Microbiologie (micro = mic; bios = viaţă) Bacteriologie (bakterion = bastonas) Virusologie Parazitologie Micologie (mykes = ciupercă) Ramuri: microbiologia solului, marină, industrială, agricolă, medicală etc.

Microorganismele includ virusuri, bacterii, protozoare,

fungi sunt ubicuitare

▪ majoritatea nepatogene▪ unele condiţionat patogene▪ un mic procent patogene

Scop: studierea proceselor fizice, chimice,biologice legate de activitatea microorganismelor

pentru: a păstra si folosi pe cele utile a anihila pe cele dăunătoare

Microorganismele – rol important pe planetă –nu ar exista viaţă fără ele

Producere de oxigen:cianobacterii Circulaia biologică a materiei în natură:

saprofiţi

descompunerea substanelor organice din sol în produsi simpli (ciclul oligoelementelor: C, N, S, P,Fe)

Activitate geologică – formarea de zăcăminte petroliere, cărbuni,

salpetru, sulf, minereuri de fier etc.

În industrie fabricarea alcoolului etilic vinificaţie industria berii panificaţie produse lactate: iaurt, lapte acru,brânzeturi murături

Protecţia mediului descompun deseurile rezultate din activitatea industrială

În agricultură îngrăsăminte

În industria medicamentelor: biosinteza microbiană a vitaminelor B1, B2, B12, C, A, D2 substanelor antibiotice

În medicină inginerie genetică

▪ hormoni de crestere▪ Insulină▪ interferoni▪ produse utilizate pentru realizarea▪ de vaccinuri

În medicină pe si în organismul uman trăiesc de 10 ori mai multe

microorganisme decât totalul numărului de celule (epiteliale, nervoase, musculare etc.)

pe si în organismul uman trăiesc între 500 –1000 specii diferite de microorganisme

MICROFLORA INDIGENĂ(flora normală a organismului)

În medicină MICROFLORA INDIGENĂ

rol negativ: condiţionat patogeni = oportunistiocolonizează macroorganismulo cauzează boală doar în anumite condiţii

• pătrund în zone anatomice unde nu aparţin• deficienţe ale sistemului imun• stress• oboseală• boli grave etc.

pagube economice degradare microbiană a documentelor

de piatră acţiune corozivă asupra metalelor descompunerea alimentelor biodeteriorarea

▪ cauciucului▪ a maselor plastice▪ a textilelor▪ a hârtiei▪ a operelor de artă etc.

boli ale plantelor pestilor animalelor omului

Organisme procariote nu au membrană nucleară proprie prezintă un singur cromozom

Forma bacteriilor controlată genetic important criteriu taxonomic

forma sferică coci

forma cilindrică bacili

forma spiralată (încurbată) vibrioni spirili spirochete

Diametre egaleStaphylococcus spp.Streptococcus spp.

ReniformiNeisseria spp.

LanceolaiStreptococcus pneumoniae

OvalariEnterococcus faecalis

DiploNeisseria spp.

TetradeMicrococcustetragenus

Câte optSarcina spp.

GrămeziStaphylococcus spp.

LanuriStreptococcus spp.

IzolaiMicrococi

DiplobaciliKlebsiella pneumoniae

StreptobaciliBacillus anthracis

Aspect litere, chibrituri, palisadeCorynebacterium diphtheriae

CORP ÎNCURBAT ÎNTR-UN SINGUR PLANformă de virgulăvibrioni

CORP ÎNCURBAT ÎN MAI MULTE PLANURI

spirală cu spire rigidespirili

spirală cu spire fine, flexibileTreponemaLeptospiraBorrelia

Micrometri 1 mm = 1.000 micrometri (microni) μm 1 micron = 1.000 milimicroni (nanometri)

Coci: 0,5 – 2 μm

Bacili: lungime 0,5 – 10 μm / lăime 0,3 – 2 μm Vibrioni: lungime 1,5 – 3 μm / grosime 0,5 μm Spirochete: lungime 6 – 20 μm / grosime 0,15

– 0,5 μm

Celula este unitatea structurala şi funcţională a tuturor organismelor vii

celula exprimă caracteristicile de bază ale vieţii foloseşte nutrienţii din mediu pt a obţine energie poate creşte; se poate reproduce răspunde la stimulii din mediu

▪ lumină

▪ căldură/frig

▪ substanţe chimice poate suferi mutaţii genetice

▪ supravieţuire

▪ apariţie de noi specii etc.

