.

variante (tulpini): A(tip)/ Hong-Kong (oras sau tara/1 (nr. tulpina)/68 (an izolare) - H3N2)2. Structura morfologie:

forma sferica/filamentoasa, de 90-100 nm

nvelis (anvelopa):

dublu, lipoproteic, derivat din membrana celulara. Anvelopa prezinta

proiectii (spiculi) externe: HA si N glicoproteine

proteina M (matrix) captuseste fata interna a anvelopei capsida: are o simetrie helicoidala genomul: ARN monocatenar (5x10/6 da), de sens -, 8 segmente (virusul C are doar 7 segm.) nucleocapsida (capsida + ac. nucleic). Componentele nucleocapsidei:

nucleoproteina (NP), asociata cu ac. nucleic (dublu spiralat = 15 nm); polimerazele (PB1, PB2, PA); contine si proteine nestructurale (NS1, NS2 si BM2 la v. gripal B) Legenda: HA=hemaglutinina, N=neuraminidaza3. Functii biologice:

virionul intact: poseda o infectivitate mare

Invelisul : protector la actiunea ribonucleazelor; Contine proteina M (M1, M2) cu rol stabilizator si de ansamblare (M1, doar la A)

HA: glicoproteina trimerica inactiva, ancorata in invelis (fragment din membrana cel.) Are un cap extern, globular = situsul de atasare de receptorul celular si 4 epitopi specifici - de combinare cu Ac.);

HA devine activa prin clivajul proteic realizat de proteazele gazdei: divizndu-se in domeniile H1(3) si H2 (3)

Functiile HA: intiaza ciclu infectant:

prin legarea de receptorii celulari cu ac. sialic) urmata de fuziunea la membrana celulara; Fuziunea e inhibata de Ac seroneutralizanti

N: e o glicoproteina tetramerica (4 polipeptide cu situs enzimatic): virusul gripal C nu are Neuraminidaza

- Functiile N = scindeaza ac. sialic din membr. cel.) favorizand.: patrunderea virusului in stratul epitelial mucos, ndeparteaza receptorii HA (cel. infectate) prevenind infectia succesiva, inactiveaza inhibitorii nespecifici ai HA, elibereaza virusul in exteriorul celulei.

NucleoProteina/NP: protejeaza ARN-ul viral

Contine si factorii PA, PB1, PB2: enzime cu rol in replicare si transcriere

NS1 si NS2: nu se cunosc toate functiile acestora

Genomul viral: depozitar al informatiei, care codifica 10 polipeptide

4. Structura antigenica

a. antigene specifice de tip:

- Ag. NP solubil, stabil = nucleoproteina ; evidentiere prin: RFC, ELISA, produce efect citopatic in vitro) pentru virusurile gripale A, B, C

- antigenul M (proteina M): detectare prin ELISA sau R de imunoprecipitare in gel

b. antigene specifice de subtip:

- atg. HA (hemaglutinina): este Ag-ul major de suprafata; se poate determina prin HAI, SN, RFC, ELISA , R. de citotoxicitate

- atg. N (neuraminidaza): de suprafata

Variatia antigenica, e o caracteristica a v. gripale, se produce prin :

- modificarile antigenului de suprafata. Sunt 2 tipuri de variatii Ag-nice:

1. variatiile minore (antigenic drift), se produc prin:

aparitie lenta de mutante HA si N (mutatii punctiforme), realizate prin modificari in structura aminoacizilor si in configuratia spatiala a situs-ului antigenic, care cresc susceptibilitatea la infectie a masei receptive

2. variatiile majore (antigenic shift) = aparitie brusca de noi subtipuri prin recombinari ale subtipurilor de virusuri circulante la om si animale, favorizate, mai ales, de genomul viral segmentat. Modificarile genomice determina cresterea virulentei si schimbarea spectrului de gazda .

5. Rezistenta la agentii fizici si chimici:

- infectivitatea scade la 560C (20 30 min.), radiatiile UV si gamma distrug virusul

- V. sunt labile la solventi organici, formol si beta propiolactona

- prezervarea infectivitatii : normal,7 zile (+ 40C); indelungata (ani la 700C sau prin liofilizare

6. Multiplicarea virala:

a. initierea infectiei: HA se ataseaza pe receptori cel. ( acid N acetil neuraminic), apoi prin

viropexie e captata in vezicula de endocitoza. Clivarea HA in - HA1 si HA2 si fuziunea cu

membr.cel., e favorizata de pH acid din endosomi) se elibereaza ac nucleic viral in citoplasma celulei infectate

b. replicarea ARN viral:

-replicarea si transcrierea se face in nucleul celular in care e integrat ADN-ul viral

- transcriptia: se face prin ARN transcriptaza si ARN polimeraza II, pentru fiecare segment si se codifica proteine specifice; PA, PB1 si PB2 care sunt polimeraze virale. (PB2 cliveaza cu o endonucleaza ARMm celular, iar PB1 si PA completeaza molecula de ARNm)

c. sinteza proteinelor:

ARNm viral si ribozomii sintetizeaza in citoplasma celulei: NP, HA, N si proteina M

- NP se transporta in nucleu, unde, impreuna cu ARN progen, formeaza nucleocapsidele virale

- proteina M migreaza spre fata interna a membr. cel., iar HA si se incorporeaza in membrana

celulei si se inhiba sinteza macromoleculelor din cel. infectate prin proteinele virale

d. sinteza ARN genomic: transcriptazele intervin in sinteza de catene noi de ARN de sens pozitiv

care devin matrie pentru ARN viral progen de sens , care se incapsideaza si activeaza ARN m.

Replicarea este rapida (3 ore)

e. ansamblarea si eliberarea V:nucleocapsidele migreaza din nucleu spre zonele cu proteinele M, N, HA,care sunt incluse in membr. citoplasmatica si se invelesc, fiind apoi eliberate din celula, prin inmugurire.

7. Cultivare:

a. Pe oua embrionate:

cele trei tipuri de V. se izoleaza pe oua de 10-12 zile, la 34-350C (se inoculeaza i. amniotic si i. alantoic; doar v. C se inoculeaza i. amniotic): evdentierea se face prin prin R. de HAD si HA- cu hematii de cobai, gaina sau umane grup 0 I

b. Inoculare in culturi de celule:

culturi primare rinichi de maimuta (Rhesus), linii celulare MDCK (rinichi de cine) si LLC-MK 2; efectul citopatic e discret: rotunjirea celulelor, desprinderea de suport

c. Inoculare la animale: infectie experimentala la:

- dihor (inoc. i.nazal: febra, frison, rinita);

la soarece alb (inoc.i.nazala: pneumonie letala cu leziuni histopatologice asemanatoare cu cele de la om;

inoc. i.cerebrala: adaptare neurotropa;

- hamsterul, cobaiul, sobolanul (inoc. i.nazala: apar doar Ac. Nu apar si simptome)8. Patogeneza clinica:

poarta de intrare: prin caile respiratorii superioare - prin picaturile Pflugge; particulele (aerosoli < 2 microm) ajung in caile respiratorii inferioare

incubatie: 1-4 zile

modificari: inflamatie acuta, cu edem in laringe, trahee, bronsice; distrugerea cililor si a epiteliilor respiratorii; infiltrate polimorfonucleare si limfocite perbronhiolar si bronsic;

evid. Ag:in epiteliile respiratorii si in mononucleare; eliminarea virusului se face cu o zi inainte de debut si dureaza 3-4 zile

afectari primare: pneumonie cu edem si infiltrate celulare masive, depuneri hialine intra-alveolare

raspndirea virusului se face prin: limfocitele sanghine

evolutie: la 3-5 zile apar mitoze in stratul bazal al mucoasei resp. si are loc regenerarea epiteliului

simptome: debut brusc cu febra >38-400C, frison, cefalee, astenie, mialgii/artralgii, tuse uscata, rinoree, disfagie; perioada de stare: 3-6 zile vindecare cu astenie intensa

Forme clinice: grave la nou-nascuti (moarte subita); copii: febra >, convulsii, crup, pneumonii primare; batrni (adesea complicatii cardiopulmonare).

