M E

SERIA FASCINAŢIE*

V O L U M U L I I

L I S S A M A R R

Departe de ochii muritorilor, într-o lume de umbre şi primejdii, are loc o aprigă luptă pentru putere.După secole de stabilitate, echilibrul dintre Curţile zânelor a dispărut şi Irial, stăpânitorul Curţii întunecate se luptă să-şi ţină unite zânele rebele şi devenite recent foarte vulnerabile. Dacă nu va reuşi, vor urma vărsări de sânge şi multă brutalitate.La 17 ani, Leslie nu ştie nimic despre zâne şi intrigile lor. Când se simte atrasă de un prea-frumos tatuaj format din ochi şi aripi, nu ştie decât că şi-l doreşte din to t sufletul, convinsă că va fi un simbol tangibil al schimbărilor pe care şi le doreşte cu disperare în viaţa ei.Tatuajul va aduce schimbări, dar nu cele la care visa Leslie, ci schimbări sinistre, profunde, care vor fi mai mult decât simbolice. Aceste schimbări îi vor apropia pe Leslie şi pe Irial, atrăgând-o pe Leslie to t mai adânc în tărâmul zânelor, unde, incapabilă să reziste farmecelor acestei lumi, va fi expusă multor pericole.

Melissa Marr continuă poveştile despre zâne cu o istorie întunecată, despre tentaţii şi consecinţe şi eroism în cele mai neaşteptate momente.

melissa marr

T oamna

Irial o u rm ărea pe fată în tim p ce aceasta rătăcea pe stradă: era extrem de îngrozită şi furioasă. El aştepta în tr-un loc m ai în tunecat al străzii, lângă salonul de tatuaje, dar nu o scăpă nici o clipă din ochi în tim p ce-şi te rm ina ţigara.

C ând fata ajunse în d rep tu l lui, îi ieşi înain te .Pulsul fetei se acceleră când îl văzu. îşi în d rep tă um erii

- în loc să fugă sau să bată în retragere, curajoasă, în ciuda u m b re lo r care se ţineau de ea - şi făcu un sem n spre b ra ţu l lui, unde num ele şi descendenţa lui apăreau rep rezen ta te cu a ju to ru l u n o r s im b o lu ri arhaice ale s trăvech iu lu i alfa­bet celtic ogham , în co n ju ra te de spirale şi n o d u ri care se con to p eau , transfo rm ându-se în n işte rep rezen tă ri grafice ale u n o r câini de vânătoare stilizaţi.

- E un tatuaj splendid. E opera lui R abbit?El în cu v iin ţă p rin tr-o m işcare a capulu i şi parcurse cei

câţiva paşi care m ai răm ăseseră până la salonul de ta tuaje . Fata îl însoţi.

- Şi eu m ă gândesc să-mi fac u n ta tuaj. D o a r că nu m-am h o tă râ t încă asupra m odelulu i.

10 MELISSA MARR* ----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Fata avea u n aer p ro v o ca to r în v rem e ce rostea acestecuvinte. V ăzând că el n u spune n im ic, ea adăugă:

- E u sun t Leslie.- Irial.O u rm ări pe fată în tim p ce aceasta făcea adevărate efor­

tu ri p en tru că nu reuşea să găsească m ai m ulte cuvinte, do- rindu-şi să-i atragă atenţia. Fata sim ţea o acută nevoie de ceva anum e. D acă Irial i-ar fi considerat pe m u rito ri nişte jucării, ea ar fi fost o distracţie pe cinste, dar el se afla aici pen tru treburi serioase, n u p en tru fleacuri, aşa că nu scoase o vorbă în tim p ce-i deschidea uşa salonului Pins and N eedles1.

D u p ă ce in tra ră în salonul de ta tuaje , Leslie se în d e­părtă p en tru a v o rb i cu o fată cu păru l negru, care îi u rm ă­rea p recau tă . M ai erau şi alte persoane . în m agazin, dar num ai fata cu p ăru l negru con ta . P e n tru că aruncase un b lestem asupra verii cu atât de m ulte secole în u rm ă, Irial ştia exact cine era aceasta: R egina V erii cea d ispăru tă , ade­vărata p rob lem ă. Ea avea să schim be to tu l.

Şi asta în foarte scurt tim p .Iria l p resim ţise acest lu c ru încă d in m o m en tu l în care

K eenan o alesese, de când îi furase calita tea de m u rito are . A cesta era şi m o tiv u l p e n tru care Irial venise la R abb it: o sch im bare u rm a să aibă loc. A cum , că Regele V erii u rm a să fie dezlegat de b lestem - şi ar fi p u tu t să-i atace pe cei care-1 ţinuseră captiv u n războ i ar fi fost posibil p en tru p rim a dată în atâtea secole. D in neferic ire , fiindcă fusese atâta lin işte până atunci.

- A m pu tea sta de v o rb ă o clipă, R abbit? Irial pusese o în treb are , dar aceasta era m ai m u lt o fo rm alita te . C h ia r

OBSESIE 11

dacă R abb it ar fi fost zână, nu l-ar fi refuzat pe cel care stă­pânea C u rtea în tu n ericu lu i, nu acum şi de altfel niciodată.

- V ino aici, în spate, spuse R abbit.Iria l îşi p lim bă m âinile pe ram a m etalică a v itr in e i de

b iju terii în v rem e ce trecea spre cam era d in spate, perfect co n ştien t că a ten ţia lu i Leslie era încă în d rep ta tă asupra lui. înch ise uşa şi-i în m ân ă lu i R ab b it flacoanele d in sticlă cafenie: sânge şi lacrim i de la C u rtea în tu n ericu lu i.

- T rebu ie ca sch im burile de cerneală să aibă loc m ai repede decât am p lăn u it noi. N u m ai avem tim p.

- P oate p e n tru zâne. R abb it făcu o pauză şi refo rm ulă . Asta i-ar pu tea ucide, m u rito rii nu îşi revin prea repede.

- A tunci găseşte o cale să-l faci să funcţioneze. A cum .Irial încercă să zâm bească, dom olindu-şi expresia, aşa

cum rareori m ai făcea p e n tru zânele în tunericu lu i.A poi, se făcu inv izib il şi-l u rm ă pe R ab b it în cam era

principală a m agazinulu i. O cu rio z ita te bolnăvicioasă îl făcu să se oprească lângă Leslie. C eilalţi plecaseră, dar ea rămăsese în p ic ioare p riv in d afişul de pe perete, im agini m u lt m ai insign ifian te decât ce ar fi p u tu t să-i deseneze R abbit pe piele în cazul în care i s-ar fi o ferit această şansă.

- Visează-mă, Leslie, îi şopti Irial la ureche, lăsându-şi aripile să-i cuprindă pe am ândoi, să-i acopere în întregim e. Poate că fata era destul de pu tern ică p en tru a rezista la schim bul de cerneală cu una d in tre zânele alese. Dacă nu, ar (i pu tu t să o dăruiască unuia dintre cei cu puteri slăbite. Părea ruşinos să iroseşti o jucărie stricată atât de încântătoare.

Capitolul 1

La începutul următorului an

Leslie îşi trase pe ea un ifo rm a şi se pregăti cât de repede p u tu . înch ise încet uşa d o rm ito ru lu i ei, încercând să nu facă zgom ot, ca să poată ieşi d in casă în a in te ca ta tă l ei să se trezească. P ensionarea nu-i p ria . Fusese un ta tă cât se poate de b u n în a in te - în a in te ca m am a să plece, îna in te ca el să cadă în pa tim a b ău tu rii, în a in te de a începe călătoriile în A tlan tic C ity şi D u m n ezeu m ai ştie pe unde în alte părţi.

Se în d rep tă spre bucătărie , unde-1 găsi pe fratele ei. R en, stând la masă, cu o p ipă lungă în m ână. P u rtân d doar o pereche de jeanşi foarte uzaţi, cu p ăru l b lo n d a tâ rn ân d liber în ju ru l feţei, acesta părea destins şi b inedispus. U n eo ri, ch iar era astfel.

R idică p riv irea şi afişă un zâm bet angelic.- V rei să tragi u n fum?Ea clătină d in cap şi deschise du lapul, cău tând u n bol

cât de cât cu ra t. N ici unu l. Scoase d in serta ru l p e n tru carne al frig ideru lu i o doză cu apă m inerală. D u p ă ce R en pusese odată d ro g u ri în tr-o sticlă - d rogând-o astfel şi pe ea - , învăţase să bea num ai d in vase închise erm etic.

OBSESIE 13

R en o u rm ări, foarte satisfăcut în n o ru l de fum al d ro ­gu rilo r, zâm bind în tr-u n m od angelic pervers. C ân d era atât de b in ev o ito r şi fum a m arijuana, e ra o zi bună. Ren- cel-drogat cu m arijuana nu era o p rob lem ă: m arijuana îl făcea d oar m ai p rie tenos. R en-cel-drogat cu orice altceva era cel im previzib il.

- Sunt ch ipsu ri acolo, dacă v rei să m ănânci ceva la m icul dejun , arătă el spre o pungă ap roape goală de ch ip ­suri de p o ru m b , de pe bufet

- M ulţum esc. Ea în tinse m âna şi luă vreo câteva din pungă, apoi deschise congelatorul, ca să caute vafele prăjite pe care le ascunsese în ău n tru . N u m ai erau acolo. Deschise bufetu l şi scoase o cutie cu singuru l fel de cereale pe care fratele ei nu le m ânca: granola. E ra dezgustă to r, dar obiceiu l lui de a şterpeli se oprea când era vo rba despre m arfă sănătoasă, aşa că avea puse deoparte ceva provizii.

Fata îşi puse cereale în tr-u n bol.- N u mai este lapte, m orm ăi R en cu ochii închişi.O ftân d uşurel, Leslie se aşeză la masă, cu bo lu l de

granola fără lapte în faţă. Fără conflic te . Fără p rob lem e. C ând era acasă, se sim ţea în to td e a u n a de parcă ar fi m ers pe o sârm ă la înă lţim e, aştep tând ca o rafală de v ân t să o doboare la păm ânt.

In bucătărie m irosea p u te rn ic a m arijuana. Ea îşi am in ti de v rem ea când se trezea în m iros de ouă şi şuncă, a tunci când ta ta făcea cafeaua, când lucru rile erau norm ale. N u m ai fusese aşa de m ai bine de un an.

R en îşi trâ n ti p ic ioarele goale pe m asa d in bucătărie . Masa era acoperită cu to t felul de lucruri: p lian te

14 MELISSA M ARR^ ----------- ------------------------------ ------------------- ------------------------------------------------------ ---------------

p u b lic itare , factu ri de p lă tit, vase m u rd are şi o sticlă dew hisky aproape goală.

In tim p ce m ânca, fata deschise p licurile în care erau facturile cele m ai im p o rtan te : e lectric ita te şi apă. Răsuflă uşu ra tă când văzu că ta ta plătise de fap t în avans am bele facturi. Făcea asta a tunci când îi m ergea bine la tab le sau când era treaz câteva zile la rând: p lătea în avans facturile m ai m ari, ca să n u aibă p rob lem e m ai tâ rz iu . A sta n u ajuta la n im ic când era v o rb a despre m âncare şi factura de la cablu, care era d in n o u restan tă , şi ea era cea care se ocupa de obicei de asta a tunci când n u avea înco tro .

T o tuşi, n u şi de această dată. Se ho tărâse în cele din u rm ă să m eargă până la capăt, să-şi facă u n tatuaj. îşi dorea unu l de m u lt tim p , dar nu se sim ţise pregătită. In ultim ele luni, devenise ap roape obsedată de această idee. Să aştepte n u era so lu ţia cea m ai bună, în nici u n caz. Se gândise la acest luc ru m u lt p rea des: să-şi însem ne co rp u l, p e n tru a şi-l revendica, era de fap t u n pas pe care treb u ia să-l facă p en tru a redeveni ea însăşi.

A cum , nu-m i m ai răm âne decât să găsesc im aginea po triv ită .

C u u n zâm bet b in ev o ito r ca rezu lta t al sp e ran ţe lo r sale, îl în treb ă pe Ren:

- A i ceva ban i p e n tru cablu?El rid ică d in um eri.- Poate. D espre ce sum ă v o rb im aici?- N u m ă târguiesc. V reau doar să ştiu dacă ai bani

p en tru cablu luna asta.El trase cu nesaţ din ţigară şi-i suflă apoi fum ul în faţă.

OBSESIE 15

- N u şi dacă ai de gând să te p o rţi ca o căţea. A m şi eu cheltuieli. D acă nu p o ţi să faci şi tu d in când în când câte o favoare v reu n u i tip sau să fii m ăcar d răgu ţă cu p rie ten ii mei - rid ică el din um eri - , plăteşte tu cablul.

- Ştii ce? E u n u am nevoie de cablu. Se duse la coşul de gunoi şi a runcă în el factura de la cablu , lup tându-se cu senzaţia de greaţă p rovocată de cuv in te le fra te lu i ei, să fie „drăguţă cu p rie ten ii lu i“ , do rindu-şi ca m ăcar cuiva d in fam ilie să-i pese de ce i se în tâm pla .

D acă m am a nu ar fi p lecat...D ar plecase. D ăduse b ir cu fugiţii şi o lăsase pe Leslie să

se descurce cu fratele şi cu ta tă l ei.- Va fi m ai bine aşa, draga mea, îi spusese m am a ei. Ei

bine, nu fusese. Leslie nu era sigură că ar m ai fi v ru t să vorbească vreodată cu m am a ei - n u că asta ar fi avut vreo im portan ţă . N u mai avea de m ult nici u n sem n de la dânsa.

Leslie clătină d in cap. A ceste gânduri n u p u teau s-o ajute să facă faţă situaţiei actuale. încercă să treacă pe lângă R en, dar acesta se rid ică şi o p rinse , ca să o îm brăţişeze . E ra ţeapănă în braţele lui.

- C e e? Eşti d in nou la ciclu? Râse, am uzat de glum a p roastă pe care o făcuse şi de fu ria fetei.

- N u te m ai obosi, Ren. U ită că am v o rb it despre asta...

- A m să p lătesc factura. Calm ează-te! O lăsă apoi d in b raţe şi, im ediat ce se eliberă d in îm brăţişare , fata făcu câţiva paşi înapo i, sperând ca m iro su l de fum şi de m ari­juana să nu-i fi in tra t prea ta re în haine. Ea se gândea un eo ri că p ărin te le M eyers ştia exact în ce m ăsură se

16 MELISSA M ARR* --------------------------- --------- -— ---------------------- ■------------------------ ;---------- -----------------

schim base s itua ţia ei, dar to tu şi n u vo ia să in tre în şcoalăd u h n in d a m arijuana.

Afişă zâm betu l ei fals şi spuse încet:- M ulţum esc, Ren.

- M ă voi ocupa eu. Sper să-ţi aduci am in te de asta data v iitoare când va treb u i să ieşim îm preună . Eşti o d istracţie pe cinste a tunci când am nevoie de bani. O p riv i cân­tărind-o d in ochi.

Ea n u răspunse. N u exista nici u n răspuns p o tr iv it în

această situaţie . D acă ar fi spus nu , el ar fi răm as acelaşi ticălos, dar n u spunea nici da. D u p ă to t ce făcuseră p rie ­ten ii lui d rogaţi - după to t ce-i lăsase el să facă - , nu avea de gând să m ai fie în preajm a lo r niciodată.

A

In loc să m ai discute despre acest subiect, ea se duse şi luă factura d in coşul de gunoi.

A

- Iţi m ulţum esc că ai tu grijă de asta.A . A . A

Ii în tin se factura. In acest m o m en t, n u m ai co n ta dacă u rm a să se ţin ă sau nu de cuvânt: ea nu pu tea să plătească şi factura, şi să se aleagă şi cu u n ta tuaj, şi de altfel ea nici nu se u ita prea des la te lev izo r, ca să se sim tă obligată să

plătească. D e cele m ai m u lte o ri, ea p lă tea cablul, p e n tru că se sim ţea jenată la gândul că cineva ar fi p u tu t afla că fam ilia ei nu pu tea p lă ti o factură , ca şi cum , dacă ar fi păstra t cât m ai m u lt posib il aparen ţa unei s itua ţii de n o rm alita te , a tunci lucru rile ar fi p u tu t reveni la no rm al. Era astfel ferită de inev itab ila m ilă şi de şuşoteli dacă to ţi ar fi aflat cât de jalnic devenise ta tă l ei de când plecase m am a, dacă ar fi aflat cât de m u lt decăzuse fratele ei.

OBSESIE 17

D in to am n ă, ea avea să fie la colegiu, u rm a să fugă de aici, departe de ei. La fel cum făcuse şi m am a: fugise. C âteodată , se în treb a dacă m am a ei nu fugise d in tr-u n m otiv pe care nu dorea ca ea să-l afle. D acă acesta ar fi fost adevărul, plecarea m am ei ei ar m ai fi avu t sens, dar fap tu l că plecase lăsând-o în u rm ă pe Leslie, n u prea avea noim ă. N u m ai avea im p o rtan ţă . Leslie trim isese deja cererile com pleta te cu p rim ele ei o p ţiu n i şi ceruse şi o serie de burse de m erit. A sta e to t ce contează: să ai u n p lan şi să scapi. A n u l u rm ă to r , avea să fie în siguranţă, în tr-u n nou oraş, începând o nouă viaţă.

D ar toa te aceste gânduri nu pu teau să-i stăvilească valul de groază la vederea lui R en , care-şi rid ica p ah aru l de w hisky în faţa ei în tr-u n salut fără cuvinte.

Fără să m ai spună ceva, fata îşi luă geanta.- N e vedem mai tâ rz iu , surioară, strigă R en în u rm a ei,

în a in te de a-şi în d rep ta a ten ţia asupra pipei sale în care m ai îndesă o doză.

N u . A sta n u se va în tâm pla.

In tim p ce Leslie urca scările, liceului Bishop O ’C onnell, toa te tem erile ei erau puse în siguranţă, înapoi în cutia lor. D evenise din ce în ce m ai b u n ă în a observa to a te sem - nalele de avertizare: apelurile telefonice tensionate - sem n că R en avea din n o u p ro b lem e - , stră in ii d in casă. E ra în alertă m axim ă dacă erau prea m ulte sem nale de avertizare, îşi zăvorâse uşa d o rm ito ru lu i. N u consum a n im ic d in sticle care fuseseră deja deschise. M ăsurile ei de p recau ţie

18 MELISSA M ARR

nu pu teau să repare ceea ce se în tâm plase până a tunci, dar erau de folos p e n tru a preveni ce s-ar fi p u tu t în tâm pla.

- Leslie! O preşte-te! o strigă A islinn, care era în spateleei.

Leslie se op ri şi o aşteptă, străduindu-se să pară calm ă şi indiferentă, de parcă asta ar fi avut vreo im portan ţă : A islinn se p ierduse în tr-o lum e a ei în u ltim a vrem e. C u câteva lun i înain te , se cuplase cu Seth cel-extrem -de-atrăgător. D e fapt, ieşeau o ricu m de ceva vrem e îm p reu n ă , aşa că n u era n im ic c iudat în asta. C iu d a t era însă fap tu l că A islinn începuse în aceeaşi perioadă o rela ţie foarte in tensă cu u n alt tip , K eenan. O ricu m , nici un u l d in tre cei do i n u părea să aibă ceva îm p o triv a celuilalt.

C ei care o în so ţiseră pe A islinn până la şcoală se o p ri­seră pe cealaltă p a rte a străzii şi o u rm ăreau în tim p ce aceasta o ajunsese d in u rm ă pe Leslie. K eenan şi N iall, u n ch iu l lui, n u se m işcară de la locurile lo r, p ă rân d m u lt prea sobri, şi aparen t ind iferen ţi în faţa tu tu ro r celor care-i priveau ca şi cum aceştia ar fi făcu t p arte d in rân d u rile M o rţilo r V ii. Leslie se în treb ă dacă N ia ll cânta la v reu n in s tru m en t. E ra m ai sexy decât o ricare alt zom bie . D acă ar fi s tud ia t v reu n in s tru m e n t şi dacă ar m ai fi ş tiu t şi să cânte... o ricum ar fi avut succesul pe jum ătate asigurat doar p en tru că arăta atât de bine. Avea u n aer m isterios şi, în plus, era cu câţiva ani mai m are decât Leslie şi A islinn: s tuden t în anul doi, poate. P u n ân d la socoteală şi acea responsabilitate sexy şi ciudată - p en tru că era unu l d in tre p ro tec to rii lui Keenan, un unchi, dar încă tânăr - , părea u n exem plar perfect, unu l pe care ea îl fixa din nou cu privirea.

OBSESIE 19

A tunci când el zâm bi şi făcu sem n cu m âna, Leslie tre ­bui să se ab ţină să nu se ducă la el. în to td eau n a se sim ţea aşa când o privea el. Sim ţea o d o rin ţă ilogică de a fugi spre el, ca şi cum ceva stătea încordat la m ax im um în in te rio ru l ei, şi singuru l m od de a reduce tensiunea era să se ducă la el. N u o făcu. N u avea de gând să se facă de râs în faţa unui tip care nu-i arătase u n in teres sincer. Poate că u rm a să o facă, to tu şi. Până acum , singura lo r în tâ ln ire avusese loc sub supravegherea vigilentă a lui K eenan sau a lui A islinn , şi aceea în tre ru p tă cu regularitate de scuzele banale ale lui A islinn, p en tru a m erge undeva departe de N iall.

A islinn îşi puse m âna pe b ra ţu l lui Leslie.- H ai, vino!Şi, ca de fiecare dată, se în d ep ărta ră de N iall.Leslie îşi în d rep tă a ten ţia spre A islinn.- Uau! R ianne a spus că te-ai b ro n z a t a tât de m u lt, dar

nu am crezut-o.P ielea m ereu palidă a lui A islinn era acum perfect

b ronzată , de parcă fata ar fi tră it pe o plajă, b ro n za tă aşa cum K eenan fusese în to td eau n a . N u arătase aşa v ineri. A islinn îşi m uşcă p u ţin buza de jos - un obicei nervos care de obicei însem na că se sim te înco lţită .

- E o chestie care se face iarna - S A D 1 i se spune - , aşa că am avut nevoie de ceva soare.

- In regulă. Leslie încercă să-şi ascundă neîncrederea d in voce, dar nu reuşi. A islinn n u părea însă deloc dep rim ată şi nici n u părea să fi avu t v reu n m o tiv p e n tru care să fi fost d ep rim ată în u ltim a vrem e. D e fapt, părea m ai degrabă să fi deven it foarte generoasă când era v o rb a

20 MELISSA M ARR^ ------------------------------------------------------------------------------- ------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------ ------------------------------—

despre bani şi despre to t felul de a ten ţii. D e câte o ri Leslieo văzuse în oraş cu K eenan, am ândo i p u rta u coliereasem ănătoare d in aur, răsucite în spirală, aranjate perfectîn ju ru l gâtului. H ainele pe care le p u rta A islinn , hainenoi de iarnă, pufoaice, şi - să n u u ităm - Seth fiind deacord cu toa te astea. D eprim ată? D a, sigur.

- A i c itit ceva la L iteratu ră? în treb ă A islinn în tim p ce deschise uşa, am ândouă in trâ n d apoi în m u lţim ea de oam eni care fo rfo tea pe ho lu rile şcolii.

- A m c inat în afara oraşu lu i, aşa că n u am te rm in a t de citit. Leslie îşi dădu ochii peste cap. R en ch iar s-a îm brăcat aşa cum treb u ie p e n tru acest evenim ent.

A m ân d o u ă co n tin u a ră să vorbească oco lind anum ite subiecte despre care n u voiau să discute. Leslie m in ţea cu u şu rin ţă , dar A islinn părea h o tă râ tă să în d rep te co n v er­saţia spre subiecte cât m ai n eu tre . La u n m o m en t dat, aruncă repede o p riv ire în spatele ei - ca şi cum ar fi fost cineva acolo - şi schim bă d in n o u subiectu l la în tâm plare:

- M ai lucrezi la V erla ine’s?Leslie se u ită în spate: n u era n im en i acolo.

A

- D esigur. 11 enervează la culm e pe ta ta să ştie că servesc pe la mese şi, ştii şi tu , asta îm i foloseşte d rep t scuză dacă trebu ie să dau explicaţii când ajung acasă la ore nepotriv ite .

Leslie n u vo ia să recunoască fap tu l că ea era nevo ită să lucreze sau că ta tă l ei nici n u avea habar ce făcea ea ca să câştige bani. N u era sigură că ta tă l ei ştia că ea avea o slujbă sau că p lă tea facturile . P oate că el credea că R en se ocupa de to a te astea, deşi p ro b ab il că n u realiza că R en d is tribu ia d ro g u ri - „sau m ă v inde pe m in e“ - ca să facă

OBSESIE 21

rost de bani. Să vorbească despre bani, casă şi despre R en nu era tocm ai genul ei favorit de conversaţie , aşa că sch im bă subiectu l. C u u n zâm bet p lin de subîn ţeles, îşi trecu b ra ţu l pe după talia lui A islinn şi adop tă expresia pe care o folosea când era cu p rie ten ii ei.

- D eci, să v o rb im despre u n ch iu l cel sexy al lui K eenan. Care-i treaba cu el? Se vede cu cineva?

- N iall? El e doar... el nu este de fapt..., se în c ru n tă A islinn. N u ţi-ai dori să te încurci cu el, crede-m ă. T rebuie

să fie altul m ai d răguţ decât el... v reau să spun m ai bun...- N u cred, draga mea. V ederea ţi s-a înceţoşa t p e n tru

că l-ai p riv it p rea m u lt pe Seth. Leslie o b ă tu uşurel pe A islinn pe braţ. N iall e p rim u l în top .

C h ip u l lui era to t a tât de frum os ca al lui K eenan, dar în tr-u n m od d iferit: N ia ll avea ceva aparte. A vea o cica­trice lungă de la tâm p lă până în co lţu l gurii şi n u era com plexat d in această cauză. P ăru l său era tu n s a tât de scurt, încât n u era nici o şansă să abată ceva a ten ţia de la frum useţea acelei lin ii frân te. C â t despre co rpu l lu i... uau! E ra în a lt şi p lin de m uşchi, m işcându-se de parcă fusese in iţia t de când se născuse în ta inele u n o r străvechi arte m arţiale . Leslie n u pu tea să-şi în ch ip u ie de ce l-ar fi observat cineva pe K eenan a tunci când N ia ll era în p reajm ă. K eenan era destu l de a trăgăto r, cu och ii săi n eo b işn u it de verzi, cu un co rp perfect şi cu p ăru l b lo n d de culoarea n isipulu i. E ra ferm ecăto r, dar se m işca în tr-u n fel care o făcea pe Leslie în to td eau n a să-şi spună că n u era to cm ai p o tr iv it p e n tru lum ea civilizată. Ii dădea fiori. Pe

22 MELISSA M ARR

de altă parte , N ia ll era a trăg ă to r şi părea dulce - b lând, în tr-u n fel în care K eenen nu era.

Leslie în treb ă din nou:- Şi ceva relaţii...- N u are, h m m , relaţii, răspunse m oale A islinn . O r i­

cum , este prea bătrân .

Leslie re n u n ţă să o con traz ică p e n tru m o m en t. C u to a te că A islinn îşi petrecea m are p arte d in tim p „fără a avea în tâ ln iri am oroase" cu K eenan, îi ţinea pe to ţi p rie ten ii ei de la şcoală cât se pu tea de departe de g rupu l acestuia. A tunci când d rum urile lo r se in tersectau , A islinn se ţinea scai de Leslie, de parcă a r fi fost o p re lung ire a corpu lu i ei, astfel ca lui Leslie să nu i se ivească ocazia de a schim ba vreo vo rbă cu nici unu l d in tre cei care um blau cu K eenan - în special cu N iall. P e n tru o clipă, Leslie se în treb ă dacă n u cum va atrac ţia pe care o sim ţea p e n tru N ia ll era a lim en ta tă de fap tu l că A islinn in v en ta to t felul de lu c ru ri ca să-l ţin ă d ep arte de ea. C u cât A islinn încerca să îm piedice orice ap rop ie re în tre cei doi, cu atât Leslie îşi do rea să fie m ai aproape de N iall. U n tip m ai m are decât ea, cu u n tru p ex trem de sexy şi aparen t fără obiceiuri p roaste despre care să vorbească cineva şi, în tr-u n fel, in terz is p e n tru ea: cum ar fi p u tu t to a te astea să nu o atragă?

D ar farfuria lui A islinn era p lină-ochi cu Seth şi cu K eenan şi poate că to t nu-i ajungea. Sau poate ştie ea ceva. Leslie alungă acest gând: dacă A islinn ar avea u n m o tiv

în tem eia t să se gândească la N ia ll ca la o persoană deza -

OBSESIE 23

greabilă, a r spune ceva. P u teau ele să se afle în acest s tran iu dans al ta ine lo r, dar erau to tu şi p rietene.

- Les! R ianne îşi făcea loc p rin m ulţim e cu o b işn u ita ei exuberanţă. A m ra ta t cum va priveliştea tăvii cu desert?

- D o a r două d in tre delicatesele savuroase astăzi... Leslie o luă de b ra ţ pe R ianne în tim p ce se în d rep tau spre du lapurile lo r. R ianne se pricepea destu l de b ine să n u ia lucrurile în serios.

- D eci, cel-brunet-cu-cercel n u a fost de serviciu? R ianne rânji răutăcioasă către A islinn , care roşi, aşa cum se şi aşteptau de altfel.

- N ici u rm ă de Seth. A zi au fost cel-blond-cu-toane îm p reu n ă cu cel-sexy-cu-cicatrice. Leslie îi făcu cu och iu l lui A islinn , bucurându-se de scurtele m o m en te de n o rm alita te aducătoare de zâm bete. R ianne reuşea să creeze această stare, iar Leslie îi era p ro fu n d recunos­cătoare p e n tru acest lucru . Se o p riră în faţa du lapu lu i lui A islinn , iar Leslie adăugă:

- M icu ţa n o astră p rie tenă , cea care a strâns m ari rezerve de delicatese, tocm ai era pe p u n c tu l de a-mi spune când vom ieşi cu to ţii să dansăm .

- N u , nici... începu A islinn- M ai devrem e sau m ai tâ rz iu , va treb u i să-ţi îm p ărţi

averea, Ash. N o i ne sim ţim în inferioritate. Vlăguite. R ianne oftă şi se sprijin i de Leslie. Sim t că leşin d in cauza asta.

Şi, p e n tru o clipă, Leslie văzu o p riv ire p lină de d o r pe faţa lui A islinn , dar aceasta îi su rp rinse priv irea.

C h ip u l lui A islinn deveni ind iferen t.

24 MELISSA MARR

- U n eo ri, mi-aş do ri să p o t face asta... cred d o ar că nu este o idee bună.

R ianne deschise gura ca să spună ceva, d a r Leslie clătină d in cap dezp robato r.

- Lasă-ne o secundă, Ri! V in şi eu im ediat.D u p ă plecarea lui R ianne, Leslie observă p riv irea

p ie rdu tă a lui A islinn.- Mi-aş d o ri să n u facem asta... Schiţă u n gest cu m âna

de la una la cealaltă.- Ce vrei să spui? A islinn deveni atât de calm ă şi rezer­

vată în gălăgia de pe hol, încât p ă ru că zgom otu l d in ju ru l lo r dispare p e n tru o clipă.

- Să m in ţim . Leslie oftă. Mi-e d o r de p rie ten ia noastră sinceră, A sh. N u am de gând să-ţi invadez te rito r iu l, dar ar fi d răguţ din partea ta să fii d in n o u sinceră. îm i lipseşti.

- N u m in t. Eu... n u p o t m in ţi. P e n tru o clipă, îşi a ţin ti p riv irea d inco lo de Leslie, încrun tându-se la cineva.

Leslie n u se în toarse să vadă cine era.- D ar nici n u eşti sinceră. D acă te deranjează p rezen ţa

m ea... Leslie ridică d in um eri. A sta este!A islinn o apucă de b ra ţe şi o ţin u strâns. D eşi încercă,

Leslie nu reuşi să se desprindă.U n derbedeu care trecea pe ho l strigă:- Lesbiene!Leslie se în c o rd ă , o scilând în tre im p u lsu l de m o m e n t

de a-i a ră ta acestu ia d eg e tu l m ijlo c iu şi team a de u n n o u con flic t.

Se auzi soneria. U şile d u la p u rilo r erau trâ n tite cu zgom ot. A islinn spuse în final:

OBSESIE 25

- E u îţi vreau doar binele, n u v reau să suferi. Există... oam eni şi lucru ri... Şi...

- Scum po, m ă îndoiesc că ei su n t m ai răi decât ce... Se op ri deodată, incapabilă a m ai ro sti cele câteva p ro p o z iţii care ar fi u rm at. In im a aproape că încetă să-i m ai bată la gândul că ar fi p u tu t rosti acele vorbe cu voce tare. încercă să se elibereze d in strânsoare.

- P o ţi să-mi dai d rum ul? T reb u ie to tu şi să ajung la dulapul m eu.

A islinn o lăsă să plece, iar Leslie se îndepărtă îna in te de a fi nevo ită a se gândi cum să răspundă la inevitab ilele în treb ă ri care aveau să u rm eze fap tu lu i că aproape recunoscuse. „C onversaţia n u va sch im ba n im ic .6* D ar câteodată asta îşi dorea cel m ai m u lt, să spună cuiva; cu to a te astea, adesea îşi dorea doar să n u m ai aibă acele senzaţii în fio ră to are , să se elibereze astfel încât să n u m ai ştie nici de durere, nici de team ă, nici de u râţen ie.

Capitolul 2

D u p ă ore, Leslie plecă de la şcoală în a in te ca A islinn sau R ianne să aibă v reo şansă să o ajungă d in u rm ă. A vu­sese o pauză m ai m are în tre ore , tim p în care fusese la b ib lio tecă şi citise m ai m u lte despre is to ria ta tua je lo r, despre trad iţiile vechi de secole în arta m arcării co rpu lu i. M otivele - în n u m ă r foarte m are, începând cu adop tarea u n o r to te m u ri rep rezen tân d anim ale, p e n tru a m arca even im ente d in v ia ţă şi p e n tru a oferi sugestii e locvente care să ajute la identificarea c rim in a lilo r - o fascinau. M ai m ult chiar, erau în rezo n an ţă cu ea.

C ând in tră pe uşa sa lonu lu i P ins and N eedles, se auzi sunetu l c lopoţelu lu i.

R abb it aruncă o p riv ire peste um ăr.- V in im ediat, strigă el. In v rem e ce bărba tu l de lângă

el vorbea, R abb it îşi netezea cu m âna, absent, păru l vopsit în nuan ţe albăstrui.

Leslie rid ică o m ână în sem n de salut şi trecu pe lângă el. Săptăm âna aceasta, el îşi lăsase u n barb işon m icu ţ, care în d rep ta a ten ţia către p ierc ingu l pe care-1 avea în buză. E ra v o rb a despre p ierc ingul de sub buza lui in ferioară, care-i atrăsese a ten ţia fetei când A ni şi T ish o aduseseră

OBSESIE 27

prim a dată la salon. In tr-o săp tăm ână, şi ea îşi făcuse deja un p ierc ing - pe care-1 ascundea sub b luză - şi se trez i că petrece to t m ai m u lt tim p acolo.

Se sim ţea în siguranţă în acel loc, departe de B ishop O . C ., departe de neplăcerile p rovocate de beţiile ta tă lu i ei, departe de to t felul de desfrânaţi pe care R en îi aducea acasă şi cu care îm p ărţea ra ţia lui săp tăm ânală de d rogu ri. La P ins and N eedles, se sim ţea în siguran ţă , lin iştită , relaxată - cum n u s-ar fi p u tu t sim ţi în m ulte alte locuri.

- D a, fo losim în to td eau n a ace no i, îi spuse R ab b it d in nou u nu i p o ten ţia l client.

Pe când Leslie se p lim ba p rin m agazin , asculta frag­m ente din com en tariile lui R ab b it care rupeau tăcerea ce se lăsa în tre două m elodii:

- A utoclave... sterile ca la spital.P riv irea in sisten tă a b ărb a tu lu i se în d rep tă alene spre

reclam ele de pe pere ţi, dar nu era acolo ca să cum pere ceva. E ra ten sio n a t, gata să o ia la fugă. O ch ii lui erau m ăriţi de u im ire . P o z iţia co rp u lu i său trăd a o stare de nervozita te : b ra ţe le încrucişate , tru p u l sugerând in te ­rio rizare . In ciuda n u m ăru lu i m are de oam eni care veneau la m agazin , de fap t d o ar câţiva ren u n ţa u la bani în sch im ­bul artei. A cesta n u era un u l d in tre ei.

- A m câteva în treb ă ri, îl chem ă ea pe R abbit.Z âm bindu-i p lin de recu n o ştin ţă , R ab b it se scuză în

faţa bărbatu lu i, spunându-i:- D acă v re ţi să vă m ai u ita ţi...Leslie m erse până la cel m ai în d e p ă rta t pere te , unde

p riv i a ten t afişul: im agini care pu teau fi cum părate şi

28 MELISSA M ARR

aplicate pe pielea tu tu ro r celor care şi le-ar fi do rit. F lo ri şi cruci, desene trib a le şi m odele geom etrice - m u lte d in tre acestea erau frum oase, dar, o ricâ t de m u lt le-ar fi p riv it, nici u nu l n u părea cel p o tr iv it. In cam erele m ai m ici în care se ajungea d in încăperea p rin c ip a lă a sa lonu lu i, erau expuse alte stilu ri de ta tuaje , care erau m ai p u ţin in te re ­sante: im agini cu fem ei frum oase d in anii *80, siluete scheletice, personaje de desene anim ate, sloganuri şi animale.

R ab b it ven i lângă ea, dar fata n u sim ţi n ici u n fel de încordare , n u avu acel im puls să se în toarcă , astfel ca să nu poată fi în co lţită . E ra R abb it. C u el era în siguranţă. A cesta spuse:

- N u e n im ic n o u acolo, Les.- Ştiu. Ea începu să răsfoiască nişte postere prinse în tr-o

ram ă m o n ta tă în perete. U n a d in tre im agini p rezen ta o viţă-de-vie încolăcită în ju ru l unei fem ei pe jum ătate om ; aceasta ară ta de parcă fusese strangu lată , dar zâm bea ca şi cum se sim ţea foarte bine. S tupid . Leslie se u ită m ai de - parte . S im bo lu ri obscure, traduse dedesubt, acopereau u rm ă to ru l poster. „N u e stilu l m eu .“

R abb it râse, u n râs ir ita t de fu m ăto r, deşi el n u fum a şi p re tindea că n u fum ase niciodată.

- D upă cât de m u lt tim p ai p ie rd u t în ultim ele luni căutând tatuajul po triv it, ar fi treb u it să-l găseşti până acum.

Leslie se în toarse şi îl p riv i în c ru n ta tă pe R abbit.- C reează a tunci u n u l special p e n tru m ine. Sunt gata

acum , R abb it. V reau să fac asta.Ceva m ai departe de ei, p o ten ţia lu l clien t se o p ri să

privească două verighete d in v itrin a de sticlă.

OBSESIE 29

R idicând stân jen it din um eri, R abb it zise:- Ţ i-am m ai spus şi îna in te . D acă vrei u n m odel

special, tu eşti cea care trebu ie să-mi dea o idee. Ceva. N u p o t ta tu a u n m odel fără nici u n reper.

C lo p o ţe lu l de deasupra uşii sună când b ărb a tu l ieşi d in magazin.

- A tu n c i, ajută-m ă să găsesc o idee. Te rog! A i p rim it acordul ta tă lu i m eu de câteva săp tăm âni. N u m ai bate în retragere de această dată. E ra în regulă să se ta tueze , ca şi cum acest luc ru ar fi ajutat-o să-şi facă o rd in e în viaţă, să m eargă m ai departe . E ra co rp u l ei, în ciuda tu tu ro r lu ­c ru rilo r pe care le suportase, iar ea voia să şi-l revendice, să fie d oar al ei, să-şi dovedească sieşi acest lucru . Ştia că nu era ceva atât de fascinant, dar ideea de a-şi însem na în piele p ro p ria id en tita te părea cea m ai la îndem ână p e n tru a-şi reface viaţa. U n eo ri, o fo rţă im p resio n an tă d e te rm in ă anum ite acţiuni, alteori, vorbele sun t cele care au tărie. Ea îşi do rea să găsească o im agine care să rep rez in te to a te

acele sen tim en te pe care le avea, să şi-o graveze în piele ca o dovadă palpabilă a h o tă râ rii ei de a se schim ba.

- R abbit? A m nevoie de asta. Mi-ai spus să m ă gândesc. M -am gândit. T reb u ie să...

Fata îşi aruncă priv irea afară, la oam enii care treceau pe stradă, în trebându-se dacă bărba ţii care... dacă ei erau pe acolo. N u i-ar fi p u tu t recunoaşte d in m o m en t ce R en o drogase îna in te de a le-o oferi. Se u ită apoi la R abb it, şi p riv irea ei era n eob işnu it de aspră când îi spuse ceea ce n u pu tuse să-i spună lui A islinn m ai devrem e:

30 MELISSA M ARR*------------ ;-------- ;----------- ;---;-------- ---

- A m nevoie de o sch im bare, R abb it. S im t că m ă înecaici. T rebu ie să fac ceva, p e n tru că nu m ai rezist. P oate că u n ta tuaj n u e tocm ai so lu ţia p o triv ită , dar în m o m en tu l de faţă e ceea ce p o t face... A m nevoie de asta. M ă ajuţi?

El n u spuse n im ic, având pe ch ip o expresie stranie, ezitantă.

- N u e nevoie să mai con tinu i.A n i şi T ish , care îi pândeau de după co lţ, le făcură

sem n cu m âna şi începură să um ble la co m bina audio. M elodia se tran sfo rm ă în ceva m u lt m ai su m b ru , cu bas p red o m in an t şi un m ârâit, în loc de versuri. V o lum ul crescu atât de tare , încât Leslie pu tea sim ţi percuţia.

- Ani! R abb it îi aruncă su ro rii sale o priv ire încrun tată .- M agazinul e gol acum . A n i îşi puse o m ână în şold şi

se u ită m ira tă la el, fără u rm ă de regret. Ea n u pleca n ic iodată fru n tea în faţa lu i R abb it, in d ife ren t cât de ţâfnos părea acesta. T o tu şi, asta n u în sem na că ar fi reac­ţio n a t v reodată v io len t faţă de ea. El le tra ta pe surorile lui ca şi cum ar fi fost cele m ai p re ţioase obiecte pe care le văzuse v reodată . A cesta era u n u l d in tre luc ru rile pe care Leslie le aprecia la el în m o d deosebit: b lândeţea. B ărbaţii care îşi tra tau în acest fel fam ilia erau oam eni bun i, de încredere - în sch im b, oam eni p recu m ta tă l şi fra tele ei nu prea.

R ab b it o fixă pe Leslie cu p riv irea câteva secunde îna in te de a spune:

- N u de im p ro v iza ţii ai tu nevoie. T rebu ie să în fru n ţi situaţia de care fugi acum .

OBSESIE 31

- T e rog! V reau asta. Sim ţi u s tu rim e în och ii p lin i de lacrim i. R abb it era prea b ăn u ito r, ia r ea n u vo ia să audă vorbe de încurajare. D e fapt, vo ia ceva p e n tru care n u găsea cuvintele po triv ite : linişte, d o rin ţă de a n u m ai sim ţi nim ic, ceva. Se u ită lung la el, încercând să ghicească ce trebu ie să-i spună ca să-l convingă, încercând să ghicească tir ce n u ar ajuta-o. T o t ce reuşi fu:

- T e rog, Rabbit!A tunci, el p riv i în altă p arte şi-i făcu fetei u n sem n să-l

urm eze. S trăbă tu ră ho lu l scurt spre b iro u l lui. R ab b it deschise uşa cu cheia şi o pofti în m ica încăpere.

Ha se o p ri ch iar la in tra re , m ai p u ţin relaxată, dar to- ttişi în regulă. C am era abia dacă era destu l de m are p e n tru toa te lucru rile pe care le înghesuise el acolo. U n b iro u masiv d in lem n negru şi două d u lap u ri p e n tru dosare ocupau peretele d in spate, o m asă lungă pe care stăteau

aruncate d iferite in s tru m en te de p ic tu ră şi p lian te publi- i ilare se în tin d ea de-a lungu l p ere te lu i d in dreapta; de-a lungul celui de-al tre ilea pere te era o m asă asem ănătoare cu prim a, pe care erau două im p rim an te , un scanner, un p ro iec to r şi o serie de borcane fără etichetă.

El scoase o altă cheie din b uzunar şi descuie un sertar de la b irou. Fără să spună încă nici un cuvânt, scoase o carte subţire, de culoare m aro , cu nişte cuvinte gravate pe copertă. A poi, se aşeză pe scaunul său şi se u ită fix la ea până cc lata sim ţi că trebuie să fugă, ca şi cum to t ce ştia despre el dispăruse şi, în tr-un fel, el era prim ejdios p en tru ea.

„Acesta e R abb it."

32 MELISSA MARR

Se sim ţi deodată jenată de frica ei de m o m en t. R abb it era ca fratele m ai m are pe care ar fi tre b u it să-l aibă, un p rie ten adevărat. N u arătase faţă de ea decât respect de fiecare dată.

Fata se ap rop ie de b iro u şi se aşeză pe el.El o p riv i şi în trebă:- C e cauţi, de fapt?V orb iseră destul despre asta, astfel că fata în ţelese că el

n u se referea la im aginea în sine, ci la ceea ce rep rezen ta acea im agine. U n tatuaj n u spunea n im ic despre lucru l propriu -zis, ci despre sem nificaţia lui.

- Să fiu în siguranţă. N u m ai vreau să sim t frică sau durere. Nu-1 p u tu priv i în tim p ce rostea aceste cuv in te , dar le rostise. A sta însem na ceva.

R ab b it deschise cartea şi în to arse paginile până ajunse undeva la m ijloc, apoi i-o aşeză fetei pe genunchi.

- A ici. A cestea su n t ale m ele. Sunt speciale. Sunt ca n işte ... Sunt ca n işte ... s im b o lu ri ale sch im bării. D acă ta tua ju l de care ai nevoie e aici... doar... ţi se pare v reunu l po triv it?

Im aginile se învălm ăşeau pe pagina cărţii - com plicate m otive celtice stilizate, ochi care pândeau din spatele u n o r viţe p line de sp in i, co rp u ri g ro teşti cu zâm bete rău tă - cioase, an im ale p rea greu de im aginat ca să le p o ţi priv i m ai m ult, s im bo lu ri la care-şi aruncă doar o clipă priv irea, ca apoi să-şi ferească im ediat ochii. E rau u lu ito are şi te n ­tan te , şi resp ingătoare, to a te cu excepţia unei singure im agini care o făcu să se înfioare: n işte ochi negri p recum cerneala, încadraţi de două aripi ca nişte um bre în trep ă tru n se

OBSESIE 33

priveau ţin tă în sus din in te rio ru l unei reţele sofisticate de m otive celtice stilizate de cu loare neagră-cenuşie, ia r în mijloc era o stea a haosului. O p t săgeţi erau în d rep ta te d in 4 r litru către exterior; p a tru d in tre acestea fiind m ai groase, u nişte raze ale unei cruci cu capete ascuţite.

„Al m eu .“ G ându l, d o rin ţa , tu lb u ra rea ei, toa te acestea erau copleşitoare. S tom acul i se strânse. încercă să se u ite în altă parte , apoi se sili să-l privească d in n o u . Se u ită la celelalte ta tuaje , dar a ten ţia i se co n cen tră d in n o u asupra acelei im agini, ca şi cum ar fi avut o p u te re irezistib ilă asupra ei. „A cesta e al m eu .“ P e n tru o clipă, d in cauza lum inii înşelătoare i se p ăru că u n u l d in tre cei do i ochi

A

clipise. îşi p lim bă degetul pe foaie, s im ţind folia lucioasă şi netedă de plastic care o acoperea, im aginându-şi atingerea acelor arip i care ar fi cuprins-o - aspră, dar şi catifelată în acelaşi tim p . P riv i în sus, la R abbit.

- Acesta. A m nevoie de acesta.O serie de expresii ciudate se p e rin d a ră pe ch ipu l lui

Kubbit, ca şi cum n u era sigur dacă ar fi tre b u it să se sim tă surprins, satisfăcut sau îng roz it. Luă cartea şi o închise.

- C e-ar fi să te m ai gândeşti câteva zile...- N u! F ata îl apucă de în ch e ie tu ra m âinii. Sunt sigură.

Sunt m ai m u lt decât p regătită , ia r această im agine... D acă ar fi fost expusă pe pere te , aş fi p u rta t-o deja. Ea se cu trem ură , p e n tru că n u su p o rta ideea că altcineva ar fi p u tu t avea ta tuaju l ei - şi era al ei. Ştia asta. T e rog!

- E u n ta tuaj exclusiv. D acă ţi-1 faci, n im en i n u va m ai putea să şi-l facă, dar - se u ită ţin tă la peretele din spatele ei - te va schim ba, va sch im ba com plet lucrurile .

34 MELISSA MARR

- T oate tatuajele îi schim bă pe oam eni. Ea încercă să se ab ţină să n u rid ice vocea, dar se sim ţea frustra tă d in cauza ezitării lui. D e câteva săptăm âni, to t găsea pretex te. A cesta era ta tuaju l ei, ch iar acolo, aproape.

E v itând p reo cu p a t p riv irea ei insisten tă , R ab b it s tre ­cură cartea înapoi în sertar.

- Acele lu c ru ri pe care le cauţi... acele sch im bări... treb u ie să fii abso lu t sigură că acele lu c ru ri su n t ceea ce-ţi doreşti.

- Sunt. încercă să-l facă să se u ite la ea, aplecându-se astfel ca faţa ei să fie m ai aproape de a lui.

A ni băgă capul pe uşă.- A ales unul?R abbit n u o luă în seamă.- Spune-m i la ce te-ai gândit când l-ai ales? A u m ai fost

altele care... ţi-au trez it interesul?Leslie clătină d in cap.- N u . D o a r acesta. 11 vreau. C urând . Acum!Şi aşa era. E ra ca şi cum ar fi p riv it bucatele la un ospăţ,

ca să realizeze că n u m âncase v reodată , ca o p o ftă pe care trebu ia să şi-o satisfacă im ediat.

D upă o altă p riv ire lungă, el o cup rinse cu braţele p en tru o îm brăţişare scurtă.

-F ie !Leslie se în toarse spre A ni.- E perfect. E o stea a haosu lu i şi vechi m otive celtice

stilizate, cu aceşti ochi u lu ito ri şi cu arip i de um bră.A ni se u ită la R abb it, care făcu d in cap un sem n de

încuv iin ţare , apoi fluieră.

OBSESIE 35

- Eşti m ai ta re decât credeam . A şteap tă num ai să audă T ish . A poi, plecă strigând . T ish? Ia ghiceşte pe care l-a ales Leslie.

- Pe bune? Ţ ipă tu l lui T ish îl făcu pe R ab b it să închidă ochii crispat.

C lă tin ân d din cap d ezap ro b a to r, Leslie îi spuse lui R abbit:

- C red că-ţi dai seam a că su n te ţi cu to ţii u ltrac iu d aţi, ch iar p e n tru nişte persoane care trăiesc în tr-u n m agazin de tatuaje.

In loc să aprobe com entariile ei, R abb it îi netezi delicat părul spre ceafă, aşa cum făcea cu surorile lui.

- A m nevoie de câteva zile, ca să fac ro s t de cerneala po triv ită p en tru acesta. P o ţi să te răzgândeşti.

- N u o voi face. Ea sim ţi un im puls nefiresc să ţipe, aşa cum făcuse T ish . In cu rând , va fi al ei, ta tu a ju l perfect. I lai să discutăm despre preţ!

N iall începu să o urm ărească pe Leslie im ed iat ce aceasta ieşi de la P ins and N eedles. In tim p ce m ergea p rin oraş, fata se m işca ţinându-şi um erii d rep ţi, păşind apăsat. N oua sa a titud ine era în to ta l dezacord cu tem erile pe care el ştia că le ascunde în sufletu l ei. A stăzi însă siguran ţa pe care o afişa fata părea aproape reală.

N evăzu t, el se desprinse de zidul de cărăm idă roşie de care se rezem ase în v rem e ce ea fusese la m agazinul de tatuaje. C ând ea se o p ri p e n tru a cerceta um brele străzii, N iall îşi trecu degetele peste o buclă a p ăru lu i ei, care-i a târna în faţă, peste o b raz . P ăru l ei - aproape de aceeaşi

36 MELISSA M ARR* ------------------------------------------------------------------------- ■------------- ;--------

n u an ţă ca a lem n u lu i b ru n pe care o avea şi p ă ru l lui - nuera nici destu l de lung ca să-l poa tă p rin d e la spate şi nicidestul de scurt ca să stea pe ceafă, însă destul ca să in trige.

„Aşa cum e ea.“D egetele lui abia îi a tinseră ob razu l, n u destu l ca ea să

reacţioneze. Se aplecă spre ea, ca să-i poa tă sim ţi parfum ul pielii. în a in te de a se duce la m uncă, ea m irosea a lavandă, n u de la u n parfum , ci de la un şam pon pe care începuse să-l folosească de curând.

- C e faci din n o u singură în oraş? T u ştii m ai bine.Ea nu-i răspunse. N u o făcuse niciodată: m u rito rii nu

le pu teau vedea pe zâne, nu le auzeau - şi în special acei m u rito ri pe care R egina V erii insistase să-i ţin ă departe de C u rtea Z ânelor.

Iniţial, la cererea regelui său, N ia ll făcuse câteva sch im - bu ri păzind-o pe Leslie. A tu n c i când n u era a ten tă , el pu tea m erge lângă ea şi îi vo rbea aşa cum n u pu tea s-o facă a tunci când devenea vizib il. F elu l în care îl p rivea m u- ritoarea aceasta - ca şi cum ar fi fost m ai bun decât fusese v reodată , ca şi cum era a trăg ă to r ca persoană şi n u din cauza ro lu lu i său la C u rtea V erii - era realm ente am eţito r, prea am eţito r.

C h ia r dacă reg ina lui n u i-ar fi ce ru t acest lucru , N iall to t ar fi d o rit să-i asigure p ro tec ţie lui Leslie. D ar A islinn îi ceruse asta. Spre deosebire de Leslie, a tunci când A islinn fusese m u rito a re , ea văzuse u râ ţen ia lum ii zânelo r. D e când devenise R egina V erii, ea reuşise să stabilească un ech ilib ru îm p reu n ă cu la fel de n o u a R egină a Iern ii. A sta nu-i lăsase p rea m u lt tim p ca să se ocupe de siguranţa

OBSESIE 37

p rie ten ilo r ei m u rito ri, dar îi dăduse p u te rea de a p o ru n c i /.Anelor să asigure siguran ţa m u rito rilo r . O asem enea m isiune n u ar fi tre b u it în m od n o rm al să-i fie în c re ­d in ţa tă u n u i consilier al cu rţii, dar N ia ll fusese de secole mai m ult un m em b ru al fam iliei decât u n sim plu consilier pen tru Regele V erii. K eenan sugerase că A islinn s-ar sim ţi mai bine dacă ar şti că de siguranţa p rie ten ilo r ei ap rop ia ţi se ocupă o zână în care ea avea încredere.

Deşi la în cep u t fuseseră doar câteva tu re , u rm aseră to t mai m ulte, N iall făcând exces de zel veghind asupra ei. N u procedase aşa în cazul celorlalţi, dar ei nu-1 fascinau aşa cum îl fascina Leslie. Ea oscila în tre a fi v u lnerab ilă şi curajoasă, energică şi în spăim ân ta tă . O d a tă , când el adunase m ai m u lţi m u rito r i pe care să-i folosească d rep t jucării, ea ar fi fost irezistib ilă, dar era m ai p u te rn ic acum .

M ai bine.A lungă departe aceste gânduri şi u rm ări u n d u irea

şo ldu rilo r fetei în tim p ce m ergea pe străzile cartie ru lu i I lun tsdale cu u n curaj - nesăbu in ţă - ce era în opoziţie cu experien ţele pe care le avusese fata şi de care el ştia. P oate că ar fi p lecat acasă dacă acasă ar fi fost în siguranţă. N u era. V ăzuse asta de p rim a dată când o aşteptase pe trep te le de la in tra re , îl auzise pe beţivanul de taică-său şi pe fratele ei cel josnic. C asa ei poate că arăta în c â n tă to r în ex terio r, dar asta era o m inciună.

„Ca m are parte din viaţa ei.“El îşi aruncă p riv irea în jos, la pan to fii fără toc pe care-i

pu rta ea, la pu lpele ei goale, la p icioarele ei lungi. N eaşteptatu l început al verii, atât de tim p u rie în acest an -

38 MELISSA MARR

după o perioadă a tât de îndelungată de frig apăsăto r îi făcuse pe m u rito r i să-şi expună to t m ai m u lt pielea. P r i­vind-o pe Leslie, N ia ll nu se pu tea plânge de acest lucru .

- M ăcar ai nişte p an to fi decen ţi în seara asta. N u-m i venea să cred că te-ai dus la lu c ru în acei p an to fio ri eleganţi noap tea trecu tă . El clătină d in cap. E rau delicioşi, to tuşi. Ei b ine , îm i plăcea la nebun ie cum se vedeau gleznele tale.

Fata se în d re p tă spre res tau ran t, unde avea să-şi afişeze pe chip zâm betu l ei fals în tim p ce flirta cu clienţii. El o va conduce cu p riv irea până la uşă, apoi u rm a să aştepte afară, u rm ărin d siluetele care veneau şi plecau, asigurându- se că n u rep rezen tau v reu n perico l p e n tru ea. Aşa se în tâm pla de fiecare dată.

U n eo ri, m ergea m ai d eparte , im aginându-şi cu m ar fi fost dacă ea ar fi p u tu t cu adevărat să-l cunoască - să-l vadă aşa cum era. S-ar m ări ochii ei de frică dacă ar vedea ex tinderea c ica tric ilo r lui? S-ar crispa faţa ei de dezgust dacă ar afla ce lu c ru ri o rib ile făcuse el îna in te de a in tra în rân d u rile ce lo r de la C u rte a Verii? L-ar în treb a oare de ce p u rta to t tim p u l păru l scurt? Şi dacă ar în treb a , ar pu tea el să-i răspundă la oricare d in tre aceste în trebări?

- A i fugi de m ine? în tre b ă el încet, u rân d fap tu l că in im a lu i începea să bată m ai repede la gândul că fugea după o m uritoare .

Leslie se o p ri în tim p ce u n grup de tin e ri flu ierau din m aşina lor. U n u l d in tre ei a tâ rna pe geam ul m aşinii, strigând lu c ru ri obscene, ca şi cum asta ar fi făcut d in el un bărbat. N ia ll se în d o ia că ea ar fi p u tu t auzi cuvin tele

OBSESIE 39

lor: basul d in m aşina p u ştilo r era dat p rea tare , ia r vocile nu l-ar fi p u tu t acoperi. C uv in te le concre te n u erau neapărat necesare ca să recunoască o am en in ţa re . Leslie hc* încordă.

M aşina acceleră îndepărtându-se, h u ru itu l basului Au/indu-se din ce în ce m ai slab, ca un tu n e t după o fu r­tună trecătoare.

El îi şop ti la ureche:- Sunt d o ar nişte copii, Leslie. V ino acum! U n d e e acea

elasticitate a pasului tău?O fta tu l ei a fost destul de u şo r ca să treacă neobservat

>i el n u l-ar fi s im ţit dacă n u ar fi sta t a tât de aproape de ea. O p arte d in în co rd area fetei d ispăru relaxându-i um erii, dar p riv irea de om care se îneacă răm ase pe ch ipu l ei. Părea că n u va dispărea n iciodată . M achiajul nu reuşea să-i ascundă um brele de sub ochi. M ânecile lungi n u reuşeau să-i acopere vânătăile p ro v o ca te de lov itu rile fratelui ei în ziua precedentă.

„Dacă aş pu tea in tra ...“D ar n u putea să facă asta, nu pu tea in tra nici în viaţa ei,

nici în casa ei. A cest luc ru îi era in terzis. T o t ce pu tea face era să-i vorbească, să-i ofere cuvintele lui - cuvin te pe care ea n u le pu tea auzi. M ai spuse to tuşi:

- Aş op ri pe o ric ine ar vrea să-ţi răpească zâm betu l acela de pe buze. Aş face asta dacă m i-ar fi perm is.

A bsen tă , ea îşi duse o m ână la spate şi aruncă o p riv ire în d irec ţia salonului P ins and N eedles. Z âm bi în sinea ei cu acelaşi zâm bet pe care-1 avea pe ch ip a tunci când plecase de la salonul de tatuaje.

40 MELISSA M ARR

*--------------------;------77----- 77------- ;------------ ;— ;--------7- Aaa, te-ai decis în sfârşit să-ţi decorezi pielea aia

frum oasă. C e va fi? F lori? Soare? El îşi lăsă p riv irea să-i alunece de-a lungul spatelui ei.

Ea se o p ri. A junseseră la res tau ran t. U m erii ei se încovoiară d in nou.

El voia să o liniştească, dar n u p u tu decât să-i p ro m ită ceea ce-i p ro m itea în fiecare seară:

- V oi aştep ta ch iar aici.Şi-ar fi d o rit ca ea să-i răspundă, să-i spună că se va u ita

după el la sfârşitu l p ro g ram u lu i, d a r ea n u avea să facă asta.

„Şi e m ai bine aşa.u El ştia asta, dar nu-i plăcea. P e tre ­cuse la C u rtea V erii atât de m u lt tim p , că n im en i nu-şi mai am intea ceea ce fusese el la început, dar u rm ărind-o pe Leslie - văzându-i carac teru l, pasiunea... O d a tă , pe când era o zână so litară, pe când avea u n alt num e, atunci nu ar fi şovăit deloc.

- C u to a te astea, sun t de acord cu A islinn . V reau să te ştiu în siguranţă, şopti el la urechea fetei. P ăru l ei m oale, catifelat îi atinse uşor faţa. Te voi p ro te ja - de ei şi dem ine.

Capitolul 3

Irial stătea în lum ina p rim e lo r ore ale d im ineţii, tăcu t, una d in tre zânele sale zăcând la p ic ioarele lui, m oartă . Zâna, G u in , fusese deghizată în m u rito r a tât de des, încât doar o p arte d in strălucirea ei îi m ai răm ăsese pe tru p după ce m urise - lăsând o p arte a ch ip u lu i ei p ic ta tă cu machiaj fo losit de m u rito ri, şi cealaltă p arte de o deosebită frum useţe. E ra îm brăcată cu o pereche de p an ta lo n i s trâm ţi d in doc, de cu loare albastră - jeanşi, ea şi sora ei aveau grijă să-i ream intească în to td eau n a d enum irea lo r a tunci când stăteau de v o rb ă - şi u n to p care abia îi acoperea p iep tu l. Acea bucată de m ateria l era îm b iba tă cu sânge, cu sângele ei, cu sânge de zână care se scurgea încet pe solul noro ios.

- D e ce? D e ce s-a în tâm p la t aşa ceva, o g h râ1? Iria l se aplecă, p e n tru a-i da la o p arte de pe faţă păru l p lin de sânge. In ju ru l ei erau îm prăştia te sticle, m u cu ri de ţigară şi ace folosite. N ici un u l d in tre aceste lu c ru ri nu-1 revoltau aşa cum se în tâm p la pe v rem uri: această zonă era p e ri­culoasă, cunoscu tă p e n tru v io len ţa to t m ai m are d in u ltim ii ani, de când m u rito r ii îşi so lu ţionaseră disputele te rito ria le . C eea ce-1 deran ja era ideea că u n g lonţ de-al

42 MELISSA M ARR

m u rito r ilo r o doborâse pe una d in tre zânele lui. Se pu tea să nu fi fost ceva in te n ţio n a t, dar asta n u sch im ba nim ic. Ea to t zăcea m oartă.

In faţa lui aştepta o zână prevestitoare de m oarte , înaltă şi sub ţire , care-1 chem ase acolo.

- C e facem acum? Zâna îşi frăm ân ta m âinile în tim p ce vorbea, abia îm po triv indu -se in s tin c tu lu i ei n a tu ra l de a jeli. N u avea să m ai reziste m u lt tim p , dar Iria l nu răspunse - n u p u tea să o facă - încă.

El ridică de jos u n cartuş gol şi-l analiză întorcându-1 pe toa te părţile. B ronzul nu ar fi treb u it să rănească o zână şi nici capul de p lum b al g lon ţu lu i pe care-1 scosese el din trupu l zânei ucise atunci când ajunsese acolo. Şi to tuşi aşa se întâm plase: u n sim plu g lonţ de-al m u rito rilo r o om orâse.

- Irial? Z âna p revestitoare îşi m uşcase lim ba până ce sângele i se prelinse p r in tre buze şi începu să i se scurgă pe bărbia ascuţită.

- G loan ţe ob işnu ite , m u rm u ră el, răsucind în tre degete bucăţile de m etal. In to ţi aceşti ani de când m u rito rii începuseră să schim be lucru rile , el nu-1 văzuse n ic iodată pe v reunu l de-ai lu i m o rt d in cauza lo r. îm puşcaţi, da, dar se vindecaseră. Ei se v indecaseră în to td eau n a de aproape orice rană p ro v o ca tă de m u rito r i - orice cu excepţia u n o r răni grave cauzate de o ţel sau de fier.

- D u-te acasă şi jeleşte. C ân d ceilalţi v o r ven i la tine, spune-le că această zo n ă este in te rz isă p e n tru m om en t. A poi, el o rid ică în b ra ţe pe zâna p lin ă de sânge şi se îndepărtă , lăsând-o pe cea p revestitoare de m o arte să înceapă să bocească în tim p ce alerga. B ocetele ei aveau

OBSESIE 43

%A le dea de ştire zânelo r lui de la C u rte a în tu n e ricu lu i, atât de vu lnerab ile acum , aveau să le dea în g ro z ito area veste că u n m u rito r om orâse o zână.

P ână ce actualu l G abrie l - m âna stângă a lui Irial - se apropie d o ar câteva m in u te m ai tâ rz iu , u m b ra în a rip a tă a lui Irial se aşternuse ca u n giulgiu pe to a tă strada. Lacrim ile lui negre p recu m cerneala p icu rau pe co rp u l lui G uin , ştergând strălucirea pe care tru p u l acesteia încă o mai păstra.

- A m aştep tat destul de m u lt ca să vorbesc despre am enin ţarea pe care o rep rez in tă p e n tru no i p u te rea din cc în ce m ai m are de la C u rtea V erii, spuse el.

- Ai aşteptat prea m ult, spuse G abriel. C o n tin u ă să aştepţi şi războiul va avea loc în condiţiile im puse de ei, Irial.

C a şi predecesorii lui, acest G abrie l - p e n tru că num ele era al rangu lu i, şi nu un num e dat la naştere - fusese în to tdeauna foarte direct. E ra o calitate nep re ţu ită .

- N u caut să p ro v o c războ i în tre cu rţi, ci doar haos. Irial se o p ri pe veranda unei case cu ob loanele trase, una d in tre num eroasele astfel de case pe care el le păstra p en ­tru zânele lu i în o ricare d in tre oraşele în care se consi­derau acasă. Se u ită înde lu n g la casa aceea, locu in ţa lu i ( îu in , în care co rp u l ei u rm a să fie depus p e n tru ca to ţ i m em brii cu rţii să o jelească. In cu rând , B ananach avea să audă vestea m orţii lui G uin ; zâna avidă de război avea să-şi înceapă in trig ile ei in term inab ile . Irial n u era foarte nerăb - d ă to r să încerce a-i d o m o li fu ria lu i B ananach. A ceasta devenise to t m ai p u ţin îngădu itoare de la u n an la altu l,

44 MELISSA MARR* ------- ------------------ ;— ------------------ ;-------------------------------

făcând p resiun i p e n tru to t m ai m u ltă v io len ţă , m ai m u ltsânge, m ai m u ltă distrugere.

- R ăzbo iu l n u este cea m ai b u n ă so lu ţie p e n tru curtea noastră , spuse Iria l atât p e n tru sine, cât şi p e n tru G abriel. R ăzboiu l e ceea ce p lănuieşte B ananach, n u eu.

- D acă n u e p lanu l tău , n u e nici al C â in ilo r de V ână­toare . G abrie l în tin se m âna şi atinse u şo r o b razu l lui G uin. G u in ar fi de acord. N u ar fi susţinut-o pe Bananach nici m ăcar acum .

T re i zâne ale în tu n e ricu lu i ieşiră d in casă în co n ju ra te de un ab u r ca un fum ce parcă ar fi ieşit p r in pielea lor. T ăcute, luară co rp u l lu i G u in şi-l duseră în casă. P rin uşa deschisă, Iria l observă că începuseră deja să a tâ rne oglinzi negre p rin to a tă casa, acoperind orice suprafaţă ex isten tă în speran ţa că o răm ăşiţă de în tu n e ric şi-ar fi găsit d ru m u l înapoi spre casă, adică înapoi în co rpu l lui G u in , şi că acea u rm ă de în tu n eric ar fi p u tu t fi destul de pu te rn ică p en tru a se în to arce în învelişu l gol, astfel ca G u in să p o a tă fi a lim en tată şi vindecată. D a r asta n u s-ar fi p u tu t în tâm pla: era cu adevărat p ierdută.

Irial îi văzu pe strada lui, m u rito ri ticăloşi de o v io len ţă nem aipom en ită , la care el n u p u tea să aibă acces. A sta se va schim ba.

- G ăsiţi-i pe cei care au făcut asta! O m orâţi-i!Locurile m ai îna in te goale d in tre sim bolurile ogham de

pe an teb ra ţu l lui G abriel se u m p lu ră cu u n scris spiralat ca o recunoaştere a p o ru n c ii R egelui în tu n e ricu lu i. G abrie l

ducea în to td e a u n a la în d ep lin ire po ru n c ile regelui scrise

OBSESIE 45

desluşit pe p rop ria-i piele - de a in tim id a şi de a arata cât s c poate de clar care este voia regelui.

- Şi trim ite-i pe ceilalţi să aducă degrabă câteva d in tre /.unele lui K eenan p en tru priveghi. Şi câteva de-ale D oniei, de asemenea. Irial rânji când se gândi la cât de ursuze erau /.unele de la C u rtea Iern ii. La naiba, aduceţi şi câteva d in tre zânele singuratice ale lui Sorcha, dacă le p u te ţi găsi. înalta ei cu rte n u e bună p e n tru n im ic altceva. N u voi fi de acord cu u n război, dar hai să p o rn im câteva bătălii.

La căderea n o p ţii, Irial stătea sub baldach inu l lui, privindu-şi zânele îndurerate . Acestea erau agitate, um blau >i jeleau. Spiriduşii de apă s tro p ise ră to t co v o ru l cu apă m urdară de râu , câteva zâne p revestitoare de m o arte încă boceau. C âin ii de V ânătoare ai lui G abrie l - cu înfăţişarea lor um ană, cu pielea decorată cu ta tuaje în co n tin u ă m iş­care şi cu lan ţu ri de a rg in t - făceau glum e un ii pe seam a altora, dar erau şi unele semne alarm ante. Jenny G reen teeth

>i cei d in neam ul ei se u itau lung la fiecare, cu ochi p lin i de rep roş. N u m ai zâna-ciu lin părea calm ă, p ro fitân d de frica celorlalţi, a lim entată de panica generală care străbătea cam era. T o ţi ştiau că tu m u ltu l unei revo lte începuse deja să se sim tă. R ealita tea era că o zână m urise , ia r ten ta ţia de a recurge la m ăsuri ex trem e era în m o d inev itab il p rea m are. Existaseră în to td e a u n a dezb inare , p ro tes te care îndem nau la revoltă: în acest stad iu fuseseră m en ţin u te lucrurile. A cum , situa ţia era diferită; una d in tre ei m urise. Asta schim ba m iza joculu i.

46 MELISSA MARR

- Ţ ineţi-vă m ai departe de străzi - Iria l îşi lăsă p riv irea insisten tă să alunece deasupra lo r, co n sta tân d sem nele de dezaprobare , ap reciind d in och i cine avea să se supună lui B ananach a tunci când aceasta ar fi în cep u t să-i adune în rându l ad ep ţilo r cauzei ei - până ce v o m şti cât de slăbiţi suntem .

- S-o o m o râm pe regina cea nouă! Pe am ândouă, m ârâi u nu l d in tre C âin ii de V ânătoare . La fel şi pe Regele V erii dacă trebuie.

C eila lţi C âin i de V ânătoare re începu ră să strige. In culm ea încân tării, L y Ergii îşi frecau îm p reu n ă m âinile roşii ca sângele. C âteva d in tre zânele d in neam ul lui Jen n y rânjeau şi ap ro b au dând d in cap. B ananach stătea tăcu tă p rin tre ei, nem aifiind nevoie să i se audă vocea p e n tru a-şi face cunoscu tă op ţiunea. V io len ţa era unica ei pasiune. îşi înc lină capul în felul ei, ca o pasăre, fără să facă n im ic altceva decât să privească. Iria l îi zâm bi. Ea deschise şi închise gura c lăn ţăn in d d in ţii so n o r, ca şi cum l-ar fi m uşcat. N u m ai făcu apoi nici o m işcare. Ştiau am ândoi că ea n u era de acord cu p lan u rile lui; am ândo i ştiau că îl testase. D in nou . D acă ar pu tea, l-ar ucide p e n tru a crea la cu rte o stare conflic tuală , dar zânele de la C u rte a In tu - nericu lu i n u p u teau să-şi ucidă conducăto rii.

M ârâielile deven iră asu rz itoare , până ce G abrie l rid ică o m ână p e n tru a restab ili tăcerea. C ân d în restu l încăperii se făcu linişte, G abrie l le aruncă u n zâm bet am en in ţă to r.

- Regele v o stru vorbeşte . Vă veţi supune lui.N im e n i n u p ro te s tă când G abrie l m ârâi. D u p ă ce-1

ucisese pe u n u l d in tre ai lu i p e n tru că nu-i arătase respect

OBSESIE 47

lui Irial, cu foarte m ulţi ani în u rm ă, p u ţin i erau cei care v a r fi opus v reodată vo in ţe i lui. D acă G abrie l ar fi avut abilitatea po litică de a-şi tem pera v io len ţa , Iria l ar fi în ­cercat să-i cedeze tro n u l. In to a te secolele trecu te în care Irial căutase un în lo cu ito r, nu găsise decât o singură zână p o triv ită să-i conducă, dar ea refuzase tro n u l ca să slu­jească la altă curte . Irial în d ep ărtă acel gând. E ra încă răspunzăto r p e n tru C u rtea în tu n e ric u lu i şi n u a ju ta la nim ic să se gândească ce s-ar fi p u tu t în tâm pla .

Spuse:- N u sun tem destul de p u te rn ic i să ne lu p tăm cu o

i u rte , cu a tât m ai p u ţin cu două sau cu tre i cu rţi aliate. Poate v reu n u l d in tre voi să-mi spună sincer că reg işoru l şi noua Regină a Iern ii nu se v o r alia? P u te ţi să-mi spuneţi că Sorcha n u ar sprijin i pe n im en i - se o p ri şi îi zâm bi lui hananach - , aproape pe n im en i d in tre cei care au fost îm p o triv a mea? R ăzbo iu l n u este calea cea bună.

El n u m ai adăugă şi fap tu l că n u vo ia deloc u n războ i adevărat. A r fi p ă ru t u n sem n de slăbiciune, şi u n rege slab nu ar m ai fi avut au to rita te asupra su p u şilo r săi m u lt tim p. D acă ar fi fost cineva care să fi p u tu t conduce curtea fără să-i d istrugă pe ei to ţi p r in tr-u n nestăpân it abuz, Irial s-ar fi dat la o p a rte , dar, d in m otive în tem eia te , cel care stăpânea peste C u rtea în tu n e ric u lu i fusese ales d in rându l zânelo r so litare. E l se bu cu ra de plăcerea p ro v o ca tă de um bre , dar înţelesese că um bre le aveau nevoie de lum ină. M ajoritatea celor de la curtea lui îşi am in teau cu greu acest lucru sau poate n u ştiuseră asta n iciodată . C u siguran ţă că nu ar fi recunoscu t acest luc ru tocm ai acum .

48 MELISSA M ARR

C u rtea în tu n e ric u lu i avea nevoie de h ran a pe care i-o asigurau em oţiile negative: frica, d o rin ţa , furia , lăcom ia, pa tim a şi altele de acest fel. Sub reg im ul c ru d al te ro rii u ltim ei R egine a Iern ii - în a in te ca Regele V erii să preia d in nou p u te rea după ce-şi recâştigase titlu l - ch ia r aerul ajunsese o sursă de suprav ie ţu ire . Beira fusese o regină răzb u n ă to are , care provocase ch in u ri cum plite a tât zâne­lo r de la curtea ei, cât şi celor care înd răzneau să n u stea în genunchi în faţa ei. A cest luc ru fusese relaxant, ch ia r dacă n u în to td eau n a plăcut.

Irial spuse doar:- C onflic tele m ai m ici p o t genera energia de care avem

nevoie p e n tru a suprav ie ţu i. Sunt o m u lţim e de zâne de care te po ţi folosi p e n tru a te h răn i.

C u o voce care ar fi deranjat-o până şi pe cea m ai calm ă zână a iern ii, o zână din neam ul lui Jen n y în trebă:

- D eci no i ar treb u i d o ar să ne h răn im cu orice zână ne-ar ieşi în cale, ca şi cum n u s-a în tâm p la t nim ic? Eu spun să...

G abriel m ârâi la ea:- N e vom supune regelui nostru!B ananach m uşcă d in n o u aerul, c lăn ţăn indu-şi d in ţii

zgom otos, în tim p ce bătea u şo r în suprafaţa m esei cu degetele ei cu gheare ascuţite.

- A şadar, Regele în tu n e ricu lu i n u este d o rn ic de luptă? N u vrea să ne dea voie să ne apărăm ? Să ne în tă r im p u te - rile? D o a r să aştep tăm până ce v o m deveni şi m ai slăbiţi? Este un ... p lan in teresant.

„Avea să fie o adevărată pacoste de data aceasta."

OBSESIE 49

O altă zână din neam ul G reen tee th adăugă:- D acă vom lup ta , poate că unii d in tre no i a r pu tea să

se stingă, dar restu l... un războ i poate fi o d istracţie pe cinste, regele m eu.