EU – adevărat CARYON – nucleu

▪ ADN-ul celular este înconjurat de membrană nucleară Dimensiuni

▪ 10-30 µm ▪ de 10 ori mai mari decât celula procariotă

de 10 ori mai mică faţă de celula eucariotă structură simplă

elemente obligatorii▪ Perete celular▪ membrana citoplasmatică

▪ citoplasma

▪ material nuclear elemente facultative

▪ capsulă

▪ flageli

▪ pili

▪ spori

perete bacterian membrana citoplasmatică citoplasma bacteriană material nuclear

grosime 15 – 35 nm alcătuit din proteine, lipide, hidraţi de carbon

Structura strat bazal stratul structurilor speciale

În funcţie de proporţia celor 2 straturi şi de elementele componente ale structurilor speciale, distingem: Bacterii Gram pozitive Bacterii Gram negative Bacterii acido-alcoolo-rezistente Bacterii cu perete celular alterat

= mucopeptid = mucocomplex = peptidoglican

Reţea tridimensională alcătuită din macromolecule lungi, polizaharidice paralele:

Acid N-acetil-muramicN-acetil-glucozamină

legate prin punţi polipeptidice

gros (15 – 30nm), rigid, simplu Peptidoglicanul: 80%

Structură tridimensională Structurile speciale: 20%

Acizi teichoici▪ De perete

▪ legaţi de peptidoglican

▪ De membrană▪ legaţi şi de peptidoglican şi de membrana citiplasmatică

Acizi teichuronici Lipoglicani (glicolipide)

Subţire, flexibil, complex Peptidoglicanul: 20% Structură bidimensională

Spaţiul periplasmatic Include peptidoglicanul

Structurile speciale: 80% Lipoproteine

▪ Unesc membrana externă de peptidoglican Membrana externă

2 rânduri de fosfolipide între care sunt intercalate proteine (porine) Lipopolizaharid - LPS

La suprafaţa externă a membranei externe Rol antigenic (endotoxină)

susţine mecanic celula bacteriană menţine forma bacteriei asigurăprotecţia celulei bacteriene intervine în procesele de osmoză şi difuziune este sediul

unor antigene somatice receptorilor specifici pentru bacteriofagi

participă la diviziunea bacteriei imprimă caracterele de tinctorialitate ale celulei

bacteriene

Alterarea sau absenţa peptidoglicanului duce la pierderea rigidităţii peretelui şi implicit la liza bacteriei.

O bacterie complet lipsită de perete – protoplast şi este incapabilă de a se divide.

Înconjoară citoplasma Grosime 5 – 10 nm Alcătuită după modelul mozaicului fluid:

două straturi de molecule fosfolipidice între moleculele de fosfolipide se găsesc proteine

Reglează presiunea osmotică Controlează procesele de difuzie Conţine enzime ale metabolismului

respirator Intervine în creşterea şi diviziunea

bacteriei Este locul de sinteză al endotoxinelor

Sistem coloidal complex: proteine, glucide, lipide, apă, minerale

Structură granulară: Ribozomi– 15 nm; izolaţi sau ca reticul endoplasmatic; rol esenţial în

biosinteza proteinelor celulare Granulaţii de volutină (corpusculi Babeş-Ernst, granulaţii metacromatice)

– polimetafosfaţi Granulaţii (incluzii) de glicogen, amidon, lipide etc. Vacuole – conţin diferite substanţe în soluţii învelite de membrană

lipoproteică = tonoplast Conţine mari cantităţi de ARN – citoplasma intens

bazofilă

Nu este delimitat de o membrană diferenţiată, deci NU se poate vorbi de nucleu !

Alcătuit dintr-un cromozom unic Format dintr-o unică moleculă de ADN dublu helicată,

închisă Diviziunea nucleului precede diviziunea citoplasmei şi a

peretelui

capsula bacteriană cilii (flagelii) fimbriile (pilii) sporul

Capsula bacteriană capsulă

▪ substanţă gelatinoasă, mucoidă la exteriorul celulei bacteriene, bine delimitată, vizibilă la microscop

Protejează celula bacteriană de uscăciune Măreşte virulenţa bacteriilor patogene prin

împiedicarea fagocitozei. Substanţele chimice din capsulă-antigene si

formează anticorpi Serurile imune reactionează sp. cu antigenele

capsulare producînd in vitro o mărire în vol. a capsulei.