Gripa maligna: encefalopatii, miozite, miocardite, sindromul Reye (encefalopatie progresiva, cu degenerescenta grasa in organe si hepatopatie steatozica)

Complicatii: suprainfectii bacteriene (S. aureus, H. influenzae, Diplococus pneumoniae) = otite, sinuzite mastoidite, pneumonii secundare

9. Imunitatea

Umorala: specificitate inalta de tip, de subtip, de varianta virala

Ac apar la o saptamna de la debut, titru maxim la 3 saptamini, AC anti: HA, N, NP si proteina M; protectia la reimbolnavire e asigurata de Ac. anti HA si anti N, cu titruri (>40);

dupa infectia naturala 80% din pacienti au Ac anti HA (Raspunsul primar: IgM, IgG si IgA;Raspunsul secundar: IgG si IgA); Ac. de la mucoase: IgA au efect neutralizant anti HA si persista 3-5 luni, iar IgM local si IgG seric protejeaza mucoasa celulara:

- dupa 1-3 zile - cresc: neutrofilele ; scad : limfocitele (T,B,K)

- reactii : citotoxice (citoliza celulelor infectate, cu exprimarea HA, M si NP) se face prin:

1. limfocite T efectoare (markeri OKT3 si OKT4);

limfocitele Ts, restrictive de CMH I, recunosc. atg interne (NP), iar

limfocitele Th, restrictive de CMH II, recunosc HA

2. celule NK, inductoare de IFN

3. celule K

4. citotoxicitatea dependenta de Ac./ ADCC/ e dirijata faa de HA si N

- Pot apare R. de hipersensibilitate intirziata:prin activarea limfocitelor Td- R. Imun celular: Limfocitele T au rol in vindecare

- Hipersecretia de IFN : apare din prima zi de boala ( in ser si tractul respirator) 10. Diagnosticul de laborator

Produsele patologice: secretii nazo-faringiene (tampoane, aspirate, spalaturi), secretii traheo-bronsice (aspirare, lavaj), fragmente organe (pulmon, creier biopsie)

a. Detectia virusului prin teste rapide:

teste de tip Directigen

IF

ELISA

RT-PCR

b. izolarea/identificarea virusului - prin inoculare n:

oua embrionate (10-11 zile) - inoc intra amniotica si i. alantoic (virusul C se poate inocula doar i. amniotic); se evidentiaza virusul prin R. de HA (hematii gaina, cobai, umane grup 0 I) ; identificare prin HAI

cultura celulara: culturi primare rinichi maimuta, linia MDCK (rinichi caine); incubare la 34-350C

Efect citopatic necaracteristic (rotunjire, crestere refringenta); se evidentiaza virusul (in 1-3 zile) - prin HAD (hematii cobai); identificarea virusului prin HAI

Diagnosticul serologic: cresterea titrurilor atc. serici (x4), testata pe seruri duble (acut si de convalescent), prin: HAI (tip, subtip, varianta), SN, RFC (tip), hemoliza radiala

11. Epidemiologie

V. gripale tip A produc:

epidemii (drift antigenic) la 2-3 ani (rata de aparitie: 15-25% in colectivitati deschise si 40% in cele inchise;

pandemii (shift antigenic) odata la 11- 38 ani

V. gripale tip B produc: epidemii la 4-5 ani

V. gripale tip C: cazuri sporadice

Sursa de infectie : omul bolnav

Rezervoare de v. si potentiale surse de noi subtipuri : pasari domestice si salbatice (inclusiv migratoare),porcine,etc

Transmisie: contact direct

Susceptibilitate: generala

Contagiozitate: 3 zile de la debut

Imunitatea este specifica de tip, de subtip si de varianta

12. Tratament:

Derivatii de adamantan : amantadina si rimantadina

- active pe tipul A

- Toxicitate pe SNC

- mecanism de actiune : inhibitori ai M2

- rezistenta: 15-40% din tulpini

Inhibitori neuraminidazici si inhibitori de HA : oseltamivir (Tamiflu), zanamivir,peramivir,etc

- active pe v. A si B

- rezistenta: 1-2% din tulpini

reactii adverse: gastrointestinale

Din anul 2009 apar numeroase variante rezistente la antineuraminidazice, prin reasortari genetice si mutatii diverse care au dat epidemii

13. Profilaxie:

Vaccinare antigripala

compozitie : tulpini circulante v. A (H3N2 si H1N1) si B

Tipuri de vaccin :

1. Inactivate cu: virus intreg, virus fragmentat (splitat), subunitati virale (hemaglutinina)

2. Vii, atenuate

3. Vaccinuri genetice ADN prelucrat genetic

Chimioprofilaxie

amantadina

Anti-neuraminidaziceCurs 5 part 2FAMILIA PARAMYXOVIRIDAEUVVG Arad, 2015 Sunt virusuri care determina infectii la:

- mamifere: pesta (bovine, capre, oi), jigodia canina, boli murine (v. Sendai)

- om: boli respiratorii, rujeola, oreillonul, infectii persistente (PESS)

Clasificare:- genul paramyxovirus.: v. paragripale 1, 2, 3, 4; v. urlian

- genul morbillivus: v. rujeolos

- genul pneumovirus: v. sincitial respirator

Caractere generale comune:

- virioni pleomorfi (sferici/filamentosi), 150-300 nm

- Constitutie:

a. invelis (lipoproteic) cu proiectii exterioare (spiculi) glicoproteice:

proteina HN/N (hemaglutinanta si neuramindazica pe hematii gaina/cobai) - gen paramyxov

proteina HA/H (activitate hemaglutinanta pe hematii de maimuta)- gen morbillivirus.

proteina G (fara activitate) - rol important pt. Fixarea de IgA secretorie factori de fuziune (Fo): activare prin clivaj (toate genurile), rol in infectivitate, hemolitica

proteina M (situata pe fata interna invelis): rol in ansamblarea virala

b. nucleocapsida :

- genomul: o macromolecula de ARN monocatenar (5-8 x 10/ dal., de sens negativ, contine 6 gene

simetria capsidei e helicoidala si contine proteine: NP (paramyxov.), NC (morbilliv), N (pneumov.)

