MEDICAMENTE UTILIZATE IN

TRATAMENTUL

INSUFICIENŢEI CARDIACE (IC)

Repere fiziopatologice

Insuficienţa cardiacă congestivă (IC)= debitul

cardiac scăzut nu poate asigura oxigenarea

corespunzătoare a ţesuturilor sau aceasta se

realizează cu o presiune de umplere crescută

crestere in prevalenta

evolutie progresiva – reducerea treptata a performantei cardiace, punctata de episoade de decompensare acuta necesitand spitalizare

acompaniata de retentie semnificativa de fluide

semne şi simptome – oboseală, dispnee, congestie

legate de perfuzia inadecvată a ţesuturilor în timpul

efortului, frecvent apărând şi retenţia hidrosalină

Principalele cauze ale producerii IC

1. Cardiopatia ischemică

2. Hipertensiunea arterială

3. Cardiomiopatia dilatativă

4. Valvulopatii

5. Malformaţii congenitale cardiace

6. Boli virale

7. Consum cr alcool

Modificarea fiziopatologică de bază : disfuncţia

ventriculară.

disfuncţia ventriculară - sistolică / diastolică;

frecvent – IC mixtă - sistolică şi diastolică

→ reacţii adaptative neurohormonale:

a) activarea sistemului nervos simpatic

b) activarea sistemului renină - angiotensină-

aldosteron.

c) eliberarea: PNA, endotelina, vasopresina

cel mai important mec compensator endogen: hipertrofia miocardica

cand este depasita: remodelarea ventriculara

(dilatatie + alte modificari structurale care altereaza capacitatea contractila a miocardului)

Reactii adaptative neurohormonale in IC

Modificari morfologice in IC

Factorii care determina performanta

cardiaca

1. presarcina ( in IC prin vol sanguin si a

tonusului venos)

2. postsarcina (impedanta Ao + RVP)

dat activarii simpatice, a SRAA, secretie de

endotelina

3. contractilitatea

4. FC

FACTORI

DE RISC

BOALĂ

CV

EVENIM.

MORBIDE

Genetic

HTA

Hchol

Sn. metab.

Fumat

Disfunctia

endoteliala

Ateroscleroza

ICC

IMA

AVC

Moarte sub.

…….

Redefinirea conceptului

de boală cardiovasculară

Factori de risc

(HTA, dislipidemie...)

Disfuncţie

endotelială

Ateroscleroză

Placă de aterom Infact miocardic

Disfuncţie ventriculară

Remodelare

Insuficienţă cardiacă

Mortalitate

Ruptura plăcii

Continuumul cardiovascular

adaptat după Dzau V, Braunwald E. Am Heart J. 1991

Elemente definitorii ale IC

deficitul contractil (disfuncţia ventriculară), FE <45% (in IC diastolica FE poate fi N, DC↓)

tahicardia

presarcina crescută

postsarcina mărită excesiv (vasoconstricţie)

remodelarea ventriculară

Obiectivele tratamentului IC

pe termen scurt

IC acuta

stabilizarea pacientului - corectarea tulburărilor hemodinamice

IC cronica

ameliorarea simptomatologiei

îmbunătăţirea hemodinamicii

cresterea calităţii vieţii bolnavului

pe termen lung :

întârzierea apariţiei şi progresiei disfuncţiei ventriculare

prelungirea vieţii pacientului

CLASA DISABILITATE

NYHA 1 USOARA

dispnee minima, toleranta moderata la exercitii

CLASA 2 MEDIE

simptome usoare, transpiratii ocazionale, limitarea capacitatii de efort, dispnee la mers

CLASA 3

MODERATA

dispnee la ridicarea sau la asezarea in pat, limitare importanta a capacitatii de efort, confort numai in repaos

CLASA 4 SEVERA

dispnee de repaus, disconfort la activitati minime

18

Cauza cea mai frecventa de deces: aritmii (medicamentele care evita expunerea cordului la CA –amelioreaza prognosticul)

