metode de recuperare medicala bft in genunchiul operat
TRANSCRIPT
METODE DE RECUPERARE MEDICALĂ BFT ÎN
GENUNCHIUL OPERAT (RUPTURA DE MENISC)
PARTEA I
I. GENERALITĂȚI - definiție, clasificare, date epidemiologice;
Genunchiul este cea mai mare articulație importantă a
corpului. Prin poziția sa, prin rolul său în biomecanica statică și
dinamică a membrului inferior, ca și prin slaba sa acoperire cu
țesuturi moi, el este deosebit de predispus și vulnerabil atât la
traumatismele directe, cât și la cele indirecte. Genunchiul
suferă și în cazul unor imobilizări impuse de tratamentul
anumitor afecțiuni sau traumatisme.
Particularitatea recuperării constă în strânsa interdependența
dintre funcția articulară și valoarea anatomo-funcțională a
musculaturii sale.
La genunchi întâlnim toate tipurile de traumatisme și lezări a
tuturor tipurilor destructuri articulare:
1. Leziuni ale părților moi:
• Tegumente și tesut celular subcutanat (contuzii, plăgi,
arsurI);
• Tendoane și mușchi (întinderi, rupturi, secționări, dezinserții);
• Vase și nervi (rupturi, sectionarI)
2. Leziuni osoase (deranjamente trabeculare, fisuri, fracturi)
ale :
• Epifizelor femurale, tibiale sau peronale;
• Rotulei.
3. Leziuni articulare
• Plagi articulare;
• Rupturi ligamentare;
• Entorse;
• Luxatii;
• Leziuni meniscale.
Ruptura de menisc este un accident survenit pe o
meniscopatie preexistenta care a creat o degenerescenta, cu
sau fara depunere de calcar. Se poate prezenta ca ruptura
longitudinala completa (care este caracteristica mai ales
meniscului exterN) sau ca ruptura oblica sau combinata cu
dezinsertie.
Genunchiul, prin pozitia sa de articulatie intermediara a
membrului inferior are un dublu rol:
- asigurarea statica in momentul de sprijin;
- asigurarea elevatiei piciorului in momentul balansului pentru
orientarea piciorului in functie de denivelarile de teren.
- Genunchiul joaca un rol important in foarte multe momente si
activitati uzuale si profesionale.
II. ETIOPATOGENIE – cauze, mecanisme, anatomie
patologice
Factorii vulneranti care pot actiona asupra genunchiului sunt:
A) Factori mecanici;
B) Factori fizici;
C) Factori biologici;
D) Factori chimici.
Anatomia patologica
Traumatismele fibrocartilajelor articulare sunt reprezentate
doar de leziunile meniscale ale articulatiei genunchiului.
Aceste leziuni pot fi singulare sau se pot asocia cu oricare alt
tip de leziune (entorse, luxati, fracturI).
Leziunile meniscului compromit vascularizatia acestuia, ceea
ce explica de ce tratamentul conservator are putine sanse de
reusita, indicatia terapeutica raminind cea chirurgicala.
Leziunile de menisc sunt formatiuni fibrocartilaginoase,
vascularizate doar periferic in zona fibroasa. Meniscurile au rol
de a creea o congruenta perfecta intre condilii femurali si
platoul tibial, de a creea o mai buna repartitie a presiunilor
intraarticulare, de a permite o mai buna alunecare a capetelor
osoase articulare.
Ruptura de menisc se poate prezenta ca:
• ruptura longitudinala (complexA) caracteristica mai ales
meniscului intern;
• rupturi transversale, caracteristice meniscului extern,
• ruptura oblica
• combinata cu dezinsertia fie a coarnelor fie periferica.
Meniscurile sunt bine ancorate (in special cel interN) la
structurile din jur: la femur , la tibie, la rotula, ligamente
incrucisate, capsule, ligamentul lateral si intern. Meniscul
intern este cel mai expus traumatizarii (80% din leziunile
meniscalE), datorita fixitatii lui la structurilor din jur (mai ales la
ligamentul lateral interN) ca si presiunilor mai mari ce se
exercita asupra lui prin condilul femural intern, prin care trece
proiectia centrului de greutate a corpului.
Exista trei mecanisme care ar produce rupturile meniscului:
• flexie urmata de o extensie puternica asociata cu o rotatie a
genunchiului in timp ce tibia este fixata, prin blocare la sol a
piciorului. La sportivi blocarea piciorului la sol prin
crampoanele ghetelor este o cauza frecventa (56 % din
rupturile de menisc sunt intilnite la fotbalistI).
• Asocierea concomitenta a unei flexii cu rotatie externa si vag
fortat, ceea ce deschide interlinia interna articulara si va
incarcera meniscul, care va fi strivit la extensia urmatoare.
• In cadrul unor traumatisme complexe ale genunchiului,
soldate cu fracturi de platou sau cu rupturi de ligamente,
incrucisate sau laterale.
III. SIMPTOMATOLOGIE SI CRITERII DE SUSTINERE A
DIAGNOSTICULUI:
A) examenul clinic – semne subiective si obiective
B) investigatii paraclinice – ex. radiologic, probe de laborator
Simptomatologia clinica este relativ comuna.
La fracturi bolnavul prezinta:
- durere intensa;
- tumefiere a genunchiului;
- hemartroza abundenta;
- impotenta functionala,
- echimoza, mai ales in spatiul popliteu.
La luxatii bolnavul prezinta dureri spontane care se intensifica
la incercarea de flexie a gambei. Palparea arata relieful
rotulian deplasat, iar in locul rotulei o depresiune in fundul
careia se [alpeaza condilul si trohleea femurala. Genunchiul
poate fi blocat in extensie sau in usoara flexie. Luxatia rotulei
se reduce ortopedic, dupa care se pune un burlan de gips.
Uneori se intervine chirurgical executind o palectomie.
La ruptura de menisc, bolnavul prezinta o durere violenta,
brusca insotita de impotenta functionala imediata. Uneori
apare blocajul articular, hidrartroza este aproape regulata, iar
hemartroza este destul de frecventa.
Criteriile pentru sustinerea diagnosticului sunt: clinice,
radiologice si paraclinice.
