MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVAACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN MOLDOVA

FACULTATEA FINANŢECATEDRA BĂNCI ŞI ACTIVITATE BANCARĂ

MANUALPRIVIND ELABORAREA TEZEI DE MASTERAT LA SPECIALITATEA „ ADMINISTRAREA BANCARĂ”

Autori:Stratulat Oleg, prof. univ. dr.

Cîrlan Ana, conf. univ.

Chişinău 2010

Stratulat, Oleg. Cîrlan, Ana. Manual privind elaborarea tezei de masterat la specialitatea “Administrare bancară”. – Chişinău: ASEM, 2010. – 58p.

Lucrarea a fost elaborată şi recomandată de catedra “Bănci şi activitate bancară”, pr. verb. nr.3 din 27 octombrie 2009.

Recenzenţi:Secrieru Angela, prof. univ. dr. hab., catedra “Bănci şi activitate bancară” ASEMCiobu Stela, conf. univ. dr., catedra “Bănci şi activitate bancară” ASEM

2

CUPRINS

CUVÂNT INAINTE

1. DISPOZIŢII GENERALE………………………………………………………4

2. FORMULAREA ŞI APROBAREA TEMEI………………………………….6

3. STRUCTURAREA TEZEI……………………………………………………..8

4. ELABORAREA TEZEI………………………………………………………..12

5. REDACTAREA TEXTULUI………………………………………………….15

6. EXPUNEREA TEXTULUI…………………………………………………….17

7. PERFECTAREA TEXTULUI…………………………………………………24

8. PEFECTAREA BIBLIOGRAFIEI……………………………………………37

9. SUSŢINEREA TEZEI………………………………………………………….40

10. EVALUAREA TEZEI………………………………………….………………42

BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………..45

ANEXE…………………………………………………………………………………..47

3

CUVÂNT ÎNAINTE

Finalizarea studiilor superioare universitare la ciclului II - Masterat „se

încheie cu susţinerea publică a tezei de master”1.

Evoluţiile recente în domeniul învăţământului universitar şi exigenţele actuale

faţă de aspiranţii titlurilor de master impun imperative moderne faţă de teza pentru

conferirea gradelor de calificare.

Actualul “Manual privind elaborarea, perfectarea şi susţinerea tezei de

masterat pentru studenţii ciclului II – Masterat specialitatea „Administrarea

Bancară” (în continuare – Manual) este elaborat şi aprobat de catedra „Bănci şi

activitate bancară” (în continuare - catedră) în conformitate cu competenţele

acesteia stabilite de Regulamentului cu privire la organizarea studiilor superioare

de masterat, ciclul II aprobat prin Hotărârea Guvernului Nr. 1455 din  24.12.2007.

potrivit cărora „cerinţele concrete pentru elaborarea şi susţinerea tezei de master se

stabilesc de către catedra/catedrele de profil din instituţia/instituţiile organizatoare

de masterat”2.

Menirea Manualului este prezentarea într-un mod cât mai accesibil şi detaliat

a regulilor, cerinţelor, normelor, criteriilor, uzanţelor etc. privind elaborarea,

perfectarea şi susţinerea tezei.

Manualul a fost întocmit în baza generalizării experienţei de coordonare

ştiinţifică a elaborării tezelor acumulate de la introducerea masteratului. În aşa

mod, acesta oferă răspunsuri şi soluţii la majoritatea covârşitoare a întrebărilor sau

obstacolelor care pot apărea în faţa masteranzilor şi coordonatorilor ştiinţifici în

procesul de elaborare şi susţinere a tezelor.

1 Regulamentul cu privire la organizarea studiilor superioare de masterat, ciclul II. Punctul 53 // Monitorul Oficial Nr. 5-7 din 11.01.2008.2 Ibidem. Punctul 59.

4

1. DISPOZIŢII GENERALE

Conferirea titlului de master se face de către Comisia de evaluare constituită

de către instituţiei organizatoare de masterat prezidată de preşedintele acesteia

numit de Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova, în rezultatul susţinerii cu

succes a tezei.

„Teza de master este o lucrare originală, fundamentată ştiinţific, care conţine

rezultate teoretice şi/sau experimentale în domeniul respectiv de studiu şi

cercetare”3. Ea este prezentată în formă scrisă şi elaborată prin activitatea de

cercetare independentă a masterandului.

Planul de învăţământ şi programele analitice ale disciplinelor universitare,

cu toate că au orientare preponderent didactică, includ importante elemente

ştiinţifice. Acestea se realizează pe parcursul valorificării cunoştinţelor obţinute în

cadrul lucrărilor practice, seminarelor, stagiului de practică, cercurilor ştiinţifice

studenţeşti, simpozioanelor ştiinţifice ale tinerilor cercetători şi se materializează

în exerciţii aplicative, studii de caz, analize economice, lucrări de sinteză, referate

ştiinţifice, schiţe tematice, prognoze economice, teze anuale, comunicări ştiinţifice,

articole ştiinţifice publicate în ziare, reviste, broşuri, monografii colective etc.

Forma superioară pe care o îmbracă cercetările ştiinţifice şi rezultatele obţinute în

cadrul masteratului este teza. Această lucrare ştiinţifică înglobează rezultatele

studiilor şi investigaţiilor efectuate de autor pe parcursul anilor de studii la

masterat.

Teza nu are menirea de a verifica cunoştinţele, de a reda conţinutul

materialului didactic, de a transpune cuprinsul actelor normative etc. Ea expune

materia cercetării ştiinţifice finalizate, recunoscute actuală, importantă şi necesară

3 Regulamentul cu privire la organizarea studiilor superioare de masterat, ciclul II. Punctul 58 // Monitorul Oficial Nr. 5-7 din 11.01.2008.

5

teoriei şi practicii. Nivelul tezei indică asupra abilităţii autorului în diverse aspecte:

profesional, lingvistic, logic, intelectual etc.

În comparaţie cu teza de licenţă lucrarea de absolvire a masteratului

reprezintă o cercetare avansată cu rezultate aprofundate. Este evident că cerinţele

faţă de aceasta sunt mai înalte, iar pretenţiile faţă de rezultatele teoretice şi practice

– mai riguroase.

Actele de reglementare a aspectelor ce ţin de elaborarea, perfectarea,

susţinerea şi evaluarea tezei sunt:

Legea învăţământului, Nr. 547 din 21 iulie 1995;

Legea privind dreptul de autor şi drepturile conexe nr. 293-XIII din 23

noiembrie 1994;

Hotărârea Guvernului Nr. 1455 din  24.12.2007 pentru aprobarea

Regulamentului cu privire la organizarea studiilor superioare de masterat,

ciclul II (anexa 1);

Гост 7.1—2003. Библиографическая запись. Библиографическое

описание общие требования и правила составления //

http://ru.wikisource.org;

Hotărârea Comisiei de Atestare a CNAA Nr. AT03/11 din 23 aprilie 2009

pentru aprobarea Ghidului privind perfectarea tezelor de doctorat şi

autoreferatelor;

Decizia Nr. 4/8 a Senatului ASEM din 25 martie 2009 cu privire la

optimizarea procesului de elaborare a lucrărilor în formă scrisă în ASEM //

www.ase.md

Codul de etică al ASEM // www.ase.md

Coordonarea ştiinţifică. În vederea ghidării activităţilor de elaborare a tezei,

şeful catedrei, în funcţie de tematică, desemnează fiecărui masterand un

coordonator ştiinţific.