Fenomenul de ,, umflare a capsulei,, e folosit pt. Ident. sp. şi tulpinii unor germeni capsulaţi.

alcătuiţi din flagelină– proteină complexă similară cu miozina musculară

reprezintă antigenul flagelar “H” pornesc din citoplasma bacteriei, din

corpusculul bazal

Forma de rezistenţă şi de conservare a speciei

Nu se colorează cu coloraţii obişnuite; evidenţiat prin metode obişnuite

O bacterie formează un singur spor – un spor dă naştere unei bacterii

Diferă ca formă, dimensiune, poziţie

Apă Substanţe minerale Glucide Proteine Lipide Pigmenţi Enzime Substanţe cu acţiune antibiotică Vitamine Factori de creştere

75-85% din greutatea umedă a bacteriei Apă liberă – mediu de dispersie Apă legată fizico-chimic de diferite structuri

Rol Mediu de dispersie Reactiv în reacţii metabolice Etapă finală a unor reacţii

2 – 30% din greutatea uscată a bacteriei P, K,Na, S, Cl, Fe, oligoelemente, Cu, Mg,

Zn Variază cu:

Specia Vârsta culturii Compoziţia chimică a mediului

Rol: Intră în compoziţia diferitelor structuri şi enzime

▪ rol important în viaţa celulei

10 – 25% din greutatea uscată a bacteriei Variază cu:

Specia Vârsta Condiţiile de dezvoltare

Glucide simple (mono şi dizaharide) Rol în metabolism

Glucide complexe (polizaharide)▪ În structura

▪ ▪ Peretelui bacterian▪ ▪ Capsulei

Au rol plastic şi energetic

40 – 80% din greutatea uscată a bacteriei Rol

Jumătate funcţionează ca enzime Restul – rol structural

Pot fi: Simple

▪ albumine, globuline, etc. Complexe

▪ heteroproteine

1 – 10% din greutatea uscată a bacteriei Excepţie – mycobacteriile – 20 - 40%

Variază cu: Specia Vârsta culturii Compoziţia mediului

Pot fi: Libere

▪ în vacuole Combinate

▪ facând parte din diferite structuri ale celulei Perete, membrană, etc.

Elaborate sub control genetic Clasificare

După locul de acţiune:▪ Intracelulare – rămân în celulă▪ Ectocelulare – în membrana citoplasmatică

▪ Reglează permeabilitatea selectivă

▪ Extracelulare (exoenzime) – eliberate în mediu În raport cu reacţia catalizată:

▪ Hidrolaze, transferaze, oxido-reductaze, izomeraze, etc. După modul de apariţie:

▪ Constitutive – există întotdeauna în celulă▪ Adaptative – sintetizate de către bacterie numai ca răspuns la

anumiţi compuşi apăruţi în mediu

Bacteriocine Cu efect asupra altor bacterii receptive înrudite

▪ Colicinele – eleborate de E. Coli Antibiotice polipeptidice

Produse de unele specii de Bacillus▪ Polimixina – produsă de B. Polymyxa▪ Bacitracina – produsă de B. licheniformis

Secretate de unele specii: Tiamina (vitamina B1)

▪ E. coli, B. Subtilis Biotina

▪ E. coli, B. Anthracis Vitamine de grup B, K

▪ Sintetizate sub influenţa florei bacteriane intestinale

Metaboliţi esenţiali, pe care bacteria nu îi poate sintetiza Necesari în cantităţi mici dezvoltării unor bacterii

Nu au rol plastic sau energetic Sunt biocatalizatori Exemple:

Vitamine (B1, B2, B6) Factorul X, V Acid folic, etc

Bacteriile desfăşoară o activitate metabolică în cursul căreia: Cresc Se multiplică Îşi schimbă structura şi compoziţia chimică

Metabolismul bacterian = totalitatea reacţiilor biochimice care au loc în celulă.

Metabolismul: Anabolismul Catabolismul

Nutriţie = totalitatea proceselor metabolice care patricipă la producerea de substanţe energetice sau de materiale cu rol plastic, necesare sintezei constituenţilor celulari.

Bacteriile folosesc surse nutritive diverse: azot molecular, dioxid de carbon, sulf, etc.

În funcţe de tipul de nutriţie, bacteriile pot fi: autotrofe (utilizează N şi C din compuşi anorganici) şi heterotrofe (utilizează N şi C din compuşi organici)

În raport cu sursa de energie utilizată, bacteriile autotrofe sunt:

Fototrofe – utilizează energia radiantă luminoasă Chimiotrofe – utilizează energia rezultată din

reacţiile de oxidoreducere.

Bacteriile patogene sunt heterotrofe, datorită parazitismului şi-au pierdut capacitatea de a-şi sintetiza elementele de care au nevoie.

Pentru cultivarea pe medii artificiale este necesară introducerea unor factori de creştere: vitamine B1, B2, B6, PP, aminoacizi, etc.

Respiraţia bacteriană = totalitatea proceselor aerobe şi anaerobe prin care celula eliberează energia necesară activităţii vitale. Aceste reacţii au la bază mecanismul oxidoreducerii.

Prin oxidoreducere biologică se înţelege pierderea atomilor de hidrogen (a electronilor de către o substanţă chimică numită donor şi transferul acestora pe molecula unei alte substanţe chimice numită accepor.)