Inspectia stabileste:
- tipul constitutional greutatea pacientului si aduc unele
precizari privind ortostatismul si mersul pacientilor cu sechele
la membrele inferioare;
- pozitia sau atitudinea segmentului lezat;
- deformari articulare;
- aspectul tegumentului si al tesutului subcutanat;
- culoarea tegumentului care poate fi modificata de echimoze,
staza venocapilara, ischemie, hiperemie.
Palparea este unul dintre criteriile clinice care stabileste:
- temperatura tegumentelor care indica procese inflamatorii in
cazul tegumentelor calde sau algoneurodistrofii in cazul
tegumentelor reci;
- gradul de suplete al pielii si tesutului subcutanat urmare al
starii de uscaciune sau umiditate a pielii;
- punctele dureroase la presiune;
- pulsatia arteriala.
Prin palpare se mai poate stabili de asemenea, continuitatea
osoasa, mobilitatea anormala, articulara sau osoasa,
crispatiile tesutului osos sau ale celui cartilaginos.
Masuratorile in afectiunile aparatului locomotor se fac
comparativ (membrul sanatos – membrul afectaT) si
reprezinta alt criteriu clinic. Masuram circumferinta articulara,
circumferinta segmentului (crescuta in edem si staza in atrofiI)
ca si in lungimea membrului sau a segmentului de membru
traumatizat.
Bilantul articular este de asemenea, un criteriu clinic si consta
in masurarea unghiurilor de miscare articulara (testing-ul
articulaR).
Statica si mersul se studiaza prin aprecierea statica
monopolara si bipolara a mersului care, ca produs dinamic,
permite evidentierea coordonarii si a mobilitatii articulare in
cadrul unghiurilor utile si tuturor fortelor musculare ale
membrelor unferioare.
IV. EVOLUTIE SI PROGNOSTIC
Prognosticul pentru genunchiul operat depide de felul si
gravitatea leziunii, dar este de regula favorabil, recuperarea
genunchiului operat fiind totala daca tratamentul este bine ales
si corect aplicat. Exceptie fac persoanele in virsta la care pot
aparea procese de osteoporoza si osteoscleroza.
V. TRATAMENT
Tratament igieno-dietetic
Tratamentul igieno-dietetic in cadrul genunchiului operat nu
este specific.
Daca bolnavul, are un surplus de strat adipos este bine sa nu
consume lipide sau glucide(piine, fainoase, zahaR) deoarece
articulatia si asa suferinda va fi ingreunata si mai mult de
greutatea provenita din consumul acestor alimente.
Recomandam deci, bolnavului, in perioada spitalizarii
consumul de proteine principale cum ar fi: carne, (slabA) fiarta,
oua, lapte si brinzeturi.
Cel mai important rol il au vitaminele prin:
- vitamina A, care ajuta la regenerarea celulelor din organism,
la vindecarea ranilor, cresterea rezistentei la infectie;
- vitamina K are actiune antihemoragica;
- vitamina C care asigura functionarea normala a vaselor
sanguine;
In general trebuie evitate eforturile profesionale si pozitia
ortostatica prelungita.
Tratamentul profilactic consta in evitarea eforturilor mari si
bruste, mai ales la sportivii de performanta, la virstnici (care au
un grad avansat de degenerare a elementelor articularE), la
copii.
Tratament medicamentos
Medicatie antalgica si antiinflamatoare este administrata cind
durerea are intensitati mai mari: infiltratii cu xilina cu/sau fara
hidrocortizon (decit in cazul unor forme dureroase limitate, mai
ales la insertia tendoanelor la burse sau muschI).
Infiltratia intraarticulara se aplica doar in procesele articulare
inflamatorii.
In inflamatia articulara repausul si postura articulara relaxata e
prima atitudine a recuperatorului in fata unei articulatii
inflamate, cu sau fara lichid articular.
Crioterapia determina o hiperemie activa (dupa o prima si
scurta faza de vasoconstrictiE), scade viteza de conducere pe
nerv, scade activarea receptorilor cutanati (efect antalgiC)
scade spasmul muscular.
Alte proceduri cu rol antalgic si antiinflamator sunt:
parafina, ultrasunetele si undele scurte.
Tratament ortopedico – chirurgical
Tratamentul ortopedic foloseste metode care vizeaza
reducerea deformatiilor sau a fracturilor prin manevre externe
si mentinerea reducerii cu mijloace exterioare a segmentului
afectat.
Mobilizarea ortopedica se realizeaza cu ajutorul aparatului
gipsat a tractiunii continue. Imobilizarea gipsata se aplica atit
la fracturi cit si in cazul unor afectiuni care necesita punerea in
repaus a unui segment. In situatii postoperatorii se poate folosi
aparatul gipsat si pentru corectarea si mentinerea corectiei
unor deformari congenitale sau dobindite. In cazul esuarii
tratamentului ortopedic, se indica tratamentul chirurgical.
Tratamentul ortopedic prin imobilizare in aparat gipsat pe o
perioada de 3-4 saptamini este recomandat in fracturile de
rotula, fractura supra si intercondiliana si fractua de platou
tibial. In fracturile cu deplasare se recomanda insa tratamentul
chirurgical. Mersul cu sprijin va incepe dupa circa doua luni.
Chirurgia ortopedica s-a extins treptat depasind in prezent,
indicatiile clasice din cadrul traumatologiei.
Interventiile chirurgicale ortopedice se pot clasifica astfel:
- Operatii care se adreseaza elementelor angrenate ale
artrozei si care au un scop simptomatic paleativ;
- Operatii care inlocuiesc articulatia – artroplastia totala;
Genunchiul poate fi operat pentru repararea unor leziuni
traumatice ca:
A) Rupturi de menisc (foarte des intilnitE);
B) Leziuni ale genunchiului lax, post-traumatic;
C) fractura supra si intercondiliana;
D) Fractura de platou tibial;
E) Luxatii ale genunchiului.
Pentru restabilirea miscarilor ale genunchiului se poate
efectua o artroplastie a genunchiului, operatie ce consta in
inlocuirea pe cale chirurgicala a unei articulati cu o proteza
metalica. Artroplastia este o operatie complicata, mai ales prin
posibilitati multiple de infectii, embolii gazoase, flebite,
infundarea platourilor tibiale, paralizii ale sciaticului popliteu
extern.