Posibilitati de tratament in IC

Modificarea stilului de viata

Farmacoterapie

Dispozitive implantabile de resincronizare

Chirurgie

Farmacoterapia:

Tinte cardiace Vs Tinte noncardiace

conventional se considera ca leziunea primara in IC – situata la nivelul inimii

in realitate – in IC sunt implicate mai multe organe si procese adaptative

cercetarile – terapia directionata asupra tintelor farmacologice noncardiace – are rezultate superioare fata de cea indreptata asupra miocardului (tintelor cardiace)

TRATAMENTUL FARMACOLOGIC

AL IC

Clase de medicamente disponibile:

IEC, BRA

Diuretice

Vasodilatatoare

Beta blocante

Inotrop pozitive

Alte medicamente….

Efectele Angiotensinei II in IC

Efecte farmacodinamice ale IEC in IC

cresc supravietuirea - The Cooperative North

Scandinavian Enalapril Survival Study (CONSENSUS Trial Study Group 1987) a demonstrat scaderea cu 40% a mortalitatii in IC NYHA III si IV dupa tratament cu enalapril 6 luni (SOLVD Investigators, 1992).

reduc spitalizarile

cresc toleranta la efort

amelioreaza fractia de ejectie

Meta-analysis of angiotensin-converting enzyme (ACE) inhibitors in heart failure patients with a depressed ejection fraction.A. The Kaplan-Meier curves for mortality for 5966 HF patients with a depressed EF treated with an ACE inhibitor after acute myocardial infarction (three trials).B. The Kaplan-Meier curves for mortality for 12,763 HF patients with a depressed EF treated with an ACE inhibitor in five clinical trials, including postinfarction trials. The benefits of ACE inhibitors were observed early and persisted long-term. (Modified from MD Flather et al: Lancet 355:1575, 2000.)

Cum?

↓ activitatea sistemului nervos simpatic

amelioreaza disfunctia ventriculara

vasodilataţie predominant arteriolară→↓ postsarcina

venodilataţia → ↓ presarcinii.

potenţează efectele diureticelor

efect antiremodelare patologică

efecte antiproliferative

ameliorează disfuncţia endotelială

efectul de protecţie vasculară al IEC

Utilizarile clinice ale IEC în IC

1. IEC = prima linie de tratament la toţi

pacienţii cu disfuncţie ventriculară sistolică

(fracţia de ejecţie <45%)

2. IEC = primă linie de tratament în IC fără

retenţie hidrosalină,

la cei cu edeme - se vor asocia în tratament

cu un diuretic.

Utilizarile clinice ale IEC în IC

3. IC după IMA după faza acută, - ghidurile

recomanda iniţierea terapiei cu IEC la toţi pacienţii

cu IMA indiferent dacă fracţia de ejecţie este

scăzută sau nu.

Studii clinice

IC post IMA – NYHA 2 si 3: enalapril, lisinopril,

ramipril , trandolapril

Post IMA NYHA 4: trandolapril, ramipril

Utilizarile clinice ale IEC în IC

4. preventiv la pacienţii fără IC dar cu risc

crescut de dezvoltarea acesteia (HTA,

cardiopatie ischemică, dislipidemie, diabet

zaharat).

Utilizarile clinice ale IEC în IC

tratamentul - se începe cu doze mici

dozele se cresc treptat

Monitorizarea tratamentului include:

măsurarea TA

electroliţii serici

Creatinina plasmatică

Contraindicaţiile IEC în IC

− stenoză bilaterală de arteră renală

Reacţiile adverse ale IEC

− hipotensiune ortostatica

− hiperkaliemie

− insuficienţă renală moderată şi reversibilă

Efecte adverse dependente de molecula IEC

− tuse seacă (mai ales la enalapril)

− cefalee

− rash tegumentar

− greaţă, diaree

− tulburări de gust (la captopril)

