materiale suport pentru seminarul · pdf file1 materiale suport pentru seminarul disciplinei...
TRANSCRIPT
1
MATERIALE SUPORT PENTRU SEMINARUL DISCIPLINEI
„FUNDAMENTELE PEDAGOGIEI. TEORIA ŞI METODOLOGIA
CURRICULUMULUI”- Nivel I Postuniversitar
Asist.univ.drd. Elena Bujorean
Asist.univ.drd. Lilioara Gherasim
ANEXA 1. Model de ANALIZA CRITICĂ A UNUI MANUAL
ANEXA 2. Trunchi comun- Curriculum la decizia şcolii. Repere teoretice. Tipuri de opţional în învăţământul primar şi gimnazial. Modele de PROGRAMA
ŞCOLARĂ PENTRU O DISCIPLINĂ OPŢIONALĂ(gimnaziu, liceu).
ANEXA 3. Modele de PROIECTE EDUCAŢIONALE „Noile educaţii”
ANEXA 4. FINALITĂŢILE EDUCAŢIEI-SINTEZĂ
ANEXA 1. Model de ANALIZĂ CRITICĂ A UNUI MANUAL
EDUCAŢIE TEHNOLOGICĂ- CLASA A VII A
EDITURA CORINT, 2009
AUTORI: GABRIELA LICHIADOPOL
ADRIANA GHIŢĂ
VIOREL GHIŢĂ
A. CONŢINUTUL MANUALULUI
Conţinuturile sunt exacte, precise, variate, redând corect informaţia ştiinţifică. In
conformitate cu prevederile programei, conţinuturile sunt organizate pe trei capitole: Limbaj
grafic, Tehnologii şi materiale metalice şi Transporturi, fiecare capitol integrând şi teme pentru
segmentul curriculum la decizia şcolii (extindere), în vederea adaptării curriculumului
categoriilor de elevi cu interese tehnice.
Manualul propune o abordare interdisciplinara a conţinuturilor: de exemplu, capitolul
„ Limbaj grafic” realizează corelaţii dintre tehnică, chimie, geometrie, fizic. În scopul
îmbogăţirii cunoştinţelor şi pentru stimularea intereselor cognitive ale elevilor , după fiecare
temă se prezintă un scurt istoric al invenţiilor în domeniul abordat.
B. PRELUCRARE PEDAGOGICĂ
Concepţia pedagogică ce fundamentează manualul în discuţie este una modernă,
centrată pe elev; chiar dacă informaţiile de detaliu sunt mult prea numeroase, fiecare
2
informaţie , fiecare cunoştinţă nouă pare a sugera elevului o soluţie pentru rezolvarea
unor probleme ce pot apare în mediul casnic ori profesional sau pentru descifrarea unor
curiozităţi. Pentru înţelegerea unor cunoştinţe noi se face apel la reprezentările elevilor,
multe din imaginile prezentate pe fiecare pagina îndeplinind acest rol .Daca ţinem cont că
la vârsta de 13-14 ani, mulţi elevi încă mai au un mod de operare al gândirii concret-
intuitiv, prezenţa schemelor şi a imaginilor este deplin justificată.
Manualul propune activităţi de căutare la elevi, proiecte de grup, studii de caz,
aplicaţiile fiind inserate la sfârşitul fiecărei teme. De exemplu, studiul de caz „Codul
culorilor în tehnică”, proiecte precum „ Remedierea defecţiunilor la bicicletă”,
„Indicatoarele rutiere”, ar putea provoca interesul elevilor pentru aplicarea informaţiilor
prezentate şi pentru căutarea altora noi, dezvoltând gândirea investigativă. De altfel, în
scopul consolidării cunoştinţelor, elevii au prilejul să răspundă la întrebări sau să rezolve
exerciţii la fiecare lecţie, cu grade de dificultate variabile. De asemenea, pentru controlul
achiziţiilor şi pentru autoevaluare sunt inserate teste de cunoştinţe, atât cu itemi cu
răspuns scurt sau ce solicita recunoaşterea unor cunoştinţe, dar şi itemi de rezolvare de
probleme cu grad de dificultate mare.
C. FORMA DE REDACTARE
Manualul prezintă organizare logică în redactare: Prezentare. Textul
principal este împărţit în capitole şi subcapitole conform temelor programei. Dicţionar.
Ştiaţi că…? Exerciţii. Aplicaţii. După un grupaj de lecţii este inserată o probă de evaluare.
Interesante sunt temele propuse pentru proiectele individuale sau de grup. Pentru
realizarea acestora sunt formulate cerinţele obligatorii şi li se sugerează elevilor resurse
bibliografice.
Ideile principale şi cuvintele cheie sunt tehnoredactate cu caractere îngroşate, iar
aplicaţiile şi explicaţiile sunt prezentate în tabele pe un fond colorat atractiv. Prin
mărimea literelor şi contrastele cromatice realizate, textul asigura o bună receptare de
către elevi, de altfel dimensiunea hârtiei este aproximativ A4; pe lângă lizibilitatea
asigurată, se ştie că ,în general elevii de vârstă mică operează o corelaţie dintre mărimea
manualului şi importanţa acestuia.
Vocabularul specific disciplinei este astfel conceput astfel încât să poată fi înţeles prin
definiţiile şi explicaţiile propuse, însă volumul informaţiilor noi este mare, în raport cu
vârsta elevilor şi importanţa temelor tratate.
D. ILUSTRAREA
Manualul prezintă un bogat material ilustrat care este în concordanţă cu conţinutul
temelor; ilustraţiile sunt sugestive, corect amplasate, iar prin calităţile estetice şi noutate
atrag interesul elevilor. Ilustraţiile, hărţile, tabelele şi imaginile sunt numerotate, iar în text
ori în exerciţii se face trimitere la numărul figurii, însă nu există un titlu sau o scurtă
explicaţie alături de acestea, cel puţin pentru acele imagini care aduc reprezentări din
afara mediului de viaţă al elevului.
3
PUNCTE TARI:
bogata ilustrare
sistematizarea conţinutului
aplicaţii cu valenţe formative
sublinierea valenţelor educative ale conţinuturilor ( integrarea conţinuturilor
specifice educaţiei ecologice – poluarea mediului, încalzirea globală, a educaţiei
rutiere şi a educaţiei pentru sănătate- sublinierea normelor de protecţie a muncii
în diferite contexte specifice)
corelaţii interdisciplinare
prezenţa probelor de evaluare
PUNCTE SLABE: densitatea mare a conceptelor noi, specifice disciplinelor tehnice
CONCLUZII:
Manualul poate fi recomandat claselor de elevi cu interese tehnice sau cu elevi cu
interese cognitive variate şi bune abilităţi de învăţare, acesta propunând o explicare
detaliată a temelor recomandate de programa scolară, un bogat conţinut informaţional
care să fie abordat în numărul maxim de ore (2 ore) prevăzut prin planul de învăţământ şi
teme pentru activităţi de investigare ce realizează corelaţii dintre teorie şi activitatea
practică. Pentru clasele cu elevi fără interese scolare ori cu dificultăţi de învăţare,
profesorul poate realiza o sintetizare şi selecţie a informaţiilor care ar putea asigura
atingerea standardelor minimale prevăzute în programa şcolara a disciplinei.
ANEXA 2. Trunchi comun- Curriculum la decizia şcolii.