Artroplastia se prezinta sub doua forma: proteza partiala sau
totala .
Protezele prezinta si mari beneficii, ca refacerea functiei
membrului inferior prin reducerea durerii si recistigarea
mobilitatii, cel putin partial si a capacitati de mers.
Ruptura de menisc are indicatie operatorie majora, deoarece
instalarea procesului degenerativ al genunchiului este
accelerata. Menisccectomia este o operatie intra-articulara
prin care se realizeaza curatirea genunchiului de o serie de
elemente anatomice, inclusiv in indepartarea meniscului rupt.
Meniscul rupt poate fi indepartat in intregime sau numai
fragmente rupte, in locul ramas liber formindu-se un un nou
menisc din tesut fibros. Dupa operate, genunchiul este strins
intr-un pansament compresiv pentru a impiedica hemartroza si
este imobilizat pe atela.
Reeducarea incepe a doua zi dupa operatie cind piciorul se
afla pe atele. La inceput se executa contractii izometrice
pentru cvadriceps aflat in exces. Contractiile cvadricepsului se
vor repeta de 5-6 ori la fiecare ora, pina cind muschiul devine
suficient de puternic. In acest moment se fac ridicari ale
membrului inferior cu atela cu tot. Daca tratamentul a fost bine
efectuat, dupa 10-15 zile se obtine o musculatura buna si se
poate trece la mers. Uni autori recomanda inceperea mersului
dupa 48 ore de la operatie, mentinind atela.
In exercitiile de mers se va urmari:
- ca piciorul sa fie intins din genunchi, in faza de sprijin
anterior;
- sa se corecteze tendinta de leganare laterala provocata de
teama de a calca pe piciorul operat;
- sa se corecteze inclinarea trunchiului tinind bratul din partea
piciorului operat in sus pe linga cap;
Dupa 30 zile de la operatie, mersul trebuie sa fie corectat,
intirzierile fiind de multe ori provocate de graba de a merge cu
un picior insuficient pregatit si dureros.
PARTEA A II –A
1. PRINCIPIILE SI OBIECTIVELE TRATAMENTULUI BFT
Obiectivele tratamentului balneofiziterapeutice sunt:
A) reducerea durerii, care este factorul determinant in cadrul
recuperarii deoarece gonalgia ingreuneaza sau face imposibila
aplicarea programului recuperator;
B) obtinerea stabilitatii, care este de fapt principala functie a
genunchiului;
C) obtinerea mobilitatii;
D) coordonarea miscarii membrului inferior.
Remobilizarea articulara reprezinta obiectivul principal al
recuperarii sechelelor articulare posttraumatice si
postoperatorii. Mobilitatea articulara se realizeaza prin miscari
pasive si active. Rolul principal al mobilizarii articulare este
ace4la de a dezvolta abilitatea miscarilor. Stabilitatea
articulara se obtine prin tonificarea musculaturii. Pentru
tonifierea musculaturii se executa exercitii izometrice, miscarii
de rezistenta si se aplica diverse metode ortopedice.
Stabilitatea articulara inseamna de fapt:
- o articulatie indolara;
- o articulatie fixata pe o musculatura puternica;
- o articulatie protejata de mobilitati anormale prin capsule si
ligamente interne.
Prin programul de recuperare a genunchiului operat, se
urmaresc patru obiective esentiale:
A) Indoloritatea;
B) Stabilitatea;
C) Mobilitatea
D) Coordonarea;
A) Indoloritatea se obtine prin:
- administrarea unei medicatii antiinflamatorii si si antialgice
generale;
- crioterapia sau termoterapia ( dupa caZ);
- electroterapia;
- roentgenterapia;
- repaus articular;
- interventii chirurgicale.
B) Stabilitatea genunchiului are doua aspecte:
- stabilitate pasiva – stabilitate ortostatica;
- stabilitate activa – stabilitate in mers;
Stabilitatea pasiva, mai ales in cazul genunchiului operat fara
succes, poate fi obtinuta cel putin partial prin:
- tonifierea musculaturii stabilizatoare a genunchiului;
- cresterea rezistentei ligamentare;
- evitarea cauzelor care afecteaza genunchiul ca: obezitatea,
ortostatism si mers prelungit, mers pe teren accidentat, flexie
puternica, flexie – extensie libera, in momentul trecerii de la o
pozitie de repaus la ortostatism, etc.
- aplicarea unor orteze care sa preia stabilitatea laterala sau
posterioara a genunchiului
Stabilitatea activa se realizeaza prin tonifierea muschilor
interesati, respectiv:
- muschiul cvadriceps, care slabeste semnificativ chiar dupa o
imobilizare de 48 de ore. Pentru tonifierea cvadricepsului se
executa contractii izometrice si exercitii cu contrarezistenta:
- muschiul tensor fascia lata se tonifica prin flexii si extensii ale
soldului, din decubit lateral.
C) Mobilitatea genunchiului operat, este limitata. Pentru
redarea mobilitatii genunchiului operat se urmareste reducerea
flexum-lui. Si cresterea amplitudinii flexiei. In timpul imobilizarii
genunchiului dupa operatie, se pot face mobilizarii pasive
constind dintr-un complex de procedee terapeutice, care se
schimba alternativ, ca:
- tractiuni continue sau extensii continue, utilizate pentru
corectarea unei pozitii vicioase articulare asociate cu caldura
pentru a usura durerea rebela articulara pentru scaderea
presiunii interarticulara;
- tractiunii discontinue, care se aplica in timpul noptii sau in
perioada de repaus;
- mobilizare pasiva asistata, care se executa in relacxare
partiala sau totala de care Kinetoterapeut in toate sensurile, cu
miscarii ample articulare;
- mobilizarii autopasive, care sunt o combinatie de exercitii
pasive foarte des utilizate, deoarece pacientul are posibilitatea
sa le repete de mai multe ori pe zi;
- mobilizarea activa executata de pacient, care constituie baza
Kinetoteraoiei recuperatorii pentru redorile articulare post-
traumatice.