Are rol de protectie a ARN-lui viral;

proteinele L si P + sunt polimeraze/transcriptaze virale

Rezistenta la agentii fizici si chimici:

- sensibile la solventii organici si detergenti dat. invelis lipidic - eter, acetona, Tween 80

- UV si lumina solara le inhiba infectivitatea

- labile; rezista la +22C - +25C, cateva zile

- se pastreaza indelungat: 70C, in azot-lichid, sau liofilizate

Multiplicarea: - Atasarea de celule: prin proteinele de suprafata (H, N)

factorul Fo/de fuziune este clivat proteolitic: in F1si F2, care determina fuzionarea invelisului viral cu membrana celulara si acum are loc patrunderea in celula a virionului. ARNv cu sens si transcriptaza sunt transcrise in ARN cu sens + si apoi in ARN progen si ARN m pentru sinteza de proteine virale

replicarea si ansamblarea virala are loc in in citoplasma celulei, fiind urmata de invelirea cu proteinele membranei celulare si eliberarea din celula prin inmugurire

factorii de fuziune produc sincitii: aglomerari de celule distruse cu mase comune de nuclei

Proprietati genetice:

stabile genetic

Formeaza mutanti ts/,termosensibili (conditionat letali) si mutanti defectivi interferenti (particule DI)

toate au un singur tip antigenic (exceptie paragripale cu 4 tipuri)

GENUL PARAMYXOVIRUS (V. paragripale )

Au 4 genotipuri agenti a unor boli respiratorii endemo epidemice aparute la varste mici

cultivare:

1. Pe culturi primare umane (rinichi embrionar) sau simiene; efect citopatic lent - sincitial

2. animale de laborator: hamster, cobai- prin inoculare i. nazala se produce o boala usoara. La sobolanul de bumbac infectie pulmonara

3. oua embrionate: cultivare intra- amniotica slaba (5-7 zile, la 340C) > recoltarea si izolarea din lichidul amniotic a V care hemaglutineaza hematiile de gaina/cobai

Patogeneza:

- poarta intrare - respiratorie contact direct cu bolnavul care elimina v. prin tuse, stranut

- incubatia: 3-6 zile, multiplicare - in caile respiratorii superioare. - La adulti: infectii usoare/inaparente

- La copii / sugari : febra , crup (v.paragripale 1 si 2), pneumonie/bronhopneumonie V. (para 1 si 3); V. para 4 dau infectii minore

imunitate:

- rezistenta depinde de IgA si IgE locale (mucoasa nazala) si mai putin de Ac umorali

- raspunsul imun, specific de tip. Se produc:

- Ac hemaglutino-inhibanti, fixatori de complement, neutralizanti

diagnosticul de laborator. Se face din- produse patologice: secretii nazo-faringiene, sputa, fragmente organe (post mortem)

a. examen direct: IF (celule tract respirator), ELISA, RT-PCR - specificitate de tip

b. izolare/identificare; din culturi de celule primare, linii simiene (LL -MK2)

- efect sincitial pe HAD (hematii de cobai), sau pe hematii umane), IF, ELISA

c. diagnostic serologic: teste in dinamica (ELISA, SN, HAI, RFC)

- in infectia acuta: IgM

-Dau reactii incrucisate cu urlian

Epidemiologie:

- sursa: omul bolnav , contact direct, contagiozitate (30-40%)

- evolutii epidemice: toamna si iarna

- susceptibilitate >: copiii mici

- tipul 3 cel mai frecvent

- rezistenta:imunitatea post infectioasa care e de max. de 12 luni, sunt posibile reinfectii frecvente

profilaxie: nu sunt vaccinuri eficiente

VIRUSUL URLIAN

V. Parotiditei epidemice

Agentul. cauzal al parotiditei epidemice /oreion(infectia gl. parotide) incubatie: 2-3 saptamini

cultivare: linii celulare- Pe oua embrionate: multiplicare in cavitatea alantoidiana

- animale: gazda naturala e omul. Experimental se pot inocula: maimuta, caine, iepure, soarece, hamster nou-nascut (tulpini neurotrope prin proteina NH)

patogeneza: - transmitere: prin saliva si secretii respiratorii (picaturi microaerosolice, Pflugge)

- multiplicare primara in epiteliul respirator si ggl regionali,apoi diseminare viremica la glandele salivare, testicole, ovare, pancreas (infectarea limfocitelor T); multiplicare secundara in epiteliul ductului parotidian unde produce edem, infiltratie limfomonocitara, degenerescenta, atg prezente)

Produce marirea de volum a glandei protide. (inflamatie). Leziuni similare apar si in testicole, ovare

- Eliminarea virusului se face prin: urina

- Izolare v.: saliva (1-6 zile), sange (3-5 zile), fecale/urina (10 zile)

- afectarea SNC (50%): meningism usor (pleiocitoza in lcr), meningo-encefalite (0,5%) . Prezenta in LCR de mononucleare purtatoare de virus. Diseminarea infectiei se face prin plexurile choroide - in neuroni- Alte localizari: miocardite, pancreatite (diabet juvenil), nevrite auditive (hipoacuzie), orhite/ovarite (sterilitate, daca orhita e bilaterala)

Curs 6Imunitate:

- Raspunsul umoral: 80% din adulti au anticorpi; atc trec transplacentar; atc anti HN (2-3 saptamini maxim 4 sapt) depistare SN, HAI, RFC; atc . Fixatori de C neprotectori

- Raspuns imun celular: limfocite T citotoxice (sange si lcr meningite); - raspuns citotoxic dependent atc/ ADCC.; hipersensibilitate intirziata (indivizii imuni au idr pozitiv la v. inactivat)

Diagnostic laborator:

- Produse patologice: saliva, urina, lcr culturi celulare: primare (umane, simiene); linii celulare: Vero, HeLa ; efect citopatic: celule gigante si sincitii; HAD/hemadsorbtia - cu hematii de cobai/umane de grup 0 .

oua embrionate: HA cu lichide amniotice; Identificarea v.: inhibarea: HAD, IF, SN, HAI Diagnostic serologic: determinarea IgM si IgG (probe duble), prin ELISA; mai rar: RFC, HAI

Epidemiologie:

-infectie larg raspindita

- sursa: omul bolnav (elimina virusul 10-12 zile)

- transmisie: directa- picaturi aerosolice

- focare epidemice apar in colectivitati,dar 30-40% infectii raman inaparente

- receptivitate generala, imunitate durabila

profilaxie:

- vaccinuri vii atenuate (fibroblaste de embrion de gaina, ou embrionat); eficacitate 90%

- vaccinuri inactivate (formol): protectie limitata

GENUL MORBILLIVIRUS Virusul rujeolos V.rujeolos este agentul etiologic al rujeolei, boala caracterizata prin: febra, enantem si exantem (tipice), Incubatie: 11 zile

evolutie endemo-epidemica, contagiozitate extrema

cultivare:

culturi celule: culturi primare de rinichi (umane, simiene), primare de embrion de gaina, diploide umane, linii continui (Hep2, HeLa, KB);

In aceste culturi produce un efect citopatic sincitial stelat, fuziform sau formare de celule gigante

oua embrionate: cultivare in amnios

animale: primate (inoc. i.nazala, iv., i. cerebral). Acestea fac o boala asemanatoare omului (febra, rash, leucopenie)

Patogeneza:

Viremia primara : v. patrunde resp. prin picat Pflugge multiplicare primara (2-4 zile in orofaringe), apoi prin macrofage, trece la ggl. limfatici regionali sange -la SRE- (infectie organe limfoide), producand : febra, catar oculo-nazal , tuse seaca, semn Koplik = pete rosii cu varf alb pe mucoasa jugala, la niv. molarului II superor.