Repere teoretice. Tipuri de opţional în învăţământul primar şi gimnazial. Modele de
PROGRAMA ŞCOLARĂ PENTRU O DISCIPLINĂ OPŢIONALĂ(gimnaziu, liceu)
(Extras din Jeder, Daniela & Bujorean, Elena, 2011. Fundamentele
Pedagogiei. Teoria şi metodologia curriculumului. Instrumente didactice şi aplicaţii,
pp.90-91, 97, Iaşi, Editura PIM)
Repere teoretice:
Trunchiul comun (TC) sau curriculumul
nucleu se constituie din disciplinele/domeniile de studiu/modulele de pregătire obligatorii. În Curriculumul naţional trunchiul comun are o pondere de: - 80% în planurile cadru de la învăţământul obligatoriu - 70% în planurile-cadru de la nivel liceal. Trunchiul comun: - reprezintă numărul de minim de ore prevăzut în plaja orară a unei discipline. -oferă egalitate de şanse tuturor elevilor din sistemul de învăţământ public. - reprezintă singurul reper pentru evaluări externe – (ex.
Conform Legii Naţionale a Educaţiei, ian. 2011:
Curriculum la decizia şcolii (CDS)
se constituie atât din pachete disciplinare opţionale oferite la nivel naţional, regional şi local, cât şi din pachete disciplinare opţionale ofertate la nivelul unităţii de învăţământ.
Curriculumul la decizia şcolii se stabileşte de către consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ ca urmare a consultării elevilor, părinţilor şi pe baza resurselor disponibile.
În cadrul Curriculumului naţional, CDS are o pondere de:
4
–examenele de bacalaureat) - se consemnează la nivelul standardelor curriculare de performanţă. Planul - cadru de învăţământ (valabil în anul şcolar 2010-2011) (SECVENŢĂ)
Aria curriculară/ disciplina
Clasa a V a
Clasa A VI-a
Clasa A VII-a
Clasa a VIII-a
I. Limbă şi comunicare
9-10 8-9 8-9 9-10
Limba şi literatura română
5 4 4 4
Limba modernă 1
2-3 2-3 2-3 2-3
Limba modernă 2
2 2 2 2
Diferenţa de ore dintre TC şi nr. maxim/ minim
de ore pe săptămână, pe disciplină şi an de studiu, aparţine CDS- Curriculumului la decizia şcolii.
De exemplu, în cazul disciplinei Limba modernă 1- TC-reprezintă 2 ore, iar CDS -1 oră (adică 3-2). După cum se observă, unele discipline nu au plajă
orară; NB!! În planurile –cadru pentru învăţământul liceal se regăseşte, pe lângă TC şi CDS, şi CD – Curriculum diferenţiat sau de specializare/ discipline care sunt obligatorii doar pentru anumite filiere, profiluri, specializări. Planul – cadru Profil Pedagogic
Aria curriculară/
Clasa a IX -a
disciplina TC CD TC CD CDS I. Limbă şi comunicare
8 1 9 2
Limba şi literatura română
4 4
Limba modernă 1
2 2
Limba modernă 1
2 2
Comunicare 1
- 20% în planurile cadru de la învăţământul obligatoriu;
- 30% în planurile-cadru de la nivel liceal
Curriculum la decizia şcolii – exprimă liberate a de decizie la nivelul şcolii şi oferă experienţe de învăţare adaptate într-o manieră flexibilă nevoilor elevilor şi comunităţii locale. Structura unei programe de opţional Titlul discipliei: Tipul opţionalului: Clasa: Nr. de ore/ săptămână: Durata* (perioada în care se va derula opţionalul )
Argumentul
Competenţe specifice
Unităţi de conţinut
Valori şi atitudini:
Sugestii metodologice:
Bibliografie:
* Competenţele generale se stabilesc doar în cazul în care programa este elaborată pe o perioadă mai mare de un an. !!! Citeşte fabula pedagogică Şcoala animalelor (anexa 4)
5
Să ne reamintim!
TC-CDS în învăţământul primar şi învăţământul gimnazial (valabil în anul şcolar 2010-2011):
Trunchi comun (TC) Curriculum la decizia şcolii (CDS) - se lucrează cu programa şcolară
aprofundarea
- este reprezentat de nr. minim de ore pentru fiecare disciplină obligatorie prevăzută în planurile- cadru de învăţământ; - asigură egalitatea de şanse tuturor elevilor din sistemul de înv. public pentru că stabileşte parcurgerea unor discipline, finalităţi, conţinuturi, standarde curriculare de performanţă comune.
extinderea
Curriculum elaborat - se propun programe pentru discipline noi
Opţional: - la nivelul disciplinei
- la nivelul ariei curriculare
- la nivelul mai multor arii curriculare (opţional cross-curricular sau integrat)
Legea Educaţiei Naţionale 2011- prevede: Art. 65. (2) Trunchiul comun se constituie din disciplinele/domeniile de studiu/
modulele de pregătire obligatorii, iar curriculumul la decizia şcolii se constituie din disciplinele/domeniile de studiu/modulele de pregătire opţionale. (...) (4) Planurile cadru şi programele de studiu pentru disciplinele/domeniile de studiu, respectiv modulele de pregătire obligatorii din învăţământul preuniversitar sunt elaborate de către instituţiile şi organismele abilitate ale Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi se aprobă prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. (5) Curriculumul la decizia şcolii se constituie atât din pachete disciplinare opţionale ofertate la nivel naţional, regional şi local, cât şi din pachete opţionale ofertate la nivelul unităţii de învăţământ. Consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ, în urma consultării elevilor, părinţilor şi pe baza resurselor disponibile, stabileşte curriculumul la decizia şcolii. (6) Programele şcolare pentru disciplinele/domeniile de studiu, respectiv modulele de pregătire opţionale se elaborează la nivelul unităţilor de învăţământ, cu consultarea consiliului profesoral, consiliului consultativ al elevilor, structurii asociative a părinţilor, precum şi a reprezentanţilor comunităţii locale, şi, după caz, a operatorilor economici cu care unitatea de învăţământ are relaţii pentru pregătirea practică a elevilor. Programele şcolare sunt aprobate de consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ.
Învăţământul liceal
Trunchi comun (TC) Curriculum diferenţiat (CD) sau curriculum de
specializare
Curriculum la decizia şcolii (CDS)
Finalităţi, conţinuturi obligatorii pentru toţi elevii
Discipline obligatorii pentru anumite filiere, specializări, profiluri.
- aprofundarea
- extinderea
- opţional ca disciplină nouă
- opţional integrat
6
Texte din literatura de specialitate
Tipuri de opţional în învăţământul primar şi gimnazial:
„opţionalul la nivelul disciplinei: constă fie din activităţi, module, proiecte care nu sunt incluse în programa şcolară avansată de autoritatea centrală, fie dintr-o disciplină care nu este prevăzută ca atare în planul-cadru sau nu apare la o anumită clasă/ciclu curricular.
opţionalul la nivelul ariei curriculare: presupune alegerea unei teme care implică cel puţin două discipline dintr-o arie. În acest caz, pornind de la obiectivele –cadru ale disciplinelor, vor fi formulate obiective de referinţă din perspectiva temei pentru care s-a optat.
opţionalul la nivelul mai multor arii curriculare- implică cel puţin două discipline aparţinând unor arii curriculare diferite. Ca şi în cazul opţionalului integrat la nivel de arie, informaţiile cu care elevii vor opera au un înalt caracter complex şi, ca atare, permit dobândirea de achiziţii cognitive de ordin înalt (de tipul generalizării, transferului, etc).
Tipuri de CDS în învăţământul liceal
- Opţionalul de aprofundare – este acel tip de CDS derivat dintr-o disciplină studiată -în trunchiul comun, care urmăreşte aprofundarea competenţelor din curriculum-ul nucleu prin noi unităţi de conţinut.
- Opţionalul de extindere - este acel tip de CDS derivat dintr-o disciplină studiată în trunchiul comun, care urmăreşte extinderea competenţelor generale din curriculum-ul nucleu prin noi competenţe specifice şi noi conţinuturi.