După natura acceptorului final de hidrogen, sunt trei tipuri de procese metabolice: Respiraţie aerobă (oxibiotică) în care

acceptorul de H este oxigen molecular, produsul rezultat este apa.

Respiraţia anaerobă (anoxibiotică), în care acceptorul de H poate fi orice substanţă anorganică exceptând O.

Fermentaţia, în care acceptorul de electroni este un compus organic.

În funcţie de comportarea faţă de oxigenul molecular, bacteriile pot fi: Bacterii strict aerobe (b. tuberculozei, b. cărbunos),

care folosesc oxigenul molecular ca acceptor final de H. Bacterii strict anaerobe: (b. tetanic, b. botulinic), care

se dezvoltă numai în prezenţa oxigenului. Bacterii aerobe facultativ anaerobe (stafilococul, b.

coli) au posibilitatea să-şi adapteze metabolismul în funcţie de prezenţa sau absenţa oxigenului.

Bacterii microaerofile (spirochete), care tolerează cantităţi mici de oxigen.

Cunoaşterea fiziologiei bacteriilor oferă posibilitatea să le creăm condiţii optime de cultivare şi să aplicăm unele teste pentru identificarea lor

Se face în mod obişnuit prin diviziune directă. La bacili este transversală, iar la coci se face după unul

sau mai multe planuri perpendicu-lare care duce la gruparea caracteristică în perechi, lanţuri sau grămezi.

Pentru a vorbi despre creştere şi multiplicare bacte-riană folosim următoarele noţiuni: Timp de generaţie: timpul necesar dublării populaţiei bacteriene – 20-

30 de minute. Rata de creştere: nr. de generaţii în unitate de timp. Colonia bacteriană: totalitatea bacteriilor rezultate din multiplicarea

unei singure celule. Cultura bacteriană: totalitatea coloniilor de pe suprafaţa mediului solid. Cultura mixtă: formată din mai multe tipuri de colonii. Cultura pură: formată dintr-un singur tip de colonie.

Multiplicarea populaţiei bacteriene 4 faze caracteristice

▪ Faza de latenţă (faza de lag)▪ Faza de creştere logaritmică (faza exponenţială)▪ Faza staţionară (faza de concentraţie “M”)▪ Faza de declin

Perioada de adaptare a bacteriilor la condiţiile de mediu

Numărul germenilor rămâne nemodificat sau scade

Durează 2 ore Între momentul însămânţării şi

momentul când bacteria incepe să se multiplice

Celulele bacteriene încep să se dividă ritmic

Timpul de generaţie -20 – 30 minute Excepţie Mycobacterium

tuberculosis: 12-27 ore Numărul de naşteri >

numărul de decese Virulenţa este conservată Durează 8 – 12 ore

Consumul substanţelor nutritive —> acumulare de metaboliţi toxici —>mediu de viaţă mai puţin favorabil

Numărul de bacteriirămâne constant Numărul de naşteri = numărul de decese Morfologia este caracteristică Începe sporogeneza 2 – 3 zile mediu de cultură reînnoit permanent

cultură continuă⇒

Cantitatea de metaboliţi toxici este mare

Numărul de naşteri < numărul de decese

Sporogeneza este foarte intensă Apar modificări

morfologice, metabolice, de virulenţă

2 – 3 zile/2 – 3 săptămâni/2 – 3 luni

SCOP: identificarea agentului etiologic al

unei infecţiideterminarea farmacorezistenţei microorganismelor izolatepreparare seruri şi vaccinuri

POPULAŢIA BACTERIANĂ: multitudinea de indivizi ai unei specii care habitează într-un biotop

CLONA BACTERIANĂ: populaţia rezultată dintr-o singură celulă prin înmulţire vegetativă (colonie bacteriană)

TULPINA BACTERIANĂ: populaţia microbiană alcătuită din descendenţii unei singure izolări în cultură pură

INOCULARE: depunerea unui produs biologic în cultura de celule, animale de laborator

ÎNSĂMÂNŢARE: depunerea unui produs biologic pe / în mediu de cultură

MEDIU DE CULTURĂ: mediu care asigură nutrienţii şi condiţiile fizico-chimice necesare creşterii şi multiplicării bacteriene

CULTURA BACTERIANĂ: totalitatea bacteriilor acumulate prin multiplicare pe / în mediul de cultură

Coci Gram-pozitivi grămezi neregulate aerobi, facultativ anaerobi imobili nesporulaţi catalazo-pozitivi

Grupe de interes medical: Stafilococi coagulazo - pozitivi

▪ Staphylococcus aureus Stafilococi coagulazo - negativi:

▪ Staphylococcus epidermidis▪ Staphylococcus saprophyticus

Staphylococcus aureus: colonizează nările şi colonul → contaminare

tegument purtători sănătoşi: în colectivitate – 10-40% ;

în spital – 40-70% rezervor principal: mamifere şi păsări →

contaminare mediu

Staphylococcus aureus: suport material al transmiterii sol, apa de mare şi apa dulce, suprafaţa plantelor, fructe, alimente, îmbrăcăminte, mobilier, covoare, praful şi aerul din încăperi

colonizează nările şi tegumentul constituenţi ai florei normale cutanate (barieră de apărare antimicrobiană)

Coci gram-pozitivi Frotiu:din cultură pe mediu solid: dispuşi

în grămezi neregulate din cultură în mediu lichid sau din produs patologic: extracelular (rar intracelular) lanţuri scurte, perechi coci izolaţi

pe medii solide: colonii: „S”;

în medii lichide : tulburare uniformă cu depozit moderat la fundul

tubului

rezistă în culturi, la frigider – câteva luni; în puroi uscat – 2-3 luni;

relativ rezistenţi la antiseptice/dezinfectante (30’ la alcool 70º)

distruşi în 60 minute la temperatura de 60ºC

sensibili la bacteriofagi, la UV

DEOSEBIT DE REZISTENŢI LA ANTIBIOTICE !!!

Peste 95% rezistenţi la penicilină Tulpini rezistente la meticilină (oxacilină) =

polirezistente (cefalosporine, eritromicina, clindamicina)

MRSA (stafilococ auriu meticilino-rezistent)

Sensibil la vancomicină

PROCES INFECŢIOS DE TIP INVAZIV

TOXIINFECŢII DE ETIOLOGIE STAFILOCOCICĂ

Foliculita – infecţia foliculului pilos Furuncul – abces în jurul foliculului pilos Hidrosadenită – infecţia glandei sudoripare Panariţiu – infecţie peri- sau subunghială Impetigo stafilococic Mastită Infecţii ale plăgilor chirurgicale, muşcate, tăiate Angina stafilococică → otite, mastoidite, sinusite etc. Infecţii urinare, uretrită, cistită, pielonefrită

Focare septicemice

pulmonar (pneumonii, pleurezii) renal osos, articular meningo-cerebral aparat circulator (endocard, pericard,

endoteliu vascular)

Toxiinfecţia alimentară stafilococică Ingestia enterotoxinei termorezistente elaborată

în aliment Suficientă cantitate foarte mică

Sursa: om – furuncul, sinusită, rar portaj asimptomatic animal – mastită, furunculoză alimente: lactate, carne, ouă, peşte

latenţă 1-2 ore, perioadă de stare 24-72 ore, refacere 12-24 ore

Leziuni de natură toxică cutanate„sindromul pielii opărite stafilococice”

= boala exfoliativă generalizată(boala Ritter) este necroza de origine toxică a epidermului cauzată de toxina exfoliativă apare iniţial eritemperioral care se extinde apoi la totcorpul apariţia bulelor mari cu lichid clar este urmată de ruperea straturilor

superficiale ale epidermei vindecarea are loc la intervale de 10 zile de la apariţia anticorpilor

protectori

hipertermiehipotensiune vărsături, diareemialgii insuficienţă hepatică şi renală acută descuamarea tegumentelor palmare şi

plantare stare de şoc

Efectuarea antibiogramei este obligatorie pentru toate tulpinile de stafilococi izolate din diverse infecţii

Rezistenţă crescută prinproducerea de beta-lactamaze, enzime care neutralizează antibioticele gen penicilină, cefalosporine

modificarea unor proteine ale peretelui celular Antibioticele de elecţie sunt Oxacilina şi Nafcilina

Infecţiile grave sau infecţiile asociate cu bacteriemie/septicemie

tratament cu antibiotice pe cale parenterală (injectabilă)

infecţiile pielii, ale ţesuturilor moi sau ale căilor respiratorii

tratament prin administrare orală

măsuri de igienă riguroasă în unităţile sanitare

spălarea mâinilor înainte şi după contactul cu pacienţii

utilizarea mănușilor determinarea portajului nazal de S. Aureus administrarea profilactică de antibiotice pre

si post-operator.

coci sferici Gram-pozitivi formează perechi sau lanţuri în cursul

diviziunii celulare pretenţioşi nutritiv, imobili şi nesporulaţi unele specii au capsulă

streptococi patogeni

streptococi condiţionat sau accidental patogeni

realizat pe baza analizelor efectuate prin metode ale biologiei moleculare

6 grupări de specii în cadrul genului I. Grupul piogenic II. Grupul anginosus III. Grupul mitis IV. Grupul salivarius V. Grupul bovis VI. Grupul mutans

Boli invazive datorate streptococilor piogeni

Erizipelul Celulite Fasceite necrozante Febra puerperală Sepsisul streptococic.