Virusul e prezent in: sange, ggl., splina, pulmoni si se elimina prin secretii respiratorii, lacrimi, urina. Viremia secundara = diseminare masiva prin limfocite si monocite in toate tesuturile epiteliale si limfoide.

- Caracteristici lezionale:

a. celule gigantice reticulo-endoteliale (100 micro m., multinucleate) produse prin fuziunea celulelor in: amigdale, ggl., in placile Peyer, splina, apendice viremia primara

b. cel. gigante epiteliale in: tegumente, mucoase, conjunctiva, tract respirator/gastrointestinal viremie secundara c. Ag sunt prezente in endotelii

d. Apar modif limfocitare: leucopenie>, leziuni cromozomiale leucocitare; posibila izolare de virus din leucocite

Clinic: rash (maculo-papular), centrifug (apare etapizat pe faa, trunchi, membre). Apar primii atc si se activeaza RI celular, dupa care dispar: viremia si cel gigante in cca. o saptamana vindecarea e urmata de anergie neuromusculara si imuna >.

Complicatii:

- encefalita acuta la n zile dupa rash. Autoimuna?

- Este o encefalita acuta infectioasa (izolare v. din LCR)

- PESS apare la 2-10 ani (v. defectiv, r.i alterat)

- la malnutriti: apar infectii secundare cu mortalitate 5-10% (bronsite, b-pneumonii, enterite, otite; pneumonia cu cel gigante la imuno depresati.

Imunitate:

- Umorala - dupa boala Ac. care dau munitate toata viata

- Ac materni dau rezistenta 6-8 luni

- Ac. fata de HA, F, NP prezenti in faza de rash, max in covalescenta; dau reactii HAI, RFC, SN

- R imun celular: limfocite citotoxice. Dupa boala pt apare o R. de hipersensibilizare intirziata negativa timp de 4-5 sapt.(anergia imuna post boala)

Diagnostic de laborator produse patologice: secretii conj./rinof., sange (leucocite: la debut, urina in prima saptamina, creier (necropsie)

examen direct: amprente din mucoasa nazala/ secretii pentru evidentierea celulelor gigante: ex. in IF; (ex.din sediment urinar, secretii nazale)

izolare/identificare (nu este curenta): culturi primare umane/simiene (amnios, rinichi embrionar). Efect citopatic + HA cu hematii de maimuta;

in PESS tesut cerebral cocultivat cu linii Vero . Identificare prin HAI, SN, RFC, ELISA

diagnostic serologic: seruri perechi (x 4) HAI, RFC, ELISA IgM

Epidemiologie :

raspindire universala

contagiozitate > (95%), frecv > intre 5-7 ani

Endemica la orase, epidemiile sunt sezoniere (iarna primavara), odata la 3-5 ani, in absenta vaccinarii

sursa: omul bolnav cu transmitere directa (secretii respiratorii)

receptivitate: universala

profilaxie:

- vaccinuri vii atenuate (tulpina Schwarz), v. cultivate pe fibroblaste de embrion de gaina, celule diploide umane; administrare in trivaccin la varsta de 1-5 ani ,

revaccinare 5 ani (7ani) GENUL PNEUMOVIRUS Virusul sincitial respirator Determina Insuf. resp Acuta la sugari si copiii mici (25% pneumonii si 50% bronsiolite capilare); incubatie de 4-5 zile; sub varsta de 6 luni: infectie severa cultivare:

culturi celulare: diploide umane, linii continui (Hep2); efect sincitial cu incluzii citoplasmatice eosinofile

animale: cimpanzei (infectie experimentala)

Patogeneza:

v. se multiplica in epiteliul cailor respiratorii superioare (necroze), apoi disemineaza la bronhii si parenhimul pulmonar IMUNITATE relativa:

umorala: rol important al IgA secretorii

Imunitate celulara: prin LTCD4 si CD8 Diagnostic de laborator:examen direct: IF, ELISA, RT-PCR

izolare/identificare: efect citopatic caracteristic; detectie prin IF sau ELISA

diagnostic serologic: crestere dinamica a Ac. (x4) prin: ELISA, RFC )

primul vaccin folosit (Jenner 1796)

boala eradicata in 1980, dar exista acum monkey pox =variola maimuelor

Actualmente- posibila arma bioterorista

1. Morfologie structura

- Virioni mari (300- 450 nm) cu aspect de caramida sau ovoidali

Invelisul/anvelopa :

- dublu strat lipoproteic

- complex de structuri tubulare

Nucleoidul situat central e dens: contine un ADN cu aspect de haltera, invelit cu o membrana dubla, lipoproteica.

ADN-ul dublu catenar (e o molecula.) flancata de corpi laterali, ce contin 100 proteine si enzime:

ADN transcriptaza-dependenta de ADN si polimeraza ARN ADN dependenta

2. Structura antigenica:

atg. din tubulii de suprafata si din invelis induc: atc. neutralizanti, omologi de subgrup

atg. comun din nucleotid evidentiat prin RFC

Atg. HA atc HAI neprotectori

atg. specifici: Va - variolic, Vc vaccinal

3. Rezistenta la agentii fizici si chimici

rezistent la dezinfectanti uzuali si temperaturi obisnuite (n luni)

La -700C virusul ramane infectiv perioade indelungate

4. Multiplicare - etape:

atasare, patrundere prin endocitoza.Apoi enzimele celulare lizeaza invelisul v. si elibereaza nucleoidul format din ADN v.

ARN polimeraza-ADN dependenta transcrie ARN m precoce si sintetizeaza proteine precoce (enzime).Apoi sunt sintetizati ARNm timpuriu si proteine timpurii.

In faza urmatoare se replica ADN-ul progen si se sintetizeaza ARNm tardiv si proteine tardive .

Ansamblarea V. se face in citoplasma

Eliberarea V. se face prin liza sau exocitoza

5. Relatii virus- celula gazda

- cultivare:

culturi cel.: primare (umane si simiene), linii cel. Hela . Efectul citopatic degenerativ apare dupa 24-48 ore

oua embrionate: se dezvolta pe m.c.a prin aparitia de pocks-uri: zone albicioase circulare, de 1mm diametru

Inoculare la animale: iepure inoc intra-dermic/scarificare apar zone de necroza

6. Patogeneza:

poarta de intrare: respiratorie, multiplicare locala si in ganglionii regionali

diseminare sanguina: viremie primara in toate organele si tesuturile; viremie secundara in tegumente si mucoase

forme clinice:

- variola major: febra >, prostatie, stare toxica, rash, eruptie

veziculo pustuloasa generalizata (exantem, enantem) , +/-

hemoragii; mortalitate = 30%

- variola minor (alastrim): manifestari usoare, mortalitate 1%

leziuni caracteristice: incluzii eosinofile in citoplasma celulei -corpusculii Guarnieri , caracteristici.