- N u , spuse Irial aruncând o p riv ire spre C heia , cea care era u n eo ri perechea lui G abriel. N ic i u n răzb o i în m om en tu l acesta. N u voi p ierde pe nici u n u l d in tre voi. Asta nu e o op ţiu n e . V oi găsi o cale. Şi-ar fi d o rit să le poată explica acest lucru în tr-un fel în care ei să-l fi înţeles. D ar n u putea. C heia , draga mea? A i vrea? Irial îşi înc lină capul către un grup de zâne care to t zâm biseră şi o ap ro ­baseră pe zâna G reen tee th . O rice co m en ta riu despre nesupunere faţă de el era inadm isib il, în special acum , când revo lta clocotea d in n o u în och ii lui Bananach.

Irial îşi aprinse o altă ţigară şi aşteptă în vrem e ce C heia traversa încăperea. C âin ii de V ânătoare d in ta tuaju l de pe unul d in tre bicepşi se apucau un ii pe alţii c lăn ţăn indu-şi d in ţii pe când fugeau în ju ru l b ra ţu lu i p ierzându-se în tr-o im agine neclară. U n zgom ot slab em ana d in toa tă fiin ţa ei, ceva în tre u n m ârâ it şi u n m u rm u r de satisfacţie. A pro - piindu-se de masă, apucă un scaun pe care stătea o zână- ciulin , răstu rnând-o pe aceasta jos. R idică scaunul şi-l puse în m ijlocul zânelo r n em ulţum ite .

C âţiva d in tre ceilalţi C âin i de V ânătoare se îm prăştiară peste to t p rin m u lţim e. G abrie l vorb ise , spusese că ei aveau să-l susţină pe Regele în tu n e ricu lu i. In acest caz, ei ar fi tre b u it o ri să se supună lui G abrie l, o ri să-l ucidă. D acă s-ar fi aliat cu B ananach, u n războ i în tre zâne ar fi

50 MELISSA M ARR

fost inevitab il, dar G abrie l stătuse a lă tu ri de Iria l de când acesta era con d u căto ru l C â in ilo r de V ânătoare.

Irial con tinuă:- O m u rito a re a ales sim bolu l m eu p e n tru ta tu a ju l pe

care u rm ează să şi-l facă. Ea va fi legată de m ine în câteva zile. P rin ea, voi pu tea să m ă hrănesc cu m u rito r i şi zâne deopo trivă; vo i avea grijă să vă asigur h ran a până ce v om avea altă op ţiune .

Ei nu reac ţionară pe m o m en t. A po i, vocile lo r se rid icară un indu-se în tr-o m in u n a tă lipsă de arm on ie . El nu-i h răn ise n ic iodată transferându-le d in energia lui, dar nici n u fusese nevoie să o facă. D a r pu tea să facă asta. Suveranul unei cu rţi era legat de fiecare zână care-i ju ra cred in ţă. P u terea lui le dădea lo r p u te re , era p u r şi sim plu în firea lu c ru rilo r. N u era o so lu ţie p erm an en tă , d a r avea să-i ţin ă în v ia ţă până ce ar fi găsit o alta m ai bună - una care nu însem na războ i to tal.

El suflă fum ul, urm ărindu-1 cu p riv irea cum se c o n to r -

sionează în aer, s im ţin d lipsa reginei care m urise, urându-1 pe K eenan p e n tru că o învinsese şi în trebându-se cum ar fi p u tu t să o de term ine pe D o n ia , n o u a R egină a Ie rn ii, să devină la fel de nem iloasă ca predecesoarea ei. A lian ţa d in tre K eenan şi D o n ia înclinase balan ţa p rea m u lt în favoarea unei perioade de pace, ceea ce era în d e trim en tu l C u rţii în tu n e ric u lu i, dar n ici răzb o iu l n u era o so lu ţie .

A

C u rtea în tu n e ricu lu i n u ar fi p u tu t suprav ieţu i bazându-se num ai pe v io len ţă , după cum nici te ro a rea sau pa tim a nu ar fi fost de-ajuns. T o t ce co n ta era ech ilib ru l şi, la o cu rte

OBSESIE 51

unde cele m ai sum bre em oţii asigurau ex isten ţa , grija de a păstra acest ech ilib ru era ceva esenţial.

O altă încăierare în m ijlocul încăperii îi atrase atenţia . M ârâitul lui G abriel zgudui pere ţii în tim p ce strivea cu bocancul faţa unu ia d in tre L y Ergi, făcând-o pe zâna căzută p lină de sânge să lase încă o pa tă pe podea. In m od clar, L y Ergii nu erau atât de co o p eran ţi pe cât i-ar fi conven it lu i G abriel. Le plăcea p rea m u lt vărsarea de sânge, unindu-se ca să o susţină pe B ananach de fiecare dată când aceasta instiga la revoltă.

C u u n rân je t tr iu m fă to r, G abrie l îl u rm ări pe L y E rg cum se ta ra spre m asa lui. A poi, G abrie l se în toarse spre Irial şi se în c lin ă în faţa lui a tât de adânc încât faţa lui atinse podeaua, p ro b ab il atât p e n tru a-şi ascunde rân je tu l, cât şi p e n tru a-şi arăta respectul. Ii spuse lui Irial:

- O dată ce-ţi vei lua în p rim ire m u ritoarea , vo m m erge cu tine , ca să te aju tăm să stârneşti team ă şi tu lb u ra re în rândurile m u rito rilo r . C âin ii de V ânătoare susţin d o rin ţa Regelui în tu n e ricu lu i. A sta n u se va schim ba. P riv irea insisten tă a lui G abrie l nu alunecă spre B ananach sau spre zânele sălbatice care se duseseră deja lângă ea, dar m esajul lui era destul de clar.

- In tr-adevăr. Irial îşi s triv i ţigara de podea şi zâm bi celui care era a lă tu ri de el şi în care avea cea m ai m are încredere. C âin ii de V ânătoare aveau o ab ilitate grozavă de a induce groaza a tât zânelor, cât şi m u rito rilo r.

- A m pu tea să ne alegem cu p u ţin ă team ă ch iar de la cine este nesupus în această m u lţim e... şop ti G abrie l, iar câinii lu i le lua ră pe sus pe câteva d in tre zânele care

52 MELISSA MARR

zâm biseră ap ro b a to r la sugestiile de revo ltă făcute maia

devrem e. C u rtea în tu n e ricu lu i a r treb u i să arate p u ţin respect p e n tru regele nostru .

Z ânele se agăţară de p icioarele, de ghearele şi de labele lo r, făcând p lecăciuni şi reverenţe. B ananach n u se mişcă.

G abrie l îi p rin se p riv irea şi rân ji din n o u . N u m ai aveau să fie alte p ro tes te ev iden te sau discuţii în această noap te . G abrie l avea să le organizeze pe zâne şi să le am e­n in ţe dacă acestea ar fi refuzat să fie de acord cu m ăsurile de p recau ţie ale lu i Irial. A veau să fie ap roape pervers de docile. „P en tru m o m en t." A po i, B ananach avea să-şi in ­tensifice atentatele.

„D ar nu în noap tea aceasta, n u încă."A A- In noap tea asta, vo m petrece in m em oria su ro rii

noastre ucise. Irial făcu un sem n d in cap, şi câţiva d in tre C âinii de V ânătoare ai lui G abriel aduseră un grup de zâne în g ro z ite pe care le adunaseră de la celelalte cu rţi. N ic i una nu era de la în a lta C u rte - ceea ce n u era deloc su rp rin ză to r, p e n tru că zânele de la în a lta C u rte ieşeau atât de ra r d in izo larea lo r - , d a r erau zâne de la C u rtea Iern ii şi de la C u rtea Verii.

Irial îm b ră ţişă o Fată a V erii care trem u ra . V iţele care erau lip ite de pielea ei se veştejiră sub atingerea lui. E ra atât de îng rozită şi p lină de aversiune, că el se gândi o clipă să o îm p artă cu ceilalţi, dar era încă destul de egoist ca să o vrea d o ar p e n tru el. Fetele speciale ale lu i K eenan erau în to td eau n a o tra ta ţie pe cinste. D acă Irial era destul de econom , p u tea să extragă d in ele destu lă d o rin ţă şi frică p e n tru a-şi p o to li foam ea vrem e de câteva zile. D e câteva

OBSESIE 53~ ------------- ------------- ------------------------------------------------------------------------------------------------------------ *

ori, reuşise ch iar să le facă a tât de dependen te de el, căs c în to rceau de bunăvo ie în braţe le lui, cu regu larita te şi-l u rau p e n tru că le făcuse să-şi trădeze regele. E ra ch iar m ăgulitor.

Irial susţinu p riv irea fetei în tim p ce se adresa curţii:- R egenţii lo r au făcut asta, ne-au adus în această si­

tuaţie a tunci când au ucis-o pe Beira. A m in tiţi-v ă acest lucru a tunci când le veţi oferi osp ita lita tea voastră.

Capitolul 4

M agazinul de ta tuaje era gol a tunci când Leslie păşi în ău n tru . N ic i o voce n u tu lb u ra lin iştea din încăpere. N u se auzea nici m ăcar aparatu l stereo.

- Sunt eu, strigă ea.Se în d rep tă spre cam era d in spate unde R abb it avea să-i

facă ta tuaju l. Foaia cu şab lonul p e n tru ta tuaju l ei aştepta pe o tavă, pe masă, lângă u n apara t de ras cu lam e de unică fo losin ţă şi diverse alte obiecte.

- A m ajuns p u ţin m ai devrem e.R ab b it se u ită m ira t la ea p e n tru o clipă, dar n u spuse

nim ic.- A i zis că am pu tea începe în noap tea asta. Să faci

co n tu ru l. Fata se apropie , ca să se u ite cu aten ţie la m odel. T o tuşi, nu-1 atinse, tem ându-se în m o d stran iu că ar pu tea dispărea dacă ar face asta.

In cele d in u rm ă, R ab b it spuse:- Lasă-mă num ai să înch id uşa.In lipsa lui, ea făcu tu ru l m icii încăperi - m ai m ult ca să

se ab ţină să n u atingă m odelu l, n u d in alt m otiv . P ere ţii erau acoperiţi cu d iferite afişe p e n tru spectacole şi cu postere p ub lic ita re ob işnu ite - cele m ai m ulte deco lo rate ,

OBSESIE 55

tăcând reclam ă u n o r even im ente p e trecu te cu m u lt tim p în urm ă. C âteva fo tografii în răm ate , to a te alb-negru, şi afişe m ari de cinem a erau am estecate cu reclam ele. C a orice altă încăpere d in m agazin, cam era era ex trem de curată şi păstra u n u şo r m iros de antiseptic .

Se o p ri în d rep tu l câtorva poze, d a r n u îi recunoscu pe cei m ai m u lţi d in tre cei fo tog rafia ţi şi nici locurile . R ăspândite p r in tre poze erau schiţe în tu ş în răm ate . în t r ­una d in tre acestea, gangsteri de pe vrem ea lui C apone îi zâm beau celui care-i desenase. Schiţa era to t a tâ t de reală ca o rice fo tografie , executată cu îndem ânare , în aşa fel încât părea b izar să o vezi a tâ rn ân d p r in tre in stan tanee şi afişe. R ab b it se în toarse în tim p ce ea u rm ărea cu degetul pe o poză co n tu ru l un u i bărbat n em aipom en it de frum os, care stătea în m ijlocul g rup u lu i de gangsteri. T o ţi aceştia se băteau, dar el era cel care se sprijinea de tru n c h iu l un u i bă trân copac d ifo rm , cel care arăta ap roape fam iliar. C eilalţi erau strânşi în ju ru l lui, lângă el sau în spatele lui, dar el era în m o d clar cel care deţinea pu terea. Ea în trebă:

- C ine e?- O rudă, fu to t ce răspunse R abb it.P riv irea lui Leslie zăbovi asupra fotografiei. B ărbatu l

d in im agine p u rta u n costum neg ru , ca şi ceilalţi bărbaţi, dar ţin u ta lu i - a rogan tă şi im p u n ă to are - creau o im agine m u lt m ai am en in ţă to a re decât a ce lo r d in ju ru l lui. A ici era cineva de care să-ţi fie frică.

R ab b it îşi drese glasul şi arătă în faţa lui.- H aide! N u p o t să-mi încep treaba cu tin e dacă

stai acolo.

56 MELISSA M ARR

Leslie se fo rţă să-şi ia ochii de la acea im agine. Să sim tă frică sau d o rin ţă faţă de cineva care acum era o ri bă trân , o ri m urise dem ult rep rezen ta o ricum un soi de ciudăţenie. Se duse acolo unde-i indicase R abb it, se în toarse cu spatele la el şi-şi trase b luza de pe ea.

R abb it îi băgă sub breteaua su tienu lu i o bucată d in tr-un fel de pânză.

- C a să p ăstrăm locul curat. D acă cerneala sau orice altceva in tră în pânză, nu-i m are lucru .

F ata îşi încrucişă braţele peste p iep t şi încercă să stea nem işcată. In d ife ren t cât de m u lt îşi do rea acel ta tuaj, fap tu l că stătea acolo num ai în su tien o făcea să n u se sim tă în largul ei.

- Eşti sigură?

- B ineîn ţeles. N u am rem uşcările celui care cum pără . C u adevărat, începe să sem ene cu o obsesie. D e fap t, am şi visat despre asta. O ch ii d in ce n tru şi acele arip i. Fata roşi bucuroasă că R ab b it era în spatele ei şi n u p u tea să-i vadă faţa.

El îi şterse pielea cu ceva rece.- E de-nţeles.- D esigur că este. Leslie zâm bi d in nou . T o tu şi, pe

R ab b it n im ic nu-1 şoca, pu rtându-se ca şi cum cele mai neob işnu ite lu c ru ri erau în regulă. A sta o făcea să se sim tă p u ţin m ai relaxată.

- N u te m işca. Rase firele su b ţiri de p ăr de pe piele, acolo unde avea să facă ta tu a ju l şi o şterse d in n o u cu şi m ai m u lt lichid rece.

OBSESIE 57

Ea aruncă o p riv ire în spate în tim p ce el se îndepărtă . R abbit aruncă lam a de ras în tr-u n coş de gunoi, oprindu-se o clipă ca să-i arunce o p riv ire gravă în a in te de a-şi relua poziţia în spatele ei. Fata îl p riv i peste um ăr.

El ridică şablonul de pe masă.- Stai cu faţa în această direcţie!- U nde-i A ni? D e câte o ri Leslie fusese la m agazin , ra r

se în tâm pla ca A n i să n u apară, de obicei tâ rând-o pe T ish după ea. E ra ca şi cum ar fi avu t u n radar, ceva care p u tea să-i detecteze pe oam eni, fără nici o altă explicaţie clară cum făcea acest lucru .

- A ni avea nevoie de linişte. El îşi puse o m ână pe şoldul ei şi-i sch im bă p u ţin poziţia . A po i, pu lveriză ceva uşor pe spatele ei, acolo unde cerneala u rm a să in tre în piele - la capătu l şirei sp inării, în tre um eri, m ăsurându-i lăţim ea spatelu i, fixând cen tru l în locul în care Leslie se gândea că ar fi fost ataşate arip ile dacă acestea ar fi existat cu adevărat. Ea închise ochii în m o m en tu l în care el apăsă şab lonul pe spatele ei. In tr-u n fel, până şi acest luc ru o făcea să se sim tă exaltată.

A poi, el în d ep ărtă şablonul.- V ezi dacă este acolo unde ai vru t!F ata se duse la og lindă cât de repede p u tu fără să fugă.

F o losind oglinda m ică p e n tru a p u tea vedea reflec tată im aginea în oglinda din perete îl zări - ta tua ju l ei, ta tua ju l ei perfect făcut cu şab lonu l pe pielea ei - şi zâm bi a tât de larg încât sim ţi că o d o r obrajii.

- Da! D um nezeu le , da!- Stai jos! arătă el spre scaun.

58 MELISSA M ARR

Ea se aşeză pe m arginea scaunului şi-l u rm ări pe R abbit cum îşi p unea m eticu los m ănuşile şi cum deschidea apoi am balajul u n u i b e ţişo r steril cu care scoase d in tr-u n borcan nişte u nguen t tran sp aren t pe care-1 puse pe o tăviţă acoperită cu o pânză. Scoase apoi câteva căpăcele p e n tru cerneală şi le fixă pe m ateria lu l abso rban t. D u p ă aceea, tu rn ă în ele cerneală.

„M -am u ita t de atâtea o ri la aşa ceva; nu-i m are lu c ru .“ C u to a te astea, n u se pu tea u ita în altă parte .

R abb it trecu la u rm ătoarea etapă în tăcere, ca şi cum ea nu ar fi fost acolo. D eschise pachetu l cu ace şi scoase un ac de m etal lung şi sub ţire . Părea că e d o ar un ac, dar ea ştia, după ce-1 ascultase pe R ab b it v o rb in d o re în şir la m agazin, că erau m ai m ulte ace individuale la capătu l unui su p o rt m etalic p e n tru ace. „Acele m ele, p e n tru ta tua ju l m eu, în pielea m ea.“ R ab b it s trecu ră su p o rtu l cu ace în tr- u n aparat. Z g o m o tu l slab al m eta lu lu i alunecând pe m etal fu u rm a t de un clic, care abia se auzi. Leslie răsuflă uşurată , fără să-şi fi da t seam a că-şi ţinuse resp iraţia . D acă s-ar fi gândit că R ab b it i-ar fi dat voie, i-ar fi ce ru t să ţin ă ea aparatu l p en tru tatuaje, l-ar fi rugat să o lase să cuprindă cu m âna d ispozitivu l cu aspect ru d im en ta r şi vârfurile ascuţite de m etal. In sch im b, îl u rm ări doar pe R ab b it în tim p ce-1 regla. Ea trem u ra . A p ara tu l arăta ca o grosolană m aşină m anuală de cusut cu care el avea să-i b rodeze pe co rp frum useţe . E ra ceva p rim itiv în to a te astea, care-şi găsea rezo n an ţă în sufletul ei, u n sen tim en t că, după toa te acestea, ea va fi în m od irevocabil alta, şi asta era exactceea ce avea ea nevoie.

OBSESIE 59

- In toarce-te în partea asta. R ab b it se m işcă, iar ea se în toarse în aşa fel încât să fie cu spatele la el. C u degetul acoperit de s tra tu l de latex, îi unse pielea cu un g u en t. Eşti gata?

- M m -hm m . Se încordă , în trebându-se p e n tru o clipă dacă avea s-o doară, dar fără să-i pese. U n ii d in tre cei pe care-i cunoştea se vă itau de parcă d u re rea âr fi fost insu ­portab ilă . A lţii păreau să n u o bage în seamă. „Va fi bine." Prim ele în ţep ă tu ri ale acelor fu ră neaştep ta te , o senzaţie ascuţită care sem ăna m ai m u lt cu o irita ţie decât cu durerea. E ra departe de a fi îng rozitoare .

- E-n regulă? Se opri, îndepărtând acele în tim p ce vorbea.

- M m -hm m , spuse ea d in nou: era cel m ai clar răspuns pe care i-1 pu tea oferi în acel m om en t.

A poi, după o pauză care fusese ap roape destul de lungă ca să o facă să-l roage să-şi reia activ ita tea , el puse d in n o u aparatu l pe pielea ei. N ic i un u l d in tre ei n u v o rb i în tim p ce el trasa c o n tu ru l ta tua ju lu i. Leslie închise och ii şi se co n cen tră asupra aparatu lu i care bâzâia şi se oprea , ridi- cându -se de pe pielea ei d o ar p e n tru a co b o rî im ediat înapoi. F ata n u p u tea să-l vadă, dar îl u rm ărise pe R ab b it luc rând destul de des, ca să ştie că, în unele d in tre acele pauze, R ab b it băga vârfu l acului în căpăcelele de cerneală precum u n că rtu ra r care-şi înm oaie pana în cerneală.

Iar ea şedea acolo , spatele ei fiind expus în faţa lui ca şi cum ar fi fost o p ânză vie în faţa u n u i p ic to r. E ra m inunat. S ingurul zg o m o t care se auzea era bâzâitu l aparatu lu i. E ra m ai m u lt decât u n zg o m o t, to tuşi: e ra o

60 MELISSA MARR

v ib ra ţie care părea că i se strecoară p r in piele şi p ă tru n d e până în m ăduva oaselor.

- Aş p u tea să stau aşa o veşnicie, şop ti ea ţin ân d în co n tinuare ochii închişi.

U n h o h o t de râs nep lăcu t răsună de undeva. O ch ii lui Leslie se deschiseră d in tr-odată .

- E cineva aici?- Eşti obosită . Şi şcoală, şi o re su p lim en tare lu n a asta,

nu-i aşa? P oate nici n u ţi-ai dat seam a că ai a ţip it. El îşi înc lină capul în felul acela n eo b işn u it, cum făceau d o ar el şi su rorile lui, ca un câine care aude u n sunet nou .

- V rei să spui că am ad o rm it şezând în tim p ce tu mă tatuai? Se în toarse şi-l p riv i în c ru n ta tă .

- Poate. R idică d in um eri şi se în toarse ca să deschidă o sticlă de cu loare cafenie. N u era p recum celelalte sticle de cerneală: e ticheta era scrisă de m ână în tr-o lim bă pe care ea nu o recunoscu.

C ân d îi scoase dopu l, p ă ru că n işte m ici u m b re lune - cară d in sticlă. „C iudat." Ea clipi şi p riv i încrem enită .

- T rebu ie să fie d in cauza oboselii, m orm ăi.El tu rn ă cerneală d in sticlă în tr-u n alt căpăcel de cer -

neală - ţin ân d sticla destul de sus, astfel încât ex te rio ru l sticlei să nu atingă m arginea căpăcelului p en tru cerneală - , apoi sigilă sticla şi-şi puse alte m ânuăi.

Ea îşi sch im bă d in n o u po z iţia şi închise iarăşi ochii.- Ştii, m ă aştep tam să m ă doară.- Doare. A poi, el lăsă din nou aparatul de ta tuat pe pielea

ei, iar ea n u mai p u tu să-şi aducă am inte cum să vorbească.

OBSESIE 61

Bâzâitul păruse m ereu în cu ra ja to r a tunci când Leslie îl asculta pe R abb it în vrem e ce lucra, dar, s im ţind v ibraţiile pe p ro p ria ei piele, bâzâitu l era in c itan t şi deloc în c u ­rajator. Senzaţia era altfel decât îşi im aginase, dar n u ceea ce ea ar fi n u m it durere . T o tuşi, se în d o ia că ar fi p u tu t adorm i în tim p ce sim ţea aşa ceva.

- T e sim ţi bine? R abb it îi şterse d in n o u pielea.- Mi-e bine. Se sim ţea vlăguită, ca şi cum oasele ei n u

ar m ai fi fost perfect solide. M ai vreau, continuă!- N u în noap tea asta.- A m pu tea să-l te rm in ăm în noap tea asta...- N u . A cest tatuaj se poate face în două şedinţe. R abb it

tăcu în tim p ce-i ştergea pielea. îşi îm pinse scaunul înapo i, iar ro ţile făcură u n zgom ot s trid en t când alunecară pe podea, ca o lespede îm pinsă peste n işte gratii de m etal.

„ C iu d a t/6Se în tinse şi aproape că leşină.R abbit o linişti.- M ai aşteaptă o secundă.- O am eţeală sau aşa ceva. C lip i, ca să vadă m ai bine,

rezistând ten ta ţie i de a încerca să se concen treze asupra u m b re lo r care păreau că se p lim b ă p rin cam eră fără să fie ataşate de ceva.

D ar R ab b it era acolo, arătându-i ta tu a ju l - „ tatuaju l m eu66 - cu două oglinzi m ici. Ea încercă să vorbească, şi se poate să o fi făcut. N u era sigură. T im p u l părea că se sfârşise, trecân d m ai repede sau m ai încet, ţin ân d pasul cu un în d ep ărta t ceasornic al haosulu i, supunându-se u n o r ritm u ri im prev iz ib ile . R ab b it acoperea n o u l ei ta tuaj cu

62 MELISSA MARR

u n bandaj steril. I se păru că b raţu l lui o cuprinse, ajutând-o să se ridice în picioare.

Păşi nesigură înain te.- A i grijă la aripile mele.Fata se îm piedică. „A ripi?"R ab b it n u spuse nim ic; poate că n u auzise sau n u în ţe ­

lesese. Poate că ea n u vorbise, dar p u tea să şi le im agineze: negre, vagi p ro tu b e ra n ţe , ceva în tre pene şi piele veche, m oale şi netedă, care îi gâdilau p ielea sensibilă d in spatele genunchilor.

„La fel de m oi cum le ţin eam m in te ."- R abbit? M ă sim t ciudat. R ău. C eva n u e în regulă.- E d in cauza endorfine lo r, Leslie. Te fac să te sim ţi de

parcă ai fi drogată. T o tu l va fi bine. N u e nim ic neobişnuit. N u se u ita la ea în tim p ce vorbea, iar ea ştia că m inte.

Se sim ţea ca şi cum ar fi tre b u it să se team ă, d ar n u se tem ea. R ab b it m in ţise: ceva era foarte rău. Ştia asta cu o siguran ţă care părea im posib ilă - ca şi cum ar fi gustat zahăr şi ar fi spus că-i sare - , ca şi cum sim ţea că vorbele pe care le spusese el n u su n t adevărate.

Pe de altă parte , n u avea nici o im p o rtan ţă . Acele lipsă ale acelui ceasornic al haosu lu i îşi schim baseră d in nou p o z iţia şi n im ic altceva nu m ai co n ta în acel m o m en t, doar cerneala d in pielea ei, m u rm u ru l d in venele ei, sunetu l ascuţit şi euforic care o făcuse să sim tă o încredere pe care nu o m ai sim ţise de m u lt p rea m u ltă vrem e.

Capitolul 5

Deşi R ab b it îi spusese unde o p o a te găsi, Irial n u se Apropiase încă de m u rito are . N u in te n ţio n a să facă asta până ce n u vedea dacă era în tr-adevăr destu l de p u te rn ică pen tru a m erita efortu l. D ar, când sim ţi p en tru p rim a dată legătura fragilă care se crease în tre ei, to tu l fu lim pede, sim ţi euforia ei în tim p ce aparatu l de ta tu a t al lu i R ab b it dansa pe pielea ei, ştiu că treb u ia să o vadă. E ra ca şi cum o d o rin ţă nestăpân ită o trăgea spre el, şi n u d o ar spre el: toate zânele în tu n e ricu lu i sim ţeau acest lucru , fiind legate acum de ea aşa cum erau legate de Irial. Ele aveau să o protejeze, acum aveau să lup te p e n tru a fi aproape de ea.

Şi această chem are era dem nă de în cu ra ja t - ex isten ţa lor în p reajm a ei ar fi în sem nat că ei aveau să-şi bată joc de m u rito ri şi să-i ch inu ie , să le p rovoace team ă şi su ferin ţă , d o rin ţe carnale şi furie , mese delicioase care să-i satisfacă poftele lui Iria l oda tă ce sch im bul de cerneală ar fi fost com plet. Zânele lui aveau să o u rm eze pe fată o riunde ar fi m ers. M u rito rii aveau să devină u n adevărat ospăţ p e n tru rege şi p e n tru cu rte - el apucase până a tunci d o ar neîn - sem nate varian te , d a r era deja u n lu c ru rev igoram . * U m brele o v o r în so ţi de când se va trez i p e n tru m ine,

64 MELISSA MARR

p e n tru n o i.“ In sp iră p ro fu n d , trăgând în acelaşi tim p de legătura încă fragilă pe care R ab b it o confecţionase cu aparatu l său de ta tuat.

Irial se gândi: dacă u rm a să fie legat de ea, era de înţeles să fie p rezen t în v ia ţa ei. Ea avea să fie responsab ilita tea lui, povara lu i şi o slăbiciune în m u lte p riv in ţe . D ar, în ciuda m otivelo r pe care le pu tea enum era, ştia că n u logica era cea care-1 conducea, ci d o rin ţa . D in fericire, regele C u rţii în tu n e ricu lu i n u vedea nici u n m o tiv să se ab ţină, aşa că-1 co o p tă pe G abrie l şi era deja în d ru m spre oraşul ei, căutându-i p rezen ţa în acelaşi fel în care căutase atât de m ulte alte privilegii de-a lungul an ilo r. Se lăsă pe spate, pe scaunul în tin s în to ta lita te , bucurându-se de em oţia p u te rn ică pe care i-o p rovoca stilu l cu to tu l necugetat în care conducea G abriel.

Irial îşi p ro p ti o cizm ă în p o rtie ră , ia r G abrie l m ârâi.- E p roaspăt vopsită, Iri. Urcă!- Ei, calmează-te!C âinele de V ânătoare îşi scu tu ră capul flocos.- Eu nu-m i p u n cizm ele pe p a tu l tău sau pe v reuna

d in tre canapelele acelea m ici pe care le ai peste to t . Ia-ţi cizm a de-acolo îna in te s-o zgârii!

P recum restu l a rm ăsarilo r pe care călăreau C âin ii de V ânătoare, al lui G abrie l era deghizat în tr-o m aşină ca a m u rito rilo r, fiind a tâ t de b ine tran sfo rm at, încât uneori era greu să-ţi aduci am in te când arătase u ltim a dată aşa cum era în tr-adevăr, ca o în fricoşă toare bestie. P oate că rep rezen ta d oar o extensie a d o rin ţe i lui G abrie l sau poate era p ro p ria fan tezie a arm ăsaru lu i. T o a te creaturile

OBSESIE 65

im itau atât de bine m aşinile m u rito rilo r, că era uşor să uiţi că erau fiin ţe vii - excepţie făcând cazul în care o ric ine altcineva decât C âin ii de V ânătoare încerca să-i călărească. A tunci era u şo r să-ţi aduci am in te ce erau: v iteza cu care

m işcau azvârlea zâna care-i ofensase sau m u rito ru l cu putere p rin aer, spre o ricare ţin tă aleasă de bestii.

G abrie l îşi parcă M ustangul în m ica parcare de lângă V erlaine’s, re s tau ran tu l unde lucra m u rito area . Iria l îşi lăsă p ic io ru l jos, frecându-şi cizm a de geam în tim p ce lăcea asta; m aşina nu se transform ă.

- C o d u l p e n tru îm brăcăm in te , G abe. Schim bă-te. In tim p ce Irial vorbea, p ro p ria lui în făţişare se schim bă. Dacă o ricare d in tre m u rito ri l-ar fi u rm ărit, ar fi văzu t cum jeanşii şi b luza cu însem nele u n u i club d ispar în lavoarea unei perechi de p an ta lo n i im pecabil călcaţi şi ai unei căm ăşi d in pânză O x fo rd . C u to a te acestea, cizm ele lui roase răm aseră nesch im bate. N u era îm brăcăm in tea elegantă pe care o p u rta de obicei, d a r n u vo ia ca m u ri - toarea să-l recunoască m ai tâ rz iu . A ceastă în tâ ln ire era doar p e n tru el, astfel pu tea să o urm ărească, n u era una de care ar fi p refera t ca ea să-şi am intească.

„ U n ch ip care să fie în co n co rd an ţă cu ch ipu rile cu care ne în tâ ln im , dar n u ch ipul m eu - nici m ăcar masca pe care o p o r t p en tru m u rito ri. S tra tu ri de iluzii..."

Irial se în c ru n tă nesigur de sursa ciudatei m elancolii care-1 scotea d in sărite şi-i făcu sem n lu i G abrie l să se îm brace cu ceva to t a tât de elegant, p e n tru a căpăta u n aspect re la tiv m ai blând.

- A ranjează-te puţin!

66 MEL1SSA MARR

T ransfo rm area pe care o suferise înfăţişarea lu i G abriel era m ai ingenioasă decât a lui Irial: încă p u rta jeanşi negri şi o b luză fără guler, dar ta tuaje le C â in ilo r de V ânătoare erau acum ascunse de m âneci lungi. P ăru l lu i rebel părea să fie aranjat cu dibăcie, la fel şi barb işonul şi perciunii. Ca şi a lui Irial, în făţişarea lui G abrie l n u era cea ob işnu ită . C h ip u l lu i G abrie l era o arecum m ai b lând , lipsit de u m ­brele negre şi de obrajii scofâlciţi pe care le lăsa de obicei la vedere p e n tru m u rito ri. D esigur, eleganţa n u in fluen ţa cu n im ic tru fia in tim id an tă a C â in ilo r de V ânătoare , dar p en tru G abriel era aproape conservatoare.

In tim p ce co b o rau d in m aşină, G abrie l îşi dezveli d in ţii în faţa câtorva dintre gărzile de la C urtea Verii într-un zâm bet iron ic . A ceştia, fără îndo ială , aveau grijă de m u ri­toare d in m o m en t ce era p rie ten ă cu noua R egină a V erii. G ărzile îl v ăzu ră aşa cum era în realita te şi se traseră în a ­poi. D acă G abrie l avea de gând să p rovoace v reo încă­ierare, ei aveau să se aleagă inevitab il cu răn i serioase.

Irial deschise uşa.- N u acum , Gabriel!D upă ce-i aruncă zânei care rămăsese în stradă o priv ire

care parcă tânjea, G abrie l in tră în restau ran t. C u o voce scăzută, Irial îi spuse:

- D upă-m asă, p o ţi să-i v iz itezi pe cei care ne urm ăresc. U n pic de spaim ă atât de ap roape de fată... D o a r p en tru asta e făcută, nu-i aşa? Să vedem cum rezistă legătura noastră iniţială.

G abrie l zâm bi apoi, an tic ipând bucuros o m ică încă - ierare cu gărzile de la C u rte a V erii. P rezen ţa lo r însem na

OBSESIE 67

că nici C u rtea Iern ii şi nici C u rtea V erii n u aveau să-i facă letei v reun rău şi că nici o zână so litară n u ar fi fost destul de nesăbuită să încerce să se încurce în orice fel de dis­tracţie cu o m u rito a re care era sub o asem enea a ten tă supraveghere. D esigur, asta m ai pu tea în sem na şi că Irial s-ar fi d is tra t pe cinste să o fi răp it de acolo fără ca ei să observe îna in te de a fi prea târz iu .

- D o a r două persoane? în treb ă plasatoarea, o m u ri­toare destul de ştearsă, cu un zâm bet arogant.

O p riv ire rap idă pe schem a de la p o stu l p lasatoarei îi arătă care mese erau în zo n a m u rito a re i sale. Irial arătă spre o masă aflată în cel m ai în d ep ărta t co lţ al încăperii, o zonă m ai în tunecoasă, p o triv ită p en tru cine rom antice sau rendez-vous-uri secrete.

- V om lua masa aceea d in spate. C ea de lângă ficus.D u p ă ce p lasatoarea îi conduse la m asa în chestiune,

Irial aştep tă până ce ea - Leslie - se ap rop ie legănându-şi uşor şo ldurile , cu o expresie b inevo itoare şi agreabilă. O asem enea expresie ar fi avut rezu lta tu l scon tat dacă el ar fi (ost m u rito ru l care părea să fie.

Aşa cum era, um bre le care dansau în ju ru l ei şi fu ioa - rele su b ţiri de fum care ieşeau încolăcindu-se d in pielea ei spre a lu i - v izibile d o ar p e n tru zâna în tu n e ricu lu i - erau cele care-i tă iară respiraţia.

- B ună, eu su n t Leslie. Vă voi servi în seara asta, spuse ea în tim p ce punea u n coş cu pâine p roaspătă pe masă. A poi, ea se lansă în fo rm alită ţi şi alte banalită ţi care nu-1 prea în fie rbân tau . F a ta avea buze p rea su b ţiri p e n tru gustul lui, acoperite d o ar p u ţin cu ceva ro z şi feciorelnic.

68 MELISSA M ARR

„D eloc p o tr iv it p e n tru m u rito a rea m ea.“ D a r în tu n ericu l care se ţinea de pielea ei atât de insisten t era ch iar po triv it p en tru cu rtea lui. El o studie, citindu-i sen tim entele , acum că erau legaţi, ch iar dacă legătura d in tre ei era a tât de slabă. C ând o în tâln ise , ea fusese deja pângărită , dar acum era ind iscu tab il p lină de um bre . C ineva o rănise, şi încă rău de to t, de când o văzuse el p rim a dată.

F u ria la gândul că cineva atinsese ce era al lui îi depăşea au to co n tro lu l. C eea ce făcuseră ei - şi cât de m u ltă pu tere avusese ea ca să reziste u m b re lo r - , aceste lu c ru ri erau cele care o pregătiseră ca să fie a lui. Dacă ceilalţi nu ar fi rănit-o, ea ar fi inaccesibilă p en tru el. D acă ea nu ar fi rezistat atât de b ine în tu n ericu lu i, a tunci n u ar fi destul de pu te rn ică p en tru a pu tea să se descurce cu to t ceea ce avea el de gând să facă apoi cu ea. A vusese de suferit, dar n u în m ăsura în care n u s-ar m ai fi p u tu t salva. R u p tă în bucăţi şi pu tern ică , era com binaţia perfectă p en tru el.

D ar el to t i-ar ucide dacă s-ar m ai atinge de ea.T ăcu tă acum , după ce te rm inase în m o d ev iden t cu

listele şi cu recom andările , fata stătea în picioare şi-l privea insisten t, aştep tând com anda. In afară de o scurtă p riv ire aruncată spre G abriel, îşi concentrase to a tă a ten ţia asupra lui Irial. Să o vadă pe m u rito a re cum îl studiază a ten t îl încân ta mai m u lt decât se aşteptase. Ii plăcea foam ea ei.

- Leslie, p o ţi să-mi faci u n serviciu?- D om nule? Z âm bi din nou, dar părea nesigură. Team a

ei crescu d in tr-odată , lăsând să se vadă o uşoară m işcare a u m b re lo r care o însoţeau , astfel că in im a lui începu să bată nebuneşte.

OBSESIE 69

- N u sun t în stare să m ă hotărăsc - îi a runcă el o p r i­vire duşm ănoasă lui G abriel, al căru i râs înăbuşit se transform ă în tr-u n acces de tuse având în vedere m eniul de aici. A i pu tea să com anzi tu p e n tru m ine?

Ea se în c ru n tă şi p riv i în spate, spre p lasatoarea care-i urm ărea acum cu atenţie.

- D acă sun te ţi un client vechi, îm i cer scuze, dar nu-m i

am intesc...- N u , nu sunt. îşi p lim bă u n deget pe încheie tu ra

m âinii ei, încălcând astfel eticheta m u rito rilo r, dar inca­pabil să reziste. Ea era a lui. N u era încă oficial, dar asta nu conta. Ii zâm bi, lăsându-şi strălucirea să i se zărească p en tru o fracţiune de secundă, arătându-i adevăratul său chip - testând-o, cău tând frică sau d o rin ţă - şi adăugă: C om andă doar orice crezi tu că ne-ar plăcea. Surprinde-m ă. M ă bucur în to tdeauna când m i se face o surpriză plăcută.

Faţada ei de chelneriţă d ispăru p e n tru o clipă, bătăile inim ii i se în te ţiră . Iar el sim ţea asta, valul de panică ce o copleşise pe m om en t. N u pu tea să o guste, n u încă, n u cu adevărat, dar ap roape - ca u n m iros îm b ie to r ce p lu tea d inspre bucătărie , năucindu-1 cu diverse sugestii de arom e de care el n u se pu tea bucura.

Irial îşi deschise tabachera lăcu ită de cu loare neagră pe care o p refera în u ltim a vrem e şi trase d in ea o ţigară u rm ărind-o pe fată cum încerca să-l înţeleagă.

- P o ţi face asta, Leslie? Să ai grijă de mine?Ea încuv iin ţă alene d in cap.- A veţi v reo alergie sau...

70 MELISSA M ARR* --------------------------------------------------------- ---------------- -------------------------------------------------------

- N u la ceea ce este în m en iu . N ic i u n u l d in tre noin u are.

El bătu uşor cu ţigara în masă, îndesând-o, priv ind-o pe fată până ce aceasta se u ită în altă parte . Ea se uită spre G abriel:

- Şi p en tru dum neavoastră , acelaşi lucru?G abrie l rid ică d in um eri în tim p ce Irial spuse:- D a, p e n tru am ândoi.- Sunteţi sigur? Ea îl p riv i in tens, ia r Irial bănu i că fata

sim ţea deja ceva d in sch im bările care în cu rând aveau să o năpădească. O ch ii ei se m ăreau u şo r când tem erile ei creşteau sau d ispăreau. M ai tâ rz iu în noap tea aceea, dacă se va gândi la el, avea să-l considere d o ar u n tip ciudat, de n eu ita t num ai d in acest m o tiv . A vea să m ai treacă apoi ceva vrem e până când m in tea ei să o lase să p re lucreze p ro p o rţiile sch im b ărilo r pe care le suferea co rp u l ei. M u­rito rii aveau a tât de m u lte m ijloace psihice de p ro tec ţie p e n tru a în ţelege luc ru rile care încălcau prejudecăţile şi legile lo r. U n eo ri, aceste m ijloace de p ro tec ţie îi erau ch iar fo lositoare.

A

îşi aprinse ţigara, în tâ rz iin d anum e d o ar ca să o vadă cum fream ătă după încă o atingere. Ii rid ică m âna şi-i săru tă articu la ţiile degetelor, alt gest co m p le t n ep o triv it p e n tru în făţişarea pe care o avea şi p e n tru locul în care se aflau.

- C red că o să-mi aduci exact ceea ce vreau.G roaza începu să crească, oscilând în tre o clară explo -

zie de d o rin ţă şi p u ţin ă furie . T o tu şi, zâm betu l ei n u era şovăielnic.

OBSESIE 71---------------------------------------------------------------------------------- ------- --------------------------^

A tunci, am să mă ocup de asta, spuse în tim p ce făcuun pas înapoi, trăgându-şi m âna ca să se elibereze.

HI inhală un fum d in ţigară u rm ând-o cum se îndepăr-Irază. F iru l de fum în tu n eca t d in tre ei se în tin se şi începu*3 şcrpuiască p rin încăpere ca un d ru m pe care l-ar fiputut urm a.

„C urând. “( 'an d ajunse în p ragul uşii, ea se în to arse şi-l p riv i, iar

rl aproape că p u tu să-i guste groaza în v rem e ce ea trăgea cu ochiul.

îşi linse buzele.„Foarte cu rân d .“

Capitolul 6

Leslie se s trecu ră în bucătărie , se rezem ă de pere te şi încercă să n u se prăbuşească. M âinile îi trem u rau . A ltc i­neva ar fi tre b u it să se ocupe de c iudatu l client; ea se sim ţea înspăim ân ta tă de in teresu l pe care i-1 arătase acesta, de p riv irea lui p rea insistentă, de vorbele lui.

- Ţi-e b ine , m a belle1? o în tre b ă patiserul-şef, E tienne. A cesta era un b ărb a t vânos, cu u n carac ter care izbucnea din cele m ai c iudate p ric in i, dar în acelaşi tim p era şi ge­nul ira ţional. In această noap te , părea să fie în tr-o d ispo ­ziţie de zile m ari sau cel p u ţin era la ora asta.

- D esigur. Ea îşi com puse d in n o u u n zâm bet, dar care nu era deloc conv ingăto r.

- Bolnavă? F lăm ândă? Sleită? în treb ă repede E tienne.- Mi-e bine, d o ar u n clien t p re ten ţio s , p rea in tim , prea

de toa te cele. El vrea... P oate reuşeşti tu să ghiceşti ce ar vrea să com ande... Se o p ri, sim ţindu-se în m od inex - plicabil furioasă pe ea însăşi p e n tru că se gândise, ch iar şi p e n tru o frac ţiune de secundă, că altcineva ar fi p u tu t să com ande p e n tru el. „N u .“ A sta n u ar m erge. F u ria şi frica

1 Frumoasa mea (în franceză, în original)

OBSESIE 73

ci d ispărură. îşi înd rep tă um erii şi parcurse d in ochi o listă cu m âncărurile ei p referate, care se încheia cu m arch ize în ciocolată.

- Ă sta n u e în m eniu l cu d esertu ri d in seara asta, obiectă unu l d in tre ajutoarele de bucătari.

E tienne clipi.- P e n tru Leslie este. Eu am o rezervă de d esertu ri

p en tru ocazii speciale.Leslie se sim ţi uşurată, deşi ira ţiona l, p e n tru că p ră ji­

tu ra decadentă de ciocolată în s iro p a tă cu ro m d in ab u n ­den ţă era d isponib ilă . N u era ca şi cum c lien tu l ar fi cerut-o , dar ea dorea să i-o ofere, voia să-l încânte.

- Eşti cel mai bun.- O u i1, ştiu asta. E tienne rid ică p u r şi sim plu d in

um eri, ca şi cum n-ar fi fost m are lucru , dar zâm betu l îi dezm in ţea expresia. A r treb u i să-i spui asta lui R o b ert. Şi destul de des. U ită m ereu cât este de no rocos că răm ân aici.

Leslie râse, relaxându-se p u ţin d a to rită şarm ulu i irezis -tibil al lui Etienne. N u era nici un secret că patronul, R obert,

/

ar fi făcut ap roape orice ca să-i fie pe plac lui E tienne, am ănun t pe care E tienne se prefăcea că nu-1 observă.

- C o m an d a p e n tru masa n u m ăru l şase e gata, se auzi o altă voce, iar Leslie îşi reluă m unca, zâm betu l revenindu-i pe buze în tim p ce ridica vasele aburinde.

P e n tru că tim p u l până la te rm in area sch im bu lu i ei trecea greu, Leslie se su rp rinse priv indu-i pe cei doi clienţi

1 Da (în franceză, în original)

74 MELISSA MARR

ciudaţi destu l de des ca să nu se poată co n cen tra asupra celorlalte mese la care servea.

„Bacşişurile v o r fi m ici dacă o ţin to t aşa."N u că n-ar m ai fi avut de-a face cu clien ţi p rea în d răz ­

neţi. B ărbaţii păreau să creadă că, deoarece era chelneriţă , ar fi p u tu t fi u şo r in flu en ţa tă de u n pic de farm ec şi de avere. D e obicei, zâm bea şi flirta p u ţin cu b ărb a ţii care luau cina. Z âm bea şi-i asculta p u ţin m ai m u lt pe clien ţii m ai în vârstă şi zâm bea şi acorda p u ţin ă a ten ţie fam iliilo r cu copii. T o tu l era la V erla ine’s. Lui R o b e rt îi plăcea ca personalu l să-i tra teze pe c lien ţi deosebit de frum os. D esigur, asta se te rm in a la ieşirea din restau ran t. N u se în tâ lnea cu nici o persoană pe care o cunoscuse în tim p u l serviciului, nici m ăcar nu-şi dădea num ăru l de telefon.

„C u toa te astea, m-aş în tâ ln i cu el."El părea că se sim te b ine în pielea lu i, dar părea, de

asem enea, capabil să iasă v ic to rio s în orice lup tă , în cele m ai în tunecoase zone ale oraşu lu i. Şi era frum os - nu trăsă tu rile sale, ci felul în care se mişca. Ii am in tea de N iall. „Şi p robab il, la fel ca el, n u e d isponib il."

C lien tu l o p rivea cam în acelaşi fel în care o p rivea N iall: galeş, in sisten t şi cu zâm bete p line de dor. D acă, la v reun club, un tip s-ar fi u ita t aşa la ea, fata s-ar fi aştep tat ca acesta să-i facă p ro p u n e ri. N ia ll nu-i făcuse nici o p ro p u n e re , în ciuda în cu ra jă rilo r ei, aşa că poate nici acesta n u avea să m eargă m ai departe.

- Leslie? C lien tu l n u pu tea să fi v o rb it destul de ta re ca ea să-l audă, d ar îl auzise. Se în toarse spre el, iar el îi făcu sem n să se apropie.

OBSESIE 75

Fata term inase de luat o com adă un u i client care venea acolo săptăm ânal şi abia rezista ten ta ţie i de a se repezi în cealaltă parte a încăperii. îşi făcu d ru m p r in tre mese fără a-şi lua och ii de la el, iu ţin d pasul ca să-l depăşească pe un băiat care debarasa mesele şi pe u n alt chelner, oprindu-se şi aştep tând să treacă un cuplu care părăsea restau ran tu l.

- A veaţi nevoie de ceva? V ocea i se auzi p rea slabă, prea şoptită. O scurtă licărire de jenă se în trezări pe chipul ei, apoi d ispăru to t atât de repede cum se ivise.

- D a r tu ... El se o p ri brusc, zâm b in d cuiva d in spatele ei, ară tând de parcă avea să izbucnească im ediat în râs.

Leslie se în toarse . O m ulţim e de oam eni pe care nu-i cunoştea stăteau în tr-u n m ic cerc în ju ru l lui A islinn care-i făcea cu m âna. P rie ten ii nu erau b ine-veniţi în tim p u l o re lo r de p rog ram . A islinn ştia asta, dar p o rn i să tra v e r­seze încăperea îndrep tându-se spre Leslie. Ea se u ită d in nou la client.

- îm i cer scuze. D o a r o secundă.- E to tu l în regulă, iu b ito . El îşi m ai scoase o ţigară,

repetând acelaşi ritua l de m ai îna in te : în ch izân d cu zgo­m ot tabachera, bă tând u şo r ţigara de suprafaţa m esei şi aprinzându-şi b richeta . P riv irea lui răm ase a ţin tită asupra ei. N u plec nicăieri, spuse.

Ea se în toarse, ca să o ia la ro st pe A islinn.- C e crezi că faci? N u p o ţi doar să...- P lasatoarea a spus că aş pu tea să te rog să ne serveşti.

A islinn arătă spre g ru p u l m are cu care in trase în restau - ran t. N u e nici o m asă liberă în zo n a ta , dar te-am ceru t pe tine.

76 MELISSA MARR

- N u po t. A m toa te mesele pline.- U na d in tre celelalte che lneriţe ar pu tea să ia mesele

tale şi...- Şi bacşişurile mele. Leslie clătină d in cap. N u voia să-

i spună lui A islinn cât de m ult avea nevoie de acei bani sau cum i se strângea stom acul la gândul că se pu tea îndepărta de m isteriosu l şi irezistib ilu l c lien t d in spatele ei. îm i pare rău, A sh. N u po t.

D ar p lasatoarea se ap rop ie şi spuse:- P o ţi să te ocupi şi de m esele tale, şi de grup sau tre ­

buie să p u n pe altcineva să ia m esele tale, ca să p o ţi să te ocupi tu de grup?

F u ria lui Leslie crescu, trecă toare , dar pu te rn ică . Z âm ­betu l ei era m âh n it, însă se stăpâni.

- P o t să m ă ocup de am ândouă.C u o p riv ire ostilă către m asa d in spatele lu i Leslie,

A islinn se în to arse la g rupu l ei. P lasatoarea plecă şi ea, iar Leslie începu să fiarbă. Se răsuci ca să-l privească.

El trase cu nesaţ din ţigară şi expiră apoi fum ul.- Ei b ine . P are că-şi apără te r i to r iu l . P re su p u n că

acea p riv ire scu rtă a fo st u n m esaj gen „nu-te-lega-de- p rie ten a-m ea“.

- îm i pare rău. Ea se înfio ră .- Sunteţi cum va îm preună?- N u . Leslie roşi. N u sun t... v reau să spun...- Există altcineva? V reun p rie ten de-al ei cu care te

vezi? V ocea lui era to t a tât de delicioasă p recu m cel mai bun d in tre desertu rile lui E tien n e , consisten tă şi deca­dentă, făcută p e n tru a fi savurată.

OBSESIE 77-------------------------------------------------------- ------------------------------ ------------ţ*

D in tr-odată , ea se gândi la N ia ll, p a rten e ru l d in fan­teziile ei. C lă tină d in cap:

- N u . N u e n im eni.- A tunci, poate că ar treb u i să rev in în tr-o no ap te m ai

pu ţin aglom erată? îşi trecu u n deget pe în ch eie tu ra m âinii ei, atingând-o p en tru a tre ia oară.

- Poate. Ea sim ţi deodată că trebu ie să fugă - n u p en tru că el era m ai p u ţin atrăgăto r, ci p e n tru că se u ita la ea atât de insisten t, încât era sigură că n-ar fi fost n icăieri în siguranţă alături de el.

El scoase un p u m n de bancnote.- P en tru masă.A poi, se ridică şi se ap rop ie a tât de m u lt de ea, încât

instinctu l fetei de a fugi se trez i la viaţă. Sim ţi deodată că-i era rău de la stom ac. El îi băgă banii în m ână.

- N e m ai vedem în altă seară.Ea se dădu câţiva paşi înapoi, m ai departe de el.- D ar nici nu aţi te rm in a t de m âncat.El o u rm ă, invadându-i spaţiu l, aprop iindu-se a tât de

m ult, că ar fi p ă ru t o p ro x im ita te n o rm ală num ai dacă ar li fost gata să danseze sau să se sărute.

- N u sun t bun la îm p ărţit ceva cu cineva.- D ar...- N u-ţi face griji, iub ito . M ă voi în toarce când p rie tena

la nu va fi p rin preajm ă să-mi arate colţii.- D ar cina dum neavoastră... Ea se u ită de la el la banc -

notele din m âna ei. „O h , zei!“ Leslie se în fio ră deodată, zăpăcită când înţelese cât de m ulţi bani ţinea în m ână: toate erau bancnote m ari. încercă im ediat să-i dea câteva înapoi.

78 MELISSA M ARR

- A şteptaţi! A ţi înţeles greşit.- N u am înţeles n im ic greşit.- D ar...El se aplecă spre ea, ca să-i p o a tă şop ti la ureche:- P en tru tine, ar m erita să-mi golesc to a tă vistieria.O clipă, fetei i se păru că simte ceva moale înfăşurându-se

în ju ru l ei, cuprinzând-o . „ A rip i/6A poi, el se trase înapoi.- D u-te să te ocupi de p rie ten a ta. T e voi revedea

atunci când ea n u ne va m ai u rm ări.Şi el plecă, lăsând-o nem işcată în m ijlocu l încăperii,

ţin ân d în m ână m ai m u lţi bani decât văzuse vreodată.

Capitolul 7

A tu n c i când N ia ll ajunse la V erla ine’s, Iria l plecase. D ouă d in tre gărzile care fuseseră în faţa res tau ran tu lu i sângerau rău, b raţe le lo r păstrând u rm ele u n o r d in ţi. O parte din el, partea care se sim ţea încurcată, ar fi d o rit să fi fost chem at m ai repede, dar îşi rep rim ă acest gând în a in te de a deveni unu l pe care ar fi tre b u it să-1 ia în considerare.C ând Irial ac ţiona îm p o triv a zânelo r de la C u rtea V erii,

AN iall era în to td eau n a chem at. Regele în tu n e ricu lu i refuzase de m ulte o ri să-l atace pe N iall. Pe de altă parte , G abrie l n u avea nici u n fel de scrupule când era v o rb a să-l rănească pe N iall şi deseori păruse a fi m u lt m ai v io len t cu N iall a tunci când Irial era în preajm ă.

- A cest G abrie l - se cu trem u ră u nu l d in tre bărbaţii- măceş - doar a apăru t şi şi-a în fip t co lţii în noi.

- D e ce? N iall privi în jur, căutând v reun indiciu, v reun sem n care să explice de ce G abrie l ar fi făcut asta. N ia ll ar fi p refera t să-l evite cât de des posib il pe cel care era m âna stângă a Regelui în tu n e ricu lu i, dar n u uitase luc ru rile pe care le învăţase el la C u rte a în tu n e ricu lu i: G abrie l nu acţiona n ic iodată fără m otiv . Poate că n u era un u l pe care C u rte a V erii să-l înţeleagă, dar în to td eau n a exista u n

80 MELISSA MARR

m otiv . N iall ştia asta. D a to rită acestui lucru , p rin tre altele, N ia ll era un m em b ru valoros al C u rţii Verii: el înţelegea in ten ţiile agresive ale celorlalte curţi.

- F ata m u rito a re a v o rb it cu G abrie l şi cu Regele în tu ­nericu lu i, spuse o fem eie-m ăceş în tim p ce-şi acoperea unu l d in tre bicepşii însângeraţi. S trânse în tre d in ţi capătul unei fâşii d in m ătase de păian jen în tim p ce-şi lega b raţu l. N ia ll s-ar fi o ferit să o ajute, dar ştia că ea se an trenase cu sp iriduşii de apă. A sta d em o n stra că e o bună lu p tă to are , dar, în acelaşi tim p , însem na că orice sen tim en t asem ă­n ă to r cu m ila avea să fie respins im ediat.

N iall se u ită în altă parte . P u tea să o vadă pe Leslie pe geam: îi zâm bea Reginei V erii şi tu rn a d in nou apă în tr-un pahar. N u era o sarcină neob işnu ită , nici p rea em o ţio ­nan tă , dar, pe când o privea, îşi sim ţi deodată gâtul uscat. V oia să se ducă la ea, voia să... facă ceva ce nu ar treb u i nici să viseze, fiind vo rba despre m u rito ri. F ără să vrea, traversă strada, se apropie de acea fereastră şi-şi puse m âna pe geam. Sticla rece rep rezen ta u n ostacol fragil; ar fi p u tu t să o crape d o ar dacă apăsa p u ţin , ar fi p u tu t sim ţi m arginile tăioase cum îi crestează pielea, ar fi p u tu t să se ducă la ea şi şi-ar fi cu fundat tru p u l în tr-al ei. „Aş pu tea să o las să m ă vadă. Aş putea..."

- N iall? Fem eia-m ăceş stătea lângă el, u itându-se pe fereastră.

- T rebu ie să in trăm ?- N u . N iall îşi luă ochii de la Leslie, silindu-şi p ro p riile

gânduri să se în to a rcă la ceva m ai p u ţin a trăgăto r. O urm ărise de lun i în treg i, n u exista nici un m o tiv acum ca

OBSESIE 81

gândurile sale să o ia razna d in tr-odată . P ro b ab il că el lăsase garda jos gândindu-se la Irial. N ia ll c lă tină d in cap, iiindu-i silă de el însuşi.

- M ergeţi acasă! A islinn are o m u lţim e de gărzi cu ea, iar eu o voi supraveghea pe m u rito area reginei, spuse el.

Fără alte co m en tarii, fem eia-m ăceş şi în so ţito rii ei plecară, iar N iall traversă din n o u strada sp te locul unde o aşteptase de atâtea ori pe Leslie până când aceasta-şi te r ­m ina sch im bul la V erla ine’s. Se rezem ă de zidu l de cărăm idă, s im ţind în spate m uchiile b ine cunoscu te şi începând să urm ărească feţele m u rito r ilo r şi ale zânelo r care treceau pe stradă. Se strădu i să se gândească la ceea ce era el, la ceea ce făcuse în a in te de a şti cine era Irial, îna in te de a şti cât de pervers era Irial. „T oate m otivele p en tru care nu ar treb u i să m ă ating de Leslie. N ic io d a tă .“

P rim a dată când N ia ll um blase p r in tre m u rito a re , le socotise m in u n ate . E rau p line de pasiune şi d isperare, reuşind să se bucure d in p lin atât cât pu teau în tim p u l v ie ţilo r lo r, toa te prea lim itate, şi cele m ai m ulte d in tre ele erau bucuroase să-şi ridice fustele d oar p e n tru câteva cuv in te p lăcute ro stite de buzele lui. N u treb u ia să rateze am eţitoarea lo r d o rin ţă şi a tingerea lo r de m u rito a re . El ştia m ai bine. C u to a te astea, u n eo ri, dacă ar fi analizat m ai bine ceea ce ştia el însuşi, ar fi ren u n ţa t la ele.

Fata plângea ţinându-se strâns de braţul lui Niall când zâna cu părul negru s-a apropiat. Fata se dezbrăcase singură când intrase în pădure şi avea nenumărate zgârieturi pe trup.

82 MELISSA MARR* ---------------------------------------------------------------------------------------- ------------------------------------

- Este o creatură afectuoasă, spuse zâna.Niall se descotorosi din nou de ea.- A băut, cred. Ea nu era aşa - o apucă de mână în

timp ce ea începuse să-i descheie nasturii de la pantaloni - agresivă săptămâna trecută.

- Intr-adevăr. Zâna cu părul negru izbucni în râs. Ca animalele, nu-i aşa?

- M uritorii? Niall se apropie de el, ferindu-se de mâinile agile ale fetei. Ei par să se ascundă destul de bine la început... Totuşi, se schimbă.

Cealaltă zână râse şi o prinse pe fată în braţe.- Poate că eşti pur şi simplu irezistibil.Niall îşi aranjă hainele acum, că fata era liniştită. Ea

rămase nemişcată în braţele celeilalte zâne, uitându-se de la unul la celălalt ca şi cum nu şi-ar fi dat seama de nimic.

Zâna cu părul negru îl privi pe Niall rânjind în mod straniu.

- Eu sunt Irial. Poate ar fi bine să o ducem într-un loc mai puţin - cercetă poteca spre oraşul m uritorilor - public. Expresia lascivă de pe chipul lui Irial era lucrul cel mai ispititor pe care-1 văzuse Niall vreodată. Simţi cum groaza izbucneşte pentru o clipă din noianul său încâlcit de sentimente. Apoi, Irial îşi linse buzele şi râse.

- Hai, Niall! Cred că ţi-ar prinde bine puţină companie, nu-i aşa?

M ai tâ rz iu , se în treb ă de ce n u fusese suspicios când văzuse că Iria l îi ştia num ele. D in tre to a te luc ru rile de care-şi pu tea aduce am in te , cel m ai sem nificativ era fap tu l că, cu cât se ap rop ia de Irial, cu a tât m ai m u lt se sim ţea ca

OBSESIE 83

şi cum s-ar fi ab ţin u t la un ospăţ, ca să-şi dea seam a apoi că nu gustase n im ic până în acel m o m en t. E ra o in ten sita te pe care n u o mai sim ţise îna in te , şi îi plăcea nespus.

A

In cei şase ani care u rm aseră, Irial răm ăsese a lă tu ri de N iall lun i la rând. A tunci când Iria l era lângă el, N ia ll se lăsa în voia u n o r adevărate o rg ii, în tre ţin â n d relaţii sexuale cu m ai m ulţi m u rito ri decât ar fi p u tu t gândi. D ar nu era n ic iodată destul. In d ife ren t cât de m u lte zile pierduse N ia ll p r in tre im agini neclare de că rn u ri supuse, nu era n ic iodată satisfăcut p e n tru m u lt tim p . Fuseseră zile la fel de am eţitoare în care îşi făceau to a te voile, aveau la cină m âncăruri exotice, se îm b ătau cu v in u ri s tră ine , c ă lătoreau în locu ri necunoscu te , se delectau cu m elodii m inunate , vo rbeau despre orice. T o tu l fusese perfect - p en tru o vrem e. „D acă nu m-aş fi dus la reşedin ţa lui şi nu i-aş fi văzu t pe m u rito r ii de pe d o m en iu l lu i Iria l..." N ia ll nu era sigur pe cine urâse m ai m u lt a tunci când îşi dăduse seama cât de p ro st fusese.

- A trec u t p rea m u lt, G ancanagh. V ocea lui G abrie l era o în tre ru p e re aproape b ine-venită a şiru lu i de am in tiri

neplăcute. C âinele de V ânătoare stătea ch iar pe b o rd u ră , destul de ap roape de m aşinile care treceau pe stradă ca să lie lovit de şoferii m ai neaten ţi, dar suficient de departe ca să fie în siguranţă. Ig n o rân d traficu l in tens, el se u ită în tr- o parte şi în cealaltă a tro tu a ru lu i. Fem eia-m ăceş a plecat?

- D a. N ia ll îşi a runcă och ii spre an teb ra ţu l zânei în tu - nericu lu i, încercând să zărească dacă apăruseră cuv in te pe care ar fi tre b u it să le ştie, ap roape sperând ca Iria l să-i fi

84 MELISSA M ARR

o rd o n a t lui G abrie l să facă ceva ce avea să-i p e rm ită lui N ia ll să se dezlănţuie.

G abriel observă. C u un rânjet răutăcios, îşi întoarse braţele astfel încât N iall să poată vedea părţile lo r inferioare.

A

- N ici u n mesaj p e n tru tine . In tr-u n a d in tre zilele astea, poate voi avea ocazia să-ţi fac o cicatrice iden tică pe cealaltă p a rte a fru m o su lu i tău ch ip , dar nu a ven it încă m om entu l.

- D eci tu o ţii în tru n a cu asta, dar el nu-ţi dă n ic iodată perm isiunea.

N ia ll rid ică d in um eri. N u era sigur dacă to a te astea se în tâm p lau p e n tru că era insensibil la te roarea C â in ilo r de V ânătoare sau p e n tru că plecase de lângă Irial, dar G abriel scotea la lu m in ă răn i vechi de câte o ri avea ocazia, şi de obicei N iall o lăsa baltă. In noap tea asta însă N ia ll n u se sim ţea prea to le ran t, aşa că în trebă:

- C rezi că Irial mă place m ai m ult decât pe tine, Gabriel?T im p de câteva bătăi p rea rap ide ale in im ii lui N ia ll,

G abriel doar se u ită înc rem en it la el. A poi, spuse:- T u eşti s inguru l care n u pare să ştie răspunsu l la

această în trebare .A

în a in te ca N ia ll să m ai poată spune ceva, G abrie l îi trase lui N ia ll un p u m n în faţă, se în toarse şi plecă.

C lip in d repede d in cauza d u re rii neaştep ta te , N ia ll îl zări pe C âinele de V ânătoare îndepărtându-se încet pe stradă, apucându-le lin iştit de gât pe două d in tre zânele în tu n ericu lu i care se părea că sp ionau în ap rop iere . G abriel îi luă pe sus pe cei do i L y Ergi şi-i strânse de gât până ce aceştia răm aseră fără vlagă. A poi, îi a runcă pe

OBSESIE 85

um erii săi şi o luă din loc atât de repede, încât s tâ rn i m ai m ulte vârte ju ri de p ra f care răm aseră în u rm a lui.

V io len ţa lui G abrie l nu era ceva n eo b işn u it, dar lipsa o rd in e lo r clare de pe pielea câinelu i era destul ca să-l facă pe N iall să se îngrijoreze. E ra ceva inevitab il ca situaţia de semipace care urm ase după m oartea Beirei să facă valuri în celelalte cu rţi. Pe N iall ar fi tre b u it să-l nelin iştească felul în care p rivea Irial această situa ţie num ai în p riv in ţa p ro tec ţie i pe care treb u ia să o asigure cu rţii sale - C u rtea Verii - , dar lui N iall încă îi era neclar u n anum it luc ru ce-1 îngrijo ra în legătură cu Regele în tu n e ricu lu i, u n lucru dureros pe care n u avea de gând a-1 m ărtu ris i cu voce tare.

Leslie a fost în m od p lăcu t su rp rin să când a văzut-o pe A islinn care o aştep ta după p ro g ram şezând pe tro tu a ru l din faţa res tau ran tu lu i. Ele ob işnu iau să se în tâlnească uneori după orele de p rog ram , dar to tu l se schim base în tim p u l iernii.

- U n d e este... Leslie făcu o pauză, ca să n u spună ceva greşit... to a tă lum ea?

- Seth a ieşit în oraş, la C ro w ’s N e s t1. K eenan are ceva de lucru . N u ştiu unde sun t C aria şi Ri. A islinn se rid ică şi-şi şterse m âinile de p an ta lo n i, ca şi cum con tac tu l scu rt cu b o rd u ra le m urdărise . P e n tru cât se sim ţea A islinn de co n fo rtab il în locu ri destul de m urdare , care i-ar fi făcut pe cei mai m u lţi d in tre oam eni să se sim tă nep lăcu t, aspectul ei era destul de îngrijit.

A islinn se u ită de câteva o ri la nişte ind iv izi n ecunos­cuţi de pe cealaltă p a rte a străzii. C ân d îşi luă och ii de la

86 MELISSA MARR

ei, un u l d in tre aceştia rânji la Leslie şi-şi linse buzele. D in reflex, Leslie îi arătă degetul m ijlociu, apoi se înco rdă când realiză ce făcuse. Ştia p rea bine: p ru d e n ţa era m ai bună p e n tru siguran ţa unei fete decât o a titu d in e p rovocatoare . Ea n u era genul care să facă astfel de sem ne sau să vorbească în gura m are, nu era şi nici n u avea să devină.

A lă tu ri de ea, A islinn te rm inase de cercetat strada. Ea era în to td eau n a p ru d en tă , destu l ca Leslie să se în treb e de m ai m ulte o ri ce văzuse sau ce făcuse A islinn ca să devină atât de grijulie.

A islinn în trebă:- N e p lim băm până la fântână?- Ia-o tu înain te! Leslie aşteptă până ce A islinn începu

să m eargă, apoi se u ită în u rm ă, p e n tru a se asigura că tip u l căruia-i arătase degetul n u se hotărâse să traverseze strada. Acesta-i făcu din m ână, dar n u veni după ea.

- D eci, îl cunoşteai pe tip u l d in seara asta? Cel cu care vorbeai când am ajuns la restaurant? A islinn îşi băgă m âinile în buzunarele jachetei largi de piele pe care o purta. Avea de fapt o haină drăguţă, dar se obişnuise să poarte jacheta uzată a lui Seth atunci când acesta n u era cu ea.

- N u l-am m ai în tâ ln it îna in te . Leslie începu să tre - m ure, p en tru că sim ţi cum o cuprinde deodată un d o r care lua am ploare la sim pla m en ţio n are a c iudatu lu i ind iv id , şi decise să nu-i spună lui A islinn că acesta va m ai veni, aşa cum prom isese.

- Părea foarte insistent. A islinn se opri în tim p ce aştep­tau să traverseze in tersecţia slab lum inată de pe Edgehill.

OBSESIE 87

F arurile un u i au to b u z care trecea lu m in ară deodată zona în tu n eca tă a străzii, dezvălu ind p e n tru o clipă nişte siluete d in tre care una părea o fem eie cu pene, în loc de păr, şi u n grup de bărbaţi m usculoşi cu pielea roşie. Im a­ginaţia lui Leslie fusese cu siguran ţă m u lt p rea activă în u ltim u l tim p . P u ţin m ai devrem e, avusese sen tim en tu l tu lb u ră to r că privea p rin ochii altcuiva, că p u tea vedea lucruri care erau de fapt în altă parte .

A u to b u zu l trecu, lăsându-le în tr-un n o r de fum evacuat pe ţeava de eşapam ent, iar ele traversară, ca să in tre în tr-un

parc unde lum ina era parcă m ai pu te rn ică . Pe o bancă din laţa fân tân ii, p a tru indiv izi necunoscu ţi şi două fete pe care, de asem enea, n u le ştia o salu tară d in cap pe A islinn . A ceasta îşi rid ică m âna, ca să le salute cum va, dar nu se

înd rep tă spre ele.- Şi ţi-a ceru t să vă în tâ ln iţi sau ceva de genul ăsta sau...- Ash? D e ce vrei să ştii? Leslie se aşeză pe o bancă

liberă şi-şi azvârli p an to fii d in p icioare. In d ife ren t cât de m u lt stătea cu ele în tin se sau cât de m u lt m ergea pe jos, era ceva legat de serv itu l la mese care în to td eau n a avea ca

A

rezu lta t p icioare um fla te şi d u rere la n ivelu l gam belor. In tim p ce-şi freca picioarele, se u ită la A islinn.

A

- II cunoşti?- T u eşti p rie ten a mea. Eu d o ar îm i fac griji şi... Pare

un tip care ar p u tea să-ţi facă necazuri, ştii?... G enu l de b ărba t pe care n u l-aş do ri în p reajm a cuiva de care-m i pasă. A islinn se ap rop ie şi se aşeză cu p icioarele în c ru ­cişate. V reau să fii fericită, Les.

88 MELISSA MARR

*---------------TT—— ;--------;----- ;—;---------------- Da? Leslie îi zâm bi rău tăcios, sim ţindu-se deodată

lin iştită în ciuda no ian u lu i de sen tim en te care o năpă­diseră în noap tea asta. Si eu vreau să fiu fericită. Şi voi fi.

- D eci, tipu l acela...- E ra d o ar în trecere p rin oraş. V orbea frum os, voia să

fie adora t în tim p ce com anda m âncarea şi p ro b ab il deja a p lecat d in localitate . Leslie se rid ică şi se în tin se , sărind p u ţin pe vârfu rile p ic ioarelo r. E în regulă, A sh. N u ai de ce să-ţi faci griji, bine?

A islinn zâm bi.- Bine. D a r ce facem, m ergem sau stăm jos? A bia am

ajuns aici...- Scuză-mă. Leslie se gândi să se aşeze d o ar o frac ţiune

de secundă. A poi, se u ită sus, la cerul în tu n eca t care în g h i­ţea luna. O izb u cn ire m in u n a tă de nerăbdare îi invadă tru p u l. D ansez? M ă plim b? N u-m i pasă.

E ra ca şi cum lunile în treg i în care se tem use şi îşi făcuse griji d ispăreau tre p ta t d in am in tirea ei. încercă să-şi atingă ta tua ju l de pe spate. D eocam dată, era d o ar un co n tu r, dar ea deja se sim ţea m ai bine. Să crezi în tr-u n lucru - şi să acţionezi în consecin ţă, să cauţi în tru ch ip a rea sim bolică a acelei c red in ţe - cu adevărat, acest lu c ru o făcea să se sim tă m ai p u te rn ică . „S im boluri ale unei co n v in g e ri/4 R edevenea ea însăşi.

- V ino! O apucă pe A islinn de m âin i şi o trase, ca să se ridice în p icioare. M erse înapo i până ce se în d ep ărta ră vreo câţiva m etri de bancă, apoi se în v â rti în tr-u n p ic io r. Se sim ţea bine, liberă. A i sta t jos to a tă noap tea în tim p ce eu lucram . N u ai nici o scuză ca să stai to t aşa. Să m ergem .

OBSESIE 89------------------------ ---------------------------------------------------------------- ------------------ ------------------^

A islinn râse, p e n tru că părea că p rie ten a ei n u seschim base.

- In club, p resupun .- Până te v o r durea picioarele. Leslie îşi încolăci b ra ţu l

pe cel al p rie tenei sale. Cheam ă-le pe Ri şi pe Caria!E ra atât de bine să fie d in n o u ea însăşi.„Mai bine, ch iar."

Leslie străbătea ho lu l de la B ishop O .C . Ţ inându-şi pantofii în m ână, atentă să nu-şi flu tu re b ra ţu l sau să lovească din greşeală cu tocurile v reunu l d in tre dulapurile vechi de m etal. T recuseră tre i zile de când îşi făcuse con tu ru l ta tuaju lu i, dar Leslie nu putea să nu se gândească la energia aceea năucitoare. C o n tin u a să aibă ciudate atacuri de panică şi izbucn iri de veselie, em oţii care păreau depla­sate, fără legătură cu realitatea în tr-u n fel, dar care n u o istoveau peste m ăsură. E ra ca şi cum îm prum utase stările sufleteşti ale altcuiva. „C iudat, dar p lăcu t.“ Şi se sim ţea mai pu tern ică, m ai lin iştită , m ai energică. Avea certitud inea că era o iluzie, un rezultat al noii sale încrederi, dar to t îi plăcea.

Ceea ce nu-i plăcea era fap tu l că părea să observe prea m ulte c o n fru n tă ri sau că acestea n u o în spăim ân tau . In schim b, se trezea că visează cu ochii deschişi la c lien tu l de la V erla ine’s. N u m ele lui era aproape clar în m in tea ei când se gândea la el, dar el nu i-1 spusese niciodată . „D e ce ştiu?“ A lungă d in m in te această în treb a re şi se grăbi spre uşa deschisă a magaziei.

R ianne îi făcea nerăbdătoare sem ne.- H ai, in tră , Leslie!

OBSESIE 91

O d ată ce Leslie pătrunsese în încăpere, R ianne închise

încet uşa cu un clic. Leslie se u ită în ju r să vadă unde putea

să se aşeze. Până la urm ă, se lăsă pe o grăm adă de saltele de

gim nastică puse una peste alta.

- U nde sun t C aria şi Ash?

R ianne ridică din um eri.

- Se co m p o rtă ca nişte persoane responsabile?

Leslie îşi im agină că şi ea ar treb u i să facă acelaşi lucru ,

dar, când R ianne o văzuse în d im ineaţa aceea pe ho lu l

şcolii, îi citise de pe buze cuvintele „La magazia şcolii*. C u

toa tă iresponsabilita tea ei, R ianne era o bună p rie tenă , aşa că Leslie chiulise p rim a oră.

- C e s-a în tâm plat?

- M am a a dat peste rezerva m ea de d roguri. O ch ii lui

R ianne, m achiaţi s triden t, se u m p lu ră de lacrim i. N u mi-a

trecu t p rin cap că vine acasă şi...

- C ât de tare s-a înfuriat?

- E ra lividă. T reb u ie să m ă duc d in n o u la acel p s i ­

holog. Şi... R ianne p riv i în altă parte ... îm i pare rău.

Leslie avu senzaţia că o g reu ta te o apasă pe p iep t în

tim p ce în trebă:

- P en tru ce?

- Ea crede că sun t de la R en. C ă am drogurile de la el,

aşa că n u p o t... N u ar treb u i să m ă m ai suni sau să m ai

treci pe la m ine o vrem e. E doar... N u am m ai ş tiu t ce să

spun. M -am blocat. R ianne o p rin se de m ână pe Leslie. Ii

voi spune. E doar... ea este foarte ...

92 MELISSA M ARR* ----------- ;---;----------------------------------

- N u! Leslie ştia că vocea ei sunase aspru, dar nu era sur­prinsă de asta, nu chiar. R ianne nu făcea faţă con frun tărilo r. N u erau de la el, nu-i aşa? Ştii că treb u ie să-l eviţi pe Ren.

- Ştiu. R ianne roşi.Leslie clătină din cap.- E un ticălos.- Leslie!- Şşt! E adevărat. N u su n t supărată pe tine p e n tru că o

laşi să creadă orice. D o ar ţine-te departe de R en şi de gaşca

lui. Leslie sim ţi că-i este rău la gândul că p rie ten a ei ar pu tea ajunge sub in fluen ţa lui Ren.

- N u eşti supărată pe m ine? V ocea lui R ianne trem u ra .- N u . Leslie era şi ea su rp rinsă de acest lucru , dar era

adevărul. Logica îi spunea că furia ar fi fost de înţeles, dar ea se sim ţea aproape calm ă. Exista o lim ită a furiei, ca şi cum ar fi fost pe punctu l de a fi furioasă, dar nu era tocm ai în stare să atingă această lim ită. F iecare em oţie sim ţită înultimele trei zile dispăruse înainte de a creşte în intensitate.