Coordonatorul ştiinţific îndrumează masterandul în toate aspectele:

- redactarea temei;

6

- întocmirea planului calendaristic de elaborare a tezei;

- stabilirea obiectivelor cercetării;

- elaborarea planului iniţial al lucrării;

- selectarea bibliografiei;

- stabilirea surselor de date bibliografice;

- alegerea metodelor şi procedeelor de cercetare;

- expunerea materialului (atât în aspect de conţinut, cât şi în aspect

lingvistic);

- perfectarea tezei;

- structurarea comunicării şi elaborarea materialelor ilustrative pentru

susţinerea publică a tezei etc.

Coordonatorul ştiinţific avizează planul calendaristic şi planul iniţial al tezei,

supraveghează respectarea termenelor stabilite şi verifică calitatea lucrărilor

efectuate etc., evaluând masterandul la fiecare etapă şi notând aprecierile în planul

calendaristic.

Responsabilitatea privind conţinutul, ţinuta lingvistică şi perfectarea tezei îi

revine în întregime masterandului. Nerespectarea regulilor, normelor, cerinţelor

etc. atrage după sine penalizări în notare şi poate duce chiar la neadmiterea spre

susţinere.

Coordonatorul ştiinţific este responsabil personal de verificarea conţinutului,

ţinutei lingvistice şi perfectarea tezei. În competenţa coordonatorului intră

evaluarea primară a tezei, admiterea sau respingerea acesteia spre susţinere.

Se recomandă prezenţa coordonatorului ştiinţific la susţinerea tezei.

2. FORMULAREA ŞI APROBAREA TEMEI

Tematica tezelor derivă din conţinutul disciplinelor universitare incluse în

planul de învăţământ la specialitatea „Administrarea bancară”, Ciclul II Masterat

din cadrul ASEM. Acestea sunt: strategii şi politici monetare, reglementarea

7

bancară şi supravegherea prudenţială, gestiunea performanţelor şi riscurilor

bancare, reglementarea şi controlul intern al băncii comerciale, metode şi tehnici

valutar-financiare internaţionale, sisteme bancare comparate, finanţarea şi

creditarea internaţională, tranzacţii pe piaţa FOREX, teoria şi practica riscurilor

bancare, marketing bancar, inginerie financiară în bănci, gestiunea cursului

valutar şi „acoperă integral aria domeniului general de studiu, vizează domenii

interdisciplinare cu un grad avansat de noutate, conţine probleme de cercetare  la

nivel instituţional, naţional şi internaţional”4.

Tema tezei se sugerează de masterand în funcţie de preferinţele sale

profesionale şi interesele ştiinţifice, respectându-se continuitatea în investigaţiile

realizate de acesta pe parcursul studiilor şi reflectate în referatele curente la

disciplinele de specialitate, studiile de caz, tezele anuale, proiectele de specialitate,

comunicările la cercul ştiinţific studenţesc, relatările la simpozioanele ştiinţifice ale

tinerilor cercetători, publicaţiile periodice şi ştiinţifice etc.

Titlul tezei se formulează în mod laconic, reflectă ideea şi sensul principal al

investigaţiilor, redă problema cercetată, conţinutul analizei, esenţa soluţiilor,

perspectivele şi tendinţele fenomenului investigat. Spre exemplu, „Consolidarea

băncilor comerciale autohtone în condiţii de concurenţă” sau „Evoluţia şi

perspectivele sistemului bancar naţional” etc.

Totodată, se atrage atenţia asupra neadmiterii simplismului în formulări cum

ar fi: „Rolul sistemului bancar al Republicii Moldova”, „Banca Naţională a

Moldovei – organ monetar”. Titlul temei nu trebuie să poarte caracter general care

identifică domenii, instituţii, ramuri cum ar fi „Sistemul bancar al Republicii

Moldova….”, „Marketing bancar”, „Banca Naţională a Moldovei”, etc.

Titlul tezei trebuie să reprezinte denumirea unei lucrări ştiinţifice şi nu unui

articol de ziar, citat, slogan, motou etc.

4 Regulamentul cu privire la organizarea studiilor superioare de masterat, ciclul II. Punctul 56 // Monitorul Oficial Nr. 5-7 din 11.01.2008.

8

Nu se recomandă repetarea cuvintelor în denumirea tezei, folosirea

sintagmelor de tipul „contribuţii la…”, „cercetări referitoare la…”, „studiu

privind…” etc.

Pentru aprobarea temei respective studentul înaintează o cerere, modelul

căreia este prezentat în anexa 2, în care formulează propria sugestie referitor la

redacţia acestea. În urma discuţiilor coordonatorului ştiinţific cu masterandul se

înaintează propunerea comună privind denumirea lucrării. Redacţia finală a temei

tezei şi coordonatorului ştiinţific pentru fiecare masterand se aprobă la şedinţa

catedrei şi se confirmă de Consiliul facultăţii şi Ordinul Rectorului ASEM. Decizia

de aprobare a temei tezei şi coordonatorului ştiinţific se plasează pe pagina WEB a

catedrei.

Masterandul poate solicita schimbarea temei tezei numai o singură dată în

timpul studiilor de masterat, dar nu mai târziu decât cu 3 luni până la susţinerea

tezei. Schimbarea temei se aprobă de către catedra de profil, în cadrul aceluiaşi

domeniu în care a fost înmatriculat masterandul, şi nu implică modificarea duratei

studiilor.

Nu se admite repetarea temelor tezelor în redacţie identică pe parcursul a

cinci ani, indiferent de limba în care este elaborată teza.

3. STRUCTURAREA TEZEI

Lucrarea, în conţinutul ei, trebuie să posede o organizare clară şi riguroasă,

care să dovedească gândirea ştiinţifică a masterandului. Ideile exprimate în lucrare

trebuie să se înlănţuie conform unei logici certe. În acest sens, elementele de

coerenţă şi de coeziune a textului trebuie folosite în mod corect.

Structura tezei reflectă conţinutul cercetării şi este determinată de sarcinile şi

obiectivele investigaţiei. În aşa mod, structura tezei este un aspect important,

deoarece reiese din logica cercetării şi contribuie nemijlocit la redarea elocventă a

conţinutului ei.

9

În mod obligatoriu teza include Introducerea, Conţinutul de bază, Concluziile

şi Recomandările, Bibliografia, Adnotarea, Anexele.

Prefaţa în orice lucrare are menirea de a introduce cititorul în tema studiului şi

de a prezenta preliminar conţinutul ei.

Introducerea la teză are un şir de particularităţi, condiţionate de faptul că

lucrarea este forma scrisă pe care o îmbracă cercetarea ştiinţifică şi rezultatele ei.

Aşa dar, introducerea la teză redă informaţii mai extinse cu referinţă atât la teza

propriu-zisă, cât şi la cercetare în ansamblu şi rezultatele ei.

Introducerea la teză în mod obligatoriu reflectă următoarele aspecte în

succesiunea respectivă.

Actualitatea temei. Actual înseamnă că există sau se petrece în prezent, în

momentul de faţă. În aşa mod, actualitatea temei tezei reiese din valoarea

prezentă a subiectului de investigaţie, impactul absenţei soluţiilor, semnificaţia

generală a rezultatelor cercetării etc.

Uneori se confundă actualitatea cu importanţa. O temă este importantă dacă

are însemnătate, valoare, este însemnată etc.

Actualitatea are prioritate în comparaţie cu importanţa. Bunăoară, o temă

poate să fie importantă pentru teoria şi practica financiară în general, în acelaşi

timp nefiind actuală pentru prezent.

Determinarea actualităţii temei tezei este de competenţa coordonatorul

ştiinţific, care poartă responsabilitate de corectitudinea formulării, actualitatea şi

importanţa acesteia.