- Opţionalul ca disciplină nouă – introduce noi obiecte de studiu, în afara celor prevăzute în trunchiul comun la un anumit profil şi specializare, sau teme noi, care nu se regăsesc în programele naţionale.
- Opţionalul integrat – introduce ca obiecte de studiu noi discipline structurate în jurul unei teme integratoare pentru o anumită arie curriculară sau pentru mai multe arii curriculare.” (Ghid metodologic, 2000) (vezi www.cnceip.ro)
Exemplul 1 (Extras din Jeder, Daniela & Bujorean, Elena, 2011.
Fundamentele Pedagogiei. Teoria şi metodologia curriculumului. Instrumente
didactice şi aplicaţii, pp.124-126, Iaşi, Editura PIM)
UNITATEA : Colegiul Naţional “ M. Eminescu” Suceava
PROFESOR : Bujorean Elena
ARIA CURRICULARĂ : Om şi societate
Disciplina: Pedagogie
CLASA : a IX a
ANUL ŞCOLAR: 2005/2006
DENUMIRE OPŢIONAL: Ipostaze ale educaţiei
TIPUL OPŢIONALULUI: de extindere
NR: DE ORE : 36
7
ARGUMENT
Motto: „ Se simte , parcă, din ce în ce mai lămuit, cum legătura dintre
pedagogie, pe de o parte, şi provocările şi vibraţiile vieţii, pe
de altă parte, se subţiază”
(Gabriel Albu)
Omul înţelege şi preţuieşte prezentul prin cunoaşterea trecutului : o investigare a
fenomenului educaţional în diferite etape istorice, sub aspectul importanţei acestuia în
contextul devenirii umane, a scopului şi a mijloacelor de realizare, permite relevarea unui
aspect esenţial: există o legătură între starea socio-culturală, economică şi politică şi sistemele
de educaţie.
Viaţa contemporană se caracterizează prin următoarele mutaţii : amplificarea şi
imprevizibilitatea schimbărilor de natură economică şi sociopolitică, intensificarea
schimbărilor în sfera profesiunilor, interdependenţa dintre macrosistemul social şi
componentele sale. Alături de acestea, cu noi probleme se confruntă omenirea : deteriorarea
continuă a mediului înconjurător, proliferarea armelor şi înmulţirea conflictelor, pericolul pe
care-l prezintă la nivel mondial terorismul. Analiza problematicii contemporane şi
identificarea marilor teme de meditaţie au condus la constituirea în plan educaţional a unor
răspunsuri specifice, prin potenţarea „noilor educaţii” sau a unor noi tipuri de conţinuturi :
educaţia pentru pace, educaţia ecologică, educaţia pentru comunicare şi mass-media, educaţie
nutriţională, educaţie economică, educaţia pentru timpul liber. În condiţiile libertăţii de
expresie, de democratizare a vieţii sociale, ale libertăţii de circulaţie şi dispariţiei unor linii
nete de demarcaţie (interstatale, interconfesionale, interetnice), educaţiei îi revin sarcini
inedite. Educaţia interculturală, în contextul migraţiei şi al coexistenţei în acelaşi spaţiu a unor
persoane diferite din punct de vedere cultural, pare să fie de mare actualitate. Educaţia
pentru şi într-o Europă (sau lume) unită trebuie să cultive valori precum toleranţa, respectul
reciproc, credinţa în egalitatea sau complementaritatea culturilor, în vederea unei bune
comunicări şi convieţuiri.
Abordarea acestor noi topici în practica educaţională este condiţionată de formarea
iniţială şi continuă a educatorilor din dublă perspectivă: includerea acestor valori în sistemul
axiologic al elevilor – viitori dascăli, alături de prezentarea unor strategii de inserare a acestor
conţinuturi în ciclul primar.
8
COMPETENŢE SPECIFICE ŞI UNITĂŢI DE CONŢINUT
COMPETENŢE SPECIFICE UNITĂŢI DE CONŢINUT
1. Explicarea rolului educaţiei în dezvoltarea
personalităţii
2. Identificarea evoluţiei concepţiilor despre
educaţie în diferite etape istorice
3. Evidenţierea relaţiei dintre diferite sisteme
socio-politice şi idealul educaţional
4. Analiza critică a diferitelor sisteme
educaţionale alternative din România
5. Explicarea relaţiei educaţie-dezvoltare
socială
6. Analiza modalităţilor de răspuns ale
educaţiei la provocările lumii contemporane
7. Construirea de strategii de inserare în
curriculum a noilor educaţii
* Pedagogia –interogaţie asupra educaţiei
- Legătura dintre învăţare şi dezvoltare
-Teza dublei determinări
-Teorii actuale asupra raportului ereditate-
mediu –educaţie
-Dimensiuni ale formării personalităţii
integrale
* Istoria ideilor despre educaţie
- Educaţia în viziunea gânditorilor antici
- Concepţia despre om şi devenirea sa în
scrierea marilor personalităţi ale Renaşterii
- Teorii moderne cu privire la educaţie
(Comenius, Fr. Fenelon, J. Locke)
- Educaţia în epoca luminilor – J.J Rousseau,
J.H. Pestalozzi, Herbart)
- Educaţie şi societate în viziunea lui
Durkheim
- Şcoala nouă (M. Montessori)
- Curente educaţionale contemporane
(Waldorf, Step by step, Freinet)
Delimitări conceptuale raportate la:
- problematica lumii contemporane
- noile educaţii (educaţie pentru pace,
educaţie ecologică, educaţie pentru
schimbare şi dezvoltare, educaţie
pentru comunicare şi mass-media,
educaţie pentru participare şi
democraţie, educaţie nutriţională,
educaţie pentru timpul liber)
- educaţie interculturală
- educaţie integrată
- educaţie permanentă
- educaţie pentru valori
Modalităţi optime de realizare a
obiectivelor noilor educaţii prin
disciplinele şcolare şi activităţile
extracurriculare
9
VALORI ŞI ATITUDINI
- Responsabilitate faţă de acţiunile proprii, preocupare pentru dezvoltarea profesională
şi schimbare socială;
- Curiozitate;
- Empatie , acceptarea şi aprecierea diversităţii
- Preocupare pentru dezvoltare instituţională şi promovarea inovaţiilor în învăţământ
SUGESTII METODOLOGICE
Exemple de activităţi de învăţare
- lectura explicativă a unor texte pedagogice clasice;
- dezbateri pentru evidenţierea relevanţei unor idei exprimate cu privire la misiunea
educaţiei;
- discuţie cu exprimarea argumentelor pro şi contra generalizării unor sisteme
educaţionale alternative;
- reflecţie asupra problematicii lumii contemporane , cu sublinierea mijloacelor , dar şi
a limitelor educaţiei , în faţa acestora;
- simularea unui proiect pedagogic pentru ciclul primar ( „ Eu, arborele meu, planeta
noastră”);
- descrierea unor jocuri pentru educaţia ecologică în învăţământul preşcolar;
- lucru în grup : studierea unor programe opţionale emise la nivel central, precum şi
unele elaborate de cadre didactice cu experienţă, precum şi a unor suporturi
curriculare editate pentru educaţia pentru sănătate a şcolarilor mici;
- clarificarea conceptelor (interculturalitate, educaţie pentru pace, cetăţenie
democratică, etc);
- studii de caz : societatea Quebec în faţa pluralităţii şi diversităţii; educaţia copiilor
rromi din România: reprezentări, dificultăţi; experimentul Milgram etc
- exerciţii de comunicare asertivă;
- jocuri de rol pentru conştientizarea rolului limbajului corporal în comunicare;
- exerciţii de simulare a unor conflicte şcolare (elevi-elevi, elevi-educatori, părinţi-
educatori);
- prezentarea unor strategii de educare a capacităţii de gestionare a conflictelor
(Poveşti ilustrate , elaborarea unor scenarii, Peer Mediation, „Copacul toleranţei”);
- Debate : impactul emisiunilor TV asupra educaţiei copiilor.