A.Ii trecu p rin m in te ideea absurdă că em oţiile ei aveau să

se clarifice odată cu te rm in area ta tu a ju lu i sau poate era doar fap tu l că tânjea după acest ta tuaj, după senzaţia aceea care-i topea oasele, după ceea ce sim ţise când acele apara­tu lu i de ta tu a t îi a tinseseră pielea. încercă să nu se m ai gândească la asta şi-şi concen tră a ten ţia asupra lui R ianne.

- N u e v ina ta, Ri.- Ba este.

A

- In regulă, e v ina ta , dar n u su n t supărată. Leslie o îm brăţişă iu te pe R ianne, apoi se retrase, ca se o privească

OBSESIE 93

A

aspru. M ă voi supăra to tu şi dacă te m ai ap rop ii de R en. In ultim a vrem e, um blă cu nişte adevăraţi rataţi.

- A tunci, cum p o ţi să te sim ţi în siguranţă?Leslie ignoră această în treb a re şi se ridică. Sim ţi

deodată că are nevoie de aer, că treb u ie să fie în altă parte , li dăru i lu i R ianne ceea ce spera a fi u n zâm bet co n ­v ingător şi spuse:

- T rebu ie să plec.- Bine. N e vedem la a p a tra oră. R ianne îm pinse gră­

m ada de saltele înapo i, reuşind s-o facă să pară a fi oare­cum ordonată .

- N u . Plec de la şcoală.R ianne tăcu.- Eşti furioasă.- N u . C rede-m ă. Sunt doar... Leslie clătină d in cap,

nefiind sigură dacă pu tea să explice sau dacă voia în tr-a- devăr să explice ciudatele sen tim en te care o dom inau . V reau să m ă p lim b. Să plec. E u doar... n u sun t sigură.

- A i nevoie de com panie? Aş pu tea ch iu li de la o re , ca să m erg cu tine. R ianne zâm bi, p rea bucuroasă. Aş p u tea să te ajung din u rm ă îm p reu n ă cu A sh şi cu C aria şi apoi să ne în tâ ln im la...

- N u astăzi. Leslie sim ţi deodată cum creşte în ea o d o rin ţă nestăpân ită să fugă, să hoinărească, num ai să plece odată.

O ch ii lui R ianne se um eziră d in nou .Leslie oftă.- D răg u ţo , n u e d in cauza ta. A m d o ar nevoie de aer.

C red că m uncesc p rea m u lt sau cam aşa ceva.

94 MELISSA M ARR

- V rei să stăm de vorbă? P o t să ascult. R ianne îşi şterse urm ele de rim ei de sub ochi, întinzându-1 m ai ta re în tim p ce făcea asta.

- Stai pu ţin ! C u m arginea m ânecii, Leslie îi şterse u r ­m ele negre. T reb u ie d o ar să fug de aici, să scap. T rebu ie să-mi lim pezesc gândurile. Să m ă gândesc ce-i de făcut în legătură cu R en... sun t îngrijorată .

- D in cauza lui? Aş pu tea v o rb i cu el. Poate ta tăl tău ...- N u . E ceva serios: R en s-a sch im bat. Stai departe de

el. Leslie se sili să zâm bească, p e n tru a m ai îndu lci durerea p ro v o ca tă de vorbele ei. C onversa ţia începea să devieze către subiecte care nu-i plăceau. N e vedem m ai tâ rz iu sau m âine, bine?

Fără să pară prea fericită la auzul acestor vorbe, R ianne încuv iin ţă d in cap şi ieşiră pe hol.

D upă ce Leslie părăsi liceul B ishop O .C ., n u era foarte sigură în co tro se îndreap tă până ce n u se trez i la ghişeul de bilete d in gară.

- V reau un bilet spre P ittsb u rg h p e n tru acum .B ărbatul d in spatele ghişeului m orm ăi ceva neinteligibil

a tunci când ea îi s trecură banii. „Bani p e n tru urgenţe . B ancno te .44 D e obicei, ezita să-şi cheltuiască banii pe o excursie de câteva ore ca să m eargă la un m uzeu, dar, în acel m om ent, sim ţea că trebu ie să se afle în tr-un loc plăcut, să vadă ceva care ar face ca lum ea să pară din nou norm ală.

In spatele ei, câţiva ind iv iz i în cepu ră să se îm b râ n ­cească. O am enii d in ju ru l lo r începură să se înghesuie şi ei, înghiontindu-se.

OBSESIE 95

- D om nişoară , treb u ie să vă daţi la o parte . B ărbatu l aruncă o p riv ire peste ea în tim p ce-i în tin d ea b ile tu l pe Mib geam ul ghişeului.

Ba încuv iin ţă din cap şi se îndepărtă de larm a m ulţim ii. Pen tru o clipă, sim ţi parcă u n val de um bre care se revărsa asupra ei, p rin ea. Se îm piedică. „E doar frică." Se străduia să creadă acest lucru , să-şi spună că-i fusese frică, dar că nu-i m ai era.

C ălă to ria la P ittsb u rg h şi p lim barea p r in oraş erau ca în tr-o ceaţă. O ch ii ei observau lu c ru ri ciudate. C âteva cup lu ri - sau com plet s tră in i u n u l faţă de celălalt, după aspectul foarte d iferit al hainelor, în tr-u n u l d in tre cazuri - au fost jenan t de in tim e în tren . U n băiat frum os, cu braţu l ta tu a t com plet scăpă o m ană de foiţe sau de bileţele tic hârtie în tim p ce trecea, dar, p e n tru un m o m en t b izar, l.cslie crezu că ta tuaje le i se desprindeau de pe piele, ca să se rotească până departe , duse de vân t. E ra ceva fantastic, l.cslie se m iră o clipă de ciudăţen ia acestor lu c ru ri, dar m intea ei refuza să se concen treze . I se părea ceva rău să pună la îndo ială lucru rile stran ii pe care le sim ţise şi văzuse. C ând încercă să facă asta, u n fel de tensiune de sub pielea ei o fo rţă să se gândească la ceva, la orice altceva.

A poi, in tră în M uzeul de A rtă C arnegie şi to tu l p ăru în regulă. C iudă ţen iile şi în treb ările d ispăru ră . C h ia r lum ea dispăru în tim p ce Leslie rătăcea fără ţin tă , trecând de coloane, călcând pe pardoseala lucioasă, u rcân d sau co b o ­rând scările. „Trage aer în piept!"

aIn cele d in u rm ă, nevoia ei de a fugi încetă com ple t şi

încetini pasul. îşi lăsă p riv irea să alunece peste p ic tu ri până

96 MELISSA M ARR

ce ajunse la una care o făcu să se oprească. Răm ase tăcută în faţa acesteia. „Van G ogh. V an G ogh e b u n .“

O femeie m ai în vârstă trecu p rin sală. P an to fii ei răsu­nau pe pardoseală în tr-u n r itm co n stan t în tim p ce mergea, u n ritm ho tărâ t, nu grăbit. C âţiva studen ţi la A rtă stăteau cu caietele de schiţe deschise, fără să observe nim ic în ju ru l lo r, cap tivaţi de frum useţea p ic tu rilo r de pe pere ţii galeriei. P e n tru Leslie, să fie în tr-u n m uzeu era la fel cu a fi în tr-o biserică, era ca şi cum aici exista ceva sacru ch iar şi în aerul pe care-1 respira. A stăzi, acest sen­tim en t era exact ceea ce-i trebu ia .

Leslie stătea în faţa tab lou lu i, p riv in d cu a ten ţie câm ­piile în tin se de un verde crud , p roaspete şi deschise, şi m inunate . „Pace.“ A sta îţi in sp ira tab lou l: un pic de pace încrem en ită în spaţiu.

- L in iş tito r, nu?Ea se în toarse , su rp rinsă că cineva se putuse aprop ia de

dânsa a tât de uşor, fără să-l sim tă. S uperv ig ilen ţa de care dădea dovadă de obicei era absentă . N ia ll stătea lângă ea, u itându-se la tab lou . C ăm aşa lu i n u era băgată în pan - ta lon i, ci a târna peste jeanşii largi, cu talie joasă, ia r m âne­cile cămăşii erau suflecate, lăsând-o să în trezărească braţele b ronzate .

- Ce faci aici? în treb ă ea.- Te-am în tâ ln it pe tine , se pare. El aruncă o p riv ire în

spate, unde o fată m lădioasă, cu lu jeri de v iţă p ic ta ţi pe piele, stă tea şi se u ita m ira tă la ei. N u că aş vrea să-ţi reproşez ceva, dar n u ar treb u i să fii la ore cu A islinn?

OBSESIE 97

Leslie se u ită la fata p lină de viţe, care co n tin u a să-i urm ărească insisten t, şi se în treb ă dacă nu era cum va o lucrare de artă vie. A poi înţelese că treb u ia să fie d in cauza lum inii slabe sau a u m b re lo r: fata n u avea n im ic p ic ta t pe

cu. Leslie clătină din cap şi-i spuse lui N iall:- A veam nevoie de aer. D e spaţiu.- Sunt şi eu în acel spaţiu? în treb ă el făcând u n pas

înapoi. M -am gândit să v in să te salu t d in m o m en t ce noi doi se pare că nu avem n ic iodată ocazia să vo rb im ... n u că

*ir trebu i. A i pu tea să pleci. Aş p u tea să plec eu dacă ui ceva...

- V rei să m ă însoţeşti? Ea nu-şi feri p riv irea , în ciuda faptului că pe faţa lui se citea o expresie m u lt p rea m u lţum ită . Se sim ţea su rp rin z ă to r de înd răzneaţă , în loc

să fie cuprinsă de nervozita te .El îi făcu sem n să o ia îna in te , pu rtându-se m u lt m ai

politicos decât ar fi considera t ea no rm al. C o m p o rta ­m entu l lui nu era ch iar atât de fo rm al, dar el părea în c o r­

dat în tim p ce se u ita în to a te părţile p rin sala m uzeului.A poi, N ia ll p riv i în ap o i spre ea. N u spuse n im ic, dar

exista o tensiune ciudată în felul în care se ţinea departe de ea. îşi to t rid ica şi-şi lăsa apoi în jos m âna dreaptă, ca şi cum n u ar fi ş tiu t ce pu tea face cu ea. D egetele de la m âna

stângă îi erau încovoiate şi strâns lip ite unele de altele şi îşi ţinea b ra ţu l nem işcat pe lângă corp .

Ea îşi puse o m ână pe b ra ţu l lui şi-i spuse:- M ă bucu r că eşti aici în acest m o m en t, în loc să fii cu

Keenan, m ăcar aşa, de dragul schim bării.

98 MELISSA MARR

N iall nu scoase nici un cuvânt, nu răspunse. In schim b, se u ită în altă parte .

A _

„Ii este frică.“A

In m o d inexplicabil, ea se gândi la c iudatu l c lien t de la V erla ine’s, aproape că reuşi să şi-l im agineze o ftân d în tim p ce ea inhala cu nesaţ frica lui N iall.

„Inhala frică?"

C lă tină d in cap şi încercă să se gândească la orice altceva, ca să-i vorbească lui N ia ll, şi ca să evite să se mai gândească la fap tu l că frica lui era un pic excitan tă . Ea doar stă tu lângă el şi lăsă tăcerea să se adâncească până când deveni s tân jen ito r de ev ident. Părea că ceilalţi v iz i­ta to ri ai m uzeu lu i se u itau lung la ei, dar, de fiecare dată când ea încerca să-i su rp rin d ă , im aginea pe care o vedea parcă se destrăm a la m argin i, ca şi cum i s-ar fi pus o ceaţă pe ochi, o ceaţă care d is to rsio n a to t ceea ce vedea. Se uita cu atenţie la tab lo u , văzând d o ar am estecuri neclare de culoare şi form ă.

- Te în tre b i v reodată dacă lucru l la care te u iţi e la fel cum îl văd to ţi ceilalţi?

El păşea ch iar m ai rezervat lângă dânsa.- U n eo ri, su n t sigur că n u e la fel... dar asta nu-i chiar

atât de rău, nu-i aşa? Să vezi lum ea altfel decât ceilalţi?- Poate . Ea îl p riv i, îi văzu înco rdarea şi îşi do ri să

ajungă cum va la in im a lui - să-l îngrozească sau să-l cal meze, n u era nici ea sigură cum .

- V iziun ile creatoare sun t cele care generează de fapt opere de artă - făcu el un gest spre tab lou rile d in galerie -

OBSESIE 99

care arată restu lu i lum ii un alt p u n c t de vedere. Acesta-i un lucru m inunat.

- Sau u n fel de nebunie, zise ea. V oia să spună cuiva că tiu vedea lucru rile aşa cum ar treb u i, că n u le percepea cum ar treb u i. V oia să ceară cuiva să-i spună că n u era pe punctu l de a în n eb u n i, dar să ceară u n u i stră in să o liniştească în p riv in ţa acestui luc ru era destu l de jen an t - chiar dacă percepţiile ei erau d istorsionate.

Fata îşi încrucişă braţele la p iep t şi ieşi d in sala m u ­zeului ferindu-se cu grijă să-i privească pe cei care o u rm ă­reau sau pe N ia ll, care o u rm a cu o expresie de su ferin ţă în tip ă rită pe chip. în u ltim ele zile, avusese im presia că oam enii se co m p o rtau s tran iu sau poate că era doar fap tu l că începuse din nou să acorde aten ţie lum ii. Poate că era o trez ire la realitate d in depresia cu care se luptase. V oia să creadă acest lucru , d ar bănuia că se m in te pe sine: lum ea din ju ru l ei devenise ciudată, iar ea n u era foarte sigură că îşi dorea să ştie de ce.

Capitolul 9

C u o p recau ţie care părea deplasată în tr-u n m uzeu, N ia ll o p riv i pe zâna care-i u rm ărea . Fete ale V erii cu co rp u l acoperit de lu jeri de v iţă îşi foloseau deghizarea ca să pară m u rito a re . U n a d in tre Surorile Scrim shaw se s trecu ră nevăzu tă p rin încăpere, u itându-se a ten t în gura m u rito rilo r în tim p ce aceştia vorbeau. O altă zână al cărei co rp nu era n im ic altceva decât u n fum care p lu tea trecu în zb o r p rin sală. Z âna adulm eca răm ăşiţe inv iz ib ile din aer şi le înghiţea, gustând respiraţia m urito rilo r, hrănindu-se cu arom ele de cafea sau de du lc iu ri pe care aceştia le ex­pirau . N im en i n u gusta n im ic d in te rito riile altora. Acesta era un loc în care zânele se respectau reciproc, fără a ţine seama de ap arten en ţa la v reo cu rte sau de to t soiul de conflicte personale. E ra u n spaţiu n eu tru , un spaţiu sigur.

Iar N ia ll folosea în avantajul lui această siguranţă, ca să n u respecte regulile im puse de cu rtea sa. I se arătase lui Leslie, îi vorbise pe răspunderea lui. N u pu tea să-şi explice de ce făcuse acest lucru . E ra o d o rin ţă irez istib ilă de a fi a lă turi de ea, m ai p u te rn ică decât cea sim ţită la V erla ine’s. N u o ascultase pe regina lui, deşi n u fusese u n ordin direct, p o z iţia ei era cât se poate de clară. D acă K eenan nu

OBSESIE 101

4vca să in te rv in ă pe lângă A islinn , consecin ţele pu teau fi grave.

„Aş p u tea să-ţi explic fap tu l că... că... că ce?“ N u pu tea «A spună n im ic care să fi fost adevărat. El d o ar o văzuse pe I.cslie, o u rm ărise în tim p ce rătăcea fără ţin tă şi i se arătase - îşi îndepărtase deghizarea ch iar acolo , în galerie, unde orice m u rito r l-ar fi p u tu t zări, acolo unde o m u l­ţim e de zâne îl văzuseră în tr-adevăr.

„De ce acum ?“P o rn irea de a se duce la ea, de a i se arăta era ca o co­

m andă pe care el n u pu tea să o refuze şi, ca să fie sincer, nici n u voia să o refuze. D ar el ştia m ai bine. Până astăzi, s c descurcase b ine păstrân d d istan ţa , dar acest luc ru nu com pensa n u m ăru l s tân jen ito r de m a rto ri ai ac ţiu n ilo r sale. A r fi tre b u it să-şi ceară iertare , să se în to a rcă în a in te de a depăşi anum ite lim ite care ar fi p ro v o cat furia reginei sale. In schim b, el în treb ă în cele d in urm ă:

- A i văzu t expoziţia tem porară?- N u încă. E ra d is tan tă acum , după tăcerea lui atât

de lungă.- Este u n tab lo u d in perioada m işcării p rerafaelite pe

care aş vrea să-l vezi. A i vrea să m ă însoţeşti? El îşi făcuse un obicei d in a adm ira u n tab lou prerafaelit o ri de câte ori i se ivea ocazia. In tim p u l dom niei sale, Sorcha, R egina înaltei C u rţi, sim ţise un ataşam ent exagerat faţă de această m işcare, şi im aginea ei apăruse pe câteva d in tre pânzele prerafaeliţilor: Burne-Jones aproape că reuşise să o pună în valoare aşa cum m erita în tab lo u l său. Scările de aur. Se gândi să-i spună asta şi lui Leslie şi se opri. E ra vizib il

102 MELISSA M ARR

p en tru ea acum . N u ar fi tre b u it să vorbească deloc cu ea, despre nim ic.

Se în d ep ărtă p u ţin de ea:- P ro b ab il că n u eşti in teresată. P o t să...- Ba nu , ch ia r sun t in teresată . N u ştiu ce sun t p re ra ­

faeliţii. N -am făcut decât să m ă p lim b pe aici şi să m ă u it la tab lo u ri. N u este... n u ştiu p rea m u lte despre is to ria artei, ştiu doar că... ea se în roşi u şo r ... m ă em oţionează.

. . . A

- Asta-i to t ce contează cu adevărat, nu-i aşa? îm i am in­tesc în p arte acest te rm en , p e n tru că ştiu că arta lo r mă em oţionează şi pe m ine. îşi puse uşor o m ână pe spatele ei, luând-o de m ijloc, îngăduindu-şi să ajungă la ea, să o atingă. M ergem ?

- D esigur. Ea făcu do i paşi m ai departe , ca să se des­p rin d ă de el, ţinându-se la d istan ţă de m âna lui. D eci, cine sunt aceşti prerafaeliţi?

A sta era o în treb are la care pu tea răspunde.- E rau artişti care au h o tă râ t să n u m ai respecte regulile

academ iei lo r de artă , să creeze o a rtă n o u ă bazându-se pe p rop riile lo r criterii.

- Rebeli, nu? râse ea, sim ţindu-se d in tr-odată relaxată şi liberă, fără v reu n m otiv . Iar m inunate le p ic tu ri şi co­loanele scu lp tate fabulos erau m ai p u ţin u lu ito are în corn paraţie cu dânsa.

- R ebeli care au sch im bat lum ea având cred in ţa p ro - fundă că pu teau face asta. O conduse pe Leslie pe lângă un grup de Fete ale V erii - nevăzute p e n tru ea - care şuşoteau şi arătau spre el îm bufnate. C red in ţa este ceva im pre sionant. D acă ai cred in ţă în ceva, po ţi... Se o p ri în tim p ce zânele se strângeau mai aproape de ei.

OBSESIE 103

„Keenan nu va fi p rea încân ta t."„Fără m uritoare , N iall. Ştii p rea bine."„N um ai dacă K eenan ar fi de acord cu aceasta..."„Ha este p rie tena lui A islinn."„Niall! Las-o în pace!" A ceastă u ltim ă m u stra re fusese

rostită cu o asprim e asem ănătoare cu cea a unei dojeneli m aterne.

- N iall? Leslie se u ita m ira tă la el.- C e e?

. . . . A A

- N-ai m ai spus n im ic... îm i place vocea ta. îm i m ai povesteşti ceva? Ea nu era a tât de în d răzn ea ţă de obicei, t rl p u ţin n u fusese în lunile în care o u rm ărise şi nici în urm ă cu câteva m inu te . A rtiştii?

- D a, desigur. Ei nu respectau legile. Şi-au făcut p ro ­priile lo r reguli. R efuză să se m ai u ite la zânele care-i u rm ăreau şi şuşoteau ca să-l p rev ină . V ocile lo r erau fu- l ioase şi speriate şi, cu toa te că el ştia prea b ine acest lucru, rr.i tu lb u ra t din acest m otiv . U n eo ri, regulile trebu ie să fie si 1 lim bate.

- Sau încălcate? R esp ira ţia lu i Leslie era neregulată. Z âm betu l ei era periculos.

- U n eo ri, încuv iin ţă el.N u era posibil ca ea să înţeleagă ce ar fi însem nat p en tru

rl sau p en tru ea să încalce regulile, dar el nu le încălca de lapt cu adevărat. D o ar le deform a. Ii oferi lui Leslie b ra ţu l lui în tim p ce m ergeau spre galeria u rm ătoare . M âna ei trem ură în m o m en tu l în care îl luă de b raţ. „Regele m eu m a trim is aici ca să veghez asupra ei. El ştie că eu p o t face asta. Pot fi a tent şi m ă p o t încadra în lim ita regulilor."

104 MELISSA M ARR

„T o tu l va fi b in e .“ D e cele m ai m u lte o ri, K eenan îl ruga pe N ia ll să aibă grijă de Leslie. In ciuda consecin ţe lo r periculoase ale re la ţiilo r lui N ia ll cu m u rito are le , K eenan avea încredere în el. N u vorb iseră p rea des despre felul în care se p ierdeau m u rito are le după ce petrecuseră prea m u lt tim p în com pan ia lui N ia ll şi nici n u discutaseră despre cât de m u lte m u rito a re distrusese el sub in fluen ţa lui Irial. K eenan spusese doar:

- A m încredere că vei face ceea ce trebu ie .N ia ll in ten ţio n ase să o ţin ă pe Leslie în siguranţă,

departe de im o ra lita tea afecţiunii lui. „Şi o voi face." D ar astăzi, toa te bunele sale in ten ţii d ispăruseră când văzu cât era de frum oasă şi singură. D u p ă ziua de azi, avea să con tinue să o urm ărească nevăzut.

„P o t face asta: să m erg cu ea, să vorbesc şi să fiu auzit de ea. D o ar conversaţia asta."

El avea să păstreze d istan ţa , n u era n im ic rău în asta. Şi nu însem na că avea să-i spună ce era el sau cât de des m er­gea el a lă tu ri de ea fără ca fata să ştie. P u tea să m eargă alături de ea fără să o sărute.

- V rei să luăm câte u n sendviş în a in te să m ergem să vedem expoziţia? în treb ă ea.

- U n sendviş... p o t face asta. Da.„E încă în lim itele regulilor. Să iau masa cu ea nu e peri -

culos." A r fi p u tu t fi dacă el i-ar fi o ferit m âncare p en tru zâne, dar asta era m âncare p e n tru m u rito ri, p regătită şi servită de m âinile u n o r m u rito ri. N u era periculoasă.

M âna ei se în co rd ă pe b ra ţu l lui, apăsându-1, ţinându-1 strâns. Ea îi şopti:

- M ă b u cu r foarte m u lt că te-am în tâ ln it.

OBSESIE 105

--------------------------------------------------------------- ^- Şi eu. C u toa te astea, el îşi trase b raţu l. Poate că i-ar fi

p u tu t fi p rie ten , dar n im ic mai m u lt - asta era ceva in te r­zis p en tru el. Ea era ceva in terzis.

Şi din acest m o tiv era şi mai a trăgătoare p e n tru el.

D u p ă vreo două ore care trecu ră m u lt p rea repede, N iall se scuză şi se retrase, jenan t de recu n o scă to r a tunci când garda de seară a lui Leslie ajunse devrem e. T im p u l pe trecu t în com pan ia ei era c h in u ito r - m in u n a t, dar ch in u ito r p rin zădărn icia lui - , ream in tindu -i de ceea ce nu pu tea să-i aparţină.

D u p ă ce părăsi m uzeul, el în tâ ln i câteva zâne răn ite destul de rău, ap roape fără cu n o ştin ţă din cauza v reu n u i drog pe care îl găsiseră în casa lui Irial. N u era deloc su rp rin ză to r să vezi asem enea lu c ru ri atât de aproape de locurile pe care le frecventa acum Irial, dar n u era vo rba doar despre zâna ale cărei vânătăi străluceau în n u an ţa lo r specifică. M u rito ri - p rea m u lţi m u rito ri - treceau pe acolo cu pielea p lină de vânătăi urâte, pe cale de vindecare. Poate că m u rito rii n u ar fi recunoscu t în acele vânătăi u rm ele u n o r palm e cu gheare acolo unde ar fi tre b u it să fie degete, dar N ia ll vedea form ele reale ale vânătăilo r.

„D e ce?“O zână a ie rn ii trecu pe lângă el aruncându-i p riv iri

speriate. Z âne so litare se adunau în g ru p u ri m ici când se ap rop ia de ele. P ână şi nepăsătoarele sp irite ale apelor, cu înfăţişare de cal, care stăteau în fân tân ile din oraş, îl p riv iră a ten t. O dată , ch iar m eritase asem enea suspiciuni, ilar evitase C u rtea în tu n e ricu lu i. Alesese să se refacă, să caute să repare greşelile pe care le făcuse.

106 MELISSA MARR

D ar, la vederea m u rito r ilo r răn iţi şi a zân e lo r în g ri­jo ra te , gândurile lui N iall se în to a rse ră la am in tiri pe care ar fi v ru t să le alunge definitiv : „Team a d in ochii im obili în tim p ce m icu ţa fată cu păru l ro şu a tâ rna fără vlagă în braţele lui, epu izată după acele p rea m u lte ore în m âinile lui, râsul delicios al lui Irial în v rem e ce o p la tfo rm ă se p răbuşea sub p icioarele fe te lo r care dansau, bucu ria pe care o sim ţea G abrie l când îi te ro riza pe lo cu ito rii altui oraş pe când Irial le tu rn a m ai m u lt de băut, u n v in ciudat şi ie rb u ri necunoscu te pe care le p unea în p o rţiile lo r de m âncare, dansurile ha lucinan te , p ro teste le m u rito a re lo r care reuşiseră să se sm ulgă d in îm brăţişarea lu i...“ Iar el le savura din p lin pe toate.

Până ce N ia ll ajunse în H u n tsd a le şi se în d rep tă spre m ansarda în care locuiau cei de la C u rtea V erii, gândurile sale deveniră m u lt p rea apăsătoare ca să se m ai poată bucura de petrecere . In sch im b, se aşeză în faţa ferestrei m ari a cam erei d in faţă p riv in d lung la ro n d u l gălbui de iarbă d in parcu l de peste d ru m . A colo , ei sărbătoreau renaşterea C u rţii V erii, bucurându-se p e n tru n o u l - deşi instabil - acord încheiat cu C u rtea Iernii. V ara venise nefi - resc de devrem e în acest an - u n dar d in partea Reginei Iern ii, o o fe rtă de pace sau poate o dovadă de iub ire . N u avea im p o rtan ţă . E ra m in u n a t. A sta ar fi tre b u it să-] liniştească, dar nu-1 liniştea.

O ftă . A r fi tre b u it să-i am intească lui K eenan despre starea vegetaţiei. „G ândeşte-te la în d a to ririle tale. Gân- deşte-te la responsab ilită ţile ta le .“ îşi petrecuse o viaţă căindu-se p e n tru faptele sale. O rice greşeală îl făcea să se

OBSESIE 107

sim tă atât de indispus, încât i-ar fi tre b u it m ai m u lte zile ca să-şi revină.

A . rîşi aşeză frun tea pe un u l d in tre och iu rile lungi de geam

de la cam era principală . Peste d ru m , zânele dansau în parc. Şi, ca în to td eau n a , Fetele V erii se în v ârteau p r in tre ele, ţâ şn ind îna in te şi înapo i p rin m u lţim e, dansând în lelul acela num ai al lo r, ca n işte dervişi, călcând pe v iţe şi pe fuste. G ărzile lui K eenan, care erau la dato rie , le supra­vegheau, având grijă de siguranţa lo r, iar cei care îşi te rm i­naseră orele de veghe dansau îm preună cu ele, d istrându-le şi în tre ţin ân d atm osfera.

„Se pare că e pace.“P en tru pace lup tase N ia ll, asta u rm ărise el de secole,

dar acum stătea singur în m ansardă - un p riv ito r tăcu t. Se sim ţea departe, separat de curtea lui, de regele lui, de Fetele V erii, de to ţi cu excepţia unei fete m u rito are . D acă ar fi p u tu t să o ducă pe Leslie la dans, să se ro tească în to iu l petrecerii cu ea în braţele lui, ar fi fost şi el acolo.

D ar u ltim u l Rege al V erii lăm urise cond iţiile în care acceptase lo ialita tea lui N iall. „N ici o m u rito a re , N iall. Acesta e p re ţu l şederii tale la cu rtea m ea.“ N u era ch iar atât de în g ro z ito r. M u rito a re le erau încă te n ta n te p e n tru cl, dar, p rin s în tre am in tirile lui şi ju răm ân tu l pe care-1 tăcuse, N iall învăţase să reziste. N u avea nevoie să danseze - la petreceri sau în patu l său - şi o ricum îi fusese de ajuns.

Până a apăru t ea. Până la Leslie.

Până la sfârşitu l săp tăm ânii, Leslie se sim ţi m ai epu i­zată decât ca de obicei. M ai făcuse şi câteva tu re în plus la serviciu, ca să-şi p o a tă p erm ite acoperirea ch e ltu ie lilo r p e n tru mesele ziln ice şi ca să-i m ai răm ână bani şi p e n tru ta tuaju l ei. Pusese deoparte bacşişul acela rid ico l de m are, nefiind prea sigură dacă treb u ia să-l păstreze. D acă într-a- devăr era un bacşiş, poate avea să facă o afacere bu n ă m ai tâ rz iu , dacă reuşea să găsească u n loc în care să înceapă ceva pe co n t p ro p riu , ca să facă ro s t de ceva m obilă. „M otiv p e n tru care n u e u n bacşiş. Aşa de m u lţi bani n u v in g ratis .“ P e n tru m o m en t, avea să co n tin u e cu ceea ce făcea îna in te : să-şi câştige singură banii, să-şi plătească to t ceea ce avea nevoie. „Ceea ce înseam nă că o să fiu fa lită .“ Ştia că R ab b it ar fi aştep tat-o cu banii, dar asta ar fi în ­sem nat să adm ită că avea nevoie de cred it, iar ea n u era încân ta tă nici de acest plan.

„Mai b ine să fii obosit decât d a to r, to tuşi."D ar să fie obosită ar fi în sem n at să u ite cum să-şi con -

tro leze cuvin tele . R ău ta tea ei ieşi la suprafaţă după ore în tim p ce ea şi A islinn o aştep tau pe R ianne să te rm in e te rap ia cu psiho logul. In aparen ţă , un p s ih o te rap eu t

OBSESIE 109

particu lar n u era o tocm ai suficient. M am a lui R ianne înştiinţase şi şcoala de acest lucru , iar sora Isabel o acostase pe R ianne ch iar după ce sunase clopoţelu l.

A islinn ţinea sub observaţie to a tă strada. îşi încrucişase braţele, o m ână fiindu-i aşezată pe b ră ţa ra groasă de aur pe care o avea pe partea de sus a b ra ţu lu i. Leslie o văzuse atunci când se schim baseră p e n tru o ra de sp o rt. A cum , b răţara era ascunsă sub b luza lui A islinn . „Ce to t face de ob ţine to a te aceste giuvaiericale?“ Leslie n u credea că A islinn era atât de p roastă , încât să se vândă pe bani, dar, în u ltim u l tim p , se părea că averea lui K eenan era pe m âinile lui A islinn.

Fără să gândească prea m ult, Leslie spuse:- D eci, te u iţi după al doilea păpuşel tras de sfori sau

după jucă to ru l de porn ire?A islinn se u ită lung la ea.- Ce-ai spus?- E rându l lui K eenan sau al lui Seth să te ducă acasă?- N u e ch iar aşa, zise A islinn . P e n tru o clipă, p ăru că

aerul d in ju ru l ei strălucea şi că arşiţa se ridica din păm ânt.Leslie se frecă la ochi şi se apropie.- Aş prefera să cred că aşa este, decât să cred că îl laşi pe

Keenan să te folosească num ai p e n tru că are bani. O strânse pe A islinn de b ra ţ acolo unde aceasta avea brăţara .

- O am en ii observă. O am en ii vorbesc. Ştiu că Seth nu mă place, dar e u n tip pe cinste. N u strica to tu l d in cauza b londu lu i şi a b an ilo r lui, bine?

- D oam ne, Les, de ce în to td eau n a treb u ie să fie vo rba despre sex? D o a r p e n tru că tu cedezi de obicei a tâ t de

110 MELISSA MARR

uşor... A islinn se o p ri cu o expresie stân jen ită . îşi m uşcăA

buza. îm i pare rău. N u am v ru t să sune aşa.- C um ? Leslie se îm prie ten ise cu A islinn aproape din

p rim a clipă în care o cunoscuse, dar p rie tene n u însem na că ea îi spunea lui A islinn to tu l, n ici v o rb ă despre aşa ceva. Fuseseră ap rop ia te îna in te , dar, în aceste zile, Leslie avusese nevoie de lim ite. Ea n u m ai ştia cum să înceapă conversaţia pe care ar fi tre b u it să o aibă cu câteva lun i în urm ă. „H ei, A sh , ai cum va n o tiţe le de la L itera tu ră? A, fiindcă to t veni vo rba , am fost v io lată, ştii, şi am acum aceste coşm aru ri în g ro z ito a re .“ încercase să se adune, p lănuise să se m ute departe , să o ia de la capăt, iar când îşi im agina că încearcă să vorbească despre asta, despre viol, sim ţea ca şi cum ceva o tă ia în bucăţele. P iep tu l o durea. S tom acul i se strânse. O ch ii în cap o ardeau. „N u . N u sun t pregătită să v o rb esc /4

- îm i pare rău , repetă A islinn apucând-o de m ână pe Leslie, palm a ei fiind neplăcut de caldă.

- E în regulă. Leslie se strădu i să zâm bească şi-şi do ri ca aceste em o ţii să dispară. Insensib ilita tea ei se tran sfo rm a tre p ta t în em oţie . T o t ceea ce vreau să spun e că tu ai o relaţie frum oasă cu Seth. Nu-1 lăsa pe K eenan să o strice.

- Seth înţelege de ce îm i petrec tim pu l cu K eenan. A islinn îşi m uşcă din nou buza şi aruncă o privire pe stradă. T otuşi, în tre no i nu este ce crezi tu . Keenan e un prieten , un prieten foarte im p o rtan t p en tru m ine. A sta este.

Leslie încuv iin ţă cu un gest d in cap, u rând fap tu l că nu puteau vorb i deschis despre vieţile lor, u rând faptul că până şi relaţiile ei cele m ai strânse de prieten ie se bazau pe

OBSESIE 111------------------------------- ------------------------------------------------------------------------------ --- --------

adevăruri spuse pe jum ătate. „O are m ă priveşte cu milă?" Ulcea că ar putea să vadă asta în ochii lui A islinn era în g ro ­zitoare. „Am supravieţuit. Supravieţuiesc încă." Aşa că ră­mase acolo, aşteptând îm preună cu A islinn, şi schim bă acest subiect cu altul despre care am ândouă puteau vorb i sincer.

- Ţ i-am spus? In sfârşit, îm i fac ta tu a ju l pe care l-am ales. M i-am făcut deja con turu l. M ai am o singură şedinţă - m âine - şi e gata.

Expresia de pe ch ipul lui A islinn era ceva în tre uşurare şi dezam ăgire.

- C e m odel ai ales?Leslie îi spuse. E ra uşor să-şi am intească: pu tea vedea

acei ochi fixând-o cu privirea, îi pu tea descrie fără să se străduiască prea m ult. C u cât se gândea mai m u lt la opera de artă de pe pielea ei, cu atât se sim ţea mai pu ţin încordată.

In tim p ce Seth străbătea strada, p e n tru a se în tâ ln i cu A islinn - a ră tân d ca o reclam ă am b u lan tă p e n tru cât de sexy p u teau fi p ie rc ingurile faciale - , Leslie şi A islinn aveau o conversaţie p lăcu tă despre tatuaje.

Seth o cuprinse pe A islinn pe du p ă um eri şi o p riv i pe Leslie în treb ă to r. C u sprânceana în care-şi făcuse p ierc ing ridicată, el în trebă:

- Ţi-ai făcut u n tatuaj? Să-l vedem .- N u e te rm in a t. Leslie abia reuşi să se stăpânească să

nu trem u re de plăcere la ideea că u rm a să-şi finalizeze ta tuaju l, dar, în m od su rp rin z ă to r, n u era deloc în cân ta tă că treb u ia să-l arate cuiva. A m să vi-1 arăt în câteva zile.

- R ab b it treb u ie să fi fost m u lţu m it. P iele virg ină, nu? Seth avea pe buze u n zâm bet absen t şi începu să m eargă

112 MELISSA MARR* -----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

m işcându-se len t, cu paşi rari, aceasta fiind v iteza cu carepărea să facă orice.

- D esigur. M i-am făcut c o n tu ru l săp tăm âna trecu tă . Leslie începu să m eargă m ai repede, ca să-i ajungă pe Seth şi pe A islinn , care ţinea pasul cu Seth, fără să se oprească, părând to t a tât de nepăsătoare ca el. E i aveau o s incro ­n izare perfectă care se d a to ra fap tu lu i că erau foarte p o ­tr iv iţi îm p reu n ă . „Aşa ar treb u i să m ă sim t m ereu: relaxată, lin iş tită .“ Leslie vo ia să creadă că, în tr-o b u n ă zi, v iaţa va fi la fel şi p en tru ea.

A islinn îl ţinea de m ână pe Seth şi păşea îna in te , făcându-şi loc p r in tre oam enii care treceau pe stradă. In tim p ce m ergeau, Seth v o rb i p u ţin despre ta tuaje le p rie ­te n ilo r săi, despre saloanele de ta tuaje d in P ittsb u rg h în care un eo ri R ab b it era in v ita t să facă o d em o n stra ţie de m ăiestrie artistică. E ra una d in tre cele m ai p lăcu te co n ­versaţii pe care Leslie o avusese v reodată cu el. P ână de curând , îi vo rb ise foarte răspicat. Ea nu-1 în trebase de ce, dar bănu ia că avea legătură cu R en. Seth n u era foarte to le ran t cu trafican ţii de d roguri.

„V inovată p rin asociere .“ Ea n u pu tea de fap t să-l înv inuiască pe Seth: A islinn era p rea delicată p e n tru a fi expusă celo r d in an tu ra ju l lu i R en. D acă Seth crezuse că p rie ten ia lo r cu Leslie ar fi pus-o pe A islinn în perico l, avea şi m otive p e n tru care să n u fie de acord cu ea. Leslie în d ep ărtă repede acest gând d in m in te , bucurându-se că pu tea să pălăvrăgească un pic cu A islinn şi cu Seth.

Trecuseră abia de două străzi când K eenan şi N iall ieşiră d in tr-un gang şi se înd rep tară spre ei. Leslie se în treb ă cum

OBSESIE 113

tic ştiuseră că A islinn trecea pe acolo chiar în acel m om ent, clar tăcerea apăsătoare care se lăsă după apariţia lui K eenan lăcea ca orice în trebare să pară o im prudenţă.

Seth se în co rd ă când K eenan în tinse m âna spre A islinn şi spuse:

- T rebu ie să m ergem ! Acum !N iall răm ăsese deoparte , ţin ân d sub observaţie strada,

în afară de u n scurt ,,B ună“ pe care i-1 adresase lui Seth, K eenan se p u rta ca şi cum el şi A islinn erau singurele persoane de faţă. El nu se u ita la n im en i şi la n im ic altci­neva decât la A islinn , şi felul în care o p rivea era foarte asem ănător cu felul în care o privea Seth: ca şi cum A islinn era cea mai frum oasă persoană pe care o văzuse vreodată.

- A islinn? K eenan făcu un gest b izar şi în acelaşi tim p foarte elegant cu m âna, ca şi cum ar fi inv ita t-o pe A islinn să m eargă în faţa lui.

A islinn n u reac ţionă şi n ici n u se mişcă. A poi, Seth o sărută în fugă şi-i spuse:

- Du-te! N e vedem diseară.- D ar N ia ll... A islinn se în c ru n tă în tim p ce le arunca

p riv iri cu subînţeles lui N iall şi lui Leslie.- A vem u n oaspete în oraş. T rebu ie să-l găsim ... C u un

gest g rosolan , K eenan îşi dădu la o p arte păru l care-i a târna peste faţă, eleganţa gestu rilo r sale d ispărând to t atât de repede cum se ivise. A r fi tre b u it să plecăm acum câteva ore, dar tu erai la cursuri.

A islinn îşi m uşcă buza şi se u ită la fiecare. A poi, începu:- D a r N ia ll... şi Leslie... şi... n u p o t p u r şi sim plu să-i

las pe am ândoi aici, K eenan. N u e... corect.

114 MELISSA MARR

K eenan se în toarse spre Seth.- T u ai pu tea să răm âi cu N iall şi cu Leslie, nu-i aşa?- C h ia r asta in ten ţionam . A m înţeles, A sh. D u-te acum

cu R ază de Soare. Seth se o p ri şi-i adresă lui K eenan un rân je t p rie tenos, care părea to ta l n ep o triv it în această situaţie. Şi ne vedem diseară. E în regulă. El îi aran ja o şuviţă de păr după ureche şi-şi m ai lăsă p u ţin m âna să zăbovească acolo, palm a lui cup rinzându-i o b razu l lui A islinn în tim p ce vârfurile degetelor lu i îi atingeau urechea. V oi fi în regulă. Leslie va fi în regulă. Du-te!

C ând Seth se dădu u n pas înapo i, K eenan îi făcu un sem n d in cap şi o luă pe A islinn de m ână. O rice ar fi fost ceea ce îm părtăşeau cei tre i era ind iscu tab il m ai s tran iu decât voia Leslie să recunoască, şi fap tu l că N ia ll era p reocupat de supravegherea m inuţioasă a străzii începea să o enerveze. El părea că n ici n u o bagă în seamă. Cele câteva m o m en te de conversaţie am icală cu A islinn şi cu Seth nu în sem nau că ea a r fi v ru t să fie p rin să în d ram a lor, oricare ar fi fost aceasta.

- Eu am plecat, A sh. N e vedem la şcoa...A islinn o luă pe Leslie de talie.- A i pu tea să răm âi cu Seth? Te rog!- D e ce? Leslie se u ită în tâ i la Seth, apoi la A islinn şi

din nou de la u nu l la altul.- Seth este cam m are ca să m ai aibă nevoie de bonă.D ar N iall se întoarse spre ea, această mişcare atrăgându-i

fetei a ten ţia asupra cicatricei de pe o b razu l lui. Leslie încrem en i, neştiind ce să facă: să-l privească sau să se u ite în altă parte .

OBSESIE 115

N iall spuse:- Sigur că ai pu tea să ne înso ţeşti p en tru o vrem e.Leslie se în toarse spre A islinn , p riv ind -o con tra ria tă ;

fuseseră destu le mesaje de genul „ n u te aprop ia" de la Aislinn, dar to t ce făcea A islinn era să-l privească pe Keenan. Iar acesta le zâm bea încu ra ja to r. „Poate că el este m o tivu l p en tru care A islinn vrea să-l ţin ă pe N ia ll departe de m ine." Leslie începu să trem u re , fiind cup rinsă deodată de frică. Poate că era K eenan p rie ten u l lui A islinn , dar era ceva la el care o făcea să se sim tă stân jen ită , cu a tât m ai m ult astăzi.

- T e rog, Les, ai putea? C a o favoare p e n tru m ine? o în trebă A islinn.

„E îngrozită ."- D esigur, spuse Leslie în tim p ce o cuprindea u n val

de am eţeală, ca şi cum ceva în in im a ei fusese m ai în tâ i în tin s şi apoi tras. F o rţa acestei senzaţii o îm pied ica să se m işte, o făcea să se clatine, în ţe legând că i se va face rău

A

dacă ar fi încercat să se m işte în co n tin u are . în cep u să enum ere în m in te to t ceea ce băuse şi m âncase sau ceea ce atinsese cu buzele în v reu n fel. „N im ic n eo b işn u it." Rămase nem işcată, concen trându-se să resp ire, până ce sim ţi că senzaţia aceea de rău sau ce o fi fost dispare.

N ic i ceilalţi n u sch iţară v reo m işcare. Păreau că nici m ăcar n u observaseră.

Seth spuse:- Suntem în regulă. D u-te, Ash!A po i, A islinn şi K eenan se u rcară în tr-u n T h u n d e rb ird

arg in tiu care era parcat la co lţu l străzii şi plecară, lăsând-o

116 MELISSA MARR

pe Leslie îm p reu n ă cu N ia ll şi cu Seth. N ia ll se rezem ă cu spatele de zid fără să-i privească pe ea sau pe Seth, doar aşteptând... ceva.

Leslie se lăsă de pe un p ic io r pe altu l u rm ărin d u n grup de p a tin a to ri de peste d ru m . A ceştia p ro fitau de fap tu l că pe partea aceea a străzii tra ficu l n u era p rea in tens şi făceau acrobaţii a lunecând în cu rb ă - nu p e n tru că n u ar fi p u tu t să se ducă în altă p a rte , dar erau m u lţu m iţi să fie acolo unde se aflau. E ra p lin de farm ec acel sen tim en t de pace. U n eo ri, Leslie avea senzaţia că vâna acest lu c ru - la salonul lu i R abb it, la petrecerile p rie te n ilo r ei. A vea doar nevoie de sincron izarea p o triv ită ca să poată ajunge la el.

Seth făcu câţiva paşi, iar N ia ll se desprinse de zid p r i­vind-o pe Leslie cu o expresie în fom etată . C eva era diferit, lăsat liber. Se ap rop ie de ea uşor, iar fata era sigură că toa tă p ru d en ţa lui era p e n tru a evita ca ea să fugă.

- N iall? Seth se oprise şi-i strigă: C ro w ’s N est?- Aş p refera să m ergem la club . N ia ll nici m ăcar n u se

u ită la Seth. In schim b, se u ită la ea cu o expresie de m elancolie, ca şi cum se gândea la ceva legat de ea. Fetei îi plăcu m u lt p rea m ult.

- T rebu ie să plec, spuse ea. N u m ai aşteptă un răspuns, se în toarse d o ar şi plecă.

D ar N ia ll apăru în faţa ei în a in te să facă m ai m u lt de şase paşi.

- Te rog! C h ia r m i-ar face plăcere să ne însoţeşti.- De ce?

A

- îm i place să fiu lângă tine.

OBSESIE 117

Iar ea sim ţi cum o cuprinde u n val de încredere , aşa cum m ai sim ţise d o ar în p u ţin e m o m en te de când îşi lăcuse ta tuaju l.

- V ino cu m ine, insistă el!Ea nu voia să plece. O bosise să to t fugă de fiecare dată

când se tem ea de ceva. A cea fată fricoasă n u era persoana care fusese îna in te , nu aşa voia ea să fie. îşi alungă frica, dar n u p u tu să răspundă.

El îi susţinu p riv irea în tim p ce îşi co b o ra capul spre ea. T o tuşi, nu o săru tă - d oar se aplecă spre ea, a tât de aproape că ar fi p u tu t să o sărute, şi în trebă:

- M ă vei lăsa să te iau în braţe... ca să dansăm , Leslie? Ea trem u ra , încrederea ei începând să se în v â rtă dusă

de un val de d o rin ţă p e n tru lin iştea pe care ap roape că pu tea să o guste, lin işte pe care fu d in tr-o d a tă sigură că avea să o sim tă dacă se va strecu ra în braţele lu i N iall.A

încuv iin ţă cu un sem n d in cap.- D a !

N iall ştia prea bine. Ştia că n u are voie să ajungă atât de aproape de ten ta ţie . T reb u ia să-i p ro te jeze pe m u rito rii reginei în tim p ce K eenan şi A islinn îl cău tau pe RegeleA

în tu n ericu lu i. E ra u şo r să-l p ro te jeze pe Seth: m u rito ru l era aproape ca un frate p e n tru el, s inguru l frate pe care N iall îl avusese v reodată . C u Leslie era m u lt m ai dificil: N ia ll ştia că n u ar fi tre b u it nici m ăcar să se gândească să seducă o m u rito a re pe care treb u ia să o protejeze.

„Asta face parte d in înda to ririle m ele la fel ca în oricare altă zi. G ândeşte-te la C urte . G ândeşte-te la ju răm in te ."

D ar era greu să se gândească la C u rte a V erii... sau la C u rtea în tu n e ricu lu i când era v o rb a despre aşa ceva. N iall fusese o persoană de încredere p e n tru am bii regi, ia r acum era trim is ca gardă p e n tru m u rito r ii Reginei V erii. T o tu l se schim base a tunci când K eenan o găsise pe A islinn , m u rito area care fusese m en ită să-i fie regină, şi, în ciuda fap tu lu i că N iall se bucu ra p e n tru regele său, p en tru p rie ten u l său, sim ţise d in tr-o d a tă o absenţă în v iaţa lui. D upă secole în care fusese consilieru l lui K eenan, N ia ll nu m ai avea nici u n ţel. Avea nevoie de o direcţie. F ără asta, avea să devină... n u un u l de-al soarelui. A sta îl îngrozea,

OBSESIE 119

.ueste prea frecvente frân tu ri de am in tiri în legătură cu crea ce fusese el îna in te de a fi luat la C u rtea Verii.

Să fie în preajm a lui Leslie devenise u n fel de reco m ­pensă şi pedeapsă în acelaşi tim p . D o rin ţa sa neaştep tată şi im ensă de a fi a lă tu ri de ea de o v rem e încoace şi m ai ales în u ltim a săptăm ână com plica o situa ţie deja incertă . ( ) privi d in nou , iar Seth observă.

- C rezi că e o idee bună? Seth se u ită sugestiv spre I .eslie.

N iall îşi păstră p ru d en t expresia ind iferen tă . Seth îl cunoştea foarte bine.

- N u , n u cred că ar fi o idee bună.Leslie părea că nu-şi dă seam a de n im ic, p ie rd u tă în

p ropriile ei gânduri, iar N iall şi-ar fi d o r it să i le îm p ă r­tăşească şi lui. El n u avea pe n im en i căru ia să-i fi p u tu t îm părtăşi sincer aşa ceva. Până nu-i văzuse pe A islinn şi pe Seth, n u înţelesese - nu recunoscuse - cât de m u lt tânjise după acest lucru . Până şi legătura d in tre A islinn şi K eenan era frum oasă, în tim p ce N ia ll era ţin u t to t m ai m u lt la d istan ţă de to a tă lum ea. D acă N ia ll a r fi săru ta t-o pe Leslie, dacă ar fi cuprins-o cu braţe le şi şi-ar fi lăsat garda jos, n im ic n u i-ar m ai fi despărţit. Ea ar fi fost a lui, dorindu-şi ca tru p u rile lo r să fie d o ar unu l, dorindu-şi să-l urm eze oriunde.

E ra atât ten ta ţia , cât şi în cu rcă tu rile cu m u rito rii. M uritoarele deveneau dependen te de m ângâierile u n o r zâne p recum G ancanagh sau Irial, aşa cum fusese acesta pe v rem uri. F irea lu i Iria l se schim base cu m u lt în a in te ca N iall să existe. F ap tu l că devenise Regele în tu n e ric u lu i îl

120 MELISSA MARR

transfo rm ase, îi dăduse pu te rea de a ţin e sub c o n tro l efec - tu l a tingerii sale. N ia ll n u avusese însă nici o scăpare: fusese lăsat cu am in tirile despre m u rito a re le care tânjiseră şi m uriseră p e n tru că le lipsise îm brăţişarea lui. D e secole, aceste am in tiri erau destul p e n tru a-1 face să-şi co n tro leze po rn irile .

„Până la Leslie.“N iall abia pu tea să o privească în v rem e ce m ergeau.

D acă Seth n u ar fi fost cu ei... N ia ll îşi sim ţi pu lsu l acce- lerându-i-se d a to rită im ag in ilo r d in m in tea lui, la gândul că Leslie va fi în braţele sale. N u p e n tru p rim a dată, el se bucura de com pan ia lui Seth. C alm u l m u rito ru lu i părea că-1 ajută pe N ia ll să se dezm eticească. „Ca de ob ice i.“

N iall se în d ep ărtă p u ţin m ai m u lt de Leslie sperând - poate în m od ira ţiona l - că d istan ţa avea să-i susţină au tocon tro lu l.

K eenan îi to t sugerase lui N ia ll că ar fi b ine să înceapă o relaţie aşa cum îşi dorea el, acum , când cu rtea era p u te r­nică - şi pu terea ei creştea cu fiecare zi to t m ai m u lt - , dar N iall nu-şi făcea iluzii că i s-ar p e rm ite să aibă o rela ţie cu o m u rito a re , în special cu una pe care A islinn vo ia să o ştie în siguranţă. Regele lui n u i-ar cere să se îm potrivească reginei lor.

„A r face asta?“Iar N iall nu in ten ţio n a să trădeze încrederea regelui şi a

reginei sale, cel p u ţin n u d in to a tă in im a. Ei îi ceruseră să aibă grijă de m u rito ri, şi asta in te n ţio n a să facă. P u tea să reziste ten ta ţie i.

OBSESIE 121

D ar to t trebu ia să-şi ţin ă p u m n ii strânşi. D o rin ţa de a-i sim ţi pielea pe pielea lui era p u te rn ică , de nestăpân it, aşa cum nu m ai sim ţise de secole. O priv i lung, cău tând vreun indiciu care să-l ajute să răspundă la în trebarea: de ce ea, de ce acum?

*

Leslie realiză că N iall se u ita d in n o u la ea.- A sta îţi cam dă fiori, ştii?El p ăru am uzat, capătu l cicatricei lui încre ţindu-se în

tim p ce abia schiţă u n zâm bet.- Te-am supărat cumva?- N u . D ar e ciudat. D acă ai ceva de spus, spune.- Aş spune dacă aş găsi cuv in tele p o triv ite , zise N iall.

îşi puse m âna pe spatele ei, în d rep tu l taliei, şi o îm pinse uşor îna in te . V ino! C lu b u l este un loc m u lt m ai sigur în care să te relaxezi decât aici, afară - făcu u n sem n către strada pustie - , unde tu eşti atât de vulnerabilă .

Seth tuşi încetişo r, ca să-şi dreagă vocea, şi-l p riv i în c ru n ta t pe N iall. A poi, îi spuse lui Leslie:

- C lubu l e ch iar după colţ.Leslie m ări p u ţin pasul, încercând să se d istan ţeze de

N iall şi de m âna lui de pe spatele ei. F ap tu l că m ergea m ai repede nu ajuta la nim ic: el ţinea pasul cu ea.

C ând trecu ră de co lţu l străzii, iar ea văzu clădirea în tu ­necată în faţa lo r, sim ţi cum o cu p rin d e panica. N u era nici o reclam ă, nici u n afiş, n u era n im en i pe afară, n im ic care să indice că im o b ilu l d in faţa lo r n u era o clădire abandonată . „A r tre b u i să fiu speriată de m o a rte .“ N u era to tu şi şi nu pu tea în ţelege de ce.

122 MELISSA M ARR

N iall spuse:

- Ia-o spre paznic!

Ea se u ită m ai bine. In faţa clădirii stătea u n ind iv id

m usculos, cu u n ta tuaj sofisticat care-i acoperea jum ătate

din faţă. Spirale şi linii dispăreau sub un păr la fel de negru

p recu m cerneala. C ealaltă p arte a ch ipu lu i său n u era

ta tua tă . S ingura podoabă era u n p ierc ing m ic şi negru ca

un co lţ de rin o ce r în buza lu i superioară, p ierc ing a cărui

pereche de cu loare albă se afla în co lţu l opus al gurii

acestuia, pe partea ta tua tă a feţei sale.

- K eenan e de acord ca ea să se afle aici? B ărbatu l făcu

un gest spre ea, ia r Leslie realiză că încă nu-şi luase ochii

de la el - în p arte p e n tru că n u îşi pu tea im agina să p iardă

ocazia de a vedea u n asem enea ind iv id stând în faţa uşii.

- E o p rie ten ă de-a lui A islinn şi avem în oraş oaspeţi

nedo riţi. Regi. N ia ll se op ri, şi faţa i se în c re ţi în tr-u n

zâm bet fals. A islinn e cu K eenan.

- D eci K eenan şi A sh su n t de acord cu asta sau nu?

în treb ă bărbatu l ta tua t.

N iall îl p rin se de an teb ra ţ şi-l strânse.

- Ea este inv ita ta m ea, şi c lubul ar treb u i să fie aproape

gol, nu?

Paznicul clătină din cap, dar deschise uşa şi făcu un semn

unu i tip scund şi m usculos, cu cele m ai incred ib ile şuviţe

îm p le tite pe care le văzuse Leslie vreodată . E rau groase şi

b ine făcute, a tâ rn ân d ca o coam ă în ju ru l feţei lui. P e n tru

o clipă, ei îi trecu p rin m in te că era cu adevărat o coam ă.

OBSESIE 123

- A vem un m usafir nou , îi spuse pazn icu l tip u lu i p lin de şuviţe după ce acesta ieşi. U şa se închise cu zg o m o t în urm a lui.

T ip u l cu şuviţe se aprop ie şi încep u să adulm ece p u f­nind pe nări.

G u ra lui N ia ll se strâm bă în ceva ce sem ăna cu u n m ârâit.

- E inv itata mea.

- A ta? V ocea tip u lu i cu şuviţe era răguşită, aspră, de parcă ar fi consum at to a tă viaţa ţigări şi alcool.

Leslie deschise gura ca să p ro testeze îm p o triv a to n u lu i de stăpân al vocii lui N iall, dar Seth o p rinse de în ch e­ietura m âinii. Ea îi aruncă o p riv ire , iar el clătină d in cap.

B ărbatul cu şuviţe zise:- M ândria m ea e în...

Seth tuşi încet, ca şi cum îşi dregea glasul.- D u-te şi spune-le, rosti paznicul în tim p ce deschise uşa

şi îi făcu sem n celui cu şuviţe să in tre înapoi. D ouă m inute.Ei răm aseră acolo, sim ţindu-se s tân jen iţi pe m o m en t,

iar lui Leslie tensiunea i se păru insuportab ilă .- D acă asta e o idee proastă...D a r uşa se deschisese deja d in nou , ia r Seth fu p rim u l

care păşi în in te rio ru l clădirii în tunecate .- Vino! N iall in tră .Ea făcu doar câţiva paşi, apoi se op ri incapabilă să se

gândească la ce treb u ia să spună sau să facă. Cei câţiva clien ţi ai c lubu lu i p u r ta u to ţi costum e care de care m ai bizare şi m ai îm p o d o b ite . O fem eie trecu pe lângă ea cu

124 MELISSA MARR*1— 7—-------- ;--------7— 7---------------------------------------------------

lujeri de v iţă a tâ rn ân d de-a lungu l b ra ţe lo r sale; viţele arătau ca şi cum erau înflo rite .

„La fel ca p ic tu ra vie de la m u z eu .“U n alt cuplu p u rta peruci cu pene, în loc de păr, în tim p

ce alţii aveau feţe albastre şi d in ţi d ifo rm i, n u p recum d in ţii v am p irilo r care făceau p a rte din costum aţiile vân ­du te de H alow een , ci fiecare d in te era crestat p recum d in ţii rech in ilo r.

N ia ll stătea lângă ea, d in n o u ţinându-şi m âna pe spa­tele ei. In lu m in a c iudat de a lbastră a c lubu lu i, och ii lui păreau nespus de lum inoşi, iar cicatricea era ca o tă ie tu ră neagră pe obraz.

- E în regulă dacă nu su n tem şi n o i costum aţi la fel ca ei? şopti ea.

El râse.- N u -ţi face griji. A sta e ceea ce p oartă ei în fiecare zi.

a- In fiecare zi? Sunt precum grupurile acelea care recons -

titu ie evenim ente din trecut? U n grup de actori poate?- C eva de genul ăsta. Seth trase un scaun îna lt. C a şi

restu l m obile i, scaunul era d in lem n lăcuit. N im ic din in te rio ru l c lubu lu i slab lu m in a t n u părea să fie făcut din altceva decât lem n, p ia tră sau sticlă.

Spre deosebire de ex te rio ru l ce părea că se năru ie , in te - r io ru l c lubu lu i era departe de a fi în p ragul ru inei. P o - deaua lucea ca m arm u ra şlefuită. De-a lungul uneia d in tre la tu rile încăperii e ra un bar lung, de cu loare neagră. N u era din lem n sau d in m etal, dar arăta p rea d u r p e n tru a fi sticlă. C ând lum in ile care se ro teau lum inară barul, Leslie

OBSESIE 125

/.ări o succesiune de cu lori - nuan ţe de v io let şi de verde - sclipind în in te rio ru l său. Sim ţi cum i se taie respiraţia.

- O bsid ian , rosti o voce iritan tă la urechea ei. Ii ţine calmi pe clienţi.

O chelneriţă în tr-u n costum m u la t, cu solzi a rg in tii şi s tră lu c ito ri care-i acopereau co m p le t p ic io are le şi b ra ­ţele, s tă tea lângă ea. Ea se m işcă pe lângă Leslie şi-i ad u l­m ecă păru l.

Leslie se trase de lângă ea.D eşi nici N ia ll şi nici Seth încă n u com andaseră, chel-

neriţa îi servi cu bău tu ri: un v in de culoare aurie p e n tru N iall şi o sticlă cu bere p en tru Seth.

- A ici n u con tează vârsta legală? Leslie se u ită p rin încăpere. T o ţi c lien ţii în costum ele lo r c iudate aveau b ău tu ri în faţă, deşi un ii d in tre ei păreau m ai tin e ri decât ea. T ip u l cu şuviţe era îm p reu n ă cu un grup de alţi p a tru băieţi cu şuviţe decolorate . Ei to ţi îm părţeau o carafă care părea să fie p lină cu acelaşi v in auriu din care avea şi N iall.

O carafă cu vin?- A cum , cred că înţelegi de ce prefer să vin aici. Seth nu

se poate relaxa to t aşa de b ine la C ro w ’s N est şi, în plus, acolo nu găseşti v inul m eu preferat - N iall ridică paharu l şi bău p u ţin - pe care nu-1 găseşti în nici un alt club.

- Bine ai ven it la T h e R a th 1, Leslie! Seth se rezem ă de spătaru l scaunulu i şi făcu un sem n către ringul de dans unde dansau câţiva clien ţi care arătau aproape n o rm al. Mai ciudat decât ai pu tea vedea o riunde... dacă ai noroc.

M uzica se auzi d in tr-o d ată m ai ta re , iar N ia ll îşi goli din nou paharul.

126 MELISSA M ARR

- P o ţi să te relaxezi pe dep lin , Seth. C âteva d in tre fete...

- D u-te să dansezi, N iall! D acă nu avem nici o veste de la A sh în u rm ăto are le două ore, va treb u i să o ducem pe Leslie la lucru .

Lângă ea, N ia ll aştepta. îşi lăsase jos p ah aru l pe ju m ă­ta te p lin şi arăta cu u n gest ringu l de dans.

- H ai să dansăm!La cuvin tele lui, Leslie auzi o şoaptă care o în dem na să

refuze şi, în acelaşi tim p , sim ţi cum o copleşeşte un val de nerăbdare care o îm pingea parcă să se ducă spre m icul grup de c lien ţi costum aţi care dansau aproape ca nişte nebuni. M uzica, m işcările lo r, vocea lui - to a te acestea o chem au, o atrăgeau ca şi cum ar fi fost o m ario n e tă cu prea m ulte sfori. A colo , în îm bulzeala aceea care se m işca încoace şi-n colo , în m işcarea co n tin u ă a c o rp u rilo r , ea avea să găsească plăcere. O m are de senzualita te şi de h o h o te de râs p lu tea în aer, în ju ru l celo r care dansau, iar ea voia să înoa te în ea.

C a să câştige ceva tim p p e n tru a-şi stăpâni nerv ii, ea puse m âna pe p ah aru l lu i N ia ll. C ând îl duse la buze, era gol. Se u ită m ira tă la pahar, ţinându-1 de p ic io ru l fragil şi răsucindu-1 pe to a te părţile .

- N o i n u bem aşa ceva când sun tem fu rioşi sau ne e team ă de ceva. N ia ll îşi puse m âna peste m âna ei astfel încât acum ţineau am ândoi paharu l.

N u era furie sau frică ceea ce simţea ea, era u n do r nespus. D ar nu avea de gând să-i spună lui asta. N u ar fi pu tu t.

OBSESIE 127------------------ ---------------------------------------- ---------------------------------------- ţ*

C h eln eriţa apăru de undeva d in spatele lor. T ăcu tă ,aplecă o sticlă grea peste paharu l pe care N ia ll şi Leslie îlţineau îm preună . D e aproape, v inu l părea dens ca m iereade albine. Spirale de cu lori fluorescente sclipeau în tim p celichidul um plea paharu l. E ra isp itito r, avea o a ro m ă maidulce şi m ai p ă tru n ză to a re decât o ricare altă b ău tu ră de

care Leslie auzise vreodată.M âna ei era încă sub m âna lui când N ia ll duse p ah aru l

la buze.- A i vrea să îm p ărţim acelaşi p ahar, Leslie? In sem n de

prietenie? C a să sărbătorim ?El o p riv i în vrem e ce sorbea lich idu l auriu .- N u , nu va face asta. Seth îm pinse berea lui în faţa ei.

Dacă vrea să bea ceva, va treb u i să bea din paharu l m eu

sau servită de m ine.- D acă vrea să bea d in paharu l m eu, Seth, e alegerea ei. N ia ll lăsă paharu l jos, încă ţinându-i m âna pe p ic io ru l

paharului.B ăutura, dansul, N ia ll - p rea m ulte ten ta ţii erau în faţa

lui Leslie. V oia să le aibă pe toa te . D eşi co m p o rtam en tu l lui N ia ll era atât de ciudat, ea îşi do rea nespus această cădere în vârte ju l p lăcerii. F ricile care o ţineau încătuşa tă de când fusese v io la tă slăbiseră în in tensita te în u ltim u l tim p. „D ecizia de a m ă ta tu a a făcut asta. M-a e liberat." Leslie îşi linse buzele.

- D e ce nu?N iall rid ică p ah aru l până ce m arginea acestuia îi atinse

buzele, destul de ap roape ca ru ju l ei să m ânjească sticla,

128 MELISSA MARR

dar nu îl înc lină , nu-i tu rn ă încă p r in tre buze acel vin dulce şi ciudat.

A

- In tr-adevăr, de ce nu?Seth oftă.- G ândeşte-te o clipă, N ia ll. C h ia r vrei să suporţi

consecinţele?- A cum , m ai m u lt decât orice altceva, dar... N ia ll trase

paharu l îndepărtându-1 de buzele fetei, ia r m âin ile lo r se strânseră pe p ah a r până ce pata de ruj ajunse în d rep tu l gurii lui. ...tu m eriţi m ai m u lt respect, nu-i aşa, Leslie?

El goli paharu l şi-l puse pe masă, dar fără să-i lase mâna.Leslie voia să fugă. M âna lui încă o ţinea pe a ei pe

pahar, dar n u m ai părea p reo cu p a t de ea a tât de intens, încrederea ei începu să se clatine. P oate că A islinn avea m otive în tem eia te să-i ţin ă pe cei d in fam ilia lui Keenan departe de ea: N ia ll era când fascinant, când ciudat. îşi trecu lim ba peste buzele care i se uscaseră d in tr-odată , sim ţindu-se respinsă, părăsită şi furioasă. îşi trase m âna din m âna lui.

- Ştii ce? N u su n t p rea sigură ce joc e ăsta, dar n u suni deloc in teresată de el.

- A i d rep ta te . N ia ll îşi co b o rî p riv irea. N u in ten ţio n ez să... N u v reau ... îm i pare rău . N u sun t eu în su m i în u ltim a vrem e.

- N u m ai contează. Ea se trase p u ţin înapoi.D ar N ia ll îi luă am bele m âin i în m âinile lui, cu grijă,

astfel ca ea să şi le poa tă retrage dacă ar fi v ru t.- D ansează cu mine! D acă vei fi în co n tin u are nefe

ricită, te v om conduce acasă. E u şi Seth.

OBSESIE 129

Leslie se u ită din nou la Seth. Acesta stătea pe u n scaun, în tr-un club de care ea nici nu ştiuse că există, în co n ju ra t de oam eni în costum e neobişnu ite , care se co m p o rtau bizar şi to tu şi era calm. „Spre deosebire de m ine .“

Seth se trase p u ţin de inelu l d in buză, învârtindu-1 apoi în gură, aşa cum făcea când se gândea la ceva. A poi, făcu nn sem n spre p la tfo rm a unde se dansa.

- D ansu l e în regulă. D o ar să n u bei n im ic d in ce-ţi oferă el... sau ce-ţi oferă oricine altcineva, bine?

- D e ce? Făcuse un efo rt ca să poată pune această în tre ­bare, în ciuda fap tu lu i că sim ţea d in tr-o d a tă o aversiune faţă de în treb ări, faţă de ce putea afla.

N ic i N ia ll şi nici Seth n u răspunseră. Ea se gândi să insiste asupra acestui lucru, dar m uzica o chem a, invitând-o să se lase p u rta tă , să u ite de îndoielile ei. L um inile albastre care veneau d inspre fiecare colţ al c lubu lu i se învârteau pe ringul de dans, iar ea voia să se în v ârtă îm p reu n ă cu ele.

- Te rog, dansează cu m ine. Pe ch ipu l lu i N ia ll se citea d o rin ţă , u n d o r nespus şi to t felul de o ferte care n u se puteau rosti.

Leslie se gândi că nici o în treb a re sau răspuns n u ar fi p u tu t să o facă să respingă acea expresie.

- D a.Şi la auzul acestui cuvân t, N iall o luă în b ra ţe şi o ro ti,

apoi o duse pe ringul de dans.

Capitolul 12

D u p ă v reo câteva m elodii, Leslie era recunoscătoare

p en tru num eroasele ore în care servise la mese. Picioarele*

o dureau , dar n u a tât de m u lt cum ar fi du ru t-o dacă nu ar

fi fost în form ă. N ic io d a tă n u în tâ ln ise pe cineva care

pu tea să danseze aşa cum dansa N ia ll. El conducea dansul

şi o făcea să execute nişte m işcări care-i s târneau râsul şi o

învă ţă n işte paşi ciudaţi, care cereau m ai m u ltă atenţie

decât ar fi crezu t ea că era nevoie p e n tru un dans obişnuit.

Pe to t parcu rsu l dansulu i, fu neob işnu it de a ten t cu ea.

M âinile lui n u în a in ta ră d inco lo de zonele perm ise. C a şi

la m uzeu , era ap roape d is tan t în tim p ce o ţinea în braţe.

D acă n u ar fi ex istat câteva aluzii galante, ea ar fi pu tu t

bănui că-şi im aginase d o ar acea expresie delicioasă a

ch ipu lu i său a tunci când o invitase la dans.N iall se o p ri în cele d in urm ă.

- T rebu ie să vorbesc cu Seth înain te de a... îşi ascunse

faţa în tre gâtul şi um ăru l fetei, iar ea îi sim ţi respiraţia

aproape dureros de fierb in te pe gât ...ceda do rin ţe i mele

incontro lab ile de a-mi pune m âinile pe tine aşa cum trebuie.

OBSESIE 131

- N u vreau să m ă opresc d in dans... Se sim ţea nespus dc bine, veselă, liberă şi n u voia să rişte ca acea p lăcere să

ia sfârşit.- A tunci, nu te opri! N iall făcu u n sem n d in cap unu ia

d in tre indiv izii cu şuviţe care dansau aproape de ei. Ei v o r dansa cu tine până m ă voi în toarce.

Leslie în tinse m âna, iar tipu l cu şuviţe o trase în braţele lui şi începu să se învârtă cu ea p rin încăpere. Ea râdea.

O trecu apoi unu i ind iv id cu şuviţe, care o în v â rti în co n tin u are către altul. F iecare d in tre ei ară ta exact la fel p recum cel de d inain te . M işcările lo r se în lăn ţu iau în c o n ­tinuu , fără nici o pauză. E ra ca şi cum lum ea începuse să s v în v â rtă neob işnu it de repede. Era fantastic . C el p u ţin două m elodii trecuseră, şi Leslie se în treb ă câţi indiv izi cu şuviţe erau de fapt sau dacă nu cum va ea dansa doar cu doi care se sch im bau în tre ei. N u era sigură dacă ei erau cu adevărat iden tic i sau dacă iluzia era rezu lta tu l ro tir ii sale cu v iteza aceea incredib ilă . D ar apoi, făcu u n pas greşit şi se îm piedică. M uzica n u se oprise, dar luase sfârşit m iş­carea aceea am eţitoare.

T ip ii cu şuviţe se o p riră , iar ea văzu că în realita te erau cinci.

U n stră in păşi pe ringu l de dans în faţa ei, m işcându-se

lent, cu graţie, ca şi cum el ar fi auzit o altă m elodie decât cea pe care o asculta ea. O ch ii lui e rau în co n ju ra ţi de u m ­bre în tunecate. El arăta ca şi cum era în co n ju ra t de um bre, de parcă lum in ile albastre licăreau departe , fără să-l atingă. U n lanţ de arg in t îi strălucea pe bluză. La capătu l lan ţu lu i

132 MELISSA MARR

se legăna a tâ rna tă o lam ă de ras. îşi f lu tu ră m âna în tr-un gest ind iferen t spre cei cu şuviţe şi spuse doar:

- H o o .Ea clipi nedum erită când înţelese că se u ita fix la el.- Te cunosc. Ai fost odată la R abbit... N e-am mai

A A l •în tâ ln i t .

M âna ei alunecă în spate, m ai jos de gât, acolo unde se afla ta tua ju l ei încă incom plet...

D eodată , sim ţi sub pielea ei o pulsaţie în ritm u l unei bătăi de tobă . El îi zâm bi fetei ca şi cum pu tea să audă bătaia aceea iluzorie. D o i d in tre cei cinci indiv izi cu şuviţe îşi arătau am en in ţă to r d in ţii. C eilalţi m ârâiau.

„M ârâiau?“Ea se u ită m ai în tâi la ei, apoi la el.- Irial, nu? Asta-i num ele tău. D e la R abbit...El păşi în spatele ei, o cuprinse cu m âinile de m ijloc şi

o trase spre p iep tu l lui. N u înţelegea de ce dansa cu el, de* fapt, de ce încă m ai dansa. V oia să plece de pe ringu l de dans, să-i găsească pe N ia ll, pe Seth şi să plece, dar nu pu tea să se îndepărteze de m uzică.

„Sau de el.“M in tea îi juca feste cu im agini ciudate - rech in i care

în o tau spre ea, m aşini pe cale de a se răs tu rn a în calea ei, co lţi înfigându-i-se în piele, aripi în tunecate care o cuprin deau, ca să o m ângâie. U ndeva, în tr-u n co lţişo r al m in ţii, ea era co n ştien tă că treb u ie să se îndepărteze de el, dar nu o făcea, nu pu tea să o facă. A vusese aceeaşi senzaţie atunci când îl văzuse p rim a dată: ca şi cum ar fi fost gata să-l u rm eze o riunde ar fi v ru t el. N u era un sen tim en t plăcut.

OBSESIE 133

[rial o strângea la p iep tu l lui, ţinând-o strâns lip ită de el în tim p ce-şi po trivea m işcările după m işcările tru p u lu i ei. Ha nu voia să-i placă, dar îi plăcea. P e n tru p rim a dată în câteva lun i, vâjâitu l fricii care era în to td eau n a aproape de suprafaţă se p o to li com plet, ca şi cum n u ar fi fost n ic io ­dată. L iniştea aceasta era destul p e n tru ca ea să-şi dorească să fie a lături de Irial. O făcea să se sim tă bine - firesc, ca şi cum u râ ţen ia de care era invadată şi cu care se lu p ta constan t ca să n u o sim tă dispăruse undeva departe a tunci când el o luase în braţele sale. M âinile lui erau pe pielea ei, sub m arginea bluzei. Ea nu-1 cunoştea , d a r nu p u tea găsi nici un cuvânt care să-l facă să se oprească. Sau să înceapă.

R âzând încetişo r, el îşi puse m âinile pe şo ldurile ei, degetele lui apăsându-i cu pu tere pielea.

- F erm ecătoarea Fată a U m b re lo r. A mea aproape în în tregim e...

- N u sun t sigură că ştiu cine crezi tu că sun t, d a r n u sunt eu aceea. Ea se trase înapo i cu u n efo rt rid ico l de m are. Se sim ţea ca u n an im al în co lţit. Şi nu sun t a ta, spuse ea îm pingându-1.

- Eşti a mea - îi prinse m âna în m âna lui în tim p ce ea îl îm pingea furioasă - şi voi avea grijă de tine aşa cum trebuie.

C am era p ăru că se schim bă, că se balansează, iar ea nu voia decât să fugă. C lă tin ă d in cap cu efort şi spuse:

- N u , nu sunt. Lasă-mă!In clipa u rm ăto are , N iall era lângă ei. N u rosti decât:- O preşte-te!Irial îşi apăsă buzele peste buzele lui Leslie în tr-u n

sărut p re lung it, cu gura deschisă.

134 MELISSA M ARR* ----------------- ----------------------------------------------------------------------------------------------------------------

N u-i plăcea, dar n u s-ar fi re tras d in braţe le lu i pen trunim ic pe lum e. F uria ei se tran sfo rm ă în ceva te rito ria l. O cuprinse o d o rin ţă duală: de a rezista fiind p re tin să ca p ro p rie ta te şi de a p re tin d e că el era al ei. Irial păşi înapoi priv ind-o lung ca şi cum ei ar fi fost singuri acolo.

- C u rân d , Leslie.A

II p riv i doar, nefiind sigură dacă dorea să-l îm pingă deoparte sau să-l tragă m ai ap roape de ea. „A sta n u sunt eu. Eu n u sun t... cum ?“ N u găsea cuvin te p e n tru asta.

N ia ll îi privea, şi lângă el stă teau to ţ i tip ii cu şuviţe şi un grup m ai m are pe care ea nu-1 observase m ai devrem e.

„De unde apăruseră to ţi?“ C lubu l păruse în m are parte gol m ai devrem e; acum , era p lin . Şi nici u nu l d in tre cei de acolo nu părea prea b inevo ito r.

N iall încercă să o tragă în spatele său, şoptindu-i:- V ino , îndepărtează-te de el!D ar Irial îşi s trecu ră m âinile în ju ru l taliei lu i Leslie.

D egetele lui alunecară sub m arginea b luzei ei, ca să-i atingă pielea. P riv irea i se înceţoşă de plăcere s im ţin d acea atingere în tâm plă toare - nici furie, nici frică, doar dorin ţă.