Scopul cercetării, care oglindeşte obiectivele generale şi particulare ale

investigaţiei efectuate, sensul studiului, ţelul urmărit.

Obiectivele studiului, care desemnează rezultatele concrete scontate în urma

analizelor, calculelor, soluţionării problemelor teoretice, metodologice, de

procedură obligaţia formulării concluziilor şi recomandărilor.

10

Obiectul investigat5, care redă domeniul, sfera, sectorul, ramura, unitatea

economică, subdiviziunea structurală în care s-au făcut examinările manifestărilor

şi urmările evoluţiilor materiei studiate.

Subiectul cercetării6, care redă materia, fenomenul, tema, procesele, formele,

stările, aspectele, cazurile, evenimentele, acţiunile, faptele, relaţiile, legăturile

investigate. Se menţionează gradul de cunoaştere a subiectului cercetat de ştiinţa

mondială şi autohtonă cu nominalizarea celor mai relevanţi savanţi în domeniu din

ţară şi peste hotare.

Metodologia cercetării, care oglindeşte întregul arsenal al metodelor şi

instrumentarului de investigaţie ştiinţifică propriu domeniului social-umanist în

general, şi tărâmului economic în particular: studiu monografic, procedeele

statistice, analiza economico-financiară, modelele economico-matematice,

calculele automatizate, etc.

Baza informaţională, care înfăţişează sursele legislative, metodologice,

monografice, ştiinţifice, de date statistice, informaţii financiare etc.

Valoarea investigaţiei, care reproduce competenţa teoretică şi relevanţa

practică a studiului efectuat, posibilităţile de aplicare a recomandărilor formulate în

ştiinţa, învăţământul economic şi practica financiară, eventualitatea implementării

inovaţiilor şi propunerilor de raţionalizare.

Aprobarea rezultatelor cercetării, care indică unde şi în ce mod au fost

expuse public rezultatele cercetării. Acestea sunt a) publicaţiile în reviste de

specialitate, ziare economice, articole în volume etc. şi b) comunicările în cadrul

simpozioanelor ştiinţifice, cercurilor studenţeşti ştiinţifice, mese rotunde, dezbateri

publice etc.(certificat de participare, programul manifestaţiei etc.) c) implementări

în practică (brevet, adeverinţă etc.) şi altele.

În cazul în care masterandul nu a participat la forumuri ştiinţifice, nu are

publicaţii şi nici documente justificatoare (programa conferinţei, adeverinţă de 5 Element, materie asupra căreia este îndreptată gândirea, activitatea intelectuală a omului; conţinutul asupra căruia este îndreptată cunoaşterea.6 Termen, utilizat în cazul dat în sensul unor judecăţi logice, reprezentând noţiunea ce desemnează obiectul gândirii.

11

implementare, certificate de participare, menţiuni, medalii etc.) la poziţia

respectivă se indica „rezultatele cercetărilor nu au fost date publicităţii”.

Structura lucrării, care îndrumează sugestiv în conţinutul lucrării, cu

indicarea denumirii fiecărui capitol cu o succintă adnotare a lui.

Conţinutul de bază a tezei tradiţional cuprinde trei capitole, care la rândul

său includ două – patru subcapitole.

Primul capitol este orientat la investigarea teoretică a obiectului cercetat, la

formularea şi expunerea conceptelor de bază, fundamentarea metodelor şi

procedeelor de analiză, descrierea indicatorilor de evaluare, argumentarea

criteriilor de calitate etc.

Al doilea capitol are un caracter pronunţat analitic; redă baza informaţională

referitor la obiectului cercetat, conţine analize aprofundate ale acestuia;

formulează concluzii intermediare şi evidenţiază probleme etc.

În capitolul trei se sugerează soluţii referitor la problemele evidenţiate, se

fundamentează programul şi politicile de acţiuni corectoare, se formulează

propuneri şi recomandări de perspectivă.

Desigur că în unele cazuri, condiţionate de specificul obiectului investigat, de

particularităţile metodelor şi instrumentelor de cercetare etc., teza poate include

mai multe capitole, iar unele capitole - mai multe sau mai puţine subcapitole.

În Concluzii şi recomandări sunt succint formulate generalizările ce decurg

din studiul efectuat, problemele evidenţiate pe parcursul investigaţiei şi

recomandările fundamentate ştiinţific de soluţionate a acestora.

Adnotarea constituie rezumatul tezei şi include informaţia privind: titlul

lucrării, numele autorului, titlul solicitat, suportul teoretic, obiectivele cercetării,

metodologia cercetării, rezultate, contribuţia personală a autorului, concluzii şi

recomandări. Adnotarea se prezintă pe o pagină în limbă română, cu traducerea

versiunii româneşti, pe altă pagină în engleză sau franceză.

Bibliografia cuprinde lista surse bibliografice, utilizate în elaborarea tezei.

12

Anexele cuprind materialul auxiliar şi secundar, dar necesar pentru

dezvăluirea şi argumentarea ideilor expuse în conţinutul de bază al tezei.

Numărul de pagini orientativ pentru fiecare compartiment al tezei poate fi:

Tabelul 3.1Compartimentul Numărul de pagini

Foaia de titlu 1Lista abrevierilor 1Cuprinsul 1Introducere 4Capitolul I 18 - 21Capitolul II 19 - 23Capitolul III 18 - 21Concluzii şi recomandări 4Bibliografie 4Total text de bază 70-80Anexe până la 25% din textul de bazăAdnotare 2

Prin înglobarea în lucrare a tuturor compartimentelor indicate aceasta obţine

definitivare şi integritate.

4. ELABORAREA TEZEI

Activităţile legate de teză se încadrează într-un proces unic, constituit dintr-o

suită de etape, durata cărora este strict stabilită în timp. Principalele activităţi

desfăşurate în procesul de elaborare a tezei sunt:

Tabelul 4.1

Nr. Conţinutul activităţilor

Termenul de executare

Forma rezultatelor activităţilor

1. Înaintarea propunerilor referitor la tema tezei de către masterand

1 februarie – 15 aprilie, semestrul II

Cerere

2. Înaintarea propunerii comune referitor la tema tezei a masterandului şi coordonatorului ştiinţific

1 – 15 septembrie, semestrul III

Cerere

3. Aprobarea temei tezei şi coordonatorului ştiinţific fiecărui masterand la şedinţa catedrei

16-30 septembrie, semestrul III

Cerere

4. Confirmarea temei tezei şi octombrie, Cerere

13

coordonatorului de Consiliul Facultăţii semestrul III5. Stabilirea obiectivelor cercetării,

aprobarea planului iniţial al tezei şi planului calendaristic al activităţilor

16septembrie – 15 octombrie, semestrul III

Planul iniţial şi planul calendaristic

6. Selectarea şi studierea literaturii de specialitate

16 octombrie – 15 noiembrie, semestrul III

Lista bibliografiei

7. Colectarea datelor statistice şi materialului practic

16 noiembrie - 15 decembrie, semestrul III

Baze de date

8. Elaborarea şi prezentarea primului capitol coordonatorului

15 decembrie -15 ianuarie, semestrul III

Text pe foi format A4

9. Elaborarea şi prezentarea capitolului doi coordonatorului

16 ianuarie - 15 martie, semestrul IV

Text pe foi format A4

10. Elaborarea şi prezentarea capitolului trei coordonatorului

16 martie – 15 aprilie, semestrul IV

Text pe foi format A4

11. Elaborarea şi prezentarea Introducerii şi Concluziilor şi Recomandărilor coordonatorului

16 – 30 aprilie, semestrul IV

Text pe foi format A4

12. Perfectarea tezei 1- 10 mai, semestrul IV

Teza copertată

13. Acceptarea tezei şi elaborarea avizului de către coordonatorul ştiinţific

11-15 mai, semestrul IV

Avizul

14. Depunerea tezei la catedră 15 mai, semestrul IV

Înregistrarea de evidenţă

15. Elaborarea comunicării şi pregătirea materialelor ilustrative pentru susţinere

16-30 mai, semestrul IV

Text scris, prezentare în PPT, materiale ilustrative etc.