− angioedem

− neutropenie,

Reprezentanţi si doze in IC

Captopril 3 x 12,5-50 mg

Enalapril 2 x 10-20 mg

Lisinopril 1 x 2,5-40 mg

Ramipril 1-2 x 2,5-5 mg

Perindopril 1 x 1-8 mg

Antagoniştii R pentru angiotensină

AT II - efecte nefavorabile

pe aparatul CV

termen scurt

(vasoconstricţie,

edeme)

pe termen lung

(remodelare vasculară

şi miocardică, efect

proinflamator)

efectele nocive - prin rec

AT 1

Antagoniştii receptorilor AT1 - blocare eficientă

a sistemului renină - angiotensină – aldosteron

Beneficiile asupra mortalităţii din IC - similare

celor ale IEC → în IC sartanii = o alternativă a

IEC la pacienţii care nu suportă aceste

medicamente.

NYHA 3,4 : candesartan, valsartan (si post IMA)

Reacţii adverse

Sartanii - mai bine toleraţi decât IEC,

hipotensiune, ameţeli

hiperpotasemie

scăderea funcţiilor renale

Reprezentanti. Doze in IC

Candesartan 4-16 mg/zi

Irbesartan 150-300 mg/zi

Losartan 50-100 mg/zi

Telmisartan 20-80 mg/zi

Valsartan 80-320 mg/zi

Diureticele in tratamentul IC

Diureticele în tratamentul

insuficienţei cardiace

Utile pt reducerea simptomelor datorate supraincarcarii

volemice:

scad volumul extracelular

scad intoarcerea venoasa

Efecte farmacodinamice

↑ performanţa cardiacă la pacienţii cu IC congestivă

(ameliorarea condiţiilor hemodinamice ale inimii).

↑ diureza - ↓ volumului sanguin / presarcina

tratam. cr: ↓ RVP / postsarcina

Clinic: ameliorează simptomatologia IC -

dispneea, edemele şi cresc uşor toleranţa la

efort.

diureticele nu scad mortalitatea în IC (cu

excepţia dozelor mici de spironolactonă)

Diureticele de ansă

Mecanism de acţiune: inhibă simtransportorul

ionic pentru Na+K+/2Cl- la nivelul membranei

apicale a celulelor endoteliale renale din

porţiunea ascendentă a ansei Henle

Volumul urinar creşte de 4-5 ori ;

la bolnavii cu edeme → până la 10 l/24 h.

FUROSEMIDUL

acţiune rapidă şi efect de durată scurtă.

administrare orala sau parenterala în IC acută

debutul efectului - la 20-60’ după administrarea

orală şi 3-10’ după cea i.v.;

dureaza 4-6 ore.

Doze: 20-40 mg/doză, până la 320 mg/zi.

asocierea cu diuretice antialdosteronice - ↑

efectul diuretic al furosemidului şi ↓ riscul

hipopotasemiei.

Reacţii adverse

hipopotasemie, hiposodemie,

hipomagneziemie.

surditate (nu se asoc. cu AG sau cu alte

ototoxice)

hipovolemie după doze mari, cu alterarea

funcţiei renale

BUMETANIDUL

asemănător ca eficacitate furosemidului, Bd

superioara

potenţă mai mare.

se administrează 0,5-1 mg/doză

doza medie = 5-10 mg.

durata de acţiune:scurtă

in IC - oral.

Diureticele la pcientii cu

decompensari acute

Necesare adm repetate de furosemid i.v. in bolus sau in perfuzii repetate

Preferata adm in perfuzie, nivel seric constant si ototoxicitate mai mica (Lahav et

al., 1992).

doza initiala – 40 mg bolus, apoi 10 mg/h.

In caz de scadere a RFG se asociaza medicamente care cresc Dc ex dobutamina

Diureticele tiazidice în IC

în formele uşoare de IC

Hidroclorotiazida : 50-75 mg/zi.

Indapamida: 2,5 mg/zi într-o singură priză, (tolerabilitate foarte bună);

preferata→forma farmaceutică de 1,5 mg cu eliberare lentă.

reacţii adverse: dezechilibre hidro-electrolitice, hiperuricemie, intoleranţă la glucoză.