Boli localizate: Faringita streptococică Scarlatina Impetigo streptococic

Endocardita infecţioasă Foarte rară Severitate înaltă

Prin leziuni ale mucoasei bucale (extracţii dentare) pătrund în sânge endocardită subacută la pacienţi cu leziuni ale

endocardului valvular sau cu disfuncţii ale dinamicii sanguine cardiace

Cuprinde Streptococcus salivarius Streptococcus vestibularis

specii rezidente ale cavităţii bucale şi orofaringelui

accidental patogene implicaţii clinice asemănătoare cu cele ale

streptococilor viridans

streptococii de grup D

nonhemolitici

S.bovis prezintă interes medical

izolat de la bovine, ovine, porci, câini, porumbei se poate transmite accidental la om aparţine florei normale a colonului ocazional produce, la pacienţii cu leziuni ale

colonului

▪ endocardită subacută

▪ bacteriemie

habitat omul animale

▪ hamsteri, ▪ şobolani, ▪ maimuţe

Importanţă în patologia umană: Streptococcus mutans

▪ rezidenţi în cavitatea bucală▪ implicate în formarea plăcii dentare şi în

cariogeneză▪ izolate rar de la pacienţi cu endocardită

subacută

colonii S mici, rotunde, opace, strălucitoare

tractul intestinal al oamenilor şi animalelor toate serovarurile de Salmonella enterica subspecia

enterica sunt parazite pentru om şi mamifere celelalte subspecii se întâlnesc preponderent la păsări şi

animale cu sânge rece. omul şi animalele determină poluarea

solului, apelor reziduale, apelor de suprafaţă în care pot supravieţui de la câteva luni până la

câţiva ani de zile, dacă condiţiile de temperatură, umiditate şi pH sunt favorabile

germeni rezistenţi; în solul păşunilor pot supravieţui până la 200

de zile, în apă câteva luni în alimente între 10 şi 180 de zile, în pulberile de ouă 4 ani.

sensibile la căldură distruse în 5 minute la 100°C;

dezinfectantele le distrug în 30-120 de minute

Salmonelozele includ 5 sindroame: gastroenterite; febre enterice;septicemie; infecţii focale;

pătrund pe cale digestivă ingeraţi într-un număr mai mare de 10 pot declanşa

boala la adultul sănătos. aciditatea gastrică distruge majoritatea germenilor

ingeraţi. contaminarea masivă se realizează :

prin ingestia alimentelor în care germenii s-au multiplicat ca într-un mediu de cultură

de la persoană la persoană pe cale fecal-orală Nou născuţii şi copii mici sunt mult mai sensibili la

infecţie care poate fi indusă de ingerarea unui număr mic de bacterii

- de la câteva ore până la o zi microorganismele se multiplică în epiteliul intestinal,

provoacă un sindrom inflamator intestinal cu diaree mucopurulentă şi sangvinolentă

la debut diareea este însoţită de greţuri şi vărsături; în perioada de stare a bolii - febră, colici abdominale,

mialgii şi cefalee la nou născuţi deshidratarea poate duce la o stare de

toxicoză gravă

Salmoneloze majore (febre enterale)–febra tifoidă, febrele paratifoide

simptomatologie digestivă (datorată agresiunii intestinale, hepatice şi asupra vezicii biliare) anorexie, colici abdominale, constipaţie sau diaree.

Plăcile Peyer pot să ulcereze şi să ducă la perforaţie intestinală şi peritonită

Eliberarea endotoxinelor rol important în patogenia bolii pericolul administrării unei doze foarte mari de antibiotic

distrugere bacteriene masive - deci eliberarea în cantitate

foarte mare de lipopolizaharide ale membranei externe bacteriene - instalarea şocului endotoxinic după vindecarea bolii pacientul poate rămîne purtător

biliar de germeni timp de aproximativ un an de zile.