Modalităţi de evaluare:
- lucrări tip eseu
- probe orale
- portofoliu
BIBLIOGRAFIE
10
Bontaş, I- Pedagogie, Editura ALL, 1995, Bucureşti
Cucoş, C.- Pedagogie, Polirom, 2003, Iaşi
Cucoş, C.- Istoria pedagogiei.Idei şi doctrine fundamentale, Polirom,2001, Iaşi
Cucoş, C.- Educaţia. Dimensiuni culturale şi interculturale, Polirom, 2000,Iasi
Grigore, M.,Stan, E.- Scrieri de psihopedagogia grijii, Editura Spiru Haret, 2003, Iaşi
Rădulescu, M- Pedagogia Freinet-un demers inovator,
Exemplul 2
Unitatea : Scoala cu cl. I-VIII nr. 1 Suceava
Profesor: Tofan Cristian-Florin
Clasa : a VIII a
Anul scolar: 2010-2011
Număr de ore : 36
Denumire opţional: „Societatea informaţională modernă"
Tipul opţionalului: integrat la nivelul mai multor arii curriculare
Programa opţional „Societatea informaţională modernă”
Argument:
Trăim într-o lume care ne copleşeşte prin ritmul rapid al schimbărilor ce au loc în
existenţa noastră de zi cu zi. Adesea suntem puşi în faţa unor situaţii în care nu ne putem
orienta corespunzător în diferite domenii ale vieţii şi activităţii noastre. Tehnica modernă,
menită a ne uşura existenţa, ne cere timp pentru a ne familiariza cu modul de funcţionare şi
cu avantajele oferite. De foarte multe ori, noi adulţii cu experienţă şi cu pregătire îndelungată,
suntem depăşiţi de către copiii care au o putere sporită de adaptare la tot ceea ce este nou. Ei
primesc schimbările cu entuziasmul şi candoarea specifică vârstei. Setea lor de cunoaştere
este în mică măsură potolită prin asimilarea cunoştinţelor oferite în cadrul disciplinelor
clasice, de aceea sunt mereu avizi de informaţie, mereu dornici de a afla ceva nou şi de a
împărtăşi experienţele dobândite.
Invăţarea eficientă nu presupune numai instruirea după programele disciplinelor obligatorii.
Invăţarea informală, dacă este valorificata adecvat, poate duce la rezultate încurajatoare
folosind materiale didactice din lecturile elevilor, din publicaţiile, muzica, filmele, programele
şi jocurile de calculator sau site-urile de pe Internet pe care aceştia le cunosc şi le apreciază.
Pentru a putea folosi aşa ceva în predare, profesorul trebuie să fie bine documentat cu privire
la preferinţele elevilor, să posede cunoştinţe de operare pe calculator şi de navigare pe
Internet, să se aplece serios asupra problemelor actuale ale generaţiei tinere şi să posede
11
solide cunoştinţe psihopedagogice. El trebuie să-i conducă pe elevi, de exemplu, să observe,
urmărind o telenovelă, şi anumite trăsături ale mediului natural sau ale societăţii sud-
americane din diferite perioade istorice, sau să asculte, dincolo de versurile şocante ale unei
melodii hip-hop, mesajul cu conţinut puternic protestatar şi justiţiar al acestui gen de muzică.
Dacă vrem să-i înţelegem şi să-i ajutăm, trebuie să le cunoaştem bine preocupările,
orizonturile şi aşteptările, iar mesajul nostru trebuie să le fie accesibil, să simtă că le vorbim
din suflet şi nu cu distanţa şi răceala funcţiei.
Miniprograma de faţă se vrea ca, împreună cu şi în completarea capitolelor şi orelor
de tehnologie, educaţie civică, dirigenţie, biologie, geografie, eventual alte discipline opţionale
(în special informatică) să ofere elevilor un tablou sumar, dar succint al societăţii moderne şi
al direcţiilor prioritare de evoluţie ale acesteia, pentru a se putea orienta şi a-şi găsi locul
potrivit atunci când vor fi mari.
Concepută ca opţional transdisciplinar la intersecţia ariilor curriculare "Om şi societate”,
Matematică şi Ştiinţe" şi „Tehnologii", miniprograma se adresează elevilor de clasa VII-a şi a
VIII-a şi este prevăzută a se studia pe durata a 36 ore (o oră pe săptamână). Este absolut
necesară dotarea şcolii cu măcar câteva calculatoare de ultimă generaţie, un scanner, o
imprimantă performantă, copiator color şi, neapărat, conexiune la Internet de mare viteză.
Acestea sunt, de fapt, dotările minime care nu ar trebui să lipsească din nicio şcoală modernă
la ora actuală.
COMPETENTE GENERALE
1. Situarea corectă în spaţiu şi timp
2. Cunoaşterea şi înţelegerea realităţilor lumii contemporane înţelegerea şi utilizarea adecvată
a limbajului de specialitate
3. Investigarea şi interpretarea fenomenelor din lumea contemporană
4. Formarea unei atitudini constructive şi responsabile faţă de mediul înconjurător
Competente specifice Continuturi
1.1 să recunoască elementele
principale ale unei reprezentari
grafice si cartografice;
1.2. sa utilizeze modalitati si
instrumente de orientare in
spatiu;
-Sateliţii artficiali –scurt istoric
-Sistematizarea localitaţilor şi proiectarea asistată de
calculator
- Omul modern şi puterea informatiei
-Prezentarea calculatorului personal, a perifericelor si a
sistemelor de operare
- Retele de calculatoare şi aparitia Internetului
2.1. sa opereze cu unitati de
masura adecvate;
2.2 .să interpreteze concepte si
- Reţele de utilităţi publice şi gestionarea acestora
- Televiziunea în epoca digitala
- Comunicatiile actuale: telefonie mobila, fax, e-mail,
internet;
12
fapte in realitatea lumii
contemporane;
3.1.sa utilizeze numele proprii
auzite sau citite;
3.2.sa explice principalele
notiuni
4.1.să identifice elementele
naturale şi umane în realitatea
observată
4.2.să identifice interacţiunile
cu caracter global
4.3.să identifice datele necesare
unei investigaţii pe o temă dată
- Turismul si transportul
-Calculatorul si educaţia în zilele noastre: învatamantul la
distanţa, instruirea asistată de calculator
-Aplicatii in domeniul sanitar si in situatii de urgenta
-Codul de bare: folosirea mijloacelor electronice de plata
-Urmărirea şi controlul navigatiei şi al transportului terestre
si aeriene
-Piaţa financiară: burse de valori si de marfuri, tranzactii
bancare si comerciale on-line, organisme financiare
internationale
-Spionajul militar modern şi spionajul economic
-Războiul modern şi descoperirile transferate din domeniul
militar către cel civil
5.1. sa dovedeasca interes
pentru conservarea mediului
5.2. sa inteleaga importanta
conservarii mediului
- Urmărirea prin satelit a diferitelor fenomene naturale
-Detectarea şi exploatarea zăcamintelor minerale
-Hărţi meteorologice şi prevederea vremii, detectarea şi
cuantificarea schimbărilor climatice
-Urmarirea oscilatiilor de nivel ale Oceanului Planetar
- Poluarea apelor si posibilitati de control
-Oportunitati aduse de tehnica moderna. Imperfectiunile şi
limitele acesteia: situaţii de criză, supraîncărcari, pirateria
electronică, terorismul international
SUGESTII METODOLOGICE
- interpretarea unor informaţii redate cartografic sau în format electronic;
- exerciţii de selecţionare şi structurare a datelor;
- măsurarea distanţelor , a ariilor etc
- estimarea fluxurilor de materii prime, energie, bunuri şi informaţii;
- folosirea mijloacelor IT pentru orientarea în teren şi pe hartă;
- alcătuirea de proiecte vizând conservarea mediului
13
MODALITĂŢI DE EVALUARE
- test
- analiza produselor activităţii
- portofoliu
BIBLIOGRAFIE:
Bari, Ioan- Economia mondială, Editura Didactică şi pedagogică,1994
Ipate, Valentin- Calculatoarele şi reţeaua INTERNET, Editura Teora, 2003
Naisbitt, John- Megatendinţe, Editura Politică, 1989
Toffler Alvin- A crea o nouă civilizaţie, Editura Antet, 1996
*** Revista Capital, anii 1996-2004
*** Revista Naţional Geografic, anii 2002-2004
Exemplul 3
Miniprogramă de opţional: “ Arta conversaţiei în doi”
Clasa a VIIIa
Tip de opţional : integrat la nivelul mai multor arii curriculare (Limbă şi comunicare, Om şi societate,
Consiliere şi orientare)
1. ARGUMENT
Într-o societate aflată într-o continuă schimbare, nevoia de comunicare se dovedeşte a fi o
permanenţă ontologică, definind starea existenţială a omului contemporan.