Nu se administrează în IR (creatinina > 1,6 mg/dl) - ineficiente

Diureticele care economisesc

potasiul

↑ diureza relativ slab → puţin eficiente în ↓

volumului sanguin.

se folosesc pentru potenţarea efectului diuretic

al altor clase de diuretice.

TRIAMTEREN 25-100 mg /zi asociat cu IEC.

AMILORID 2,5-20 mg/zi, asociat cu IEC.

Diureticele antialdosteronice

In IC → activarea sistemului renină-angiotensină-

aldosteron,

creşterea concentraţiilor plasmatice de aldosteron - de

20 de ori mai mari faţă de normal.

blocarea receptorilor pentru aldosteron - efecte

favorabile în IC.

SPIRONOLACTONA

Studiului RALES (Randomized Aldactone

Evaluation Study):

spironolactona 25mg/zi → ↓ cu 30%

mortalitatea şi spitalizările la bolnavii cu IC

NYHA III şi IV

doza: 25-50 mg/zi, se începe cu 12,5 mg/zi

dozele mai mari → hiperpotasemie, (mai ales la

pacienţii aflaţi sub tratament cu IEC).

EPLERENONA (Inspra®)

Studiul EMPHASIS- HF 2010 – reducere semnificativa a mortalitatii si a spitalizarilor la pacientii cu IC NYHA 2 tratati cu eplerenona, comparativ cu placebo

hiperkalemie!

prudenţă - asocierea cu suplimente orale de K,

IEC sau in stările patologice care pot creşte K

seric (scăderea funcţiei renale, diabet, varstnici)

prudenţă în asocierea cu suplimente orale de K,

IEC sau in stările patologice care pot creşte K

seric (scăderea funcţiei renale)

SPIRONOLACTONA (Aldactone®,

Verospiron®, Spironolactona)

cpr. 25 mg, caps. 50 mg şi 100 mg, sol. inj. 20

mg/ml.

Reacţii adverse

− hiperpotasemie (risc crescut la asocierea cu

IEC)

− ginecomastie, dureri la nivelul sânului la

bărbaţi, scăderea libidoului, amenoree

Rezistenţa la tratamentul diuretic în

IC

Mecanismele :

noncomplianţa pacientului

aport excesiv de Na

hipertrofia / hiperplazia celulelor din TCD

scăderea perfuziei glomerulare (↓ marcată a DC, iniţierea

terapiei cu IEC sau creşterea dozei, hipotensiune

excesivă)

asocierea în tratament a AINS

patologie primară renală: stenoză de arteră renală,

uropatii obstructive, nefrită interstiţială, embolii etc

Monitorizarea tratamentului cu

diuretice

măsurarea zilnică:

diurezei,

greutăţii,

controlul aportului de sodiu

restricţie lichidiană.

biochimic : ionograma şi creatinina serică.

pe lângă K seric - importantă şi urmărirea

apariţiei hiposodemiei!

Vasodilatatoarele in

tratamentul IC

Vasodilatatoarele în tratamentul IC

Nitrovasodilatatoarele

largă utilizare în IC

venodilataţie, ↓

presarcina

la doze mai mari - ↓ RVP

coronarodilataţie -

coronare epicardice.

se folosesc - mai ales la

cei care nu tolereaza IEC

sau BRA

ISOSORBID DINITRATUL (ISDN)

in IC - oral

↑ toleranţa la efort şi ↓ simptomatologia la

pacienţii cu IC cronică

toleranţa la nitrati - limitează eficacitatea in

IC → ISDN se asociază cu hidralazina

Nitroglicerina - selectivitate pentru vene, mai

ales în administrarea i.v. cu ritm lent.

IC după IMA sau în IC stângă acută.

Nitroprusiatul de sodiu

reduce presarcina şi postsarcina.

IC datorată creşterii rezistenţei vasculare

periferice, sau în cea asociată cu IMA.