Irial îi spuse lui N iall:- D o ar n u credeai că e a ta. La fel ca în v rem urile bune.

T u le găseşti, iar eu le iau.

Leslie clipi, încercând să se concen treze , încercând a-şi am in ti ce ar fi tre b u it să facă. A r fi treb u it să se team ă. A r fi tre b u it să fie furioasă... sau aşa ceva. N u ar fi tre b u it să privească spre gura lui Irial. Se îm pletici în tim p ce încerca să se îndepărteze de el.

OBSESIE 135

N iall era nervos. Leslie pu tea să jure că ochii lui fulge­

rau cu adevărat. El se aprop ie de Irial cu p u m n ii strânşi,

de parcă ar fi v ru t să-l lovească. D a r nu-1 lovi. D o a r îi

strecură p rin tre dinţi:

- N u te ap rop ia de ea! T u eşti...

- V ezi-ţi de treaba ta, băiete! T u n u ai nici o p u te re

asupra m ea sau asupra a ceea ce-mi aparţine . A m în ţeles

cât se poate de clar care sun t sen tim en te le tale în această

priv in ţă. Irial o trase pe Leslie m ai aproape până ce ajunse

exact în acelaşi loc în care fusese a tunci când dansase cu el,

în braţe le lui şi în sp ă im ân tă to r de incapabilă - fără să

dorească - să se m işte.

C h ip u l ei era roşu ca focul, dar n u se p u tu m işca p re ţ

de câteva secunde.

- N u , spuse ea străduindu-se să vorbească. Lasă-mă!

A poi, N iall făcu un pas înainte.

- Las-o în pace! O ch ii lu i ch iar fulgerau. Este o

p rie tenă a cu rţii noastre , a lu i A islinn , a m ea. N ia ll se

apropie de Irial cât de m u lt se pu tea fără să-l atingă.

„C urte?"

- Iub ita m ea ceru tă de fam ilia ta? Irial o sm uci, astfel că

erau acum faţă în faţă, iar el o p rivea ca şi cum pe pielea ei

ar fi fost scrise nişte secrete. Ea n u a fost ceru tă de ai tăi.

„C eru tă?" Leslie se u ită la el, la N ia ll, la stră in ii d in

ju ru l ei. „A sta n u este lum ea m ea."

- D ă-m i d rum ul, zise ea. V ocea ei n u era pu tern ică , dar

era p rezen tă .

136 MELISSA M ARR

Iar el o lăsă. Ii dădu d rum ul şi se îndepărtă de ea atât de iu te, încât treb u i să-l apuce de b ra ţ, ca să n u cadă pe podea. Se sim ţea um ilită.

- Scoate-o de aici, spuse N ia ll. D e undeva d in m u l­ţim ea care era în spatele lui, Seth se apropie . Se în tin se să o ia de m ână, o m işcare n eo b işn u it de p rie tenoasă p en tru el, şi o trase departe de Irial.

- C u rân d , iu b ito , rosti d in n o u Irial în v rem e ce făcu o plecăciune în faţa ei îndoindu-se d in talie.

Leslie trem u ra . D acă p icioarele ar m ai fi ţin u t-o , ar fi ieşit în fugă d in club. In sch im b, to t ce p u tea face era să plece îm pleticindu-se alături de Seth.

Capitolul 13

Leslie şi Seth trecuseră de m ai m u lte străzi până când ea se sim ţi în stare să se u ite la el. N u erau p rie ten i - asta fusese alegerea lui - , dar ea to tu şi avea încredere m ai m are în el decât în m ulţi alţi băieţi. F ata îi aprecia încă p u n c tu l de vedere.

E rau aproape de C om ix C o n n ec tio n când ea se h o tă rî să vorbească.

A

- îm i pare rău.11 priv ise în tim p ce rostea aceste cuv in te , dar se u ită

A

im ediat în altă p a rte la vederea furiei de pe ch ipu l lui. îşi ţinea degetele strânse, dar p u m n ii lui nu erau înco rda ţi. N u i-ar fi făcut nici un rău - Seth nu era aşa - , dar ea to tuşi se feri când el se în tinse spre ea şi o p rinse de înche - ie tu ra m âinii.

- P en tru ce îţi pare rău? El rid ică o sprânceană.Ea se opri d in m ers.- P en tru că am făcut o scenă, p e n tru că m -am p u rta t ca

o m are târfă în faţa ta şi în faţa lui N iall, pen tru ...- O preşte-te! Seth clătină d in cap. N u a fost v ina ta.

Irial a fost p rob lem a. D o ar... d oar fereşte-te de el dacă-1

138 MELISSA MARR

vezi v reodată v en ind în calea ta, bine? D acă p o ţi, e de ajuns doar să pleci. N u fugi, d o ar scapă de el.

Fără să spună v reu n cuvân t, ea în cu v iin ţă cu u n gest d in cap, ia r Seth îşi retrase m âna. C a şi la R ath , Leslie era sigură că el ştia lu c ru ri despre care n u avea de gând să vorbească. „E v o rb a de v reo bandă?" N u auzise de găşti în H un tsda le , dar asta n u însem na că n u existau. O rice a r fi ş tiu t Seth, el n u vorbea, ia r ea n u ştia cum să în treb e . In schim b, spuse doar:

- U nde m ergi acum?- N o i m ergem acasă la m ine.- N oi?- Ai v reun alt loc sigur unde să m ergi îna in te de a pleca

la lucru? V ocea lui era am abilă, dar ea era sigură că asta nu era cu adevărat o în trebare .

- N u , zise ea în to rcându-şi faţa la vederea acelei expresii m ult-prea-cunoscătoare a ch ipu lu i său.

N u m ai spuse n im ic altceva, dar ea văzuse com pă - tim irea d in ochii lui. Şi, în acel m o m en t, fu sigură că el - deci şi A islinn - ştia ce lucru ri m urdare se în tâm plau acasă la ea. Ştiau deci că ea îi m in ţise pe ei şi pe to ţi ceilalţi.

Fata trase aer adânc în p iep t şi spuse:- R en e p ro b ab il acolo, deci... ştii şi tu , casa m ea n u e

tocm ai cel m ai sigur loc.Seth încuv iin ţă d in cap.- Eşti în to td eau n a b ine-venită să trag i la m ine acasă

dacă ai nevoie.Ea încercă să pară am uzată de această idee.- N u e...

OBSESIE 139--------- _ — ------------- ----------------------------------------------------------------- fv

El îşi ridică o sprânceană.Iar ea oftă şi încetă să m ai m intă.- V oi ţine m in te asta.- V rei să vorbim ?- N u . N u astăzi. Poate m ai tâ rz iu . C lip i ascunzându-şi

lacrim ile. A sh ştie deci?- C ă R en te loveşte sau despre ce s-a în tâm p la t cu fu r­

n izoru l lui?- D a. S im ţea că-i v ine să vom ite . D espre am bele lu­

cruri, cred.- Ştie. Ştii, ea a fost acolo, la locul nepo triv it. N u la fel,

nu ca şi... El se opri. N u o îm brăţişă şi n u făcu nici unu l d in tre acele gesturi em oţionante de apropiere pe care le-ar fi făcut m ulţi, gesturi care ar fi făcut-o să-şi piardă încrederea.

- Sigur. Leslie îşi încrucişă m âinile la p iep t, s im ţind că p rob lem ele din lum ea ei îşi aveau so lu ţia undeva în adâncul sufletului şi ş tiind că nu pu tea să le rezolve.

„D e când ştiu ei oare?“Seth îngh iţi so n o r îna in te de a adăuga:- Va afla şi de Irial, de asem enea. P o ţi să stai de v o rb ă

cu ea.- Aşa cum vo rbeşte ea cu m ine? Leslie îi susţinu p r i­

virea surprinsă.- N u e treaba m ea de altfel, dar... îşi m uşcă inelu l din

buză şi-l ro ti în gură. Se u ită la ea p re ţ de câteva clipe îna in te de a spune:

- V -aţi sim ţi am ândouă m ai b ine dacă aţi începe să fiţi

sincere una cu alta.

140 MELISSA MARR

* -----------------;— ; ------------------------------------------ ; — ;-----------; ;-------------------------Panica începu să crească în in te rio ru l ei, u n balon

negru care o făcea să-şi sim tă gâtul în ţep en it. „Aşa cumsim ţise când m âinile lo r... N u .“ Ea n u se gândea la asta, nuar fi tre b u it să se gândească la asta. In u ltim u l tim p ,senzaţiile în g ro z ito are fuseseră atât de departe. îşi dorea săfi răm as aşa, departe de ea. îşi do rea să fie cuprinsă deinsensib ilita te . încep u să m eargă m ai repede, ap roape săfugă, p icioarele ei bătând tro tu a ru l cu u n răpăit constan t.

„D acă aş p u tea scăpa de aceste a m in tir i ...“ N u putea,dar era m ai b ine să creadă că in im a ei gonea d in cauză căfugea, şi n u d in cauza te ro rii ascunse în am in tirile ei.A

începu să fugă.Şi Seth fugea alături de ea fără să şovăie, nu în u rm a sau

în faţa ei, ci po triv indu-şi paşii după ai ei. N u încercă s-o oprească şi nici să o facă să vorbească. D o a r fugea alături de ea, de parcă să alergi pe străzi era ceva absolu t norm al.

A junseră la capătu l dep o u lu i feroviar, acolo unde locuia el, în a in te de a se gândi că treb u ie să se oprească. R esp irând adânc, ea se u ită lung la una d in tre clădirile înneg rite de foc de peste d ru m . S tând acolo, pe iarba care nu ar fi tre b u it să crească în zo n a aceea m u rd ară a d e ­pou lu i, ea se în tă r i singură p e n tru conversaţia pe care nu

A

voia să o aibă. în tre b ă num ai:- D eci cum ... ce... cât de m ult ştii?- A m auzit că R en ţi-a în tin s o cursă, ca să scape de

necazuri.„M âini, vânătăi, râs deşănţa t, m irosu l dulce şi greţos al

cocainei, vocile, vocea lui R en , sângerare. Lăsă am in tirile să o inunde. Eu nu m -am înecat. Eu n u am fost zdrobită .^

OBSESIE 141

Seth nu se u ită în altă parte şi nu se clin ti.Şi nici ea. Poate că ţipa când coşm aru rile o copleşeau,

dar nu neapărat, nu atunci când era trează.F a ta îşi lăsă cap u l pe spate şi se s tră d u i să-şi co n -

iro leze vocea.- A m supravieţu it.- Aşa e. C heile lui Seth zo rn ă iră în tim p ce le scu tura,

ca să dea peste cheia de la uşă. D ar, dacă fiecare d in tre no i ar fi ş tiu t cât de p ro s t stăteau lucru rile în a in te ca R en să-i lase... El se op ri, părând m âh n it. N o i n u am ştiu t n im ic. Eram atât de p rinşi cu... to t felul de lu c ru ri şi...

Leslie se în toarse cu spatele la el. N u ... n u putea... să spună n im ic. Stătea în co n tin u are cu spatele la el. U şa se auzi deschizându-se, dar nu se trân ti, ceea ce însem na că el stătea acolo aşteptând.

T uşi uşor, ca să-şi dreagă glasul, dar vocea ei părea la fel de în g ro z ită p recum era.

- V in im ediat. A m nevoie doar de o secundă.A ru n că o p riv ire în d irec ţia lui, dar el privea în gol, în

spatele ei.- V in şi eu im ediat, spuse ea d in nou .S ingurul răspuns fu zg o m o tu l care se auzi când uşa se

închise u şo r în u rm a lui.Se aşeză pe jos, în faţa vagonulu i de tre n în care locuia

Seth şi începu să studieze cu a ten ţie desenele care decorau pereţii acestuia. E rau de d iferite feluri, de la desene anim ate la desene abstracte am eţitoare, ale căro r co n tu ru ri încercă să le urm ărească, dar nu le p u tu distinge clar, concentrându-se asupra cu lo rilo r, artei o ri asupra o ricăru i

142 MELISSA MARR

alt luc ru num ai ca să nu se m ai gândească la am in tirile pe care n u voia să le în frun te .

A

„A m sup rav ie ţu it. încă fac asta. Şi n u m i se va mai în tâm pla d in n o u .“

Suferea însă, ş tiind că p rie ten ii ei, oam eni pe care-i res­pecta, ştiau ce-i făcuseră ei. Logica spunea că n u ar fi tre b u it să se sim tă stânjenită , dar era.

„Este d u re ro s .“ D a r n u voia să se lase copleşită. Se ri - dică în picioare şi-şi trecu o m ână peste una d in tre scu lp tu - rile m etalice care parcă crescuseră pe lângă tre n p recum plan tele . O strânse tare până ce m argin ile tăioase ale m e­ta lu lu i îi in tra ră în palm ă, până ce sângele începu să i se scurgă p r in tre degete şi să p icu re pe p ăm ân t, până ce durerea din palm ă o făcu să se gândească la p rezen t, nu la m om ente le de a tunci, n u la alte su ferin ţe care să o facă să se ghem uiască plângând în h o h o te .

„G ândeşte-te la acest sen tim en t, la acest loc. îşi deschise m âna, p riv in d tă ie tu ra lungă d in palm ă şi celelalte tă ie tu ri m ai m ici d in degetele ei. G ândeşte-te la p re z e n t/4

A cum , era în siguranţă. E ra m u lt m ai în siguran ţă acum decât în alte zile.

D eschise uşa şi in tră , strângându-şi m âna din n o u , ca sângele să nu-i p icu re pe podea. Seth era aşezat pe unul d in tre ciudatele scaune cu rb a te d in partea din faţă a vago - nu lu i de tren . Şarpele lui boa stătea înco lăcit în poala lui, o p arte m ai groasă d in co rp u l rep tile i a tâ rnând până pe podea p recum tivu l destrăm at al unei pături.

- M ă în to rc im ediat, spuse ea în tim p ce trecu de el spre u rm ă to ru l vagon, acolo unde se aflau m ica lu i baie şi

OBSESIE 143

d o rm ito ru l. A proape că-şi în ch ip u ia că Seth nu observase felul în care îşi ţinea ea mâna.

A poi, el strigă:- Sunt pansam ente în cu tia albastră de pe podea, dacă

ai nevoie. A r treb u i să m ai fie şi ceva an tib io tice.- In regulă. Fata îşi spălă m âna în apa rece şi luă şi nişte

hârtie igienică pe care o puse pe rană. N u voia: să-şi şteargă m âna încă sângerândă de prosoapele lu i Seth. D u p ă ce se bandajă, se în toarse.

- T e sim ţi mai bine? Se juca din n o u cu inelul d in buză.A islinn spusese că obiceiul lui Seth de a-şi m uşca inelul

d in buză era doar u n şiretlic p e n tru a trage de tim p - n u că A islinn ar fi fost genul care să răspândească secrete încoace şi-n colo, dar ea părea să găsească fascinant to t ce era în legătură cu Seth. Leslie zâm bi p u ţin gândindu-se la ei. A islinn şi Seth îm părtăşeau ceva real, ceva special. Poate că aşa ceva n u era uşor de găsit, dar era posibil.

- P u ţin , spuse Leslie aşezându-se pe canapeaua ponosită a lui Seth. A r fi tre b u it p robab il să cu ră ţ şi ăăă... scu lp tu ra metalică.

- M ai tâ rz iu . El făcu un sem n către p ă tu ră pe care o pusese la capătu l canapelei. A r treb u i să tragi un pu i de som n. A ici sau acolo - arătă el spre ho lu l care ducea la cam era lu i o riu n d e te sim ţi co n fo rtab il. Este un zăvor la uşă.

- D e ce eşti atât de drăguţ? Se u ită fix la el u rând fap tu l că treb u ia să în treb e asta, dar având nevoie să afle.

- T u eşti p rie ten a lui A islinn . Eşti şi p rie tena m ea acum . A ră ta ca u n în ţe lep t tră sn it, şezând în ciudatu l lui

144 MELISSA MARR

scaun, cu un şarpe boa în poală şi cu o grăm adă de cărţi vechi lângă el. In parte , era o iluzie creată de detaliile sup ranatu ra le , dar n u în în treg im e. F elu l în care o u rm ă­rea pe ea, felul în care pândea uşa. El ştia ce fel de oam eni aşteptau acolo, afară.

Ea încercă să tra teze to tu l cu uşurin ţă .- D eci, sun tem prie ten i, hm ? C ând s-a în tâm p la t asta? Seth nu râse. Se u ită fix la ea p e n tru o clipă, m ângâind

şarpele pe cap în tim p ce acesta aluneca spre u m ăru l lui. A poi, spuse:

- A tu n ci când m i-am dat seam a că tu n u eşti o ratată , ca R en, ci eşti v ic tim a lui. Eşti un o m bun , Leslie. O a ­m enii buni m erită să fie ajutaţi.

N u pu tea cu nici un ch ip să tra teze asta cu u şu rin ţă . Leslie se u ită în altă parte .

N ic i unu l d in tre ei n u spuse n im ic vrem e de câtevaA

secunde. In cele d in u rm ă, ea luă p ă tu ra şi se ridică.- Eşti sigur că n u te deranjează să răm ân dincolo?

A

- încuie uşa. A sta nu-m i va răn i sen tim entele, iar tu vei do rm i m ai bine.

Ea în cu v iin ţă d in cap şi se duse în cealaltă încăpere. C ând ajunse în ho l, se op ri şi rosti:

- M ulţum esc.A

- încearcă să dorm i. M ai tâ rz iu , va treb u i să stai de vo rbă cu A sh. Sunt şi alte lu c ru ri... Se o p ri şi oftă. Ea ar treb u i să fie cea care să ţi le spună. Bine?

- Bine. Leslie nu-şi pu tea im agina ce fel de lu c ru ri ar fi p u tu t A islinn să-i zică, lu c ru ri care să fi fost în g ro z ito are

OBSESIE 145------------------------------------------- ----------------------------------------- ^ ^

sau m ai ciudate decât cele de care Leslie aflase deja, dar sesim ţea ir ita tă de to n u l vocii lui Seth. Adăugă:

- M ai târz iu . N u în noaptea asta.- C urând , insistă Seth.- D a, curând . P ro m it. A poi, fata închise uşa cam erei

lui Seth şi puse zăvoru l, u rân d fap tu l că se sim ţea silită să facă asta, dar fiind conştien tă că avea să se sim tă m ai în siguranţă cu zăvorul pus.

Se lungi în pa tu l lui Seth fără să tragă cuvertu ra , ci înfăşurându-se în p ă tu ra pe care i-o dăduse băiatul. Stătea culcată acolo, în cam era aceea în tuneca tă şi încerca să se concentreze să se gândească la N iall, la cât de atent o ţinuse în tim p ce dansa cu el, la râsul lui delicat lângă gâtul ei.

D ar n u N ia ll a fost cel pe care-1 visă când adorm i, ci pe Irial. Şi acela nu era un vis. E ra un coşm ar care rivaliza cu cele m ai rele pe care le avusese: och ii lu i Irial p riv ind-o p ă tru n z ă to r de pe ch ipurile b ărb a ţilo r care o violaseră, de pe ch ipu rile celor care o ţin tu ise ră la p ăm ân t ca să facă lucru ri p e n tru care cuvân tu l „viol“ părea m ult p rea blând.

E ra vocea lui cea care îşi găsea ecou în m in tea ei în vrem e ce ea se lup ta să se trezească şi n u putea.

- In cu rând , dragostea in im ii m ele, şop ti el cu gurile celorlalţi bărbaţi. C u rân d , vom fi îm preună.

Capitolul 14

In v rem e ce Regele V erii îl cău ta în altă p arte , Irial pleca spre locul în care era cel m ai p ro b ab il să-i găsească pe favoriţii cu rţii, la R ath and R uins. „Mai b ine să-l las pe K eenan să fiarbă p u ţin îna in te de în tâ ln ire .“ C u cât in trau m ai m u lt în pan ică Regele şi R egina V erii, cu a tât m ai em o ţio n a ţi ar fi fost, iar lui Irial i-ar fi p rin s bine o masă bună. In tre tim p , el avea să se bucure urm ărindu-1 pe N iall arătându-şi posesiv colţii p e n tru Leslie, aşa cum n u p rea se obişnuia la C u rtea Verii.

E ra de în ţeles fap tu l că G ancanagh se sim ţea deja atras de Leslie. L egătura ei din ce în ce m ai strânsă cu Iria l era destul ca să o facă isp ititoare p e n tru o ricine de la C u rtea în tunericu lu i. Poate că refuzase N iall cu foarte m ulţi ani în u rm ă C u rtea în tu n ericu lu i, dar încă exista o legătură în tre el şi cei de la această curte . E ra curtea de care aparţinea de d rep t, ind iferen t dacă alegea sau nu să o accepte.

„Ca şi Leslie.“ P oate că ea n u ştia acest lucru , poate că nu-1 înţelegea, dar ceva în in te rio ru l ei recunoscuse în Irial perechea p o triv ită . Ea îl alesese. N ic i m ăcar călătoriile cu C âin ii de V ânătoare ai lui G abrie l n u erau a tât de satis­făcătoare ca ideea că m icu ţa m u rito a re avea să fie în

OBSESIE 147

cu rând a lui, p recum certitud inea că el u rm a să o fo lo ­

sească d rep t canal care să-l ajute să absoarbă pe nerăsuflate

toa te em oţiile m u rito rilo r. D ozele m ici şi arom ele de

h ărţu ire pe care el deja fusese în stare să le extragă p rin

in term ediu l ei erau u n început grozav, care p ro m itea m u lt

p en tru ce avea să u rm eze în curând . C u rtea în tu n e ricu lu i

se h răn ise d o ar p rin in te rm ed iu l zân e lo r de a tât de m u ltă

vrem e, încât a se h răn i p r in in te rm ed iu l m u rito r ilo r

păruse ceva p ie rd u t p e n tru ei - până ce R abb it începuse să

facă transferu rile de cerneală. A tâ t de m u lte lu c ru ri aveau

să se schim be în bine odată ce transferu l de cerneală s-ar fi

încheiat. „Şi s-ar pu tea ca ea să fie destu l de p u te rn ică să-i

facă faţă .64 A cum , el treb u ia d o ar să aştepte, să rabde to t

acest tim p , să-şi um ple orele care m ai răm ăseseră până

când ea avea să fie a lui în în tregim e.

A lene, Irial căută să-l enerveze pe N iall:

- N u ar fi tre b u it să ai u n pazn ic sau ceva de genul

ăsta, băiete?

- Aş pu tea să te în tre b acelaşi lucru . E xpresia lu i N ia ll

şi to n u l vocii lu i erau d isp re ţu ito are , dar em oţiile îi erau

în curgere liberă. De-a lungul an ilo r, G ancanagh n u înce -

tase să-şi facă griji în legătură cu Irial, m ai ales a tunci când

acesta era m u lţu m it - deşi N ia ll nu ar fi spus asta n ic io ­

dată cu voce ta re - şi ceva anum e făcuse ca această

îng rijo rare să dev ină m u lt m ai accen tuată decât de obicei.

Irial îşi spuse în sinea lui să n u u ite să-i ceară lui G abriel să

cerceteze această p rob lem ă.

148 MELISSA M ARR

- U n rege în ţe lep t are gărzi, adăugă N ia ll. N elin iştea lui avea acum o doză de groază în adevăratu l sens al cuvântu lu i.

- V rei să spui u n rege slab. Regele în tu n e ricu lu i n u are nevoie de atâta dădăceală. Iria l se co n cen tră asupra noii sale descoperiri: N ia ll se lăsase prea u şo r p ro v o ca t de data asta, iar Irial îl îndrăgea m u lt p rea m u lt. In cel m ai bun caz, era un răsfăţ dulce-am ărui să guste em oţiile lui N iall.

U na d in tre chelneriţe , u n sp irit cu nişte och i în care străluceau sem iluni, se opri. „U na d in tre rudele lu i Far D orcha." Z âna m o rţii nu ho inărea de obicei p r in tre m em ­brii atât de fericiţi ai C u rţii V erii. A ici era o altă d istracţie grozavă. Ii făcu sem n să se apropie.

- D raga mea?Ea se u ită la pu ii de lei, la gărzile-m ăceş şi la faţa s tră ­

luc itoare a lui N iall fără să fie nelin iştită , ci d oar ca să-şi dea seam a unde erau . Spiritele pu teau să-şi p o arte de grijă în ap roape orice conflict: n im en i nu scăpa de îm brăţişarea m o rţii, nu dacă m oartea te dorea cu adevărat.

- Irial? V ocea sp iritu lu i alunecă p rin aer la fel de reco n fo rta n tă pe lim ba lu i p recu m o p ică tu ră de lună, la fel de apăsătoare ca păm ân tu l d in tr-u n cim itir.

- V rei să-mi aduci şi m ie nişte ceai fierb in te - Irial făcu u n gest scu rt cu p rim ele două degete - cu num ai un s tro p de m iere în el?

D upă ce făcu o reveren ţă adâncă în faţa lui, ea se în d ep ărtă p lu tin d pe lângă g rupu l de zâne şi d ispăru în spatele barulu i.

„A r fi m inunată acasă.“ Poate că ar fi do rn ică să um ble.

OBSESIE 149

Z âm bind alene spre g rupu l de zâne care îl p riveau furioase, Irial o urm ă. N im en i nu se puse în calea lui. N u ar fi în d răzn it să facă asta. Poate că nu era el regele lor, dar era rege. Ei nu l-ar... nu l-ar fi p u tu t... ataca sau îm piedica, ind iferen t cât de m ulte d in tre s im ţu rile lo r delicate ar

fi ofensat.M icul sp irit puse ceaiul lui Iria l pe placa lucioasă de

obsid ian , acelaşi m ateria l d in care era făcut baru l. El îşi trase u n scaun şi-l aşeză astfel încât să stea cu spatele la gărzile de la C u rte a V erii. A po i, îşi în d re p tă a ten ţia asu­

pra sp iritu lu i.- Scum po, ce cauţi tu aici, în m ulţim ea asta?- A ici e acasă. Ea îi atinse în ch eie tu ra m âinii cu degete

jilave ca un m o rm ân t.Spre deosebire de restu l zân e lo r d in club sau de pe

străzi, sp iritu l era im un la pu terea lui Irial: el nu i-ar fi p u - tu t p rovoca nici un fel de team ă. D a r ea pu tea să extragă team ă d in alţii: ceea ce-i speria la dânsa era un fel de frum useţe dezagreabilă de care to ţi se tem eau... şi după care tânjeau câteodată.

- C rezi că aici e locul tău sau asta a fost alegerea ta? insinuă el incapabil să reziste ten ta ţie i de a o h ărţu i - şi de ce nu , dacă ea rep rezen ta o asem enea achiziţie p e n tru zânele lui.

Ea râse şi ceva destul de asem ănător cu senzaţia că nişte v ierm i îi alunecă p rin vene îl asaltă.

- A i grijă, spuse ea cu vocea aceea ca o felie de lună. Sunt p u ţin i cei care n u au auzit de obiceiurile cu rţii tale.

150 MELISSA MARR

El se în co rd ă p e n tru o clipă, p riv ind -o a ten t p r in cu lo ­rile curcubeulu i care pâlpâiau în baru l de obsidian. P rin tre razele v io le t care erau reflectate de p ia tră şi lum in ile albastre ale baru lu i, ea arăta m u lt m ai în frico şă to r decât m ulte d in tre zânele lui în zilele lo r cele m ai bune. Şi-i aducea lui frică, cu toa te lucrurile pe care le ştia. De-a lu n ­gul secolelor dom inate de cruzim ea Beirei, ap e titu l greu de satisfăcut al C u rţii în tu n e ric u lu i n u fusese greu de ascuns. V io len ţa , depravarea, te roarea , d o rin ţa carnală, m ânia - to a te m âncăru rile lo r p refera te se găseau din abundenţă, p lu tin d chiar în aerul pe care-1 respirau. Aceste noi zile de pace d in ce în ce m ai stabilă d istruseseră aceste lucruri şi im puneau o vânătoare m ult m ai atentă.

S p iritu l se aplecă şi-şi apăsă buzele pe urechea lui. C h ia r dacă el ştia p rea bine ce se în tâm plă , im aginile u n o r şerpi se încolăceau pe pielea lui în tim p ce ea şopti:

- Secrete d in m o rm ân t, Irial. N o i nu u ităm şi nici nu trecem cu vederea aşa cum fac cei p lin i de veselie. A poi, se trase îndărăt, luându-şi cu ea şi senzaţia pe care o p rovocau târâ toarele şi, oferindu-i lui Irial u n zâm bet sincer şirăscolitor, m ai adăugă: şi nici n u sun tem atât de guralivi.

a- In tr-adevăr. O să-mi aduc am in te de asta, draga mea.

El nu priv i în spate, dar ştia că to ţi cei de faţă u rm ărise ră scena, la fel cum ştia şi fap tu l că nici unu l d in tre ei n u ar fi în treb a t sp iritu l ce spusese. Să afle secretele unei zâne a m o rţii în sem na p e n tru o rice zână să rişte să plătească un p re ţ prea m are. El spuse doar:

- O fe rta răm âne valabilă în caz că vei vrea v reodată să pleci.

OBSESIE 151

- Sunt m u lţu m ită aici. Fă ce treb u ie să faci în a in te să sosească regele. A m obligaţii de în d ep lin it. Se înd ep ărtă , ca să şteargă baru l cu o cârpă care ară ta ca o bucată d in tr-un giulgiu.

„Ea ar fi în tr-adevăr un p rem iu pe c inste .“D ar priv irea pe care i-o aruncase spunea clar că ea găsea

în treaga situaţie m ai m u lt am uzan tă decât conv ingătoare . R udele lu i F ar D o rch a nu s-ar fi p u tu t o rganiza în in te ­rio ru l unei cu rţi, însă nici n u aveau nevoie de aşa ceva. Zânele m o rţii in trau nestingherite în orice casă, fiind departe de certu rile şi nebun iile de la cu rţi, pă rân d să-şi bată joc de toa te acestea. D acă ar fi am uzat-o destul, poate ar fi b inevo it să-i v iz iteze casa în tr-o bună zi. F ap tu l că alesese să răm ână la curtea lui K eenan spunea m ulte despre tânăru l rege.

O ricu m , asta nu schim ba ceea ce-i treb u ia lui Irial, ceea ce u rm a să găsească: h ran a zilnică. El m ai răm ase acolo, tach inându-le pe celelalte chelneriţe , in c itân d p riv irile feroce ale p u ilo r de lup şi pe bărbaţii-m ăceş. In cele din u rm ă, chelneriţe le în cep u ră să-l privească p r in tre gene, foarte obosite; gărzile răm ăseseră în alertă şi erau p line de furie, u itându-se u râ t la el. T en ta ţiile com binate ale în tu ­nericu lu i - v io len ţa şi d o rin ţa carnală - spre care erau atraşi m em brii g rupu lu i to t n u erau destule p e n tru a-i oferi o masă în to a tă regula, dar îi astâm păraseră foam ea.

El oftă, u rând fap tu l că-i sim ţea lipsa u ltim ei R egine a Iern ii - n u neapăra t lipsa ei, ci lipsa h ranei pe care i-o oferise ea în to ţi acei ani. P re ţu l ei fusese dureros, ch iar şi după standardele Z âne lo r în tu n ericu lu i, dar, de la m oartea

152 MELISSA MARR

ei, el nu m ai avusese p arte decât rareori de o masă decentă. Schim bul de cerneală cu Leslie avea să m odifice acest lucru.

„Poate voi o b ţin e şi de la C u rte a V erii o bucată bună de haos."

C u acest gând fericit, el se rid ică şi-şi în c lin ă capul în faţa sp iritu lu i care stătea acum aten tă, în aşteptare:

- D raga mea!C u o expresie la fel de lipsită de em o ţii p recu m cea pe

care o avea când sosise, ea făcu o reverenţă.Irial se în toarse spre N iall şi spre gărzile care îl priveau

cu m ânie.- Spune-i reg işoru lu i că o să ne vedem m âine.N ia ll încuv iin ţă , silit de c red in ţa faţă de regele său să

treacă peste cuv in te , silit de lege să to lereze p rezen ţa unui alt regent, num ai dacă asta n u ar fi fost o am en in ţa re p en tru regele şi regina lui.

Şi ura acest lucru .Irial îşi îm pinse scaunul la loc şi se ap rop ie de N iall.

Făcându-i cu ochiu l, îi şopti:- C red că m ă duc să văd dacă p o t găsi bucăţica aceea

bună care a fost m ai devrem e aici şi cu care am dansat. D răguţă fiin ţă , nu?

E m oţiile lui N ia ll izbucn iră , gelozia am estecându-se cu sim ţul p ro p rie tă ţii şi cu d o rin ţa m istu itoare . D eşi n u lăsă să se vadă asta în faţa lui N ia ll, Iria l pu tea să guste am es - tecul acesta. „E ca scorţişoara." N ia ll fusese în to td eau n a o d istracţie pe cinste.

Râzând, Irial ieşi din club sim ţindu-se aproape satisfăcut de ziua aceea care se dovedise a fi su rp rin ză to r de bună.

Capitolul 15

Până la plecarea lui Irial, N ia ll fusese sigur că Regele în tu n ericu lu i va încerca să o vadă d in n o u pe Leslie - ch iar şi num ai p e n tru a-1 p rovoca pe K eenan. „Sau pe m ine." Irial nu s-ar fi răzb u n at pe N iall p e n tru că refuzase o ferta de a-i fi succesor, dar am ândoi ştiau că era o insu ltă de ne ierta t. Leslie era de două o ri vu lnerab ilă: p e n tru că era p rie tena lui A islinn şi p en tru că era... ce era p en tru el? N u era iub ita lui, dar poate p rie tena lui - asta era ceva ce-i pu tea fi el. N iall pu tea să se bucure de com pan ia ei, pu tea să fie aproape de ea; el pu tea avea to t ce şi-ar fi d o rit - cu excepţia un u i singur lucru . „Dacă ar fi ferită de rău ..." C el m ai b u n lu c ru la care pu tea spera N ia ll era ca d ru m u rile lui Leslie să n u se m ai încrucişeze v reodată cu d ru m u rile lui Irial. „Să speri nu e destul."

Agitaţia de la uşă anunţă sosirea lui A islinn şi a lui Keenan.- U nde este Seth? K eenan n u traversase cam era îna in te

de a pu n e această în treb a re care avea cea mai m are im - p o rtan ţă p e n tru curte . Este în siguranţă?

A islinn n u era lângă K eenan. Se oprise in te n ţio n a t la pu ii de lei, ca să-i p e rm ită lu i K eenan să vorbească m ai

154 MELISSA M ARR^ — ------------- ;------------ ;--- ;--- ----- ;------------ ;----

în tâ i cu N iall. E ra un şiretlic stângaci, dar avea să-i dearegelui un răgaz.

- I-am spus să plece de aici îm p reu n ă cu Leslie. Bine păziţi, dar... N ia ll se op ri în tim p ce R egina V erii se apropie , cu pielea strălucind de supărare. Regina mea!

El se înc lină scurt în faţa ei.

Ea îl ignoră, având ochi num ai p e n tru K eenan.A

- începe să devină enervan t, K eenan.- Eu... Regele V erii oftă. D acă Seth ar fi în prim ejdie ,

eu aş vrea să-l p ro tejez...Ea se în to rse spre N iall.- Este în pericol?N iall îşi păstră nesch im bată expresia feţei în tim p ce le

spunea:- D in fericire, Seth nu a a tras a ten ţia Regelui în tu n e ­

ricului, dar Leslie a făcut-o.- Leslie? repetă A islinn . E ra albă la faţă. A sta e a tre ia

oară când o în tâ lneşte , dar n u m -am gândit... el nici n u i-a dat a ten ţie la salonul lu i R ab b it şi era in d ife ren t la V erla ine’s, iar ea a spus că el n u a fost... Sunt o p roastă. Eu... N u m ai contează. C lă tină d in cap şi reveni la subiect. Ce s-a în tâm plat?

- Seth a scos-o pe Leslie de aici. G ărzile i-au u rm at, dar... El n u se m ai u ită la A islinn , ci la K eenan, sperând că secolele în care fuseseră a lă tu ri aveau să cântărească mai greu în favoarea lui. Lasă-mă să stau m ai aproape de ea până ce Irial va pleca din nou . Eu nu p o t să m ă ating de el, dar el are...

OBSESIE 155

N iall nu putea să o spună, nici m ăcar acum , după to t ce se în tâm plase, nu-i plăcea să recunoască fap tu l că Irial m ai avea şi m om ente în care era b inevo ito r.

O expresie de com pasiune trecu o clipă pe faţa lui K eenan, dar nu-1 în treb ă nim ic. N u-i atrase a ten ţia lui N iall că păşeşte pe u n te ren nesigur. D o a r făcu u n sem n cu capul, ap robato r.

A islinn vo rb i politicos:- Ea este deja in teresată de tine, N iall. N u vreau să-şi

p iardă viaţa de m u rito are d in cauza unei pasiuni trecătoare.

E ra un avertism ent. N iall ştia asta, dar el fusese zână de m u lt tim p , cu m ult în a in te ca A islinn să se fi născut. Sperând că K eenan n u va in terven i, el în trebă:

- C are sun t condiţiile tale?- C ond iţiile mele? Ea se u ită la K eenan.- C ond iţiile în care se poate duce la ea, clarifică

K eenan.- N im ic n u e sim plu v reodată , n u d aşa? A islinn îşi

aranjă şuviţele aurii cu um bre în tunecate , arătând ca un fel de zeita te a to tp u te rn ică , aşa cum le considerau odată m u ­rito rii pe zânele de la curte .

- V oi fi de acord cu orice îm i vei cere dacă m ă vei lăsa să o p ro te jez . N ia ll se u ita la A islinn , dar vo rbea şi cu K eenan în acelaşi tim p . N u cer atât de m ult.

A islinn făcu câţiva paşi îndepărtându-se de ei. P en tru o no u ă regină a zânelor, ea se descurca excepţional de bine, dar K eenan şi N ia ll fuseseră îm p reu n ă la cu rte de secole. E xistau anum ite d ep rin d e ri, legi, trad iţii pe care A islinn n u pu tea să înceapă a le în ţelege atât de repede.

156 MELISSA MARR

*--------------;— ;— — -------------------------------------------------------------;--------------------------------N iall îl p riv i pe regele său în v rem e ce A islinn stătea cu

spatele la ei. K eenan nu-i oferea nici o garanţie. In schim b, el îi v o rb i înce tişo r lui A islinn:

- P o ţi p u n e cond iţii p riv in d p rezen ţa lui N ia ll în viaţa ei. El vrea să o p ro te jeze pe fată, să aibă grijă să n u i se în tâm ple nim ic. E u îi voi perm ite să se ducă la ea.

- D eci eu treb u ie d o ar să decid cât de m u lt se poate im plica el în viaţa ei? A islinn se u ită de la N ia ll la K eenan, p riv irea ei a ten tă lăsând să se în ţeleagă că ştia foarte bine că acea conversaţie avea anum ite n u an ţe ce ei îi scăpau.

- Exact, spuse K eenan. N ic i u n u l d in tre no i n u ar lăsa de bunăvoie u n copil în m âin ile celor de la C u rtea In tu - nericu lu i, dar, dacă Irial n u a adus nici un a fro n t cu rţii noastre , n u e treaba no astră p rin lege. E u n u p o t să fac nim ic, cu excepţia cazului în care ar încălca legile.

A poi, regele său plecă după ce-i spusese lui N ia ll ceea ce treb u ia să ştie, ceea ce el deja ştia: K eenan n u avea de gând să acţioneze. Regele V erii n u era de acord cu p refe­rin ţe le lui Irial, cu actele sale de cruzim e sau cu orice se în tâm p la în în tu n e ricu l de la cu rtea lu i Irial, dar asta nu însem na că era dispus să înceapă o lu p tă cu cealaltă curte , excepţie făcând cazul în care aceasta ar fi fost în d re p tă ţită p rin lege. A cestea erau cond iţiile lui, in d ife ren t dacă le enunţase sau n u în tim p u l negocierilor.

A

C u rtea în tu n ericu lu i - ca oricare altă cu rte - avea pute - rea de a decide. D acă Leslie ar fi ap a rţin u t C u rţii V erii, altfel ar fi stat lucru rile . D a r ea n u aparţinea n im ăn u i şi astfel era m iza u n u i joc co rect p e n tru orice zână care o dorea. C u ani în urm ă, K eenan le interzisese zânelo r lui să colecteze m u rito ri. D on ia luase aceeaşi decizie atunci când

OBSESIE 157

se urcase pe tro n u l Reginei Iernii. C u toa te acestea. C urtea în tu n ericu lu i n u avea asem enea scrupule. M uzicien ii care erau te n tan ţi în m od special „m uriseră tin e ri" p e n tru lu ­mea m u rito rilo r. A rtiştii plecaseră spre scene necunoscute. Lucrurile şocante, neobişnuite, ispititoare... dispăruseră pe furiş d in tre plăcerile zânelo r în tu n e ricu lu i. E ra o veche trad iţie , una pe care Irial o îngăduise în to td eau n a zânelo r de la curtea lui. D acă el o voia doar p e n tru sine, Leslie nu avea apărare.

N ia ll căzu în genunchi în faţa reginei sale.- Lasă-mă să-i spun despre noi. T e rog. A m să-i spun,

iar ea îţi va jura cred in ţă. A r fi în siguranţă atunci, inacce­sibilă p en tru el.

Regina V erii îşi m uşcă buza. A proape că bătea în re tra ­gere în faţa lui.

- N u vreau ca p rie ten ii să-mi fie supuşi. N u am v ru t săse în tâm ple n im ic din toa te astea...

A . . A.- T u nu ştii cum e C u rtea în tu n e ricu lu i. E u ştiu , ii

spuse N iall reginei sale. Şi n u dorea să ştie nici Leslie. Jenat, îşi atinse cicatricea de pe obraz . Zânele lui Iria l îi făcuseră asta, ca să-i am intească de ei în fiecare zi.

- V reau ca ea să stea departe de toa te astea. A islinn făcu un sem n spre zânele care ţopă iau în club . Să aibă o viaţă norm ală. N u vreau ca lum ea aceasta să fie v iaţa ei. A suferit deja atât de m ult...

- D acă o ia cu el, o va răn i m u lt m ai rău decât ai pu tea începe să înţelegi. N ia ll îi văzuse pe m u rito rii pe care zânele de la C u rte a în tu n e ric u lu i îi duseseră la reşed in ţa lor, îi văzuse după ce părăsiseră co lina zânelor: in e rţi în

158 MELISSA MARR

spitalele m u rito r ilo r , m u rm u râ n d vo rbe de neîn ţeles şi în fricoşaţi în fiecare oraş sau u rlân d în sanatorii.

A islinn se u ită în cealaltă p a rte a încăperii descoperind cu precizie locul în care Regele V erii stătea aştep tând . îşi m uşcă nervoasă buza de jos, iar el ştiu că se gândea la rugăm in tea lui N iall.

N iall insistă:- D acă Irial a h o tă râ t să o revendice, tu şi K eenan sun­

te ţi singurii care îl p u te ţi o p ri. Eu nu-1 p o t atinge. El este rege. D acă aţi invita-o la cu rtea voastră îna in tea lui, dacă i-aţi cere să vă jure vouă lo ialitate ...

- Se descurcă mai bine în ultim a vrem e, îl în trerupse Aislinn. Pare mai fericită şi mai stăpână pe ea, mai puternică. N u vreau să o în torc din d rum şi să-i com plic viaţa cu această harababură... Poate că el doar se joacă cu noi.

- Ai risca în legătură cu acest lucru? N ia ll era în spăi­m ân ta t de fap tu l că regina lui era atât de nech ibzu ită . Te rog, regina m ea, lasă-mă să m ă duc la ea! D acă tu n u o vei aduce la cu rtea ta, lasă-mă să o protejez!

K eenan n u se aprop ie - stând la d istan ţă, a ră tând cât se poate de clar că regina era cea care treb u ia să ho tărască - , dar vorbi:

- Poate că e ceva ce n u ştim în legătură cu ea, v reun m o tiv p e n tru care Iria l o u rm ăreşte . Şi, dacă n u ar exista, N iall ar fi to tu şi acolo ca să încerce să o ţin ă departe de el, poate să o distragă ca să nu se ducă de bunăvoie la Irial.

K eenan îi su sţinu p riv irea lu i N iall. D eşi A islinn nu putea să vadă, K eenan încuv iin ţă d in cap spre N iall; regele îi acordase perm isiunea, fusese de acord să acţioneze. D a r N iall avea încă nevoie ca A islinn să-şi dea acordul.

OBSESIE 159

- Ea e p rietena ta, dar şi eu... am începu t să o îndrăgesc. Lasă-mă să o protejez până ce o va lăsa în pace! A m inteşte-ţi cc greu a fost p en tru tine când K eenan te urm ărea! Iar ea nu-1 vede pe el, spre deosebire de tine care ne vedeai pe noi.

- V reau să fie în siguranţă, departe de Irial - A islinn se uită d in nou la K eenan, privindu-1 pe Regele V erii cu nişte ochi în care se citea ceva din vechea sa frică - , dar n u vreau să o văd p rinsă în capcana acestei lum i.

- C h ia r crezi că ai de ales? în tre b ă K eenan, vocea lui lăsând să se înţeleagă că el nu credea acest lucru. T u ai v ru t să păstrezi legătura cu lum ea m u rito rilo r . A cest lu c ru înseam nă să-ţi asum i nişte riscuri.

- Există în to td eau n a şi alte so lu ţii. R egina V erii îşi în d rep tă um erii. O scilaţiile d in voce, licărul de frică d in ochii ei d ispăruseră acum . N u voi alege eu p en tru ea.

K eenan nu o con trazise , cu to a te că N ia ll îl cunoştea destul p e n tru a în ţelege că şi el era de părere că op ţiu n ile lui Leslie erau d in ce în ce mai p u ţin e . D iferen ţa era că lui K eenan nu-i păsa: num ai că el n u se p u tea im plica în viaţa fiecărui m u rito r care era h ă r ţu it de o zână. A ceastă m u ­rito are nu era a tât de im p o rta n tă p e n tru K eenan, n u în m od deosebit.

C u to a te acestea, p e n tru N ia ll ea co n ta m ai m u lt decât o ricare alta d in v iaţa lui. El în trebă:

- C are sun t condiţiile , regina mea?- N u ai voie să-i spui... despre m ine, despre zâne sau ce

eşti tu , de fapt. T reb u ie să aflăm m ai m u lte îna in te de a face asta... D acă ar fi o cale să o p ro te jăm de lum ea noas­tră , să o lăsăm să creadă în co n tin u are altceva, am fi de

160 MELISSA M ARR

acord. A islinn îi u rm ări cu a ten ţie expresia feţei, în m od evident p e n tru a-i vedea reacţia, încercând să evalueze în ţelepciunea co n d iţiilo r sale.

O ricu m , N ia ll avea secole de experienţă. El se u ită lung la ea, fără să clipească.

- Sunt de acord.- Ai perm isiunea să-i distragi atenţia, să-ţi petreci tim pul

cu ea, dar fără sex. N u ai voie să te culci cu ea. D acă in tere­sul lui Irial dispare, tu vei ieşi din viaţa ei, spuse Aislinn.

K eenan in terven i după aceste vorbe:- Să n u începi v reun războ i fără acordul m eu. P oate că

ea e im p o rta n tă p e n tru tine şi p e n tru A islinn , dar n u voi m erge la războ i p en tru o m uritoare .

„Ea e m ai m u lt decât o sim plă m uritoare/* N iall nu era sigur de ce era aşa şi nici dacă ar fi avut v reo im p o rtan ţă . T o tuşi, el încuv iin ţă din cap.

A poi, K eenan, pe jum ătate zâm bind , adăugă:- F ii d o ar sincer cu tine însu ţi, N iall! A m in teşte-ţi cine

şi ce eşti tu!N iall aproape că răm ase cu gura căscată în faţa regelui

său, dar petrecuse prea m u lt tim p antrenându-se să-şi as - cundă em oţiile. El doar răsuflă uşurat. A luziile lui K eenan erau în conflict d irect cu dorin ţele exprim ate de A islinn.

„El ştie ce sun t eu. Sunt dep en d en t de m u rito a re , sun t cel care le părăseşte când ele sun t gata să spună sau să facă orice p e n tru a căpăta încă o atingere, încă o privire../*

Fără să în ţeleagă aceste lu c ru ri, A islinn îl p riv i cu aten ţie pe N ia ll, s tră lucind a tât de o rb ito r încât nici un m u rito r n u s-ar fi p u tu t u ita la ea fără să sufere de durere .

OBSESIE 161

Mici oceane sclipeau în ochii ei, delfin i spărgeau valurile acestor oceane tă ind suprafaţa albastră.

- A cestea sunt condiţiile mele. C ond iţiile noastre.N ia ll luă m âna lui A islinn şi o în toarse , ca să-şi apese

buzele pe palm a ei.- Eşti o regină generoasă.A islinn îl lăsă să-i ţin ă m âna p e n tru o clipă, apoi îl trase

la picioarele ei şi în trebă:- D e ce am senzaţia că am om is ceva im portan t?- P e n tru că eşti, de asem enea, o reg ină în ţeleap tă ,

doam na mea. El îşi aplecă încet capul în faţa ei, astfel că ea nu-i pu tea vedea expresia feţei.

A poi, el părăsi clubul nedo rind să p iardă tim p preţios ascultând toate celelalte condiţii pe care ea i le-ar fi pu tu t im ­pune: lim ite de tim p, alianţe pe care ar fi p u tu t el a le face cu alte curţi şi cu zâne solitare, ju răm in te pe care el i le-ar fi p u tu t face lui Leslie şi care n u ar fi dezvăluit ce erau ei, dar care ar fi pro tejat-o m ai m ult, să ren u n ţe la C u rtea V erii ca să jure cred in ţă altei cu rţi p en tru siguranţa lui Leslie, să-şi ofere p ro p ria viaţă în schim bul siguranţei lui Leslie.

K eenan ar fi tre b u it să m en ţio n eze unele d in tre aceste cond iţii în tim p u l negocierii. El ar fi tre b u it să-l lege pe N ia ll mai m u lt de ei. „D e ce n u făcuse asta?“ El ar fi tre b u it să susţină in ten ţia lui A islinn , în schim b, el îi sugerase lui N iall să o seducă pe Leslie. N iall ar fi p u tu t să susţină că n u înţelesese sensul v o rb e lo r şi gestu rilo r lui K eenan, K eenan ar fi p u tu t să susţină că el nu sugerase de fapt asem enea lucru ri. T o a te acestea se adunau to tu şi p e n tru a fo rm a u n fel de m inciună , o înşe lă to rie care-1 făcea pe N ia ll să se sim tă tu lb u ra t.

Capitolul 16

A tunci când Leslie se trezi încă u rm ărită de coşm arurile ei, avu la început acea senzaţie îngrozitoare de a n u şti unde se afla. A poi, îl auzi pe Seth vo rb ind p robab il la telefon din m om ent ce nu se auzea nici o voce care să-i răspundă.

„Era în siguranţă. La Seth şi era teafără.“D upă o op rire în m icuţa baie, ea se duse în prim a

cameră.Seth îşi închise te lefonu l şi o privi.- A i d o rm it bine?Ea încuviin ţă .- M ulţum esc.- N ia ll v ine încoace.

A

- Aici? îşi trecu o m ână p r in păr, încercând să-l des - câlcească. A cum ?

- D a. Seth afişă o expresie u im ită , n u p rea d ife rită de cea pe care o avusese a tunci când ea îi ceruse sfatul la T he R ath . El e u n bun ... e o persoană în care p o ţi avea încre - dere când e v o rb a despre lu c ru ri im p o rtan te . Mi-e ca un frate - u n frate bun , nu ca R en.

- Şi? U ra asta, dar se sim ţea stân jen ită . D o a r gândul la acel fiasco cu Irial şi cu N iall o făcea să se sim tă nelin iştită .

OBSESIE 163

- El te place.- Poate că m ă place, dar după to t ce s-a în tâm p la t... Se

strădu i să în fru n te p riv irea insisten tă a lui Seth. N u co n ­tează. A sh mi-a sugerat cât se poate de clar m esajul „nu te apropia de el“.

- A re m otivele ei. Ii făcu sem n arătându-i un scaun.- C rezi că este u n om bun? în tre b ă ea jgnorându-i

inv itaţia de a se aşeza.- Este, dar el e... Seth se juca cu un u l d in tre degete,

m ângâindu-şi lin ia cu rbă a u rech ii şi având pe faţă o expresie con tem pla tivă ...în tr-o lum e com plicată.

Leslie n u ştia ce să spună. Se aşeză p e n tru câteva clipe a lă tu ri de Seth, p ăstrân d tăcerea, gândindu-se la to t ce se petrecuse, la toa te ciudăţeniile. Ind iferen tă la rem arcile lui Seth, ea nu era p rea d o rn ică să-l vadă pe N ia ll, n u ch iar acum . O ricu m , nu ar fi avut de ales: avea nevoie de hainele ei de lucru , iar acestea erau la ea acasă.

- T rebu ie să m ă duc acasă.- P en tru că v ine N ia ll aici?- N u . N u sun t sigură. Poate.- Aşteaptă-1! T e va înso ţi. Seth îşi păstrase to n u l lui

o b işn u it şi to tu şi în vocea lui se sim ţea fap tu l că n u era de acord cu plecarea ei. N u treb u ie să te sim ţi constrânsă , Les, priveşte-1 d o ar ca pe cel care te-ar pu tea duce în siguranţă acolo unde treb u ie să fii.

A _

- N u! II p riv i furioasă.- N u ar fi mai b ine să te însoţesc?- A colo trăiesc, Seth. N u p o t să n u m ă m ai duc acasă

sau să iau pe cineva cu m ine to t tim pu l.- D e ce? El p ăru m u lt m ai naiv decât ştia ea că este.

164 MELISSA MARR

Irita tă , Leslie îşi îngh iţi replica şi spuse doar:- N u pare să fie real. N u oricine are n o ro cu l să... Ea se

o p ri, n ed o rin d să se certe, n ed o rin d să fie dezagreabilă în tim p ce el încerca doar să-i fie p rie ten . N u m ai con tează de ce. D eocam dată, m ă duc acasă. T reb u ie să m ă schim b p en tru lucru .

- Poate are A sh pe aici nişte haine care...- N u m i-ar veni bine, Seth. Se ridică şi-şi apucă geanta.- Sună-m ă pe m ine sau pe A sh dacă ai nevoie de ceva!

Bagă-ţi şi n u m ăru l m eu în m em o ria te lefonu lu i. A ştep tă până ce ea îşi scoase celularul şi îi d ictă num ăru l.

Leslie apăsă tastele te le fo n u lu i şi îl s trecu ră înapo i în buzunar. C a să prev ină alte ob iecţii d in partea lui, spuse:

- T rebu ie să plec, altfel voi în târz ia la lucru.Seth deschise uşa şi se u ită a ten t afară, în cu rtea goală a

depoulu i. P ăru că face sem n cu m âna cuiva, un fel de „vino-ncoacew, dar ea n u văzu pe n im eni.

- A ţi m âncat cu to ţii c iuperci sau ceva de genul ăsta, Seth? Ea încercă să pară că vrea să-l tachineze, ned o rin d să- 1 în fru n te , nu după ce-i arătase atâta am abilitate.

- N ic i vo rbă de ciuperci. Seth zâm bi. Şi nici n u m -am drogat vreodată.

- D eci, toa tă lum ea se holbează ca tine în gol?El ridică din um eri.- C om unicare cu natura . C onectare cu lum ea nevăzută.- U h-huh . T o n u l îi era sarcastic, dar ea zâm bea.El îi puse m âna pe um ăr, ca un frate - n u ca să o reţină,

ci ţinând-o ferm pe um ăru l ei.- Stai de v o rb ă cu A sh cât m ai curând , bine? Te va face

să înţelegi m ulte lucru ri.

OBSESIE 165

- începi să mă sperii, admise ea.- Bine. Făcu din n o u un sem n spre capătu l cu rţii, apoi

o privi. A m inteşte-ţi ce ţi-am spus despre Irial. Scapă de el dacă-1 în tâlneşti.

A poi, in tră înapo i în vagoanele în care locuia, în a in te ca ea să se poată gândi ce să zică.

C ând in tră la ea în casă, Leslie nu fu p rea su rp rin să să vadă m ulţim ea de ra ta ţi care stăteau cu R en în bucătărie.

- Surioară! o strigă R en în tr-un fel care-i spunea fetei că acesta era în culm ea euforiei cauzate de d roguri.

- Ren! Ii răspunse la salu t cu un zâm bet care, după m ulte e fo rtu ri, reuşi să fie b in ev o ito r. N u se u ită prea m u lt la cei care erau cu el. N u p e n tru p rim a dată, îşi do ri să fi existat o cale m ai uşoară de a consta ta dacă erau doar alţi p rie ten i de-ai lui cu care se droga sau dacă v reu n u l d in tre ei era tra fican t - nu că ar fi avut v reo im p o rtan ţă . A tu n c i când oam enii erau drogaţi, pu teau fi im previzib ili. A tu n c i când n u erau drogaţi, dar sim ţeau o d o rin ţă nebună p en tru ceea ce ob işnu iau să consum e, era m ai rău.

F rate le ei com plicase lucru rile fo losind prea m u lte d roguri şi, p rin u rm are, frecventând prea m ulte cercuri ale celo r dep en d en ţi de d rogu ri. C u to a te acestea, astăzi nu era nevoie să ghiceşti ce foloseau: m irosu l dulce şi greţos al cocainei um plea bucătăria ei la fel cum o um pluseră pe v rem u ri arom ele m ân căru rilo r gătite.

O fată slăbănoagă, cu păru l lins rânji la Leslie. Fata stătea călare pe u n ind iv id care nu părea a fi deloc drogat. N u avea nici p riv irea tu lbu re , p recum cea a fetei. Fără să o p iardă din ochi pe Leslie, el scoase p ipa din m âna sfrijită a

166 MELISSA MARR

fetei şi puse m âna acesteia pe v in tre le lui. Ea n u şovăi şi nici nu-şi luă ochii de la p ipa pe care el o ţin ea astfel încât fata să n u poată ajunge la ea.

„El este cel de te m u t.“- V rei să tragi un fum? îi arătă el p ipa lui Leslie.- N u .El se bătu uşurel pe picior:- V rei să stai?Ea p riv i în jos, văzu m âna costelivă a fetei m işcându-se

acolo şi începu să dea înapoi:- N u .El se în tin se deodată spre ea ca şi cum ar fi v ru t să o

p rindă de încheie tu ra m âinii.Ea se în toarse şi o luă la fugă pe scări spre cam era ei,

apoi închise uşa pe fundalu l râsete lo r şi in v ita ţiilo r groso­lane care răsunau p rin to a tă casa.

O d a tă ce te rm in ă să se pregătească p e n tru a m erge la lucru , Leslie deschise geam ul şi scoase u n p ic io r afară. N u era o d is tan ţă en o rm ă până la p ăm ân t, dar, dacă ar fi a terizat greşit, s-ar fi p u tu t răn i destu l de grav. Fata oftă. N u pu tea să servească pe la mese cu o gleznă luxată.

„Aş pu tea să in tru înapoi, să fug jos, pe scări şi să ies.“C u m are aten ţie , îşi aruncă geanta pe păm ânt.- Să-i dăm drum ul!Stătea cu p icioarele a tâ rna te pe fereastră, apoi se în -

toarse astfel încât abdom enu l ei ajunse pe pervazu l feres-• • r A

tre i, iar ea era cu faţa spre casă. încet, se trase înapoi, sp rijin indu-se cu p ic ioarele de perete le la teral şi p rin z â n - du-se cu m âinile de ram a de lem n a ferestrei.

OBSESIE 167

„U răsc asta.“Se lăsă să cadă, încordându-se d in to a te p u te rile p e n tru

im pact. D ar nu pă ţi n im ic. In sch im b, cineva o p rin se în braţe îna in te să atingă păm ântu l.

- D ă-m i drum ul! Lasă-mă! Fata era cu spatele la cel care o ţinea în braţe. în cep u să se zbată cât o ţineau p u te rile şi^ I V>îl văzu.

- Linişteşte-te! T ip u l care o ţinea o lăsă încet jos şi făcu un pas înapoi. A ră ţi ca şi cum ţi-ar p rinde bine u n a ju to r. E o d istan ţă cam m are p e n tru o fiin ţă m icu ţă cum eşti tu .

Ea se în toarse spre el şi treb u i să-şi dea capul pe spate ca să-i vadă faţa. E ra u n bărbat co m p le t necunoscu t, m ai în vârstă , n u de vârsta un u i bunic , ci m ai în vârstă decât m ajo rita tea celor d in an tu ra ju l lui R en. în făţişarea lu i era şi ea d iferită. L an ţu ri grele de a rg in t a tâ rnau agăţate de am bele în ch e ie tu ri ale m âin ilo r. Jeanşii lui erau uza ţi şi ru p ţi în d rep tu l gam belor, cât să descopere o pereche de bocanci m ilită reşti foarte uzaţi. T atuaje zoom orfice cu câini îi acopereau an tebraţe le . Ea ar fi tre b u it să se team ă, dar n u se tem ea. In schim b, se sim ţea lin iştită , calm ă, ca şi cum orice em oţii ar fi tu lbu ra t-o pe d in ă u n tru se sfârşiseră acum , p en tru a p u tea lua legătura cu lum ea d in ju ru l ei.

Ea făcu un sem n spre tatuajele de pe braţele bărbatu lu i.- D răguţe.El zâm bi în tr-u n fel ce se pu tea n u m i prietenos.- F iu l m eu mi le-a făcut. R ab b it A re un m agazin...- T u eşti ta tă l lui R abbit? Ea se u ită lung la el. N u avea

nici o tră să tu ră d is tinc tivă a fam iliei pe care să o poată observa, m ai ales când realiză că era, de asem enea, ta tăl lui A n i şi al lui T ish.

168 MELISSA MARR

B ărbatul to tu şi îi zâm bi larg.A

- II cunoşti?- Pe el şi pe su ro rile lui.- Seam ănă cu m am ele lor. T o ţi tre i. E u su n t G abriel.

A A

In can ta t să te cunosc... Se în c ru n tă deodată, făcând-o să se tragă în ap o i câţiva paşi şi să se îm piedice - nu d in cauza fricii, n ici m ăcar în acel m o m en t, ci d in precauţie .

D a r p riv irea lui furioasă n u era în d rep ta tă spre ea. T rafican tu l pe care-1 văzuse în casă şi care-i dădea fiori apăruse în faţa lo r, de după colţ. El spuse:

- In tră înapo i în casă!A

- N u! îşi recuperă geanta care-i căzuse pe gazon. M âi­nile ei trem u rau în tim p ce ţinea geanta în m ână şi încercă să n u se u ite n ici la tra fican tu l care venea spre ea, nici la G abriel. T eam a o năpădi. Aşa cum era, ap ăru tă cu în tâ r­ziere şi m ocn ită , team a aceasta o făcea să se sim tă ca şi cum ar fi alergat.

„G abriel o fi ven it aici ca să-l vadă pe Ren? R abb it nu-i vorbise n ic iodată despre ta tăl său; nici A ni, şi nici T ish . O fi şi el v reun traficant de droguri? Sau doar u n dependent?*

G abriel păşi în faţa trafican tu lu i.- Fata pleacă acum!T rafican tu l se în tin se spre Leslie. Şi, fără să se gân -

dească, ea îl p rin se de b raţ, îşi încleştă degetele în ju ru l în ch e ie tu rii de la m âna lui, ca să i-o ţin ă nem işcată şi departe de co rp u l ei.

„Aş pu tea să-l strivesc. Şovăi o clipă asupra acestor gânduri, asupra calm ulu i c iudat care o făcea să se relaxeze, asupra încrederii bizare. Aş p u tea să o fac. Să-l d o b o r. Să-l um plu de sânge.*

OBSESIE 169

Strânse degetele doar p u ţin m ai m u lt, s im ţin d osul de sub piele fragil în palm a ei. „Stă în p u te rea m ea să fac ce vreau cu el.“

T rafican tu l nu era deran jat de fap tu l că-1 strângea, nu încă. El vorbea, tocm ai îi spunea lui G abriel:

- E to tu l în regulă, om ule. Ea locuieşte aici. N u e o ...- F ata pleacă acum! G abrie l se u ită la Leslie şi zâm bi.

N u-i aşa?- D esigur, spuse ea p riv ind lin iştită la degetele ei încleş­

tate în juru l încheieturii traficantului. Strânse mai tare.- Căţea! A sta doare! V ocea tra fican tu lu i se făcu m ai

stridentă .- N u în ju ra în faţa fetei! E nepo liticos. G abrie l pufn i

dezgustat. N u m ai există m aniere în ziua de azi.„Ceva e în neregulă aici.“Leslie strânse d in nou . T ra fican tu l îşi dădu ochii peste

cap. Ea sim ţi cum se crapă oasele şi văzu ceva alb p rin pielea zdrob ită .

„Eu nu sun t destul de p u te rn ică p en tru a face asta.“D a r stătea acolo ţin ân d în ch e ie tu ra tra fican tu lu i în

m âna ei, s trângând în co n tin u are . A cesta leşinase de du-A

rere şi căzuse. Ii dădu d rum ul.- U n d e mergi? G abrie l îi în tin se o cârpă nefo losită . Ea

îşi şterse m âna p riv in d la b ărb a tu l răm as nem işcat la p icioarele ei. N u era tris te ţe sau m ilă ceea ce sim ţea. N u era... n im ic. T o tu şi, ar fi tre b u it să sim tă ceva. Ştia asta, ch iar dacă nu o sim ţea.

- D e ce te afli aici?- C a să te salvez, desigur. El rân ji dezvelindu-şi d in ţii,

câţiva ară tând de parcă el avusese grijă să-i pilească p e n tru

170 MELISSA M ARR

a ieşi în evidenţă. D a r tu nu ai avu t nevoie de n im en i ca să te salveze, nu-i aşa?

- N u . Ea îl atinse pe tra fican t cu p ic io ru l. N u am avut nevoie. N u de data asta.

- A tu n c i, lasă-mă să te duc acolo u n d e m ergi, din m o m en t ce n u a fost nevoie de serviciile m ele de salvator. El nu o atinse, dar puse o m ână în spatele ei ca şi cum ar fi avut in ten ţia să o sprijine de m ijloc.

„N u m in te .“ C uv in te le lui i se păreau sincere, nu în în treg im e, cam greu de crezu t, în tr-adevăr, dar în nici un caz m incinoase.

Leslie încuv iin ţă şi se în d ep ărta ră de casa ei.O p arte d in ea considera că ar treb u i să fie furioasă,

în sp ă im ân ta tă sau jenată, dar ea n u pu tea sim ţi aceste lu ­cruri. Ştia sigur că în tr-u n fel se schim base, la fel de sigur cum ştia că G abrie l nu m inţise cu adevărat.

El o conduse n u departe de casă, la u n M ustang de un roşu strid en t, u n m odel clasic decapotabil, cu scaune co lo ra te în negru şi ro şu şi cu to t felul de deco ra ţiun i ţip ă to are la ex terio r.

- U rcă! G abrie l îi deschise uşa, ia r ea văzu că ceea ce crezuse in iţia l că erau n işte flăcări desenate pe aripile m aşinii erau de fap t o m u lţim e de anim ale de curse, câini stilizaţi şi cai cu m uscu la tu ră c iudată învă lu iţi în ceva asem ănător cu nişte fu ioare de fum . P en tru o clipă, fum ul păru că se mişcă.

G abrie l văzu la ce se u ita fata şi făcu u n sem n d in cap.- Ei, asta am făcut-o cu m âna m ea. Băiatul p o a te că

arată ca m am a lui, dar a m o şten it îndem ânarea mea.- E m in u n a t, spuse ea.

OBSESIE 171

T rân ti uşa după ce in tră ea şi se duse pe partea cealaltă, pe locul şoferului. D upă ce băgă cheia în con tac t, îi zâm bi fetei, având exact aceeaşi expresie pe care ea o văzuse pe chipul lui A ni îna in te de a face ceva to ta l nech ibzu it.

- N a! M in u n a t e cât de repede m erge. P rin d e-ţi cen­tu ra , fetiţo .

Ea îşi puse cen tu ra , şi m aşina ţâşni cu u n scrâşnet de ro ţi care abia se auzi d in cauza zg o m o tu lu i in fernal al m o to ru lu i care fusese cu siguranţă m odificat. Ea râse dato ­rită trem u ru lu i nervos al m o to ru lu i, iar G abrie l îi oferi încă un zâm bet în stilul lui A ni.

Fata se lăsă p u rta tă în goana aceea nebună şi şopti:- M ai repede.D e data asta, G abriel fu cel care râse.- D o ar să nu le spui fetelor că a tre b u it să m ergi cu m a­

şina îna in tea lo r, bine?Ea încuv iin ţă , iar el acceleră până ce acul v itezo m e­

tru lu i ajunse la u ltim a gradaţie, reuşind să o ducă la lucru m ult p rea devrem e - şi zâm bitoare .

C apito lul 17

- Leslie? Leslie! Sylvie îi făcea sem n cu m âna, stând în faţa ei. D race. C e fumezi?

- Poftim ? Leslie înclină p u ţin paharu l cu apă m inerală, tu rn â n d încet, ca să nu se verse. Se gândea la N ia ll, la coşm arurile ei cu Irial, la p rom isiunea de a sta de vo rbă cu A islinn , la m u lţim ea aceea costum ată ciudat, la în tâ ln irea aceea fantastică avută cu ta tăl lu i R abb it, la felul cum îl atacase pe tra fican t lângă casă - to a te aceste gânduri se am estecau şi se învârteau în m in tea ei până ce ajunse să nu m ai fie sigură ce se în tâm plase cu adevărat. „I-am ru p t oare b raţu l?“

- A i grijă să d o rm i sau să te od ihneşti cum va la noapte! Eşti un dezastru! Sylvie scoase u n sunet de dezgust. A poi, făcu un sem n spre sala p rinc ipală . Perechea d in zo n a a tre ia aşteaptă n o ta de plată. A cum !

- A m înţeles. Leslie puse b ău tu rile pe tavă şi se în - d rep tă din n o u spre zarva din restau ran t.

R estu l sch im bu lu i ei trecu ca p rin negură. Leslie zâm - bea şi se trecuse parcă pe p ilo t au tom at. „A du băutura. N u mai sta la taifas. Z âm beşte. A du-ţi m ereu am in te să zâm beşti. Pare s incer.“ E ra obosită , cu to tu l epuizată , dar

OBSESIE 173

trebu ia să-şi te rm ine tura. M asă după masă, com andă după com andă, treb u ia să te rm ine. Aşa fu n c ţio n a to tu l în viaţă: trebu ia doar să con tinu i să te m işti şi to tu l avea să treacă la un m o m en t dat.

C ând îşi încheie tura, îşi schim bă bacşişul şi-şi strânse bancnotele - „fondul p en tru tatuajul m eu“ - în buzunar, spunându-şi în sinea ei că nu trebuia să-i lase la vedere, unde tatăl ei sau R en ar fi p u tu t să-i zărească. Fata o luă pe Trestie W ay, prea obosită ca să-şi mai facă griji în legătură cu cine mai era pe stradă. „Vreau doar să m ă în tind în pat.“ Trecuse deja de câteva străzi când se ciocni de A ni şi de Tish.

- Leslie! A ni scoase un ţipă t. Ea era la capătu l p u te ­rilo r, incapabilă să vorbească destul de tare ca să p o a tă fi auzită. O , D oam ne, arăţi îngrozito r!

T ish o în g h io n ti pe sora ei.- O bosită. A v ru t să spună că arăţi obosită. Nu-i aşa, Ani?- N u . A rată , ştii tu , ca şi cum ar avea nevoie să se ducă

undeva să se relaxeze. A ni nu părea p rea d o rito a re să-şi ceară scuze, ca în to td eau n a . N o i m ergem la C ro w ’s N est. M ergi şi tu?

Leslie îşi adună pu terile , ca să poată zâm bi.- N u cred că aş pu tea m erge atât de departe în noap tea

asta... H ei, l-am cunoscu t pe ta tă l v o stru ceva m ai de­vrem e. E sim patic.

In tim p ce m ergeau, Leslie le povesti to tu l, selectând an u m ite detalii - fără a pom en i de fap tu l că G abrie l o dusese cu m aşina la lucru şi n ici despre im posib ila ei v io len ţă . Leslie sim ţi cum genunch ii încep să-i trem u re făcând-o să se îm pleticească pe când se în d rep tau spre

174 MELISSA MARR* -----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

strada H arp e r. „Sunt prea obosită p e n tru aşa ceva.“ Trasede câteva o ri aer în p iep t şi se op ri. A proape de ea eraucâţiva oam eni ghem uiţi de groază, cu spatele la zid, ca şicum ceva în fio ră to r s-ar fi u ita t lacom la ei. U n u l d in tre eiplângea, cerşind îndurare . Leslie n u m ai pu tea să se m işte.

- Sunt d o ar n işte vagabonzi, Les. O r fi consum at d ro g u ri p roaste sau ceva de genul ăsta. V ino! C ele două su ro ri co n tin u a ră să m eargă, îndem nând-o şi pe ea să ţină pasul cu ele.

- N u! Leslie clătină d in cap. E ra altceva. Ea încercă să vadă ce anum e. E ra cu siguran ţă ceva acolo, ca o u m b ră care stătea deasupra celorlalte um bre.

Ea începu să m eargă în d irec ţia u m b re lo r, ca şi cum o sfoară ar fi fost fixată undeva în m ijlocul stom aculu i ei, iar acum s-ar fi în făşu ra t pe u n ghem , trăgând-o to t m ai aproape. U n bărbat dansa ca ieşit d in m in ţi pe o verandă - ceea ce era destu l de ciudat - , dar acesta părea să m ai fie şi acoperit în în treg im e cu spini p recum nişte tu lp in i verzi şi lucioase de trandafiri.

A ni îşi trecu u n b ra ţ pe după m ijlocul lui Leslie.- V ino , fetiţă som noroasă ce eşti! H ai să ne distrăm ! Ai

să o p o ţi lua de la capăt odată ce te vei m işca d in nou .- L-aţi văzut? se îm pletic i Leslie d in nou .T ish începu să bată d in palm e.- O o , aşteaptă să vezi no ile ţin te p e n tru săgeţi pe care

le-a cu m p ăra t K eenan p e n tru club! A m auzit că to t ce-a spus p rie tena lui a fost că voia să încerce să arunce la ţin tă şi, deodată, bum !, a doua zi erau deja la club tre i ţin te noi.

OBSESIE 175

- N u e p rie tena lui, m u rm u ră Leslie aruncând d in n o u o p riv ire în spatele lo r, spre verandă. B ărbatu l p lin de spini îi făcu sem n cu mâna.

- Aşa o fi. A ni o trase pe Leslie după ea. C u m îţi spu­neam , sun t nişte ţin te noi.

T recuse m ai m u lt de o jum ătate de o ră de când Leslie era la club, când M itchell - fostul ei p rieten , cu gura m are - apăru. Fără a fi n im ic su rp rin ză to r, acesta era beat.

- Lezzie, fetiţo! Ii adresă fetei un zâm bet nem ilos. U nde ţi-e jucăria din noaptea asta? Sau - şi îşi coborî pu ţin vocea - acum ai grijă de p rob lem a asta folosind doar aparate cu baterii?

P rie ten ii lui id io ţi izbucn iră în râs.- T erm ină, M itchell, spuse ea. Să aibă de-a face cu el nu

era n ic iodată ceva p lăcu t. D upă plecarea m am ei ei, Leslie şi R en făcuseră câteva alegeri p rosteşti, cău tând o co n ­solare în to t felul de senzaţii ta ri. C onso larea lui R en o costase foarte m u lt pe Leslie, dar, ch iar şi în a in te de asta, ea făcuse câteva alegeri care o costaseră. Ea încercase să u ite unde se afla şi cât de rău stăteau lucru rile . A sta o îndem nase să facă lu c ru ri p rosteşti. M itchell fusese un u l

d in tre aceste lucru ri prosteşti.D e nicăieri, N ia ll îşi făcu apariţia.- Ţi-e bine?- îm i va fi. Leslie se în toarse , ca să se îndepărteze de

M itchell, dar acesta o prinse de b raţ. D in tr-odată , îi apăru în m in te im aginea tra fican tu lu i ghem uit la p ăm ân t, cu

176 MELISSA M ARR

m âna ei pe încheie tu ra lui. „A r fi ceva rău. Ea se u ită lung la m âna lui M itchell pe pielea ei. Ei şi? El este cel rău.*

- N u o atinge pe Leslie! spuse N iall. N u făcu nici o m işcare, dar în co rdarea co rp u lu i său era destu l de clară ca oam enii d in ju ru l lo r să se îndepărteze.

- N iall? E în regulă. N u s-a în tâm p la t n im ic. Ea îşi trase b ra ţu l d in m âna lui M itchell, dar, când se în toarse cu spatele la el, acesta îi trase o palm ă peste fund. P rieten ii lui începură d in n o u să râdă, dar, de data asta, râsul lo r părea p u ţin nervos.

Leslie se în toarse pe loc, cu p u m n u l strâns, furioasă în asem enea m ăsură, încât se sim ţea necuviincios de bine. P en tru o clipă, nu mai văzu n im ic în faţa och ilo r. T o ţi oam enii d in club se u itau la ea, num ai că n u ară tau ca nişte oam eni. G heare, spini, aripi, coarne, blană, trăsă tu ri d iform e, atât de m u lţi oam eni care arătau n ep o triv it. A sta o făcu să se oprească.

N iall făcu u n pas în faţa ei şi o în trebă:- T e sim ţi bine?Ea era o ricu m , num ai b ine nu. Pulsu l ei o luase razna

ca şi cum ar fi consum at p ilu le de cofeină cu câteva doze de espresso. V ederea îi juca feste, em oţiile ei erau u n de­zastru şi nici n u se gândea să recunoască v reu n u l d in tre aceste lucru ri cu voce tare . In sch im b, spuse:

- Mi-e bine. E în regulă. T o tu l e... bine. N u trebu ie să...El o în trerupse:- N u ar treb u i să se p o arte cu tine atât de nepoliticos.Leslie îşi puse m âna pe um ăru l lui N iall.- E un n im eni. Vino!

OBSESIE 177

M itchell îşi dădu ochii peste cap. Ea spera ca el s-o lase baltă, dar era prea beat ca să aibă în ţe lepc iunea să-şi ţin ă gura. El se aplecă p u ţin spre N iall:

- N u e nevoie de acte de ero ism ca să ajungi în p an ta ­lon ii ei, om ule. Ea-şi desface p icioarele alea sfrijite p e n tru oricine. N u-i aşa, Lezzie?