Opţionalul „ Arta conversaţiei în doi” propune o optimizare a comunicării cu sine şi cu celălalt , prin
intermediul unor tehnici specifice, în vederea descoperirii potenţialităţilor socioculturale, individuale şi
colective. Descoperirea vieţii sociale şi culturale are loc în urma conştientizării valenţelor comunicaţionale
şi informaţionale, ale individualităţii şi ale grupului social.
Competenţe specifice Unităţi de conţinut
Integrarea informaţiilor noi în sistemul propriu
de cunoştinţe
Sesizarea momentului oportun de intrare sau
de retragere din dialog
Construirea unui discurs oral/scris pe o temă
dată
Raportarea la un cod axiologic a realităţii
socio-culturale, propunând soluţii pentru
eficientizarea comunicării
Utilizarea unui lexic adecvat unor situaţii
diferite de comunicare
Experimentarea diferitelor tehnici de
comunicare
* Dialog cu mine însumi
* Interviul – „monologul polifonic”
* Comunicarea mediată de computer
* Scrisori către carte
* Eu şi invitaţii mei
* Moda limbii române
* De vorbă cu....vedeta preferată
* Bunele maniere...în instanţă
* Povestea clasei a VIIIa B
* Conversaţii cotidiene sau artă la minut
* Vise împărtăşite sau amintiri despre viitor
* Colegialitate şi prietenie
* Cunoaştere şi imagine
* Universul artelor
* Disertaţie despre...Europa
* Capriciile vârstei
* Cultura şi civilizaţia străzii
Valori şi atitudini
14
Toleranţă faţă de opiniile diferite;
Manifestarea unei atitudini critice faţă de argumentele prezentate de interlocutori.
Sugestii metodologice
Exerciţii de ascultare consecutivă; exerciţii de ierarhizare a ideilor receptate în funcţie de
utilizarea mesajului; exerciţii de receptare şi de reţinere a ideilor şi a argumentelor dintr-o
expunere sau dintr-un monolog;
Exerciţii de formulare a ideilor în jurul unei teme date; exerciţii de construire a unui text care să
exprime opinia personală despre un anumit fapt;
Exerciţii de respingere sau de acceptare a unor opnii; exerciţii de prezentare a unor puncte de
vedere personale;
Exerciţii de caracterizare argumentată a universului socio-cultural;
Jocul de rol
Modalităţi de evaluare
Curriculum vitae
Portofoliul
Jurnalul personal/clasei
Bibliografie
Bramham, John, Cocs David- Cum să obţii uşor un loc de muncă, Bucureşti, Editura Teora, 1997
Iucu, Romiţă- Managementul şi gestiunea clasei de elevi, Iaşi, Editura Polirom, 2000
Ionescu, Ion- Sociologia şcolii.Politici, practici şi actori ai educaţiei şcolare, Iaşi, Editura Polirom, 1997
Ives, Jean-Paul.- Caracteriologia ,cele 10 sisteme de bază, Bucureşti, Editura Teora,1997
Marinescu,Aurelia – Codul bunelor maniere, Bucureşti, Editura Humanitas, 1996
15
ANEXA 3. Modele de PROIECTE EDUCAŢIONALE „Noile
educaţii”
Valorificarea Noilor Educaţii prin proiecte educaţionale. Modele de bune practici
Exemplul 1. Educaţia pentru sănătate - Proiect educaţional „Să spunem NU
drogurilor” (Lilioara Gherasim)
Iniţiatorii proiectului: profesor psihopedagog Lilioara Gherasim – Cabinet Şcolar de
Asistenţă Psihopedagogică şi director adjunct Gabriela Aungurencei - Eco-Şcoala cu clasele
I-VIII “Ion Creangă” Suceava.
Argument:
Educarea elevilor privind pericolele pe care le prezintă alcoolul şi folosirea altor
droguri, precum şi formarea de deprinderi care împiedică folosirea alcoolului şi drogurilor
constituie o parte semnificativă din educaţia acestora. Elevii sunt din ce în ce mai mult expuşi
la consumul de alcool sau alte droguri. De aceea ei au nevoie de informaţii pertinente şi clare
privind aceste droguri şi, mai ales au nevoie de o motivaţie puternică pentru a le evita.
Pericolele şi tentaţiile sunt mai puternice în mod special cu privire la drogurile legale, alcool,
tutun şi substanţe etnobotanice care se pot achiziţiona de la magazin sau din locuri cu
destinaţie specială (magazine etnobotanice).
Şcoala joacă un rol important în activitatea de prevenire pentru că tinerii îşi petrec
majoritatea timpului în şcoală şi pentru că aceasta are o influenţă majoră în transmiterea
normelor comportamentale adecvate. Şcoala poate contribui la eforturile de prevenire nu
numai prin prezentarea de informaţii exacte despre droguri ci şi prin dezvoltarea şi aplicarea
unor strategii ferme care să descurajeze folosirea şi vânzarea lor.
Proiectul educaţional „Să spunem NU drogurilor” porneşte de la premiza că
majoritatea tinerilor nu folosesc droguri. Unul dintre scopurile primordiale este aşadar de a
intensifica dezvoltarea unor deprinderi de viaţă care să-i îndepărteze pe tineri de folosirea
drogurilor. De asemenea activităţile incluse în proiect se concentrează în primul rând pe
mesaje de prevenire pozitive: să nu depinzi de droguri este o chestiune de mândrie, a-ţi ajuta
prietenii să nu depindă de droguri este un comportament lăudabil, poţi să participi împreună
cu prietenii tăi la activităţi folositoare şi sănătoase (sportul de pildă).
Activităţile din cadrul proiectului se vor desfăşura în parteneriat cu Centrul de
Prevenire Educaţie şi Consiliere Anti-Drog Suceava şi se vor derula la clasele a VI, aVII-a şi
a VIII-a. La vârsta pubertăţii elevii au nevoie să-şi dezvolte un simţ al apartenenţei fără a
recurge la un comportament iresponsabil. Din acest motiv, o idee de bază vehiculată în
cadrul activităţilor la clasă este aceea că poţi să ai prieteni fără a-ţi pierde autonomia şi
identitatea. Elevii învaţă strategii eficiente de a rezista presiunii grupului fără a pierde
apartenenţa la grup.