RA: hTA, methemoglobinemie

Hidralazina

În IC ↓ postsarcina, ↓ RVP şi pe cea pulmonară

Adm.: oral sau i.v. în urgenţe

Doza= 300 mg/zi; initial 10- 25 mg de 3-4 ori pe zi,

↑ progresiv

Reacţiile adverse: sindrom lupus-like

anemie hemolitică autoimună,

cefalee

Beta blocantele in IC

Beta blocantele în insuficienţa cardiacă

Rezultatele trialurilor clinice cu BB in IC:

ameliorează simptomatologia

reduce numărul şi durata spitalizărilor

creşte toleranţa la efort

ameliorează calitatea vieţii

creşte supravieţuirea bolnavilor (scade mortalitatea globală, atât datorită morţii subite cât şi înrăutăţirii insuficienţei cardiace).

Mecanism de acţiune

incomplet elucidat; scăderea mortalităţii se datorează:

reducerii incidenţei morţii subite prin aritmii ventriculare

maligne

efectului anti - remodelare ventriculară

ameliorarii metabolismului energetic miocardic

ameliorarii conditilor de lucru ale inimii

Posibilul mecanism de actiune al BB in

IC

Indicaţii terapeutice

IC sistolică uşoară, moderată sau severă (clasa

II-IV NYHA) de etiologie ischemică sau non-

ischemică, aflaţi sub tratament cu IEC şi

diuretice.

Beta blocantele sunt indicate la bolnavii cu

disfuncţie sistolică asimptomatică a VS numai

dacă au suferit un IMA.

Precauţii

a) Tratamentul se iniţiază cu doze foarte mici (1/10 din doza

de întreţinere)

b) Nu se folosesc β-blocante la pacienţii cu decompensări

recente ale bolii (2-4 săptămâni).

c) Creşterea dozei - lent progresiv, în decurs de câteva

săptămâni, sub supraveghere medicală atentă

d) Prudenţă maximă la pacienţii cu IC NYHA IIIb şi IV

e) Nu se întrerupe brusc administrarea beta-blocantelor

Contraindicaţii

− Astm bronşic

− Angină vasospastică Prinzmetal

− Bloc atrioventricular

− Bradicardie sub 55 bătăi/minut

− Insuficienţă cardiacă necontrolată/

decompensari recente

− Boli vasculospastice

− Depresie

Prudenţă

− Bronhopneumopatie obstructivă cronică

− Diabetici (risc crescut de reacţii hipoglicemice)

− Nu se administrează adrenalină sau

simpatomimetice directe (risc de accidente

hipertensive)

Preparate şi doze utilizate în IC

Metoprolol succinat 12,5mg- max.

200mg/zi

Bisoprolol 1,25mg- max.10 mg/zi

Carvedilol 6,25mg- max. 50 mg/zi

Nebivolol 1,25mg- max. 10 mg/zi

Medicamente inotrop pozitive

1. Digitalicele

Prima monografie asupra efectelor digitalei -1785

Medicamentele inotrop pozitive

Digitalicele

se obţin din frunzele plantelor din genul

digitalis: Digitalis purpureea ( digitoxina )

Digitalis lanata ( digoxina, lanatozidul C şi

deslanozidul)

Efectele farmacodinamice

a) Efecte cardiace

1. Efectul inotrop pozitiv: principalul efect

farmacodinamic al cardiotonicelor.

↑ forţa de contracţie a miocardului mai ales a

VS.

2. Efectul cronotrop negativ: bradicardie prin

rărirea descărcărilor nodului sinusal

3. Efectul dromotrop negativ: încetinesc

conducerea atrio-ventriculară şi cresc rolul de

frână a nodului AV

4. Efect batmotrop pozitiv: favorizează

automatismul ectopic prin acţiune directă

asupra miocardului→ aritmii atriale sau

ventriculare

5. Efect tonotrop pozitiv: cresc tonusul

miocardului şi reduc dimensiunile cordului →

ameliorează consumul de oxigen al acestuia.