16. Susţinerea publică a tezei 1 iunie, semestrul IV

Evaluarea finală şi conferirea titlului

Fiecare masterand întocmeşte Planul calendaristic de elaborare a tezei

potrivit modelului din anexa 3, îl coordonează cu coordonatorul ştiinţific.

Coordonatorul ştiinţific prezintă Planul calendaristic spre aprobare şefului

catedrei.

Respectarea termenelor de încheiere a activităţilor stabilite în Planul

calendaristic este o obligaţie de bază a masterandului şi un criteriu de evaluare de

către coordonatorul ştiinţific.

14

Planul calendaristic se anexează la teză, fiind, de rând cu Avizul

conducătorului ştiinţific, documente obligatorii pentru admiterea tezei spre

susţinere.

Odată cu formularea temei se stabilesc obiectivele cercetării care clar şi

concret redau ce se urmăreşte în arie teoretică şi practică, ce probleme vor fi

soluţionate, ce recomandări vor fi formulate în teză.

Este important de a înţelege că cercetarea efectuată în domeniile bancar,

monetar, valutar posedă anumite particularităţi care trebuie să se evidenţieze

pregnant în lucrare.

În primul rând, conceptele monetar-creditare care constituie subiectul

cercetării nu sunt tratate şi acceptate univoc în literatura de specialitate. Aceasta

impune evidenţierea şi argumentarea poziţiei autorului asupra fenomenului

investigat, deducerea conceptelor în baza polemicii cu autori remarcaţi în

problematica tezei.

În al doilea rând, în teză trebuie să prevaleze metodele de cercetare proprii

domeniului, şi anume: analiza statistică, comparaţia, modele econometrice etc. Nu

se admit exagerări în utilizarea analizei monografice, redării materialului de

manual etc.

În al treilea rând, autorul, având în vedere existenţa multiplelor incertitudini şi

varietăţi a procedeelor şi metodelor de analiză, trebuie să expună clar mijloacele

de analiză a subiectului cercetat, metodica calculării indicatorilor, esenţa şi

interpretarea criteriilor de evaluare a stării de lucruri.

În al patrulea rând, subiectul cercetării trebuie redat şi analizat în baza

informaţiilor valorice, ceea ce impune prezentarea în lucrare a bazelor de date

pentru anumite perioade, şi anume pentru ultimii cinci ani, înglobate în tabele.

Ilustrarea tendinţelor în evoluţii în mod obligatoriu trebuie făcute prin construirea

diagramelor în forme diferite.

Aceste considerente determină structura logică a lucrării, redate în Planul

iniţial al tezei, un model al căruia este prezentat în anexa 4.

15

Masterandul lucrează asupra tezei individual, acesta reflectând integral munca

autorului. Fiecare compartiment al tezei în termenul stabilit îl prezintă în formă

scrisă coordonatorului ştiinţific. Obiecţiile critice ale coordonatorului ştiinţific sunt

luate în consideraţie de autor la definitivarea lucrării.

Materialul inclus în teză trebuie să fie original. Autorul îşi asumă respectarea

dreptului de autor. Potrivit Legii privind dreptul de autor7 este posibilă utilizarea

informaţiei fără acordul autorului şi fără recompensă financiară a unui segment de

text până la 400 cuvinte sau a unui set de segmente de texte până la 300 de cuvinte

fiecare, dar nu mai mult de o coală de tipar în total, cu referinţă obligatorie la sursa

bibliografică.

În acest sens amintim că conform prevederilor p. 4 art. 20 al Codului de Etică

universitară al ASEM „plagierea tezei de masterat se sancţionează cu anularea

examenului"8.

Pe parcursul elaborării tezei masterandul trebuie să respecte disciplina, să

execute indicaţiile coordonatorului ştiinţific, să manifeste atitudine responsabilă

faţă de obligaţiile sale.

5. REDACTAREA TEXTULUI

Redactarea, în sensul larg al cuvântului, înseamnă întreaga alcătuire a lucrării

care exprimă mesajul autorului. Substanţa lucrării este ţesută din ideile,

constatările, aprecierile, consideraţiile, motivările, argumentele, propunerile,

soluţiile, recomandările concepute, elaborate şi formulate în perioada cercetării şi

expuse în succesiune logică.

Redactarea, fiind un proces complex, implică:

- determinarea problematicii ce face obiect al cercetării;

7 Legea privind dreptul de autor şi drepturile conexe nr. 293-XIII din 23 noiembrie 1994// Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 13/124 din 02.03.95.8 Codului de Etică universitară al ASEM // www.ase.md/integritatea.

16

- ierarhizarea problematicii în funcţie de obiectivele pe care autorul îşi

propune să le promoveze;

- selectarea şi gruparea materialului bibliografic;

- fasonarea şi ilustrarea datelor statistice;

- cizelarea frazelor, alegerea cuvintelor, formularea expresiilor.

Procedând astfel, se va forma un schelet al alcătuirii lucrării, care va fi

îmbrăcat în fraze ce însoţesc constatările, aprecierile, deducţiile, recomandările

privind problematica cercetată.

În cursul acestui demers în textul scris se vor intercala şi alte forme de

reprezentare a fenomenului studiat cum ar fi tabele, diagrame etc. accentuând sau

demonstrând ideile promovate.

Accentuăm separat semnificaţia poziţiei personale a autorului lucrării.

Aprecierile proprii privind evoluţia şi perspectiva fenomenului studiat, care poate

lua forma unor caracterizări semnificative individuale, a unor propuneri de

soluţii, scot în evidenţă abilităţile autorului de cunoaştere şi orientare în domeniul

problematicii studiate. Studentul poate să-şi afirme poziţia propria şi prin

contrapunerea diverselor puncte de viziune a problematicii, selectate din surse

bibliografice.

Pe parcursul cercetării, unele din elementele considerate foarte interesante într-

o primă etapă a studiului, îşi pierd însemnătatea sau chiar valabilitatea, în etapele

ulterioare, prin extinderea sferei de cercetare şi aflarea unor alte surse, mai recente,

mai aprofundate, mai reale sau mai la obiect. În acest context, materialul selectat

trebuie sa fie revăzut pentru a se încadra în limitele de volum a tezei, dar şi pentru a

evita dublările de tratări a unor idei, lăsând în relief esenţa cea mai valoroasă a

lucrării.

În aşa mod, pentru a scoate în evidenţă esenţa problemei studiate se poate utiliza

următorul algoritm de cercetare:

- caracteristica teoretică a obiectului studiat, cu trecerea în revistă a celor mai

relevante opinii ale specialiştilor remarcaţi în domeniu potrivit materialului

17

bibliografic;

- fundamentarea instrumentarului de analiză a obiectului cercetat: indicatori,

metode, procedee;

- argumentarea criteriilor de optim al obiectului cercetat şi a eficienţei economice

a funcţionării acestuia;

- analiza reală, potrivit metodologiei fundamentate în prima parte a lucrării, în

baza materialului factologic ce caracterizează obiectul studiat (conjunctura

economică curentă, cadrul legal în vigoare, evoluţia în perioada de referinţă,

starea actuală etc);

- aprecierea critică a stării actuale a obiectului şi subiectului cercetării prin

confruntarea cu criteriile de optim;

- constatarea deficienţilor, neajunsurilor, defectelor, dezavantajelor, situaţiilor

dificile, impedimentelor, inconvenientelor în dezvoltarea şi funcţionarea

subiectului cercetat;

- formularea şi argumentarea recomandărilor de remediere, îmbunătăţire,

perfecţionare, eficientizarea, consolidare a tendinţelor pozitive în evoluţia

subiectului cercetat utilizând diverse modalităţi: practici internaţionale, modele

economico-matematice etc.;

- inserarea suitei de acţiuni de modernizare, perfecţionare, ajustare etc. şi

determinarea efectelor preconizate.