În febrele enterice spitalizarea şi administrarea intravenoasă de antibiotice trebuie să se realizeze cât mai repede posibil. Cloramfenicol Ampicilina Cotrimoxazol Fluorochinolone

Purtătorii de Salmonella serovar Typhi în vezica biliară intervenţie chirurgicală tratament cu ampicilină. eficacitate de 85%

cele mai importante rezervoare animale găinile, curcanii, porcii şi vacile;

se pot întâlni ca rezervoare şi alte animale domestice şi sălbatice.

supravieţuiesc în ouă, pulberi de ouă, carne crudă şi produse animaliere incomplet preparate termic

transmitere: produsele animale

reducerea purtătorilor animali reduce semnificativ expunerea umană.

schimbarea practicilor de tăiere a animalelor pentru a reduce contaminarea de pe carcasele acestora;

protejarea de contaminare în procesele de prelucrare a alimentelor; asigurarea unui program de învăţare a practicilor

igienice pentru personalul care manevrează alimentele în

abatoare, fast-food-uri, cofetării, restaurante; prepararea şi refrigerarea adecvată a alimentelor în

restaurante şi case;

T. pallidum are ca unică gazdă omul În mediul extern nu rezistă fiind foarte

sensibilă la uscăciune şi la acţiunea dezinfectantelor

Treponema pallidum este distrusă de uscăciune temperaturi de 42°C antiseptice, dezinfectante. Este sensibilă faţă de antibioticele

betalactamice, în special faţă de penicilină.

T. pallidum este agentul etiologic al sifilisului venerian

se transmite prin contact sexual, contact direct cu leziunile ulcerative ale persoanei infectate sifilisului congenital

se transmite la făt, transplacentar de la gravidele infectate, în perioadele de bacteriemie

Sifilisul venerian : Boala evoluează în mai multe etape:

sifilisul primar sifilisul secundar, latent sifilisul terţiar

sifilisul primar După o incubaţie de 3 săptămâni se dezvoltă

leziunea primară, denumită şancru de inoculare (şancru dur)

Ulceraţie nedureroasă, cu marginile ridicate, indurate şi baza netedă

după 1 săptămână apare adenopatia regională dură, discretă, nedureroasă

se “vindecă” spontan în 3-6 săptămâni –bacteriile sunt prezente în ţesutul limfatic

• sifilisul secundar apare la 4 - 10 săptămâni după apariţia şancrului

dacă pacientul nu urmează tratament – leziuni muco-tegumentare diseminate şi de aspect variat dar care sunt infectante

După manifestările clinice urmează o perioadă de latenţă, sifilisul latent

bolnavul este asimptomatic şi necontagios, cu excepţia transmiterii transplacentare sau prin sânge.

sifilisul terţiar apare la 5 – 30% din pacienţii netrataţi, după 1- 40 de ani (în medie 15 ani) de la infecţia primară Afectează sistemul cardiovascular (în special aorta) şi

sistemul nervos central Leziunea histologică caracteristică este goma

ulceraţie necrotică apare pe tot corpul dar şi în ficat, oase sau testicule

sifilisul congenital se manifestă asemănător cu sifilisul secundar

al adultului. în sifilisul congenital tardiv predomină

manifestările neurologice acompaniate de modificări caracteristice ale sistemului osos, ale dinţilor sau oculare

Penicilina G administrată parenteral. La nevoie penicilina se poate înlocui cu

alte antibiotice. Pacienţii trebuie urmăriţi serologic şi

clinic pentru a aprecia eficienta tratamentului.

Sursa de infecţie este omul bolnav în stadiu de sifilis primar sau secundar

Boala se transmite prin contact sexual, transplacentar şi prin sânge infectat (transfuzii)

Receptivitatea este generală, infecţia existând la orice vârstă

evitarea contactelor sexuale neprotejate evitarea partenerilor multipli, anonimi, în cazul îmbolnăvirii, tratarea tuturor partenerilor sexuali Depistarea gravidelor

Leptospira interrogans este găzduită de: Mamifere reptile şi amfibieni

gazdele se împart în trei categorii: de menţinere

▪ poartă leptospirele în rinichi şi în organele de reproducere, fiind aparent sănătoase

▪ infecţia se transmite prin urină sau pe cale sexuală▪ rozătoarele

accidentale ▪ om sau animale domestice care se infectează prin elementele din mediu

de amplificare.▪ gazde accidentale la care infecţia se poate transmite epidemic▪ în crescătoriile de animale domestice

acestea transmit infecţia şi către om şi către gazdele de menţinere

Animalele contaminează prin urină: apa solul umed nămolul

leptospirele pot supravieţui până la 42 de zile la întuneric, mediu cald şi pH neutru sau usor alcalin

L. biflexa trăieşte în apele de suprafaţă

în mediul extern leptospirele supravieţuiesc greu sensibile faţă de: uscăciune lumină solară pH acid sau intens alcalin temperatura sub 14°C sau peste 28°C

distruse de alcool acizi Baze cloramină

Sunt sensibile faţă de betalactamine

Leptospiroza zoonoza cu cea mai largă răspândire

Boala la om frecvent

▪ ▪ prin contactul indirect cu apa sau solul contaminate

▪ ▪ prin contactul cu urina animalelor infectate rar

▪ ▪ prin contact direct cu animalele purtătoare

Leptospirele pătrund în organismul uman prin tegumente şi mucoase intacte sau uşor scarificate,conjunctivă,mucoasa nazală,plămâni (aerosoli)

pot străbate placenta şi pot provoca avort sau deces fetal ante-partum.