Ca rezultate finale, vizibile proiectul îşi propune un concurs de materiale multimedia
prin intermediul căruia elevii sunt stimulaţi să elaboreze în forme inedite cele mai bune
16
strategii, idei, sloganuri, desene, postere privind încurajarea şi susţinerea motivaţiei colegilor
de a nu consuma droguri.
Scop:
Educaţia elevilor privind prevenirea consumului de droguri
Obiectivele proiectului:
Intensificarea unor deprinderi de viaţă care să-i îndepărteze pe tineri de
folosirea drogurilor.
Prevenirea consumului de substanţe de risc (alcool, droguri, substanţe
etnobotanice)
Prevenirea comportamentelor de risc asociate acestora (violenţă, devianţă
şcolară, comportamente antisociale)
Conştientizarea elevilor privind impactul negativ al consumului de droguri
asupra sănătăţii şi calităţii vieţii.
Dezvoltarea alternativelor sănătoase la consumul de droguri: sport, cultivarea
unor hobby-uri, lectura, etc.
Dezvoltarea unor modalităţi eficiente de a face faţă presiunii grupului
Grup ţintă: elevii claselor a VI-a, a VII-a şi a VIII-a
Durata: 5 ianuarie -25 martie
Resurse:
Materiale: consumabile, videoproiector, laptop, filme, fişe de lucru.
Procedurale: dezbateri, jocuri de rol, simulări, exerciţii, prezentări, proiect
individual/de grup, turul galeriei
Umane: echipa de proiect, elevii, profesori, conducerea şcolii
Bibliografice: ghiduri, cărţi şi materiale de specialitate.
Activităţi: activităţi de consiliere educaţională la clasă în cadrul orelor de Consiliere şi
Orientare, consiliere individuală (la cerere), întâlniri de lucru cu membrii echipei de
proiect, concurs de materiale multimedia (fotografii, filme, desene, compuneri, eseuri,
postere), evaluare, monitorizare (vezi Anexa „Calendarul activităţilor).
17
Rezultate aşteptate:
Un model de bune practici privind parteneriatul educaţional
Deprinderi personale care să menţină un stil de viaţă sănătos
Comportamente sănătoase dezvoltate ca alternative la consumul de droguri
Abilităţi de a rezista presiunii grupului
Colţ tematic dedicat expoziţiei de materiale multimedia realizat în spaţiul
şcolii
Evaluare:
Evaluare la finalul fiecărei activităţi – fişe de evaluare privind gradul de
îndeplinire a obiectivelor propuse
Evaluare globală la finalul proiectului – prin aplicarea unui chestionar de
evaluare în rândul elevilor
Monitorizarea desfăşurării activităţilor
Monitorizarea elevilor aflaţi în situaţie de risc
Exemplul 2. PROIECT EDUCAŢIONAL: CENTRUL DE EDUCAŢIE
INTERCULTURALĂ ÎN ŞCOALĂ
Activitatea de realizare a unor proiecte în fondul comunităţii şcolare şi locale
consolidează cunoaşterea dobândită în şcoală, permite dobândirea unor deprinderi şi
competenţe de participare activă, de relaţionare deschisă şi cooperare necesare existenţei într-
o societate democratică. Derularea unui proiect de acest tip se poate realiza în cadrul unor
activităţi extraşcolare.
Argument: În prezent, nu există niciun stat în Europa, în care locuitorii săi să vorbească o
singură limbă maternă, chiar dacă există o singură limbă oficială. Societăţile contemporane
sunt societăţi multiculturale, în care, în ciuda drepturilor oficiale obţinute în ultimele decenii,
încă mai persistă atitudini de intoleranţă faţă de cei consideraţi diferiţi din punct de vedere
cultural, social, etnic. Oamenii nu sunt pregătiţi întotdeauna să valorizeze aceste diferenţe, să
relaţioneze cu ceilalţi în mod egal, să respecte reciproc valorile şi modul de viaţă.
Scopul proiectului: Crearea în spaţiul şcolii a unui Centru de educaţie interculturală, care să
permită mai buna cunoaştere a celor care trăiesc în acelaşi spaţiu, şi care au obiceiuri, tradiţii,
moduri de viaţă diferite.
Obiective
Să permită elevilor cunoaşterea modului de viaţă al fiecărei comunităţi etnice care
locuieşte pe teritoriul localităţii (ocupaţii, tradiţii, obiceiuri);
Să cunoască şi să evalueze pozitiv propria cultură dar şi cultura celorlalţi;
Să înţeleagă că la baza unui mod de viaţă se află o istorie multiseculară ;
18
Să îşi formeze capacitatea de a accepta şi valoriza diferenţele, de a accepta
relativismul valoric ;
Să conştietizeze propriile stereotipuri şi prejudecăţi şi să le poată identifica atunci
când acestea se manifestă.
Să îşi dezvolte abilitatea de comunicare şi relaţionare cu cei care aparţin unor culturi
diferite
Să respecte diversitatea culturală şi să nu accepte discriminarea.
Rezumatul proiectului
Realizarea de către un grup de elevi şi profesori, în şcoală, a unui spaţiu în care sunt
prezentate comunităţile etnice care trăiesc pe teritoriul localităţii. În acest spaţiu al
interculturalităţii se vor putea desfăşura diferite activităţi care îşi propun realizarea cunoaşterii
interculturale.
Public ţintă:
Elevi, profesori, membrii comunităţii locale
Plan de acţiune
1. Identificarea spaţiului disponibil în cadrul şcolii şi schiţarea proiectului de realizare a
Centrului.
2. Prezentarea proiectului şi obţinerea acordului conducerii şcolii.
3. Constituirea echipelor de lucru şi stabilirea precisă a sarcinilor.
4. Identificarea eventualilor colaboratori (autorităţi locale , asociaţii, ONG-uri, mediator
şcolar, lideri ai comunităţilor etnice ş.a).
5. Identificarea eventualilor sponsori( agenţi economici, organizaţii non-
guvernamentale, persoane fizice ş.a).
6. Prezentarea proiectului în comunitatea locală în vederea obţinerii sprijinului acesteia
(sponsorizări, disponibilitatea membrilor acesteia de a dona fotografii, îmbrăcăminte
care să exemplifice portul tradiţional , obiecte, unelte tradiţionale; popularizarea
proiectului prin afişe realizate de elevi, prezentarea în mass-media locală, judeţeană).
Resurse umane: un profesor coordonator al proiectului, 15-20 elevi, cel puţin 3
profesori (un profesor de cultură civică, un profesor de literatură, un profesor de istorie
sau alţi profesori interesaţi în implicarea în cadrul proiectului).
Resurse materiale:
- un spaţiu disponibil în incinta şcolii;
- mobilier adecvat;
- cărţi de specialitate, dicţionare bilingve;
- calculator, CD-uri, televizor, DVD, alte mijloace tehnice.
Resurse de timp: 1 an
19
REALIZAREA PROIECTULUI
Fiecare grup etnic (de exemplu, dacă în localitate sau zonă locuiesc români, romi, maghiari
ş.a) va fi reprezentat în cadrul spaţiului Centrului prin :
imagini din viaţa comunităţii care redau ocupaţii, obiceiuri, tradiţii;
articole de îmbrăcăminte specifice fiecărei comunităţi, costume tradiţionale;
obiecte, uneltele caracteristice modului de viaţă tradiţional;
creaţii literare specifice (culegeri folclorice, creaţii culte);
lucrări realizate de elevi care să reflecte istoria comunităţilor etnice de pe teritoriul
localităţii şi evenimente ale istoriei comune);
portofolii ale elevilor care includ prezentarea unor obiceiuri, sărbători;
filme documentare şi muzică soecifică fiecărei comunităţi etnice;
alte materiale care includ diferite informaţii referitoare la educaţie, relaţii de familie,
aspecte culinare , specifice fiecărei comunităţi.