Sunetu l care ieşi d in gura lui N ia ll era m ai m u lt an i­m alic decât om enesc. Se repezi cu co rp u l în c lin a t curios, ca şi cum ceva anum e îl op rea fizic pe loc. M itchell se retrase. Leslie se duse după el. Se în tin se şi-i apucă faţa lui M itchell cu am bele m âini. II trase spre ea ca şi cum ar fi v ru t să-l sărute. C ând acesta fu destul de ap roape ca să sim tă pe buze vorbele ei, ea şopti:

- N u! N u în noap tea asta! N iciodată! Ea îi strânse apoi faţa cu m âinile până ce-i apăru ră lacrim i în ochi. T e voi m ânca de viu! A i înţeles?

A poi, îl lăsă să plece, iar el se trase înapoi îm pleticindu- se. Cei care o u rm ăreau , cei care îi păruseră doar cu o clipă în a in te acoperiţi cu pene, c iudat p ro p o rţio n a ţi şi falşi în m u lte alte p riv in ţe rân jiră . C âţiva îi făcură sem ne ap ro ­batoare cu capul. A lţii ap laudară. Ea n u se m ai u ită la ei. Ei nu con tau . C eea ce con ta era că in im a ei bătea d in n o u regulat.

C âţiva paşi m ai înco lo , M itchell răm ăsese bo lborosind .- Ea... ea... aţi văzu t... căţeaua m-a am enin ţa t...C h ia r în acel m om en t, Leslie se sim ţi de neînvins, ca şi

cum s-ar fi p u tu t băga în tr-o încăierare şi ar fi răm as neatinsă, ca şi cum ar fi existat o extraenergie care v ib ra în oasele ei. A sta o făcea să-şi dorească să se m işte, să

178 MELISSA MARR

hoinărească, să vadă până unde p u tea să în tin d ă coarda, începu să se îndepărteze, dar N ia ll îi atinse delicat b ra ţu l.

- Sunt to t felul de perico le acolo, afară. El îi p rin se şi-i susţinu priv irea. A r fi m ai sigur dacă aş m erge cu tine.

Siguranţa n u era tocm ai ceea ce o in teresa în m om en tu l acela. N u pu tea spune că se sim ţea în siguranţă. D e n e în ­vins, stăpână pe situaţie , p u te rn ică - aceste cuv in te păreau mai aproape de adevăr. O rice a r fi fost acest curaj, această tărie, această d iferenţă, ei începea să-i placă. începu să râdă.

- N u am nevoie de protecţie, dar aş accepta com pania ta.

C u toa te că N iall era mai m u lt tăcu t în tim p ce um blau pe străzile în tu n eca te , tăcerea n u era apăsătoare sau inco ­m odă. P resim ţirile ei negre, grijile ob işnu ite şi tem erile ei păreau să fie absente. E ra bine; ea se sim ţea bine. A legerea pe care o făcuse, de a se sch im ba, de a-şi decora pielea fusese u n m o m en t decisiv în viaţa ei.

N ia ll o p rinse de m ână în v rem e ce m ergeau.- V rei să răm âi la Seth în noap tea asta? A m o cheie.D orea să-l în trebe de ce-i păsa unde doarm e ea, dar şansa

de a răm âne în tr-un loc sigur era un m otiv destul de p u - tern ic p en tru a nu în treba nim ic. Poate că se sim ţea invul - nerabilă, dar nu era com plet lipsită de logică. Aşa că întrebă:

- U nde e Seth?A

- In m ansardă, cu A islinn.- Şi unde ai tu de gând să răm âi? în treb ă ea.- Afară.- D eci, tu vei d o rm i în curte? Ea p riv i în altă p arte şi,

pe când făcea asta, îl observă cu coada och iu lu i. F aţa lui

OBSESIE 179

era aproape de nerecunoscu t. O ch ii lui nu m ai erau doar căprui: ochii lui sclipeau în tr-o n u an ţă arăm ie de lem n foarte vechi, aveau strălucirea un u i lucru m ângâiat prea des. C icatricea lui era roşie ca o rană încă dureroasă, crestată , ca şi cum un anim al l-ar fi zgâriat adânc cu o gheară lungă pe faţă. D ar nu aceste lu c ru ri erau cele care o făcură d in tr-o d ată să-şi ţin ă resp iraţia: e l'stră lucea uşor, ca şi cum ar fi fost ilum inat de un foc in terio r.

C a şi la C ro w ’s N est, ceea ce văzuse cu câteva clipe în a in te şi ceea ce vedea acum n u era deloc acelaşi lucru , începu să trem ure , privindu-1 uim ită , în tin zân d m âna ca să atingă um brele negre şi groase care persistau în ju ru l lui. Acele u m b re negre se în d rep ta ră p lu tin d spre m âna ei, de parcă ea ar fi fost un m agnet.

- Leslie? Ii ro sti în şoaptă num ele, şi vocea lu i era vocea vân tu lu i gon ind pe o alee, nu u n sunet scos de o fiin ţă om enească.

Ea clipi, sperând ca el să nu fie u n u l d in tre acei oam eni care să în trebe: „La ce te gândeşti?44 N u era sigură ce ar fi p u tu t răspunde. U m b re le îşi făcuseră d ru m p rin tre dege - tele ei în tinse, iar ea avu p en tru o secundă în im agine sticla cu cerneală p en tru tatuaje de la m agazinul lui R abbit: acele u m b re încercaseră să se târască spre ea după ce ieşiseră din sticla fără capac.

N iall vo rb i d in nou:- V reau să răm ân cu tine, dar n u po t.N eh o tă râ tă , se în toarse cu faţa spre el, nespus de u şu ­

ra tă p e n tru că el ară ta iarăşi n o rm al. Ea se u ită pe stradă. T o tu l părea în regulă. „Ce s-a în tâm p la t de fapt?44 E ra pe

180 MELISSA MARR

p u n c tu l de a-şi în toarce d in n o u capul, ca să vadă dacă el avea să-şi schim be din nou înfăţişarea, dar el îi rid ică m âna şi o duse la buze, apoi îi săru tă apăsat partea in te rio a ră a încheie tu rii m âinii.

Fata u ită a-1 m ai p riv i cu coada och iu lu i, u ită to tu l despre um bre le care parcă se tâ rau spre ea. A vea de ales. A r fi p u tu t p riv i u râ ţen ia , c iudăţen iile , n ed rep ta tea sau s-ar fi p u tu t lăsa în voia b u cu riilo r v ieţii. Ea asta voia, plăcere, în locul urâţen iei. N ia ll îi oferea această plăcere.

El se ap rop ie m ai m u lt şi-şi aplecă u şo r capul, faţa lui zăbov ind acum deasupra gâtu lu i ei, acolo unde i se sim ţea pulsul. Fetei i se păru că-1 aude spunând:

- Ştii la ce aş ren u n ţa ca să fiu cu tine? D ar apoi, se retrase şi d is tan ţa reveni în vocea lui. Lasă-mă să te duc la locu in ţa lui Seth în noap tea asta! V oi sta cu tin e până adorm i, dacă vrei, dacă m ă vei lăsa.

- Bine. Leslie se sim ţi am eţită şi, clătinându-se, se sp ri­jini de el.

N iall îi cuprinse faţa în m âinile lui.- Leslie?- Da. Te rog! Se sim ţea euforică şi cuprinsă de o

fericire im ensă. E ra nem aipom en it - şi voia m ai m ult.Buzele lu i erau destul de aproape ca să-i poa tă sim ţi

resp iraţia cu fiecare cuvânt.A

- îm i pare rău. N u ar treb u i să fac asta...- A m spus „da“.Iar el se ap rop ie m ai m u lt, făcând să dispară şi d istan ţa

aceea m ică d in tre ei, şi o sărută. Ea sim ţi aceeaşi năvală de v ân tu ri sălbatice pe care crezuse că le aude în vocea lui.

OBSESIE 181

Sim ţea cum acea p u te re o înfăşoară, ca şi cum aerul s-ar fi făcut din ce în ce m ai solid şi ar fi atins-o d in to a te părţile sim ultan , b lând şi ferm în acelaşi tim p . Sim ţea altfel păm ântu l de sub picioare, ca şi cum , dacă s-ar fi u ita t, ar fi văzut un stra t gros de m uşchi de copac. E ra o senzaţie euforică, dar, undeva în in te rio ru l ei, panica încerca din răspu teri să iasă la suprafaţă. în cep u să-l îm p ingă şi deschise ochii.

El o strânse m ai tare şi-i şopti:- E bine. T o tu l va fi bine. P o t să m ă opresc. P u tem să

ne... oprim .D ar parcă era pe m arginea u n u i abis, un vârtej de

arom e şi cu lo ri pe care ea n u le cunoscuse v reodată şi nici nu ar fi crezu t că pu teau exista. Panica d ispăru , şi singurul luc ru la care se pu tea gândi era să găsească o cale de a ajunge în acel abis, de a aluneca pe acea pan tă , ca să se scufunde încet. N u era nici un fel de su ferin ţă acolo. A colo nu era n im ic altceva decât extaz, o stare p lăcu tă de am o rţire şi o senzaţie de îm p lin ire sufletească.

- N u te opri, m u rm u ră ea şi-l strânse m ai tare.„N u e b ine .“ Ea ştia acest lucru , dar nu-i păsa. M ici

fu ioare de u m b ră dansau la lim ita câm pulu i ei vizual, ro tindu-se ca şi cum aveau să se în tin d ă să m istu ie luna. „Sau pe m in e / Şi, în m om entu l acela, ea spera că v o r reuşi.

C apito lul 18

Pe când o conducea pe Leslie pe străzile care duceau la tren u l lui Seth, N iall se în treb a doar cât tim p ar fi p u tu t rezista fiind încon ju ra t d in toa te părţile de atâta oţel. Această parte a oraşului era greu de supo rta t p en tru orice zână s-ar fi aventurat pe acolo, cu excepţia unui rege. Acesta era şi m otivu l p en tru care el voise să o ştie pe Leslie acolo, departe de ochii iscoditori ai zânelor lui Irial. A sta nu avea să-l oprească pe Irial în persoană, dar Leslie ar fi fost în siguranţă departe de restu l celor de la C u rtea în tu n ericu lu i - şi, în acelaşi tim p, l-ar fi îm bolnăv it pe N iall.

„Eu m erit să m i se în tâm p le asta to tu şi, această boală .“ El se apropiase p rea m u lt de ea, trecuse peste anum ite lim ite de care ştia că n u treb u ia să treacă. D u p ă to t acest tim p , el se apropiase p rim ejd ios de m u lt ca să cedeze acum , ştiind ce era de fap t - ia r ea ar fi m u rit d in cauza asta, dacă el ar fi cedat.

- M ai eşti cu m ine? în treb ă ea.- Sunt. Se în toarse ca să se u ite la ea şi-i văzu: Bananach

şi câteva d in tre cele m ai neascu ltă toare zâne de la curtea Iui Irial. Ei n u erau destu l de aproape ca să o vadă pe I ,cslie, d a r aveau să o vadă dacă N ia ll n u ar fi luat-o de

OBSESIE 183

acolo. O trase în faţa unei in tră ri în tunecoase şi răm ase cu spatele spre stradă, ţinând-o departe de p riv irea lor. Ea nu rezistă. In sch im b, îşi lăsă capul pe spate, ca el să o poată săruta din nou. „încă un sărut, doar atât."

C ând se îndepărtă de ea, fu m ult mai atent, bucurându-se de p riv irea din ochii ei sclip itori, bucurându-se la gândul că o făcuse să sim tă atât de in tens că aproape se prăbuşise, dar păstrându-şi cu ferm itate strălucirea la locul ei. El voia să o în treb e ce auzise, ce văzuse m ai devrem e, dar asta nu era o conversaţie pe care să o poată începe - n u când regulile im puse de A islinn trebu iau respectate şi nu cu Bananach pe străzi, după ei.

A supra acestui lucru ar fi tre b u it să se concen treze - am en in ţa rea pe care o rep rezen ta Bananach. N ia ll îşi în toarse capul, ca să o vadă mai bine pe zâna avidă după războ i, încercând să se gândească la nişte o p ţiu n i de retragere în siguranţă. T o tuşi, m in tea lui era confuză. B ananach era ex trem de frum oasă, ca în to td eau n a , capul îm p o d o b it cu pene de co rb , care era de fap t im aginea ei reală, rivalizând cu farm ecul păru lu i negru şi lins. E ra una d in tre cele mai pu ţin m anierate zâne care răm ăseseră la cu rtea lui Irial. Ea era cea care îl detronase pe Irial şi care căutase fără în trerupere să facă din nou acest lucru - n u ca să p re ia puterea, ci ca să stârnească războ i în in te rio ru l cu rţii. F ap tu l că acum colinda străzile după p radă cu câţiva Ly Ergi după ea nu prevestea nim ic bun.

„A r treb u i să m ergem . A cum . A r trebu i..."Leslie se lipi mai tare de el. N ia ll m ai insp iră o dată

p arfu m u l neobişnu it de dulce care era num ai al ei.

184 MELISSA MARR

M u rito rii m iroseau în to td eau n a atât de diferit. El aproape că uitase cât de m u lt îi plăcea asta. O săru tă pe gât, astfel că ei nu i se p ăru ciudat că el îşi ţin ea ch ipu l ascuns acolo. „Bananach nu ne-a văzut. M ai avem câteva c lipe .“ P rin tre săru tări îi spuse lui Leslie:

- Aş răm âne cu tine p e n tru to td eau n a dacă aş putea.Şi era foarte sincer. C h ia r în acel m o m en t, vorb ise

foarte sincer. El era de p rea m u lt tim p la C u rte a V erii, ca să poată în ţelege sem nificaţia cu vân tu lu i „ în to tdeauna", iar, în a in te de asta, el fusese încă şi m ai p u ţin capabil de fidelitate, dar, în acel m o m en t, aşa cum stătea strâns lip it de tru p u l ei m u rito r, sinceritatea lui era to t atât de reală ca şi pasiunea de care dădea dovadă.

„Ce este rău în fap tu l că o las să m ai stea cu m ine p e n tru o vrem e? D acă su n t a ten t..." Ea d o ar s-ar îm b o l­năvi dacă ar părăsi-o. A r fi p u tu t sta cu ea p e n tru câteva zeci de ani.

In spatele lui, sim ţi strada cu trem urând-se când îşi fă­cură apariţia G abrie l şi câţiva d in tre C âin ii lui de V ână­toare. N ia ll se înco rdă . N u ar fi fost în stare să-i în fru n te pe to ţi: B ananach, L y Ergii şi G abriel.

„Şi cum să-i explic lui Leslie?"D ar, când aruncă o p riv ire în spate, G abrie l şi ceilalţi

deveniseră inv izib ili. Leslie nu ar fi p u tu t să-i vadă sau să-i audă. G abrie l trim ise câţiva câini ale că ro r num e N ia ll nu şi le m ai am in tea - şi de care nici nu-i păsa - , iar aceştia se luară bucuroşi după cei câţiva Ly Ergi. A poi, el spuse:

- Ia-o din loc, băiete, num ai dacă nu vrei să te faci folositor!

OBSESIE 185

N iall îl în fru n tă cu privirea pe G abriel d in m o m en t ce-i

era im posib il să răspundă.- Ia-o de aici, G ancanagh! G abrie l se aplecă spre stânga

în tim p ce B ananach se repezi la el. E ra m ăreaţă, m işcân-A

du-se cu o eleganţă pe care p u ţin e zâne o aveau. In loc să se dea la o p arte d in calea ei, G abrie l răm ase în tre Bananach şi N iall.

Fem eia-corb sfâşie cu ghearele o bucată de carne d in an teb ra ţu l lui G abriel, pe care erau scrise ordinele lui Irial.

M ârâitu l lui G abrie l făcu să se zguduie z idu rile în vrem e ce se repezi la Bananach.

- Pleacă!N iall se în toarse pe când Leslie se clătina sprijinindu-se

de el, cu p riv irea confuză. Ea închise ochii şi se aplecă p u ţin ca şi cum ar fi fost gata să cadă. El se sim ţi copleşit de ruşine. Sărutările lo r îi făcuseră rău fetei şi-l zăpăciseră peste m ăsură. D acă G abrie l n u ar fi fost acolo, B ananach ar fi fost pe ei în câteva clipe.

„Ce m i se în tâm plă?" El ar fi tre b u it să p o a tă rezista unei m u rito a re , în special în p reajm a unei am en in ţă ri de m oarte . M u rito a re le fuseseră în to td e a u n a dependen te de el, dar el n u fusese n ic iodată dependen t de ele. Ele îl îm bă - taseră, îl am eţiseră a tât de tare că abia se m ai pu tea ţin e pe p icioare, dar n u fuseseră n iciodată irezistib ile p e n tru el. O p riv i pe Leslie. E ra d răguţă , dar el m ai văzuse o m u lţim e de fete drăguţe de-a lungul an ilor. F ap tu l că era d răguţă nu era un m o tiv destu l de p u te rn ic ca să-şi p iardă m in ţile , aşa

cum se în tâm p la acum . N u m ai în ţelegea nim ic. T reb u ia

186 MELISSA MARR

să se îndepărteze de ea. A şa n u o p ro te ja de zânele lui Irial sau de el însuşi.

O sprijin i cu b ra ţu l său în v rem e ce m ergeau. In u rm a lo r, auzi sunetele te rifian te ale încăierării d in tre Zânele în tu n e ricu lu i. T recuse m u lt tim p de când m ârâielile şi hârâielile lui G abrie l în sem nau u ră ri de bun-ven it, dar, în noap tea asta, C âinele de V ânătoare îi salvase pe el şi pe Leslie.

„D e ce?44U n ţip ă t bucuros al lu i B ananach îl făcu pe N ia ll să o

îm pingă pe Leslie sub arcada unei in tră ri. O sim ţi pe B ananach cum se aprop ia în grabă, am enin ţă toare .

Spatele lui Leslie era lip it de u n gard îna lt de m etal. 11 privea pe N ia ll cu aceeaşi sincerita te cu care îl p riv iseră atâtea m u rito a re de-a lungul an ilo r, buzele ei fiind în tre ­deschise p e n tru u n săru t pe care el ştia că n u i-1 va da.

- N iall?- D o ar... N u avea ce cuv in te să spună. Se u ită în altă

parte , num ărând fiecare respiraţie regulată, concentrându-se ca să o o b ţin ă . In spatele lo r, îi auzi pe câinii lu i G abrie l, care atacaseră. Bananach n u m ai scotea strigăte de bucurie. In schim b, începu să arunce blestem e asupra câin ilor. A poi, pe stradă n u se m ai auzi n im ic.

Iar el auzea resp ira ţia neregulată a lu i Leslie, la fel ca resp ira ţia lui, dovada că erau am ândoi m u lt m ai excitaţi decât ar fi tre b u it să fie. „Ea n u ar treb u i să fie a tât de am eţită după d o ar câteva s ă ru tă r i /4 N u era ca şi cum ar fi

A A A

atins-o in v reu n m od m ai in tim . „ încă .44 îşi do rea asta mai m u lt decât îşi am in tea să fi d o rit v reodată o m u rito are .

OBSESIE 187

Niall îşi puse m âinile pe gardul de fier din spatele lui Leslie: durerea pe care o sim ţi îl aju tă să-şi alunge d in m in te

gândurile absurde.Se u ită în spate, ca să aprecieze cât de sigur ar fi fost să

facă vreo m işcare. Bananach dispăruse. C âin ii de V ână­toare n u m ai erau acolo. N ic i o altă zână n u răm ăsese pe stradă. E rau num ai ei doi. îşi luă m âinile de pe gard şi deschise gura, ca să inven teze o scuză care să explice de ce o îm pinsese cu spatele la zid şi o sărutase aşa - o scuză care avea să oprească lucrurile îna in te să ajungă prea departe.

„Există oare o asem enea formulare?*4D ar m âinile lui Leslie se s trecu rară sub b luza lui,

ez itan te , dar to tu ş i acolo. El sim ţea m argin ile tă ie tu rilo r în palm a şi pe degetele ei pe m ăsură ce m âna îi aluneca în

sus, pe spatele lui.N ia ll se trase înapoi.P e n tru că n u m ai pu tea să-şi ţin ă m âin ile pe spatele lui

fiindcă se îndepărtase de ea, fata îşi s trecu ră m âin ile pe p iep tu l lui, de data asta, şi răm ase cu ele acolo, sub bluză.

D egetele ei îna in tau spre in im a lui.N ic i u n u l d in tre ei n u v o rb i şi nici n u se m işcă u n

tim p . Pulsul fetei în ce tin i şi reveni la norm al. P atim a ei se dom olise. Pe de altă parte , sen tim en tu l lui de v inovăţie nu se grăbea să dispară. N u pu tea să spună n im ic care să facă să d ispară to t ce se în tâm plase , dar n ici n u pu tea m erge m ai departe . P lanu l lui de a fi a lă tu ri de ea ca p rie ten era u n eşec terib il. El spuse doar:

- A r treb u i să m ergem .

188 MELISSA MARR

Ea făcu u n gest ap ro b a to r d in cap, dar degetele ei con ­tin u au să urm ărească liniile de pe pielea lui.

- Ai o m u lţim e de cicatric i, spuse ea fără să-l în treb e nim ic, dar lăsând com en tariu l să aştepte ho tă râ rea lui de a răspunde sau nu.

Să răspundă la o asem enea în treb are evazivă era ceva ce el n u m ai făcuse nici a tunci când regele lu i fusese p rea tâ n ă r ca să-şi dea seam a că era o în treb are în g ro z ito are , nici a tunci când o ducea pe o ricare d in tre zâne în patu l său, nici a tunci când n o u a lui regină îl văzuse p e n tru p rim a dată la an tren am en tu l gărz ilo r şi îl p riv ise cu la - crim i în ochi. D ar Leslie avea şi ea cicatricile ei, iar el ştiacare fusese cauza lor.

a .Ii săru tă cu grijă p leoapele şi-i spuse:- S-a în tâm p la t cu foarte m u lt tim p în urm ă.M âna ei se opri, răm ânând deasupra in im ii lui. O rice ar

fi crezut despre bătăile sale neregulate, ea n u spuse nim ic.In cele d in u rm ă, fata în trebă:* 7

- A fost un accident?- N u . A fost cât se poate de in ten ţio n a t. El îi luă cea -

laltă m ână şi o puse pe cicatricea de pe o b razu l lui. N ici una d in tre aceste cicatrici n u a fost în tâm plă toare .

- îm i pare rău! Se rid ică spre el şi-l săru tă pe obraz. T andre ţea ei era ch iar m ai periculoasă decât pasiunea.

D acă stătea să se gândească la aceste cicatrici, pu tea să-şi am intească acea durere , la fel de vie acum în m in tea lui ca şi a tunci când se în tâm plase . A m in tirea d u re rii îi lim pezi

m intea, îl ajută să se concentreze asupra locului în care era

OBSESIE 189

în acel m o m en t şi-l făcu să-şi dea seam a cum ar fi tre b u it să fie p en tru Leslie: pu tern ic , a ten t, un p rie ten . Spuse:

- A m suprav ie ţu it. N u asta e ceea ce contează? Să supravieţuieşti?

Ea se u ită în altă parte .- Aşa sper.- A i o părere m ai p roastă despre m ine acum?Ea p ăru şocată:- N u! D um nezeu le , nu!- U n ii ar avea, în locul tău.- S-ar înşela. O ric in e te-a răn it... C lă tină d in cap,

expresia ei fiind acum sângeroasă. Sper să fi avut de suferit p en tru asta.

- N u au avut. P riv i în tr-o parte . D acă ea ar fi ş tiu t cât de rău îl zd rob iseră , l-ar fi com pătim it? L-ar fi c rezu t m ai p u ţin bărbat p e n tru că nu fusese destul de p u te rn ic ca să scape de ei? Scăpase de ei m ai tâ rz iu . Pe atunci, ar fi de­ven it bucuros o u m b ră - p referând să dispară decât să m ai în d u re vreo clipă durerea aceea, acele am in tiri. A r fi fost m u lt m ai u şo r să cedeze, să sfârşească. In sch im b, u ltim u l Rege al V erii îl găsise, îl luase la C u rtea V erii şi-i acordase tim p u l necesar să-şi redobândească m ândria şi să-şi refacă starea sufletească.

- E groazn ic să te gândeşti că ei sun t undeva acolo. Fata p riv i peste el, la străzile în tuneca te , cău tând cu p riv irea nişte ch ip u ri în în tu n e ric , aşa cum o m ai văzuse făcând în atâtea n o p ţi, când el m ergea nevăzu t a lă tu ri de ea. N u ştiu n iciodată . N u-m i am intesc câteva d in tre feţele lo r... E ram drogată când ei... Ştii tu .

190 MELISSA MARR

- Te-au v io lat, spuse blând. Şi, în tr-adevăr, ştiu exact ce vrei să spui.

M âna ei u rm ări d in n o u lin ia uneia d in tre cicatricile lui, de data asta m u lt m ai ez itan t. E xpresia stupefia tă a ch ipu lu i ei con firm a faptul că-1 înţelesese.

- T u ?El dădu d in cap.- A fost cu o veşnicie în urm ă.O ch ii ei se u m p lu ră de lacrim i.- D ispare oare vreodată? Panica?Şi se u ită la el cu atâta speran ţă , dorindu-şi ca zâna să

poată m in ţi. D a r el n u putea. Spuse doar:- O să treacă. Peste câteva zile, peste câţiva ani, aproape

că nu-ţi vei m ai am in ti nim ic.- T o t e ceva, nu?- Va fi aproape to tu l, în câteva zile. O săru tă delicat,

doar atingând-o u şo r cu buzele, fără să caute să-i trezească pasiune, ci d o ar să o liniştească. Şi, uneo ri, în tâ ln eşti pe cineva care n u te vede altfel dacă îi spui asta. A sta în ­seam nă to tu l.

T ăcu tă , îşi lăsă faţa pe p iep tu l lui, iar el o strânse în braţe şi recunoscu în sinea lui cât se poate de sincer: „Pen - tru această m u rito a re aş nesoco ti o rd inele reginei mele, mi-aş abandona regele şi cu rtea care m-au p ro te ja t în to ţi aceşti ani. Aş face to a te aceste lu c ru ri." D acă o lua în braţele lui, avea să o păstreze. N u ar fi lăsat-o să sufere aşa cum suferiseră celelalte m u rito a re a tunci când le părăsise. Avea să o păstreze cu sau fără perm isiunea cu rţii sale. Irial nu ar fi p u tu t să o ia, iar K eenan nu ar fi sta t în tre ei.

Capitolul 19

Leslie se trez i în to iu l n o p ţii şi-l văzu pe N ia ll în tin s lângă ea, febril, cu pielea udă şi lucioasă d in cauza tran s­p iraţiei. N u se clin tea deloc, era perfect nem işcat. P iep tu l lui n u părea să se m işte deloc.

11 apucă de u m ăr şi-l scutură.- N iall?El clipi uitându-se la ea şi nu-i luă prea m u lt să se ridice

şi să se uite îm preju r.- Eşti cum va rănită? E cineva aici?- N u . P ielea de sub m âna ei era fie rb in te la atingere,

m u lt m ai fie rb in te decât ar fi fost posib il. E şti bo lnav , N iall. Stai aici!

Fata se duse la baie şi luă un p ro so p m ic, p e n tru m âini. D upă ce-1 îm b ibă cu apă rece, se în to arse la el. N ia ll îşi închisese ochii şi stătea în tin s pe p a tu l en o rm al lu i Seth. D acă n u ar fi a ră ta t ca şi cum ar fi fost pe m oarte , ar fi o ferit o privelişte m in u n a tă och ilo r. Ea se aşeză în genunchi pe pat şi îi şterse faţa şi p iep tu l cu o p ro so p u l rece ca gheaţa. El n u reac ţionă deloc. O ch ii lu i răm aseră închişi. Bătăile in im ii lu i bufneau su rd şi destul de rap id , după cum îi sim ţea pulsu l zvâcnindu-i la gât.

192 MELISSA M ARR

- C rez i că ai pu tea să m ergi până în cam era d in faţă? Aş pu tea să chem u n taxi, şop ti ea începând să caute cu p riv irea peste to t p rin cam eră te lefonu l ei m obil.

- U n taxi care să m ă ducă unde?- La spital. P ro so p u l ud era deja fie rb in te la atingere,

iar co rp u l lui n u se răcise deloc.- N u . N u v o m m erge acolo. R ăm âi aici sau du-te la

m ansardă. El deschise ochii şi o p riv i. N u ar fi p u tu t con ­funda acea p riv ire p e n tru n im ic în lum e.

Ea oftă, dar îşi m en ţin u vocea b lajină în tim p ce spuse:- D ragule, eşti bolnav. Ştii ce-i în neregulă cu tine?- Sunt alergic.- La ce? A i cum va vreo doză p en tru o injecţie? Ii ridică

b luza de pe podea şi căută în b u zu n aru l d in faţă. N u era n im ic în el. A ru n că bluza. „U nde în altă parte?" Pe n o p ­tiere n u era n im ic. Se aplecă şi p ipăi buzunare le jeanşilo r lui - care erau încă pe el.

N iall o p rinse de m ână.- N u te-am adus aici ca să facem sex şi n u m ă sim t

deloc b ine d in cauza asta, dar - o trase în faţă până ce ajunse pe p iep tu l lui - asta nu înseam nă că sun t im u n la atingerea ta.

P u n ân d o m ână pe perete, ca să se sprijine, el se ridică.- A ju tă-m ă să ies! A m nevoie de aer. T reb u ie să-mi

lim pezesc m in tea îna in te să spun ceva ce nu p o t să spun.- C eva ce n u p o ţi să spui? Ea veni to tu ş i lângă el

oferindu-i sp rijinu l ei. îşi trecu fără vlagă u n b ra ţ pe după um erii ei, iar ea îl cuprinse pe după m ijloc.

M ai m u lt v o rb in d cu ea însăşi, Leslie spuse:

OBSESIE 193

- Seth. A sh. T o ţi au secrete. P riv i în sus, spre N iall. A r trebu i să to t în treb până ce voi reuşi să scot câteva răspunsuri de la cineva. Ea îşi co n cen tră to a tă a ten ţia ca să-l poată ajuta să treacă p rin toa te com p artim en te le tren u lu i şi să ajungă la uşă. El sâsâi când în tin se o m ână şi atinse uşa. A m ândoi se îm piedicară când el sări înapoi.

- Eşti teafăr?- N u , spuse el. N u prea. D ar voi fi.N eştiin d ce să spună sau ce să facă, Leslie se u ită în jur.

V ăzu un u l d in tre scaunele de lem n ale lui Seth.- V ino! spuse ea.N ia ll se sprijini greoi pe um erii ei în tim p ce fata trăgea

după ea scaunul, departe de tren , în în tu n ericu l cu rţii. E ra jenan t, dar avea destul an tren am en t în execuţia acestor m işcări, p e n tru că ea era cea care-şi aju ta ta tăl să ajungă în cam era lui când era beat. N ia ll se aşeză pe scaun. Ea tocm ai se desprinse de el când K eenan îşi făcu apariţia . Părea că se m aterializase de undeva d in în tu n e ricu l de­pou lu i. N u fusese vizib il până atunci şi deodată era în faţa lo r, şi furios.

- C e a fost în capul tău? în treb ă K eenan.N ia ll n u răspunse.Leslie se înco rdă , cuprinsă de u n im puls să o ia la fugă

atunci când el se apropie . N u era sigură de unde apăruse el şi de ce era acolo. N u pu tea să n u se în treb e cum de sosise a tât de brusc sau de ce se sim ţea a tât de tu lb u ra tă de p rezen ţa lui. T o t ce ştia era că K eenan o înspăim ânta şi că voia ca el să plece.

- N u ştiam că are o alergie la... Leslie îi aruncă o p riv ire lui N iall... la ce eşti alergic, de fapt?

194 MELISSA MARR* -------------- ------------------------- -------- ■----- -------------------------- -------

- La fier. O ţe l. E alergic la fier şi la o ţel. C u to ţi i su n ­tem . K eenan se în c ru n tă . A sta nu ajută la n im ic, N iall.

Leslie se ap rop ie m ai m u lt de N ia ll, sim ţindu-se, fără îndoială, s tân jen ită de o stilita tea din vocea lui K eenan. „Sărat p e n tru furie, ca gustul de apă sălcie pe care-1 sim t în

A.gură.“ Ii atinse um ăru l lui N iall şi constată că pielea lui era m ult m ai rece acum .

- N u e locul aici, m u rm u ră N iall.D ar K eenan continuă:- D acă Irial o vrea...Leslie îşi p ie rdu cum pătu l.- Eu sun t ch iar aici, ticălosule. Şi cum înd răzneşti să

vorbeşti aşa cu el? A i crede...- Leslie! N iall îşi puse m âna peste m âna ei.- N u! C u m de p e rm iţi aşa ceva? îşi în toarse p riv irea la

N iall p e n tru o secundă, apoi se u ită d in n o u la K eenan. N u v o rb i despre m ine ca şi cum nu aş fi aici. N u te p u rta ca şi cum un p rie ten de-al tău p sih o p a t s-ar da la m ine, asta însem nând ...

- Ai p u tea să taci d in gură m ăcar de data asta? K eenanA

se ap rop ie de ea. In ochii lui păreau să strălucească nişte m ici flăcărui. H ab ar nu ai despre ce vorbeşti.

- Fă paşi! Leslie încercă să rid ice m âna, ca să-l ples­nească şi să facă să-i d ispară acea expresie de pe faţă, care părea p lină de b u n ăv o in ţă , dar N ia ll o apucase strâns de am bele m âini.

- N u sun t sigur de ce o vrea pe ea, dar... K eenan rid ică din um eri. ...dacă e im p o rta n tă p e n tru el, v reau să ştiu de ce. F ap tu l că îţi faci singur rău p e n tru ea ar supăra-o pe A islinn , iar m ie n u m i-ar fi de nici un folos.

OBSESIE 195

Leslie răm ase cu gura căscată în tim p ce K eenan v o r­bea: vo rbele lui păreau cu to tu l d iferite de cele pe care le rostea în p rezen ţa lui A islinn, el părea altă persoană decât cea care frecventase cursurile de la B ishop O .C . în acele câteva săp tăm âni d in toam nă. Părea bă trân , m u lt m ai bătrân decât ar fi fost posibil să fie, şi crud.

- F ii m ai a ten t şi distrează-te, p rie tene G ancanagh! A poi, după ce o m ai m ăsură o dată, scurt, pe Leslie din cap până-n p icioare, fapt care o făcu să se sim tă a tât de expusă încât îşi dorea să se ascundă undeva, K eenan plecă.

A

Leslie răm ase p riv in d curtea în tu n eca tă a depoulu i. In ciuda în tu n e ricu lu i, zări co n tu ru l vag al siluetei lui K eenan în vrem e ce acesta se îndepărta cu paşi m ari.

Lângă ea, N iall u rm ărea tăcu t um brele.Leslie stătea alături de el. Ii atinse frun tea , gâtul şi

p iep tu l: febra cedase. Părea că se sim te bine d in p u n c t de vedere fizic - obosit, dar sănătos.

- K eenan are in ten ţii bune, dar îşi face griji...- Este crud. E josnic. N u e persoana care p re tin d e că

este a tunci când A sh e de faţă. E l... Se o p ri şi-şi sch im bă to n u l vocii. D acă există v reu n m o tiv p e n tru care eşti am abil cu el, acum ar fi m o m en tu l p o tr iv it să îm i spui

care este acela.- N u p o t. El este cam stresat acum . A islinn îl ajută, dar

su n t atâtea lucru ri pe care nu ţi le p o t spune. Aş face-o dacă aş pu tea. Ţi-aş spune to tu l. S-ar pu tea să nu m ai vrei să m ă vezi după asta, dar... O trase pe genunchii lui şi o p riv i cu atenţie.

196 MELISSA MARR

- D ar ce? Fata îl cuprinse cu braţele. Şi fu ria ei îm ­p o triv a lui K eenan, neîncrederea ei, nelin iştea - to a te acestea d ispărură.

N iall îi spuse:- Sper că vei vrea să m ă m ai vezi după ce toa te secretele

noastre v o r fi dezvăluite. Va fi alegerea ta, dar eu sper sincer că vei vrea to tu şi să fii lângă m ine.

Ea n u era sigură că vrea să ştie adevărul, dar trebu ia să~l afle. Ii plăcea de N iall mai m ult decât ar fi treb u it după atât de p u ţin tim p , dar nu ar fi fost in teresată să se im plice mai m ult în tr-o relaţie dacă el ar fi făcut parte d in vreo reţea crim inală. E ra deja sătulă de astfel de lucru ri în viaţa ei.

- Eşti cum va im plicat în ceva ilegal?- N u .- N u e v o rb a despre trafic de droguri? Se în co rd ă în

vrem e ce aştepta răspunsul.- N u eu. N u .- Keenan?N iall izbucni în tr-u n râs zgom otos.- A islinn n u i-ar to le ra v reodată aşa ceva, ch iar dacă el

ar avea asem enea ten d in ţe - pe care însă n u le are.- O h! Ea se gândi la to a te astea: fap tu l că, peste to t

unde m ergea, K eenan era ra reo ri singur, c iudatu l club, alergia aceea stranie, to a tă discreţia pe care A islinn şi Seth o păstrau cu sfin ţenie. N ic i u n u l d in tre aceste lu c ru ri nu se po triv eau cum ar fi treb u it, nu aveau nici o noim ă, ind iferen t de m odul în care le-ar fi p riv it.

„Ceea ce ar treb u i să m ă îngrozească.“ D ar em oţiile ei nu prea se p o triv eau cu această idee. „Ceea ce, de aseme - nea, ar treb u i să m ă sperie .“

OBSESIE 197_ - — ------- ----------~

Ii susţinu priv irea lui N iall şi-l în trebă:- C u m te-a num it?- G ancanagh. E un fel de num e de familie. D ar nu-ţi po t

explica mai m ult acum . N iall oftă şi o trase mai aproape. In noaptea asta, am să fac to t ce p o t ca să răspund la orice în trebare mi-ai pune, dar A islinn... Ea trebu ie să stea de vorbă cu tine înainte ca eu să fac asta. N ici o în trebare până la noapte. A m să-i explic şi ei că noi, că eu... Ea va înţelege. N e în tâln im la C ro w ’s N est? V om vorb i cu ea.

Leslie ar fi v ru t să-l silească să-i spună im ediat despre ce era vo rba , dar pu tea să-şi dea seama, după în co rdarea şi to n u l lui în g rijo ra t, că el nu avea să facă asta. Se în toarse , astfel că acum era cu faţa spre el.

- P ro m iţi să-mi spui to tu l? La noapte.- P rom it! N iall zâm bi.Leslie îl săru tă cu grijă. Ştia că avea să-i spună, era

sigură de asta, era sigură de el.D a r el se retrase aproape im ediat şi o în trebă:- D eci aş pu tea să văd şi eu ta tu a ju l tău neterm inat?

Sau e plasat în tr-u n loc indecent?Ea râse.- E sus, în zo n a u m erilo r m ei... Subtilă sch im bare a

subiectului.Avusese to tu şi efect sau poate săru tu l lui fusese cel care

o făcuse să se sim tă atât de relaxată. C h ia r dacă el se oprise, ea îşi sim ţise co rp u l răspunzând în tr-u n fel în care n u crezuse că avea s-o m ai facă vreodată.

- D eci, p o t să văd şi eu tatuajul? El începu să o aplece în faţă, încă ţinând-o în braţe.

198 MELISSA MARR

- La noap te . R ab b it îl va te rm in a în noap tea asta, după ce ies de la lucru . A poi, vei pu tea să-l vezi - când va fi com plet te rm in a t. Fata n u era sigură de ce, dar, d in m o ­m en tu l în care ieşise d in salonul lui R abb it, răm ăsese cu o pu te rn ică aversiune faţă de ideea de a arăta cuiva ta tua ju l ei. „N u încă .“

- U n m o tiv în plus ca să aştep t cu nerăbdare în tâ ln irea noastră, în cazul ăsta. Să v o rb im , să adm ir creaţia de pe pielea ta şi - el îi aruncă o p riv ire care îi făcu in im a să bată mai iu te - să facem orice altceva te-ar face fericită.

N iall o sărută uşurel pe frunte, pe obraji, pe ochi şi pe păr.- N u vreau să pleci, şop ti ea găsind că era m u lt m ai

uşor să recunoască asta în în tu n eric . D a r com en tariile lui K eenan. Felul în care el... T e vreau lângă m ine acum! Te-am v ru t aici, cu m ine, de lun i întregi!

El o săru tă atunci de-adevăratelea, nu cu b lândeţe, cum o făcuse cu p u ţin tim p înain te , ci sălbatic.

D upă aceea, el îi spuse:- V oi pleca de lângă K eenan şi A islinn dacă va treb u i.

M ă voi în d ep ărta de to a te şi de to ţi doar p e n tru şansa de a fi cu tine....

D eşi fata nu în ţelegea prea m u lt d in ceea ce se în ­tâm pla , p ricepu că el se oferea să ren u n ţe la fam ilia lui p en tru ea. „D e ce? D e ce ca să fie cu m ine ar în sem na să ren u n ţe la fam ilia lui?“ îşi trecu degetele peste faţa lui.

El îi spuse:- D acă mă vrei în viaţa ta, vo i fi aici. A tâ t tim p cât vrei

tu . Să-ţi aduci am in te de asta! îm i va fi bine. V oi sta cu tine şi vo m fi în regulă. Ind iferen t de ce se va în tâm pla sau ce vei afla, adu-ţi am in te de asta!

OBSESIE 199

Ea în cu v iin ţă tăcu tă , deşi avea im presia că se rătăcise în tr-o lum e bizară, unde to t ce credea că-i era cunoscu t dispăruse pe neaşteptate. D ar, în ciuda tu tu ro r acestor ciu­dăţenii, fap tu l că era în braţele lui N ia ll o făcea să se sim tă în siguranţă, iub ită , ca şi cum lum ea nu ar fi fost în g ro ­zitoare. T o tu şi, n u p u tea răm âne în H u n tsd a le , n u p u tea să locuiască în co n tin u are cu R en şi cu ta tă l ei, n u acolo unde se petrecuseră lucru ri atât de în fio ră toare .

- N u p o t să-ţi cer să ren u n ţi la to a te când eu nici m ăcar n u sun t sigură unde voi fi la anul. C olegiul. Şi încă n u ne cunoaştem , n u destul. Şi...

- A i vrea să ne cunoaştem m ai bine? în treb ă încetişor.- Da!- A tunci, vom găsi o cale. A poi, se rid ică încet cu ea în

b ra ţe şi începu să m eargă spre tren . C ân d ajunse la v reun m etru de acesta, se op ri şi o lăsă jos.

- In tră şi culcă-te! V oi fi aici când te vei trez i. La noap te , A islinn îţi va spune to tu l... sau o voi face eu.

Ia r când Leslie se ghem ui în pa t, sim ţi că are încredere dep lină în N ia ll, în rela ţia lo r, se sim ţi înc reză toare că to tu l va fi bine. A cele fan tezii ale ei de a găsi pe cineva căruia să-i pese de ea, care să o respecte ca persoană poate că nu erau atât de im posib ile cum păruseră a fi.

Capitolul 20

A bia se făcuse d im ineaţă , când Iria l in tră la P ins and Needles, u rm ărin d u -i pe m u rito r ii de afară cu un n o u interes. Leslie avea să-i dea destul d in calita tea ei de m uritoare , iar asta însem na m ai m u lt decât ar fi fost el în stare să acum uleze hrănindu-se pe seam a lor, ca să fie din ce în ce m ai pu te rn ic . A sta funcţionase p e n tru câteva d in ­tre zânele-ciulin , funcţionase în cazul lui Jen n y G reen tee th şi al su ro rilo r ei. El nu pu tea să-şi p iardă pu terile . El nu p u tea p e rm ite ca zânele lu i să-şi p iardă p u te rile şi să fie ucise de m u rito ri. A sta n u era o op ţiu n e . El o va avea pe m u rito a rea lui, se va h răn i - p rin in te r­m ediul ei - , ca să-şi poată h răn i curtea. D acă ar fi fost destul de p u te rn ic i, el şi m u rito a rea lui ar fi p u tu t suprav ieţu i. D acă ea n u era a tât de p u te rn ică aşa cum crezuse el, avea să m oară sau să înnebunească, iar el s-ar fi stins de foam e, ar fi d ispăru t sau, m ai rău, ar fi c o n trib u it la sfârşitul p ro p rie i sale curţi.

„D ar ea este o m u rito a re p u te rn ică ." El spera ca am ândoi să supravieţuiască. Lui nu-i păsase n ic iodată de v reun m u rito r; cu excepţia câtorva, num ai pe jum ătate

OBSESIE 201

zâne, p recum R abb it, care în tr-adevăr co n tau p e n tru el - dar n u m u rito ri adevăraţi.

- Iri! C h ipu l lui R abbit fu lum inat de o inexplicabilă bucurie pe care părea să o sim tă ori de câte ori îl v izita Irial.

- Iepuraşule!1R abb it se încrun tă .- Ei, p rietene, trebu ie să încetezi să m ă strigi aşa. A ni şi

T ish sun t pe aici pe undeva. Ştii şi tu cum sun t ele.- Ştiu. Irial rânji. Nu-1 pu tea vedea pe R ab b it ca pe un

adult, deşi dovada era în faţa lui. C e m ai fac căţeluşele?A

- îm i dau destulă bătaie de cap.- Ţ i-am spus eu. T o tu l e în sângele lo r. Irial scoase car­

tea pe care o adusese cu el. G abrie l le tran sm ite cele mai bune urări.

- A re el ceva ce se poate n u m i bun? A r fi fost frum os dacă fetele ar fi m o şten it aşa ceva de la el. R abb it luă car­tea, o deschise şi o răsfoi, to t atât de pasionat ca şi p rim a dată când Irial îi dăruise n işte im agini cu zânele cele m ai singuratice. S im bolurile şi schiţele n ep re lucra te erau ori-

A

ginea ta tuajelor care i-ar fi legat pe m u rito ri de C urtea In tu - nericu lu i. R abb it ar fi refăcut aceste tatuaje aşa cum zânele n u ar fi reuşit, im o rta lizân d defectele şi frum useţea până ce acestea ar fi p rin s v iaţă pe pagină, apoi căutându-i pe m u rito r ii care le-ar fi p u tu t p u rta . E ra o artă care te um plea de nelin işte - o artă despre care nici unul d in tre ei n u vorbea.

A po i, A n i şi T ish dădură buzna în cam eră, parcă sche - lălăind în felul acela m ereu exagerat:

- I r i !

MELISSA MARR.‘n;

- Ce m ai face tata?- A trim is ceva? A fost pe aici.- A cunoscut-o pe Leslie.- R abbit nu m ă m ai lasă să m erg p rin cartier.- Le-ai văzu t pe noile regine? N o i o cunoaştem pe una

«11111re ele, pe R egina Verii.- N u o cunoaştem . A m în tâ ln it-o doar. E o diferenţă.- Ba nu.- Lăsaţi-1 pe Irial să spună ceva. R abb it oftă. Poate că se

încruntase p u ţin , dar le p u rta fe te lo r de grijă aşa cum ta tă l lor n u ar fi făcut-o n iciodată . C ei d o ar pe jum ăta te zâne erau în tr-u n m o d aparte m u lt p rea gingaşi ca să poată tră i la C urtea în tunericu lu i, prea m urito ri, dar înalta C urte le-ar li d istrus sp iritu l, le-ar fi îm piedicat pasiunile înnăscu te cu to t felul de restric ţii nefireşti. C u rte a lui Sorcha îi lua pe cei care aveau daru l V ederii şi pe to ţi cei pe jum ătate zâne - neştiu ţi de C u rtea Iern ii şi de C u rtea V erii - , dar C u rtea în tu n e ricu lu i încerca să-şi ţin ă p ro g en itu rile m u rito a re în afara acestui regat rigid. R ab b it răsplătise această discreţie având grijă de alte asem enea c rea tu ri - jum ăta te zâne, jum ătate m u rito ri - pe care le găsise Irial.

- A m aici câteva fleacuri de la C âin ii de V ânătoare . Irial le în tin se geanta. Iar una d in tre rudele lui Je n n y a trim is aceste haine pe care vi le doreaţi.

Fetele în h ă ţa ră geanta şi fugiră.- Bestii obositoare . R ab b it îşi trecu o m ână peste faţă,

apoi strigă: N u v reau să aud de nici u n club în seara asta, mă auziţi?

- P ro m item , ţipă T ish de undeva din spate.

OBSESIE 203

A ni in tră din n o u în fugă. R ân jind nebuneşte , alunecă oprindu-se la câţiva m ilim etri de Irial.

- Iţi place Leslie? P o t să ju r că da. E foarte sexy. V o r­bele ei se rostogoleau una după alta. A poi, scoase lim ba la R abbit. A tunci, vom m erge m âine la club. P rom iţi?

In tim p ce R ab b it îşi acoperi och ii cu o m ână, Iria l se trezi că se oferă el:

- Le voi duce eu.R ab b it îi făcu sem n lui A n i să plece. A po i, în toarse

A

plăcuţa de pe uşă, cu partea pe care scria „ IN C H IS “.- A cum , hai să încercăm !

C am era era exact aşa cum fusese în to td eau n a , im acu­lată şi neschim bată. R abb it se m aturizase şi el, nu to t atât de repede ca m u rito rii, însă acum arăta m ai m u lt ca un bărbat de peste douăzeci de ani decât ca u n adolescent. Făcu u n sem n spre scaunul negru pe care de obicei stăteau clienţii lui.

- Ţi-e bine?Irial strânse p u ţin b ra ţu l lu i R ab b it şi recunoscu:- Sunt obosit.D upă ce-i înm ână lui R abbit corzile pe care i le trim isese

G abriel, Irial se aşeză pe scaun şi-şi în tinse picioarele.- A m auzit de G u in . R ab b it scoase tre i ace şi to t

atâtea fiole.- G abriel conduce patru la C âin ilo r de V ânătoare; ei încă

se cred im uni. Z ânele-m uză1 trebuie să răm ână ascunse.Iria l se lăsă pe spate în scaunul p e n tru ta tuaje şi închise

ochii în v rem e ce R ab b it îl lega cu corzi. El se pom enea

MELISSA MARR

m iotdeauna v o rb in d deschis cu R abb it. In tr-o lum e p lină dc intrigi înşelătoare, existau foarte p u ţin i oam eni în care It t.il putea avea încredere fără nici o reţinere. R abbit m oşte­nise aceeaşi lo ialita te de care dădea dovadă şi ta tăl lui, dar, în acelaşi tim p , şi acel sim ţ al m u rito r ilo r de a p riv i lu ­

crurile în ansam blu, de a prefera discuţiile, şi n u lupta.- C red că sch im bu l de cerneală va ajuta. R ab b it rid ică

m âneca lui Irial. O să te doară.- M ă va durea pe m ine sau pe fată? Irial deschise ochii

p en tru o clipă. A m văzut-o pe ea, pe m uritoare .- Pe tine . Leslie d o ar va s im ţi ta tuaju l. Aşa cred. S-a

descurcat b ine cu co n tu ru l pe care i l-am făcut. L acrim ile şi sângele zânelo r de la C urtea în tu n ericu lu i sun t o com bi­naţie m u lt m ai p o tr iv ită p e n tru o m u rito are . E m oţiile ei v o r fi sch im bătoare , d ispărând deja. T o tu şi, rezistă destul de bine. Sângele tău va fi m ai greu de su p o rta t p e n tru ea... Irial nu-1 m ai asculta. R ab b it rid ică flaconul de sticlă cafenie care co n ţin ea cerneala aceea c iudată pe care el o pregătise p e n tru sch im buri. N u sun t p rea sigur cum va reacţiona d in m o m en t ce ea eşti de fap t tu . E o fată bună.

- V oi avea grijă de ea, p rom ise Irial. Ea u rm a să fie legată de el, dar el avea să se asigure că fata va avea p arte de cele m ai bune a ten ţii, că se va sim ţi satisfăcută. El ar pu tea face asta.

R ab b it legă încă un co rd o n în ju ru l b ra ţu lu i lui Irial, p e n tru a vedea unde era vena. Spre deosebire de corzile care-1 legau de scaun, acest co rd o n era u n lucru sim plu: o bandă d in cauciuc p recum cele d in spitalele m u rito rilo r.

OBSESIE 205

- T o tu l va fi bine. Irial îşi verifică legăturile, apoi făcu un sem n de ap robare spre R abb it. E xistau p u ţin e crea tu ri în p rezen ţa cărora ar fi avut încredere să se lase legat.

T ăcu t, R abbit localiză vena lui Irial în in te rio ru l articu ­laţiei co tu lu i.

- E m ai p u te rn ică decât crezi tu , altfel n u m*ar fi ales pe m ine.

R ab b it in troduse u n tu b gros, gol pe d in ă u n tru , în b ra ţu l lui Irial.

- Eşti gata?- D a. A bia dacă sim ţise o p işcătu ră , nici m ăcar pe

departe atât de dureroasă pe cât se tem use el.A poi, R abb it adăugă m icul filtru , num ai cât să acopere

gura tubu lu i.Spatele lui Irial se arcui, ochii i se ro stogo liră în orb ite .

A ̂ . . A .

„Asta m ă va face m ai pu tern ic . îm i va h răn i cu rten ii. Ii va p ro te ja .“ D ar ex tracţia de sânge şi de esenţă era groaznică, de coşm ar, ca şi cum lam ele m inuscu le ar fi fost în fip te peste to t în in te rio ru l co rpu lu i său, sfâşiindu-i şi sm ulgân - du-i bucăţi de carne din anum ite p ă rţi în care obiectele ascuţite nu ar fi tre b u it să fie in tro d u se niciodată.

- Ţine-le pe căţeluşe departe de m ine, bo lborosi el, sim ­ţin d cum vederea i se înceţoşează. „A m nevo ie“. S tom acul lu i Irial se strânse. P lăm ânii lui se co n trac ta ră , ca şi cum to t aerul pe care-1 respirase vreodată ar fi fost aspirat d in el în tr-o clipă.

- Irial? V ocea lui A ni se auzi la in tra re . D estu l de departe ca el să nu ajungă la ea, şi to tu şi p rea aproape.

M âinile lui se crispară.

206 MELISSA MARR

- Rab...- A ni, pleacă! R abb it păşi în faţa lui Irial, ca să nu o

lase să-l vadă.- O să treacă, Iri. T rece în to td eau n a . Spune-i, R abb it,

spune-i că va fi b ine. V ocea lui A ni se stinse în tim p ce fata se îndepărta .

- A re drep tate.- Foam e. Irial îşi înfipse degetul în scaun până ce pielea

de pe el se rupse. M ă distrugi. C u rtea mea.- N u . Va trece. C ând R ab b it scoase tu b u l, se auzi un

pocnet. O d ihneşte-te acum!H rană. A m nevoie. Cheamă-1 pe G abriel!N u . N u până ce nu te rm in ta tuaju l. N im ic până

atunci. A ltfel nu va folosi la n im ic.A poi, R ab b it plecă în cu in d uşa în u rm a lu i, lăsându-1

pe Irial incapabil să se m işte d in scaun.

Capitolul 21

T em ându-se p u ţin că noap tea tre c u tă fusese d o ar un vis, Leslie se u ită pe fereastră. „El este încă aici." N ia ll făcea un fel de exerciţii de în tin d ere în cu rtea depoulu i. A sta însem na ori că era treaz de ceva vrem e şi se plictisise, ori că îşi u rm a în tocm ai ru tin a zilnică. El se dezbrăcase de căm aşă, ia r în lu m in a zilei, re ţeaua c ica tric ilo r care-i acopereau tru n ch iu l era greu de p riv it. L inii albe şi sub ţiri se în tâ lneau p e n tru a deveni m ai groase pe alocuri, sem ne neregulate, m ai p ro em in en te , ca şi cum ceva îi sfâşiase pielea cu ghearele. V ăzând toate aceste cicatrici şi m ărim ea lo r, Leslie sim ţi că-i vine să plângă p en tru el. „C um de m ai este încă în viaţă?" Şi to tu şi era viu. E ra u n suprav ie ţu ito r, şi asta îl făcea cu a tât m ai frum os.

în ce rcân d să facă zg o m o t cât m ai p u ţin , Leslie des - chise uşa.

- H e i !El se op ri în tim p u l unei ex tensii, răm ânând a tâ t de

nem işcat că părea în g h e ţa t, ca şi cum ar fi fost scu lp ta t în tr-o p ia tră ra ră şi în tunecată . D o a r vocea lui dovedea că era o fiin ţă vie.

- V rei să te duc la şcoală?

208 MELISSA MARR-------------------------------- ----------- --------------- -— ----------------------- -------------------------------------

- N u . C lă tină d in cap în tim p ce se în d re p ta spre el. Până atunci, ea n u luase nici o h o tă râ re , dar, privindu-1 - ş tiind că o rice a r fi u rm a t să se în tâm p le a r fi p u tu t în ­sem na că rela ţia lo r avea să se schim be, iar ei nu ar m ai fi fost aşa cum erau acum - , înţelese că nu avea rost să piardă ziua în m od necugetat. Să-şi petreacă ziua la B ishop O .C ... p u r şi sim plu, n u avea nici un sens p e n tru ea.

- Ce faci astăzi? în trebă ea când ajunse aproape de el. Fără să se gândească, fata ridică m âna şi-şi lăsă vârfurile degetelor să atingă uşor cicatricile de pe p ieptul lui, de parcă ar fi u rm ărit o h artă a haosului, linii care se intersectau, u rm e care brăzdau pielea ram ificându-se în cute şi valuri.

El încă nu făcuse nici o m işcare, răm ânând to t atât de calm ca a tunci când o văzuse ven ind spre el.

- V rei să facem o baie în râul rece?Se apropie de el încă pu ţin .- N u .El îngh iţi.- D acă voi co n tin u a să-ţi sugerez şi alte lucru ri, vei

spune în co n tin u are nu?- Poate . Z âm bi, sim ţindu-se curajoasă, înc reză toare

alături de el, în tr-u n fel în care n u se sim ţise a lă tu ri de n im eni, de m ai m u lt tim p decât a r fi v ru t să recunoască. T u nu ai vrea?

- Da. N u . Poate. Ii zâm bi cam nesigur. A proape că uitasem ce bine m -am d istra t în tim p u l dansului, sen tim en­tu l acela de a vrea şi de a nu putea să ai.

- E în regulă dacă o să conduc eu? Se în roşi de-a binelea când puse această în treb are . N u era câtuşi de p u ţin

OBSESIE 209

inocen tă , dar el o făcea să se sim tă ca şi cum asta avea im p o rtan ţă , ca şi cum ei doi aveau im p o rtan ţă .

- Aş p refera să o faci, m i-ar plăcea chiar. El îşi drese glasul. N u ch iar să ajung să alerg după tine...

- Şşşt!A . . . A

- In regulă. El o p riv i cu in teres. încă n u făcuse nici o m işcare, p icioarele şi m âinile lui fiind î n ; exact aceeaşi poziţie în care erau atunci când ea se apropiase. E ra bizar.

- M ergi la v reo şcoală m ilita ră sau ceva de genul ăsta? în treb ă ea în a in te să se m ai poată ab ţine. „Ce în treb are idioată!"

D ar el n u râdea de ea şi nici nu se p u rta ca şi cum ea ar fi stricat toa tă vraja. R ăspunse foarte serios:

- N u aşa cum crezi tu , dar a tre b u it să învă ţ o serie de lucru ri, p e n tru că ta tă l lui K eenan mi-a ceru t să o fac. A n tren am en tu l... E b ine să ştii cum să te aperi şi singur, cum să te p ro te jez i pe tine şi pe cei la care ţii.

- O h !- Aş pu tea să te învăţ şi pe tine câteva schem e de au toa­

părare . A sta nu înseam nă - şi sp u n ân d aceste cuv in te , îi susţinu p riv irea - că vei pu tea fi în to td eau n a în siguranţă. Sunt situaţii în care nici un fel de an trenam en t nu ar pu tea o p ri ceea ce alţii ar avea in ten ţia să-ţi facă.

- A tu n ci de ce... Lăsă în trebarea neterm inată .- P e n tru că m ă aju tă să p o t d o rm i noap tea , p e n tru că

m ă ajută să m ă co n cen trez , p e n tru că u n eo ri îm i place să recunosc că poate , dacă aş fi d in n o u în perico l, asta m i-ar fi de folos. O săru tă pe frun te . Şi, câteodată, p en tru că mă d e te rm in ă să sper că asta m ă va face destu l de p u te rn ic ca

210 MELISSA M ARR* ---------— ------ -------------------------------------------------------------------------------------------------------------

să fiu iu b it şi ca să o p o t p ro te ja pe cea pe care aş încercasă o iubesc.

- O h! Ea răm ase d in nou fără cuvinte.N iall făcu câţiva paşi înapoi.- D ar tu aveai de gând să conduci acest dans, aşa că voi

încerca să te conv ing de... după ce te-aş în treb a dacă am pu tea să ne o p rim la m ansardă, ca să fac o baie.

Şi, iată, aşa îi lin işti el tem erile şi-i reduse în co rdarea până la stadiu l acela con fo rtab il, până la senzaţia aceea efervescentă de care se bucuraseră am ândoi îna in te ca el să înceapă a vo rb i despre v io len ţă şi dragoste.

O oră mai târziu, Leslie mergea pe străzile din H untsdale îm p reu n ă cu N ia ll - sigură că, im ediat ce avea să se în d e­părteze de el, legătura lo r ap roape ireală avea să se rupă. P lim barea de acum era a tât de d ife rită de p lim b area lo r din noaptea precedentă când se opriseră să se sărute pe sub bo lţi şi p rin co tloane în tunecoase.

La un m o m en t dat, el făcu u n sem n spre o clădire veche şi im p u n ă to are care se rid ica în faţa lor.

- A m ajuns.Se aflau la m arginea u n u i m ic parc care ei i se părea

in terzis, ca şi cum aerul d in faţa ei căpătase fo rm ă şi ridicase o baricadă în ju ru l vegetaţiei de acolo. C opaci de to a te so iurile erau în flo riţi în tr-o bogăţie de m iresm e şi cu lori d iferite . T o tu şi, ia rba era călcată în p ic ioare, îngăl - benită , ca şi cum acolo ar fi avut loc u n co n cert sau s-ar fi ţ in u t v reu n târg . P arcu l era, de asem enea, curat; n u se vedeau deloc re s tu ri sau gunoaie. In afară de asta, în parc

OBSESIE 211

------------------------------------------------------:— ;----------------------------------------------------------------------------------------- — ------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

nu era n im en i, n u se vedea nici m ăcar v reu n vagabondîn tin s pe una d in tre băncile acelea ciudate, d in lem n, careerau îm prăştia te p rin to t parcul. S cu lp tu ri vechi, d inp ia tră sclipeau de parcă se aflau în tr-u n m uzeu , iar apa dinfântână ţâşnea şi apoi cădea în valuri, de parcă o m elodie i-ar fi d irija t revărsarea. Leslie se u ită m ira tă la to a te acestelu c ru ri d in parcu l acela s tran iu şi isp itito r în trebându-secum de ceva atât de frum os p u tea exista în acel loc şi, pedeasupra, n u era nici folosit.

- P u tem m erge acolo?- In parc? N iall se u ită m ai în tâ i la ea, apoi la parcu l pe

care ea îl privea ca vrăjită. C red că da.- N u e p ro p rie ta tea n im ănui? Ea u rm ărea cum curge­

rea apei strălucea ca o fată care se undu ia în ritm u rile unu i dans pe care ar fi tre b u it să şi-l am intească, pe care casta­nietele ei îl ştiuseră odată.

A colo este o fată. Fem eia dansa cu m âinile rid icate deasupra capului, cu faţa spre cer, ca şi cum ar fi v o rb it cu soarele sau cu luna. Leslie se aprop ie , aplecându-se p rin aerul greu care părea să-i îm piedice trecerea, care o oprea, ca să nu ajungă până la fân tână. F ără să caute d in ochi v reu n m ijloc de tra n sp o rt sau v reu n alt m o tiv p lauzib il p e n tru care i-ar fi fost o p rită îna in tarea , Leslie se în d rep tă spre parc. Se o p ri p rin să în tre d o rin ţa de a in tra şi team ă, nefiind sigură că sim ţea în tr-adevăr d o rin ţă sau team ă.

- Leslie? M ai eşti cu m ine? N ia ll o p rinse de m ână, oprind-o să in tre în parc.

Ea clipi. Im aginea fetei care dansa d ispăru . S tatuile păreau acum şterse şi nici n u m ai erau a tât de m ulte cum i

212 MELISSA MARR

se păruse la începu t. La fel şi copacii care erau în floare:a

nici m ăcar nu erau atât de m u lţi copaci cum crezuse. In sch im b, erau în parc oam eni pe care, fără să în ţeleagă de ce, nu-i văzuse până acum : fete d in tre care m ulte păreau să îi urm ărească pe ea şi pe N ia ll, u m b lân d p rin parc în g ru p u ri m ici, ch ico tin d şi v o rb in d cu băieţii care stăteau ch iar în locurile în care ei i se păruse că erau doar copaci.

- N u m ai în ţeleg nim ic, N iall. Leslie sim ţi cum panica începe să o cuprindă , dar era u n sen tim en t aproape ireal - m ai m ult un fream ăt al unei em oţii care o cuprinse şi apoi d ispăru în a in te să se m aterializeze. M ă sim t de parcă... N ic i nu m ai ştiu ce sim t în u ltim a vrem e. N u vreau să mă sperii şi nici n u p o t fi m ânioasă to t tim pu l. Şi, când sim t to a te astea, parcă nu ar fi sen tim en te le m ele. V ăd lu c ru ri care nu su n t no rm ale - oam eni cu spini pe faţă, tatuaje care se mişcă, văd coarne. V ăd în tru n a lu c ru ri care nu su n t reale. A r treb u i să-mi fie frică. In sch im b, m ă u it în altă parte . C eva nu e în regulă cu m ine.

El nu-i făcu nici un fel de p ro m isiu n i deşarte cum că to tu l va fi b ine sau că ea d o ar îşi im agina to a te acele lu - c ru ri, în schim b, părea m âh n it, făcând-o să creadă că ştia ceva m ai m ulte decât ea.

„Ceea ce ar treb u i să m ă supere .“încercă să-şi adune puterile , dar instabilitatea ei em oţio -

nală crescuse şi devenise atât de p ro n u n ţa tă încât se sim ţea ca un v iz ita to r în p ro p riu l ei corp . C alm ă, ca şi cum în tre ­barea nu ar fi avut nici o im p o rtan ţă , fata în trebă:

- T u ştii ce-i în neregulă cu m ine?

OBSESIE 213

- N u . N u chiar. Şovăi. Ştiu că u n ind iv id în g ro z ito r e in teresat de tine.

- A sta ar treb u i să m ă înspăim ânte . Ea în cu v iin ţă d in cap, to t lin iştită , to t neînfricată. In schim b, lui îi era frică. Sim t la tine un gust de frică, gelozie şi - îşi închise ochii p en tru o clipă, savurând un firicel de em oţie pe care aproape că ar fi p u tu t-o în tin d e pe lim bă - tris te ţe . D eschise apoi ochii. D e ce ştiu aceste lucru ri, N iall?

T u lb u ra rea îl copleşi, iar ea gustă şi asta. D acă aceste em oţii ar fi fost reale, el nu ar fi ş tiu t m ai m ult decât ea în legătură cu noua ei abilitate.

- T u po ţi...- Să-ţi gust sen tim en te le . Ea îl p riv i, îl sim ţi cum se

străduieşte să răm ână calm , ca şi cum em oţiile lui ar fi fost aran jate în anum ite cu tii pe care ea n u le-ar fi p u tu t des­chide. F râ n tu ri de arom e - cicoare şi m iere, sare şi sco rţi­şoară, m entă şi lămâiţă - alunecau pe lângă ea ca nişte um bre.

- E o selecţie c iudată de cuvin te. El aştepta, nu tocm ai o în trebare , dar ceva destul de asem ănător.

Aşa că ea îi spuse m ai m ulte despre lucru rile pe care

începuse să le sim tă.- Există m om ente când izbucnesc toate şi m om ente când

nu sim t nim ic. Sunt atât de m ulte lucru ri pe care le sim t şi pe care-mi dau seama că nu le p o t explica. A sta ar trebu i să mă îngrozească. A r fi treb u it să mă determ ine să vorbesc cu cineva. D ar nu am fost în stare să o fac... până acum.

- Ştii cum va când a început? E ra în g rijo ra t. L im ba ei era grea sub apăsarea unei arom e persisten te , ca de lăm âie,

t MELISSA M ARR

>1 realiză că îngrijo rarea era sen tim en tu l care venea îm-

I ti rim ă cu acea arom ă.A

- N u sun t sigură, n u ch iar... încercă să se concen treze . < uvintele îi veneau unul după altul, am estecându-se - „res- i.m rantul, ta tuaju l, T he R ath , m uzeul, când, de ce“ - , dar, i and încercă să vorbească, toa te cuvintele dispăruseră.

- Irial! spuse N iall.F uria lu i sărată şi gelozia cu gust de sco rţişoară o

năpădiră din n o u până ce gâtul începu să îi ardă d in cauza lor. D eschise gura sim ţind că n u m ai are aer, aproape să se sufoce. D ar, im ed iat ce se gândi la Irial, to tu l se p o to li. Se sim ţea d in n o u calm ă. A rom ele de pe lim ba ei d ispărură.

N ia ll o luă şi o duse în grabă peste d ru m , în clădirea cea veche.

- N e v o m petrece restu l zilei îm p reu n ă . El nu va veni aici. La noap te , vo m sta de v o rb ă cu A islinn şi cu K eenan. D u p ă aceea, vei fi în siguranţă. P u tem face asta?

N elin iştea lu i se extinse până în sufletul ei, copleşind-o, apoi alunecă uşor ca şi cum ar fi găsit u n tu n e l p rin care să

A 1 1 • C A .se scurgă. In locul acestei senzaţii, fata percepu lin işte. îşi sim ţea co rp u l la fel de m oale ca a tunci când se afla în scaunul lu i R abb it. „N u e nevoie să v o rb im despre asta .“ Ridică d in um eri. N u aveam o ricu m încă nici u n p lan , nu-

i aşa? Ieşim îm p reu n ă , serviciu , în tâ ln irea cu R abb it, apoi iar ieşim îm preună? D esigur.

- A tunci, m ai su n t d oar câteva ore şi va fi to tu l bine. O luă de m ână şi începu să u rce pe nişte scări de p ia tră în spirală.

OBSESIE 215

- N u sun t liftu ri aici? Ea se u ită în jur. E x terio ru l clădirii era mai degrabă greu de descris, vechi şi n ă ru it, ca m ajorita tea clăd irilo r din H un tsda le , dar in te rio ru l era m inunat. C a şi la T he R ath , obsidianul m arm ura şi lem nul păreau a în locui ceea ce se fabrica de obicei din m etal.

- N u e perm is n im ic din oţel aici, spuse el tu lb u ra t.Ea îl u rm ă până ce el se opri în faţa unei uşi care era

m ult prea frum oasă ca să fie expusă trecă to rilo r ob işnuiţi. P ietre - şi nu p ie tre preţioase şlefuite, ci p ie tre b ru te , naturale - erau încastrate în lem n p en tru a crea un m ozaic. Se în tinse şi-şi p lim bă m âna de-a lungul încrusta ţiilo r de pe uşă, fără să le atingă.

- E splendidă.N ia ll deschise uşa din m ozaic. In te rio ru l cam erei nu

era m ai p u ţin ferm ecător. P lan te îna lte , lu x u rian te d o m i­nau încăperea. Păsări nen u m ăra te co b o rau p rin aer, făcându-şi cu ibu rile p rin ungherele co lo an e lo r îna lte care susţineau tavanul acoperit cu viţă-de-vie.

- F ii b ine-venită în casa noastră, Leslie! spuse el.C u v in te le păreau c iudat de fo rm ale, lansând avertis­

m ente că acesta n u era locul p o tr iv it p e n tru ea, că ar fi fost m ai în ţe lep t d in partea ei să fugă. D ar Leslie p u tea încă să sim tă em oţiile lui N iall - el era fericit, o n o ra t - şi, p r in tre to a te aceste sen tim en te , m ai sim ţea o fâşie sub ţire de dragoste adevărată p en tru ea. Aşa că păşi mai departe în cam eră, trăgând în p iep t m ireasm a dulce a flo rilo r de vară care în flo reau undeva în m ansardă.

- V reau să te sim ţi ca acasă cât tim p fac eu baie. N ia ll făcu un sem n spre un fo to liu peste m ăsură de pufos. A poi,

216 MELISSA MARR

vo i p re p a ra u n m ic dejun p e n tru am ândoi. V om sta aici. O să v ed em noi ce-i de făcut.

Ea se gândi să-i răspundă, dar el părea că vo rb eşte m ai m u lt cu sine însuşi decât cu ea. Fata se aşeză în fo to liu l c o n fo rta b il, u rm ărin d dansul p ăsărilo r în aer, deasupra cap e te lo r lo r. „C u N iall sau cu Irial, acesta e locul în care ar tre b u i să m ă aflu .“ N u era p rea sigură de ce, dar p en tru ea era destul de clar. C u fiecare zi care trecea, sen tim entele ei deveneau to t m ai anorm ale, şi em oţiile a lto ra deveneau d in c^ în ce m ai u şo r de iden tifica t p e n tru ea. A uzise scuzele pe care le folosise ca să inven teze to t felul de m o ­tive p e n tru sch im bările pe care le sim ţea - şi ştia că erau n işte m in c iu n i, că se m in ţea singură. Pu tea să vadă to tu l acum cu o c larita te d istinctă . C eva, aceeaşi sursă a tran s­fo rm ării sale, o îm piedica să se gândească p rea m u lt la cauzele sch im bării pe care o suferise; acest lucru îi era cum va in terz is . „D ar de ce să-şi facă griji?" O rice ar fi în sem n at această sch im bare o făcea să se sim tă bine, m u lt m ai b ine , cum nu se mai sim ţise de foarte m u lt tim p . Aşa că înch ise och ii şi se b u cu ră de acea stare le targ ică în care căzuse m tim p u l conversaţiei cu N iall.

Capitolul 22

îşi pe trecu ră ziua îm p reu n ă jucând jocu ri v ideo, v o r­b ind şi m ulţum indu-se să fie aproape u n u l de celălalt. Până la ora la care Leslie trebu ia să plece la lucru , reuşi să ignore com plet toa te grijile şi avertism entele pe care parcă le auzea în şoaptă. P u r şi sim plu, nu sim ţea acele lucruri. El era îngrijorat - ea putea gusta asta - , dar ea se sim ţea bine.

N ia ll o lăsă la uşa de la V erla ine’s am in tindu-i iarăşi să nu plece nicăieri cu Irial sau cu v reun alt străin .

- Sigur. Fata îl săru tă pe obraz. N e vedem m ai târziu?- N u cred că ar treb u i să m ergi n icăieri singură. M ai

b ine te aştep t şi te duc eu la salonul lu i R abb it, apoi te-aş putea duce la C ro w ’s N est.

- N u . Le-aş pu tea suna pe A ni, pe T ish sau pe R ab b it să v ină să ne în tâ ln im sau aş pu tea lua u n taxi. Ea îi dăru i încă un zâm bet lin iş tito r îna in te de a in tra în restauran t.

Z iua de lucru trecu ca p rin ceaţă. A vură destui c lien ţi ca să răm ână cu o sum ă frum uşică pe care să o adauge la banii pe care-i avea deja în geantă. C ân d îşi te rm in ă tu ra , încasă banii şi se în d rep tă spre P ins and N eedles. O scilând în tre d o rin ţa de a-şi te rm in a ta tu a ju l şi d o rin ţa de a res­pecta p rom isiunea făcută lui N iall de a-1 vedea - din nou -

218 MELISSA MARR

m ai tâ rz iu , aproape că o apucă am eţeala. T o tu l era m u lt m ai bine acum , aşa cum nu mai fusese de foarte m u lt tim p.

A tunci când in tră pe uşa m agazinu lu i de ta tuaje , to a te uşile în căp erilo r care se învecinau cu sala de aştep tare , în afară de una, erau deja închise. D in cam era cu uşa deschisă se auzi vocea lui R abbit:

- M agazinul e închis.- Eu sunt! F ata in tră în ău n tru .R ab b it stătea pe scăunelul lui. C h ip u l lu i avea o

expresie precaută.- în că ai p u tea să te răzgândeşti. A m p u te a face a ltce­

va cu...- Să schim b designul când ta tua ju l e pe jum ătate te rm i­

nat? 11 p riv i furioasă. A sta e o p rostie . Sincer, R abb it, arta ta e m inunată . N u te-am crezu t n ic iodată atât de nesigur.

- N u e vo rba despre asta...- D espre ce-i v o rb a atunci?- V reau d o ar să fii fericită, Les. Se trase de barb işon ,

părând m u lt m ai nervos decât îl văzuse ea vreodată.- A tu n c i finalizează ta tu a ju l m eu, spuse ea uşurel. Se

dezbrăcă de bluză. H aide! A m m ai v o rb it deja despre asta.Având pe chip o expresie de nepătruns, el îi arătă scaunul.- T u ai ales asta. Vei fi în regulă... E u îm i doresc să fii

în regulă.Surâzătoare, ea se aşeză pe scaun, din nou cu spatele la el.- Şi vo i fi. V oi avea cea m ai d răguţă , cea m ai perfectă

operă de artă pe pielea m ea - alegerea m ea, p ielea mea. C u m aş pu tea să n u fiu în regulă?

OBSESIE 219

R ab b it n u răspunse, dar el era deseori tăcu t în tim p ce era ocupat cu pregătirea celor necesare. A ceastă p rocedură era m eticuloasă. O făcea să se sim tă b ine, ş tiind că el era p reocupat de siguranţa c lien ţilo r lui. N u to ţi specialiştii în tatuaje erau atât de conştiincioşi.

Ea m ai aruncă o p riv ire peste u m ă r şi-l văzu pe R abb it cum deschidea o sticlu ţă ciudată.

- Ce-i aia?

- C erneala ta. El nu o privi.Fata se ho lbă la sticla cafenie: p en tru o clipă, ar fi p u tu t

ju ra că văzuse nişte firişoare de fum negru care dansau ca nişte m ici flăcărui aproape de gura sticlei.