Potrivit acestui algoritm se elaborează cuprinsul tezei, un model al căruia

este prezentat în anexa 5.

În aşa mod, rezultatul redactării textului se materializează în expunerea concisă

a rodului cercetărilor efectuate în cadrul elaborării tezei.

6. EXPUNEREA TEXTULUI

Tezele se scriu în limba de studiu – română sau rusă. Textul tezei trebuie să

fie expus în conformitate cu normele ortografice în vigoare a limbii respective.

18

În continuare atragem atenţia asupra insuficienţilor frecvent întâlnite în

expunerea textuală în limba română.

Semnele diacritice. Folosirea semnelor diacritice (căciula, circumflexul,

virgula, punctul) este obligatorie. Conform normei stabilite de Academia de Ştiinţe

a Moldovei în 2010, se scrie cu [î] la începutul cuvintelor (început, întreg), la

sfârşitul cuvintelor (a hotărî, a coborî) şi în cuvintele derivate cu prefixe

(neînţeles, a preîntâmpina). În toate celelalte situaţii se foloseşte [â] (rând, stânga,

hotărâtor, ducând).

Numele proprii urmează forma decisă de purtătorii lor sau potrivită

ortografiei din limba de origine, cu excepţia numelor istorice, mitologice,

religioase şi geografice intrate în uz sub o formă românizată bine consacrată.

Forma unor nume proprii sau a unor neologisme trebuie verificată într-o lucrare

normativă: Sârbu (dar şi: Sîrbu), Alecsandri, Charlotte Brontë, Londra (nu:

London), Florenţa (nu: Firenze).

Articolul enclitic, este un articol hotărât care se aşează la sfârşitul unui

cuvânt, sau desinenţa de plural se adaugă la abrevieri sau la cuvintele greu

flexionabile – cu cratimă: TVA-uri; Incasso-ul; Bussines-ul; doi-ul; sine-le.

Junctura, reprezintă legătură, loc de unire, joncţiune, se face cu cratimă în

cazul împrumuturilor şi al numelor de locuri a căror finală prezintă deosebiri între

scriere şi pronunţare: acquis-ul, Bruxelles-ul, show-uri, head office-ul.

Se recomandă însă ataşarea fără cratimă a articolului sau desinenţei la

cuvinte adaptate sau neadaptate, terminate în litere din alfabetul limbii române

pronunţate ca în limba română: trenduri, brokerul, dealeri, boardul.

Literă mică se foloseşte în următoarele cazuri:

a) după două puncte, în afară de cazul în care semnul precedă vorbirea

directă sau un citat. Exemplu: „Se cere o soluţionare mai rapidă şi

eficientă a marilor provocări ale secolului: marile decalaje în dezvoltare,

securitatea regională şi globală, problemele de mediu”;

19

b) în scrierea funcţiilor şi calităţilor, oricât de importante, precum şi numele

domeniilor la care se referă funcţiile. Exemplu: „prim-ministru,

preşedinte de onoare, secretar general, ministru de externe, lector

universitar”;

c) în scrierea denumirilor de sisteme economico-sociale, epoci geologice,

perioade istorice relativ slab individualizate, războaie care nu au nume

unice. Exemplu: „capitalism, mezozoic, epoca modernă, războaie

balcanice”;

d) în scrierea denumirilor de discipline de învăţământ sau nume de ştiinţe.

Exemplu: „ economia politică, matematică”;

e) în scrierea substantivelor care nu fac parte din numele propriu al

entităţilor geografice şi administrativ-teritoriale. Exemplu: „râul Nistru,

raionul Râbniţa, satul Butuceni”.

f) în scrierea unor abrevieri: a.c. (anul curent), art. (articol), m (metru), cca.

(circa), a.a. (în anii).

Literă majusculă se foloseşte în următoarele cazuri:

a) la începutul unui citat precedat de două puncte şi încadrat de ghilimele:

Kiriţescu, Costin afirmă: „Credit. Relaţie bănească între o persoană fizică

sau juridică numită creditor, care acordă unei alte persoane, debitorul, un

împrumut în bani sau care vinde mărfuri/servicii pe datorie, în general cu o

dobândă stabilă în funcţie de riscul pe care-l asumă creditorul sau de

reputaţia debitorului.”

b) evenimente istorice majore, inclusiv războaiele de anvergură sau cele care

au un nume unic, marile epoci istorice, chiar dacă nu reprezintă evenimente,

manifestări ştiinţifice/culturale/artistice/politice: Evul Mediu, Simpozionul

Internaţional de Tinerilor Cercetători, Conferinţa Ştiinţifică Internaţională

din ASEM;

20

c) toate cuvintele din structura numelor de instituţii/organizaţii/ţări se scriu cu

majusculă, cu excepţia cuvintelor de legătură: Facultatea de Finanţe, Banca

Naţională a Moldovei, Ministerul Economiei şi Comerţului.

Se scrie cu majusculă numai primul cuvânt din structurile:

a) denumiri ale organismelor de conducere şi ale compartimentelor din

instituţii: Catedra bănci şi activitate bancară, Catedra de limbi străine,

Consiliul ştiinţific, Departamentul marketing, Departamentul resurse

umane.

b) titluri de publicaţii periodice, opere, emisiuni radio-TV, documente, medalii,

premii: Evenimentul zilei, Declaraţia universală a drepturilor omului,

Premiul Nobel pentru economie.

Se preferă scrierea abrevierilor alcătuite din iniţiale majuscule fără puncte:

SUA (dar şi: S.U.A.), BNM (dar şi B.N.M.), CEC (dar şi: C.E.C.), dar se scriu

numai fără punct abrevieri de tipul: GMT (Greenwich Mean Time), TVA (taxa pe

valoarea adăugată), CV (curriculum vitae) precum şi abrevieri ale unităţilor de

măsură, mărimilor fizice, punctelor cardinale, elementelor chimice: kg (kilogram),

f (forţă), N (nord), O (oxigen).

Nu se scriu cu punct între litere abrevierile care conţin fragmente de cuvânt:

AGROINDBANK, MOLDASIG, MOLDEXPO.

Prefixele de tipul supra, anti, hiper, super etc. se unesc cu substantivul sau

adjectivul următor direct, fără cratimă; totuşi, cratima va fi menţinută în cazul

alăturării aceleiaşi vocale sau consoane: supraîncărcat, anti-inflaţionist, hiper-

realist, hiperinflaţie.

Numeralele cardinale se scriu întotdeauna cu litere, cu excepţia situaţiilor când

apare o argumentare cantitativă, matematică ori ştiinţifică evidentă (măsurători,

calcule exemplificate etc.) sau când se introduc date calendaristice. Vom lua în

considerare patru aspecte fundamentale.

- Legea cu privire la Banca Naţională a Moldovei nr. 548-XIII din 21.07.95 //

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.56-57/624 din 12.10.1995 stipulează…;

21

- în textele ştiinţifice, pentru mii, zeci de mii, milioane etc. se folosesc spaţii,

nu puncte: 1 000;

- secolele se scriu folosind cifre romane, cu articole şi fără prescurtări (secolul

al XXI-lea), dar secolul I şi secolul XX se scriu fără articole;

- se scriu de asemenea fără articole mileniile (mileniul III).