7. Imunitate:

la 4-5 zile apar atc. neutralizanti protectori

dupa vaccinare Ac. apar la 8 zile

rezistenta dupa boala: toata viata

8. Epidemiologie:

pna la eradicare , variola determina epidemii explozive pe tot globul

sursa: omul bolnav

transmisie: directa (picaturi Pflugge) sau indirecta (materiale contaminate cu secretii conjunctivale/ nazale, sange, cruste, lichid pustula). Lenjeria/hainele contaminate ramn infectante cca 18 luni

incubatia: 12-18 zile

susceptibilitate: universala

9. Profilaxie:

vaccin viu preparat din tulpina de virus vaccinal (raspuns imun incrucisat)

v. vaccinal = virus cultivat indelungat in laboratoare, derivat initial din v. variolei bovine (Cowpox)

10. Diagnosticul de laborator:

produse patologice: lichide pustule/vezicule (raclare), cruste

Examenul direct al prelevatului din leziuni tegumentare si examinare la M.E. :virioni diferiti de v. herpetice

Izolare identificare pe :

- oua embrionate (11-13 zile): inoc. pe m.c.a. apar pocks-uri

(ingrosari ale membranei- de 1-4mm, albe/rosii hemoragice, necroze si ulceratii).

Pot apare: Pocks-uri mari (v. vaccinal) sau pocks-uri mici (v. variolic)

- Prin culturi celulare : primare (umane, simiene) sau linii continui

(Vero, BSC); efect citopatic focare de celule rotunde cu

desprindere totala.

- Identificarea se face prin analiza ADN - cu endonucleaze de restrictie si apoi prin electroforeza

serologie: probe duble de ser - HAI, SN, ELISA, RIA, IF

FAM. HERPESVIRIDAE

agenti etiologici (100 v.) - boli: om, primate, mamifere (cai, vite, porci), pasari (gaini, curcani)I. Clasificare (morfologie, proprietati biologice si antigenice)

1. Subfamilia Alpha herpesvirinae:

genuri simplex virus, varicella virus

2. Subfamilia Betaherpesvirinae:

gen - cytomegalovirus

3. Subfamilia Gammaherpesvirinae:

gen - lymphocryptovirus

II. Caractere generale comune:

a. morfologie structura:

dimensiuni: 180-200 nm, sferice

constitutie:

-Anvelopa:trilaminara lipidica (fosfolipide luate din membrana cel.), prevazuta cu spiculi scurti (5-6 glicoproteine)

- Tegumentul: formatiune amorfa, granulara (proteine globulare imbraca capsida)

- Capsida: simetrie icosaedrica; 162 capsomere (prisme cu centru gol);

150 = hexamere (6 subunitati), iar 12 (pentamere)

- Centru viral dens, aspect mosor (proteic), contine un Acid nucleic infasurat, cu genom: ADN dublu catenar/d.c/, liniar (96x 106 da), care codifica 50-70 proteine; catenele au crestaturi si sunt formate din legaturi fosfodiesterice). Sunt 4 tipuri izomerice (domeniu L si S)

Proteinele codificate: de invelis (gpD, gpB legate de infectivitate,

gpC - legare de complement, gpE atasabila de Fc a IgG/specifica tip; mai contine o gpH si o gpI),

Glico proteinele capsidale (VP5 -din capsomere; numite VP21si VP22 interne; VP19, VP23, VP24). Contine si proteine din tegumentul viral

b. Caractere biologice:

v. dermo si neurotrope

determina infectii acute, persistente/recurente

Majoritatea au potential oncogen

spectru larg de gazde

au numeroase enzime pentru multiplicare

c. Rezistenta la agenti fizici si chimici:

Pot fi conservate 6 luni (tesuturi nervoase in 50% glicerol), la 4-80C

Prin liofilizare se pastreaza: ani

Sunt :

instabile: +220C; v.varicelos la -400C (-700C)

Inactivate de solventi organici

sensibile la Acyclovir (inhiba sinteza ADN-lui viral)

d. Multiplicarea virusurilor:

- Initierea infectiei:-etape

atasarea proteinelor virale de suprafata celulei-(prin gpC, gpB, gpH) si declansarea fuziunii cu membrana cel. (gpB si gpD)

capsidele migreaza - intra nuclear printr-un. (por),

ADN-ul devine liber si e circularizat in citoplasma celulei

polimeraza II celulara - transcrie ARNm (timpuriu), care va sintetiza proteinele de replicare ale ADN- in nucleu

transcrierea ARN timpuriu, cu sinteza de beta proteine nestructurale (cromatina nucleara si membrana celulara vor deplasate periferic)

replicarea ADNv. Se face prin formarea de: alfa si beta proteine; ADN polimeraza un mecanism ca de inel rotativ

ARN m tardiv realizeaza sinteza gamma proteinelor structurale majore = capsida goala

ansamblarea capsidei se face in nucleul celular. V se inveleste cu membrana nucleara si migreaza din (reticul endoplasmatic) spre membrana celulei unde au loc invelirea v. + inserarea in proteine de suprafata cu eliberarea lenta a virusului

V produce alterarea celulei prin: inhibarea metabolismului celular, fragmentare cromozomiala, incluzii intranucleare, formare de sincitii si cel gigante

Gen Herpes Simplex

determina la om infectie localizata primara cu evolutie persistenta si recurente

1. Tipuri:

Herpes simplex hominis I (HSV I)

Herpes simplex hominis II (HSV II)

2. Relatii virus gazda

- cultivare:

culturi celulare: primare (umane, iepure); fibroblaste embrion gaina, linii (HeLa) unde formeaza plaje

ou embrionat: formeaza pocks-uri pe m.ca

animale:

soarecii nou-nascuti sau adulti, inoculati i. cerebral si i. peritoneal = fac infectie letala;

inocularea la:

iepure = keratoconjunctivita (scarificare);

la cobai i. plantar = eruptie veziculara

3.Patogeneza:

3.1.Primoinfectia:

a. HSV I:

poarta de intrare: sol. continuitate (tegumente, mucoasa bucala/conjunctivala)

multiplicare: poarta intrare si ggl limf. regionali

diseminare: viremie cu +/- localiz ,viscere (gazde i. compromise = evolutie grava/diseminare masiva)

evolutie: frecvent inaparenta

forme localizari:

- gingivostomatita herpetica acuta: incubatie = 3-8 zile; eruptie veziculo-ulceroasa, febra moderata, evolutie favorabila

- keratoconjunctivita: ulceratii

- herpes generalizat: eczema cronica (eruptie variceliforma Kaposi) a copiilor evolutie +/- fatala