Mobilizarea activa se face in scopul cresterii treptate a
amplitudinii, miscarii in toate planurile de mobilitate a
articulatiei. Se executa miscari ritmice de flexie – extensie ale
piciorului si exercitii gestice uzuale pentru readucerea
functionala a genunchiului. Se nai executa mecanoterapie si
scripetoterapia.
Recuperarea integrala a bolnavilor operati de menisc se
bazeaza pe un program recuperator bine condus.
Postoperator, genunchiul este mentinut in extensie 10 zile cu o
atela gipsata.
Recuperarea incepe a doua zi dupa interventie si consta in :
- contractii izometrice cvadricepsului, din ora in ora;
- imobilizarii ale piciorului;
- ridicarii pasive ale piciorului cu genunchiul intins, incepind
dupa 3-4 zile de la operatie;
- exercitii de flexie ale genunchiului la marginea patului, dupa
scoaterea bandajelor;
- mers cu baston din a 10-a zi de la operatie.
Recuperarea continua cu:
- electroterapie antalgica si antiinflamatorie;
- tonifierea cvadricepsului;
- masaj coapsa-gamba, cu evitarea genunchiului;
- mobilizarea articulatiei;
- crioterapia;
Din saptamina a 3-a se incepe urcatul si coboritul scarilor.
Procedurile folosite pentru recuperarea genunchiului operat
sunt urmatoarele:
2. TRATAMENTUL PRIN HIDRO - TERMOTERAPIE
( tehnica, efectE)
HIDROTERAPIE
Se intelege prin hidroterapie aplicarea in scop profilactic si
curativ a unui numar variat de proceduri, care au la baza apa
la diferite temperaturi si sub diferite stari de agregatie, ca si
unele tehnici strans legate de aceasta.
-Dusul cu aburi
Dusul cu aburi consta in proectarea vaporilor supraancalziti
asupra unor regiunii limitate. Tehnicianul trebuie sa fie atent ca
nu cumva sa stropeasca bolnavul cu picaturi de apa fierbinte
provenite din condensarea vaporilor pe furtun si pe portiunea
metalica a dusului. Este nevoie ca instalatia pentru dusul cu
aburi sa fie prevazuta cu dispozitive de separare a apei de
condensare si cu supraancalzitoare pentru aburi. Inainte de a
aplica jetul de vapori asupra bolnavului, tehnicianul si-l
proecteaza pe palma pentru a se asigura de lipsa picaturilor
de apa fierbinte.
Durata dusului cu aburi este de 3-6 minute se poate sa fie dat
ca procedura de sine statatoare, poate sa preceada o baie
generala sau se poate asocia cu masaj.
La sfarsit se aplica o procedura de racire-spalare sau dus de
18-200 .
Modul de actiune: dusul cu aburi are o actiune puternica
asupra circulatiei, provocand hieremie si resorbtie locala.
-Dusul-masaj
Acesta consta in aplicarea mat multor dusuri rozeta la
temperatura de 38-400 ,concomitent aplicandu-se si masajul,
conform tehnicii obisnuite. Pentru aplicarea lui exista instalatii
speciale cu 4-6dusuri verticale, in rozeta, situate unul langa
altul, care se pun simultan sau separat un functie. In lipsa unei
instalatii speciale, se poate efectua si cu un dus mobil, la
capatul caruia se aplica o rozeta. Durata masajului este de 8-
15 minute.
Bolnavul este culcat dezbracat complet pe un pat special de
lemn. Se deschid dusurile si in timp ce apa curge pe corp,
tehnicianul executa masajul conform tehnicii cunoscute.
Modul de actiune: dusul-masaj provoaca o hiperemie
importanta, mai ales in regiunea tratata; are un important efect
resorbant si tonifiant.
-Baia kinetoterapeutica
Este baie calda, la care se asociaza miscari in toate
articulatiile bolnavului. Se efectueaza intr-o cada mai mare ca
cele obisnuite, care se umple ¾ cu apa la temperatura de 36-
370 C si mai rar 380 .
Bolnavul este invitat sa se urce in cada si, timp de 5minute,
este lasat linistit. Dupa aceasta, tehnicianul executa (sub apA)
la toate articulatiile, toate miscarile posibile. Tehnicianul sta la
dreapta bolnavului.
Toate aceste miscari se executa intr-o perioada de timp de
5minute. Dupa aceea bolnavul sta in repauz, dupa care este
invitat sa repete singur miscarile imprimate de tehnician.
Durata baii este de 20-30 minute, dupa care bolnavul este
sters si lasat sa se odihneasca.
Mobilizarea in apa este mai putin dureroasa din cauza relaxarii
musculare care se produce sub influenta apei calde si
pierderii greutatii corpului conform legii lui Arhimede.
-Baia cu masaj
Intr-o baie umpluta apr.3/4 cu apa la temperatura de 36-390 C
se executa masajul asupra regiunii indicate, prin tehnica
cunoscuta.
Aceasta si baia kinetoterapeutica este indicata in redorile
articulare cu tendinte la anchiloza.
TERMOTERAPIE
-Compresele cu aburi
Avem nevoie de: doua bucati de flanela, o bucata panza
simpla sau un prosop, o panza inperneabila, o galeata cu apa,
la temperatura de 60-70°.
Se plaseaza pe regiunea interesata o flanela uscata peste
care se aplica o bucata de panza sau prosopul muiat in apa
fierbinte si bine stors, iar peste aceasta se aplica cealalta
flanela. Totul se acopera cu bluza inperneabila sau se aplica
un termofor.
Durata totala a procedurii este de minim 20 de minute si de
maximum 60 de minute.
Modul de actiune: resorbtiv, analgezic, antispastic.
-Inpachetarea cu parafina
Se ia o cantitate potrivita (aproximativ 150-200 G) si se
topeste intr-un vas la temperatura de 65-70°; in asa fel ca sa
mai ramana cateva bucati netopite, in scopul evitarii
supraincalzarii. Cu ajutorul unei pensule late de 8cm. se
pensuleaza regiunea. Grosimea stratului este de 0,5-1cm.