- E m inunată , parcă ar avea nişte um bre îm butelia te .- Aşa e. O p riv i scu rt, ch ipu l lui fiind m ai inexpresiv

ca n ic iodată . D acă nu aş fi atât de legat de um bre , nu aş face asta acum .

- Ce? Tatuaje?El ridică sticla şi o aplecă u şo r deasupra u n o r căpăcele.

C âteva d in tre acele căpăcele aveau deja pe fund un lich idA

tran sp aren t. In lu m in a aceea slabă, părea că cerneala se separa în d iferite n u an ţe de în tu n e ric în tim p ce R ab b it tu rn a câte p u ţin în fiecare căpăcel.

„M inuscule lacrim i negre, p recu m c o n ţin u tu l unei cupe cufundate în abis. Ea c lă tină d in cap. P rea m u lte even im ente stran ii făcându-m ă să m ă gândesc la lu c ru ri s tran ii.“ Ea în trebă:

- Este în acele capace u n alt lich id care sch im bă cu lo ­rile? C a şi cum ar fi două tip u ri de cerneală am estecate?

220 MELISSA MARR

- A m estecul lo r este ceea ce-m i treb u ie m ie p en tru ta tuaju l tău. Intoarce-te! R ab b it îi făcu sem n să se u ite în altă parte .

Ea îl ascultă, m işcându-şi co rp u l până ce ajunse cu spatele la el. Ii şterse pielea, iar ea închise ochii, aşteptând.

Im ediat, m aşina începu să bâzâie, iar acele erau pe p ie­lea ei. A bia p erfo rau suprafaţa p ielii, dar acea în ţep ă tu ră uşoară schim ba to tu l. L um ea se înceţoşa, şi percep ţiile ei se ascuţiră; cu lo ri în flo riră în spatele p leoapelo r care-i acopereau ochii închişi. în tu n e ric u l crescu şi se ram ifică în tr-o m ie de n u an ţe de lum ină, şi fiecare n u an ţă în p arte era o em oţie , un sen tim en t pe care ea îl pu tea gusta şi aprecia. Acele em oţii ar fi făcut-o să trăiască, i-ar fi făcut pe to ţi atât de pu te rn ic i.

„H răneşte-ne, salvează-ne, co rpu l în sch im bul sufletu ­lu i /4 G ândurile ei erau am estecate cu valuri de senzaţii care m ai în tâi trem u rau în ea şi apoi se îndepărtau , ca nişte vagi im presii răm ase în u rm a u n u i vis în tre ru p t, după ce te trezeşti. îşi p ie rdu răsuflarea în u rm a lor, m in tea ei luptându-se să ţin ă em oţiile pe loc, ca să le poa tă iden - tifica. A cestea n u erau d o ar em oţiile ei: sim ţea ch inu rile u n o r stră in i de afară, d in stradă - u n adevărat m on ta j de spaim e şi griji, d o rin ţe carnale şi furii. A poi, o copleşiră to t felul de pofte, p rea stran ii ca să şi le poată im agina.

D ar, ap roape im ediat ce o atingea, fiecare sen tim en t dispărea cu iu ţeală, şe rpu ind în ju ru l unei co rz i care le dirija undeva în afara co rpu lu i ei, în în tunericu l u m b re lo r, în abisul d in care fusese co lectată cerneala pe care o avea acum în piele.

OBSESIE 221

Irial alunecase în tr-un som n agitat. O sim ţea pe ea - pe Leslie a lui - cum se lipea din ce în ce m ai m u lt de el, cu fiecare atingere a acelor lui R ab b it care o legau de el, făcând-o a lui, m u lt m ai a lui decât o ricare alta d in tre zânele cu rţii sale, m ai m u lt decât fusese v reodată cineva.

Şi părea că acele lu i R abb it p e rfo rau in im a lui Irial, p lăm ânii, ochii. Ea era în sângele lui to t atât de sigur cum sângele lui era în pielea ei. Ii sim ţea gingăşia, com pasiunea, pu terea , d o rin ţa de a fi iub ită . Sim ţea vu ln e rab ilită ţile şi speranţele ei şi îşi dorea să o m ângâie şi să o iubească. E ra categoric ceva com plet n ep o triv it p e n tru regele C u rţii în tu n e ricu lu i să sim tă asem enea em oţii suave. „D acă aş fi ştiu t asta, aş m ai fi făcut schim bul?"

El voia să se asigure că nu , dar perm isese să i se facă ceva m u lt mai rău, ca să le ţin ă pe zânele lui în siguranţă.

A

In coşm arurile lui, ea era fata pe care el o ducea în braţe, pe stradă, Leslie a lui, cu sângele curgându-i d in răni făcute de n işte b ărbaţi ale că ro r feţe începeau tre p ta t să devină vizibile. N u era sigur ce era real şi ce era d en a tu ra t d in cauza fricii. Ea avea to tu şi să-i spună. El avea să-i străbată am in tirile pe m ăsură ce ar fi devenit m ai ap ro ­p ia ţi. A vea să o consoleze şi avea să-i om oare pe bărbaţii care o răniseră.

Ea u rm a să-l facă m ai p u te rn ic , u rm a să-l h rănească alim entându-1 cu em oţiile om eneşti la care el n u ar fi avut acces fără ea. Iar el avea să înve ţe cum să ascundă cât de m u lt însem na d in tr-o d a tă fata asta p e n tru el, cât de dezgustă to r de m u rito r se sim ţea. „Ce mi-ai făcut, Leslie?"

MELISSA MARR

încep u să râdă când p ricepu care erau noile lui slăbiciuni: devenind destu l de p u te rn ic ca să-i conducă, în acelaşi tim p , el aparţinea acum m u lt m ai p u ţin decât aparţinuse

A

vreodată C u rţii în tu n ericu lu i.„Ce-am făcut?"

In tim p ce Leslie şedea acolo - cu ochii înch işi, aştep­tând - , auzi din nou râsul acela, dar, de data asta, nu o deranja să-l audă. O făcea să se sim tă b ine, ch iar îi plăcea. Zâm bi:

- E u n râs plăcut.- Stai nem işcată! îi ream in ti R abbit.A poi, el se apucă d in n o u de treabă, zg o m o tu l m aşinii

auzindu-se m ai ta re , ca şi cum auzul ei s-ar fi sch im bat. Fata oftă şi, p e n tru o clipă, ap roape că p u tu să vadă ochii negri care erau acum gravaţi în pielea ei - doar că acei ochi păreau că o privesc d in partea cealaltă a cam erei, ch iar destul de aproape, astfel că ea se în tre b ă dacă i-ar vedea când şi-ar deschide ochii.

Băgă de seam ă că zg o m o tu l se oprise, dar n u reuşea să deschidă ochii în tim p ce R ab b it îi curăţa d in n o u spatele.

„D orm i acum!" Era doar o şoaptă, dar fata era sigură că o persoană în carne şi oase era cea care-i vorbea, şi nu Rabbit.

„Cine?"Iar el îi răspunse, vocea aceea im aginară. „T u ştii cine

sun t, Leslie. S-ar pu tea să nu-ţi p rea placă răspunsu l, dar m ă cunoşti, iub ito ."

In spatele ei, auzi cum R ab b it rupea am balaju l pache - tu lu i cu pansam ente şi sim ţi apo i o p resiune în m o m en tu l în care tam p o n u l era pus peste ta tua ju l ei.

222

OBSESIE 223

- O d ihneşte-te p e n tru câteva m in u te , Leslie, îi şop ti R abbit în tim p ce o ajuta să se ridice, ducând-o d in nou spre scaunul înc linat acum ca un pat. M ă în to rc im ediat.

„Ascultă-1 pe Iepuraş! T rebu ie să m ă trezesc, ia r tu n u vrei să fii trează p e n tru asta. A i încredere în m ine, iubito! Vreau să fii în siguranţă!"

- Să ascult pe cine?- Eşti pu tern ică, Leslie. D oar adu-ţi am inte de asta! Eşti

mai p u te rn ică decât crezi, îi spuse R ab b it în vrem e ce o învelea cu o pătu ră . M ă în to rc în câteva m inu te . D o a r odihneşte-te!

Ea nu prea avu de ales: se sim ţea d in tr-o d a tă m u lt mai sfârşită decât se sim ţise vreodată.

- D o a r p en tru câteva m inute. M ai tâ rz iu , trebu ie să ies în oraş să dansez.

Capitolul 23

Irial se trez i având pe buze u n strigă t abia fo rm at. Era dezlegat, dar stătea to t pe scaunul lui R abb it. D u n g i roşii îi străbăteau braţe le şi p icioarele . O vânătaie i se lăţea pe b raţ, acolo unde fusese băgat tu b u l. încercă să se ridice, m işcarea p rovocându-i d u re ri in su p o rtab ile care-i străbă­tu ră to t corpul.

A ni îşi lipi buzele de ale lui so rb indu-i s trigă tu l şi pe cele care u rm ară.

C ând se rid ică - având buzele roşii de sânge, pupilele d ilatate şi obrajii arzând - , răm ase cu gura deschisă, u itân - du-se la ea. C ei d o ar pe jum ăta te zâne n u treb u iau , nu pu teau să se hrănească p r in in te rm ed iu l zânelor. Sângele m u rito r ilo r depăşea cu m u lt a trib u te le zânelor. P rin tre a tribu te le care răm ăseseră nesch im bate n u se num ărase niciodată acesta.

„Mai m ulte p ro b le m e /4- C um ? în treb ă el.Ea ridică d in um eri.- A ni, n u p o ţi răm âne aici dacă sim ţi nevoia să...- Să m ă hrănesc? insinuă ea cu u n zâm bet care era iden -

tic cu al lui G abriel, hain şi crud.

OBSESIE 225

- D a, să te h răneşti, ca şi ta tăl tău . N u-i de m irare că R abbit are a tâta bătaie de cap cu voi. Iria l se co n cen tră ca să-şi păstreze gândurile lim pezi, ca să n u încerce să o urm ărească pe Leslie, ca să lăm urească m ai în tâ i inc iden tu l cu A n i. „Leslie nu e încă p regătită să-mi vorbească. N u aici. N u când eu sun t atât de s lă b it/6

- D u re rea ta e la fel ca o p o rţie m are de înghe ţa tă cu fructe şi frişcă. Ştiai asta? A ni îşi linse buzele. C ireşe. F oarte dulce.

- D a r Tish? îm brăcă b luza pe care i-o dăduse A ni.„D ato ria în tâ i de toa te . A poi, Leslie.66 In tr-u n fel, ea n u

mai părea a fi una d in tre obligaţiile sale.- N u . D o ar eu. A ni se aplecă m ai m u lt spre el. Aş

pu tea să m ai gust puţin?Ea îl m uşcă de bărbie, ex trăgând sângele cu can in ii ei

ascuţiţi.El oftă şi o îm pinse. „N ici u n fel de v io len ţă în disci­

p linarea fiicei lui G ab rie l.66- P o t să-i hrănesc pe m u rito r i fără nici u n sch im b de

cerneală. N ic i u n fel de transfer. D o a r eu. Suspină visă - toare . D acă s-ar scurge, ar fi ca şi cum ai bea curcubeie. C urcubeie. M ari şi dulci curcubeie.

- M urito rii?Ea se aplecă spre el ezitând.- D acă găsesc un u l p u te rn ic , e to tu l în regulă. D o ar

că-i aleg pe cei care n u treb u ie şi se dovedesc a fi com plet id io ţi. N u e ceva atât de d iferit de ceea ce faci tu , nu-i aşa? Se lăsă pe neaştep ta te să cadă lângă el. E în regulă, ştii. Leslie. O d ih n a şi to t restul.

226 MELISSA MARR

* -------- ;----- ;------- 77—;—;--------;---------7- R abbit! răcni el. A poi, îi trim ise un mesaj m en ta l lui

G abriel. T reb u iau să o ia pe A n i cu ei p e n tru o vrem e.

- Ce-a făcut? R abb it se rezem ă de tocu l uşii.

- S-a h răn it.

El dădu o dată d in cap.

- M ă în treb am dacă d in cauza asta...

- T u te în trebai? D e ce n u mi-ai spus? D e ce n u m-ai

avertizat? A r fi p u tu t să fie răn ită serios, ar fi p u tu t in tra în

v reun bucluc. Irial se u ită m ira t la el. Şi ar fi p u tu t deveni

ceea ce no i treb u ie să p reven im ... N u te rm in ă ce avea de

spus. Ideea că ar fi pu tu t-o găsi pe A ni m ai devrem e, de a

n u fi cu Leslie îi făcu stom acul să se strângă d in cauza

panicii, senzaţie pe care n u o m ai cunoscuse până atunci.

Soluţia la care se gândea era prea neînsem nată, p rea târzie,

iar el era încân ta t de ea în tr-u n m od pervers.

Spre deosebire de Irial, R ab b it era calm , p recau t, to t

ceea ce Irial nu pu tea sim ţi. R abb it spuse:

- E sora mea, Iri. N u aveam de gând să o p redau pen -

tru testări, ch iar dacă tu ai fi avut u n p lan care ar fi p u tu t

să funcţioneze.

A ni şovăi şi încercă să treacă pe lângă R abb it, ca să

plece. El o prinse, ridicând-o şi ţinând-o departe de co rpu l

lui, ca şi cum ar fi fost sălbatică, dar p riv ind-o cu aceeaşi

afecţiune pe care o sim ţise p e n tru ea încă de când A ni era

doar o căţeluşă nou-născută.

El sch im bă in te n ţio n a t subiectul:

- Eeslie pleacă acum .

OBSESIE 227

C a să ascundă cât de confuz era în p riv in ţa sen tim en ­te lo r pe care le avea p e n tru Leslie, Iria l se co n cen tră asupra lui A ni, care dădea din picioare p rin aer şi chicotea.

- A ni n u poate răm âne aici, spuse el.- Ştiu. R ab b it o săru tă pe A n i pe fru n te . O ch ii lui

scânteiară în tim p ce adăugă: T ata se va sim ţi în g ro z ito r în com pania ei.

Irial sim ţi apropierea C âin ilo r de V ânătoare, u n val de teroare în ţepându-i pielea, dar el îl lăsă să-l învăluie, să-l inunde, ca un balsam m ângâietor. Zânele de afară - nu ale lui, ci zânele verii - se dădeau la o p arte d in calea C âin ilo r de V ânătoare care tocm ai treceau. Se lăsă în voia sim ţurilo r şi se h răn i cu groaza pe care le-o stârnise p rezen ţa acestora.

- Tăticule! A ni schelălăi s trid en t, dând d in n o u d in p icioare.

C âin ii răm aseră afară - to ţi cu excepţia lu i G abriel. El îl salută pe R abb it făcând u n sem n cu capul.

- Puiule!R ab b it îşi în to arse p riv irea spre ta tă l lui, apoi îl p riv i

din n o u pe Irial.

- T reb u ie să te duci după Leslie acum . T ăticu l o să se descurce cu A ni. R ânji apoi, dovadă că era frate cu A ni fiind asem ănarea lo r izb itoare . D e fap t, am să-i aduc şi bagajul lui A ni, ca să poată fi gata să plece odată cu haita.

Ig n o rân d expresia p lină de panică zăbov ită p e n tru o clipă pe faţa lui G abriel, Irial îi răspunse:

- N u o lăsa pe A n i să hoinărească în tim p ce eşti şi tu plecat!

228 MELISSA M ARR

D upă ce R abb it o scoase de acolo pe A ni, care con tinua

să chicotească, Irial îl puse pe G abrie l la cu ren t cu to t ce

se petrecuse.

- Ce-o să m ă fac cu ea? G abrie l, C âinele de V ânătoare ,

cel care călăuzea unele d in tre cele m ai în sp ă im ân tă to are

crea tu ri ce s trăbăteau p ăm ân tu l în lung şi-n lat, părea

ex trem de speriat. C u m o să... Ea e femelă, Irial. N u au ele

necesităţi diferite?

- N u poate fi mai rea decât erai tu când erai m ai tânăr.

C ere sfatul uneia d in tre femelele tale. Irial extrase cât de

m ultă hrană p u tu din am estecul de panică, em oţie şi m ân­

drie pe care le sim ţea G abriel. Irial avea nevoie să se sim tă

rezistent înain te de a se duce să o găsească pe Leslie, avea

nevoie să fie bine h răn it, astfel încât să n u extragă încă prea

m ulte em oţii om eneşti p rin in term ediul lui Leslie. „Am să o

las să se obişnuiască mai în tâi cu m ine, să-mi vorbească." Se

sim ţea îngrijorat p en tru m uritoarea lui. D acă celelalte zâne

ale în tunericu lu i ar fi sim ţit această slăbiciune când făcuseră

schim bul de cerneală, nu i-ar fi permis-o.

G abriel vorbea încă; Irial se strădui să-l asculte pe câine.

- ...ia r ele n u su n t ch iar a tât de bune exem ple p en tru

căţeluşa mea. Le-ai văzu t în u ltim a vrem e? C heia şi pu ii ei

nou-născuţi m ai că nu i-au o m o râ t pe trim işii de la curtea

lui Sorcha la u ltim a lună plină.

- Lună, G abriel. U ltim a lună.

G abrie l făcu u n sem n cu m âna, fără să pară deloc in ti -

m idat în faţa regelui său.

OBSESIE 229

- Ele sun t prea dure p en tru A ni. Ea e atât de m icuţă, încep u să se p lim be de colo-colo în tim p ce înd ruga v ru te şi nev ru te despre fem elele lui.

E rau cu adevărat fioroase, dar lui Irial îi fusese greu să p ro testeze îm p o triv a un u i lucru care-i ţinea pe cei de la curtea lui Sorcha departe de el.

- Poate să fugă? G abriel se opri când era pe punctu l de a fi năpădit de un val de m ândrie aproape înecăcios de dulce.

Irial închise ochii şi savură năvala dulce cu arom ă de po rtoca le a em o ţiilo r lui G abriel.

A

- In treab-o pe ea!- M ai ai nevoie de ceva? G abrie l în treb ă ez itan t, la fel

de calm precum u n val îna in te de a se sparge.- N u . D o a r ia-o pe A ni acasă! C ere-i lu i R ab b it n u m ă­

ru l de telefon, ca să-l p o ţi suna în caz că vei avea nevoie de v reun sfat în p riv in ţa ei!

G abriel m ârâi, dar num ai o singură dată.Irial îl p riv i aspru, uşu ra t să consta te că are de-a face cu

m anifestările b ine-cunoscute ale m ândriei lui G abriel.- El a crescut-o. T u n u o cunoşti. Cere-i num ărul!E xpresia de pe ch ipu l lui G abrie l ar fi o p rit pe o ricine,

zână sau m u rito r . Să accepte com enzi - ch iar şi de la regele lui - era ceva ce con travenea in s tin c te lo r sale. Irial îşi îndu lc i p u ţin to n u l. D acă n u ai nevoie de el, b ine, dar ei ar treb u i să păstreze legătura. Ea face parte din haita lui.

G abrie l îşi înc lină u şo r capul.- M ai ai nevoie şi de altcineva ca să-ţi refaci forţele?Irial îi în tin se o m ână câinelui care era d in n o u v iz ib il

stânjenit.

230 MELISSA M ARR* -----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

- D u p ă ce te-am văzu t pe tine? D e ce?G abriel îşi în d rep tă um erii.- A tunci, m ă duc s-o aduc pe aia m ică. F iica m ea - avu

el încă o izb u cn ire de em oţii am estecate doar despre ea este vorba, nu?

Irial îi în toarse zâm betul.- D o ar A ni.

A

- In regulă, atunci. M ă duc s-o aduc.- A i grijă to tu şi să o saluţi şi pe T ish , îi ream in ti Irial.

A poi, trim ite-o la mine! O să ieşim.„T rebu ie s-o găsesc pe Leslie. Leslie a m ea, şansa m ea,

pu terea m ea, F ata U m b re lo r... a m ea."T rase adânc aer în p iep t, în cân ta t să consta te că ştia

exact unde se afla ea şi că ar fi p u tu t ch iar s-o vadă dacă ar fi încercat. Ea părăsise m agazinul, şi acum m ergea pe stradă, cu pasul sigur şi cu buzele arcuite în cel m ai ferm e­că to r zâm bet pe care-1 văzuse el vreodată.

„C urând . V oi fi acolo cu rând ." îşi trecu m âinile p rin păr, netezindu-1 la spate, şi verifică dacă n u avea v reo pată de sânge pe căm aşă. N u avea nici una, dar p an ta lo n ii lui erau un dezastru to ta l. D eschise uşa şi strigă:

- Tish! C inci m inute.A poi, începu să-şi caute geanta. „M uritoarea m ea să m ă

vadă în halu l ăsta... nu , n u e cea m ai bună cale să o ade - m enesc, p lin de sânge."

Capitolul 24

Leslie sim ţi cum o cuprinde o d o rin ţă nestăpân ită , care îi p ro v o ca o inexplicabilă nevoie de m işcare. îşi sim ţea pielea în tin să şi irita tă . în tin se m âna în spate şi sm ulse pansam en tu l pe care R ab b it i-1 pusese peste ta tuaj. Pansa­m en tu l era um ed, nu era îm b ibat cu sânge, ci cu plasm ă şi u rm e de cerneală. B luza i se lip i de pielea um edă, ţe să tu ra m urdărindu-se p ro b ab il, dar ea n u ar m ai fi p u tu t su p o rta să ţină captiv m in u n a tu l ei tatuaj.

A ru n că bandajul la gunoi şi o luă pe C ro fte r A venue, spre C ro w ’s N est, zâm bind în sinea ei când zări reclam a roşie a c lubulu i lu m in a tă cu neon. C âţiva ind iv izi îşi p ie r - deau vrem ea pe aleea în tu n eca tă de lângă clădire; era o scu rtă tu ră peste depou , dar m ajo rita tea o am en ilo r o fo lo ­seau ca loc p en tru fum at. Pe când se apropia , văzu cum un ind iv id trăgea un p u m n altuia. F ata zâm bi, s im ţin d un p lăcu t val de adrenalină, tim p în care cei do i bărb a ţi începură să se bată fără rezerve.

La uşa c lubu lu i, G lenn , p o rta ru l, o opri. A ten ţia lui fu atrasă de lu p ta d in alee, iar gratiile d in faţa lui sclip iră în tim p ce lum ina roşie a reclam ei căzu asupra lor. C lă tin ă din cap u rm ărind lupta. A poi, îşi înd rep tă atenţia asupra ei.

232 MELISSA MARR

- C ostă cinci dolari în seara asta.- M ăcar se bat afară. Scoase d in b u zu n a r o bancno tă

m o to to lită şi în tinse m âna p e n tru a fi ştam pilată.- Şi afară v o r răm âne. R ânji către fată. A i adus m ereu

prob lem e pe unde ai trecu t zilele astea?Ea râse, dar în sinea ei se în tre b ă dacă n u cum va era

A

adevărat. In club , so listu l fo rm aţie i ap roape că u rla v e r­surile m elodiei. Leslie se înfioră.

- N u cântă ca şi cum ar m erita să-i asculţi.- A r pu tea fi şi m ai rău. G len n puse banii în casă şi se

lăsă pe spate în scaunul lui. A scu ltară tim p de u n m in u t acordurile unei ch itare electron ice , apoi el rânji d in nou . Sau nu.

- E cineva p rin zonă? Leslie n u pu tea să d istingă n im ic din cauza m ulţim ii.

- Seth şi cu A sh sun t în cealaltă p arte a încăperii, aproape de perete. Ii făcu un sem n cu bărb ia spre cea m ai în tunecată p arte a clubului.

- E şi K eenan cu ei?- D a, e şi el acolo. G lenn se în c ru n tă , dar n u spuse

mai m ult.U şa se deschise în spatele lui Leslie. G lenn se în toarse

spre cel care intrase.- C ostă zece dolari.Leslie se aplecă spre el şi în trebă:- Inflaţia?- N uu! P riv ileg iu l p o rta ru lu i. îşi lă ţi buzele în tr-u n

zâm bet strâm b.

OBSESIE 233

F ata clătină din cap şi v ru să in tre , dar G len n puse o m ână pe b ra ţu l ei.

- A i grijă de tine! Sunt o groază de ciudaţi în oraş în

noap tea asta.G len n aruncă o p riv ire spre încăperea ticsită. Se aflau

acolo ch ipurile b ine-cunoscute pe care le vedea aproape în fiecare seară, dar şi o m ulţim e de s tră in i erau în acea aglo­m eraţie . P oate d in acest m o tiv fuseseră p rovocate toa te

încăierările: poate găştile se m u tau în club.„ N u .“ I se părea ciudat să se gândească la acest lucru ,

dar, în tr-u n fel, bănuia că încăierările aveau legătură cu ea.

Părea că n im en i în afară de ea n u ar fi p u tu t crede aşa ceva, dar sim ţea că bănuiala ei pu tea fi adevărată.

„Sau încep s-o iau razna. “- T e sim ţi bine? G lenn vorbea m ai ta re , ca să acopere

zg o m o tu l d in ce în ce m ai pu te rn ice d in in te rio ru l loca­lu lu i, iar ea sim ţi u n val de ceva - u n aer p ro te c to r - care se ro togo lea spre ea d inspre bărbat. Aş pu tea să-l aduc pe T im să supravegheze uşa şi...

- N u , mi-e bine. F ata n u sim ţea nici u n fel de nervo - z ita te , n u în n o ap tea asta, şi n ici n u m ai voia să sim tă vreodată . M âina ei se în d rep tă spre ta tua ju l ascuns sub b luză pe care şi-l făcuse. T o tuşi, îţi m ulţum esc.

îşi croi cu greu d ru m p rin m ulţim e, ca să ajungă la Seth şi la A islinn . Ei stă teau atât de aproape un u l de celălalt pe cât era posibil fiind aşezaţi pe scaune separate.

A islinn ridică ochii.- Hei!

234 MELISSA MARR

Lângă ea, Seth o salu tă cu u n sem n d in cap şi apoi o priv i pe A islinn cu subînţeles, apoi se u ită d in n o u la Leslie.

- A r treb u i să vorbeşti.- D esigur. Leslie se aşeză pe u n scaun pe care Seth îl

îm pinsese spre ea. Se aplecă spre A islinn . N ia ll spune că ai ceva să-mi povesteşti. Să-mi m ărtu riseşti u n secret şi toa te celelalte.

A

- îm i pare rău că n u ţi-am spus; eu am v ru t d o ar să fii în siguran ţă - A islinn îşi m uşcă buza departe de aceste lucruri. C ând am auzit despre R en...

- N u , o în tre ru p se Leslie, aştep tând să fie cuprinsă de panică, dar avu p arte doar de u n fream ăt m ocn it. T u ştii secretele mele. A m înţeles.

- Aşa este. A islinn trase adânc aer în p iep t în a in te de a-1 p riv i pe Seth în căutarea unu i sem n de încurajare.

K eenan se ap rop ie de m asă cu sucuri p e n tru A islinn şi Seth şi cu u n p ah ar cu v in p e n tru el. Ii în tin se b ău tu rile lui Seth şi se în toarse spre Leslie.

- N iall n u a ajuns încă. C e vrei să-ţi aduc?

- N im ic . N u avea p rea m u lţi bani la ea, şi să accepte ceva de la K eenan n u o făcea să se sim tă în largul ei, m ai ales după noap tea trecu tă .

El p riv i în c ru n ta t p re ţ de o secundă m ulţim ea d in tre el şi bar.

- Suc? Ceai? Apă?- N im ic .- A i vrea...

OBSESIE 235

- N im ic , îl în tre ru p se ea ferm ă. Se rid ică im ed ia t cu in ten ţia să se retragă. T reb u ia să scape de K eenan. A cum . Caută-m ă atunci când o să-ţi dai seama ce încerci să-mi spui!

D ar K eenan se apropie mai m ult de A islinn, băgându-se în tre aceasta şi Leslie.

„Scapă de el. E u n pericol. D uşm an . N u e de-al nos­tru ." Leslie se u ită în altă parte , la m ulţim da de tru p u ri. F o rm aţia era îng roz itoare , dar ea vo ia să se m işte, să ardă câteva calorii, să scape de irita ţia p rovocată de cerneală.

- T rebu ie să v o rb im , Leslie. V ocea lui A islinn p ăru atât de serioasă, atât de îngrijorată .

Leslie se fo rţă să se u ite la A islinn.- Sigur. Eu voi fi pe ringul de dans când tu vei fi pregătită.Leslie plecă de lângă masă s im ţind o presiune crescândă

care o în dem na să se îndepărteze de K eenan, să fugă. M âi­nile ei trem u rau d in cauza efo rtu lu i de a-şi păstra calm ul.

- Leslie, opreşte-te! spuse K eenan în tim p ce o trăgea de poalele cămăşii.

A islinn îl p rinse de în ch e ie tu ra m âinii, dar n u p u tu să-l îm pingă.

- Ce faci?K eenan îşi puse cealaltă m ână pe şo ldul lui Leslie şi o

în toarse . Ii săltă căm aşa, dezgolind com plet sp inarea fetei, p e n tru A islinn şi p e n tru oricine era aproape.

- Priviţi!A islinn icni.- Ce-ai făcut, Les?- M i-am făcut u n ta tuaj. Ştiai asta. Leslie se sm uci din

strânsoarea lu i K eenan . M ulţi oam eni au ta tuaje . P oate că

236 MELISSA MARR

ar treb u i să-l în tre b i pe id io tu l tău de p rie ten ce face el. N u apreciez să fiu tra ta tă ca...

- Ea nu ştie, A islinn . V ocea lui K eenan sună c iudat de blând, calm ă, ca şi cum vocea sa ar fi fost a lcătu ită din adieri călduţe.

D ar Leslie sim ţea cum îi creşte m ânia cu fiecare cuvânt care îi ieşea lu i de pe buze. A ceastă m ânie nici n u se d i­m inua, nici n u dispărea.

„Pericol. Este pericu los p e n tru n o i.“ Se op ri. „N o i?“Păşind spre ea, K eenan p ă ru inum an . Jo cu rile de lu­

m in i d in club îl făceau să strălucească p recum o efigie de aur trez ită la viaţă. Vocea lui îi arse pielea când o în trebă .

- C ine l-a făcut?A • A *îşi m crucişă braţele, pe jum ătate îm brăţişându-se, re fu ­

zând să cedeze nevoii im perioase de a fugi. Team a rivaliza cu m ânia, dar îşi înclină capul să-l privească.

- D e ce? V rei şi tu unul?- Spune-mi! K eenan îi aruncă o p riv ire crun tă , iar ea îşi

sim ţi stom acul strângându-i-se de team ă. E ra o p riv ire te ri­fiantă - dar n im en i altcineva n-o văzuse. A islinn şi Seth o priveau pe ea, nu pe K eenan.

Se săturase. M ânia şi frica ei d ispăru ră iarăşi. Z âm bi cu o cruzim e pe care nu-şi am in tea s-o fi avut.

A

- în ap o i, K eenan! N u su n t a ta , ca să-mi porunceşti! N u acum! N iciodată! N u m ă provoca, regişorule!

„Regişor?“N u erau cuvintele ei. N -aveau nici un sens. D ar se sim ţi

mai bine p ronun ţându-le . Se îndepărtă şi se strecură p rin m ulţim e, până când ajunse în faţa scenei. Se sim ţea de parcă

OBSESIE 237

ar fi căutat pe cineva, pe cel care avea s-o facă să se sim tă m ai bine. „U nde eşti?" G ândul se repeta ca o incantaţie în m in tea ei, atât de intens încât trebu i s-o spună cu voce tare.

El răspunse.- Sunt ch iar aici.Şi, fără ca m ăcar să se uite, ea ştiu cine era.- Irial!- C u m te sim ţi în seara asta, iub irea mea?- Furioasă. Tu? Se în toarse cu faţa către el, lăsându-şi

p riv irea să-i parcu rgă tru p u l, aşa cum el o cercetase la R ath . A ră ta bine, ten tan t. D e la vârfurile ghetelor d in p ie­le m oale până la m ătasea căm ăşii sale era superb , dar un am balaj d răgu ţ n u rep rezen ta un m o tiv suficient p e n tru a-i ie rta recen tu l atac, p e n tru a-i ie rta orice. îşi învinse furia , ruşinea, frica. A poi, îl p riv i d rep t în och i şi spuse: N ici im presionată , nici in teresată.

- M incinoaso! A poi, el zâm bi şi îşi trecu degetul peste în ch e ie tu ra m âin ii ei. Inhală p ro fu n d , ca şi când ar fi încerca t să su rp rin d ă şi să re ţin ă o a rom ă iluzo rie şi deo­dată ea se calm ă. N u se tem ea, n u era supărată, nici u n u l d in tre lucrurile pe care ar fi treb u it să le sim tă. In schim b, sim ţea ceva desfăşurându-se în ea, o fo rm ă ca o u m b ră în tinzându-se şi con to rsionându-se sub pielea ei.

O ch ii ei în cep u ră să se înch idă, in im a începu să-i bată anapoda. „N u ." Făcu un pas în d ă ră t şi-i spuse:

- A r treb u i să pleci.- Şi să te las să te aperi singură? D ădu d in cap. N u , de

ce aş face asta? V oi avea grijă de tine când regişorul va veni după pradă în direcţia aceasta într-o clipă. Băiatul e o pacoste.

238 MELISSA MARR

- A m o în tâ ln ire , spuse ea, deşi n u era pe dep lin sigură cât de bine ar m erge asta acum . „C oncentrează-te pe asta.“ N ia ll locuia cu K eenan, era gard ianul lui, şi ch iar acum ideea de a-şi încrucişa cărările cu K eenan o făcea să vrea să lovească pe cineva. în lem n i brusc, ca şi când n işte piese se îm binaseră. Regişor?

- Băiatul. D a r n u să v o rb im despre el acum . O luă de m âini. D ansează cu m ine, Leslie! V oi fi cum in te . C um se­cade, chiar. H a i să ne bucu răm de m o m en tu l n o s tru înain te ca afacerile să intervină!

„A r treb u i p u r şi sim plu să p lec.“ D a r să se îndepărteze de Irial n u părea o idee p rea atrăgătoare. C u to ţii o aver­tizaseră că el însem na necaz, dar el n-o în spăim ân ta , nu acum . K eenan era cel care o speria. Să-l aibă pe Irial alături de ea părea corect, natural. N u se mişcă şi nici nu-i răspunse.

C u cea m ai adem en itoare voce pe care o auzise v reo ­dată, Irial spuse:

- H aide, Leslie, crezi că l-ar deran ja pe N ia ll dacă am dansa o dată? M ai im p o rtan t, te deranjează pe tine?

- A r tre b u i să m ă deranjeze. D a r to tu şi n-o deranja. C edă o clipă nevoii stringente de a-şi închide ochii, ca să se apere de extazul în spirală care începuse s-o facă să-şi sim tă co rpu l zum zăind .

- C onsideră că e o scuză. Te-am speriat la R ath , nu-i aşa? V ocea sa părea atât de isp ititoa re , calm ând-o şi m ai m ult. D o a r o m elodie, apoi ne vo m aşeza şi vom vorb i. M ă voi da deoparte dacă îm i vei cere s-o fac.

Se legănă spre el ca o cobră care dansează după cântecul un u i fachir. B raţele lui alunecară în ju ru l ei.

OBSESIE 239

M uzica era încă an trenan tă , ceva p o tr iv it unei dezlăn­ţu ir i nebuneşti, dar Irial părea nepăsător.

- V ezi, iubire? U nde-i răul, hm m ?D ansau, dar ea nu se sim ţea p rin să în capcană. Se sim ­

ţea am eţită , dar încrezătoare , ieşind de pe ring când m elodia să te rm ină.

Irial n-o atinse. M ergea alături de ea. In cel m ai în tu n e ­cat co lţ al încăperii, el înşfăcă două sticle de apă de la o chelneriţă .

- D eci, cum te sim ţi după m unca Iepuraşului? Stătea în p icioare în tre ea şi restu l clubului.

D esfăcu repede capacul de la sticla de apă şi se lipi de perete , desfătându-se în ritm u l pulsaţiei ca bătăile unei tobe pe care o sim ţea sub pielea ei.

- Poftim ?încet, se în tinse către ea. îşi duse m âna d reap tă în susul

căm ăşii ei, de-a lungu l şirei sp inării, ca să se oprească deasupra pielii ei încă lin iştite .

- C erneala. T atuaju l nostru .- T atuaju l nostru?El se aplecă şi m ai m u lt şi şopti:- Ştiu că m-ai auzit, că m-ai văzu t p riv in d când R ab b it

desena pe această piele delicată.îşi apăsă degetele pe ta tuaj până ce ea tresări. In im a îi

bătea ca şi când ar fi alergat ore în şir, ca şi când în tâm plările d in coşm arurile ei ar fi păşit în încăpere. „M inte. N eb u n ... El e... n u .“ C u v in te le lu i aveau gustul adevărulu i, sim- ţindu-le adevărate pe m ăsură ce-i p ă tru n d eau în m in te .

240 MELISSA MARR

- A m sim ţit fiecare atingere a acului ap rop iindu-ne din ce în ce m ai m u lt. O ch ii m ei, Leslie, pe pielea ta. E senţa m ea, iub irea m ea în g ro p a te în tine . Irial se dădu înapo i, oferindu-i p u ţin m ai m u lt spaţiu , făcând posib il ca ea să se poată u ita în ochii lui. Eşti Indurarea m ea, F ata U m b re lo r a mea, banchetu l m eu. N u m ai a mea.

Ea alunecă pe jum ăta te către zid şi p ro b ab il că ar fi căzut pe podea dacă el n-ar fi tras-o m ai aproape.

- T eroarea pe care o sim ţi ch iar acum ... spuse el blând, cu buzele rătăcind peste ale ei. Po t s-o fac să înceteze, uite-aşa.

A

In tim p ce spunea aşa, el inhală, şi ea se sim ţi perfect calmă, de parcă n u discutaseră n im ic deosebit.

M in tea ei nu p u tea procesa asta - refuza să încerce să dea un în ţeles celo r spuse de el. D eodată , văzu to tu l clar: to a tă ciudăţen ia u ltim e lo r zile o adusese aici. „El este ceea ce s-a sch im bat. El e cauza p e n tru care eu nu su n t... aşa cum treb u ie .“

- N u e posibil, îi spuse ea lui şi sieşi.- T u m-ai ales. R abb it ţi-a spus că te va schim ba.- D eci R ab b it ţi-a desenat ochii, gh in io n u l m eu. Ea se

m işcă îndepărtându-se p u ţin de el. A sta n u ne leagă lao - laltă. Este d oar cerneală.

C u o graţie neaştep tată , el se înc lină către locul pe care ea tocm ai îl eliberase, ajungând astfel unul lângă celălalt. N -o privi, în schim b îi u rm ări pe dansatori în tim p ce spunea:

- T u nu crezi asta. T u ştii prea bine. U ndeva, în lăun tru l tău , te sim ţi d iferită. Ştiu asta la fel de clar cum ştiu că te u iţi după N iall, sperând că de fapt de data asta m ă va lovi.

Ea se în toarse să-l privească.

OBSESIE 241

- Poftim ?- N -o s-o facă. N u poate. Sunt d oar câţiva care m ă p o t

atinge, şi el nu este unu l d in tre ei. D ar... el resp iră adânc şi oftă lung, răsfirându-i şuviţele p ăru lu i ...ch iar îm i place că ţi-o doreşti. Sentim entele sănătoase -acelea: furie, dispe­rare, frică şi p u ţină ten taţie v inovată - au gust bun. El râse, un sunet ceţos, înfăşurându-se în ju ru l ei ca nişte um bre care luau form ă, ca um brele pe care ea şi le im aginase - nu şi le im aginase, ci le văzuse cu adevărat - p lu tin d deasupra flaconului cu cerneală din m agazinul lui R abbit. A tunci, ea îl p riv i şi văzu um brele zbu rând p rin încăpere, târându-se către ea dinspre trupurile de pe ringul de dans, întinzându-se ca şi când ar fi avut m âini care îi loveau pielea - şi ea nu voia ca ele s-o facă. „Vreau?w îşi um ezi buzele, sim ţind gust de m iere - doru l - şi se îndepărtă de perete.

C ei care veneau p rin tre tru p u rile d rapate în u m b re erau K eenan, A islinn şi Seth. N ic i un u l nu părea fericit, dar ceea ce o făcu să se clatine fu expresia îng rijo ra tă de pe ch ipu l lui Seth. N u voia ca ei să m ai ajungă la ea, aşa cum n u ar fi v ru t ca um bre le s-o facă. F u ria în d rep ta tă asupra lui K eenan atinse p u n c tu l m axim , po triv indu-se n o ru lu i de m ânie sărată care venea p rin aerul d in faţa lui, asem ă­

n ă to r ceţii care se rid ică din m are.Irial o răsuci în braţe le lu i şi o p riv i în tr-u n fel care o

făcu să trem u re de do rin ţă .- M m m , îm i place asta, dar... O săru tă ta n d ru pe fru n -

te ... A cum , treb u ie să m ă ocup de afaceri. V om avea sufi -

cient tim p p e n tru asta destul de curând.

242 MELISSA MARR

Ea se îndepărtă de el, îm piedicându-se p rin m ulţim e, unde o prinse K eenan fără să-şi desprindă p riv irile de la Irial. D ar fap tu l că se afla în strânsoarea lui K eenan făcu ca m ânia ei să izbucnească în flăcări, m ai pu ră decât crezuse ea că ar fi pu tu t-o sim ţi, în locuindu-i sângele din vene cu sare.

- N u m ă atinge! şuieră ea. Să nu m ă atingi n iciodată , regişorule!

A A •

- îm i pare rău, Les, îm i pare aşa de rău, îi şop ti A islinn. P e n tru o clipă, p ă ru că lacrim i de au r îi alunecau pe obraji, apoi ea se în toarse şi spuse: Seth?

- A m prins-o! Seth o trăsese de lângă K eenan şi o ţinea sub b ra ţu l său p ro tec to r. H aide, Les!

K eenan puse o m ână pe um ăru l lui Seth.- D u-o la N iall!- N u m erg n icăieri, spuse ea g rup u lu i reu n it. N u ştiu

ce se în tâm plă , dar eu sunt...- D u-te acasă! Vei fi m ai în siguran ţă departe de această

agitaţie. Irial inhală d in n o u , ia r Leslie crezu că de fapt vedea um brele târându-se de-a lungul un u i lu jer de viţă-de- vie d in cerneală - cu pene acolo unde ar ar fi treb u it să fie frunzele - care îi creşteau d in piele şi v ib rau în aerul d in tre ei. C ân d acea u m bră de viţă-de-vie se linşti, se sim ţi şi ea deodată calm ă, îm păcată, lin iştită .

Şi nu-şi m ai do ri să se m ai afle acolo.N u v o rb i n im ăn u i în v rem e ce se în toarse cu spatele

şi plecă.

Iria l o p riv i pe Leslie îndepărtându-se îm p reu n ă cu m u rito ru l Reginei V erii. „Ce i-o fi spunând el?“ N u p rea con ta cu adevărat, n u acum ; ea era a lui. O rice ar fi spus sau ar fi făcut ei, n u avea să desfacă asta.

- D acă cineva încearcă să m i-o ia, să se bage în tre no i... îşi în toarse p riv irile de la K eenan p e n tru a o p riv i pe R egina Verii. ...pricepi, nu-i aşa?

Ea părea că ezită să-i răspundă.- A islinn? K eenan îi luă m âna în tr-a sa.Ea n u reacţionă.- E p rie ten a mea. Leslie n u e d o ar o m u rito a re oare -

care, ea e p rie ten a m ea. A r fi tre b u it să fac ceva a tunci când te-am văzu t la restau ran t.

- N -a r fi sch im bat n im ic. D eja era a m ea. D e aceea m ă aflam acolo. Se în tin se ca şi când ar fi v ru t să-i atingă faţa, m âna mişcându-i-se pe lângă ch ipul ei săru tat de soare, şi îi şopti: C e ai fi în stare să faci p e n tru a-ţi şti m u rito ru l în siguranţă, Ash? Pe Seth al tău?

- O rice!- Exact! N u v rei să încerci să m i-o iei pe Leslie! Regi-

şo ru l tău sigur ţi-a spus cine a fost cel care l-a legat, nu-i aşa? Irial aştepta to re n tu l de îngrijo rare , de m ânie, de

244 MELISSA MARR

disperare şi fu su rp rin s să descopere că R egina V erii îşi co n tro la destul de bine em oţiile.

Sem ănând m ai degrabă cu fiicele lui G abrie l, Regina V erii îşi lăsă capul pe o parte:

- M i-a zis.Ea făcu un pas înainte. K eenan nu se mişcă s-o oprească.

aIn schim b, o p rivea cu încredere , cu em oţiile dom olite . R egina V erii lăsă o m ică rază de soare să se strecoare în vocea ei, o m ică aducere-am inte a ceea ce ea era, a ceea ce putea. E ra destul de aproape, astfel încât căldura uscată din respiraţia ei să-i poată scoroji ch ipul lui Irial când şopti:

- N u m ă am eninţa!Irial îşi ridică m âinile.- N u eu sun t acela care stârneşte scandalurile . A veam

treabă aici: ea e treaba mea acum . Se sim ţi bo lnav din cauza u şu rin ţe i cu care vorbea despre ea în felul acela, despre Leslie a lui, despre m u rito a rea lui vu lnerab ilă . Aşa că schim bă subiectu l: C redeam că ţi-am o ferit om agiile m ele când m ă aflam în zonă... şi făceam cercetări cu p r i­vire la G anacanagh al n o stru . R ecunosc că i-am cam dus d o ru l în u ltim a vrem e.

N ici u nu l d in tre regenţii verii n u se mişcă.- C ân d m ă gândesc la to ţi anii pe care i-a iro sit cu

tine ... Irial clătină d in cap. C ât crezi că m i-ar treb u i să-l chem acasă cu m ine? A poi, aştep tă n e răb d ă to r să-şi sature foam ea suficient încât să-i asigure lui Leslie încă vreo câteva o re în plus de adaptare în a in te ca el să înceapă să-şi satisfacă apetitu l la capacitate m axim ă p rin in term ed iu l ei.

Pe m ăsură ce izbucn irea em o ţiilo r lu i K eenan fu absorb ită de Irial, Regele în tu n e ricu lu i p o rn i către o masă aflată lângă ringu l de dans. K eenan şi A islinn îl u rm ară ,

OBSESIE 245

după cum el ştia prea bine că o v o r face, şi se aşezară vizavi de el. El trecu u şo r cu degetu l peste num ele - sem ne ale m u rito r ilo r care încercaseră să lase o u rm ă a trecerii lo r - care erau scrijelite pe suprafaţa mesei. O chelneriţă se op ri să le ofere b ău tu ri, spunându-le lui A islinn şi lui K eenan pe num e.

Irial acceptă.- O rice iau ei de obicei şi cafea p e n tru m ine. N eagră,

sim plă.F ata plecă zâm bindu-i p u ţin m ai m u lt decât ar fi fost

necesar.„D acă aş pu tea să m ă hrănesc d in ei fără v reu n in te r­

m ediar, aşa cum fiica lui G abrie l a făcut-o... Se o p ri la acest gând. D acă aş fi ş tiu t m ai cu rân d despre A n i...“ D ar n u ştiuse. El se afla pe calea aceasta, găsise o so lu ţie . A r treb u i să o privească m ult m ai a ten t pe A ni m ai târz iu .

M ai în tâi, ar treb u i să aranjeze lucru rile cu Leslie. D acă ar fi destul de pu tern ică , ar treb u i să supravieţuiască, dar la sfârşit... în cele din urm ă, m u rito rii în to td eau n a se sfârşesc îna in tea zânelor. Ei erau astfel crea tu ri finite. P rim a bătaie de in im ă şi p rim a am in tire a lo r n u erau decât la o clip ire d is tan ţă de m oarte . Să adauge p o v ara de a-şi h răn i insa - ţiab ila cu rte , în v rem e de pace în sem na să accelereze asta în m o d in co n ştien t. Pacea ar om orî-o pe Leslie a sa p rea cu rând , dar războ iu l n u era n ic iodată o chestie în ţe leap tă . E ra ech ilib ru l de care avea nevoie. Să fie la m arginea v io len ţe i, dar n u scufundată în ea era ceea ce îi făcea tre b u in ţă C u rţii în tu n ericu lu i.

Iria l îşi în d rep tă a ten ţia către perechea de vizavi de el. A islinn îi m u rm u ra lui K eenan, calmându-1.

246 MELISSA MARR

- L inişte-te. N ia ll nu pleacă nicăieri... M ai ales n u laA , • 1 A -

C u rtea în tu n ericu lu i. El e in siguranţă...- Scum po, m ă răneşti râse Irial, în cân ta t peste m ăsură

de o asem enea cred in ţă naivă, o adevărată ra rita te la curţi. N ia ll şi cu m ine am fost ap rop ia ţi, dacă n u te superi, îna in te ca tân ăru l regişor să apară pe lum e.

M ânia lui K eenan izbucni. îşi strânse p u m n ii a tât de tare , încât îl duru .

- Şi a pe trecu t secole suferind d in cauza asta.Irial se aplecă peste masă.- Ştii tu cum se luptă ca să-şi reprim e doru l pen tru

Leslie? C ât de dificil... Se opri, încântat să vadă cum i se con­to rsiona faţa lui Keenan. D ar poate că există u n m o tiv pe care el n u ţi l-a spus? Poate că el aparţine m ai m ulte curţii mele decât curţii tale. Poate că el e al m eu de la început...

- Ţ ine-te departe de N iall! zise K eenan. V aluri de căl­dură aridă radiau d in el, revărsându-se asupra tu tu ro r .

Lângă el, A islinn absorb i acea căldură cu aceeaşi v iteză cu care K eenan o elibera.

- Keenan! F ir-ar să fie! T reb u ie să d iscu tăm situa ţia lui Leslie. Calm ează-te sau du-te să te plim bi!

„Ce idee d ră g u ţă /4 Irial îi zâm bi lu i A islinn . A poi, se în toarse către K eenan, susţinându-i p riv irea în tim p ce spunea:

- El ar p u tea dom ni la cu rtea mea. V oi ce-i oferiţi? Servitudine? Zâne? K eenan, el este un G ancanagh. El are nevoie fie de atingerile m u rito rilo r , fie să se concen treze asupra d o m o lirii d o ru lu i. S-a negat pe sine însuşi tim p de secole, ca să te p ro te jeze pe tine . C e m ai este el fără o cauză? S-o facă pe asistenta p e n tru Fetele Verii?

OBSESIE 247

K eenan se lu p tă - şi nu reuşi - să ascundă o u m b ră de disperare. Pe ringul de dans p o rn i o p loaie de vară. C lien ­ţii ch iţă iră şi râseră, explicându-şi-o fără îndo ială p rin tr-u n răspuns lumesc: o stropitoare defectă sau o ţeavă care curgea.

- Lui N ia ll îi este m ai b ine cu m ine. L o ialita tea sa este dedicată cu rţii mele; asta e o cauză destu l de bună, spuse K eenan.

- Ştii că s-a văzu t cu G abe în u ltim a vrem e? Iria l îşi co b o rî to n u l vocii în tr-u n m o d co n sp ira tiv şi adăugă: A fost sub u rm ărirea lu i B ananach. C rez i că ea şi-ar fi b ă tu t capul cu el dacă el n-ar fi făcut parte d in curtea mea?

C ăldura rad ia tă de pielea lui K eenan făcu ca apa d in încăpere să se transfo rm e în tr-u n abur şu ierător.

- N u aparţine C u rţii în tu n e ricu lu i. L ocul lu i este p rin tre zânele care nu-1 chinuie. El e m ai fericit...

- N u . N u e. C el m ai b u n lu c ru pe care îl p u te m spera, reg işoru le , este să găsim m odalită ţi p r in care să fim îm păcaţi cu ceea ce sun tem . în ţeleg i asta, nu-i aşa? El este în tr-u n ech ilib ru precar. I-ai dat cheile către p ro p ria d istrugere . Iria l îl p riv i pe K eenan, văzu recunoaşterea pe care ştia că ar fi găsit-o dacă ar fi insistat suficient de m ult.

- N u te du acolo! K eenan era suficient de p ru d e n t p e n tru a nu-şi p riv i regina, p ru d e n t să nu recunoască fap tu l că-1 m anipulase pe N ia ll şi că o pusese în perico l pe Leslie.

- Las-o baltă, reg işoru le , îl p reven i Irial. A sta nu-i o conversaţie pe care ch iar vrei s-o p o rţi. N u-i aşa?

Regele V erii se dezlăn ţu i, u n vân t iu te care-i arse faţa lui Irial, aducându-i sângele la suprafaţă. In tensita tea furiei făcu ca aceasta să fie şi m ai h răn ito a re p e n tru Irial.

248 MELISSA MARR

A islinn îi săru tă obrajii lui K eenan.- Du-te! M ă descurc cu el. Făcu d in m ână m u lţim ii de

m u rito ri. P rea m u lţi d in tre ei p riveau curioşi şi n e răb ­dători. N u e nevoie ca ei să vadă asta.

K eenan făcu un gest brusc către m ai m ulţi bărbaţi- măceş, şi gărzile - care nu păreau altceva decât nişte tineri am enin ţă to ri pe aleile din m ajoritatea oraşelor - veniră mai aproape. Se sprijin iră de un perete din apropiere , aruncând p riv iri am enin ţă toare către Irial. E ra un m ic spectacol ferm ecător a titud inea lo r, ca şi când zânele de la C urtea Verii ar fi p u tu t să-l in tim ideze pe conducăto ru l C u rţiiA

în tunericu lu i. Fără să m ai rostească v reun cuvânt, Keenan dispăru în m ulţim ea pe jum ătate udă de pe ringul de dans.

Irial zâm bi spre tânăra Regină a Verii.- A cum , că el a plecat, hai să ne cunoaştem m ai bine

noi doi!A islinn îi oferi un zâm bet, ceva la jum ăta tea d istan ţei

d in tre nev inovăţia unei m u rito a re şi viclenia unei zâne.„A r pu tea să-mi placă m u lt chestia asta.“ In clipa aceea,

ea era u n adversar m ai p ro v o ca to r decât K eenan.- N -ar fi tre b u it să-l pu i pe K eenan la încercare, aşa

cum ai făcut-o. N u prea sunt sigură ce secrete aţi îm părtăşit voi doi, dar, acum , aceasta este cu rtea m ea. Să-l h ărţu ieşti pe el nu-ţi va fi de a ju to r. N ic i m ăcar nu se sinchisi să-şi îndepărteze căldura d in voce, dar, spre deosebire de regele ei, tem p eram en tu l lui A islinn n u rep rezen ta o lo v itu ră

A

concen tra tă . In schim b, căldura arzătoare a verii îl izb i pe Irial ca o rafală neaşteptată, făcându-1 să înghită cu greu, ca să-i dispară gustul de nisip de pe lim bă.

„D elicios.“ El îi so rb i cu po ftă tem p eram en tu l caustic.

OBSESIE 249

- Secrete? K eenan a fost crescut să-şi dorească puterea... p u te re pe care i-am luat-o la d o rin ţa C u rţii Iern ii. N o i avem o isto rie ... N u la fel de satisfăcătoare p recu m legă­tu ra m ea cu N iall, vezi tu , dar reg işoru l are de rezo lvat cu m ine nişte chestiun i legate de nepu tin ţă .

- Ştiu ce e cu rtea ta. Ştiu ce faci. E şti ră sp u n z ă to r p e n tru răul...

- Răul? Râse a tunci, p e rm iţân d sunetu lu i să redea fiecare fărâm ă a adevăratei firi a cu rţii sale.

R egina V erii începu să gâfâie. C h ip u l i se înflăcără, iar unde de m ânie rad ian tă făcură să apară băşici pe pielea lui.

- N u răul, copilă, şi cred că m ai b ine n u m-ai insu lta în felul ăsta - Irial se aplecă şi m ai aproape, p riv indu-i faţa în tim p ce ea se lu p ta să-şi rep rim e em oţiile - , p e n tru că, o ricâ t de m u lt m i-ar fi pe plac reacţiile tale, ai p rea m u lte com plicaţii care să m ă intereseze în felul acesta.

- D acă ar auzi K eenan...- Spune-i! M ai dă-i u n m o tiv să m ă atace. Irial îşi linse

buzele ca şi când n isipu l ar fi fost u n lucru cu adevărat tangibil, n u doar o sim plă arom ă în aer.

- M i se cuvine. Irial n u vedea nici u n m o tiv p e n tru a n u fi cinstit. în ţe leg dependenţa; e una d in tre m onedele de la curtea mea. N iall nu-i aparţine lui K eenan, n u acum , nu îi va m ai aparţine n iciodată . K eenan s-a p u r ta t u râ t cu el m ai m u lt decât ştii tu .

Z âm b etu l p lacid al lui A islinn n u d ispăru , dar m ici scântei de soare licăriră în ochii ei.

- C e con tează p e n tru tine?El reveni la loc şi îşi întinse picioarele pe culoar, pe cât de

confortabil putea în m ulţim ea de m urito ri care forfoteau.- A i crede că ţin la N iall?

250 MELISSA MARR

- N u .- Zânele nu m in t.- N u în m od deschis, îl corectă ea.- Ei bine, dacă n u crezi asta - rid ică el d in um eri ce

A . rp o t să-ţi spun? îm i face plăcere să-l p rovoc pe regişor. Se în tinse s-o ia de m ână. Spre deosebire de m ajo rita tea zânelor, Regina V erii avea suficientă viteză p en tru a-i evita atingerea - lum ina soarelui se poate m işca la fel de rapid p recum um brele - , dar n-o făcu. K eenan ar fi făcut-o.

„E m u lt m ai p lăcu t să ai de-a face cu reg in e le /6Irial era asaltat de căldura p ă tru n ză to a re a apatiei verii,

adieri p line de aburi şi u n gust c iudat de dulce al aeru lu i um ed. E ra m in u n a t. O ţinea de m ână, ş tiind că şi ea sim ţea esenţa cu rţii lui la fel de sigur cum şi el o sim ţea pe a ei, u rm ărindu -i pulsul, pe care îl percepea ca u n lucru ţin u t captiv, dar care se zbătea.

Ea se în roşi şi-şi trase m âna.- A fi te n ta t nu-i acelaşi luc ru cu a fi in teresat. Sunt

ten ta tă de regele m eu în fiecare m o m en t al fiecărei zile... dar n u sun t in teresată de sex d o ar de plăcere şi, dacă aş fi, în nici un caz n-ar fi cu tine.

- N u sun t foarte sigur pe cine ar treb u i să inv id iez m ai m ult: pe regişor sau pe jucăria ta m u rito are , spuse Irial.

Scântei lu m in ară c lubu l pe m ăsură ce firea ei devenea instabilă. D ar, ch iar şi când starea ei de sp irit fluctua, ea nu era la fel de tem peram en ta lă p recum K eenan.

- Seth n u e o jucărie - îi declară ea cu o c larita te pe care K eenan n-o avea, după cum nici Leslie nu e o jucărie p en tru tine, nu-i aşa?

- K eenan n u va în ţelege asta. C ând el ia m u rito ri, le ia calitatea de a fi m u rito ri.

OBSESIE 251

- D ar tu?- îm i place calitatea lui Leslie de a fi m u rito a re , aşa

cum e. Scoase o ţigară şi o b ă tu de masă. A sta nu e un secret pe care să-l scoţi de la m ine... după cum n-am să-ţi divulg nici secretele regişorului şi nici pe ale lui N iall.

- D e ce nu-i dai p u r şi sim plu d ru m u l să plece?O p riv i lung, în trebându-se alene dacă ea i-ar ap rinde

ţigara. M iach, u ltim u l Rege al V erii, ob işnu ia să o b ţin ă un soi de d istracţie ciudată d in incendierea lu c ru rilo r. C um va, Irial se în d o ia că A islinn ar face-o, aşa încât îşi scoase o b richetă . N u voi răspunde la asta, nu acum , nu fără un m otiv . Ea e a mea. Asta-i to t ce contează.

- D a r dacă ţi-aş spune că bun ăo ară cu rtea noastră o va lua înapoi?

El îşi aprinse ţigara, trase adânc d in ea şi expiră.- Te-ai înşela.Irial n u m en ţionase că R egelui V erii nu-i păsa n ici cât

neg ru sub ungh ie de Leslie. R eginei V erii poa te că îi păsa de Leslie, dar lui K eenan nu-i păsa cu adevărat de n im en i altcineva decât de zânele şi de regina lui. „Şi n u în to t - deauna spre binele lo r .“

Irita tă , dar încă stăpânindu-şi em oţiile , A islinn îi a runcă lui Iria l o p riv ire care le-ar fi îngenuncheat pe cele m ai m ulte d in tre zâne. în a in te ca ea să poată v o rb i, el o luă d in n o u de m ână. încercă să scape de strânsoare, pielea devenindu-i încinsă p recum o ţe lu l to p it.

- Leslie îm i aparţine m ie, la fel de sigur cum Seth al tău îţi aparţine ţie , după cum fetele verii îi aparţin lui K eenan.

- Ea este p rie ten a mea.

252 MELISSA MARR

- In cazul ăsta, ar fi tre b u it să faci ceva p e n tru a o p ro te ja . Ştii ce i s-a făcut? Ştii cât de p ie rd u tă a fost? C ât de înspăim ântată? C ât de în g ro z ito r de sfâşiată?

O ricâ t de em oţionan tă ar fi găsit că este grija lui A islinn p en tru fata lui, n u era suficient ca el s-o sacrifice pe Leslie. Ei nu o pro tejaseră, nu o m en ţinuseră în siguranţă, n-o făcuseră fericită. El avea să facă aceste lucruri.

- C ând ea se va adapta sch im bărilo r...- C are schim bări? Ai spus că ea încă este m u rito are .

Ce-ai făcut?N o rişo ri de fu rtu n ă se îng răm ăd iră în ju ru l lo r până

când se u m p lu clubul. C onversa ţia n-avea să in tre pe un făgaş m ai bun, aşa încât Irial se ridică şi se înclină.

- C u rte a m ea se ocupă cu lu c ru ri m ai în tu n eca te decât a ta. N u e treaba m ea să spun şi restul. M ai tâ rz iu , dacă ea va vrea, îţi va spune.

A poi, el o părăsi pe R egina V erii şi su ita ei de gărzi încrun tate . In ciuda nevoii cu rţii sale de disensiune p rin tre lo cu ito rii T ărâm u lu i Z ânelo r, el n-avea răbdarea să facă politică. N u acum . El avea ceva - pe cineva - m u lt m ai im p o rtan t de care să se ocupe.

C apitolul 26

Leslie şi Seth se aflau la m ai m ulte străzi d istan ţă când,

în cele din u rm ă, ea îl în trebă:

- Ştii ce se în tâm plă?

Fără să se oprească, Seth spuse:

- Ei nu sunt oam eni. N ici u n u l d in tre ei.

- Bine! Ea se încruntă. Mulţumesc! C hiar ajută să glumeşti!

- N u glumesc, Leslie. P riv i d incolo de ea, ca şi când era

cineva acolo şi zâm bi străzii goale. Cere-i lui Irial Vederea.

Spune-i că o m eriţi.

- Vederea? Nu-1 plesni, dar ar fi v ru t s-o facă. N u se

sim ţea bine, iar el îşi bătea joc de ea.

- Şi gărzi, adăugă el. A poi, se o p ri şi se în d rep tă către

spaţiul gol din faţa ei. Arată-i!

- C e să-mi ara...

O fată cu arip i d in piele neagră apăru . Z âm bea în tr-u n

m od p rovocato r.

- O o o ... ne apucăm de joacă?

Se auzi vocea lui N iall d in spatele ei:

- C ară-te, Cerise! A cum , ea îi aparţine lui Irial.

254 MELISSA M ARR

- Irial a lua t o m uritoare? Zău? A m auzit n işte zvo ­n u ri, dar... hm m , e n iţe luş cam sim plă, nu-i aşa? Fata înaripată părea u im ită , am uzată şi curioasă to to d a tă .

Leslie o p riv i fix: n u se p u tea în to arce să-l privească pe N iall, m in tea n u pu tea încă să proceseze ceea ce el tocm ai îi spusese. „A parţine? D ar cum răm âne cu noi? C u m răm âne cu to t ceea ce el mi-a şoptit? A parţine? U n val de m ânie îi alungă tris te ţea , dar se stinse im ediat. A parţine? C a o pod o ab ă fără valoare?" îm i ap arţin m ie însăm i. D ar n u rosti n im ic d in ceea ce gândise şi nici nu-şi în toarse faţa către el, confuzia fiindu-i p u te rn ic în tip ă rită pe ch ip . In schim b, păşi către C erise, fata înaripată .

C erise îşi în tinse aripile:- Sunt adevărate. Şi, d a to rită to p u lu i fără spate, era

evident că aripile creşteau d in pielea ei. O h , scum po! A i să te d istrezi de m inune. A sta are o p u te re incredibilă...

A poi, ceva - nevăzu t - o înşfăcă pe C erise pe la spate, încep u să m eargă de-a-ndărătelea fără v reun e fo rt ev iden t d in partea ei. V alu ri de dezgust p e n tru C erise se ro teau p rin aer d in sp re acel lu c ru nevăzu t spre pielea lui Leslie, copleşind-o şi destrăm ându-se îna in te de a se aşeza.

- Bine. Plec! ro sti scu rt C erise. A po i, făcu sem n cu m âna în tim p ce dispărea. V ocea ei fără tru p strigă: N e m ai vedem no i, puiule!

Leslie alunecă u şo r spre tro tu a r . T rem u ra în fio ra tă , ind iferen t de m o tivu l p e n tru care ceva n u era în o rd ine cu ea. N u era num ai d in cauză că ea p u tea spune ce sim ţeau ceilalţi: era m ai m u lt acum . Sentim entele d in ju ru l ei erau aproape palpabile şi îi alunecau pe sub piele.

OBSESIE 255

- Avea aripi, spuse ea.Seth încuv iin ţă cu o m işcare a capului.- Şi a d ispărut? C h ia r a d ispărut? Leslie încerca să se

concen treze în con tinuare . U ndeva în ap artam en te le de deasupra ei, o fem eie plângea cu o jale a tât de p ro fu n d ă , încât o făcea pe Leslie să aibă senzaţia că îngh ite cupru .

N iall se aplecă şi o ajută să se ridice în picioare. Se aplecase până ce buzele lui îi atinseră faţa. M u rm u ră blând:

- A m eşuat iarăşi în ceea ce te priveşte. D ar n u ren u n ţ. Ţ ine m in te asta: nu-i voi îngădui să te păstreze.

Leslie îşi m u tă p riv irile de la el la Seth. V oia ca Seth să-i spună că era o glum ă, voia ca el să-i spună lu c ru ri care să n u fi devenit irem ediabil ciudate. Seth fusese p rin preajm ă to t tim p u l cât ea trăise în H un tsda le . D acă i-ar spune că to tu l era în regulă...

D a r Seth clătină d in cap:- Cere-i lui Irial V ederea şi p ro p riile tale gărzi!- G ărzi? N -ar pu tea-o apăra de ceea ce ar treb u i să fie

apărată, de el, m ârâi N ia ll în a in te să se u ite d in n o u la ea. A poi, expresia feţei i se îm b lân zi şi îi şopti: n u u ita , supravieţu irea e to t ce contează. T u p o ţi să faci asta!

T ish ieşi din um brele aflate în faţa lor:- N -ar treb u i s-o atingi pe Leslie.

Leslie încercă să-şi concen treze a ten ţia asupra fetei.A

în treaga lum e se schim base, iar Leslie începuse să creadă că n u se va restabili p rea curând . O sim fonie de arom e era p u rta tă de vân t d in sp re z idu rile d in ju ru l ei, se ţâ ra d in încăperile d in ap ro p ie re şi îi lovea pielea. îşi închise ochii

256 MELISSA MARR

şi încercă să catalogheze gusturile pe m ăsură ce acestea curgeau p rin ea. E rau prea m ulte.

N ia ll se dădu uşurel înapo i, asigurându-se că ea se ţinea bine pe p ro p riile p icioare îna in te să-i dea d rum ul.

- Ţi-e rău? T ish îşi puse palm ele m ici pe fru n tea şi pe obrajii lu i Leslie. E de la cerneală? Lasă-m ă să văd!

- Mi-e bine. Leslie dădu rap id la o p arte m âna lu i Tish de pe căm aşa ei, îng rijo ra tă la gândul că ar treb u i sa p erm ită şi altcuiva să-i vadă ta tu a ju l - „ tatuaju l n o s tru , al m eu şi al lui Irial* - ch iar acum . C e vrei? C e fa...

- Te-am v ăzu t la club, dar n u m -am p u tu t expune acolo. T ish încă o fixa pe Leslie cu privirea.

„Să se expună?* C u p o to p u l de em o ţii care îi distrăgea a ten ţia în felul ăsta, Leslie avea p ro b lem e în a-şi da seama ce să spună sau să facă. T o t ce p u tu să în treb e fu:

A

- 11 cunoşti pe Seth?T ish îi a runcă o cău tă tu ră scu rtă lui Seth, măsurându-1

cu o p riv ire care ar fi făcut-o foarte m ândră pe Ani:- Jucăria lu i Ash?A lături de Seth, N iall în lem ni, dar Seth în tinse o mână:- N u pricep, dar - T ish ridică din um eri - nu e treaba

mea.A po i, îşi îm p le ti degetele cu ale lu i Leslie şi începu să

vorbească de parcă n u ar m ai fi fost n im en i în jur.- Părea că te d istrai m ai devrem e. R abb it m i-ar tăbăci

fundul dacă nu te-aş duce la el to tuşi. Eşti palidă. P rim a zi e dură p en tru oam eni.

- O am eni? Leslie ap roape că râse de cât de suprana tu ra lă devenise noaptea. Şi tu ce eşti?

OBSESIE 257

D ar T ish vorbea în con tinuare igno rând în trebarea:- H a i să te verificăm ! Să ne asigurăm că eşti în bună

stare când el va veni după tine.- M i-e bine, insistă Leslie, deşi ştia că nu-i era. D ar,

mda, hai să m ergem să-l vedem pe R abbit. D o a r să... El?- Iri, spuse T ish zglobie. V rei să te pregăteşti p e n tru el,

nu-i aşa?- P e n tru Irial? repetă Leslie p riv in d înapo i peste u m ăr

la N ia ll. A cesta avea o expresie în g ro z ito are , de du rere pe chip. „C icoare am estecată cu am ărăciune de aram ă.“

- Supravieţu ieşte , ro s ti el cu voce tare în tim p ce-şi atingea cicatricea de pe faţă.

Şi ea se op ri, am in tindu-şi felul în care v iz iunea ei se schim base când N ia ll o condusese acasă la Seth. îşi în ­toarse capul şi îi p riv i pe N ia ll şi pe Seth cu coada o ch iu ­lui: Seth arăta la fel ca în to td eu n a . N ia ll nu . C icatricea îi strălucea ca o rană recen t făcută, ochii lui reflectau lum ina străzii asem enea celor ai un u i anim al. O asele lui nu păreau să fie în regulă, existau lung im i în p lus şi a rticu la ţii acolo unde ea n u avea. O asele p o m e ţilo r lui erau prea du re p e n tru un ch ip om enesc, p rea ungh iu lare , ia r p ielea îi strălucea ca ilum inată d in in terio r, ca şi când ar fi fost prea sub ţire , ca un p ergam en t deasupra unei flăcări. îşi trase m âna d in strânsoarea lui T ish şi păşi spre el.

- El n-ar fi p u tu t să-ţi spună, spuse Seth.Leslie nu p u tu să se apropie m ai m ult, n u p u tu să-şi gă­

sească vorbele, privindu-1 fix pe N iall în tim p ce el strălucea.N ia ll îi susţinu privirea:

258 MELISSA M ARR

- A m negociat cu regina m ea să m i se p e rm ită să te p ro te jez . îm i pare rău că am eşuat, Leslie. E u ... îm i pare atât de rău.

- R egina ta? în treb ă ea, dar ghici răspunsu l în a in te să-l audă. Se u ită la Seth.

- A sh, co n firm ă Seth. Ea n-a v ru t ca tu să fii am es­tecată în lum ea asta. A v ru t ca tu să fii în siguranţă, departe de ei.

Se duse în spatele ei, unde se găseau acum vreo două duzin i de persoane care n u arătau nici pe departe ca oam enii. La fel ca m ulţim ea de la R ath , cu to ţii păreau să poarte costum e sofisticate. D a r n u erau costum e.

- C e su n t ei?- Zâne.Leslie se u ită la ei: nici u n u l n u era ceea ce păruse cu

câteva m in u te în u rm ă. N im ic n u avea sens. „Sunt fu ­rioasă acum . M i-e frică." T o tu şi, n u p u tea să sim tă acele lucru ri. S im ţea cu rioz ita tea , su rp riza şi u n vag sen tim en t de euforie pe care îl ştia - în m o d ob iectiv - ca fiind m ai în sp ă im ân tă to r decât restul.

- A sh conduce una d in tre curţile zânelor, C u rtea Verii, îm p arte tro n u l cu K eenan, spuse Seth pe u n to n fără in - flexiuni, dar Leslie sim ţi - gustă - îng rijo rările lui, te ­m erile, m ânia, gelozia. E rau to a te acolo sub suprafaţă.

11 p riv i iarăşi pe N ia ll - n u d o ar cu coada och iu lu i, ci direct. încă arata ca şi când ar fi strălucit. G esticulă spre el.

- Poftim ? D e ce te p o t vedea aşa acum?- Ştii deja. N u treb u ie să m ă m ai deghizez. N ia ll

îna in tă spre ea.

OBSESIE 259

- E a lui Irial acum . A noastră . T ish gesticula spre

um bre , şi cel p u ţin şase d in tre bărbaţii acoperiţi de spini

păşiră în faţa lui Leslie, blocându-1 pe N iall. în acelaşi

tim p , puii de lei de la R ath apăru ră lângă N iall. M ârâiau la

fel ca el. El îşi dezveli dinţii.

A păru ră şi mai m u lţi oam eni în vrem e ce ea privea.

„N u, nu oam eni, ci creaturi de un anum e fel, păşind din

aer. “ C âţiva erau do ta ţi cu arm e ciudate: cu ţite scurte,

curbate care arătau ca şi când ar fi fost făcute din p ia tră şi

os, cu lame lungi din b ro n z şi argint. A lţii rânjeau crud pe

când se aliniau unul în faţa celuilalt, cu excepţia unu i m ic

grup care o încercui pe ea şi a altuia care îl încercui pe Seth.

T ish - care nu părea d iferită, în ciuda p re tin se lo r afi­

lieri la oricare specie de creatu ri ciudate ar fi fost - păşi în

faţă len t, ca un p răd ă to r care îşi u rm ăreşte vânatul.

- V orbesc cu binecuvântarea lui Irial în noap tea asta, să

avem grijă de Leslie, să fie în siguran ţă p e n tru el. N u v rei

să ne pu i la încercare, N iall.

A titu d in ea în co rd a tă a lui N ia ll - fu ria zum zăindu-i în

oase ca un elixir în care Leslie ar fi p u tu t să se înece -

spunea ceea ce cuv in tele n u spuneau: ar fi v ru t grozav să

treacă la v iolenţă.

Şi Leslie, în ciuda în tâ m p lă rilo r stran ii, o dorea. V oia

ca to ţi să se sfâşie în tre ei. Le voia v io len ţa , bucuria ,

rivalitatea şi ura. Exista o poftă nebună în ea, o foam e care

nu era a ei. Se răsuci pe m ăsură ce em oţiile celorlalţi se

am estecau cu ale ei.

260 MELISSA MARR

A poi, cercul d in ju ru l ei se desfăcu. T ish îşi înclină scurt capul şi o luă de m ână pe Leslie. R idică to n u l destul cât să acopere m ârâielile şi m orm ăielile m ulţim ii.

- A i vrea să stârneşti un războ i peste noap te , N iall?- M i-ar face plăcere, răspunse el.- Iţi este îngăduit? în treb ă T ish.A poi se lăsă liniştea. In cele d in u rm ă, N ia ll vorb i:- C u rtea m ea mi-a in terz is să p rocedez astfel.- A tunci, du-te acasă, zise Tish. Se îndrep tă către um bre:- T ată, p o ţi s-o duci?Leslie se în toarse şi-l văzu pe G abrie l. T atuajele de pe

b ra ţu l său se sch im bară în lum ina slabă, de parcă erau pe cale să fugă. „N ici asta n u e posibil. D a r e adevărat. Iar ei m ă vo r... p e n tru ce? D e ce?“ Ea n u se p u tea speria. Se sim ţi de parcă to tu şi acolo era o panică inaccesibilă, un gând al unei em oţii. „Ce m i-au făcut?"

- H ei, fato! G abriel zâm bi blând când se ap rop ie de ea. H aide să plecăm de-aici, OK?

Iar ea se sim ţi rid icată, ţin u tă pe sus în tim p ce G abriel fugea pe străzi m ai rap id decât se mişcase ea în întreaga-i viaţă. N u se auzea nim ic, nu se vedea n im ic, era doar în tu n ericu l dep lin şi vocea lui Irial ven ind de undeva de departe: „O dihneşte-te acum , dragă! N e vedem m ai

A • cctârziu .

C apitolul 27

N iall era în cadrul uşii de la m ansardă când spuse:- Leslie a plecat. E u nu cer prea m u lt, n-am ceru t în

to ţi aceşti ani...K eenan ridică o m ână care strălucea în lum ina pul-

sândă a soarelui.- Te-a in fluen ţa t Irial, N iall?- Poftim ? Subjugat de p ro p riile em o ţii, N ia ll răm ase

nem işcat.Regele V erii se în c ru n tă , dar n u răspunse. P lan tele de

la m ansardă se aplecară sub fo rţa v ân tu lu i deşertic care creştea în in ten sita te pe m ăsură ce em oţiile lui K eenan fluctuau; păsările se retrăseseră în firidele sigure ale co loanelo r. „Cel p u ţin Fetele V erii su n t p lecate .“ K eenan îndepărtase gărzile răm ase cu câteva cuv in te aspre. A poi, începu să um ble de colo-colo . V ârte ju ri de aer încins se răsuceau p rin încăpere, con to rsionându-se sub fo rm ă de spirale, ca şi când siluete fan tom atice ar fi fost ascunse în ele, num ai p e n tru a fi destrăm ate de v ân tu rile fie rb in ţi care deja adiau în ju ru l lo r - şi to a te fiind apoi spălate de ro p o te de ploaie. F ăcu te să se m anifeste de către em oţiile

262 MELISSA MARR

;— ;— ;-----------;— ;----------------------------------în g rijo ră to a re ale regelui, d iferitele tip u ri de v rem e seîncleştau în m icul spaţiu şi lăsau în u rm ă un dezastru .

A poi, K eenan se opri să spună:- T e gândeşti adesea la Irial? S im ţi v reo sim patie

p e n tru curtea lui?