- meningita/meningo encefalita: invazie nervoasa (trigemen, olfactiv). Letalitate 70%. Sechele +/-

b. HSV II:

poarta intrare: contact sexual (leziuni mucoasa genitala); congenital (mama-fat)

diseminare: ca la HSV I

forme localizare :

- vulvovaginita (herpes progenitalis): vezicule/ulceratii pe mucoasa genitala

- herpes fulminant (visceral): eruptie veziculoasa mucoase, tegumente; pneumonie,

hepatita, colaps, moarte

3.2.Herpesul recurent:

dupa primoinfectie v. se transporta la nervii senzoriali (v= 10mm/ora) replicare si persistenta ca episom, fara eliminare

recaderi: scaderea rezistentei imune (stress; UV; infectii: bacteriene/virale - pneumococ, meningococ, v. gripal; ciclu menstrual) multiplicare/diseminare centrifuga nervoasa la dif. locatii (nazal, labial, cornee/HSV I, genital/HSVII)

4. Imunitate

a. umorala:

pasiva: transplacentar

primoinfectia: 90% din infectii apar la varste de la 7 luni la 5ani; Dupa1-3 sapt. apar Ac Seroneutralizanti fixatori sau nu de Complement, FC, sau Ac.HAI (P)

b. mediata celular:

la 2 saptamani de la debut; scaderea imunitatii celulare apare in inf. recurenta

5. Diagnostic de laborator:

Recoltare din produse patologice: lichide (vezicule, ulceratii), fragmente organe (biopsie, etc.)

a. examen direct:

M.E. (coloratie negativa)

IF (atc . monoclonali)

ELISA

evid. cel. gigante sincitiale cu incluzii i.nc. coloratie hematoxilina eozina

b. izolare identificare

culturi primare (umane, simiene), fibroblaste embrion gaina, rinichi iepure; e.c.p: sincitii cu celule gigante

identificare:

- HSV II creste mai bine pe fibroblaste emb. gaina

- serologic: SN, IF, ELISA, RIA cu seruri policlonale sau monoclonale

- ADN v. prin hibridizare sau PCR

c. diagnostic serologic:

reactii: SN, FC, HAPI, ELISA

probe duble de ser (0-3 saptamini); cresteri x 4 a atc (titruri)

6.Epidemiologie :

- Raspindire universala

sursa: om; 90% din adulti au Ac anti HSV I si 20% -Ac anti HSV II

transmisie: directa (saliva, contact sexual: vaginal, oral/anal) indirecta (transplant organe)

incubatie: 3-12 zile

contagiozitate: stomatita (7 saptamini), herpes genital

(1 sapt.)

susceptibilitate: generala

7. Tratament:

inhibitori de ADN polimeraza virala: Iduviran, Aciclovir, Vidarabina, Cidofovir, Valacyclovir, Gancyclovir, etc.

GENUL VARICELA VIRUS Virusul varicela zoster

agent etiologic al varicelei in primoinfectie

si al zonei zoster in reactivare

1. Relatii virus celula gazda

cultivare:

culturi: primare (umane, simiene), diploide umane (rinichi si pulmon embrionar); infectie prin contiguitate (lichidul nu are v. infectant)

animale: maimuta i. testicular (leziuni locale)

2. Patogeneza

a. primoinfectia:

patrundere: orofaringe/rar conjunctiva

incubatie: 12-20 zile

replicare locala cu diseminare prin contiguitate , apoi limfatica si sanguina (viremie primara); viremie maxima la 10-11 zile cu invazia ectodermului

clinic: febra si eruptii succesive, exantem maculopapular cu vezicule (lichid clar, apoi purulent), cruste; Eruptia apare in pusee eruptive (2-4 zile), evolund de la cap la trunchi

- enantem mucoase: orofaringe, respiratorii, gastrointestinale, vaginale

- retrocedare la aparitia atc. neutralizanti

evolutie benigna; la deficiente imunitare: eruptii hemoragice, +/- encefalite si sindrom Reye, foarte rar varicela diseminata letala

b. reactivarea infectiei:

in primoinfectie v. disemineaza centripet la ggl senzoriali, apoi invazie nervoasa sau hematogena. In ggl senzoriali - infectie latenta (ADNv in cel). In conditii de scaderea imunitatii (stres, senescenta, traume, medicamentoasa), v .se multiplica, migreaza pe nervii senzoriali la terminatiile tegumentare si produc eruptia veziculara (locala = zona zoster) . Uneori: meningoencefalite, paralizii.

c. veziculele contin virus

3. Imunitate:

umorala :

Ac. IgM si IgG apar la 2-5 zile de la debut. IgM dispar dupa 1 luna, IgG persista toata viata

evid. Ac. Se face serologic: RSN, RFC

in Recurenta sunt prezenti Ac Ig G

celulara:

limfocitele T citotoxice apar la 3 zile de la eruptie

defeficientele de imunitate celulara: favorizeaza varicela severa

4. Diagnosticul de laborator

Recoltare din produse patologice: lichide (+ celule ) din leziuni, exsudate nazo-faringiene, sange, fragmente organe

a. examen direct:

- detectare celule gigante multinucleare (incluzii) coloratii frotiuri (Giemsa, hematoxilina - eozina) din leziuni

- M.E. : diferentiere doar cu poxv.

IF

ELISA

CIEF (lichid vezicular)

b. izolare identificare virala

culturi diploide umane (rinichi/pulmon embrionar); foarte rar culturi primare rinichi maimuta

e.f.c. = sincitii, cel. gigante cu incluzii i.nc. eosinofile, balonizare

identificare: IF (celule infectate), RFC, RSN

c. diagnostic serologic:

In infectia acuta: RFC, RSN, ELISA; probe duble de ser cresteri de 4 ori a titrului de Ac

infectie in antecedente: ELISA, ACIF (anticomplement- IF)

5. Epidemiologie

raspindire universala

epidemii iarna si primavara

boala a copilariei; adulti: zona zoster

sursa: omul

transmisie: aerogena secretii nazo-faringiene, contact lichid vezicular/obiecte contaminate)

contagiozitate: foarte mare; cu 1-2 zile inaintea eruptiei si o saptamana dupa eruptie

susceptibilitate: generala

6. Tratament:

general: vidarabina, aciclovir (oral, perfuzii), Valaciclovir, Ganciclovir, Cidofovir, etc.

local: Aciclovir ungvent

7. Profilaxie:

vaccin viu atenuat

GENUL CITOMEGALOVIRUS virusuri care infecteaza omul si animalele

Au specificitate de specie

1. Relatii virus gazd

- Cultivare pe:

culturi de celule: fibroblaste umane, cel. din miometru; Infectia se transmite prin contiguitate; Adesea: lichidul de cultura e fara virus

Inocularea la animale nu da rezultat: CMV infecteaza doar omul

2. Patogeneza :

a. Primoinfectia: asimptomatica, Initial este o perioada viremie, urmata de infectie persistenta in gl. salivare si in limfocitele B. Adultii (10-20%) excreta indelungat virus prin: saliva, urina, secretii genitale.

b. Infectia congenitala si neonatala:

Gravidele: infectate primar - transmisie la fat =50% , urmata de o inf. persistenta transmisa la fat = 10-20%

transmisia se realizeaza prin viremie (transplacentar), urmata de invazia tesuturilor embrionare

la Nou-nascut: boala cu incluzii citomegalice (alterari celulare patognomonice = nuclei mari, incluzii bazofile mari, vacuolizari; Clinic = microcefalie, hepatosplenomegalie, pneumopatie interstitiala, leziuni hematopoetice si ale sistemul nervos. Evolutie fatala.