Peste stratul de patafina se aplica bucati de vata sau flanela si
apoi se acopera regiunea cu patura.
Durata inpachetarii este de 20-60 minute. Inlaturarea parafinei
se face cu usurinta din cauzatranspiratiei care are loc sub
stratul de parafina. Procedura se termina cu o spalare la
temperatura de 20-22°.
Modul de actiune: are o actiune locala si provoaca o incalzire
profunda si uniforma a tesuturilor. Suprafata pielii se
incalzeste pana la 38-40°. La locul de aplicare se produce o
hiperemie puternica si transpiratie abundenta.
-Ungerile cu namol
Bolnavul complet dezbracat sta cateva minute la soare pana i
se incalzeste pielea, apoi se unge cu namol proaspat complet
sau partial. Se expune din nou timp de 20-60 minute, pana
cand incepe namolul sa se usuce. In acest interval de timp va
purta o compresa rece la frunte iar capull ii va fi aparat de
soare cu o palarie sau umbrela.
Dupa aceasta o scurta baie in lac sau in mare, se va sterge,
se va imbraca si se va odihni la umbra sau intr-o camera,
aproximativ o ora.
Modul de actiune: ungerile cu namol isi bazeaza actiunea pe
elementul termic alternant, rece la inceput, apoi cald, datorita
incalzirii namolului la soare si din nou rece, datorita baii din lac
si reactiei vasculare la aceasta; al doilea element este
reprezentat de actiunea specifica a substantelor resorbite in
organism.
3. TRATAMENTUL PRIN ELECTROTERAPIE (tehnica, efecT)
Electroterapia este aceea parte a fizioterapiei, care studiaza
utilizarea actiunii diverselor forme ale energiei electrice asupra
organismului, cu scop curativ sau profilactic.
A.Curentii de joase frecventa
Curentii diadinamici
Curentii diadinamici utilizand aplicatia tranzversala a
electrozilor (articulatia intre cei doi polI) preferand formula:
A) difazat fix, care rezulta din suprapunerea a doi curenti
monofazati cu un decalaj de ½ perioada. Varfurile impulsurilor
sunt asemanatoare insa ramanand la un anumit nivel, de unde
rezulta o curba asemanatoare cu aceea a unui curent continuu
peste care se suprapun 100 de impulsuri, de forma ½
sinusoidala.
B) perioada scurta, in care, la intervale regulate de 1 secunde,
se alterneaza brusc monofazatul fix de 50 de impulsuri pe
secunda, cu difazatul fix de 100 impulsuri pe secunda. Durata
este de un minut.
C) perioada lunga este o forma speciala de suprapunere a doi
curenti de 50 impulsuri. Alternanta dintre monofazat si difazat,
in cazul perioadei lungi, se face intre 3 si 10 secunde. Durata
este de 2minute.
Apoi se face inversarea polilor cu repetarea formulei. Se fac 1-
3 aplicatii pe zii.
Curentii Trabert
Sunt curenti cu impulsuri de fregventa 140 Hz, impuls 2 ms,
pauza 5 ms, la care tot catodul este electrodul activ antalgic.
Durata tratamentului este de 15-20 minute, cu crestere
treptata a intensitatii. Se repeta de 1-2 ori pe zi.
Atat curentul diadinamic, cat si curentul Trabert determina o
puternica senzatie, cu aspect vibrator, o excitatie a
mecanoreceptorilor tesuturilor de sub electrozi. Efectele
antalgice se explica tocmai prin aceasta senzatie.
Curentul galvanic
Prin actiunea hiperemiantă pe care o are este utilizat în
fenomenele inflamatorii articulare. Acest efect vasodilatator nu
este dependent de nici unul din cei doi poli, fiind prezent și la
catod și la anod. Se utilizează intensități mici, la pragul de
sensibilitate. Asocierea unor substanțe cu efect antiinflamator,
sub forma ionoforezei, este obișnuită, dar fără a se putea face
vreo apreciere asupra substanței și mai ales a cantații
acesteia.
La anod, se aseaza solutia de Cl2Ca, SO4Mg; de
hidrocortizon etc.; la catod, salicilatul de sodiu; la ambii poli
Fenilbutazona. Se utilizeaza durate mari, 20-30 minute pentru
o sedinta.
B.Curentii de medie frecventa
Efectul analgetic al curentilor de medie frecventa se obtine
utilizand mai ales frecventele de 10000 Hz si forma modulata
de scurta perioada la 200 modulatii pe secunda, pe care
eventual le reduce pe parcursul sedintei.
Ca forma particulara de aplicare a curentiilor de medie
frecventa este interferenta in profunzimea tesuturilor a doi
curenti sinusoidali de medie frecventa care realizeaza prin
interferenta un curent de joasa frecventa. Se inconjoara
articulatia cu patru electrozi ai aparatului utilizandu-se in
general, ca formula antalgica: manual 100/ps –5 minute,
spectru 0-100/ps –10minute, manual 100/ps –5 minute.
Utilizarea curentilor de medie frecventa ca procrdura antalgica
apare mai ales in cazurile in care pielea prezinta o sensibilitate
deosebita nu ar suporta aplicarea curentilor de joasa
frecventa.
C. Curentii de inalta frecventa
Curentii de inalta frecventa sunt curenti alternativi, a caror
frecventa este in medie mai mare de 500000 oscilatii pe
secunda, a caror limita inferioara este de 100000 Hz, iar limita
superioara de 300000000 Hz.
Se utilizeaza in practica:
A) Undele scurte
Cu electrozi de sticla sau flexibili, cu doi electrozi sau cu un
electrod (monoD), dozand dupa dorinta intensitatea efectului
caloric, de la senzatia de caldura puternica (doza IV) la
subsenzatia termica (doza I sau dozele recI), in functie de
starea locala articulara. Cu cat procesul inflamator articular
este mai intens, cu atat doza de ultrascurte va fi mai redusa
(dozele I-II). Durata tratamentului este variabila pana la 15-20
minute.
B) Undele decimetrice si microundele
Sunt emise de un dipol sub forma unui fascicul de unde
electromagnetice (ca la radaR) directionat spre zona de tratat.