Semnul de punctuaţie virgula. O regulă foarte generală de folosire a virgulei

este că un cuvânt/grup de cuvinte/propoziţie se pune întotdeauna între virgule dacă

se poate omite, fără a afecta sensul general al propoziţiei sau al frazei.

Nu se foloseşte virgulă între cuvinte sau propoziţii coordonate prin şi,

sau/fie/ori. Drept urmare, nu se foloseşte virgulă înainte de abrevierea etc., care

înseamnă et cetera/et caetera (şi ceilalţi/şi celelalte).

Se va pune virgulă înainte de dar, ci, însă, iar, dimpotrivă, din contră/din

contra, precum şi înainte de deci, aşadar, prin urmare, în concluzie, în consecinţă.

Nu se aşează între virgule conjuncţii adversative şi concluzive ca însă, deci,

dar se pun între virgule (aşadar, prin urmare, în concluzie, în consecinţă), precum

şi structuri adverbiale de tipul totuşi, cu toate acestea, de altfel.

Se foloseşte obligatoriu virgula înainte de un adverb/locuţiune adverbială cu

caracter explicativ, de tipul: adică, anume, şi anume, cu alte cuvinte, mai bine-zis,

mai bine-spus.

În vorbirea directă (de exemplu, un citat) stă între virgule, eventual linii de

pauză: „Globalizarea şi regionalizarea,” se afirmă în lucrarea menţionată,

„evoluează în cadrul unui accentuat proces de interdependenţă şi de concurenţă

pe o piaţă internaţională tot mai exigent”.

Semnul punct şi virgulă se foloseşte:

pentru a despărţi idei distincte în cadrul aceleiaşi fraze: „Mai târziu

încrederea se manifestă încă pentru câteva monede naţionale, fapt ce a

condiţionat apariţia unor valute de largă circulaţie internaţională şi a avut

impact asupra sistemelor monetare naţionale: pentru garantarea banilor–

semn naţionali, de rând cu aurul şi efectele comerciale publice, se foloseşte

22

şi valuta, banii-semn al altei ţări; aceştia devin garanţie pentru emisiunea

de bani-semn naţionali”;

pentru a evita ambiguitatea de interpretare. „Nu trebuie să aprofundăm prea

mult ca să vedem greşeala; ca s-o corectăm însă e nevoie de timp”.

Semnul două puncte se foloseşte:

când urmează o enumeraţie, eventual după cuvinte precum: precum, ca,

următorii/următoarele, de exemplu, de pildă, cum ar fi;

când urmează un citat, mai ales după un verb al zicerii: printre cele mai

principale trăsături ale creditului vom menţiona: credibilitatea,

rambursabilitatea, caracter plătibil, garantarea, destinaţia, acordarea la

scadenţă, consemnarea creditului;

când un cuvânt/grup de cuvinte reia cele spuse anterior (structuri apozitive):

trebuie rezolvată o problemă majoră: ieşirea din criza economică.

Dacă dintr-un citat se elimină un fragment considerat irelevant (trunchierea

citatului), acest lucru se reprezintă prin puncte de suspensie cuprinse între

paranteze drepte: ”[...]. Atenţie la posibilele distorsiuni de sens ale textului citat

prin trunchiere!”

Pentru a asigura standarde minime de calitate, ţările din regiune au folosit

sistemul acreditării, după modelul american. Se pune acum problema de a se crea

[...] sisteme de management al calităţii în fiecare instituţie, coordonate de o agenţie

centrală.

Dacă se omite partea iniţială a unui citat şi, prin urmare lipseşte un cuvânt

absolut necesar pentru înţelegerea textului, el se aşează între paranteze drepte în

interiorul citatului: „[Economia] va avea de suferit ca urmare a acestor

fenomene.”

Disjuncţia (sau) se poate indica prin bară oblică, care nu este precedată sau

urmată de blanc (spaţiu alb care desparte două cuvinte tipărite): cuprins/sumar.

23

Cratima ocupă jumătate dintr-un blanc şi stă între cuvinte, fără blancuri, pe

când linia de pauză ocupă tot spaţiul unui blanc şi stă între blancuri: dându-l

(cratimă), cuvânt – cuvânt (linie de pauză).

În cazul scrierii unor intervale spaţiale sau temporale, cratima dintre

elemente ţine locul cuvintelor între... şi, deci este o exprimare pleonastică dacă se

foloseşte între înainte de cele două elemente relaţionate prin cratimă: între 2005 şi

2009 sau în perioada a. a. 2005-2009 (nu: între 1993-1995).

Se va evita folosirea parantezelor în paranteze (al doilea rând de paranteze

fiind eventual înlocuit cu linii de pauză), ca şi frazele complet închise în paranteze;

dacă însă acestea din urmă par uneori de neocolit, punctul final se va plasa înainte

de închiderea parantezei.

Se va evita dublarea (şi, în orice caz, triplarea) semnelor de punctuaţie

(punct sau virgulă după „?” sau „!”); în nici un caz nu se va pune virgula înainte de

linia de pauză ori de paranteză.

Semnul de punctuaţie final (punct, puncte de suspensie, semnul exclamării

şi al întrebării) stă înainte de ghilimele dacă textul între ghilimele constituie un tot

şi după ghilimele când textul reprodus e integrat în frază: „Rata rezervelor minime

obligatorii va creşte”, menţionează reprezentantul Băncii Naţionale a Moldovei.

Reprezentantul Băncii Naţionale a Moldovei menţionează că rata rezervelor

minime obligatorii „va creşte”.

Citatul în citat se va organiza grafic în următoarea ordine a ghilimelelor:

ghilimele rotunde jos („) – ghilimele ascuţite/franceze (« ») – ghilimele rotunde sus

(”). Citatul din citat nu va fi niciodată un titlu sau un nume de instituţie, care se

scriu cu litere italice, aldine sau subliniat. Se afirmă în document: „Ca rezultat al

Tratatului Uniunii Europene, al cărui Articol B se referă la noţiunea de «cetăţenie

a Uniunii» ca la un obiectiv de atins, aceasta idee a devenit o nouă parte a

Tratatului CE.”

Când trimiterile bibliografice sunt făcute în continuarea fragmentului citat

în textul continuu, ele se închid între paranteze, iar punctul stă după paranteze:

24

„Sistemul de credit reprezintă totalitatea relaţiilor de credit, a formelor, metodelor

şi normelor de acordare a creditelor, existente în economia naţională şi realizate

prin aparatul bancar (Kiriţescu, Costin. Monedă. Mică enciclopedie. - Bucureşti:

Editura enciclopedică, 1998.-P.247).”

7. PERFECTAREA TEXTULUI

Textul reprezintă exprimarea în scris şi constituie cuprinsul tezei.

Expunerea materialului în teză se face de la persoana întâi plural, într-un

limbaj profesional accesibil şi explicit.

Lucrarea trebuie redactată într-un limbaj ştiinţific adecvat domeniului de

cercetare abordat. Se vor evita particularităţile limbajului colocvial: cuvinte şi

expresii populare, familiare sau de argou şi jargon, folosirea formelor care evită

hiatul (la-nceput, de-acolo, care-i), un stil prea colorat şi metaforic. Nu sunt

admise greşeli gramaticale de redactare (acord, punctuaţie, lexic etc.).