6. Asupra musculaturii netede vasculare:

vasoconstricţie arterială şi venoasă modestă

b) Efectele extracardiace:

Efecte vegetative: deprima funcţia simpaticului

periferic →↓ rezistenţei vasculare sistemice,

tahicardiei şi uşurând munca inimii

efecte parasimpaticomimetice

Efecte asupra tractului gastrointestinal:

anorexie, greţuri, vărsături şi diaree (prin

supradozare)

Efecte asupra ECG

bradicardie sinusală (deprimarea NS),

prelungirea intervalului PR (deprimarea conducerii AV)

micşorarea intervalului QT (scurtarea potenţialului de

acţiune ventricular)

subdenivelarea segmentului ST

aplatizarea sau inversarea undei T (modificarea

repolarizării ventriculare)

Mecanism de acţiune

Receptorul specific pentru cardiotonice:ATP-

aza Na+/K+ dependentă ( asigură efluxul ionilor

de Na+ şi influxul ionilor de K în celulă)

Cardiotonicele inhibă ATP-aza→↑ conc. i.c. de

ioni de Na.

↑ conc. ionilor de Na → ↑ efluxului acestor ioni

(pompa care schimbă Na cu Ca)

Inhibitia Na/K ATPasei

Mecanismul de actiune al

cardiotonicelor digitalice

Digitalicele stimulează pătrunderea Ca în celulele

miocardice.

Acţiunea inotrop pozitivă este datorată creşterii

disponibilului de Ca pentru mecanismul contractil.

Farmacocinetica glucozizilor

cardiotonici

Digitoxina - liposolubila, se absoarbe uşor,

biodisponibilitate bună

Digoxina - liposolubilitate intermediară,

biodisponibilitatea după administrarea orală -

variată

Administrarea cardiotonicelor

oral sau i.v. ;doza de atac → compensarea IC

digitalizarea: rapid (i.v.), intermediar sau lent oral.

cea mai sigură metodă : digitalizarea lentă.

conc. plasmatică de echilibru: ~ 1 săptămână la digoxin,

1 lună la digitoxin.

doza de întreţinere = cantit. de cardiotonic epurată zilnic

Indicaţiile clinice ale cardiotonicelor

1. IC cu debit scăzut, mai ales în IC prin disfuncţie

sistolică. Daca pacientul are ritm sinusal- numai dupa

administrarea IEC si a diureticelor

2. Medicamente de elecţie - IC cu fibrilaţie atrială.

2. Tahiaritmii supraventriculare:

Fibrilaţie atrială rapidă, flutter atrial, tahicardie

paroxistica supraventriculară (TPSV).

3. Edem pulmonar acut

Nu influenteaza durata de supravietuire in IC dar

cresc calitatea vietii!

Contraindicaţii

Extrasistole ventriculare frecvente

Tahicardie ventriculară

Sindrom Wolf-Parkinson White cu fibrilaţie

atrială (există riscul de FIV)

Bradicardie marcată, BAV

Obstacol la ejecţia sângelui: cardiomiopatie

hipertrofică, stenoză aortică strânsă…

Pericardită constrictivă

Preparate şi doze

DIGOXINA (Lanoxin®, Digoxin, Corlan®) cpr. 0.25mg,

f. 0,50mg/2 ml, sol buv. 0,05 mg/ml.

IC congestivă cronică : oral 0,25 mg/zi la adult

Urgenţe : i.v. 0,5-1mg/zi timp de 2-3 zile (control clinic şi

electrocardiografic.)

EPA: i.v. lent diluat, 0,5-0,75 mg repetat la nevoie 0,125 -

0,25 la 12 ore.

La copii : 0,02 mg/kg/zi oral.

Bătrâni : 0,125 mg/zi

Reactii adverse

greata, anorexie, varsaturi, tulburari de

vedere, psihoza

aritmii: ESV, bigeminism, bradicardie

BAV.

amiodarona si verapamilul cresc conc

plasmatica a digoxinei prin inhibarea

excretiei acesteia

Toxicitatea digitalica

frecvent intalnita (de ce?)

concentratia terapeutica - 0.5-1.5 ng/ml

primul pas: oprirea administrarii

tratam aritmiilor: lidocaina, propafenona, propranolol

corectarea K seric

anticorpi antidigitala (Digibind)

Monitorizarea conc plasmatice - de rutina

METILDIGOXINA (Lanitop®)

Doza de atac: 0,2 mg de 2 ori/zi po sau iv 3 zile.