Sunt metode radiante cu care putem incalzi tesuturile pe
profunzimi variabile in functie de tipul emitatorului, de distanta
acesruia de tegument, de dozaj, de durata tratamentului.
C ) Ultrasunetul
Aplicarea indirecta a curentul de inalta frecventa prin
transformarea acestuia in oscilatii mecanice prin vibratiile unui
ctistal piezoelectric. Ultrasunetul determina efect caloric dar si
o excitatie vibratorie, care actioneaza asupra
proprioreceptotilor si curentii de joasa frecventa. Utilizam
dozaje reduse (0,4-0,8W/cm patratI), in functie de zona tratata,
asociind si efectul de sonoforeza (unguent cu Hidrocortizon si
eventual si alte antiinflamatoriI). Durata este intre 3-10 minute.
D. Radiatia infrarosie
In afara de lumina solara, care este deosebit de bogata in
radiatii inflarosii si care este utilizata in terapeutica sub forma
asa –numitei helioterapii.
Aplicatiile de radiatii inflarosii in terapeutica se pot face in doua
moduri: in spatiul inchis, sub forma asa-numitelor bai de
lumina proceduri intense termoterapice sau in spatiu deschis,
in aer liber, sub forma asa-nummitelor aplicatii de sollux.
In baile de lumina se realizeaza o incalzire a aerului pana la
temperaturi ridicate (60-70-80°).
In functie de scopul urmarit, bolnavul va sta in baia de lumina
intre 5-20 minute. Dupa expirarea timpului prescris se aplica
bolnavului o procedura de racire partiala.
Efectul radiatiilor infrarosii :
Radiatiile infrarosii au actiune calorica. Ele actioneaza asupra
circulatiei din derm provocand o vasodilatatie subcapilara,
intensificarea schimburilor dintre celulele de cresterea
fenomenelor osmotice si cresterea debitului sangvin.
4. TRATAMENTUL PRIN MASAJ
Prin notiunea de masaj se intelege o serie de manipulatii
manuale variate, aplicate la suprafata organismul in scop
terapeutic sau igienic.
Este important ca, inainte de a incepe masajul, sa se
controleze starea tegumentului bolnavului urmarindu-se in
special , eventuale infectii ale pielii care contraindica masajul,
precum si eventualele echimoze.
Durata unei sedinte variaza intre 5-10 minute iar frecventa
este de obicei de o sedinta pe zi. Durata tratamentului poate fi
intre 2 si 4-6 saptamani, uneori chiar mai mare, ca in
afectiunile ortopedice.
Efectele fiziologice ale masajului sunt:
- actiune sedativa asupra durerilor de tip: musculare sau
articulare;
- actiune hiperemianta locala, de inbunatatire a circulatiei
locale care se manifesta prin inrosirea tegumentului si
incalzire;
- inlaturarea lichidelor de staza;
- stimularea functiilor aparatului circulator si respirator;
- efecte favorabile asupra starii generale a bolnavului, cu
inbunatatirea somnului, indepartarea oboselii musculare;
- cresterea metabolismului;
- cel mai important mecanism de actiune este cel reflex.
Descrierea anatomica a genunchiului
Suprafetele articulare ale articulatiei genunchiului apartin
epifizei inferioare a femurului, epifizei superioare a tibiei si
patelei.Fibula nu ia parte la alcatuirea acestei articulatii.
Se observa ca:
A) suprafata articulara a epifizei distale femurale, reprezentata
prin cei doi condili, este curbata inapoi si de aceea partea sa
cea mai mare este situata inapoia axului osului;
B) fiecare condil este orientat oblic si axul sau de invartire este
oblic de sus in jos si din spatiul intercondilian inspre fata
cutanata;
C) condilul medial este mai proeminent decat cel lateral;
D) condilul medial se afla pe un plan inferior celui lateral;
E) privind din profil se observa cum raza de curbura a celor doi
condili descreste dinainte inapoi (in partea anterioara ea are
aproximativ 45 mm, iar in cea posterioara 16 mM), ceea ce
face ca suprafata articulara a condililor sa apara nu ca un
segment de cerc ci ca o curba spirala;
F) condilul medial e mai ingust si mai lung (aproximativ 10
mM) decat cel lateral (aproximativ 8 mM);
G) cei doi condili diverg dinainte – inapoi, astfel ca diametrul
transversal al extremitatii inferioare femurale este mai mare in
partea posterioara decat in cea anterioara. Condilii femurali
sunt acoperiti de un cartilaj hialin, gros de 2-3mm.
Meniscurile intraarticulare
Sunt doua fibrocartilaje ce s-au dezvoltat la periferia fiecareia
din fosile articulare tibiale. Rolul lor este de a contribui la o mai
buna concordanta intre suprafetele condiliene femurale si
fosele articulare ale tibiei, insuficient excavate. Pe sectiune
verticala, fiecare menisc prezinta:
- doua fete, dintre care una superioara, concava care
raspunde condilului femural si alta inferioara, plana, aplicata
pe fosa articulara corespunzatoare tibiei;
- o baza (circumferinta lateralA) ce raspunde capsulei
articulare de care adera;
- o creasta (circumferinta medialA) cu mult mai subtire si
intinsa inspre centrul articulatiei, de care ramane separata
printr-o distanta de 6 – 8 mm;
- cate doua extremitati: una anterioara si alta posterioara,
numite coarne. Meniscurile se insera pe platoul tibial exclusiv
prin intermediul coarnelor. Ele sunt mobile si aluneca pe
platoul tibial in timpul miscarilor;
A) Meniscul lateral are forma unui cerc aproape complet; el
este intrerupt doar de o mica intindere la nivelul eminentei
intercondiliene. Se insera prin cele doua coarne la nivelul
eminentei intercondiliene.
B) Meniscul medial are forma unei semilune; are o intrerupere
mediala mult mai mare. Prezinta insertii mai indepartate si
anume: prin cornul anterior pe marginea anterioara a platoului
tibial, iar prin cel posterior pe aria intercondiliana posterioara.
Cele doua meniscuri sunt unite in partea anterioara printr-
o ???? transversala, numita “ligamentul transvers al
genunchiului”. Formula mnemotehnica pentru forma
meniscurilor intraarticulare este Oe – Ci (O extern, C interN).