Autorul are obligaţia de a verifica dacă datele, termenii folosiţi, numele

proprii, citatele, titlurile (în limba română şi în alte limbi) sunt corecte.

Autorul trebuie să fie consecvent în exprimarea ideilor, în folosirea

termenilor, a numelor proprii, a datelor, precum şi a punctuaţiei şi a elementelor de

structură a lucrării. Consecvenţa este necesară şi în privinţa tipurilor de evidenţieri

grafice folosite (litere italice, litere aldine sau sublinieri).

Termenii tehnici de origine străină neadaptaţi, consacraţi de lucrările de

specialitate, nu se traduc, dar, dacă se foloseşte o sursă bibliografică străină, este

posibilă o încercare de traducerea unor termeni noi, cu condiţia ca cei din limba de

origine să fie prezenţi alături. În ambele cazuri, se recomandă scrierea acestor

termeni cu litere speciale (de regulă italice).

La cele menţionate mai sus, adăugăm următoarea observaţie, care nu este

deloc lipsită de importanţă: notarea semnelor diacritice româneşti este obligatorie.

25

Un text românesc în care ă se confundă cu a nu face o impresie bună, dă o notă de

neglijenţă.

Propoziţiile se construiesc corect din punct de vedere gramatic. Tuturor

propoziţiilor trebuie să le revină un anumit rol în elucidarea temei.

Nu se admite includerea materialului fără referinţă la temă, secundar,

neimportant sau care redă noţiuni didactice de manual. O deosebită atenţie

necesită evitarea repetărilor, utilizării frecvente a unora şi aceloraşi cuvinte etc.

Înserarea textului are loc pe hârtie albă, format A4, dimensiunea 21,0 x 29,7

mm. Setarea paginii (page setup) se va face astfel:

- sus (top) – 25 mm;

- jos (bottom) – 25 mm;

- stânga (left) - 30 mm;

- dreapta (right) – 15 mm:

Corpul de literă (mărimea fontului/font size) va fi de 12 puncte; spaţiul dintre

rânduri (line spacing) va fi de un rând şi jumătate (1,5).

Teza de licenţă se redactează computerizat cu utilizarea caracterelor Times

New Roman. Textul se nivelează după ambele câmpuri laterale.

În teză nu se admit însemnări, corecţii, conturări de litere, ştersături, pete,

adăugări la pagină etc.

Caracterul literelor:

a) literele cursive/italice se folosesc în următoarele situaţii:

- cuvinte/pasaje în alte limbi citate în text;

- titluri de cărţi sau de periodice, în text sau în notele bibliografice/de

subsol (nu se marchează cu ghilimele);

- un cuvânt/pasaj, pentru a fi scos în evidenţă (facultativ).

b) literele aldine/aldine se folosesc astfel:

- pentru titlurile de capitole sau subcapitole;

- pentru a evidenţia acele cuvinte/sintagme/pasaje considerate foarte

importante;

26

c) sublinierea cu o linie se foloseşte pentru a scoate în relief cuvinte/

sintagme/pasaje care exprimă puncte de vedere esenţiale sau care

introduc o terminologie specială.

Spaţiile de dinainte sau de după semnele de punctuaţie (blancuri):

a) se lasă spaţiu liber după:

- virgulă cuvânt, cuvânt;

- punct cuvânt. Cuvânt;

- semnul întrebării cuvânt? Cuvânt;

- semnul exclamării cuvânt! Cuvânt/cuvânt;

- două puncte cuvânt: cuvânt;

- punct şi virgulă cuvânt; cuvânt;

- puncte de suspensie cuvânt... cuvânt/Cuvânt;

b) se lasă spaţiu liber atât înainte, cât şi după:

- linie de pauză cuvânt – cuvânt.

c) nu se lasă spaţiu liber în cazul semnelor:

- cratimă cuvânt-cuvânt;

- ghilimele „cuvânt” «cuvânt».

La sfârşitul fiecărui element dintr-o enumeraţie aşezată în pagină ca

subdiviziune se poate folosi semnul punct şi virgulă şi, în acest caz, după ultimul

element se poate folosi punct.

Nu se folosesc prescurtări în textul lucrării (în afara celor acceptate în

limbajul ştiinţific, uneori cu caracter internaţional, de tipul etc., op.cit., id., ibid.)

Imprimarea textului pe hârtie trebuie să fie calitativă (literele, semnele,

formulele, figurile trebuie să aibă aceeaşi intensitate pe parcursul rândului, paginii,

lucrării în ansamblu, indicii formulelor să fie clar vizibili). Tipărirea tezei trebuie

făcută la imprimantă laser cu (cerneală de bună calitate şi cu vizibilitate maximă).

Printarea pe computer se face pe acelaşi tip de hârtie (albă, cu aceeaşi

granulaţie, de minimum 80, şi de aceeaşi grosime) şi pe o singură faţă a colii de

hârtie.

27

Numerotarea paginilor. Toate paginile tezei, inclusiv cele care conţin

fotografii, figuri, anexe se numerotează (chiar dacă numărul nu este printat, ca în

pagina de titlu, el se va lua în calcul la numerotarea celorlalte pagini) în ordinea

obişnuită, începând cu foaia de titlu şi terminând cu ultima pagină. Nu se admite

lipsa paginaţiei sau repetarea numărului, inclusiv gen 9a, 10.1 etc. Paginile vor fi

numerotate cu cifre arabe, în partea dreaptă de jos a fiecărei pagini (cifrele drepte

şi fără punct/paranteză/linii oblice/linii de pauză etc.). Prima pagină se consideră

foaia de titlu, nu se înscrie pe ea numărul.

Numerotările din interiorul textului. Pe parcursul expunerii textului apare

necesitatea de expunere a componentelor unui fenomen, de trecere în revistă a unor

elemente etc. De regulă, acestea se expun fără a se numerota. La numerotare se

apelează numai în cazurile de necesitate, când aceasta are importanţă atât potrivit

cantităţii (Exemplu: cota are trei valori: 1) 10%; 2) 15%; 3) 22%), sau potrivit

calităţii (Exemplu: Importanţa evenimentului este subliniată de trei motive: a)

participanţii; b) timpul; c) locul desfăşurării.). Numerotarea poate fi făcută prin

cifre arabe, separate cu paranteză; litere mari, separate prin punct sau paranteză;

litere mici de asemenea separate prin punct sau paranteză.

În numerotările intertextuale nu se admite utilizarea a diferitor semne de

numerotare: „▲” „”, „*”, „” etc. Toate numerotările se realizează cu ajutorul

semnului „-”.

Abrevierea este cuvântul sau grupul de cuvinte prescurtate utilizate în

expunerea textului. Există câteva modalităţi de prezentare a semnificaţiei

abrevierilor. În teză se va folosi procedeul potrivit căruia se va întocmi o listă care

se va plasa înaintea cuprinsului pe o foaie aparte. Nu se admit abrevieri în cuprins

şi titlurile capitolelor şi subcapitolelor. În lista de abrevieri acestea se aliniază în

ordine alfabetică, interval 1,0, font 12 pt. Cuvântul abreviat se scrie cu bold.

Exemplu de perfectare a abrevierilor:

AID – Asociaţia Internaţională pentru Dezvoltare;BCE – Banca Centrală Europeană;

28

BERD – Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare;BFR - Banca Federală de Rezervă; BIRD –Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare;BNM – Banca Naţională a Moldovei.

Capitolul reprezintă diviziunile mai mari ale tezei.

Perfectarea denumirilor capitolelor. Titlurile capitolelor se scriu cu litere

aldine (bold) majuscule font – 14pt, plasându-se la centru paginii fără a se încheia

cu punct. În denumirile compartimentelor tezei nu se utilizează cuvintele

„Capitol”, „Paragraf” sau semnul §, „Secţiune”, „Dimensiune” etc.