Infectia primara a copilului si adolescentului :

- incubatie: 30 zile

- diseminare: +/- febra, hepatosplenomegalie, adenopatii superficiale, sindrom

mononucleozic (neutropenie, limfocitoza, bazofilie). Vindecarea e regula.

Sunt posibile:

infectii posttransfuzionale

infectii la imunodepresati: SIDA, terapie cu corticoizi, Post grefa de organ infectat; La primitorul de grefa: evolutie cu pneumopatii interstitiale si hepatita (fatale)

3. Imunitate:

umorala: atc. SN (atg de suprafata) +/- C

celulara: limfocite Ts > si < T h (limiteaza persistenta); CMV are efect imuno-supresor legat de beta 2 microglobulina

4. Diagnosticul de laborator:

produse patologice: urina, sange (leucocite), spalaturi bronsice, secretii cervicale, fragmente de organ (pulmon, creier, ficat)

a. izolare-identificare Cultivare pe:

celule diploide umane; e.f.c. = cel. mari, ovale, cu incluzii mari intra nucleare., eosinofillice

focare lezionale cu evolutie lenta (6-8 saptamini)

identificare: IF directa, ELISA, hibridizare ADN- ADN

b. examen citologic si histologic:

- coloratie Papanicolau/hematoxilina eozina = apar celule mari cu incluzii eozinofilice in :

sedimentul urinar, spalaturi bronsice, frotiuri din secretii vaginale, preparate din tesut pulmonar

c. diagnostic serologic :

RFC, IF, RSN, ELISA:

in infectia recenta (gravide, nou-nascuti, transplant): sinteza IgM prelungita care reapare la reactivare prin imunosupresie; e necesara o detectie a IgG- pe 2 probe de ser (crestere de 4 ori a titrului de Ac)

5. Epidemiologie:

raspndire: universala

Ac. IgG prezenti la 40-100% din adulti

Transmisie:

contact direct cu secretii si excretii de la persoane cu infectie acuta sau persistenta;

infectie intrauterina ; postnatal prin alaptare; transfuzii si transplante ; urina si saliva (n. luni); nou-nascutii transmit v. timp de 5-6 ani

susceptibilitate: generala

GENUL LYMPHOCRYPTOVIRUS

- Caracterele virusurilor:

Au tropism pentru limfocitele B ale primatelor

Induc infectiile acute/latente a limfocitelor B cu proliferare continua (in vivo/vitro)

Poseda potential oncogen

Virusul EPSTEIN BARR

Agent etiologic al

Mononucleozei infectioase,

al Limfomului Burkitt si al

Carcinomului nazo-faringian(v.limfotrop/epiteliotrop)

1. Relatii virus celula gazda

- cultivare:

culturi de cel. LB din sange (cordon ombilical) In inf. cu VEB- LB sufera o transformare (proliferare) continua = fenomenul de imortalizare a limfocitelor.

Fazele transformarii: activare; blastogeneza permanenta (persistenta genomului VEB in LB)

Inoc. la animale: inoc. de cel. limfoblastoide (heterotransplant) la: sobolani nou-nascuti, soareci, hamsteri la care apar tumori (transplantabile), secretoare de IgM si IgG

2. Patogeneza:

Poarta de intrare: orofaringe, multiplicare in epiteliile glandulare (parotida, alte gl salivare), cu infectie cr. si eliminare v. in saliva (det. atg.) , Apoi are loc inf. limfocitelor B si diseminarea sanguina in toate tesuturile limfoide

Clinic: angina, neurastenie progresiva, poliadenopatie, spleno si hepatomegalie

Complicatii: anemie hemolitica acuta, purpura trombopenica, meningite

infect limfocit B activeaza receptorul C3d al complementului.

In faza acuta: 5-20% limf. B au atg v. (nucleare, de suprafata)

Modificarile hematologice: limfocite mari anormale (15-90%), cu citoplasma vacuolizata si nuclei fragmentati; leucopenie (initiala) urmata de hiperleucocitoza (5 saptamni)

Persistenta infectiei: evolutie spre limfom Burkitt sau carcinom nazo-faringian, cu asociere de atg EBNA in ser (atg nc.) si LYDMA (atg. de membrana) pe suprafata limfocitelor T

Reactivare endogena a VEB - in stari de imunodepresie : mononucleoza cronica, cu febra, astenie, producere anormala de IgG

3. Imunitate:

umorala :

atc. SN, FC

In infectia recenta: atc IgM - anti atg capsidale

In infectia persistenta: Ac IgG dirijati contra atg nucleare

celulara:

depresia hipersensibilitatii intrziate si a stimularea limfocitelor T - cu fitohemaglutinina

la 2 sapt. cresc LTCD8, cu inversarea raportului CD4/CD8 timp de 8 saptamini

Pe suprafata LB apar neoantigene care produc:

- R. Paul Bunell ce devine +. La 50-90% din bolnavi apar Ac heterofili (anti- hematii oaie) care stimuleaza reactii tip grefa contra gazda

limitarea proliferarii LB se datoreaza- aparitiei de Ac SN , activarii LK si a LT citotoxice

4. Diagnostic de laborator:

produse patologice: saliva, spalatura nazo-fariengiene, sange (limfocite), tesuturi/organe (ggl., splina), tumori

a. examen direct:

preparate de tesut: prin tehnici de hibridizare a ADN, ACIF (atc monocl. fata de EBNA)

b. izolare-identificare:

culturi LB (sange din cordon ombilical)

identificare : test ACIF (atg . EBNA)

c. examen citologic: frotiuri = limfocite mari anormale, cu citoplasma bazofila si nc. fenestrati

d. examen serologic:

infectie primara: R. PaulBunell = atc anti hematii oaie, pe proba unica

probe duble de ser :

- IgM si IgG fata de atg. capsidale/atg timpurii care scad in convalescenta si persista toata viata

-In inf. reactivata/neoplazii: titruri mari IgG anti EAD si EAR si atc anti EBNA

e. Epidemiologie:

raspindire universala

sursa: omul bolnav

transmisie: saliva, transfuzii

eliminare virus: secretii faringiene timp de 1 an (15-20% adulti)

susceptibilitate: generala

VIRUS HERPETIC UMAN 6

(HHV6)

ag etiologic al Exantemului subit (roseola infantum) ce apare la copiii in varsta de 6 luni - 4 ani

evid.: izolarea v. din monocite, seroconversie (IFI, ACIF)