În gazdele susceptibile prin sistemului limfatic, leptospirele ajung în sistemul

circulator cauzând o leptospiremie urmată de răspândirea lor în toate organele

posibilitatea afectării mai multor organe explică polimorfismul clinic al bolii

manifestările clinice - variabile forme uşoare forme grave

▪ insuficienţă renală sau hepatică

Leptospirele se pot evidenţia în sânge

▪ ▪ în primele 5 zile de boală în lichidul cefalorahidian

▪ ▪ între a 4-a si a 8-a zi de boală din urină

▪ ▪ începând din ziua a 9-a de boală, timp de 6 săptămâni Examenul direct

preparat nativ ▪ ▪ examinat la microscopul cu fond întunecat,frotiu

Antibioterapia este principalul mijloc terapeutic în leptospiroză

formele necomplicate care nu necesită spitalizare doxicilină pe cale orală

în formele cu evoluţie mai gravă penicilină G pe cale intravenoasă.

în formele grave, cu insuficienţe ale organelor la tratamentul antibiotic se asociază şi tratamentul

suportiv

Leptospiroza este probabil zoonoza cea mai răspândită în lume

multe cazuri rămân nediagnosticate datorită posibilităţii de evoluţie autolimitantă a bolii, simptomelor necaracteristice

Sursa de infecţie: rozătoarele, sobolanii, câinii, pisicile şi mamiferele sălbatice

▪ ▪ prin urină contaminează apa şi solul transmiterea bolii la om – indirect prin ape contaminate

Expunerea în general este profesională: ▪ la fermieri, medici veterinari, muncitorii din abatoare, agricultori,

lucrătorii din orezării.

Boala Lyme apare după muscătura de căpuşă

infectată ▪ borreliile ▪ introduse în piele prin muşcătura

infectantă apoi difuzeaza local in tot organismul,localizându-se în variate situsuri

sistemul nervos articulaţiile

Boala evoluează în trei stadii: Primul stadiu

▪ după o incubaţie de 1-3 săptămâni▪ ▪ modificări locale cutanate de la locul înţepăturii▪ ▪ eritemul migrator se întinde centrifug, sub formă

inelară, zona centrală rămânând clară, palidă poate să fie însoţit de adenopatie şi de semne generale

Al doilea stadiu după săptămâni sau luni de la infecţie prin diseminarea generală a borreliilor

▪ multiple leziuni tegumentare▪ eritem inelar▪ afectare cardiacă ▪ miocardită▪ afectarea sistemului nervos ▪ paralizii de nervi cranieni▪ meningite cu lichid clar

Al treilea stadiu diseminare tardivă manifestări articulare cronice

curativ şi profilactic diferite scheme de tratament în funcţie de

stadiul bolii antibioticele cel mai des folosite Cefalosporinele betalactaminele asociate cu inhibitori de betalactamază tetraciclinele

receptivitatea este generală imunitatea post-boală nu este de lungă durată profilaxia nespecifică:

evitarea muşcăturii de căpuşă în caz de muşcătură

▪ se îndepărtează căpuşa astfel încât să nu i se rupă piesele bucale▪ se spală bine zona cutanată cu apă şi săpun▪ se antiseptizează cu alcool▪ se controlează locul muşcăturii timp de 1 lună pentru a sesiza apariţia unui

eventual eritem profilaxia specifică

în derulare studii o serie de vaccinuri recombinante, monovalente inducerea răspunsului imun prin administrare de plasmide ce codifică proteina de

suprafaţă OspA

bacil Gram-negativ aerob poate prezenta microcapsulă bacterie obligatoriu intracelulară nu poate fi cultivată pe medii artificiale

implică organisme vertebrate

animale, om nevertebrate artropode (în principal păduchii, purecii,

căpuşele)

tifosul exantematic boală cu evoluţie epidemică

în urma războaielor, a dezastrelor naturale în comunităţi închise, lipsa igienei

"camp fever", "jail fever", "hospital fever", "ship fever",

"famine fever“ vectorul bacteriei:

▪ păduchele de corp (“Pediculus humanus corporis”)

simptome cefalee febră (39C) rash cutanat

pe torace, abdomen, apoi membre respectă faţa, palmele şi plantele

dureri musculare, articulare frisoane sensibilitate la lumină delir

antibiotic Tetraciclină

susţinerea funcţiilor vitale în cazurile grave