- Ce to t spui? în treb ă N iall. K eenan se agăţă de pernele canapelei, încercând în m o d ev iden t să găsească o m o ­dalita te de a-şi d im inua em oţiile . F u rtu n a bân tu ise p rin încăpere, sm ulgând frunzele copacilo r, izb in d scu lp tu rile din sticlă şi sfărâm ându-le de podea.

- A m făcut alegerile pe care treb u ia să le fac, N iall. N u voi fi legat d in n o u . N u m ă voi în toarce n ic iodată acolo. N u voi fi slăbit de către Irial... Soarele străluci d in ochii lui K eenan, de pe buzele sale. Pernele canapelei luară foc.

- C uvin tele tale n-au nici un sens, K eenan. D acă ai ceva de spus cu adevărat, fă-o! N ic i starea de sp irit a lu i N iall nu era constan tă , nici ch ia r după to a te secolele pe trecu te alături de K eenan , dar era de departe m ai crudă decât ar fi p u tu t fi v reodată a lui K eenan. Irial a luat-o pe Leslie. N -avem tim p p en tru ...

- Lui Irial încă îi place de tine. K eenan avea u n aer gân - d ito r în tim p ce punea în treb ă ri, n ic iodată n u în trebase de-a d rep tu l înain te: C are sunt sen tim entele tale p e n tru el?

N iall îngheţă p riv in d lung la p rie ten u l lu i, cauza sa, ra ţiunea sa p e n tru orice de-a lungu l a tâ to r secole. II durea o asem enea în treb are pusă de K eenan.

- N u fă asta! N u -m i p u n e în tre b ă ri legate de perioada de dinainte!

OBSESIE 263

K eenan n u răspunse, nu-şi ceru scuze p e n tru a fi p re ­sărat sare peste răn i vechi. Se duse să privească lung pe fereastră în tim p ce fu rtu n a de n isip d in încăpere se liniştea. Regele V erii era d in n o u calm .

O ricu m , N ia ll lu p ta să-şi co n tro leze p ro p riile em oţii. N u era o conversaţie pe care ar fi v ru t să o p o arte , nu acum când era în g rijo ra t în legătură cu Leslie şi fu rio s pe Irial. C ândva, N ia ll avusese încredere în alt rege, şi asta fusese o greşeală. A tunci, Irial se dovedise că ştiuse to t tim p u l că m u rito are le cu care se culcase N ia ll se îm b o l­năviseră şi deveniseră dependen te . Ii spusese lui N ia ll că acele m u rito a re p ieriseră, dar nu până când zânele în tu ­nericu lu i le aduseseră pe m u rito a re în sălaşurile lo r p en tru d istracţie . Ii explicase că firea dependen tă a lu i N ia ll era p u r şi sim plu o p arte d in a fi G ancanagh. N ia ll fugise a tunci, dar G abrie l venise după el. 11 adusese pe N ia ll înapoi în sălaşul C u rţii în tu n ericu lu i, colina zânelor, unde aştepta Irial.

- Ai fi putut să-mi conduci într-o bună zi curtea, Gancanagh, murmurase Irial pe măsură ce le aducea pe muritoarele pe care le făcuse el să devină dependente şi deveniseră nebune de dorinţă.

- Hoinăreşte cu noi, şopti el. Aici e locul tău. Cu mine. Nimic nu s-a schimbat.

In jurul lor, muritoarele dependente se agăţară de zânele doritoare, ca şi când ar fi fost flămânde de atingere, prea bolnave de dorinţă ca să se gândească la consecinţele contactului cu trupurile acoperite de spini şi cu lornu'le incompatibile.

264 MELISSA MARR

Şi N ia ll fusese dezgustat de to t ce făcuse la C u rtea în tu n ericu lu i, dar m ai ales de fap tu l că le predase pe m uri - to a re şi, a tunci când Irial îi oferise un schim b: D is trez i tu cu rtea sau o p o t face ele, G ancanagh. T eam a şi du rerea sunt m oneda răscum părării lo r. îm i pasă p rea p u ţin cine o p lăteşte, N ia ll crezuse că face lucru l p o tr iv it ju rân d de bunăvoie c red in ţă în sch im bu l e liberării m u rito a re lo r dependen te . La sfârşit, n u contase: acestea încă se ofileau, cerşind drogul care se afla în pielea lui N iall.

K eenan v o rb i din nou:- C e eşti tu n-a fost fo losit n ic iodată ca o însuşire de

p re ţ la cu rtea noastră . P rivea în gol, dar g ân d ito r şi calcu­lând. D acă e să m en ţin curtea noastră în siguranţă, trebu ie să folosesc toa te însuşirile noastre de p reţ.

K eenan scoase dopu l unei sticle care stătuse pe o tavă încălzită , tu rn ă b ău tu ra cu m iere în două pahare şi îi în tinse unul.

N iall nu pu tea vorb i. II privea fix pe regele lui.- C h ia r dacă Iria l o in fluen ţează, Leslie te va v rea pe

tine şi el încă te doreşte. P u tem folosi asta ca să aflăm şi celelalte secrete ale cu rţii lu i Irial pe care el le ascunde de noi. K eenan îi oferi din n o u lui N ia ll paharu l. H aide! N -o să te lovească. Poate va accepta să îm p artă fata şi...

- T u ştiai. C ă Leslie era însem nată de el, că...- N u . Ş tiam că erau m u rito r i în sem naţi şi duşi la

A A

C u rtea în tu n e ric u lu i de către zâne. Speram că am fi aflat m ai m ulte până acum , desluşind de ce sau cum erau legaţi de m u rito ri. A cum , treb u ie d o ar să reevaluăm situaţia . A sta n u s-a te rm in a t. Ea te vrea. A m văzut-o cum te

OBSESIE 265

privea îna in te ca to tu l să fi început. N u cred că p reten ţiile lui Iria l asupra ei v o r şterge asta. A r p u tea fi m ai bine decât aş spera. D acă ea va supravieţui, va fi în tr-o poziţie în care va învăţa m ulte. Ea îţi va spune. Va face to t ce vrei tu , d o ar ca să-ţi fie alături. K eenan îi oferi p en tru a tre ia oară paharul. Bea cu m ine, Niall! N u lăsa asta să ne despartă!

N iall luă paharu l şi, uitându-se la K eenan, îl lăsă să cadă pe podea.

- A m tră it p e n tru tine, K eenan. V iaţa mea, fiecare hot- râre a m ea tim p de nouă afurisite de secole. C u m ai p u tu t să o violezi ca...

- N u eu sun t cel care a v io la t fata. N u e sângele m eu sub pielea ei. Irial...

- N u Irial m i-a făcut-o de data asta, nu-i aşa? N ia ll îşi plecă u şo r capul pe m ăsură ce fu ria se îm pletea cu dispe­rarea. C u m ai p u tu t să m ă foloseşti, K eenan? C u m ai p u tu t să ai secrete faţă de mine? M-ai m anipu lat... Făcu un pas spre K eenan, apropiindu-se de regele lui cu m ânie, te n ta t fiind să rid ice m âna la zâna pe care jurase s-o pro-

A ■ Atejeze, s-o cinstească pană la u ltim a sa suflare. încă v rei să m ă m ai foloseşti. Ştiai şi...

- A uzisem despre sch im burile lo r de cerneală, bănuiam că Leslie era una d in tre ele, dar să afli secrete de la C u rtea în tu n ericu lu i e departe de a fi uşor. Ea e d o ar o m uritoare . N u p o ţi să-i salvezi pe to ţi şi, dacă un u l sau doi cad p en tru ca noi să-i pu tem m en ţine pe to ţi în siguranţă... N u e altfel decât a fost d in to td eau n a . K eenan n u dădu înapo i, nu-şi chem ă gardienii. P u tem folosi asta p e n tru a avea am ândoi ceea ce ne dorim .

266 MELISSA MARR

- Mi-ai încurajat in teresul faţă de Leslie, m-ai m o n ta t să n-o ascult pe A islinn , regina m ea, regina ta!

- A devărat.Pe când N ia ll stătea acolo tre m u râ n d de furie , toa te

afirm aţiile lu i K eenan d in u ltim a vrem e îl năpădiră , ade­vărul despre ceea ce N iall n u văzuse, fiind p rea în c reză to r sau d in prostie , îi zd robea acum inim a.

- Şi n u sim ţi nici u n fel de rem uşcare, nu-i aşa? Ce suferă ea...

- Irial este o am eninţare p en tru curtea noastră. Keenan ridică din um eri. C urtea în tunericu lu i este prea îngrozitoare p en tru a i se perm ite să prospere. Ştii la fel de bine ca m ine ce au făcut ei. P o rţi cicatricile. N -am să p erm it ca ei să devină suficient de putern ici să ne am eninţe curtea, mai ales pe regina noastră! E nevoie ca el să fie m en ţinu t sub control.

- Şi de ce să nu-m i fi spus? N ia ll îşi p riv i regele, sperând să capete v reun răspuns care să-i uşureze greutatea care am en in ţa să-i frângă sp iritu l la fel de sigur cum o

făcuse C u rtea în tu n e ricu lu i cândva.D ar K eenan nu-i oferi u n astfel de răspuns. In schim b,

spuse:- C a tu să fi făcut ce? Să-i spui fetei? Te-am v ăzu t cum

o influenţai. P lanu l m eu era m ai bun . A veam nevoie ca tu să te con cen trez i şi ea poate fi u n m o tiv de co n cen tra re la fel de bun ca o ricare altele.

N ia ll p ricepea logica acestor cuv in te , îşi auzise regele v o rb in d asem ănăto r de-a lungu l secolelor, când le seducea pe m u rito are le care erau acum Fetele V erii. N im ic nu se

OBSESIE 267

schim ba: lo ialita tea lui N ia ll şi p a rten e ria tu l erau reco m ­pensate p rin desconsiderare şi concediere cu nepăsare.

- N u p o t să accept... n u voi accepta asta, spuse N ia ll, am term inat!

- Ce vrei să spui?A stfel, N ia ll ro sti cuvintele care aveau să-l elibereze de

sub ju răm ânt:- Loialitatea mea faţă de C u rtea V erii este revocată. N u

m ai eşti regele meu! E ra sim plu de încheia t ceva care ar fi treb u it să conteze foarte m ult. C âteva cuvinte, şi el era din n o u singur pe lum e.

- N iall, gândeşte-te! N u m erită să pleci. Vocea lui Keenan sună exact ca vocea zânei pe care N iall o credea a fi. C e pu team eu să fac?

- N u asta! Păşi pe lângă K eenan. P refer să fiu singur, fără curte , fără o casă sau un rege... decât să fiu folosit. N u trâ n ti uşa, n u se în fu rie , n u plânse. P u r şi sim plu, plecă.

C âteva ore m ai tâ rz iu , N ia ll încă ho inărea pe străzile din H untsdale . Să evite străzile ag lom erate şi gălăgioase care erau pe p o triv a zgom otu lu i ce clocotea în el era u n fel de even im ent. „N u su n t cu n im ic m ai bun decât Irial. A m făcut-o să devină dependentă, ca drogaţii de care se tem e. Şi regele lui ştiuse asta, se folosise de asta. A m dezam ăgit-o.“

El n u se lam enta p rea des că era cel care u rm a, şi n u cel care conducea, dar, în v rem e ce se p lim ba pe străzile m u rd are ale m u rito r ilo r , se în tre b a dacă făcuse alegerea corectă cu m u lt tim p în u rm ă, când Irial se oferise să-l facă

268 MELISSA MARR

pe N iall succesorul său. „Cel p u ţin a tunci aş fi avut m ai m ulte o p ţiu n i.“

N iall îşi făcea loc cu greu p rin cele m ai ag lom erate m u lţim i de m u rito ri. Zânele care se am estecau p r in tre ei se dădeau grăb ite la o p arte d in calea lui. C ân d m u lţim ea se îndepărtă , N ia ll îl văzu: Irial se od ihnea lângă v itrin a un u i m agazin.

- A m auzit că ţi-ai reven it, spuse Regele în tu n e ricu lu i, dar începusem să cred că zânele m ele se înşelaseră.

- V reau să vorbesc cu tine , începu N iall.- Vei fi în to td eau n a bine-venit, G ancanagh! A sta nu s-a

sch im bat. Iria l făcu u n sem n cu m âna spre p ărcu le ţu l de vizavi. H ai cu mine!

N eg u sto ri am bu lan ţi v indeau du lc iu ri d in cărucioarele lo r, m u rito r i beţi râdeau şi strigau. V reun joc sau poate v reun co n cert era pe p u n c tu l de-a începe. E rau a tât de m ulţi oam eni pe străzi, încât m aşinile nu se pu teau mişca.

A

Regele în tu n e ricu lu i se strecu ră p r in tre m aşinile o p rite şi p r in tre şoferii care claxonau nervoşi, depăşi u n grup de m u rito ri care cân tau fals şi care executau ceva ce lo r li se părea a fi dans.

O d a tă ajunşi în parc, Iria l se deplasă către o bancă d in p ia tră pe care zânele lui tocm ai o term inaseră de cu răţa t.

- A sta e genul tău de loc, nu-i aşa? Ai prefera să m ergi...- E în regulă. D ar N iall rămase în picioare, rezemându-se

de un copac, nefiindu-i la îndem ână să stea cu spatele la zânele care p o p u lau străzile.

Irial rid ică d in um eri în tim p ce se aşeza com od şi gra - ţios pe bancă, a ră tând în m o d pervers ca un ingenuu

OBSESIE 269

inconştien t de efectul pe care îl avea asupra m u rito rilo r cu

gurile căscate d in ju ru l lor.

- D eci - îşi aprinse el o ţigară - , bănuiesc că eşti aici în

legătură cu Leslie a mea.

- Ea nu e a ta.

Irial trase un fum lung.

- Crezi?

- D a, cred. N iall se în toarse încet să privească nu m ero a­

sele zâne care se aprop iau din stânga lui. N -avea încredere

în Irial sau în zânele solitare care priveau, sau... de fapt, nu

avea încredere în n im eni la m o m en tu l respectiv.

Irial le chem ă pe câteva d in tre zânele sale care se aflau

m ai aproape şi le ceru:

- V reau să n u fie n im eni în ju ru l n o stru . A po i, îşi în ­

d rep tă a ten ţia către N iall. Stai jos! N -am să p e rm it să ţi se

în tâm ple n im ic cât tim p stai jos, lângă m ine - jur!

U im it de ju răm ân tu l generos pe care Irial îl făcuse -

nici un rău, n im ic, spunând astfel că p ro p ria lui securitate

era m ai p u ţin im p o rta n tă decât a lui N ia ll - , se aşeză şi îl

p riv i lung pe Regele în tu n e ricu lu i. A sta n u m odifica

lucru rile , to tuşi: u n m o m en t de am abilita te n-ar fi sch im ­

bat situaţia lui Leslie sau cruzim ea de od in ioară a lui Irial.

- Leslie n u e a ta , spuse N ia ll. Ea îşi aparţine sieşi, le­

gată sau nu. T u încă nu-ţi dai seama.

- A aah, to t u n p ro s t ai răm as, G ancanagh. Irial exp iră

u n n o r de fum şi se lăsă pe spate. U n u l pasionat, dar, fără

doar şi poate , u n p ro st.

270 MELISSA MARR

Şi atunci, N ia ll rosti cuvintele pe care n u crezuse v reo ­dată că i le va spune lui Irial, în cep u tu l unei conversaţii care fusese cândva cel m ai m are coşm ar al său:

- Ai face v reu n schim b p e n tru libertatea ei?Ceva indescifrabil licări în ochii lui Irial când îşi lăsă în

jos ţigara.- Poate . C e oferi?- Ce vrei?O expresie slăbită trecu peste faţa lui Irial.- U n eo ri, nu m ai sun t sigur. A m condus cu rtea aceasta

în tim p u l războaie lo r d in tre Beira şi u ltim u l Rege al V erii,

p rin tre isteriile tem peram entale ale Beirei, dar o rd inea asta nouă... am obosit, N iall. C e vreau? Expresia ob işnu ită a lui Irial - pe jum ătate am uzată, pe jum ătate dură - reveni. Ce vrea orice rege? V reau ca zânele m ele să fie în siguranţă.

- Şi ce ro l are Leslie în asta?A 1 * * . A- în tre b i p e n tru reg işor sau p e n tru tine? încă o dată,

acel to n iron ic pe care îl folosea adesea când vorbeau :a

Regele în tu n e ric u lu i nu-1 iertase n ic iodată cu adevărat pe N iall p e n tru că fugise. A m ândo i ştiau asta.

- Ce vrei de la m ine în schim b? Sunt aici ca să m ă târguiesc. C are e p re ţu l tău , Irial?

N iall sim ţi de fap t o spirală de em oţii în tim p ce rostea cuv in tele - dezgustu l de sine p e n tru că o dezam ăgise pe Leslie, m ânie p e n tru că regele său îl dezam ăgise pe el, exasperare p e n tru că fusese m işcat de bunăta tea lui Irial. Ştiu cum m erg treb u rile . Spune-m i la ce eşti dispus să ren u n ţi şi cât m ă va costa!

OBSESIE 271

- N u ţi-ai im aginat n iciodată , nu-i aşa? în tre b ă n e în ­c reză to r Irial. D ar, îna in te ca N ia ll să poată vo rb i, Iria l îşi rid ică m âna. D ezvăluie-ţi sen tim en te le pe care te lu p ţi să n u m i le arăţi şi-ţi voi răspunde.

- C e să fac? N iall auzise de tâ rgu ri ciudate, dar aici el seA

expunea pe sine capric iilo r lu i Irial, ia r Regele în tu n e ­ricu lu i oferea răspunsu ri în sch im bul „cap itu lării în faţa sen tim en te lo r p ro p rii" . N iall se în c ru n tă . C e fel de...

- încetează de a m ai ţine în tine acele sen tim en te ne­gative şi îţi voi da răspunsurile de care ai nevoie. Irial zâm bea ca şi când ei ar fi fost p rie ten i şi p u rta u o co n v er­

saţie rezonabilă . Lasă-te doar cup rin s de em oţiile tale, N iall! A sta-i to t ce-ţi cer şi îţi vo i îm părtăşi in fo rm aţii p ro p o rţio n a l cu ceea ce sim ţi şi cât de p ro fu n d sim ţi.

- Şi cum vei...- G ancanagh... A i prefera să-ţi cer alte favoruri? Aş

prefera să n u m ă târguiesc p en tru lucru ri de bază, n u cu tine, nu cu oricine p en tru care sim t o afecţiune. Irial se aplecă m ai aproape de N iall şi a rb o ră u n zâm bet pervers care îi ream in ti acestuia de tim purile m ai plăcute petrecu te alături de Irial cu m u ltă vrem e în urm ă, înain te ca N iall să ştie cine şi ce era el, înain te ca el să ştie ce era el însuşi.

Aşa încât N ia ll se lăsă în voia sen tim en te lo r, îşi eliberă furia m axim ă p e n tru trădarea lui K eenan, o lăsă să spu­mege. N u era u n sen tim en t în voia căruia să se fi lăsat în m o d no rm al, dar era cel pe care se străduise să-l rep rim e tim p de câteva ore. E ra aproape ca o uşurare să sim tă furia.

Pupilele lui Iria l se dilatară. îşi strânse pum nii. A sta da!

272 MELISSA M ARR

N iall se gândi la m u rito are le pe care le curtase şi pe care le părăsise risipindu-se când n-avusese altceva m ai bun de făcut, se gândi la Leslie, docilă şi n e răb d ă to are în braţele lui. Şi-o p u tea im agina îm b ăta tă de săru tări şi el îşi do ri asta - şi-o d o ri pe ea cu u n d o r care era cu a tât m ai p ro fu n d cu cât fusese negat.

- D ouă... încă u n sentim ent, G ancanagh, m u rm u ră Irial.Şi N ia ll se im agină strângându-şi m âin ile în ju ru l gâ­

tu lu i lu i Irial, e liberând gelozia pe care o sim ţea la gândul m âin ilo r lui Irial pe tru p u l lu i Leslie sau ale ei pe Irial.

C u o m ână trem u rân d ă , Irial îşi m ai aprinse o ţigară.- Joci bine, G ancanagh. M ă în treb am cândva ce faci cu

to a tă ştiin ţa.N iall p riv i, studiindu-1 pe Regele în tu n e ricu lu i cu un

calm distant acum , nem aiavând nici un sen tim ent adevărat.- Ce ştiinţă?- Zânele în tu n e ricu lu i m o r de foam e fără sen tim en te ,

fără em oţii negative. Este ceea ce - Irial trase u n fum d in ţigară - ne ţin e pe no i în viaţă. M âncare, bău tu ră , aer. T o tu l. E u n m are secret, N iall. Este ceea ce ar folosi cei­lalţi îm p o triv a noastră dacă ar şti.

N iall ezită. O p arte d in el se în treb a de ce şi-ar fi asum at Iria l u n astfel de risc, de ce şi-ar fi dezvălu it secre­tele, dar cealaltă parte , m ai u şo r de convins, ştia exact de ce ar fi p ro ced at Irial aşa: avea încredere în N iall. P riv i în altă parte , dep lângând fap tu l că încrederea lui Irial nu fusese înşelată.

- D eci, cum de n u observă K eenan sau Sorcha? Sau cum de n-am ştiu t nici eu?

OBSESIE 273

- F irea lui instabilă? Insensib ilita tea ei faţă de orice nu-i place? Irial scu tu ră scrum ul pe p ăm ân t. Iar tu ... nu ştiu . C redeam că ţi-ai dat seam a atunci şi, când am p r i­ceput că regişorul n u ştia, am sperat că ceea ce noi...

- Toată curtea ta se hrăneşte aşa? îl opri N iall, nevrând să se gândească la vrem urile petrecute alături de Irial, conş­tien tizând faptul că săptăm ânile sale înceţoşate de plăceri nebune îl hrăniseră pe Irial - aşa cum , fără îndoială, o făcu­seră lucrurile îngrozitoare care u rm ară după ce N iall fugise.

A

- D a, altfel le scad pu terile . C h ip u l Regelui în tu n e ­ricu lu i dezvăluia durerea crudă care era aproape p rea stân jen itoare p e n tru a fi văzută, ca atunci când în trezăreşti du rerile cele m ai in tim e ale cuiva. G u in a m u rit... d in cauza unu i g lonţ de-al m u rito rilo r. A fost îm puşcată.

Irial privea fix m ulţim ea. O fată desculţă dansa pe bara de p ro tec ţie a unei m aşini parcate. Şoferul îi în tin d ea p an to fii şi gesticula către păm ân t. Irial zâm bi către ei îna in te să se în to arcă şi să adauge:

- T u ţii la Leslie. D acă ai fi ş tiu t că ea era deja a m ea, ai fi încercat şi m ai ta re să o ţii departe de m ine. A i fi lu p ta t p e n tru ea.

„Ştiam că Irial o voia şi...“ N iall se opri, picându-i p rost faptul că Irial pu tea să-i citească sentim entele şi, cel m ai im p o rtan t, că el îşi pu tea folosi ş tiin ţa ca să-l d istrugă pe Irial. D acă ar fi ştiu t curţile că erau atât de uşor de citit şi de evaluat, ar fi fost dificil să o convingă pe oricare d in tre ele să mai tolereze în con tinuare existenţa C urţii în tunericu lu i.

- Beira ştia to a te astea, spuse N iall.

274 MELISSA M ARR

- A veam nevoie de ea. Ea avea nevoie de no i. A ltm in ­te ri, nu aş fi ajutat-o să-l lege pe regişor. Ea ţinea lucrurile în m işcare a tunci când zânelo r m ele le făcea treb u in ţă .

- Şi care-i ro lu l lui Leslie?- A veam nevoie de un plan de rezervă. Irial zâm bi, dar

de data asta zâm betul lui era în tunecat şi m ortal, exprim ând m ai m u lt decât doar o m ică provocare. A m nevoie de ea.

- N u p o ţi s-o ai, începu N ia ll. D a r Iria l îl p rin se de braţe: fiecare am in tire p lăcută pe care N ia ll o avea dispăru şi fiecare o ro are şo p tită a C u rţii în tu n e ric u lu i îi năpădi m in tea ca o m laştină; apoi, N ia ll sim ţi ca şi când ar fi îngh iţit-o , ca şi când ar fi bău t fo rţa t acel p rea dulce vin u ita t. O preşte-te!

Irial îi dădu d ru m u l.- Ştiu că te-a indus în eroare K eenan şi te-a şi dezam ăgit.

Ştiu că te trim itea la fata noastră, că ţi-o scotea în cale. G abriel te-a u rm ărit lup tându-te cu reacţia ta la atitud inea ei... Eu n u te voi induce în eroare, n u din nou. Te-aş p rim i cu bucurie înapoi în casa mea, acolo unde va fi şi Leslie. In continuare ţi-aş oferi tro n u l m eu atunci când vei fi pregătit.

N ia ll se albi. Fusese dispus să su p o rte orice a r fi fost nevoie în sch im bul lib e rtă ţii lui Leslie. „Regalitate? A fecţiune? N u era deloc ceea ce el aşteptase. E u n şiretlic, ca în to td eau n a . N -a fost n im ic adevărat în ceea ce a fost cândva." N ia ll le ignoră pe toate.

- A i lăsa-o să plece în sch im bul lo ialităţii mele?- N u! Ea răm âne, dar, dacă vrei să fii cu ea, eşti oricând

b ine-venit. Irial se rid ică şi făcu o adâncă plecăciune, ca şi când N ia ll ar fi fost egalul său. N u vo i îngădui su ferin ţa

OBSESIE 275

cu rţii mele. N ic i m ăcar p e n tru tine. Ştii care-m i sun t secretele, ce sunt, ce încă îţi ofer. P o t să-ţi p ro m it că ea va fi a tâ t de fericită pe cât aş putea-o eu face. D in co lo de asta... V ii acasă cu noi sau nu . E alegerea ta. A fost în to t­deauna alegerea ta.

Şi N iall îl p riv i fix, m u t, nesigur în legătură cu ce răspuns care să fi avut v reun înţeles ar fi p u tu t să-i dea. C ă trecuse m ultă vrem e încercând să nu-şi am intească legătura pe care o îm părţea cu Irial, încercând să n u tânjească după acei ani şi încercând să nu recunoască nim ic din toa te astea de fiecare dată când îşi încrucişase d ru m u rile cu el. T o tuşi, îşi dădea seama acum că, ind iferen t cât de grijuliu fusese în a-şi păstra secretele, fusese tran sp aren t p en tru Irial. D acă Regele în tunericu lu i pu tea să-i citească sentim entele, pu tea să i le guste, atunci el cunoscuse slăbiciunile lui N ia ll de fiecare dată când se în tâln iseră . „A m fost expus lu i to t t im p u l/4 Lui Irial nu-i era ruşine p e n tru asta. In schim b, îi oferea aceeaşi acceptare pe care i-o oferise cu secole în u rm ă - dar N ia ll nu răspunse, nu p u tu să răspundă.

Irial spuse:- A trecu t m ultă vrem e de când ai tră it p en tru K eenan,

plătindu-ţi nişte datorii recunoscute. Suntem ceea ce suntem , N iall, nici mai buni, nici mai răi decât ne zugrăvesc alţii. Şi ceea ce suntem n u schim bă ceea ce sim ţim cu adevărat, ci doar cât de liberi suntem să u rm ăm acele sentim ente.

A po i, el păşi repede în m ulţim e, dansând cu m u rito rii pe m ăsură ce se în d ep ărta şi părând cu to a tă fiin ţa lui că locul lui era acolo, p rin tre ei.

Se făcuse seară când Leslie se trez i în cam era ei, p u rtâ n d aceleaşi haine d in seara p recedentă. D orm ise mai m u lt de douăsprezece ore, ca şi când co rpu l ei ar fi lu p ta t cu o gripă sau cu o m ahm ureală . în că nu se sim ţea bine. Pielea d in ju ru l ta tu a ju lu i o ţinea , în tinzându-se sub ţia tă . N u o ardea, nici n u o m ânca, n im ic d in ce ar fi p u tu t s-o facă sa banuiasca vreo infecţie. ,/Vltmmteri, se sim ţea prea bine, ca şi când n işte te rm in a ţii nervoase în plus ar fi pulsat acolo.

D e jos, se auzeau desene anim ate. R en râdea. A ltcineva tuşea. A lţii v o rbeau pe to n u r i coborâ te , cu p ro p o z iţii în tre ru p te pe care nu prea reuşea să le înţeleagă. încep u să sim tă cunoscu ta panică, groaza că se afla acolo, că n u avea nici u n ind iciu legat de ceea ce făceau ceilalţi acolo, jos.

Se în treb ă în treacăt când fusese ta tă l ei u ltim a oară acasă. Nu-1 văzuse. „A r fi te lefonat cineva dacă el ar fi m u r i t /4 N u-şi făcu griji p e n tru el, aşa cum o făcuse m ultă vrem e. „A r t r e b u i /4 în cep u să se sufoce de panică. A poi, aceasta d ispăru . Ştia că se schim base şi că Irial, cel care cauzase această schim bare, n u era fiin ţă um ană.

„O are eu sun t?44

OBSESIE 277

-------------- :-------------------------- ;-------------;-----------------------------------;----- -— ----------^O rice făcuse Irial, orice făcuse R abb it, o rice îi ascun-

seseră p rie ten ii ei... V oia să se sim tă furioasă. In m od

obiectiv , ştia că ar fi treb u it să se sim tă trădată , să se sim tă

d isperată - m ânioasă chiar. încercă să-şi adune acele

sen tim en te , dar num ai um brele lo r se iviră. E m oţiile nu

au fost ale ei m ai m ult de o clipă, în a in te să fi d ispăru t.

A po i, îl auzi pe R en strigând-o de pe scări, cu o voce

strangulată:

- Leslie?

C u un calm care ar fi tre b u it să fie im posib il, se ro s­

togoli din pat şi se duse la uşă. N u se tem ea. E ra u n sen­

tim en t ream in tit, un u l care îi plăcea. D u p ă ce rid ică

zăvoru l - pe care cineva îl trăsese - , ieşi în capul scărilor.

C ând privi în jos, îl văzu pe el, pe Irial, stând lângă fratele ei.

- C e cauţi tu aici? în treb ă ea. V ocea îi era n eu tră , dar

ea trem u ra . E m o ţia aceasta, agitaţia, nu d ispăru . Spre

deosebire de celelalte, aceasta răm ase şi se am plifica.

- A m venit să te văd. Ii în tinse o m ână. Să m ă asigur că

eşti în regulă.

R en stătea lângă Irial, încercând să-i capteze atenţia .

- Aăă, ai nevoie de... ceva? O rice?

- Ai grijă! m u rm u ră Irial nebăgând pe n im eni în seam ă

cu excepţia ei. M âinile lui erau acum pe şoldurile ei.

„C um o fi u rca t aşa de repede scările?"

- N u . T e rog! Şi-ar fi d o rit să n u se sim tă atât de recon -

fo rta tă de p rezen ţa lui acolo, şi-ar fi d o rit să fi fost sigură

de ceea ce îi cerea când repetă ,,Te rog!"

278 MELISSA MARR

- O , ghrâ, n u sun t aici ca să îţi fac v reun rău! Se dădu înapo i, fără să se u ite la ea în tim p ce co b o ra scările, dar nici nu-şi luă m âinile de pe şo ldurile ei.

- N -ai m in ţit, nu-i aşa?- N o i nu m in ţim .Leslie îl p riv i lung pe Irial:- C ine eşti? C e eşti?El îi su sţinu p riv irea şi, p e n tru u n m o m en t ce p ăru

ireal, ea crezu că vede u m bre ţinându-se de pielea lui ca n işte arip i în tuneca te . C o rp u l ei p a lp ita cu to tu l, ia r ea fu sigură că acele nen u m ăra te guri m ici îi a tinseră pielea, toa te deodată - alinând-o, ş tergând to tu l în afara plăcerii. T rem u ră din cauza asaltu lu i neaştep ta t de po fte care nu aveau nici un sens. G u ra îi era uscată, palm ele um ede, sim ţind în creier bătăile nebuneşti ale inim ii.

Fără să-şi ia p riv irea d in ochii ei, el spuse:- V oi avea grijă de tine, te vo i feri de răn iri şi de dureri.

A

Iţi jur, Leslie. N u vei m ai do ri n ic iodată altceva. C ere şi va fi al tău! N u vei m ai avea tem eri sau du reri. D o a r u m b re ale acestora, iar eu le voi în d ep ărta . N u va tre b u i ca tu să le sim ţi m ai m u lt de o clipă. Priveşte! îşi co b o rî p riv irea spre aerul d in tre ei. O u m b ră de v iţă că ţără toare se în tin d ea d insp re co rp u l lu i spre al ei, înfăşurându-se în pielea ei. Ea se în tin se ca şi când ar fi v ru t s-o atingă, m âinile ei s im ţiră penele negre care se u n d u iau pe aceasta ca nişte frunze. C ând o făcu, am ândoi se înfiorară .

- E real. O rice mi-ai fi făcut, ro sti ea.- A i v ru t să fii în siguranţă. A i v ru t să n u sim ţi frică

sau durere . E aşa cum ai v ru t. Iria l n u aşteptă ca ea să se

OBSESIE 279

m işte, ci o trase m ai aproape, astfel că ea se sprijinea de el. Irial m irosea a fum de tu rb ă , a spaţii p răfu ite em anând

A #

sexualitate şi do r, c iudat de dulce şi am eţito r. îşi frecă ob razu l de cămaşa lui, inspirându-i m irosul.

- N u te voi părăsi n iciodată , şop ti Irial. A poi, se în ­toarse către g rupu l reu n it. D acă o m ai atinge careva vreodată...

T rafican tu l de d rogu ri începu:- C ând eu... eu n-am ştiu t că e a ta...Irial făcu u n gest. D o i ţip i p lin i de cicatrici ap ăru ră ca

d in nean t. Păşiră în faţă şi îl înşfăcară pe tra fican tu l de d roguri.

„El a fost u n u l d in tre e i /6 G en u n ch ii lui Leslie se înm uiară . „E l...66 O ardea stom acul în tim p ce încerca să lase gândul să se com pleteze singur. G ro aza ce lo rla ţi din încăpere, a tra fican tu lu i care plângea pe când era scos - le sim ţea şi pe acestea, to a te deodată. P o fta trupească a m u rito r ilo r - „a m u rito rilo r? 66 - d in încăpere, d o rin ţa , nevoia disperată. Se sim ţi asaltată de u n am estec de em oţii. Izb u cn iri de nevoie, de groază, de du rere - to a te îi inundară tru p u l până când se clătină.

- S en tim entele lo r... am nevoie... Se agăţă de m âna lui Irial.

- Şşt! şuieră el spre ea şi to a te sen tim en te le se evaporară. Ele d o ar trec p rin tine . Acele sen tim en te n u sun t ale tale. D o a r o licărire şi au d ispăru t departe de tine.

îşi ţinea un b ra ţ în ju ru l ei, conducând-o spre canapea.Ea privea fix spre uşa p rin care tip ii - „de unde

apăruseră?66 - îl scoseseră pe traficant.

280 MELISSA M ARR

Irial era îngenuncheat în faţa ei.- T o tu l va fi bine. N im en i nu-ţi va m ai face v reu n rău

vreodată! N iciodată! T e vei ob işnu i cu restul.D ădu tăcu tă d in cap, privindu-1 în tr-u n fel în care nu

privise pe n im en i în viaţa ei, ca h ip n o tiza tă . Iria l pu tea face to tu l b ine, co rect, fericit. E l era răspunsu l la o în treb are pe care uitase să o adreseze. C o rp u l îi zum zăia ca în tr-o ceaţă p lăcută. Sentim entele care curseseră p rin ea erau în g ro z ito r de u râte , ştia asta cu ce rtitu d in e . D u p ă ce Irial i le luase, to t ce răm ăsese era d o ar extaz. Sim ţea ceva greu şi flo ral în gură, pe buze. „P oftă trupească. A lui. A m ea.“ V enele sale cân tau sim ţind-o , ca un foc străbătând-i tru p u l, căutându-i in im a, inundându-i nervii.

A poi, auzi ca un ecou cuvin tele lui N iall:- Supravieţu irea este ceea ce contează. P o ţi să faci asta.„Să facă ce? C u i să... supravieţuiască?* N u exista n im ic

rău aici. Irial o făcea să fie în siguranţă. El avea grijă de ea.- H aide, v ino acum! Ei o să-ţi îm pacheteze lucru rile .

Irial făcu sem n spre tre i ţip i aproape androg in i care se în d rep tau spre scări. T rebu ie să p lecăm de aici. D eparte de atât de m u lţi m u rito ri. Să vo rb im .

- Să vorbim ? A proape că râse. V orb itu l era un gând cam îndepărtat când el era în genunchi în faţa ei. îşi sim ţea ochii larg deschişi. Fiecare p o r d in co rpu l ei era treaz şi şuiera.

- Sau orice altceva te-ar face fericită, adăugă el cu un zâm bet vicios. Mi-ai face o m are cinste, Leslie! Lum ea e a ta.

- N u-m i treb u ie lumea! îm i trebu ie ... se aplecă până ce p u tu să-şi culce faţa pe p iep tu l lui, u rân d m ateria lu l care era în calea ei, brusc furioasă d in p ric ina afurisitei ţesături.

OBSESIE 281

M ârâi - apoi, îngheţă , dându-şi seam a că m âna ei îi sfâşia deja căm aşa, că scosese un sunet care era departe de a fi n o rm al, n ep o triv it cu om ul d in ea care ar fi tre b u it să fie îng rozit.

O ridică în p icioare, lăsând-o agăţată de el.- E bine. D o ar schim bările in iţiale. Şşt!Şi, in sp irân d adânc, consta tă că era ch iar b ine. El încă

vorbea, ch iar în treba:- C e să fac cu ei?R en şi ceilalţi se u itau cuprinşi de o groază în fio ră ­

toare . D a r ei nu m ai co n tau acum ; n im ic de genul acesta n u m ai conta . „D oar Irial. D o a r această plăcere, această încredere .“ A sta era to t ce conta.

- C ui îi pasă? rosti ea.A poi, el o luă în braţe şi o p u rtă peste prag spre o lum e

care era brusc m ai te n tan tă decât îşi im aginase ea că ar fi p u tu t fi.

Capitolul 29

N iall ieşise d in serviciul regelui său, o dezam ăgise pe Leslie, îşi expusese îndoielile şi d o ru rile în faţa lui Irial. N u m ai avusese de secole un asem enea sen tim en t deplin de p ierdere . îşi petrecuse o p arte d in no ap te şi în treaga zi u m blând fără scop, dar n u ajunsese la nici un răspuns sau nici m ăcar la în treb ările po triv ite .

Le văzuse pe zâne urm ărindu-1 cu priv irea: ale lui K eenan şi ale lui Irial, şi acelea care erau so litare. „Aşa cum sun t eu d in n o u .“ N ic i una d in tre ele, nici m ăcar cele care încercaseră să-i vorbească nu-1 făcuseră să se oprească. D e m ulte o ri, trebu ise să le dea la o p arte d in calea sa, dar nu le adresase nici u n cuvânt şi nici nu înregistrase vorbele pe care acestea le spuneau.

D ar apoi, B ananach se ap rop ie de el, m işcându-se ca o u m b ră pe fundalu l n o p ţii aflate la începu t. Penele lungi care îi a tâ rn au pe spate f lu tu rau şi îşi sch im bau fo rm a în adierea vân tu lu i. D a to rită deghizării, penele sem ănau cu păru l, a ju tând-o să aibă o în făţişare de m u rito a re în tim p ce se apropie.

El se opri.

OBSESIE 283

Z âm betu l pe care i-1 adresă părea ciudat, n ep o triv it cu răutatea din ochii ei. 11 depăşi, se opri, privi înapoi şi îi făcu un sem n cu capul. Nu-1 u rm ări cu p riv irea să vadă dacă el venea după ea atunci când in tră pe o alee îngustă de lângă o clădire. N u priv i înapo i când se strecură rap id pe sub gardul de m etal sau când îşi trecu degetele peste sârm a ghim pată care în co n ju ra m arginea gardului. N u m a i când N iall se oprise în spatele ei ca o pradă care-şi u rm ează prosteşte atacatorul, ea se în toarse să-l privească în ochi.

N ia ll se în treb a dacă o u rm a spre p ro p ria lui m oarte: era o soartă pe care el o luase în considerare şi pe care o respinsese după ce Irial îi perm isese C u rţii în tu n e ricu lu i să-l tortureze. „A tunci nu fusese alegerea corectă." Bananach i-ar fi luat bucuroasă viaţa lui N ia ll la tim p u l respectiv dacă n-ar fi îndepărta t-o Irial când ea începuse să-l sch i­lodească. „N u e n iciodată alegerea p o triv ită ."

D ar el n u se retrase.Ea se rezem ă de gardul de m etal, cu b ra ţu l în tin s dea -

supra capului, cu degetele curbate p rin tre och iurile gar - dului. O ţelu l sârm ei ghim pate era ch iar deasupra degetelor ei, suficient de ap roape încât să pară că ea se în tin d ea spre m etalu l o trăv ito r. P e n tru el, d o rin ţa ei de a sim ţi du rerea era atrăgătoare în tr-u n m od bolnăvicios.

El păstră d istan ţa şi tăcerea.Ea îşi înc lină capul, ca să-l poa tă fixa cu priv irea.

G estu l ca de pasăre co n tra sta cu deghizarea m o rta lă pe care o avea ea în tim p u l aşteptării.

- Irial trebu ie să fie în locu it, zise ea.- Şi m i-o spui în felul ăsta?

284 MELISSA MARR

- P e n tru că tu p o ţi să-mi dai ceea ce m erit. El n u e p o tr iv it p e n tru noi. N u acum . D eghizarea ei flu tu ra licărind din când în când. A jută-m ă. R eadu-m i războaiele.

- E u n u v reau război. E u vreau ... P riv i în depărtare , neştiind ce dorea cu adevărat. O urm ase în tr-u n spaţiu prea m ic, u rm ărin d ten ta ţia v io len ţe i ei. „Şi lăsând-o pe Leslie să-şi im agineze im posib ilu l de una singură dacă eu aş ceda ten ta ţie i a u to d is tru g e rii/4 Fugise de Irial, de K eenan. încă fugea. N -am de gând să te ajut.

- Is te ţ răspuns, frum uşelu le. G abrie l apăru lângă el. C âinele de V ânătoare ţinea u n b ra ţ în tin s , cu ta tuajele gonind furioase peste pielea lui, şi făcu un sem n spre N iall ca să se dea înapoi. T rebu ie să pleci acum!

Bananach îşi to t înch idea şi deschidea gura. D eghizarea îi păli, sco ţând la vedere ciocul ascuţit.

- Im plicarea ta devine obositoare . D acă G ancanagh vrea să răm ână cu m ine...

G abriel păşi în faţa lu i N ia ll exact când B ananach se aruncă îna in te . Ea ţipă, u n sunet care ar fi p u tu t fi h o h o t de râs sau m ânie, sau o com binaţie a celor două. Braţele ei erau deschise larg, degetele ei - gheare negre.

- E afacerea cu rţii, N ia ll. D u-te acum! spuse G abrie l fără ca m ăcar să se u ite înapoi.

G abrie l o rid ică pe B ananach şi o azvârli în gardul m etalic. Penele ei se agăţară de sârm a gh im pată, dar ea reuşi să se desprindă. Pene sm ulse se îm p răştia ră pe păm ân t şi răm aseră p ierdu te pe pavajul u m b rit.

N iall nu voia să plece, ci să răm ână, să-i spună lui G abriel să se dea la o p arte d in cale, astfel încât B ananach

OBSESIE 285

să poată pune capăt confuziei şi depresiei care-1 apăsa, să-i spună lui G abrie l s-o sfâşie. In sch im b, răm ase lin iştit, p riv ind , fără a fi cu nim ic m ai h o tă râ t decât fusese a tunci când B ananach îl convinsese s-o urm eze.

N u era tocm ai frum os să-l u rm ăreşti pe G abrie l în acţiune, dar to tu şi exista o a rm on ie b ru ta lă în m işcările lui. A sem enea dansulu i F e te lo r V erii, stilul' de lu p tă al lui G abriel avea u n ritm , un cântec al său. D ar m işcările C âin ilo r de V ânătoare erau pe p o triv a furiei lui Bananach. Fem eia-corb era p lină de încân tare când ţâşn i şi apoi se în toarse să p lon jeze spre G abrie l, abandonându-se to ta l. D e undeva, scosese un cu ţit d in os care strălucea ca o lum ină sup ranatu ra lă . G hearele ei negre co n tra sta ră cu osul alb şi cu sângele roşu când îl crestă pe G abrie l de la sprânceana stângă până pe ob razu l d rep t.

Sângele p roaspăt sm ulse strigăte de plăcere de la un grup de L y Ergi care um pleau parcarea d in ap rop iere . M âinile lo r roşii se co n trac tau la un ison în tim p ce începuseră să-l în con joare pe G abrie l. îşi trăseseră ceva v ita lita te d in sângele p roaspăt vărsat, u n obicei pe care N ia ll îl găsise n e lin iş tito r când aflase despre el. N u erau destu i ca să-l înv ingă pe G abrie l, dar cu B ananach acolo... „C h iar n u e treaba mea. E treaba C u rţii în tu n e ricu lu i. C are n u e curtea m ea."

N ia ll p o rn i să se îndepărteze d in calea lo r, dar să-l lase pe G abriel p radă unei jum ătă ţi de duzină de Ly E rgi şi unei B ananach în se ta te de sânge n u era ceva p o tr iv it cu firea lui. Sosirea lu i G abrie l îm piedicase răn irea lui gravă sau ch iar uciderea. Ii era d a to r lui G abriel p e n tru asta.

286 MELISSA M ARR

C âinele se p u tea să n u se fi aştep ta t la asta, d a r el avea p re ten ţii de la sine însuşi. E xista u n singur lu c ru pe care nu-1 pierduse: onoarea.

Se aruncă în învălm ăşeală - n u p e n tru v reu n rege sau p e n tru vreo curte , ci fiindcă era u n lu c ru co rect care treb u ia făcut. Să stea deoparte când cineva - fie el ch iar G abriel - era depăşit n u m eric n u făcea p a rte d in tre op ţiu n ile lui.

N ia ll n u era în g rijo ra t de consecin ţe când îi lov i pe Ly Ergi. N u era îng rijo ra t că n u ştia unde îi era regele. N u era în g rijo ra t de n im ic. E vită câteva, dar n u to a te lov itu rile L y E rg ilo r. D eşi zânele cu palm e roşii erau m ai in teresate de a o b ţin e sânge decât de p ro d u cerea u n o r răn i p e r­m anente, om orâseră to tu şi o p arte însem nată de zâne şi de m u rito ri de-a lungul tim pu lu i.

Bananach ţâşni pe lângă G abriel şi, cu vârfurile ghetelor, îl agăţă pe N iall de m uşchii abdom inali. O durere arzătoare îl îm pinse îndără t când vârfurile de fier o trăv ito r îi in tra ră în carne. Se îm piedică, iar ea îşi consolidă avantajul cu o lovitură pu tern ică a ghearelor înm uiate în sânge.

A tunci, G abrie l o înşfăcă ferm şi, încleştaţi în lup tă , se în d ep ărta ră de N ia ll, înapo i spre gard, lăsându-1 pe N ia ll liber să se ocupe de L y Ergi. E ra o d istracţie deran jan t de am uzantă, rem ediu p e n tru m âhn irea pe care N ia ll încercase s-o în lă tu re . N u sch im ba cu n im ic lucru rile , dar era revigorantă.

Pe când N ia ll îi făcuse pe m ajo rita tea Ly E rg ilo r să bată în re tragere , G abrie l o însângerase destul de grav pe pe B ananach, încât aceasta se sprijinea de u n Ly E rg care

OBSESIE 287

se ferise de încăierare. D ar ch iar şi aşa, ea lu p tă până când G abriel o pocn i destul de tare , încât ea se răsuci şi se rostogoli pe păm ânt.

G abriel îi spuse singuru lu i Ly E rg teafăr:- Ia-o de aici până nu bagă de seam ă C heia că m -am

încăierat iar cu ea! M ârâi la restu l L y E rg ilo r care n-apu­caseră s-o şteargă de acolo. M ereu in tru îri câte o încă­ierare cu B ananach, iar C he are s-o ia ca pe o bătălie p en tru te rito riu . Şi n-am prea vrea asta nici unu l, nu-i aşa?

L y E rgul nu răspunse, dar se rid ică greoi de lângă fem eia-corb. Bananach îşi lăsase capul pe p ic io ru l lui.

- M ă deranjezi, căţeluşule. D acă e nevoie, m ă voi în tâln i cu regina gheţii sau cu regişorul. C areva - clănţăni din falcă spre N iall în sem n de invitaţie sau de avertism ent - are să m ă ajute să p u n la p u n c t cu rtea asta.

- Iria l a spus cum să p rocedăm . G abrie l îşi în tin se braţele p en tru a-i arăta fem eii-corb ord inele spiralate de pe pielea sa.

- Irial treb u ie să plece. N e stă în cale şi nu face ceea ce trebu ie să fie făcut. N o i v rem războ i. A vem nevoie de nişte v io len ţă adevărată. A trec u t p rea m u lt. B ananach îşi

închise ochii. Iar fap tu l că tu te to t ţii după m ine peste to t devine cam anost.

- A tu n c i, stai locu lu i şi n-am să te m ai u rm ăresc. G abriel se lăsă în jos, pe pavaj şi, cu un gest p lin de graţie, începu să-şi inspecteze rănile. Făcu o grim asă, o p rivelişte cert nep lăcu tă m ai ales că sângele îi şiro ia pe faţă în tim p ce pipăia o rană de pe frun te .

288 MELISSA M ARR

Ly E rgul în tin se o m ână roşie deja să m ângâie faţa şi b raţe le însângerate ale lu i B ananach, h răn indu-se cu sân­gele care cursese în lup tă , aşa cum cei d in neam ul lui făceau cândva pe câm piile îm bibate de lichidul roşu. Pielea îi strălucea în tim p ce sângele p roaspăt al lu i B ananach i se p relingea pe palm e. A lt L y E rg se duse spre G abrie l şi îşi lăsă palm a peste faţa p lină de sânge a acestuia. In ciuda fap tu lu i că ei to ţi încercaseră d in răsp u te ri să se în ţepe , să se schilodească sau să se scoată d in lup tă un u l pe altu l doar cu câteva m o m en te în u rm ă, p e n tru câteva clipe ciudate s-au co m p o rta t aproape cordial. L y Ergii luară du rerea şi sângele în pielea lo r, nepăsându-le de conflic tu l trecu t pe când savurau plăcerea h răn irii de după luptă.

A poi, G ab rie l se răsuci spre L y E rgul care stătea în

p icioare lovindu-şi rănile ce încă sângerau şi spuse:- A junge! Ia-o de aici! P oate că ai să încerci să fii

ascultătoare mâine?- P oate că tu ai să încerci să nu-m i m ai ieşi în cale

m âine. B ananach se rid ică în p ic ioare şi, cu o p riv ire d isp re ţu ito are , îşi dădu penele lungi p recu m o coam ă de p ă r peste um ăr. P oate că era ea în v in e ţită şi nesigură pe p icioare, dar n u pu tea fi in tim idată de către oricine. A poi, cu o so lem nita te la fel de în fio ră to a re ca v io len ţa ei, îşi în d rep tă a ten ţia spre N ia ll. G ândeşte-te ce vrei, G anca - nagh - ce e bine. Să-l ie rţi Regele în tu n ericu lu i? Să-l ierţi pe Regele Verii? Sau să m ă laşi pe m ine să-ţi aduc dreptate, durere şi război, şi orice ai mai dori. A m fi am ândoi fericiţi.

C ând ea ieşi d in raza lui vizuală, G abriel în trebă:

OBSESIE 289

- Se prea poate ca tu să te fi îndepărtat de Irial, G ancanagh, dar vrei tu cu adevărat ca acest ind iv id să ne influen ţeze curtea? V rei s-o ajuţi pe ea?

- N u m ă amestec. N u e curtea mea. N ia ll se aşeză lângă C âinele de V ânătoare . N u era sigur, dar sim ţea că i se rupsese o coastă.

G abriel m ârâi:- E a ta la fel de m u lt pe cât este şi a mea. Eşti p rea

ticălos ca să recunoşti asta.- N u sunt ca tine. Eu nu caut să m ă im plic în lupte sau...- D a r nici n u le în to rc i spatele, to tu şi. In p lus, Irial nu

înseam nă d oar lup tă . D e asta m ă ţine pe lângă el. C âinele de V ânătoare zâm bi şi arătă spre ferestrele spu lberate şi cărăm izile crăpate. La C u rtea în tu n e ric u lu i e m ai m u lt decât v io len ţă . A duci un alt soi de în tu n e ric . Locul n o stru , al am ânduro ra , e p rin tre um bre .

N ia ll ignoră sem nificaţiile cuv in te lo r lui G abriel.- A m plecat de la C u rte a V erii. D e asta era B ananach

aici - fiindcă sun t so lita r, u n vânat, o pradă. G abrie l îl strânse pe N ia ll de u m ăr în sem n de aprobare.

- Ştiu că, în cele d in u rm ă, aveai să găseşti tu o cale: locul tău n u e p rin tre ei. M ai ai câteva lu c ru ri de rezolvat, iar după aceea vei fi în regulă.

A p o i, rid ică o bucată de cărăm idă şi o aruncă spre un bec de pe u n stâlp de ilu m in a t încă aprins. In tim p ce sticla se spărgea şi cădea pe p ăm ân t, G abrie l se rid ică şi p o rn i să se îndepărteze.

- Gabe?

290 MELISSA M ARR

Paşii lui G abrie l nu în ce tin iră şi n ici n u făcu v reu n gest, dar N ia ll ştia că acesta asculta.

- N -am să-l las să o păstreze pe Leslie. Ea m erită o viaţă. Irial n u i-o poate lua pe a ei în felul acesta.

- Băiete, tu încă înveţi greu. G abrie l se în toarse . Ea face p arte d in cu rte acum . C a şi tine . I-a a p a rţin u t încă de când p rim a tuşă de cerneală a p ă tru n s în carnea ei de m u rito are . D e ce crezi că n i s-a ce ru t tu tu ro r să fim mai aproape de ea? Te-am văzu t cum încercai să-i rezişti. C ine se aseam ănă se adună. Sunteţi am ândoi ai lu i Irial, ia r ea mai e şi m u rito are pe deasupra...

N iall îngheţă.G abriel îi adresă un zâm bet co m p ătim ito r.- N u te bate p e n tru lu c ru ri care nu su n t sub co n tro lu l

tău ... sau nu fi atât de în g rijo ra t în legătură cu fata. D in tre toa te zânele, tu ar treb u i să ştii că Iria l n u are de gând să ren u n ţe la cei care p re tin d e că su n t ai lui. E la fel de încăpăţânat ca tine.

A poi, C âinele de V ânătoare u rcă în M ustangu l său şi d ispăru pe strada în tu n eca tă şi, p e n tru a tre ia oară în mai p u ţin de două zile, N ia ll fu părăsit, cu răspunsuri care mai m u lt îl d e ru tau în loc să-i spulbere îngrijorările .

Capitolul 30

Leslie se rostogo li, îndepărtându-se de Irial. In ciuda im ensită ţii pa tu lu i, ea to t se sim ţea prea aproape de el. Voise să se îndepărteze de m ai m u lte o ri, să se rid ice şi să plece. D ar n-o făcuse. N u putea.

- O voi lua m ai încetişo r, spuse el b lând. E prea curând . Te vei sim ţi bine. Eu voi...

- N u p o t să m ă îndepărtez . N u p o t. îm i to t repet că o s-o fac. D a r n-o fac. N u era supărată, nici m ăcar acum , când o du rea to t co rpu l. T o tuşi, ar fi tre b u it să fie. Ştia asta. S im t că-mi v ine să v o m it, ca şi când dacă m ă în d e­părtez prea m ult de tine...

O trase înapo i, aşa încât ea se p o m en i d in n o u în braţele lui.

- O . Să. Treacă.Ea şopti:- N u te cred.- A m fost în fom eta ţi. E...- în fom etaţi? N oi? în treb ă ea.A .

Ii spusese ce era el, ce era N iall, ce erau A islinn şiA .

K eenan. Ii spusese că n u erau oam eni, nici u n u l d in tre ei.

292 MELISSA MARR

„Seth spunea ad ev ăru l/4 Ştiuse cum va, undeva, dar să le audă pe to a te spuse iarăşi, să le audă co n firm ate era în ­g ro z ito r. „Mi-e foam e. M i-e frică. M i-e...“ Şi to tu şi, nu avea nici una d in tre senzaţiile acelea.

Irial vorbea în truna. Ii spunea că existau curţi şi că a lui -A . . . . . *♦ T*C u rtea în tu n e ricu lu i - tră ia p rin em oţii. Ii spunea că p rin

ea îşi va h răn i cu rtea , că ea era salvarea lo r, că ea era sal­varea lui. Ii spunea lucru ri care o îngrozeau , iar, de fiecare dată când ea era aproape de frică sau de supărare, el i le absorbea.

- D eci, ce eşti tu la curtea asta a zânelor?- La pu tere . Aşa cum su n t A islinn şi K eenan la C u rtea

V erii. N u era nici u n fel de în fu m u rare în afirm aţia lui. D e fapt, sunase ch iar fo rţat.

- M ai sun t eu - se sim ţi p rosteşte , dar voia să ştie, tre - buia să în treb e - încă om?

El dădu d in cap.- D eci, ce înseam nă asta? C e sun t eu atunci?- A mea. O săru tă p e n tru a-şi sub lin ia afirm aţia şi re -

petă: a mea. Eşti a mea.- A sta în sem nând ce anum e?O priv i perplex.- C ă to t ce vrei îţi aparţine?- D ar dacă vreau să plec? Să-l văd pe N iall?- M ă îndoiesc că el va ven i să ne vadă, dar tu p o ţi să te

duci la el dacă vrei. Irial se ro sto g o li iarăşi deasupra ei în tim p ce îi răspundea. D e îndată ce vei fi în stare, vei putea ieşi pe uşă o ri de câte o ri îţi va face plăcere. V om avea

OBSESIE 293

grijă de tine , te vom p ro te ja , dar vei p u tea pleca m ereu când vei do ri şi vei putea.

D a r n-o făcu. N u voia şi nu era în stare. El nu m inţea: ea credea asta, o gusta, o sim ţea în vorbele lui, dar, de asem enea, ştia că orice îi făcuse el o făcea să nu-şi dorească să fie nicăieri altundeva decât cu el. P en tru o clipă, o apucă groaza d in p ric ina acestui gând, dar senzaţia o părăsi, în lo ­cu ită fiind de o d o rin ţă care o făcea să-şi îngroape degetele în pielea lui Irial şi să-l tragă m ai aproape - ia r şi iar, dar, cu toa te astea, încă trem u ra de dorin ţă .

C ând in tră G abriel, Leslie era îm brăcată . N u era prea sigură cum de ajunseseră hainele pe ea, dar nu con ta. Stătea aşezată şi era acoperită. Avea un m ăr în m ână.

- A m inteşte-ţi acum să m ănânci! Irial îi dădu la o parte păru l de pe faţă cu o m işcare blândă ca şi vocea sa.

Ea clătină din cap. E rau cuv in te pe care treb u ia să le spună, dar acestea d ispăru ră în a in te ca ea să-şi am intească ce erau.

- N ecazuri? îl în treb ă Irial pe G abrie l. C um va, un b irou îi despărţea.

A

îşi căută m ăru l pe care îl avusese. D ispăruse. P riv i în jos: hainele ei erau altele. Avea pe ea u n halat; flo ri roşii şi spirale albastre îl acopereau. încercă să urm ărească desenul cu degetul, trasând m odelul.

- M aşina este aici. G abrie l o ţinea de m ână şi o ajuta să se ridice în picioare.

F usta i se încurca în ju ru l gleznelor.

294 MELISSA MARR

Se îm piedică, iar Irial o p rinse în b ra ţe ca a tunci când fuseseră la club. S trălucirea lu m in ilo r o făcu să-şi ascundă iarăşi faţa în căm aşa lui.

- Te descurci bine, îi spuse el în tim p ce îi p iep tăna păru l, trecându-şi degetele p rin el, descâlcindu-i-1.

- A fost o zi lungă, m u rm u ră ea clătinându-se sub m ângâierea lui. îşi închise ochii şi îl în trebă: a doua zi va fi m ai bine, nu?

- A trec u t o săptăm ână, iub ire . O înveli în pă tu ri. Deja te sim ţi m u lt m ai bine.

Ii asculta râzând cu G abrie l pe oam enii ciudaţi - zâne. Ei îi spuneau poveşti, o am uzau în v rem e ce Irial vorbea cu o zână cu pene de co rb pe post de păr. E ra m inunată , fem eia-corb, B ananach. C u to ţii erau. Leslie se o p ri din a o p riv i lung pe B ananach, încercând în schim b să se co n ­cen treze asupra V ilaşilor care dansau cu oricare d in tre C âinii de V ânătoare le-ar fi făcut sem n, strecurându-se p rin tre um brele d in încăpere ca şi când ar fi s im ţit a tin ­gerea u m b re lo r aşa cum o sim ţea Leslie - sub fo rm ă de m âini sâcâitoare, fericire p ro m iţă to a re care era m u lt prea in tensă p e n tru a le m ai p erm ite să vorbească.

- D ansează cu m ine, Iri! Leslie se ridică şi, ignorându-i pe câini, se duse spre locul în care B ananach vo rb ea cu Irial. Lui Leslie îi trecu p rin m in te că era repetarea unei scene pe care şi-o ream in tea d in alte zile: B ananach era prea des p rin p reajm ă, acaparându-i tim p u l şi a ten ţia lui Irial. Lui Leslie nu-i plăcea.

- Mişcă! îi zise ea fem eii-corb.

OBSESIE 295

Irial râse când B ananach încercă să rid ice o m ână, n u ­mai p e n tru ca G abriel şi încă un câine, care o înşfăcară, să i-o coboare fo rţa t.

Irial spuse:

- B ananach tocm ai îm i explica de ce n u ne eşti tu de v reun folos.

Leslie sim ţi frisonu l din lu jerii care o legau de Iria l şi ştiu cu o claritate perfectă în acel m o m en t că el blocase legătura d in tre ei, aşa încât ea să m ai poată avea câteva clipe de lucid ita te în plus. El făcea asta.

- Şi care e folosul adus de mine, Irial? I-ai spus? întrebă ea.- I-am spus. Irial era în p icioare acum , cu o m ână în ­

tinsă în faţă, cu palm a în sus.Leslie îşi puse m âna în m âna lui şi păşi m ai aproape.Lângă Irial, Bananach se liniştise. îşi înclină capul în tr-un

unghi care o făcea să pară de departe cea mai p u ţin um ană în com paraţie cu celelalte zâne. O ch ii ei - care erau destul de asem ănători cu ai lui Irial, încât ar fi p u tu t s-o facă pe Leslie să se oprească - se îngustară , dar ea nu vo rb i. „Ea nu vo rbeşte cu m ine ." Leslie îşi am in ti asta din nop ţile trecute: B ananach refuzând să i se adreseze ,,an im ălu ţu lu i de com panie".

Leslie îi aruncă o p riv ire lui G abrie l, care şedea în p icioare aştep tând , şi apoi se u ită în ju ru l ei. C u to ţii aşteptau. „Pe m ine. M âncarea." Se gândi că ar fi tre b u it să se sim tă în spăim ân ta tă , poate ch iar furioasă, dar to t ce sim ţea era plictiseală.

- P o ţi s-o ţii p u ţin în lesă cât tim p m ă relaxez?

296 MELISSA MARR

G abrie l n u se u ită înspre Irial p e n tru a căpăta acordul Regelui în tu n ericu lu i. Zâm bi:

- Va fi plăcerea mea!Leslie ştia că aproape to ţi cei d in club o p riveau , dar

bănuia că o văzuseră şi în c ircum stan ţe m u lt m ai în jositoare . îşi trecu m âinile în tr-o m işcare ascendentă peste p iep tu l lui Irial şi apoi peste claviculă, şi în jos, peste braţele lui - sim ţindu-i tensiunea in te rio a ră care n u era vizib ilă nici în ţin u ta şi nici în expresia lui. îşi înclină capul şi aşteptă până ce el p riv i în jos. A tunci, şopti:

- In cazul ăsta, sunt doar p e n tru a fi folosită?Ştia, ştia că cerneala d in pielea ei era m en ită să-i p e r­

m ită lui - să le perm ită lo r - să facă exact asta. Ştia că fericirea care îi topea oasele şi pe care o sim ţea de fiecare dată când el extrăgea fu rtun ile de em oţii din ea, obligând o m aree să treacă p rin tr-u n pai, era u n artificiu p e n tru a o m en ţine pe ea insensibilă faţă de lim pezim ea care o cu­prinsese iarăşi în acel m o m en t - şi îşi dădu seam a că mai avusese m om ente de lim pezim e asem ănătoare şi în nopţile celelalte, dar le u ita de fiecare dată când iureşul o lovea.

- Sunt? repetă ea.El se aplecă şi m ai ta re , până când ea îi sim ţi buzele pe

gât. N u fu nici un sunet, ci doar o m işcare când el spuse:- N u .D ar ea ar fi fost dispusă să fie: am ândoi o ştiau la fel de

bine. Ea se gândi la v iaţa pe care o avusese în a in te - d ro ­gurile d in casa ei, ta tă l beat sau absent de acasă, facturile de p lă tit, o re le în care era chelneriţă , m inciun ile spuse p rie ten ilo r. „Ce avea să-i lipsească?^ N u voia să se în toarcă

OBSESIE 297

la du rere , la griji, la team ă, la n im ic d in to a te astea. V oia euforia. V oia să-şi sim tă tru p u l lichefiindu-se în braţele lui. V oia să sim tă crescendoul nebunesc de plăcere care o izbea cu atâta fo rţă că o făcea să leşine.

Se îndepărtă ca să o privească.Ea îşi îm p reu n ă m âinile pe după gâtul lui, obligându-1

să m eargă spre spatele sălii îm p reu n ă cu ea.- M ai tâ rz iu , voi fi prea extaziată ca să m ai p o t să-mi

iau m âinile de pe tine ... T rem u ra lip ită de el gândindu-se că recunoscuse aici, în public, cum avea ea să fie, nefiind sigură dacă a-şi recunoaşte d o rin ţa era mai rău sau mai bine decât să se m in tă singură p e n tru a-şi dom oli vina. T o tuşi, e am uzan t. Să fiu aici. Să fiu cu tine. M i-ar plăcea să încep să-mi am intesc şi mai m ulte chestii am uzante. P u tem să facem asta? M ă laşi să-mi am in tesc m ai m ulte d in tre m om ente le bune cu tine? M ă laşi să am p arte de mai m u lt d in asta?

T ensiunea d ispăru atunci. El priv i d inco lo de ea şi făcu un gest. M uzica u m p lu încăperea; basul bubu ia a tât de tare , încât îl sim ţea ca şi când ar fi fost în lă u n tru l ei. Şi ei dansau şi râdeau, şi, v rem e de câteva ore, lum ea p ă ru în regulă. P riv irile d isp re ţu ito are şi ado ra toare de pe feţele m u rito r ilo r şi ale zân e lo r n u con tau . Exista num ai Irial, num ai plăcerea. D ar, cu cât m ai m u lt tim p avea m in tea lim pede, cu a tât m ai p reg n an t îşi am in tea şi lucrurile îng ro z ito are . N u sim ţea em oţiile , d a r am in tirile deveniră m ai vii. A colo , în braţe le lui Irial, ea îşi dădu seam a că avea p u te rea s-o d istrugă pe oricare persoană care i-ar fi

298 MELISSA MARR

dat coşm aruri. Irial ar fi făcut asta: ar fi aflat cine erau aceia şi i-ar fi adus ei. E ra o în ţelegere rece, clară.

D ar ea n u voia, n u voia să distrugă cu adevărat pe n i­m eni. V oia doar să-i uite din nou - ch iar conştien tizarea că ar fi treb u it să sim tă durerea era m ai m ult decât ar fi vrut.

- Irial? H răneşte-i! Acum !Răm ase im ob ilă şi aştep tă ca izbucn irea de em o ţii să-i

inunde corpu l.- G abe, fu to t ce spuse el. Şi era suficient p e n tru a

stârn i o busculadă. R ananach ţipă. G abrie l m ârâi. M u ri­to rii strigau şi suspinau de plăcere şi de groază. A m estecul d isco rdan t de sunete se rid ica în ju ru l lo r ca u n cântec de leagăn cunoscut.

Irial n-o lăsă să se în toarcă . N -o lăsă să vadă pe n im eni şi nim ic.

In ap rop iere , stelele se trezeau la v iaţă. O ardeau p re ţ de câteva clipe, dar, în calea lo r, s târneau u n val de extaz care o făcu să înch idă ochii. F iecare părtic ică d in co rp u l ei striga, ia r ea nu-şi m ai am in ti n im ic - n u m ai ştiu n im ic în afară de plăcerea pielii lui Irial atingându-se de a ei.

Capitolul 31

T recerea tim p u lu i n u era n im ic altceva decât văluri de p en u m b ră şi spaţii goale, dar in tervalele de lucid ita te deveneau to t m ai frecvente. „C ât trecuse?" T atuaju l ei se vindecase de ceva vrem e. Avea păru l m ai lung. A desea, sim ţea cum Irial înch idea conexiunea, s to p ân d curgerea em o ţiilo r care şerpuiau de-a lungu l viţei-de-vie negre, p lu tin d în aerul d in tre ei. In acele zile aproape to tu l era în o rd ine , evo luând episodic. T o tuşi, cea m ai adesea, era un lung văl de penum bră . „Săptăm âni?"

în că stătea lângă el. „D e când? D e când sun t eu ..." A zi avea să fie. A zi u rm a să dovedească fap tu l că putea. Ştia că încercase - şi eşuase ~ să facă asta de m ai m u lte o ri decât era în stare să bănuiască. E xistau fragm ente de am in tiri ce se învălm ăşeau laolaltă. Aşa era v iaţa acum : num ai m o n ­taje de im agini şi de senzaţii, şi, p rin ele toa te , era Irial. El era co n stan t. C h ia r şi când se m işca îl auzea în cam era de alături. „ în to td eau n a de găsit." A sta era to to d a tă şi p e ri­culos. Fem eia-corb voia să sch im be starea asta de lucru ri, să-l ia pe Irial.

Leslie alunecă în tr-u n a d in tre nenum ăratele ei ţin u te pe care el le com andase p e n tru ea, o roch ie lungă care lipea

300 MELISSA MARR^ ---------------- ----------- -------- ------------------------- --------------------------------------------------------------------

de ea şi apoi se în v o lb u ra când se m işca. C a to t ce îi cu m ­păra el, era d in tr-u n m aterial pe care îl sim ţi p rea senzual a tunci când puse roch ia pe ea. Fără o vorbă, deschise uşa celei de-a doua încăperi.

El nu vo rb i, d o ar o privi.D eschise uşa către co rid o r. Z ânele o u rm ară - inv i­

zibile p e n tru o ricare alt om d in h o te l - , dar ea le văzu. El îi dăduse V ederea cu a ju to ru l u n u i ulei cu care îi frecase pleoapele. C rea tu rile filifo rm e, cu m ici ţep i peste to t pe pielea lo r, o u rm ară tăcute, p line de respect chiar. D acă ar fi fost în stare, ar fi fost îng roz ită , dar nu m ai era n im ic altceva decât un canal p en tru em oţii. Z idurile n u o puteau apăra de ele. F iecare team ă, fiecare d o r, orice sen tim en t negativ care îi cup rindea pe m u rito ri sau pe zâne curgea p rin co rp u l ei până când n u m ai reuşea să se concen treze . N u m ai atingerea lui Irial o îm piedica să n u înnebunească, o calma.

U şile liftu lu i se deschiseră, închizându-se apoi în faţa zânelo r care o u rm ăreau , liftu l ducând-o jos, în ho lu l ho te lu lu i. A lte zâne aveau să fie acolo, aşteptând-o.

U n glaistig1 dădu din cap când ea ieşi din lift. C op ite le c lăm păn iră în tim p ce ea păşi d inco lo de el. N ic i paşii lui Leslie n u erau cu m u lt m ai silenţioşi; Irial îi cum părase num ai pan to fi şi ghete rid icol de scum pi, cu to cu ri înalte.

- ...să aduc maşina? Portaru l îi vorbea, dar Leslie nu observase. D om nişoară? A veţi nevoie de şoferul dum nea­voastră?

Ea îl p riv i lung, s im ţin d şuvoiu l de frică d in el, sim - ţindu-1 pe Irial, aflat la câteva etaje m ai sus, gustând acea

OBSESIE 301

frică p rin in te rm ed iu l ei. Aşa era, valu ri nesfârşite de penum bră golită, dar sim ţind totuşi em oţiile strecurându-i-se în tru p , curgând spre Irial. El îi spusese că era m ai p u ­te rn ic . Spunea că se descurcau bine. Spunea că şi cu rtea se vindeca.

P o rta ru l o privea fix, disem inându-şi fricile şi d ispreţu l în ea.

„Ce vede el?“Iria l avea în făţişarea cuiva care era departe de a fi res­

ponsab il. A vea banii şi aerul u n u i oaspete d in lum ea in terlopă: m ăştile um ane ale zânelo r n u prea reuşeau să le ascundă aura am en in ţă to are care le înso ţea. Iar ea - când părăsea ap artam en tu l - m ergea p rin ho l ca u n zom bie, a tâ rn a tă de Irial, de nenum ăra te o ri fiind aproape de a se da în spectacol.

- V eţi fi plecată astăzi? în treb ă p o rta ru l.S tom acul i se strânse. O îm bo lnăvea depărtarea de

Irial.G abrie l se năpusti d in spatele ei:- Ai nevoie de ajutor?P o rta ru l p rivea în altă parte; foarte p ro b ab il să n u fi

auzit tim bru l inum an al vocii lui G abriel, dar ea sim ţi team a pe care o stârnea p rezen ţa C âinelui de V ânătoare. T o ţi m u rito rii o sim ţeau. E ra exact ceea ce G abriel era şi, pe m ăsură ce agitaţia lui creştea, devenea şi mai înspăim ântător.

F rica p o rta ru lu i ajunse la paroxism .„Ai reuşit să ajungi până la uşă, Leslie. A sta e b in e .“

V ocea lui Irial i se in s in u ă în m in te . N u o m ai su rp rindea de m u lt, dar încă o în fio ra .

302 MELISSA M ARR

- N u şoferul lui! Fă-m i ro st de u n taxi, îi ceru ea p o r ­ta ru lu i. îşi strânse pum nii: n u rata , n u de data asta. N u leşină şi nici n u se prăbuşi. „Mici v ic to rii." F o rţă cuvintele să-i iasă de pe buze: u n taxi care să m ă ducă la depozit.

Se legănă.P o rta ru l o în trebă:- Sunteţi sigură că vă sim ţiţi destul de bine să...- D a. G u ra îi era uscată. îşi strângea pu m n ii atât de tare

că o dureau. T e rog, G abriel, du-m ă la taxi. M ergând de-a lungul râului... A poi, se prăbuşi sperând că el o auzise.

C ând Leslie se trez i pe u n petic de iarbă de pe m alul râu lu i, se sim ţi uşurată . P u tea să sim tă uşurarea. Irial nu-i sorbea şi sen tim en te le bune. A sta ar fi tre b u it s-o facă fericită, fap tu l de a şti că n u era am o rţită . D acă n u ar fi fost celălalt lucru - acea sete în n eb u n ito a re după atingerea lui Irial, d o ru l acela în g ro z ito r care o îm bo lnăvea când em oţiile negative o um pleau până la sufocare, dar fără să-i atingă em oţiile p ro p rii - , ar fi p u tu t să fie în regulă.

P u ţin m ai înco lo de ea, câţiva d in tre C âin ii de V ână­toare aştep tau şi priveau. Ei n-o înspăim ântau . Păreau încân ta ţi că ea îi plăcea. D e câteva ori, le văzuse pe A n i şi pe T ish , iar în felul acela ferit de şocuri în care ea tră ia , acceptase fără ezitare am estecul de gene pe care ele îl m oş­teniseră. Se îm păcase cu gândul că A n i şi T ish , şi R ab b it ştiuseră că sch im bul de cerneală u rm a s-o transform e.

- D a r tu eşti destu l de p u te rn ică , Leslie, zău, insistase A ni.

- Şi dacă nu sunt?

OBSESIE 303

- V e i fi. E p e n tru Irial. A vem nevoie ca el să fie p u te r­nic. A ni o îm brăţişase. Eşti salvatoarea lui. C u rte a e cu m u lt m ai pu tern ică . El e cu m ult m ai pu te rn ic .

Ignorându-i pe câini, Leslie se p lim b ă pe m alul râu lu i până ce ajunse la u n depozit unde ea şi R ianne ob işnu iau să se ducă să fum eze. în tredesch ise fereastra pe care se căţărau îm p reu n ă atât de des şi îşi făcu loc spre etaju l al doilea aflat destul de sus p e n tru ca râu l să fie v izibil. A colo , departe de o ricine, ea se sim ţea cel m ai aproape de n o rm alita tea pe care o avusese până în d im ineaţa în care plecase cu Irial de la casa ei.

Şedea p riv in d râul care curgea în depărtare . P icioarele îi a tâ rnau peste fereastră. N u existau nici m u rito ri, nici zâne, nici Irial. D ep arte de ei to ţi, ea se sim ţea m ai p u ţin m istu ită . L um ea era d in nou în o rd ine , cum va m ai stabilă acum , că era singură. „Să fie distanţa?"

Şi to tu şi n u conta: îl sim ţi apropiindu-se. D eodată, Irial fu în stradă, p riv in d în sus, către ea.

- A i de gând să cobo ri de-acolo?- Poate.- Leslie...Ea se ridică, balansându-se pe călcâie, cu m âinile ridicate

deasupra capului, ca şi când se pregătea să sară într-o piscină.- A r treb u i să-mi fie frică, Irial. Şi to tu şi nu-m i este.- M ie îm i este. V ocea sa sună aparen t spartă, de data

aceasta nu tandră , nu încercând s-o mângâie. Sunt îngrozit.Ea se legăna îna in te şi înapoi, după cum o bătea vân tu l.In acelaşi m od im placabil d in to tdeauna , Irial începu:- V om deveni m ai bun i la asta şi...