1. Relatii virus celula gazda:

- cultivare:

limfocite (cordon ombilical)

limfocite sanguine

culturi continui de LT

2. Patogeneza:

Multiplicare in orofaringe, apoi infectarea LT (CD2, CD4, CD5, CD7, CD8)

Clinica

faza preeruptiva (durata 3 zile): febra mare (>390C), adenopatie cervicala

faza eruptiva (1-2 zile): exantem rubeoliform (pe ceafa, trunchi), limfo si neutropenie

FAM. CORONAVIRIDAE

infecteaza animale (feline, canine, bovine, porcine, rozatoare) si om

infectii: persistente (nervoase si hepatice) la soarece

infectii respiratorii superioare si gastroenterite la om

1. Clasificare:

7 specii: 2 om si 5 animale

2. Morfologie structura:

- virioni pleomorfi (sferici sau ovoidali), 75-160 nm, inveliti

- constituenti:

invelis : dublu strat lipidic cu spiculi (peduncule de 20nm) cu aspect de coroana; contine proteinele glicosilate E1 (rol matrix) si E2 (proteina majora de atasare); serotipuri cu activ. hemaglutinanta (sobolan, soarece , gaina); clivarea proteolitica induce fuz. de mem.

capsida: simetrie helicoidala; contine fosfoproteina N

genom: ARN m.c. sens + , complex ci prot. N

- structura antigenica:

a. atg de suprafata:

glicoproteina E2 induce atc neutralizanti si hemaglutinoinhibanti

glicoproteina E1 induce atc N, activi in prezenta C

b. atg intern: proteina N da reactii incrucisate cu v. animale

c. serogrupe:

grup VE299 - cultivabil pe culturi celulare

grup VOC 43/VOC38 cultivabile pe culturi de organ

3. Multiplicare:

patrundere: endocitoza/fuziune

transcriere ARN sens + (polimerazaARN dep. ARN) apar catene sens negativ (matrita ARN progen sens +)

sinteza proteine determinata de ARN genomic + 7 ARNm subgenomici cu translatie independenta

ansamblare in citoplasma

eliberare prin exocitoza (fuz. veziculelor citoplasmatice continind nucleocapside cu mem. cel.)

4. Relatii virus celula gazda:

cultivare :

a. culturi celulare:

v229E : in culturi primare (rinichi embrion uman), diploide umane (intestin, pulmon) = MA177

VOC 43 si VOC38: culturi de organe (epiteliu nazal/ traheal)

linii continui (RD = rhabdomiosarcom) : ambele grupe

e.f.c: caracteristic (vacuolizare si sincitii)

HAD: hematii (sobolan, soarece, om)

b. animale: VOC 45 si VOC38 adaptate la creier soarece nou-nascut

5. Patogeneza:

distrug epiteliile respiratorii si intestinale (jejun)

clinic manif moderate: tuse, cefalee, frison, febra; foarte rar enterocolita necrozanta la coplilul mic; durata 18 zile; excretie v.: 1-4 zile

6. Imunitate:

r.i umoral seric evid prin: RFC si HAI

rata de reinfectie mare

7. Diagnostic de laborator:

Produse patologice = secretii nazo-faringiene (tampoane, spalaturi) fecale

a. examen direct:

fecale : ME , IME

secretii respiratorii : IF , ELISA

b. izolare: nu este folosita

c. diagnostic serologic:

- seruri pereche: HAI (VOC43 si VOC38), ELISA, foarte rar SN

8. Epidemiologie:

40% din infectiile respiratorii acute superioare (guturai) = infectie cu coronavirus

evolutie: iarna-primavara

sursa: om bolnav

transmisie: aerogena

susceptibilitate generala

Curs 8

VIRUSURILE HEPATOTROPE

Prof. Dr. LUCIAN NEGRUTIUUVVG Arad2015Hepatita virala A

boala infectioasa caracterizata prin febra, stare

generala modificata, icter, astenie, inapetenta,

somnolenta

I. Clasificarea v. hepatotrope:

1. virusuri cu tropism primar hepatic:

v. hepatitei A (VHA) - picornaviridae

v. hepatitei B (VHB) - hepadnaviridae

v. hepatitei Delta (VHD) - virus defectiv asociat cu VHB

v. hepatitei C (VHC) - flaviviridae

v. hepatitei E - caliciviridae

2. virusuri cu localizari secundare hepatice:

v. citomegalic

v. herpetic

v. rubeolos

v. Epstein Barr

v. hepatitei A

- fam. picornaviridae gen enterovirus (EV72 )

II. HVA- Morfologie structura

Dimensiuni: 27 nm, fara invelis

ARN monocatenar cu sens +

Capsida icosaedrica compusa din 4 proteine (VP1, VP2 , VP3 , VP4 )

III. Structura antigenica

1 tip cu 1situs pentru atc. neutralizanti pe VP1

IV. Rezistenta la agentii fizici si chimici

cel mai stabil enterovirus: rezista in fecale > 2 sapt.

distrus la: +370C (3 zile); +1000C (n. min.)

rezistent la: pH 3, solventi organici, detergenti neionici

inactivat de: UV, formol (2-4% - 5 si 1o/oo 3 zile), betapropiolactona 0,03 %

sensibil la: ribavirin si amantadina

se conserva (ani de zile) la : -200C sau liofilizat

V. Multiplicare

in citoplasma

adsorbtia pe receptori depinde: de pH si electroliti

patrundere prin viropexie (endocitoza)

decapsidare, eliberare ARN viral care are functie de ARNm la ribozomi

translatia informatiei sinteza poliproteinei gigant scindare succesiva = P1 din care apar VPO,VP3, VP1 (capsidare); P2 si P3 (replicaze si proteaze pentru sinteza ARN cu catena apoi replicare catena +); VPO este scindata in VP4 si VP2

ansamblarea se face in reticulul endoplasmatic

durata ciclu 5-10 ore

VI. Relatii virus celula gazda

1. Cultivare:

culturi de celule:

crestere dificila: cultura ficat marmota, linii fetale rinichi maimuta, Vero, diploide umane

- nu are efect citopatic

- uneori infectie persistenta

- identificare atg. v: IF, hibridizare ARN v.

animale: cimpanzei, marmote (hepatita medie fara icter , cu virus in ficat, bila, ser, fecale)

2. Patogeneza :

cale: orala

incubatia: 15-50zile

replicare intiala: orof. apoi sanguin. Viremia prezenta cu 2 saptamani inainte icter. Infectie intestinala +/- . Multiplicare hepatocit, excretie bila, apoi fecale (complexe IgA cu atg VHA. Inoc. i.v. la primate Atg. VHA se detecteaza 2 sapt si in perioada acuta .

leziuni histologice: parenhim hepatic cu leziuni distructive/reparative (hepatocite cu citoplasma destinsa, fara structura, nuclei mari). In jurul zonelor de distrugere focare inflamatorii cu aglomerari de celule Kupfer (fagociteaza resturi cel.) limfocite, neutrofile si eosinofile.

eliminare v.: fecale cu n.zile inante si 7-10 zile dupa icter.

forme clinice: asimpto