Tehnica masajului
Masajul genunchiului operat se executa prin cumularea unei
serii de manevre ce se adreseaza la inceput musculaturii
coapsei si gambei urmind incalzirea zonei prin cresterea
circulatiei sanguine locale.
Uneori exte necesar sa se insiste asupra acestor regiuni
datorita procesului de hipotrofie musculara ce poate apare in
timpul imobilizarii post operator. Asupra acestor regiuni ce se
aplica manevrele de netezire si framintare, care au rol tonifiant
major, contribuind la recuperare. Dupa aceea se trece la
masajul propriu-zis al articulatiei genunchiului. Maseurul se va
orienta asupra capsului ligamentare care uneste cele trei
oase: femurul, tibia si rotul.
Se incepe cu manevrele de introducere tinind genunchiul
bolnav in flexie si netezind de la articulatia genunchiului in sus
spre muschiul cvadriceps care in afectiunile articulare ale
genunchiului prezinta aproape intotdeauna o atrofie
pronuntata. In continuare se trece la frictiune in sus, in jos,
lateral sau circular. Se procedeaza in felul urmator: se aplica
policele pe ambele margini ale sacului capsularm cuprinzind
cu celelalte degete fosa poplitee, intorcindu-se pe aceias
drum, pana la tuberozitatea tibiei. In parte inferioara se
executa frictiunea mai mult in sens orizontal.
Masajul partii posterioare se face cu genunchiul flectat pentru
a patrunde cu degetul mediu si index linga tendoanele
muschilor flexari in profunzime si frectionind orizontal, vertical
si circular. Masajul se incepe cu netezirea, dupa care urmeaza
Kinetoterapia.
Mobilizarea articulatiilor (kinetoterapiE)
In prima saptamana(6 sedintE)
*prima zi - contractii izometrice a le cvadricepsulului si
fesierilor ,flexi , extensii din articulatia gleznei
-flexii din CF(45%) , cu genunchiul intins ,abductii din CF
(20%)cu genunchiul itins ,circumductii din CF cu
genunchiulintins (3 serii/5 saptamanI),miscarea este pasivo-
activa.
*a doua zi - aceleasi exercitii din culcat la care se adauga cele
din stand (pacientul isi asigura stabilitatea ,tinandu-se de
scauN )
-flexii din CF ,abductii din CF ,extensii din CF ,toate aceste
miscari se executa cu genunchiul intins(3 serii/5 repetarI)-
miscari active.
*a treia zi - acelesi exercitii ,acelesi pozitii,carora li se adauga:
-din asezat la marginea patului ,Kineto mobilizeaza cu multa
atentie articulatia genunchiului ,pana la punctulin care apare
durerea(se porneste de la o flexie de 35) –miscarea pasiva(3
serii /10 repetarI),cu pauza un minut intre ele
-din culcat costal pe partea sanatoasa ,abductii din CF, cu
genunchiul intins
-din culcat dorsal :flexia genunchiului cu alunecarea calcaiului
pe planul patului.In primele doua zile,miscare pasiva ;
-mers cu ajutorul unui baston Canadian
*a apatra zi – pacientul este dus la sala de gimnastica
-din culcat dorsal :toate exercitiile invatate,cu mentiunea ca
miscarile vor fi executatea activ,sub atenta supravegherea a
profesorului,crescand numarul de repetari “pompaje”pe o
minge
-din culcat costal abductii din CF cu genunchiul intins;
-din asezat :flexi /extensii,alunecari inainte-inapoi a pe o
patina;
-din stand la spalier – toate miscarile din articulatia soldului cu
genunchiul intins:ridicarea piciorului operat pe prima
sipca,corpulramanand in sprijin pe membrul integru,si
incercarea de flexi din articulatia genunchiului prin proiectia
trunchiului spre inainte,ridicari pe varfuri,usor joc de
glezne,mers cu ridicari pe varfuri la fiecare pas.
*a cincia zi – Pacientul a castigat mult la capitolul fota,prin
urmare poate lucra cu un lest atasat pe glezna(sac cu nisip de
750 gramE).
*a sasea zi – Pacientul este externat.Masuratorile de final
sunt:
-flexii : activa 90 ,pasiva 110
-extensie : Nu exista deficit
-flexie din CF cu genunchiul intins 65
Gimnastica medicala
Genunchiul bolnav este introdus pentru doua saptamani intr-
un aparat de sustentie gipsat, deoarece a fost afectat cartilajul
articular. In perioada de contentie se executa program de
recuperare:
- DIN CULCAT DORSAL :- contractii izometrice de cvadriceps
si fesieri (30miscari pe ora – contractie 6s/relaxare 3S);
- flexi/extensii din articulatia gleznei (patru serii a zece
repetarI);
- flexi si abductii din CF (patru serii a zece repetarI).
Se efectueaza exercitii cu toate articulatiile membrului
sanatos.
- DIN STAND SPRIJINIT DE SPATARUL PATULUI: miscare
activo-pasiva de flexi/abductii/ extensii/ circumductii din CF
(din fiecare, doua serii a zece repetarI).
Mersul se executa cu ajutorul a doua bastoane canadiene,
fara sprijin pe piciorul afectat.
Dupa indepartarea gipsului pacientul va purta o fasa elastica
numai la deplasare si noaptea, pentru a stabiliza genunchiul si
a il feri de miscari nedorite.
Programul de recuperare se intinde pe durata a patru
saptamani:
*In prima saptamana sunt cinci sedinte:
- DIN DECUBIT DORSAL: - contractii izometrice de
cvadriceps si fesieri;
- flexi si abductii din CF (miscare activA );
- usoare flexi ale articulatiei genunchiului. Profesorul introduce
ambele maini sub zona poplitee si executa cu multa atentie
acesta miscare la circa 30 , avand grija ca talpa pacientului sa
ramana permanent pe planul patului.
- DIN DECUBIT COSTAL : miscare activ-pasiva de abductie
din CF cu genunchiul intins (trei serii a zece repetarI).
- DIN STAND LA SPALIER : miscari active din CF cu
genunchiul intins (trei serii a opt repetarI): cu spatele – flexi;
lateral – abductii; cu fata – extensii.