Doza de întreţinere: 0,2 mg/zi.

LANATOZIDUL C

Doza oral: 1,5-2 mg/zi timp de 3 zile apoi 0,5-

1,5 mg/zi în tratamentul de întreţinere.

Alte medicamente inotrop pozitive

folosite în IC

1) Inhibitorii fosfodiesterazei

Teofilina:↑ forţa de contracţie a miocardului ,vasodilataţie

periferică → ↓ presarcinii şi a postsarcinii.

folosite puţin în tratamentul IC (efecte sec.)

INAMRINONA şi MILRINONA

Indicaţii:

IC congestivă acută prin disfuncţie sistolică( i.v)

pe cale orală nu prezintă beneficii ( aritmii şi

ischemie miocardică)

adm - secţii de terapie intensivă, durată scurtă

(toleranţă faţă de efectul inotrop)

In unele tari - retrase

Alte medicamente inotrop pozitive

folosite în IC

2) Agoniştii adrenergici şi dopaminergici

DOPAMINA

efecte periferice adrenergice sau

dopaminergice în funcţie de doza administrată.

Adm. i.v. în perfuzie lentă. Ineficace p.o.

1,5-10μg/kg/minut →vasodilataţie în teritoriul

renal, coronarian şi cerebral

10 μg/kg/minut → stimulează contracţia

miocardică ( efect direct asupra R β1),

tahicardie moderată şi ↑ viteza de conducere

AV, mărind uşor TA; ↑ debitul cardiac

>15μg/kg/minut → vasoconstricţie cu ↑

rezistenţei periferice totale şi a TA.( acţionează

pe R α1)

DOPAMINA

Indicaţii terapeutice

1. de elecţie în şoc (cu excepţia şocului

anafilactic) mai ales la bolnavii oligurici.

în şocul traumatic, hipovolemic, cardiogen,

infecţios.

2. Edem pulmonar acut

3. Insuficienţă cardiacă congestivă severă mai

ales la pacienţi oligurici

DOPAMINA

Reacţii adverse

− Tahicardie

− Aritmii la doze mari

− Dureri anginoase

− Tremor

− Hipertensiune arterială

− Necroză ischemică la

perfuzarea paravenoasă

Contraindicaţii

− Hipertiroidism

− Feocromocitom

− Tahiaritmii

− Tratament cu IMAO

DOBUTAMINA in IC

↑ marcat DC,

↓ presarcina şi postsarcina, presiunea în arterele

pulmonare

tahicardie slabă.

↓ tonusul simpatic crescut din IC şi creşte diureza.

Indicaţii

− IC acută după IMA

− decompensări ale ICC

Nesiritide

Analog de peptid natriuretic atrial tip B (BNP)

BNP - secretat de miocitele ventriculare ca raspuns la intinderea musculara

BNP se leaga de receptori in vase, R si alte organe determina vasodilatatie puternica si rapida via cGMP

Niseritide - BNP uman recombinant apobat pt tratamentul decompensarilor ICC si pt ICAc

Adm i.v.

↓ RVPT si pulmonara, creste indirect DC

R. a: cefalee, hipotensiune

C. ind: hipotensiune marcata, soc cardiogen, stenoza aortica, pericardita constrictiva, cardiomiopatie hipertrofica, tamponada

Alte medicamene si incercari….

Coenzima Q10

Omega 3

1. Trat. retentiei de lichide

2. IEC sau BRA

3.BB

ICD – defibrilator implantabil

CRB – dispozitiv deresincronizare ventriculara

Mesaje cheie – concluzii:

IEC – cheia de bolta in tratamentul ICC

Beta blocantele – folosite in cazuri selectionate de IC (doze mici, ICC usoara si moderata)

Diureticele – amelioreaza cel mai rapid simptomatologia (datorita retentiei lichidiene)

Se folosesc in si in IC ac

Digoxina – electie la pacientii cu IC si FiA