304 MELISSA MARR

- Iţi va face rău ţie dacă eu păşesc în gol? V ocea ei era lin iştită , dar ea se sim ţi en tuziasm ată de idee. „N u team ă, deci.“ încă nu era nici un fel de team ă, şi asta era ceea ce ea voia: n u să rănească, ci să se sim tă norm ală . M ai îna in te , n u fusese sigură, dar, în m o m en tu l acela, ştiu că este ceea ce îi trebu ia : ea însăşi în treagă, cu to tu l, to a te sen tim en ­tele. „Şi ele su n t departe, aşa cum este şi n o rm alita tea .“

- A i sim ţi-o? Aş sim ţi-o eu dacă aş cădea? M -ar durea? Se u ită în jos la el: era frum os şi, în ciuda fap tu lu i că-i răpise p osib ilita tea de a alege, ea îl p rivea cu o stran ie tandre ţe . El o ţin ea la adăpost. F elu l în care se sim ţea poate era d in v ina lui, dar el n-o abandonase nebun ie i pe care o cauzase. El o lua în b ra ţe o ri de câte o ri ea îl căuta, n e ţinând co n t de fap tu l că el treb u ia să-şi m u te curtea, că părea com plet epuizat. S en tim en te tan d re se năşteau când se gândea la asta, când se gândea la el.

C ând el vo rb i, n-o făcu ca să spună ceva am abil. A rătă spre păm ânt.

- Sari, dacă vrei.M ânie, team ă, îndo ială o năpăd iră - n u p lăcute, dar

reale. P en tru o clipă, au fost ale ei şi adevărate de data asta.- Aş putea.- A i pu tea , repetă el. E u n u te-aş op ri. N u vreau să-ţi

răpesc vo in ţa , Leslie.- Ai făcut-o, to tu şi. 11 u rm ări pe G abrie l apropiindu-se

şi şop tindu-i ceva lui Irial. T u ai făcut asta. N u sun t fericită. V reau să fiu.

- D eci, sari! N u-şi luă p riv irile de la ea în tim p ce-i spunea lui G abriel:

OBSESIE 305

- Ţ ine-i pe to ţi la distanţă! Fără m urito ri! Fără zâne pe stradă!

Leslie se aşeză d in nou.- M-ai prinde.- Aş face-o, dar, dacă ţi-ar face p lăcere căderea - rid ică

el din um eri aş p refera ca tu să fii fericită.- Şi eu. Ea îşi frecă ochii parcă p e n tru a chem a lacri­

m ile. „D ar n u v o r apărea .“ P lânsul n u era ceva ce ea să m ai fi făcut - după cum n u erau nici îngrijorarea, furia sau o ricare altă em oţie neplăcută. U nele lu c ru ri d in ea d ispăruseră, luate la fel de sigur ca şi restu l v ieţii ei. N u m ai erau orele de şcoală, nu m ai era nici m elodram atica R ianne, nu v o r m ai fi h o h o te le de râs d in bucătăria de la V erla ine’s şi nici dansul de la C ro w ’s N est. Şi n u exista nici o m odalita te p rin care să refacă ceea ce se schim base, „ în toarcerea la ce a fost nu e n ic iodată o o p ţiu n e ." D ar nici să stea acolo unde se afla n u era o fericire adevărată. T răia în tr-un vis ceţos sau în tr-u n coşm ar. N u ştia dacă, în clipa aceasta, ar fi p u tu t să spună care e diferenţa.

- N u su n t fericită, şop ti ea. N u ştiu cum sun t, dar asta n u e fericire.

Irial începu să se caţere pe zidul clădirii ţinânciu-se de cărăm ida c iob ită şi de m etalu l ru p t, în ţepându-şi m âinile în m uchiile tăioase, lăsând o dâră de am pren te însângerate în tim p ce-şi cro ia d ru m către ea.

- Prinde-te! spuse el când se op ri în cadru l ferestrei.Şi ea aşa făcu. Se agăţă de el, ţinându-se ca şi când el ar

fi fost s inguru l lu c ru solid răm as pe lum e, în tim p ce el

306 MELISSA MARR

escalada clădirea. C ân d ajunse pe terasa goală de pe aco­periş, se o p ri şi o puse în picioare.

- N u vreau ca tu să fii nefericită.- Sunt.

A.- N u eşti. Ii p rin se faţa cu m âinile . Ştiu to t ce sim ţi,

iub ire. T u n u sim ţi nici un fel de am ărăciune, nici o m ânie, nici un fel de griji. C u m de e ăsta un lucru rău?

- N u e real... N u p o t să trăiesc aşa. N u vreau!P robab il că ea păruse destul de serioasă, fiindcă el dădu

din cap.- M ai lasă-mă câteva zile şi voi avea o soluţie.

A .

- Ii vei spune...- N u! Se u ită la ch ipu l ei cu o p riv ire ap roape v u ln e­

rabilă. Aşa e cel m ai bine p e n tru to ţi, să n u m ai v o rb im despre asta. N u m ai să ai încredere în m ine.

Capitolul 32

Irial îşi petrecuse m ai m ulte zile u rm ărin d -o pe Leslie cum se lu p ta cu im pulsu l de a sim ţi ceva d in em oţiile pe care le p ierduse, acum că el i le sorbea pe toa te . E ra o d ilem ă neaştep tată . C oborâse de pe tro tu a r în m ijlocul traficu lu i, o provocase pe agresiva B ananach şi se am es­tecase în tr-o altercaţie în tre doi m u rito ri înarm aţi: de înda tă ce el îşi slăbea paza, ea ieşea, punându-se în pericol. N u p rea îi în ţelegea co m p o rtam en tu l, dar ra reo ri îl p rice­pea pe al m u rito rilo r.

A zi, ea era epuizată - la fel ca şi el.înch ise uşa de la d o rm ito r , nem aifiind a ten t la fata lui

adorm ită . E rau necesare atât de m ulte p recau ţii, o cât mai a ten tă ascundere a adevăra te lo r lu i sen tim en te . N u se aşteptase ca o m u rito a re să-l schim be; asta nu făcea parte d in plan.

G abrie l îl p riv i în tim p ce Irial se aşeza la capătu l celă­la lt al canapelei şi îşi re luară conversaţia pe care o p u rtau ori de câte ori Leslie trăgea câte u n pui de som n.

- In u ltim a v rem e, nu p rea am avut parte de o pe - trecere ca lum ea cu m u rito ri. Ii în tin se o sticlă cu gâtul lung, deja desfăcută.

308 MELISSA MARR* -----------;--------------------------------

- A sta e d in cauză că ei cedează p rea uşor. Irial luăsticla, o m irosi şi în trebă:

- E ch iar bere adevărată? Bere p u r şi sim plu?- D upă câte ştii tu . G abriel se lăsă înapo i pe canapea,

cu p icioarele în tinse , bătând tac tu l cu gheata, în r itm u l unei m elodii pe care num ai el o auzea. D eci, petrecere cu m urito ri?

- P o ţi să faci ro s t de un ii care să supravieţu iască tim p de câteva nopţi? Irial aruncă o p riv ire spre uşa închisă, în d ără tu l căreia do rm ea adânc p ro p ria lui m u rito a re prea fragilă. A r fi m ai b ine dacă n-ar treb u i să-i în locu im săptă­m ânal. D o ar să-i adunăm pe aceeaşi la fiecare câteva zile şi să vedem cum m erge.

N u m ai adăugă că nu era sigur cum va face faţă Leslie canalizării prea m u lto r decese, fricii şi du rerii m u rito rilo r. D acă erau destui şi dacă erau destul de îng roziţi, de furioşi sau p lin i de pofte trupeşti, ea ar fi atât de in tox icată , încât el se îndo ia că ar m ai pu tea observa câteva decese în plus, dar, dacă to tu şi m ureau prea m u lţi o dată, asta ar fi p u tu t s-o supere.

- Puţintel război ar putea fi, de asemenea, bun. Bananach forţează toate lim itele pe care i le-ai stabilit. Ce-ar fi să-i oferi o m ică hărţuială? Sim plul fapt că G abriel m enţionase acest lucru era un m otiv suficient de îngrijorare.

- Ea încă n u are sp rijinu l necesar p e n tru a m erge prea departe . Lui Irial nu-i plăcea că ea era m ereu la p icioarele lui, pândindu-i slăbiciunea, s tâ rn indu -i m icile revo lte . In tim p , ea avea să-l istovească. D acă nu-şi m en ţinea curtea suficient de pu te rn ică , fata i-ar fi în d em n at la o revo ltă

OBSESIE 309

adevărată. N -ar fi fost p en tru p rim a dată. T reb u ia să-i adoarm ă bănuielile, p en tru a stinge zvonurile de război, şi n u s-o facă să fie şi mai îndrăzneaţă. „Mai în tâi s-o aranjeze pe Leslie.“

- B ananach s-a dat iarăşi la N iall. G abrie l scrâşni din d in ţi de bucurie. Băiatul încă se ţine b ine în luptă.

Iria l s-ar fi b u cu ra t să vadă asta. N ia ll avea te n d in ţa să încerce să facă apel la ra ţiu n e în a in te de a se declanşa v io len ţa , dar, dacă se lăsa în voia unei lup te , a tunci o făcea aşa cum făcea orice: concen trându-se num ai asupra acelui lucru .

- E... încă în regulă?G abriel ridică din um eri, dar expresia de încân tare nu-i

d ispăru de pe chip.- Se va în toarce m ai devrem e sau m ai tâ rz iu , Iri. T re ­

buie să priveşti lucrurile pe te rm en lung, asta e to t.Irial nu voia - n u p u tea - să m editeze la ce avea de

gând să facă în co n tin u are N iall. A vea speran ţe , dar a spera n u rep rezen ta o so lu ţie . G abrie l avea drep ta te : Irial ch iar treb u ia să privească lucrurile pe te rm en lung. Fusese p rea co n cen tra t asupra ide ilo r sale in iţia le . T recuse p rea m u lt de când fusese nevo it să facă p lan u ri cu adevărat. T im p de no u ă secole Beira dom nise fără să i se fi opus cineva. Irial îşi îngăduise să devină m ai slab, să p resu p u n ă că h răn irea lo r avea să fie m ereu la fel de sim plă. U ltim ele lun i, de când existau un adevărat rege al V erii şi o nouă R egină a Iern ii, îi dovediseră cât de u şo r apăreau sch im ­bările - şi el nu fusese pregătit.

310 MELISSA M ARR

- Spune-i lui B ananach să adune pe o ric ine do reşte să m eargă şi să stârnească p u ţin ă anarh ie la cu rtea Sorchei. N u p o t să-i hrănesc pe to ţi pe te rm en lung. D acă apoi cu rţile a n o tim p u rilo r sun t h o tă râ te să n u coopereze cu no i acum , hai să vedem ce p u te m face cu p lic ticoşen ia sa. D acă e cineva capabil să o p rovoace pe Sorcha, a tunci B ananach este alegerea noastră cea m ai bună.

A nteb ra ţe le lui G abriel se înnegreau de detaliile pe care u rm a să le tran sp o rte spre B ananch - p line de speran ţa că o v o r satisface suficient, încât, o vrem e, ea să n u m ai fie o piedică.

- Şi, A ni - Irial se op ri să-şi m ăsoare cuvintele cu grijă - , adu-i pe T ish şi pe R abb it să stea cu ea! Ai grijă să se m ute în casa în care l-am dus pe G u in . C u pred ilecţia lui Sorcha p e n tru răp irea sem izânelor, ei v o r fi în perico l odată ce B ananach îşi va fi în cep u t atacul. A cum , că pacea e aici, Sorcha nu-şi va m ai ţine în a lta C u rte în izolare.

P en tru o clipă, G abriel ezită. A poi, spuse:- Să ai grijă de căţeluşele mele! F ap tu l că A n i e capabilă

să se hrănească pe seam a m u rito r ilo r n u o face să fie m ai p u ţin a mea. E xperim entele pe...

- N u vo m face n im ic d in ceea ce ea n-ar consim ţi. Irial îşi aprinse o ţigară. F um a m u lt m ai des de când Leslie venise la ei. „G riji p e n tru ea.“ D e asem enea, dă-i m ână liberă lui A n i în legătură cu m u rito rii! V reau să văd ce poate ea so rb i de la ei. Poate că ea e exact ce ne treb u ie ca să rezolvăm to tu l.

- A sta înseam nă două... pe treceri... deoarece eu n u iau p arte dacă e şi p u iu l m eu acolo. E xpresia am en in ţă to are a

OBSESIE 311

lu i G abrie l dispăruse odată cu dezgustu l la gândul fiicei sale lăsate libere în tr-o m ulţim e. Ea e fată bună.

- Aşa e, G abriel. A lege câţiva C â in i de V ânătoare în care ai încredere să o supravegheze. Cele două cam ere de vizavi de noi. V om vedea ce ne treb u ie p e n tru ca eu să fiu satisfăcut - şi curtea, în a in te ca Leslie să in tre în com ă. O v o m u rm ări, îi vo m înreg istra reacţiile şi ne v o m o p ri când vom fi aproape de lim itele ei m axim e. Irial se crispă la acest gând. C âţiva d in tre m u rito r i păreau să sufere leziun i neuro logice dacă erau fo rţa ţi p rea m ult.

- A d u n ă şi pe câteva d in tre Fetele V erii lui K eenan. Sunt bune ca m om eală p e n tru un c o m p o rtam en t bun . P rem ii p en tru cei care au cei mai m ulţi m u rito ri supravie­ţu ito r i în zori. Irial îşi cobo rî to n u l vocii când auzi ceva m işcându-se în d o rm ito r . N -ar fi tre b u it ca Leslie să se trezească încă, dar ea se încăpăţâna să n u doarm ă cât ar fi trebu it.

Irial îi în tin se o m ână lui Leslie când ea in tră în cam eră. Fata îl luă de m ână şi i se ghem ui în braţe.

- D eci, vei avea grijă de p lan u rile p e n tru petrecere? în treb ă Irial m ângâind-o absent pe Leslie pe păr în tim p ce ea se cu ibări şi m ai bine.

G abriel încuv iin ţă p rin tr-o m işcare a capului.A A • •- Insă, îm i treb u ie cel p u ţin două zile.

- M erge. Iria l îşi în toarse a ten ţia la fata sa, în cân ta t să audă sunetu l m oale al uşii închizându-se după G abriel. D acă m ai p o ţi avea răbdare încă două zile, pu tem lucra la sen tim en te le tale fiind m ai p u ţin p rinşi de asta. Făcu un gest cu m âna spre v iţa care îi lega laolaltă.

312 MELISSA MARR

- Ce sunt...- F ără în treb ă ri, Leslie! A sta e cond iţia . O săru tă pe

frun te . V rei m ai m u ltă libertate , spaţiu de mişcare?Ea ap ro b ă dând tăcu tă d in cap.- A m nevoie ca tu să încetezi să te m ai pu i în perico l.

D acă vei co n tin u a să faci asta, nu voi pu tea să-ţi ofer libertatea. O privea în faţă în tim p ce îi vo rbea, în tre- bându-se iarăşi cum ar fi dacă ar p u tea să-şi păstreze ceva din em oţiile ei, nu pe toa te , doar câteva.

- Va fi du reros ceea ce vei face? Părea încân ta tă de idee pe m o m en t, in teresată de a sim ţi însuşi lucru l pe care dorise să-l fi dat u itării.

- A u fost dureroase prim ele câteva săptăm âni cu m ine?- N u -m i am intesc. îşi um ezi buzele ca şi când ar fi

p u tu t să-i guste grijile. N u putea, din cauza legăturii d in tre ei, dar câteodată el sim ţea şocul a tunci când ea încerca să inverseze curgerea, ca şi când ea i-ar fi fu ra t em oţiile lui. N u am prea m ulte am in tiri lim pezi despre asta.

- Exact.- Eşti crud, Irial. N u era supărată, nici n u acuza, n im ic

din toa te astea. N u era în stare.Şi, p e n tru o clipă, el îşi dădu seam a că am ândoi îşi d o ­

reau ca ea să fi p u tu t să fie. „Fata m ea U m b ră ." O săru tă înain te să facă greşeala de a-i spune ce gândea.

- P o t fi, Leslie. Şi, dacă vei to t încerca să-ţi faci singurărău, chiar voi fi. Avea o m ică speranţă - ch iar fără să sim tăteam a - că in te lec tu l ei de bază va fi suficient s-o facă să-şi

adea seam a că era ceva ce nici unu l d in tre ei să-şi fi do rit. Iţi am inteşti de cicatricile lui N iall?

OBSESIE 313

- D a. 11 privea cu atenţie , răm ânând nem işcată.- N -o să-ţi m ai placă de m ine dacă voi fi crud . O ridică

în picioare.Ea răm ase im obilă , cu m âna în tinsă.- N u-m i placi acum!- N o i nu m in ţim , îi ream in ti el în tim p ce o luă de

m ână şi o trase iarăşi în braţele lui.- Sunt m uritoare , Irial. P o t să m in t cât vreau, şop ti ea.El îi dădu d ru m u l u rân d fap tu l că treb u ia să fie a tâ t de

greu de făcut.- Schim bă-te, iubire!Ii aştep ta u n dezm ăţ. N -o dusese p rin spitale, aziluri

sau p rin alte asem enea locuri - n u încă - , dar în seara aceea avea s-o ducă la ospeţele m âniei. D acă ar um ple-o cu to t în tu n e ricu l pe care l-ar pu tea su p o rta şi l-ar pu tea canaliza spre cu rtea lui, a tunci ar pu tea s-o lase să-şi m ai tragă sufletul o vrem e. Fie asta, fie s-o p iardă, ia r acum ch iar nu părea să aibă de ales. încercase să-i clădească în gădu in ţa încetişo r, dar încăpăţânarea ei şi d o rin ţa lui de a nu o distruge făcuseră ca p lanu l să n u m ai fie aplicabil. N u era p e n tru p rim a dată de când se instalase afurisita de pace când Irial n u dorea n im ic m ai m u lt decât să se îndepărteze de curtea sa, de responsab ilită ţile lui - num ai că acum voia s-o ia şi pe Leslie cu el.

In tim pu l săptăm ânii u rm ătoare , el o fo rţă până ce ea fu atât de am eţită, încât vom ită, dar n u discutară despre asta.

In traseră în tr-o ru tin ă pe care ea credea că pu tea s-o accepte. Irial nu-i spunea ce se în tâm p la în tim p u l n o p ­ţilo r, iar ea nu în treba. N u era o soluţie - nu prea - , dar ea se sim ţea m ai bine. Ea îşi spunea că era un fel de progres. U n eo ri, sim ţea m icii cârcei ai d o rin ţe lo r p ie rdu te , atunci când Irial m en ţinea legătura d in tre ei închisă, când viţa-de- vie u m b rită se în tin d ea în tre ei ca un şarpe d o rm itân d . In acele clipe, ea se pu tea m in ţi s ingură şi să-şi spună că era fericită, că exista ceva bun în a fi dezm ierdată astfel - aşa că g reu ta tea a ceea ce devenise se rostogo lea peste ea până ce con trac ţii de d o rin ţă o făceau insensibilă.

„N ici o d iferen ţă faţă de ceilalţi dependenţi."Poate că drogul ei avea puls şi voce, dar to t drog era. Şi

ea se scufunda în ab isuri care o făceau să se topească de ruşine, asta dacă ar m ai fi avut asem enea sen tim en te . D ar ele nu m ai existau: Irial i le sorb ise ca pe u n elix ir exotic. Iar când grozăvia ajungea la cu lm e, num ai atingerea lui Irial era ceea ce pu tea d im inua m arele gol d in lău n tru l ei.

„Ce-m i face asta mie? M ă va m istu i în tunericu l?"

OBSESIE 315

Iria l nu cunoştea acest răspuns, nu p u tea să-i spună ce efecte va avea asupra co rpu lu i ei, asupra sănătă ţii ei, asupra du rate i v ie ţii ei, asupra a orice. T o t ce p u tea să-i spună era că el era acolo, că el o va apăra, că va avea grijă

de siguranţa şi de binele ei.A cum , că era în stare să iasă p en tru a se p lim ba în m od

regulat - departe de Irial - , ea ştia că era d oar o chestiune de tim p până ce avea să-l vadă pe N iall. D in tre to ţi oam e­nii d in viaţa ei de d inain te de sch im bul de cerneală, el era singuru l pe care nu era dispusă să-l în tâlnească. C ândva, N ia ll fusese alături de Irial: ştia cum era C u rtea în tu n e ­ricu lu i, cum era lum ea în care ea trăise, iar acea lipsă de secrete era ceva cu care ea nu ştia cum să se descurce.

II căutase, şi azi el era acolo. Stătea pe partea cealaltă a străzii, la in tra rea în M usic Exchange, m agazinul în care

R ianne era de găsit cel mai adesea. Lângă el se afla un b ărba t - un om - in te rp re tâ n d o m elodie ce era şi străină, dar şi cunoscu tă , la o to b ă irlandeză. P u lsu l ei p rin se r it - m ul, tem p o u l m uzicii îndesându-i-se în stom ac ca şi când fiecare atingere a bă ţu lu i de suprafaţa in s tru m en tu lu i s-ar fi p e trecu t pe pielea ei, în venele ei.

A po i, N ia ll se în toarse şi o descoperi urm ărindu-1 cu priv irea.

- Leslie! Buzele lui fo rm ară cuvân tu l, dar sunetu l era prea slab p en tru a fi auzit.

T raficu l de pe carosabil părea a se desfăşura p rea rap id p e n tru a putea traversa, dar N iall nu era om . Strecurându-se p rin in tervale care nici nu păreau să existe acolo, ajunse

316 MELISSA MARR

deodată lângă ea, rid icându-i m âinile spre buzele lui, ea plângând cu lacrim i pe care n u era în stare să le verse.

- El n u mi-a perm is să te văd, spuse N iall.- E u i-am spus să n u te lase. N u m ă aflam în tr-un loc în

care să fi v ru t să m ă vadă cineva. îşi în d ep ărtă p riv irea de la el, uitându-se la zânele care îi supravegheau.

- L-aş o m o rî dacă aş putea, spuse el cu o voce ce-1 făcea să pară m ai crud decât Irial.

- N u vreau asta. N u ...- A i fi v ru t dacă el n u ţi-ar fi făcut asta.- El n u e aşa de în g ro z ito r.- N u! T e rog! N ia ll o ţinea de m ână în tăcerea deplină

în care se auzea d o ar sunetu l lacrim ilo r lui.Se p u rta de parcă ea era cea pe care el o voia, ca şi cum

to t ce credea ea că sim ţise el era adevărat, dar ei nu-i venea să creadă. D ispăruse acea nevoie im perioasă pe care o sim ţise îna in te , acea d o rin ţă n estăpân ită de a-1 atinge pe N iall, de a se lipi m ai tare de el. „Fusese d o ar o iluzie? Era acolo, dar ab so rb ită de Irial?" Se u ită la faţa lui N iall, frum oasă şi s trăb ă tu tă de cicatrice, şi sim ţi o străfu lgerare de tandre ţe , însă nici un fel de ten ta ţie .

De-a lungul străzii, zânele p riveau având expresii vesele şi crun te . Se iscau bârfe şi m u rm u re pe m ăsură ce speculau în legătură cu ce aveau să facă zânele lui Irial sau ce va face Irial însuşi când va afla.

„Să-l ucidă pe băiat. El va vrea."„Ii oferă m otive p en tru a începe o încăierare."„N im ic. Ea n u rep rez in tă u n m o tiv destul p en tru a..."

OBSESIE 317

„Ba este. Irial nu a ales n ic iodată până acum o m u ri­toare . Ea trebu ie să fie..."

„Irial n u ne-a perm is n ic iodată să ne am estecăm în treb u rile m in u n a tu lu i său G ancanagh aproape niciodată.

In cazul ăsta, să-l to rtu reze? S-o oblige pe ea s-o facă?"C h ico tiră în tru n a până când Leslie îşi în toarse p riv irea

spre u m b re şi se u ită im p lo ra toare spre u n u l d in tre C âin ii de V ânătoare ai lui G abriel. In m ai p u ţin tim p decât a r fi d u ra t să o spună, câinele goni m ulţim ea cu am en in ţări sau cu forţa , ridicându-i pe câţiva ca pe nişte m ingi dezum flate şi aruncându-i apoi în stradă. B ufnete şi ţipe te o rib ile răsunară, şi ch iar şi bărba tu l cu to b a irlandeză se o p ri o clipă, având în tip ă rită pe chip o expresie de parcă a r fi auzit v reu n ecou vag al o ro r ilo r pe care n u le pu tea p e r­

cepe cu adevărat.- Ele te ascultă? în treb ă N iall.- M ă ascultă. Sunt bune cu m ine. N ic i una nu m-a

A _

răn it. Ii atinse p iep tu l acolo unde ştia că erau ascunse cică - tric ile lui. Acele cicatrici erau răspunsul la atâtea în treb ări despre el, despre Irial, despre lum ea pe care ea o num ea acum casa ei. A dăugă: n im en i n-a făcut n im ic în afară de ce le-am ceru t...

- Inclusiv Irial? Pe faţa şi din vocea lui N iall nu se putea desluşi nim ic. E m oţiile lui, pe acestea to tuşi le sim ţea - speranţa şi dorul, şi team a, şi mânia. Era un amestec încâlcit.

Leslie a r fi v ru t să poată m in ţi, dar nu voia s-o facă, nu pe el, neştiind că el n-ar fi p u tu t s-o m in tă pe ea cu v o rb a

sau cu sentim entele.

318 MELISSA MARR

- In cea m ai m are parte . El nu m ă atinge fără să m ă în ­trebe , dacă asta vrei să spui... dar m-a făcut ceea ce sunt fără să m ă fi în tre b a t şi nu m ai su n t sigură care este alegerea m ea şi care e a lui. C ând eu... am nevoie de el sau sun t... asta m ă om oară , N iall. E ca foam etea, ceva ce m ă m istu ie de vie, din adâncul m eu. N u doare. N u m ă doare, dar ştiu că ar treb u i. D u re rea nu e acolo, dar asta n u mă îm piedică să ţip de du rere . N u m ai Iria l face să fie... m ai bine. El face ca to tu l să fie m ai bine.

N iall se aplecă spre urechea ei şi îi şopti:- P o t să opresc asta. C red că p o t să schim b lucrurile , să

le desfac. P o t să o b ţin ce îm i treb u ie ca să ru p legătura d in tre tin e şi el. Şi îi spuse că A islinn i-ar da lu m in ă din soare, şi R egina Iern ii i-ar da ger, şi el ar arde şi apoi ar îngheţa cerneala din pielea ei. A r treb u i să m eargă. T o tu l.

Leslie nu-i răspunse, nu-i spuse nici da, nici nu. N u putea.- E alegerea ta. N ia ll îi legănă ch ipu l în palm ele lui,

p riv ind-o aşa cum făcuse şi îna in te , când ea n u era asta. A i. a .

o op ţiune . Iţi p o t perm ite asta.- D acă va face ca to tu l să fie şi m ai rău?- încearcă să te gândeşti ce ai alege dacă n u ai fi sub

in fluen ţa lui. Este ceea ce - făcu el o pauză - ai fi ales?- N u . D a r nici n u p o t să m ă răzgândesc. N u p o t să

p re tin d că n-aş fi devenit ceea ce sun t. N u voi fi cine am fost îna in te ... şi, dacă sen tim en te le îm i rev in , dacă p o t să plec, cum aş tră i cu ceea ce eu am ...

- D o ar fă-o! L ucrurile pe care le faci când eşti d isperată nu te rep rez in tă . E xpresia lui N ia ll deveni şi m ai cu m ­plită, m ai m ânioasă.

OBSESIE 319

- Zău? îşi am inti sen tim entu l, acel m o m en t în care se u ita spre păm ân t şi a ştiu t că, dacă Irial ar fi prins-o prim a dată când ar sări, ar mai fi fost şi alte ocazii când ar fi sim ţit acea disperare. E m oţiile pe care abia dacă le pu tea percepe în acea clipă erau şi ele o parte d in ea. Ea era persoana care alesese această cale. Se gândi la semnele şi avertism entele din trecu t că ceva n u era în ordine. Se gândi la um brele pe care le văzuse în b irou l lui R abbit. Se gândi la în trebările pe care n u i le adresase lui A islinn sau lui Seth, sau lui R abbit, sau ei înseşi. Se gândi la ruşinea pe care o ascunsese, în loc să fi căutat aju tor; acele fapte erau parte din ea. T oate erau op ţiun i. Şi să nu acţionezi este o opţiune.

- N u cred asta, N ia ll, se p o m en i ea v o rb in d . V ocea ei n u era m oale sau speriată. C h ia r şi dependen tă , sun t to t eu. Se prea poate să n u fi avut a tât de m u lte o p ţiu n i, dar încă m ai aleg.

Se gândi din nou la clipele când stătuse pe fereastra depozitului. A r fi p u tu t alege să sară. N -o făcuse. „A r fi însem nat renunţarea, cedarea, dacă într-adevăr aş fi sărit. N u e m ai bine să îndur?" Persoana care ducea greutatea depen­denţei era mai pu tern ică decât îşi dăduse ea seama că ar fi p u tu t fi.

- V reau o a lte rnativă care să nu-1 doară pe Irial sau pe m ine, zise ea, apoi îl părăsi. A legerea ei avea să v ină - poate nu acum , poate n u cea oferită de N ia ll, iar ea n-avea de gând să-i lase pe Iria l sau pe N ia ll, sau pe oricine altcineva să aleagă în locul ei.

„N u d in nou ."

Capitolul 34

L una era sus, pe cer, când Irial traversă pe furiş încăpe­rea. N u le-ar fi p riit m urito rilo r să vadă uşile deschizându-se şi închizându-se singure, aşa că păşi în hol purtându-şi deghizarea de m u rito r . M ai m u lţi C âin i de V ânătoare stăteau de pază d inco lo de uşă, inv iz ib ili p e n tru oam enii care s-ar fi p u tu t să treacă pe acolo. T o tuşi, nu era nici un m u rito r în ho l, astfel încât Irial re n u n ţă la deghizare şi închise uşa ap artam en tu lu i în u rm a lui.

- Ţ ine-o în ă u n tru dacă se trezeşte , îi spuse el câinelui. Fără p lim bări în seara asta.

- Ea n u p rea cooperează aşa de bine. A m p u tea num ai s-o u rm ărim , să avem grijă de siguranţa ei şi...

- N u !A lt câine obiectă:- N u v rem să-i facem rău ... dar ea e atât de nefericită

dacă o îm piedicăm să iasă.- Păi, b locaţi uşile. Iria l făcu o grim asă. N u era

singuru l aflat sub in flu en ţa legăturii sale cu Leslie. Slă­biciunea lui p e n tru ea se revărsase asupra în treg ii curţi: tu tu ro r le era inexplicabil de greu să facă orice i-ar fi d isplăcut lui Leslie.

OBSESIE 321----------------------------------------- ----------------------------------------------------------------- ---------------------- >

„Se pare că eu i-am făcut să se m oaie. A fecţiunea m ea

p en tru ea îi para lizează /4

S ingurul m od în care lucrurile pu teau să m eargă era s-o

îm piedice să le ceară zânelor lui să facă ceva stupid . A lte r­

nativa, s-o frângă pe ea irem ediabil, n u era o o p ţiu n e pe

care el să o fi luat în calcul.i

„O are aş pu tea?“ S uprim ă răspunsul în a in te să-şi îngă­

duie să m ai zăbovească asupra acestui gând. P redarea lui

N ia ll cu rţii sale fusese o acţiune destu l de în g ro z ito a re pe

care încă o m ai visa. T im p de secole, el încă visa cum

N iall îl respinsese după aceea. R egilor slabi nu le m erge

bine. Irial ştia p rea bine, dar asta nu în d rep ta du rerea

datând din v rem ea N ia ll alesese să m eargă la o altă curte .

E ra o durere de m oarte , pe te rm en lung.

Să fie legat de Leslie, să se com placă în petreceri cu

m u rito ri, aşa cum el şi N ia ll făcuseră cândva, toa te aceste

lu c ru ri îi aduseseră la suprafaţă am in tiri dem ult neîngă­

duite . E ra încă o dovadă că in flu en ţa ei de m u rito a re îl

afectase, îl schim base. N u era o tran sfo rm are care să-i

placă. V iţa-de-vie care se în tin d ea ca o u m b ră în tre el şi

m u rito a rea lui devenea brusc v iz ib ilă în aeru l d in faţa sa,

pe m ăsură ce agitaţia lui creştea.

Le spuse câinilor:

- N u v o rb iţi cu ea! Spuneţi-i doar că v-am in terz is să o

lăsaţi să iasă din cam eră. Spuneţi-i că veţi ispăşi p e n tru eaA , ,

dacă pleacă undeva. In caz că asta n u m erge, spuneţi-i că

va suferi A ni a ei.

322 MELISSA M ARR^ ------;— — -------------------------------------------------;--------------------------------

Ei m ârâiră la el, dar aveau să-i spună lui Leslie. Spera căasta avea s-o facă să se supună d o rin ţe lo r lu i tim p de câteva ore, cât ar fi d u ra t ca el să cu reţe u ltim a m izerie.

A . . . .

In in te rio ru l prim ei cam ere, podeaua era presărată cu m u rito ri care plângeau, cei care supravieţuiseră ultim ei runde a festivităţii. Ei suportaseră m ai m ult decât o făcuse u ltim u l lot, dar m u lto ra le ceda m intea sau tru p u l atât de uşor. Jeleau în vrem e ce nebunia a ceea ce văzuseră şi făcuseră punea stăpânire pe ei. Dă-le câteva droguri, o vrajă şi câteva m om eli simple, iar m urito rii plonjează de bunăvoie în adâncimile ascunse ale depravării. D upă aceea, la lum ină, când trupurile acelora care m uriseră erau amestecate prin tre cele ale celor care încă erau în viaţă, existau unii care nu ştiau cum să-şi păstreze echilibrul m intal.

- C heia a descoperit un ii m ai rez isten ţi cu care să-i în locu im . Se bucură de o p o rtu n ită ţile d in cam era cealaltă. G abrie l a runcă poşeta unei fete în tr-u n a d in tre pubele şi apoi se duse către un cadavru.

- Sărăntoacă. D o i d in tre L y Ergi o rid icară. U n al treilea deschise uşa. U rm au să o ducă undeva în altă parte a oraşulu i şi s-o abandoneze p e n tru a fi găsită de m u rito ri. Ea a noastră.

- Pe asta să n-o aranjaţi, m ârâi G abrie l în tim p ce Ly Ergii ieşeau. Zâna care deschise uşa îşi ridică o m ână într-un gest nepăsător, flu turându-şi palm a roşie.

Irial păşi peste u n cup lu care p rivea în gol d inco lo deel.

OBSESIE 323

- I-a to t încu ra ja t să se lup te p e n tru ea. O rice o fi acel ceva care s-a căsătorit cu no u l ei fost o face să fie v io len tă. G abrie l golea buzunarele şi în d ep ărta hainele ru p te , dân- du-le ind icaţii zâm b ito a re lo r zâne-ciulin pe când se îndeletn icea cu sin istra sa ocupaţie . I-au aran ja t pe cei pe care îi plac. D istracţia se va în tinde pe m ai m ulte zile.

- D istracţia?U n u l d in tre L y Ergi rânji vesel.- Le-am făcut rost şi de lucru ri acătării. A u fost dezbră -

câţi, exceptând m ănuşile şi pălăriile pe care le-am „aranjat*.O zână-m uză adăugă:- D e asem enea, le-am p ic ta t feţele. E rau încân tă to ri.Irial voia să-i pedepsească, dar ceea ce făcuseră nu era cu

m ult mai rău decât alte lucruri pe care le înfăptuiseră ca distracţie de-a lungul secolelor. „Regele în tunericu lu i nu pretinde bunătate faţă de m uritori.* îşi dom oli jena şi spuse:

- P oate că ar treb u i să aran jăm o scenă în parcu l de pe lângă m ansarda regişorului... O scenă d in Visul unei n o p ţi de v a ră1... sau...

- N u . A tunci, celălalt m u rito r care a m âzgălit piese. C are e ăla cu parada de păcate?

U n Ly Erg îşi trecu m âinile roşii ca sângele peste faţă:- A m uzan tu l.- îm i plac păcatele, m u rm u ră o zână-m uză.U n a d in neam ul lui Je n n y alese u n cadavru.- N e-am satisfăcut lăcom ia ch iar aici. Ă sta le-a servit pe

toa te zânele d in cam eră care au fost am atoare.Râseră.

1 C om edie de W illiam Shakespcare (n. tr.)

324 MELISSA MARR

- A sta e po ftă carnală, soro. G u rm an zii îşi iau p o rţia în plus de carne cam p rin părţile de m ijloc. C a acesta.

Posacul L y E rg repetă:- C are e piesa?- Faust. Tragica poveste a doctoru lu i Faust, spuse Leslie.

V ocea ei se auzi slab, dar cu to ţii se în toarseră spre uşa în cadrul căreia stătea. Pijam aua ei cu dantele era în m are parte acoperită de halatul pe care şi-l pusese deasupra. M arlow e a scris-o. A sta num ai dacă nu credeţi în teoria conform căreia M arlowe şi Shakespeare erau una şi aceeaşi persoană.

N ic i una d in tre zâne n u răspunse. D acă ar fi fost altci­neva, a r fi m ârâ it sau ar fi in v ita t acea persoană să li se alăture la d istracţie . F iind v o rb a despre Leslie, n u făcură nici unu l d in tre gesturi.

Ea scoase u nu l d in tre pachetele de ţigări ale lui Irial din b u zu n aru l ha la tu lu i şi îşi aprinse una, p riv indu-i tăcu tă cum îi adunau pe recen t în n e b u n iţii m u rito ri. C ân d se aprop iară de ea, le deschise uşa.

T recu ră p ragu l şi îşi ex tinseră deghizările ca să mas -A. . .

cheze ceea ce tran sp o rta u . Ea văzuse, to tu şi. Ii p riv ise de aproape pe nebun ii cu och ii m ăriţi de groază, u n cadavru p roaspăt, carnea nudă. D ezgustu l şi groaza ei atinseră apogeul. N u sim ţea, desigur, dar iu reşu l de em oţii pe care

ea ar fi tre b u it să îl sim tă se învălm ăşi în Irial.D upă ce to a te zânele p lecară, ea se duse către el, seu

tu rân d scrum ul pe podeaua pă ta tă cu roşu. P icioarele ei goale co n trastau albe cu acele pete.

- D e ce?

OBSESIE 325

- N u m ă în treb a pe m ine. Irial văzu tre m u ru l u şo r al m â in ilo r ei, o u rm ărise rezistând d ez lăn ţu irii de sen ti­m ente pe care el i le căutase.

- Spune-m i de ce. îşi lăsă m ucul de ţigară să cadă şi îl stinse cu p ic io ru l gol. T rem u ru l se în te ţi pe m ăsură ce valurile de te roare a m u rito rilo r curgeau p rin ea.

- N u vrei acest răspuns, iubire. Se în tin se s-o cuprindă , ş tiind că, în ciuda celor m ai bune in ten ţii ale ei, dezlăn­ţu irea avea s-o doboare.

Ea se dădu deoparte.- N u . V reau să... se op ri... e v ina m ea, nu-i aşa? D e

asta eşti...- N u .- C redeam că zânele n u m in t. O lăsară genunchii şi

A

căzu la podea. Ingenunche apoi pe o pată m are, roşie.- N u m in t. N u e v ina ta. încercările lu i de a fi Regele

C o şm aru rilo r, Regele în tu n e ricu lu i, to a te păliră , căci ea părea p ierdu tă . El era cel care se clătina, n u ea.

Ea se agăţă de covor, însângerându-şi buricele degetelor în încercarea de a se ţine de podea, p e n tru a n u se în tin d e spre el.

- D e ce erau aici? D e ce sun t ei...In m od evident, ea nu avea de gând să se oprească din a

pune în treb ări, aşa că el încetă să se m ai eschiveze.- D acă sun t sa tu rat, p o t h răn i cu rtea suficient, încât tu

să ai ceva liberta te . C u rte a flăm ânzeşte p u ţin , dar n u destul cât să paralizeze ... şi, atât tim p cât tu ai fi răm as în cam eră, n-ar fi fost nevoie să ştii.

- D eci no i i-am ch in u it aşa...

326 MELISSA M ARR

- N u . T u n-ai ch in u it pe n im en i. O p riv i agăţându-se de groaza pe care voia ea să o sim tă, pe care el o sim ţea strecurându-i-se sub piele. O ftă . N u exagera!

Se lăsă în jos, lângă ea.- E xistă lu c ru ri m ai rele. El nu-i spunea că lucru rile

acelea m ai rele erau inevitabile dacă pacea d in tre curţile an o tim p u rilo r devenea şi m ai pu te rn ică , fap tu l că acesta era d o ar u n pas pe d ru m u l lor. Ea îl p riv i fix tim p de câteva secunde şi apoi se aplecă şi îşi rezem ă capul de p iep tu l lui.

- N -ai pu tea să alegi crim inali sau altceva?U ndeva în lău n tru l lui, el se în tris tă că ea acceptase acele

m o rţi, dar esenţa ei de m uritoare era ceea ce îi în tuneca lui judecata. îşi în lă tu ră îngrijorarea.

- Aş p u tea să încerc... N u p o t să sch im b m otivu l p en tru care am nevoie de tine, dar te-aş c ru ţa de detalii.

Ea se înco rdă în braţele lui.- Şi dacă n-o să p o t s-o accept? Ce se va în tâm pla

atunci? D acă m in tea m ea...A tunci, el o rosti, îşi recunoscu slăbiciunea:- Leslie, partea asta n-am plănuit-o . A veam nevoie doar

de co rp u l tă u p e n tru ca eu să răm ân în viaţă. M ulţi d in tre m u rito rii d in sch im burile an terioare ... n u se descurcau atât de bine, dar aş prefera ca tu să n u in tr i în com ă. C h ia r dacă asta înseam nă ca alţi câţiva m u rito ri să m o ară sau să înnebunească în tim p ce tu eşti leşinată câteva ore sau câteva zile...

- D eci asta e ceea ce vei face tu , şopti ea.

Capitolul 35

N ia ll trecuse pe la m ansardă, ca să-şi ia câteva lucru ri,

când A islinn in tră .

- N u vreau să discutăm despre asta iarăşi, începu el, dar

A islinn făcu un pas în lateral. Leslie stătea în spatele ei.

E ra palidă şi cu cearcăne la ochi. V enele a lbăstru i erau

foarte clar co n tu ra te pe pielea ei, încât, în v iz iunea lui, ea

avea o uşoară ten tă albastră.

A islinn zise:

- V rea să-ţi vorbească ţie... n u mie. A ceastă fostă regină

a lui plecă în ch izân d uşa în u rm a ei, lăsându-1 pe N iall

singur cu Leslie.

- S-a în tâm p la t ceva? în treb ă el.

- Irial îţi tr im ite com plim en te . M işcările îi erau la fel

de crispate ca şi cuvintele . Se duse să privească lung pe

fereastră. U m b re dansau în aerul d in ju ru l ei; văzuse

aceleaşi u m bre dansând în ochii lui Irial, siluete fără form e

care ţo p ă iau şi se ro teau pe m arginea abisului. A cum , ele

p lu teau în ju ru l lui Leslie, un alai de alcătu iri de coşm ar.

N ia ll n u ştia ce să facă sau să spună, sau să creadă. Aşa

că aştepta.

328 MELISSA MARR

- P u tem să plecăm? Il p riv i peste um ăr. N u p o t să fac

asta aici.- Să faci ce?Se u ită la el cu o p riv ire ce părea calmă.- Ce am v o rb it m ai înain te.Şi el ştiu că orice n u spunea ea era suficient de în g ro ­

zito r, încât o făcuse să-l părăsească pe Irial.- A i să m ă aju ţi, N iall? în treb ă ea. A m nevoie să

în d rep t lucrurile .P en tru o clipă, N iall n u fu sigur dacă Leslie era cea care

în treb a sau Irial: vocea ei părea confuză, cuv in te le n u se po triv eau cu in to n a ţia pe care o auzise la ea m ai îna in te . D ar n u con ta . U m b re le dansau în ju ru l ei, şi el dădu sin­gurul răspuns p o tr iv it p e n tru oricare d in tre ei:

- D a .

Leslie sim ţi c iudata şoaptă a firii lu i Iria l năpădind-o ch iar şi acum . Şi era o m ângâiere, ch iar dacă ea spera să ia sfârşit. Ce-i dăduse el ei, ce p re ţ avusese el p e n tru ea nu era benefic p e n tru nici u n u l d in tre ei. I-ar fi fost m ai u şo r dacă ar fi p u tu t să-l num ească cel rău , dar n im ic n u avea legătură cu valo rile sau cu etica. Acele răsp u n su ri erau prea sim ple. Irial făcea ce considera a fi necesar p e n tru a-şi salva zânele, ce credea că e cel m ai b ine p e n tru cu rtea sa - incluzând-o şi pe ea. N u ce era cel m ai b ine p e n tru ea sau p en tru oam enii care fuseseră te ro riza ţi în m âinile celor de la C u rtea în tu n e ricu lu i. N u era cel m ai bun lucru p en tru m iile de m u rito ri care u rm au a sfârşi co n fo rm p lan u rilo r

OBSESIE 329

lu i Iria l odată ce ea devenea m ai p u ţin im p o rta n tă p e n tru el sau devenea mai disperată.

Ii zâm bi lui N iall. S tăteau în p icioare în vechea ei cam eră. N u se m ai în to rsese aici de când plecase cu Irial. C ând in trase, casa era goală, ca şi când n im en i n u m ai fusese acolo de m ulte săptăm âni. D acă ar fi p u tu t să sim tă, ea şi-ar fi făcut p ro b ab il griji p e n tru ta tă l ei, dar aşa cum era, de-abia observă că dorea să-şi facă griji.

„A m să m ă ocup de asta m ai tâ rz iu . D upă.*N iall o trase în braţele lui, pro tejând-o ca şi când ar fi

căzut şi ar fi fost prinsă în ultim a clipă. O mângâie pe ceafă.- M-ai d isp re ţu i dacă aş recunoaşte că mi-aş do ri să nu

fiu eu cel care să facă asta?- N u . M ai tâ rz iu , to tu şi, când in flu en ţa lui Irial u rm a

să dispară, ea bănui că s-ar fi p u tu t în tâm pla asta.- H aide! Ii luă m âna în tr-ale ei şi îl conduse spre pat,

pa tu l ei, d in casa ei. E ra în siguranţă. „D ato rită lui Irial.*N iall răm ase în picioare, nem işcat în tim p ce ea se aşeză

pe m arginea cuvertu rilo r de u n ro z spălăcit. Percepea rem i­n iscenţe ale sen tim en te lo r ei - m u lţu m ită a ceea ce făcuse Irial, m u lţu m ită m u rito r ilo r care căzuseră în m âinile celor de la C u rte a în tu n e ricu lu i - , n u to a te sen tim en te le ei, dar câteva d in tre cele m ai pu te rn ice . Sim ţea dezgust faţă de m odu l în care zânele tra tau cadavrele, groază d in p ric ina fap tu lu i că oam enii suferiseră d in cauza ei. Se agăţă de g reu ta tea păcatu lu i care o îm bolnăvea ... şi de d o rin ţa de a se în to arce la starea de am orţeală , astfel încât să n u fie nevo ită s-o sim tă. A sta era ceea ce u rm ărise - am orţeala - şi n u m erita p re ţu l p lă tit n ici de ea, şi nici de altcineva.

330 MELISSA MARR

11 trase pe N ia ll lângă ea; el o p riv i cu ochii trişti.S tom acul i se strânse de team a care am enin ţa s-o sufoce

- nu în felul în care o făcuse cândva, ci ca o foam e.„Foam ea lui Iria l.“A poi, frica îi d ispăru absorb ită de Irial în tim p ce şedea

în v reu n u l d in tre c luburile sale în c o n ju ra t de zânele care se adunaseră încet lângă el. Spera că foam ea lu i Iria l avea să îi în lă tu re durerea despre care ştia că avea să vină.

Se ro stogo li scoţându-şi căm aşa şi încercă să n u se gân - dească la ceea ce era pe p u n c tu l de a se în tâm pla . C u ochii închişi, spuse:

- T e rog!N iall îşi puse m âinile pe pielea ei, pe cerneala ei, pe

sem nul acela unde era legată p rezen ţa lui Irial de pielea ei. A tingerea lu i ardea d in cauza m ingii de lu m in ă solară pe care i-o dăduse A islinn în m ansardă, pe care el o cărase în in te rio ru l lui, pe care o adusese.

„La cererea m ea.“G eru l pe care cealaltă regină - Regina Iern ii - i-1 dăduse

u rm ă după lu m in a soarelui: Leslie crezu că sim te ţu r ţu r i perfo rându-i pielea. Şi ţipă, deşi îşi m uşca buzele, ca să nu lase sunetele să iasă. Ţ ip a aşa cum o făcuse num ai o singură dată până atunci.

„N u e v ina lui N iall. E alegerea M EA . A m ea.“- Iartă-m ă, o im p lo ră el în v rem e ce fo rţa soarele şi

gerul în pielea ei, înghe ţând lacrim ile d in cerneală, arzând sângele lui Irial care era am estecat în cerneală, o m o rân d rădăcinile viţei-de-vie negre pe care cerneala lu i Iria l o ancorase în tru p u l ei.

OBSESIE 331

- Leslie? şopti Irial.11 putea vedea destul de clar, căci el părea a fi ca o ho lo ­

gram ă în cameră. Dacă ochii ei n-ar fi fost închişi, ar fi p u tu t să creadă că el era cu adevărat acolo. El tresări, se ridică în picioare deranjând-o pe zâna care i se cuibărise în poală.

- C e faci?- Aleg. Ea m uşcă pă tu rica p e n tru a nu m ai ţipa d in

nou . A vea p u m n ii strânşi a tât de tare , încât sim ţi cum sfâşie cuvertu ra . încercă să se ridice. N ia ll îşi puse genunchiu l pe spatele ei, ţinând-o culcată.

L acrim ile lui Leslie curgeau pe pernă.- Sunt a mea. A n im ănu i altcuiva.- T o tuşi, eu sun t încă al tău. A sta n u se va sch im ba

n ic iodată , Fată U m b ră . Şi apoi, el d ispăru , iar em oţiile se năpustiră asupra ei.

N ia ll îşi trase m âinile, ia r ea îşi în toarse capul să-l privească. El şedea alături de ea, priv indu-şi fix m âinile.

- O , zeilor, îm i pare rău.- M ie nu . N u era sigură de altceva, dar asta o ştia.

A po i, agonia d in pielea ei, am in tirile , d ezlăn ţu irea de groază fură p rea m ult: se ro stogo li şi vo m ită în coşul de gunoi. T o t corpul i se con to rsiona pe m ăsură ce durerea o cuprindea. Pe faţă, lacrim ile i se am estecau cu tran sp i­raţia, ca nişte izbucniri fierb in ţi şi reci care veneau şi plecau scăpate de sub con tro l. M uşchi pe care nu ştiuse că-i avea se contractau ca răspuns la durerea din in te rio ru l ei.

In ciuda tu tu ro r acestor tră iri, ea zâm bi; p en tru num ai o clipă, ea zâm bi. Era liberă. D urea ca naiba, dar era liberă.

Capitolul 36

Leslie pendu lă în tre in co n ştien ţă şi realitate tim p de câteva zile, în v rem e ce lum ea se m işca în ju ru l ei. N iall răm ase lângă ea. A islinn şi Seth o v iz itară . A ni şi T ish , şi R ab b it o v iz itară . G abrie l o v iz ită , aducându-i m ai m ulte flo ri decâr a r fi p u tu t fi considera t rezonab il. Puse florile jos, îl apucă pe N ia ll de u m ăr şi dădu din cap, o săru tă pe Leslie pe fru n te şi plecă. T o ţi ceilalţi v o rb iră - cuv in te de sprijin şi scuze d in partea lui A islinn , laude din partea lui Seth şi a lui R abb it, ie rtare p e n tru că părăsise curtea, din partea lui T ish şi a lui A ni. Irial nu veni la ea.

Zăcea pe b u rtă , p u rtâ n d jeanşi şi u n su tien . N u rostise m ai m u lt de câteva cuv in te până acum . E rau prea m ulte lu c ru ri în m in tea ei ca ea să p o a tă încerca să constru iască p ro p o z iţii. N ic i ta tăl ei şi nici fratele n u se m ai arătară pe acasă. N u ştia unde erau, dacă aveau să se în toarcă sau dacă erau o p riţi să se în toarcă. Ea era în casa ei - vindecându-se şi în siguranţă. A sta era to t ceea ce con ta pe m om en t.

N ia ll îi puse un fel de crem ă calm antă pe pielea de pe spatele ei, ars de soare şi de ger. îşi în toarse capul să-l privească. Ii văzu în tinzându-se p rin cam eră: lu jerii arşi ai um bre i viţei-de-vie ieşind d in pielea ei - încă o legătură, dar nu un canal de com unicare.

- N -o să d ispară niciodată, nu-i aşa?

OBSESIE 333

N iall p riv i lung la v iţa înnegrită .- N u ştiu. N -am văzut-o până acum. A cum , p o t să o văd.- Este închisă. Asta-i to t ce con tează. Şi n u se va m ai

deschide iarăşi. Se rid ică şi treb u i să-şi m uşte buzele ca să n u ţipe.

- Eşti... C u m te sim ţi? El era nesigur, încă nu vo ia să o oblige să vorbească sau să acţioneze. E ra , destul de aproape, încât ea să poată să-l ia de b ra ţ, dacă ar fi avut nevoie de sprijin , dar îi lăsa suficient spaţiu.

A

- în g ro z ito r, dar reală, spuse ea.- C rem a de aloe ar treb u i să ajute. E to t ce p o t face.

L ucru rile m u rito rilo r nu funcţionează atât tim p cât m ai e v o rb a despre lu c ru ri de-ale zânelo r... A m chem at-o pe A islinn şi...

- E bine, N iall. Zău. N u m ă deranjează că m ă doare. 11 p riv i cum se u ita la ea cu o asem enea tris te ţe , încât i se rupea in im a să vadă asta, să-şi dea seam a cât de dificile fuseseră u ltim ele zile şi p en tru el.

- M ă ajuţi să m ă ridic? Ii în tinse o m ână ca el să o ajute să se ţin ă ferm pe p ic ioare până când se va p u tea descurca singură. U n eo ri, s ta tu l în p icioare era a tâ t de du reros, încât ea cădea înapo i im ediat. D e data asta, trem u ră p u ţin când N ia ll o aju tă să m eargă la baie, dar n u la fel de în g ro z ito r ca îna in te . îşi revenea, fizic şi m ental. „E tim ­p u l /4 Se rezem ă de cadru l uşii şi în tin se m âna spre dulapul de sub chiuvetă.

- Este o oglindă acolo.Fără să com enteze, el o scoase, iar ea se în toarse spre o

oglindă m are, ţin ân d oglin joara în aşa fel încât să-şi vadă spatele. C erneala d in pielea ei se decolorase în alb şi ce­nuşiu . D esenul era la fel de frum os ca îna in te , dar se

334 MELISSA M ARR

estom pase d a to rită soarelu i şi geru lu i pe care N ia ll le presase pe pielea ei.

„Desenul m eu acum . C o rp u l m eu.“ Lăsă jos oglinda şi zâm bi. N u tatuajul o schim base, o repusese în posesia tru ­pulu i ei. Fuseseră acţiunile ei, alegerile ei. Fusese alegerea drum ului atunci când părea că nu mai erau alte căi de găsit.

- Leslie? N ia ll păşi în spatele ei şi o p riv i în oglindă, susţinându-i reflexia p riv irii ei. O să fii în regulă?

Ea se în to arse astfel încât acum erau faţă în faţă şi îi răspunse cu cuv in tele pe care i le spusese el în p rim a lo r noap te îm preună:

- A m suprav ie ţu it. N u asta e ceea ce contează?- Aşa este. O trase m ai aproape şi o ţin u grijuliu.Stăteau acolo tăcu ţi şi îm p reu n ă până când ea începu să

A

se legene. Inroşindu-se, spuse:- C red că încă sun t slăbită.- N u eşti deloc slăbită. R ăn ită , dar n-ai de ce să te

ruşinezi. O aju tă să ajungă la pat. E z itând , spuse: A islinn ar veni să aibă grijă de tine dacă tu i-ai perm ite . I-am părăsit, l-am părăsit pe K eenan, dar ei v o r avea grijă de tine. P u tem să ne descurcăm şi apoi...

- N iall? încercă să-şi m en ţin ă to n u l b lând când spuse: Eu... N u p o t să am de-a face cu cu rţile voastre de zâne ch iar acum . E u îm i vreau d o ar viaţa. A sta - gesticulă ară­tân d în ju ru l cam erei - n u e bună, dar e m ai b u n ă decât lum ea voastră. N u vreau să fac parte d in lum ea zânelor.

- N u p o t să sch im b ce sun t. N u m ai aparţin n ici unei curţi, dar nu p o t să nu in te rac ţionez deloc cu lum ea m ea... Eu... Lăsă cuvintele să se piardă.

A ceasta n u era o conversaţie pe care ea să vrea să o poarte , n u acum , dar se în tâm pla .

OBSESIE 335

- încă sim t... ceva, orice o fi fost, p e n tru tine, dar ch iar acum ... treb u ie s-o iau de la capăt în altă parte ... de una singură.

A . . . A .

- A m încercat să am grijă de siguran ţa ta . Ii spuse că o păzise tim p de lun i în treg i, că el şi altă zână a lui A islinn m erseseră alături de ea pe străzile de H untsdale . Ii spuse că încercase să nu-i vorbească îna in te , deoarece A islinn îi o rdonase să n u o facă, că ea nu voia ca Leslie să fie atrasă în lum ea lo r şi că el gândise că regina lu i fusese în ţe leap tă când hotărâse asta.

- V reau să fiu cu tine. A cum , n u m ai sun t la curte . Sunt... solitar. Aş pu tea veni cu tine... să am grijă de tine...

A

- îm i pare rău, spuse ea.- Bine. A i nevoie de tim p , dar când vei fi gata... sau

dacă ai nevoie de ceva, de orice, vreodată...- Ştiu. Se lăsă pe perne. P o ţi să o chem i pe Ash? T re ­

buie să vorbesc cu ea îna in te să m ă văd cu Irial.- Irial? D e ce ai vrea tu ...- N u sunt singura m uritoare. Există o m ulţim e de oam eni

cu care el m-ar putea înlocui - nu lăsă durerea să răzbată din vocea ei, dar to t trebu i să se oprească - dacă n u cum va a făcut-o deja. N -am de gând să plec şi să las pe altcineva în locul m eu. Ea se gândi la m u rito rii care jeleau pe podea, la luptele sângeroase pe care le văzuse înain te să leşine, la faptul că ştia că şi asta reprezenta u n m od în care Irial era grijuliu, b lând cu ea. C u m ar fi ca el să fie lipsit de precauţie era prea greu de luat în considerare. T rebuie să vorbesc cu A sh înainte să m ă văd cu el. N u po t aştepta prea m ult.

N ia ll oftă, dar se duse. A uzi uşa de la in tra re deschi- zându-se şi închizându-se când el ieşi să caute pe oricine ar fi aştep ta t afară. Şi ado rm i co n ştien tă că era în siguranţă,

336 MELISSA MARR

liberă şi pe p u n c tu l de a găsi o cale să se asigure că lib er­tatea ei n u era cu p re ţu l vieţii altei fete.

C ân d Leslie in tră în ap artam en t în acea n oap te , n u era n im en i acolo , cu excepţia lui Irial. El n u com en tă , nu-i puse în treb ări. Ii tu rn ă o b ău tu ră şi i-o în tinse.

T ăcută, ea o luă şi se duse spre canapea. El o u rm ă, dar nu se aşeză lângă ea. îşi trase u n scaun. E ra nep lăcu t să-l vadă şezând acolo, unde ea nu pu tea să-l atingă.

- T e sim ţi bine?Ea râse.- N ia ll credea că nu e bine să v in aici şi că p rim a în tre -

bare pe care m i-o vei pu n e va fi dacă m ă sim t bine. O rice i-ai fi făcut treb u ie să fi fost ceva diavolesc.

- Băiatul n o s tru nu ia rtă a tât de rap id ca tine . Irial zâm bi trist, ceea ce o făcu să vrea să-i mai pu n ă în trebări.

D ar n-o făcu. Se mişcă încercând să-şi găsească o poziţie co n fo rtab ilă în care să n-o doară prea tare spatele. E ra bucuroasă că du rerea exista, dar încă îi aducea lacrim i în ochi când se mişca.

- N -aş su p o rta să văd oam eni m u rin d p e n tru m ine sau orice altceva despre care n u mi-ai zis.

- S-ar fi p u tu t să fi fost m ai rău cu tim pul, recunoscu el. N u era o scuză, dar ea nici nu se aşteptase să prim ească una.

- O are ch iar vreau să ştiu?El îşi aprinse una d in tre veşnicele sale ţigări, p riv ind-o

în tr-u n fel care era ap roape m ângâie to r d a to rită fam ilia­rită ţii. A poi, făcu u n gest nep ăsă to r cu m âna, ja ru l ţigării m işcându-se p rin aer în v rem e ce el gesticula.

- R ăzboi, m ai m u lt e fo rt pe fro n tu l d ro g u rilo r, o creş - te re a n u m ăru lu i de zâne păstra te m ai aproape de m ine.

OBSESIE 337-------------------------------------- _ --------------------------- ----------------------------------------- — ----------^

Poate ceva negocieri cu zânele lui F ar D o rch a cu priv ire lapieţele de sex şi de m oarte.

- O are aş fi supravieţuit?- Se poate. El rid ică d in um eri. T e descurcai destu l de

bine. C ei m ai m u lţi m u rito ri n u răm ân co n ştien ţi a tât de m u lt tim p cum ţi s-a în tâm p la t ţie. Şi, de v rem e ce eu eram cel de care tu erai legată... se p rea poate ca tu să fi reuşit. E u voiam ca tu să supravieţuieşti.

- A m v o rb it cu A sh şi dacă tu m ai iei v reo m uritoare ...- Iub ire , m ă am eninţi? Ii zâm bi.- N u . Iţi spun că nu vreau ca tu să m ă înlocuieşti.Z âm betu l lui dispăru.- Ei bine şi dacă... aş face-o?- A tunci, Ash va colabora cu cealaltă, cu Regina Iernii, şi

A

te vo r am eninţa, îi vor face rău curţii noastre - a tale. Il privi nefiind sigură că abordarea ei era cea potriv ită , dar convinsă că ea nu putea perm ite ca vreun m u rito r să sufere aşa cum o făcuse ea. D ar iată care e lucrul pe care ei nu-1 pricep: eu nu vreau ca tu să fii rănit. M-ar durea. D acă ai perm ite altui om să canalizeze toată grozăvia aceea spre tine, asta m-ar răni. Ce ţi-ar putea face ei când te-ar găsi, asta m-ar răni.

- Şi?- Şi tu mi-ai p ro m is că n-ai să p e rm iţi n im ănu i să-mi

facă rău. Ea aştepta în tim p ce el o p rivea lung, fum ând în tăcere. P rie ten ia lui Leslie cu A islinn poate că n u fusese încă refăcută, m ai era m u lt până ce lucru rile se v o r fi aşezat. D eocam dată, acesta era ţe lu l lui Leslie: să în d rep te lucrurile - viaţa ei, v iito ru l ei şi, dacă putea, relaţiile cu cei care con tau p en tru ea. Irial încă era pe acea listă.

- C u rtea în tu n e ric u lu i este ceea ce este. N -am să le spun să-şi schim be caracterele p en tru a calm a...

- Te joci cu vorbele , Irial. Ea îi făcu sem n să se apropie.

338 MELISSA M ARR

Surpriza lui fu suficientă p en tru a-i perm ite ei să sim tă căA .

se teme. îşi stinse ţigara şi se duse să se aşeze pe canapea, destul de aproape pentru a o atinge, dar, de fapt, neatingând-o.

Ea se în toarse p en tru a fi faţă în faţă.. . . A A

- Ai ju rat, Irial. în ţeleg asta acum . Iţi spun ce se va în tâm pla dacă ai să le perm iţi să te rănească: m ă vei răn i pe m ine şi, dacă ştii că încă m ai e nevoie de v reun m u rito r... Ce eşti, ce faci n u e treaba mea, dar să faci u n alt schim b de cerneală, să po rneşti războaie în lum ea mea, să om ori m urito ri, asta este treaba mea şi, dacă faptul că eu m ai ţin la tine ar însem na ca tu să n-o p o ţi face... recunosc că încă ţin la tine. El se în tinse spre ea, şi ea nu se retrase. îşi închise ochii şi se abandonă sărutărilor. Irial fu cel care se opri.

- T u n u m in ţi. O p riv i ciudat, p u ţin evlavios şi p u ţin tem ăto r.

E ra u n lu c ru m in u n a t să fie d in n o u liberă. Şi ea îşi dădu seama că ceea ce sim ţea p e n tru Iria l n u se schim base prea m ult.

- Spune-m i ce sim ţi p e n tru m ine, îi ceru ea.El se dădu înapo i p u ţin , nem aiţinând-o în braţe.- D e ce?- F iindcă te-am în treba t.- M ă b u cu r că n-ai sfârşit p r in a in tra în com ă sau ch iar

să fi m u rit, spuse el fără ca to n u l său să dezvăluie ceva.- Şi? Ea îl p riv i cum se lu p tă cu ten ta ţia de a-i spune.

D acă el n u voia, ea n u pu tea să-l oblige.- D acă ai vrea să răm âi...- N u po t. 11 strânse de m ână. Şi, apropo , asta n u e em o -

ţie, este o ofertă. D in tre to ţi oam enii, tu cunoşti diferenţa. C eea ce eu te în tre b - şi tu eviţi - este dacă tu încă m ai ţii la m ine, acum , că n u m ai su n tem legaţi. A fost d o ar schim bul de cerneală?

OBSESIE 339

- Singurul lucru schim bat este că tu te-ai eliberat de mine, şi eu sunt părăsit, încercând să-mi im aginez cum îm i voi hrăni corespunzător curtea. îşi aprinse o altă ţigară şi îi dădu răspunsul: La început, a fost schim bul, dar... dar asta n-a fost to t. Ţ in cu adevărat la tine. D estul încât să te las să pleci.

- D eci... îl îndem nă ea, având nevoie să audă cuvintele.- D eci, ju răm ân tu l m eu răm âne in tac t. N u va m ai fi

n ici un schim b de cerneală cu v reun m u rito r.Ea răm ase buim acă tim p de câteva clipe. N u îi era u şo r

să plece, ind iferen t cât de corect ar fi fost. E xistau atât de m u lte lu c ru ri pe care voia să le spună, despre care să în treb e . D a r n-ar fi sch im bat n im ic. A r fi fost la fel şi, cu adevărat, toa te acestea erau lu c ru ri pe care ea bănuia că Irial deja le ştia, aşa încât îi spuse:

- D im ineaţă , p rim esc cheia de la ap artam en tu l m eu. A sh a avut grijă... nu financiar, ci ca să-mi găsească un u l şi toa te hârtiile , şi to tu l.

- A i să-mi spui dacă v reodată vei avea nevoie de ceva? V ocea lui sună la fel de nesigură pe cât era şi ea.

Leslie dădu din cap.- N u , su n t foarte sigură că a m ă în tâ ln i cu tine sau cu

N ia ll e o idee p roastă . I-am spus şi lui... N u vreau lum ea aceasta. A sh avea d rep ta te în legătură cu asta. V reau să-mi trăiesc viaţa, să fiu n o rm ală şi să p u n în o rd ine ce s-a în tâm p la t - înain te de tine.

- A i să te descurci bine, m ai b ine decât dacă ai fi răm as. El trase încă u n fum d in ţigară şi-l expiră.

Ea priv i fum ul răsucindu-se ca n işte şuviţe în aer, n u ca n işte um bre , n im ic m istic sau eteric , d o ar aerul pe care îl expirase el - no rm alita tea . Şi o făcu să zâm bească.

- Aşa va fi!

Epilog

A şa cum făcuse adesea în ultim ele săptăm âni, N iall o privi pe Leslie ieşind în stradă. M u rito ru l o aştepta acolo, ridicând din um eri la orice i-o fi spus ea, zâm bind. El o privea cu un aer p ro tec to r cu care N iall era de acord - plasându-se el la bordură, atent la m urito rii care treceau. Ea avea nevoie de prieteni ca el. Ea avea nevoie de felul în care m urito rii o făceau să râdă. „N u de m ine. N u acum .“ Cearcănele de sub ochii ei se estom pau. Pasul ei era mai ferm, mai încrezător.

- A rată bine, nu-i aşa? spuse o voce din spatele lui, care nu era bine-venită.

- Cară-te! N iall îşi luă privirea de la Leslie, întorcându-se cu faţa spre regele C urţii în tunericu lu i. Irial şedea to lăn it în faţa chioşcului de ziare, cu pălăria lăsată pe o parte.

„C um de nu l-am observat?^- Şi mai sănătoasă, fără nenorocitu l ăla de frate al ei care

să-i creeze problem e, adăugă Irial. C u o expresie prietenoasă care părea ciudată, dată fiind situaţia, el făcu un pas şi îl cuprinse pe N iall de um ăr. E rau la fel de înalţi, astfel încât fu aproape un gest de îm brăţişare.

N iall dădu braţu l lui Irial deoparte şi întrebă:- C e vrei?

OBSESIE 341

- Să văd ce face fata noastră - şi tu . Irial îi aruncă lui Leslie o priv ire ciudată pe care N iall ar fi pu tu t-o num i protectivă dacă ar fi fost vorba despre altcineva.

„El n u e capabil de asta, to tuşi. El este in im a C urţii în tu n ericu lu i.64 D ar N iall ştia că încerca să se m in tă singur, ştia că încercase să se m in tă tim p de secole: Irial nu era ceea ce N iall îşi îngăduise să creadă. El nu era nici atât de în g ro z ito r pe cât credea N iall, nici atât de am abil pe cât păruse la început. „D ar el to t nu m erită să fie alături de ea.“

Lui Leslie i se alăturară alţi câţiva m urito ri. U n u l d in tre ei spuse ceva ce o făcu pe ea să râdă zgom otos.

N iall păşi în faţa Regelui în tunericului.- Ea s-a eliberat de tine. Dacă tu...- Relaxează-te, băiete. Râse încetişor. T u chiar crezi că i-

aş face rău ei?- T u chiar i-ai făcut rău.- I-am anulat câteva d in tre op ţiun i când n-am avertizat-o

în legătură cu schim bul de cerneală. A m folosit-o. A m făcut ceea ce am ândoi am făcut cu m urito rii dintotdeauna.

N iall începu:- E . . .- Exact ceea ce u ltim u l tău rege a făcut cu m inunata lui

regină şi cu restul m urito rilo r-jucării de m ai îna in te - Irial se o p ri, având o p riv ire ciudată, so lem nă - , dar ai să-ţi dai seam a în curând . A po i, p riv in d d inco lo de N iall, spre Leslie şi p rie ten ii ei m u rito ri, Iria l spuse: C ândva, ţi-am dat posib ilita tea să alegi în tre a-mi oferi m ie m u rito rii pe care-i făceai dependen ţi sau a m i te da pe tine în su ţi. M i te-ai dat pe tine. A sta este ceea ce face un rege bun, G ancanagh, face alegeri grele. T u ştii ce sun tem şi to tu şi ne-ai păstra t secretele. A i lăsat deoparte dragostea ta p e n tru Leslie în in teresu l ei. Vei fi un rege excelent.

342 MELISSA M ARR* ---------- -— ------------------------ ------------------------------------- ---------------------------------------------------

Şi, înainte ca N iall să poată reacţiona, Irial îşi apăsă gurape lunga cicatrice pe care, cândva, el îi îngăduise lui G abriel să o facă pe faţa lui N iall. N iall sim ţi cum îl lasă genunchii, sim ţi un to ren t de energie nouă, neliniştitoare în corpul său, sim ţi conştient cum num eroasele zâne ale în tunericu lu i, ca nişte fire dintr-o m are tapiserie, îşi întreţeseau vieţile cu a lui.

- Să ai m are grijă de C urtea întunericului! Ei m erită asta. Ei te m erită pe tine. Irial îşi înclină capul. Regele meu.

- N u! N iall se îm piedică, clătinându-se pe tro tu a r, aproape căzând pe carosabil. N u vreau asta. Ţi-am spus că...

- C urtea are nevoie de o energie nouă, Gancanagh. I-am oferit-o pe a noastră în tim pul dom niei Beirei, am găsit căi să o întăresc. Sunt obosit - mai schim bat de către Leslie decât voi recunoaşte vreodată chiar şi faţă de tine. Poate că ai în tre ru p t legătura noastră, m-ai îndepărtat de pielea ei arzându-m ă, dar asta nu schim bă lucrurile făcute de mine. N u mai sunt po triv it să-mi conduc curtea. Irial zâm bi trist. C urtea mea - curtea ta acum - are nevoie de un nou rege. Eşti alegerea potriv ită. T u ai fost în to tdeauna u rm ătoru l Rege al întunericului.

- Ia-o înapoi! N iall sim ţea stupiditatea cuvintelor lui, dar nu se putea gândi la ceva cât de cât m ai coerent.

- Dacă n-o vrei...- N -o vreau.- Alege pe cineva dem n p en tru a putea să i-o dai mai

departe în cazul acesta. O ch ii lui Irial se lum inară uşor. Energia ten tan t de m isterioasă care îl însoţea în to tdeauna ca o ceaţă era m ult mai pu ţin copleşitoare acum. In tre tim p, îţi ofer ceea ce n-am oferit n iciodată nim ănui: loialitatea mea, Gancanagh, regele meu.

A poi, îngenunche cu capul plecat, acolo, pe tro tu aru l aglomerat. M urito rii îşi lungeau gâturile uitându-se.

OBSESIE 343

Şi N iall rămase cu gura căscată de uim ire în faţa lui, u ltim ul Rege al în tunericu lu i, realitatea copleşindu-1. Avea să înşface prim a zână a întunericului pe care ar fi văzut-o şi... „să predea acest gen de putere unei zâne la întâm plare? O zână a în tunericu lu i?64 Se gândi la Bananach şi la L y Ergi dând târcoale în căutare de război si de violentă. Irial era m oderat în com paraţie cu violenţa lui Bananach. N iall nu putea să dea curtea pe m âna oricui, n u fiind pe deplin conştient, iar Irial ştia asta.

- C onducăto ru l C urţii în tunericu lu i a fost în to tdeauna ales d in tre zânele solitare. A m aşteptat tim p îndelungat să găsesc pe altcineva după ce tu ai spus nu. D ar, apoi, mi-am dat seama că aşteptam ca tu să-l părăseşti pe Keenan. N u m- ai ales pe m ine în locul lui, dar ai ales calea cea mai grea. A poi, Irial se ridică şi luă chipul lui N iall în tre palm ele sale, blând, dar ferm , şi îl sărută pe frunte. A i să te descurci bine. Şi, când vei fi pregătit să vorbeşti, eu încă voi fi aici. Şi-apoi dispăru în aglom eraţia de m urito ri care m ergeau pe tro tuar, lăsându-1 pe N iall fără grai.

Irial n u priv i înapo i, n u se în toarse spre Leslie sau spre N iall. M erse în tru n a până când se p ie rd u în m ulţim ea de m u rito r i ale că ro r sen tim en te le p u tea citi, dar n u le pu tea sorbi.

„N u fără ea.66O simţea acolo, încrezătoare în lum ea ei, văzând lucrurile

care o urm ăreau cu privirea, dintre um bre, şi nu dădea înapoi. U neori, simţea gusturile sâcâitoare ale dorului ei - pentru el şi pen tru N iall - , dar el nu avea să se ducă la ea, nu acum, nu la ea fericită în lum ea ei cea nouă. Recupera cursurile pe care le pierduse în tim p u l şederii cu el, m ândră de ea, recons - tru indu-se. U rm a să meargă la colegiu, din toam nă.

344 MELISSA MARR

„Nici a mea, nici a lui, doar a Ei însăşi.66 Ii făcea plăcere să ştie asta şi să aibă acele efemere legături cu ea. Se tem use că abandonarea tronu lu i ar fi contribu it, de asemenea, la înche­ierea legăturii sale cu Leslie. Permisese ca acea team ă să-i întârzie coborârea. „Teama de a pierde ultim a legătură cu Fata mea U m b ră .66 A cţiunile ei arseseră lujerii viţei-de-vie acolo unde se înrădăcinaseră în carnea ei. Simţise asta, ca atunci când îţi am orţeşte un m em bru, făcându-1 să se simtă atât de rău, încât ajunsese deprim at din cauza pierderii. D ar el încă mai putea gusta ecoul ei, nu întotdeauna, nici m ăcar prea des, dar erau m om ente când el o simţea - ca durerile-fantomă din m em brele lipsă. Era ca o poftă nestăvilită pen tru acele clipe care-i dovediseră inadecvarea în a-şi conduce curtea. Poate că ieşise din pielea ei, dar îl transform ase în altceva decât fusese înainte - nu un m urito r, dar nici destul de puternic ca să m erite titlul de Rege al întunericului.

„Ce înseam nă când ai coşm aruri despre pace? C ând um brele îşi doresc lum ina?66

Poate că ea nu era legată de el, dar încă era Fata lui U m bră. El îi jurase să aibă grijă de ea, s-o ferească de dureri sau răni, să aibă grijă să nu-i lipsească nim ic. Plecarea ei nu anula prom isiunile lui; acestea nu erau condiţionate. Iar dacă N iall nu era legat de nici o curte, de vreo cauză sau vreun scop, în cele din urm ă, el avea să se ducă la Leslie. G ancanagh al lo r poate avea in ten ţii bune, dar era în firea lui - ca şi a lui Irial - să fie dependent de m urito ri. El încă aparţinea um bre lo r în ciuda faptului că se străduise atât de m ult să se îndepărteze de ceea ce era. „N u acum .66 A cum , că N iall era legat de C urtea în tunericu lu i, firea sa dependentă era anulată. „Iar a m ea a reven it.66 Aşa cum şi Irial fusese cândva, N iall era în tă rit de către curtea lui, la fel cum şi curtea era în tărită de Niall.

OBSESIE 345

Irial găsise un rege mai bun ca să aibă grijă de C urtea în tunericu lu i. C a să aibă grijă de N iall, Irial îi dăduse lui curtea. Şi, ca s-o iubească pe Leslie, Irial avea să stea departe de ea. „U neori, a iubi înseam nă să laşi să plece când tu vrei să-i fii şi mai aproape.“ Era singura m odalitate pe care o ştia ca să-şi protejeze curtea, zânele şi pe singura m uritoare care contase vreodată pen tru el.