*In a doua saptamana sunt cinci sedinte. Toate miscarile devin
active, lucrandu-se incontinuare pentru tonifierea
cvadricepsului, a tendonului…….si a fesierilor. In ultima
sedinta pacientul va contacta solul cu planta piciorului operat
cu sprijin de 30%.
- DIN DECUBIT DORSAL: - “pompaje” pe minge, fara a forta
flexia;
- flexia gambei pe coapsa (in lant cinetic inchiS);
- flexi si abductii din CF (3 serii a 12 repetarI).
- DIN ASEZAT LA MARGINEA BANCHETEI: flexia gambei pe
coapsa, miscare condusa si controlata de profesor.
Timp de doua luni sunt interzise exercitiile ce implica un lant
cinetic deschis.
- DIN STAND LA PALIER: la exercitiile cunoscute se adauga :
- ridicari pe varfuri, cu sprijin mai mare pe piciorul sanatos;
- ridicarea piciorului pe prima sipca si flexia gambei pe coapsa
cu usoara presiune pe talpa (2 serii a 10 repetari, lucrand fara
durerE).
Mersul se face cu sprijin usor (circa30%)pe piciorul operat.
*In a treia saptamana sunt cinci sedinte . toate exercitiile devin
active, iar pentru miscarile din CF se introduce lestul de 500g.
- DIN DECUBIT DORSAL: - contractii izometrice de
cvadriceps, fesieri si ischiogambieri;
- flexi/ extensii ale articulatiilor gleznei si degetelor
(metatarsiene, falangiene si interfalangienE);
- flexia gambei pe coapsa prin alunecare (4 serii a 15
repetarI);
- flexi/ abductii/ circumductii din CF cu genunchiul intins
(miscare activ-rezistiva cu lesT).
- DIN DECUBIT LATERAL : miscare activa libera de abductie
din CF a membrului operat (3 serii a 10 repetarI).
- DIN ASEZAT LA MARGINEA BANCHETEI : - flexia si
extensia gambei pe coapsa (3 serii a 15 repetarI) ;
- flexia si extensia articulatiei genunchiului cu ajutorul unei
patine pe care este asezata planta membrului operat.
- DIN STAND LA SPALIER : - 3 serii a 10 repetari pentru
fiecare miscare din CF activ-rezistiva cu last de 500g ;
- ridicari pe varfuri, piciorul operat in sprijin 60% ;
- joc de glezna cu sprijin circa 60% ;
- ridicarea piciorului pe prima sipca si flexia gambei pe coapsa
prin exercitarea unei usoare presiuni pe suprafata plantara.
*In a patra saptamana sunt cinci sedinte in care continua
exercitiile mai sus mentionate, la care se adauga :
- DIN DECUBIT VENTRAL (cu un rulou sub treimea inferioara
a fetei anterioare a coapseI) : miscarea activa de flexie a
gambei pe coapsa, cu tensiuni finale realizate de catre
profesor.
Miscarile din asezat ale articulatiei genunchiului devin rezistive
prin introducerea lestului.
La sfarsitul acestei saptamani pacientul se sprijina aproape in
totalitate pe piciorul operat.
5. TERAPIA OCUPATIONALA
Urmareste prelungirea exercitiilor de kicetoterapie pentru
mobilizare articulara si/sau tonifierea musculara, utilizand o
serie de activitati complexe distractive sau capaciteaza atentia
si rabdarea pacientului pentru o perioada mai lunga de timp. In
general, aceste activitati se executa cu mainile dar forta
motrica este realizata de membrele inferioare prin diverse
tipuri de mobilizare:
- pedalaj de bicicleta;
- alunecarea piciorului intr-un jgheab rotund;
- miscare laterala (abductie-adductiE);
- mers pe plan ascendent;
- mers pe banda sau pe scara rulanta.
6. TRATAMENTUL BALNEOLOGIC ( ape minerale, namolurI)
Intrucat sechelele posttraumatice ale genunchiului include de
regula deficite functionale determinate de leziuni produse la
nivelul structurii osteoarticulare, periarticulare si musculare
carora li se adauga efectele negative de mobilizare in faza
ortopedica, chirurgicala in afectiunile posttraumatice.
Obiectivele si continutul curelor balneo-climaterice vor fi in
totalitate de recuperare imediata, ele avand rolul de refacere a
functiei diminuate din cauza traumatismelor.
Sunt indicate urmatoarele statiuni: Amara, Bazna, Eforie Nord,
Mangalia si Techirghiol.
Sechelele post-traumatice ale membrelor intreseaza structuri
foarte variate
( oase, muschi, articulatiI) si dau complicatii vasculotrofice si
psihice. Recuperarea acestor sechele prin metodologia
complexa fizico-balneara are o importanta si o eficienta cu
totul deosebita. Recuperarea bolnavilor in statiuni
balneoclimaterice se face in etapa a II-a, care succede etapa
de recuperare si care are loc in servicii de traumatologie in
sectiile de ortopedie sau sau in sectiile de recuperare
spitalicesti.Nu se vor trata in statiuni fracturile si luxatiile
medulare si nici fracturile cu focare de osteomielita.
Contraindicatii pentru recuperare la statiuni au si
pseudoartrozele, artritele septice post-traumatice, precum si
leziunile de nervi periferici cu sectiunea nesuturata.
Cele mai bune rezultate se obtin in sechele dupa traumatisme
si operatii de mambrem dupa ce s-a terminat perioada de
imobilizare si dupa ce s-a cicatrizat plaga.
BIBLIOGRAFIE
1. Patologia chirurgicala Vol. 2 de Th. Burghele; Editura
medicala
2. Compendiu de anatomie si fiziologie de Gh. Mogos si
Al.Ianculescu; Editura Stiintifica
3.Traumotologia practica de Aurel Denischi, I. Ionescu, V.
Neagu; Editura Medicala
4.Recuperarea medicala a sechelelor posttraumatice a
membrelor de T. Sbenghe; Editura Medicala
5.Balneofizioterapie de dr. D. Constantinescu, dr. N. Teleki, dr.
I. Tyercha; Editura Medicala