Rezultate aşteptate:
- realizarea Centrului în perioada proiectată ;
- cunoaşterea de către elevi a modului de viaţă şi a istoriei comunităţilor etnice care
convieţuiesc pe teritoriul propriei localităţi;
- promovarea şi asumarea unor valori şi atitudini, precum egalitatea, demnitatea,
toleranţa, solidaritatea, valori specifice unei societăţi interculturale.
Evaluarea proiectului
Puncte tari:
*grad ridicat de susţinere din partea elevilor, profesorilor, conducerii şcolii şi comunităţii
locale;
*interes mare acordat proiectului din partea unor organizaţii neguvernamentale;
*grad mare de utilizare a spaţiului amenajat, prin desfăşurarea de diferite activităţi dedicate
educaţiei interculturale şi inclusive.
Puncte slabe:
*lipsa de experienţă a celor implicaţi în realizarea unor proiecte educaţionale;
*dificultăţi în găsirea sponsorilor, fonduri insuficiente;
*dificultăţi în realizarea colaborării, nerespectarea termenului stabilit;
* număr insuficient de materiale colecţionate.
La finalizarea proiectului pot fi aplicate chestionare participanţilor direct implicaţi în
proiectare şi realizare.Chestionarele pot urmări determinarea tipului de relaţii care s-au
realizat între cei implicaţi în cadrul proiectului, numărul de activităţi desfăşurate pe o
perioadă de timp determinată, dar şi indicatori calitativi care au în vedere creşterea gradului
de cunoaştere şi realţionare interculturală.
20
ANEXA 4. FINALITĂŢILE EDUCAŢIEI-SINTEZĂ
(extras din Jeder, Daniela & Bujorean, Elena, 2011. Fundamentele
Pedagogiei. Teoria şi metodologia curriculumului. Instrumente didactice şi aplicaţii,
pp. 68-71, Iaşi, Editura PIM)
Repere teoretice
Finalităţile educaţiei
- sunt ţinte/ intenţii/ deziderate care orientează întregul
demers educativ la nivel de sistem şi de proces, fiind
exprimate sub forma idealului, scopurilor şi
obiectivelor educaţionale.
Funcţii ale finalităţilor (vezi S. Cristea, 2010)
Funcţia de proiectare a activităţii didactice
- în sens larg – proiectarea politicilor educaţionale pe
termen lung şi mediu inclusiv proiectarea planurilor,
programelor, manualelor şcolare
- în sens restrâns – proiectarea calendaristică – anuală
şi semestrială, unităţi de învăţare, lecţii, activităţi.
Funcţia de valorizare a activităţii didactice
– presupune raportarea permanentă la un sistem de
valori fundamentale morale, intelectuale, tehnologice,
estetice, psihofizice etc.
Formarea competenţelor – finalitate principală Art. 4 - Educaţia şi formarea profesională a copiilor, a tinerilor
şi adulţilor au ca finalitate principală formarea
competenţelor, înţelese ca ansamblu multifuncţional şi
transferabil de cunoştinţe, deprinderi/abilităţi şi
aptitudini, necesare pentru:
a) împlinirea şi dezvoltarea personală, prin realizarea
propriilor obiective în viaţă, conform intereselor şi aspiraţiilor
fiecăruia şi a dorinţei de a învăţa pe tot parcursul vieţii.
b) integrarea socială şi participarea cetăţenească activă în
societate;
c) ocuparea unui loc de muncă şi participarea la funcţionarea
şi dezvoltarea unei economii durabile;
d) formarea unei concepţii de viaţă, bazate pe valorile
umaniste şi ştiinţifice, pe cultura naţională şi universală şi pe
stimularea dialogului intercultural;
e) educarea în spiritul demnităţii, toleranţei şi respectării
drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului;
f) cultivarea sensibilităţii faţă de problematica umană, faţă de
valorile moral-civice şi a respectului pentru natură şi mediul
înconjurător natural, social şi cultural. ” Domenii de competenţe-cheie care exprimă profilul de
formare al absolventului de învăţământ primar şi gimnazial, la nivel
european.
1. Comunicare în limba română şi limba maternă în cazul
minorităţilor naţionale
2. Comunicare în limbi străine
3. Competenţe matematice şi competenţe de
bază în ştiinţe şi tehnologii
4. Competenţ sociale şi civice
5. Competenţe antreprenoriat
6. Competenţe de sensibilizare şi de expresie culturală
7. Sensibilizare şi exprimare culturală
8. Competenţa de a învăţa să înveţi
În învăţământul liceal se urmăreşte dezvoltarea, diversificarea
competenţelor- cheie şi formarea competenţelor specifice în
funcţie de filieră, profil, specializare sau calificare.
Finalităţi ale sistemului de educaţie (finalităţi
macrostructurale): idealul şi scopurile educaţiei
- sunt precizate la nivelul documentelor de politică
educaţională – Legea Educaţiei, Curriculum Naţional etc. şi
exprimă anticipat evoluţia educaţiei pe perioade medii şi
lungi.
Idealul educaţional (lat. idealis ceea ce posedă
perfecţiunea la care spiritul aspiră- Vezi Dicţionar
Larousse) precizează modelul de personalitate pe care
societatea îl solicită în conformitate cu evoluţiile
anticipate, dar şi cu puterea educaţiei de a răspunde
acestor solicitări. Este finalitatea cu gradul maxim de
generalitate.
Idealul se construieşte pentru perioade lungi de timp şi
are caracter abstract şi sintetic.
Scopuri educaţionale sunt subordonate idealului şi îl
detaliază prin activităţi educative bine determinate (de
exemplu - scopul unei dimensiuni/laturi a educaţiei, a
unei activităţi, teme etc. )
- scopul poate înlocui idealul educaţional când acesta
este construit defectuos/ supradimensionat valoric,
nerealist etc.
21
Finalităţi ale procesului de învăţământ (finalităţi
microstructurale): obiectivele educaţionale
Obiectivele educaţionale sunt finalităţile cu gradul cel
mai redus de generalitate care anticipează
schimbările/transformările ce survin la nivelul
personalităţii elevilor ca urmare a participării acestora la
activităţi de tip educativ. (vezi şi C. Moise)
Obiectivele sunt subordonate scopurilor educaţionale.
Derivare pedagogică – procesul de trecere de la ideal
la scopuri apoi la obiectivele educaţionale
Integrare pedagogică - procesul de trecere de la
obiective la scopuri şi idealul educaţional.
În programele şcolare sunt precizate:
Competenţele generale sunt precizate pe discipline/obiecte de
studiu şi se formulează pentru cicluri de învăţământ
Competenţele specifice sunt definite pe discipline şi se
formulează pe un an de studiu. Sunt derivate din competenţele
generale, iar în programa şcolară, fiecărei competenţe specifice îi
sunt asociate unităţi de conţinut.
Să ne reamintim!
Legea Educaţiei Naţionale nr. 1 din 2011:
„Art. 2 – Legea are ca viziune promovarea unui învăţământ orientat pe valori,
creativitate, capacităţi cognitive, capacităţi volitive şi capacităţi acţionale, cunoştinţe
fundamentale şi cunoştinţe, competenţe şi abilităţi de utilitate directă, în profesie şi în
societate. ”
Finalităţile educaţionale sunt definite ca orientări axiologice/ valorice ale demersurilor
educaţionale.
Idealul educaţional Se regăseşte precizat la nivelul Legii Educaţiei Naţionale Art. 2
alineatul (3):
„Idealul educaţional al şcolii româneşti constă în dezvoltarea
liberă, integrală şi armonioasă a individualităţii umane, în formarea
personalităţii autonome şi în asumarea unui sistem de valori care sunt
necesare pentru împlinirea şi dezvoltarea personală, pentru dezvoltarea
spiritului antreprenorial, pentru participarea cetăţenească activă în
societate, pentru incluziune socială şi pentru angajare pe piaţa muncii.”
Scopurile Scopuri ale sistemului de învăţământ: ( S. Cristea, 2010, p. 192)
- Conducerea managerială a sistemului de învăţământ prin
valorificarea eficientă a resurselor pedagogice (informaţionale,
umane, didactico-materiale, financiare);
- Democratizarea sistemului de învăţământ prin egalizarea şanselor de
reuşită ale elevilor şi promovarea în funcţii de conducere prin criterii
valorice specific pedagogice;
- Informatizarea sistemului de învăţământ prin selectarea
conţinuturilor esenţiale şi organizarea lor în reţele;
22
- Dezvoltarea sistemului de învăţământ prin valorificarea optimă a
cerinţelor pedagogice exprimate la nivel de comunitate.
Obiectivele educaţionale
Taxonomii ale obiectivelor educaţionale
Domeniul cognitiv
(B. S. Bloom)
Domeniul afectiv
atitudinal
(Krathwohl)
Domeniul
psihomotor
(E. J. Simpson)
cunoaşterea/
achiziţia
cunoştinţelor
receptarea valorii percepţia
înţelegerea/
comprehensiunea
reacţia/
răspunsul
dispoziţia
aplicarea valorizarea răspunsul dirijat
analiză organizarea răspunsul automatizat
sinteza caracterizarea răspunsul manifest
complex
evaluarea adaptarea
creaţia
Exemple de finalităţi care se regăsesc în programele şcolare:
Competenţele generale vezi www. edu. ro Programa şcolară
Limba şi literatura română
Clasele V-VIII
1. Receptarea mesajului oral în diferite situaţii de comunicare
2. Utilizarea corectă şi adecvată a limbii române în producerea de
mesaje orale în situaţii de comunicare monologată şi dialogată
3. Receptarea mesajului scris, din texte literare şi nonliterare, în scopuri
diverse
4. Utilizarea corectă şi adecvată a limbii române în producerea de
mesaje scrise, în diferite contexte de realizare, cu scopuri diverse.
23
Competenţele specifice Clasa a V-a
1. Receptarea mesajului oral în diferite situaţii de comunicare
Competenţe specifice
1. 1 identificarea informaţiilor esenţiale dintr-un mesaj oral, în scopul
înţelegerii sensului global al acestuia
1. 2 identificarea secvenţelor de dialog, de naraţiune şi de descriere
dintr-un mesaj oral, în scopul înţelegerii modului de structurare a
acestora
1. 3 sesizarea unităţilor lexicale necunoscute în fluxul vorbirii, în scopul
clarificării acestora
1. 4 sesizarea corectitudinii/ incorectitudinii gramaticale a unui enunţ
şi/ sau a formelor lexicale
1. 5 aplicarea principiilor ascultării active în manifestarea unui
comportament comunicativ adecvat
Valori şi atitudini • Cultivarea interesului pentru lectură şi a plăcerii de a citi, a gustului
estetic în domeniul literaturii
• Stimularea gândirii autonome, reflexive şi critice în raport cu diversele
mesaje receptate
• Cultivarea unei atitudini pozitive faţă de comunicare prin
conştientizarea impactului limbajului asupra celorlalţi şi prin nevoia de
a înţelege şi de a folosi limbajul într-o manieră pozitivă,
responsabilă din punct de vedere social
• Cultivarea unei atitudini pozitive faţă de limba română şi
recunoaşterea rolului acesteia pentru dezvoltarea personală şi
îmbogăţirea orizontului cultural
• Dezvoltarea interesului faţă de comunicarea interculturală
!!! Vezi şi alte programe şcolare! Consultă site-ul Ministerului Educaţiei, Cercetării,
Tineretului şi Sportului: www.edu.ro.
Obiectivele educaţionale
1. De ce să stabilim obiective?
Prezentarea obiectivelor învăţării este folositoare şi pentru elevi şi pentru profesor,
pentru că arată exact ceea ce e de dorit a fi realizat.
2. Cum pot obiectivele să-l ajute pe elev?
Obiectivele clar formulate îi ajută pe elevi să înveţe, deoarece le arată exact ce trebuie să
înveţe sau să facă. Oferă elevilor un instrument cu care să-şi verifice cele învăţate;
înseamnă că pot să răspundă la întrebarea Pot să fac asta?
3. Cum vă pot ajuta obiectivele pe dumneavoatră, ca viitori profesori?
Obiectivele clare vă ajută:
să anticipaţi rezultatele învăţării
să vă gândiţi cum puteţi să vă apreciaţi elevii
24
să vă evaluaţi strategiile de predare-învăţare
să vă planificaţi şi structuraţi materialele
4. Care este diferenţa dintre un scop şi un obiectiv?
Atât scopurile cât şi obiectivele exprimă ţinte ale învăţării. Diferenţa constă în faptul că
un scop este o enunţare mai generală. Un scop poate cuprinde mai multe obiective
diferite. Obiectivul este mai specific, este formulat cu atenţie şi grijă într-un limbaj
comportamental, astfel încât elevii să înţeleagă exact ce urmează să înveţe.
5. Cum pot fi sigur că elaborez corect obiectivele?
Există două lucruri de care ai nevoie ca să formulezi corect obiectivele. În primul rând
trebuie să ai o idee clară despre ceea ce vor trebui elevii să ştie şi să facă după ce vor termina
de învăţat. În al doilea rând, trebuie să formulezi aceste obiective într-un limbaj
comportamental sau prin verbe de acţiune, evitând verbele cu un grad mare de generalitate.
Foloseşte verbe de acţiune
Printre verbele folositoare pentru elaborarea obiectivelor se numără: enumeră,
identifică, descrie, defineşte, recunoaşte, demonstrează (o competenţă), execută (o
procedură), argumentează, calculează, analizează, clasifică, compară, derivă, etc.
Evită folosirea verbelor cu un grad mare de generalitate
Cuvintele pe care trebuie să le eviţi atunci când formulezi obiectivele sunt: a
cunoaşte, a şti, a fi familiarizat, a înţelege şi alte verbe care denumesc procese mentale.
Operaţionalizarea obiectivelor educaţionale
A operaţionaliza un obiectiv înseamnă a-l transforma în comportament observabil şi
măsurabil într-un timp limitat – o oră şcolară. (conform prof. Constantin Moise).
Modelul operaţionalizării propus de R. F. Mager
Etape: Exemplu: La sfârşitul activităţii, elevii/cursanţii vor
fi capabili:
I. Descrierea comportamentului final
-se indică, prin apel la un verb de acţiune (întotdeauna la
conjunctiv) ceea ce trebuie să ştie/ să facă elevul la sfârşitul
secvenţei de instruire.
să elaboreze două obiective operaţionale după
modelul Mager,
II. Condiţiile în care se realizează obiectivul
- ce materiale, ce instrumente, ce cunoştinţe i se pun
elevului/cursantului la dispoziţie, ce nu-i este permis să
utilizeze etc.
având la dispoziţie materialele suport,
III. Nivelul performanţei acceptabile
- reuşita minimală poate fi indicată prin impunerea unor
limite ca:
- limita temporală
- limita numerică
- limita de exactitate
alături şi de alţi indicatori ce depind de disciplina, nivelul de
pregătire al elevilor etc.
într-un timp de 5 minute.