Numerotarea capitolelor. Fiecare compartiment al tezei se numerotează.

Capitolele se numerotează cu numere simple în succesiune de ordine folosindu-se

cifrele arabe. După număr se pune punct. Exemplu:

”…

1. ABORDĂRI TEORETICE PRIVIND POLITICA MONETARĂ …”

Subcapitolul reprezintă diviziunea (unitară) a unui capitol.

Perfectarea denumirilor subcapitolelor. Denumirea subcapitolelor se scriu

cu caractere mari, font – 12pt, aldine, plasându-se la centrul paginii fără a se

încheia cu punct.

Numerotarea subcapitolelor. Componentele capitolelor - subcapitolele –

numai se numerotează cu cifre arabe, numărul fiind compus din două elemente:

numărul capitolului din care face parte şi numărul de ordine a subcapitolului în

cadrul capitolului respectiv, acestea separându-se între ele şi de denumire prin

punct. . Exemplu:

“…

1.1. CONCEPTE MODERNE ALE POLITICII MONETARE

…”

Intervalul dintre rânduri în titlurile capitolelor, subcapitolelor, figurilor şi

în textul referinţelor şi legendelor este de 1,0.

29

Referinţa reprezintă o informaţie, lămurire, explicaţie care îmbracă forma

unei trimiteri (note) în josul paginii unui text sau la sfârşitul lui, ce indică o carte,

o revistă, un raport, precizări, comentarii (uneori polemice) etc. pentru confruntare

sau consultare.

Necesitatea referinţelor. Cercetarea ştiinţifică se sprijină pe informaţii

obiective, date precise, fapte istorice veridice, clauze juridice exacte, idei ale

savanţilor expuse corect sau pe materiale care reprezintă proprietate a unor

persoane fizice şi/sau juridice etc. Toate acestea sunt culese din anumite surse. În

aşa mod, pentru asigurarea identităţii şi concordanţei celor expuse cu sursele lor,

pentru delimitarea efortului autorului la rezultatele cercetării de la aportului altor

exploratori, pentru garantarea inviolabilităţii proprietăţii intelectuale în expunerea

textului se apelează la referinţe.

Perfectarea referinţelor. Există mai multe modalităţi de perfectare a

referinţelor. În teză se va utiliza opţiunea oferită de programul Word, care

perfectează referinţa în subsolul paginii, numerotând-o în ordinea expunerii în text.

În aşa mod, notele de subsol (footnotes) se realizează la calculator prin

succesiunea: fixarea cursorului în text la locul unde trebuie să apară numărul de

ordine a notei, setarea opţiunii Insert, ulterior Reference şi în final Footnote.

După tastarea OK în subsol apare numărul de ordine a referinţei după care se

inserează cu font 10 denumirea sursei.

Pentru simplificarea referinţelor, în teză se folosesc o serie de notări cu

caracter internaţional, unele dintre ele abreviate (scrise cu caractere italice), cum ar

fi idem, ibidem, apud etc.

Idem (din lat. acelaşi) se foloseşte în cazul în care autorul este acelaşi ca în

nota precedentă, dar este citat cu altă lucrare. Idem substituie numele autorului.

Această expunere îmbracă forma: Idem, [numele lucrării], [pagina/paginile].

Exemplu: Idem, Monedă. Credit. Bănci. - Bucureşti: Editura Didactică şi

Pedagogică, R. A., 2003. –P. 7.

30

Ibidem (din lat. tot acolo, în acelaşi loc) apare atunci când există trimiteri

succesive la acelaşi autor şi aceeaşi lucrare. Ibidem substituie întreaga descriere

bibliografică a sursei cu excepţia paginii. Această expunere îmbracă forma:

ibidem, [pagina/paginile]. Exemplu: Ibidem, [P.7] Dacă între prima trimitere şi

următoarea s-a intercalat o altă notă, menţiunea ibidem nu mai este valabilă.

Apud (din lat. după, la) se întrebuinţează când se citează un autor nu din sursa

originală, dar din altă lucrare semnată de un altul. Această expunere îmbracă

forma: Apud, Descrierea bibliografică a sursei citate, paginile. Exemplu: Apud,

[Basno C., Dardac N., Floricel C. Monedă. Credit. Bănci. - Bucureşti: Editura

Didactică şi Pedagogică, R. A., 2003. –P. 7].

Numărul referinţelor în text nu se reglementează strict. Însă, este cert faptul

că într-o cercetare ştiinţifică de profil economic ele sunt strict necesare, deoarece

aceasta se sprijină pe simularea informaţiei valorice obiective. Credibilitatea unei

cercetări expuse în forma tezelor de licenţiat şi masterat poate fi asigurată prin

utilizarea a 15 – 20 referinţe.

Sursele referinţelor. Sursele citate în lucrare, lucrările autorilor numiţi în

teză, izvoarele datelor redate în lucrare în mod obligatoriu trebuie să se regăsească

în Bibliografie.

Elementele ilustrative. În scopul maximizării efectelor instrumentelor de

cercetare, expunerea materialului în teză se însoţeşte cu figuri, tabele, formule,

anexe şi alte elemente ilustrative de redate a materialului ştiinţific.

Toate figurile, tabelele, formulele, anexele în teză se expun, construiesc,

interpretează, numerotează în corespundere cu cerinţele STAS-urilor respective,

normelor şi regulilor general acceptate.

Necesară elementelor ilustrative. Pentru a atribui materialului expus o

diversitate expresivă, dar şi în vederea reprezentării şi simulării bazelor de date în

orice lucrare cu caracter ştiinţific se folosesc elemente ilustrative.

Atenţia acordată formei grafice a lucrării poate merge până la exagerare, chiar

pedanterie. O redactare clară, atentă, riguroasă, cu atenţie la diversele detalii este la

31

fel de importantă ca şi conţinutul de idei şi va fi punctată ca atare în nota finală

obţinută de candidat.

Figura reprezintă imaginea plastică a fenomenului redată prin desen. În

textele economice figurile redau desene, fotografii, scheme, diagrame, grafice, etc.

Ele se plasează din rând nou la mijlocul paginii. Nemijlocit sub figură se arată

legenda cu explicaţiile referitor la semnele convenţionale utilizate în figură. Mai

jos se indică sursa figurii sau a datelor puse la baza construcţiei ei. Şi în sfârşit, sub

toate acestea, ea se identifică prin cuvântul “Fig.” cu numărul şi denumirea

respectivă.

De regulă, imediat după figură urmează comentariile; analizele, concluziile

respective. Nu se admite expunerea succesivă a două figuri. Şi numai în cazul în

care figura respectivă nu poate fi plasată în ordinea logică a lucrării din lipsa

spaţiului, se admite amplasarea ei imediat pe următoarea pagină.

Nu poate fi inclusă în lucrare vre-o figură, la care să nu fie referinţă în text.

Figurile incluse în teză se construiesc nemijlocit de autor. Nu se admite

redarea acestora prin scanare, copiere etc.

Numerotarea figurilor se face cu un număr compus din câteva cifre care

indică: prima – numărul capitolului, a doua – numărul subcapitolului, a treia –

numărul de ordine a figurii din cadrul subcapitolului respectiv. Spre exemplu,

figura cu numărul 2.3.4 este cea de a patra figură din subcapitolul trei al capitolului

doi. Dacă lucrarea are şi alte compartimente (secţiuni, puncte, subpuncte), ele de

asemenea se regăsesc în numărul figurii.

Numărul figurilor în text nu se reglementează strict. Însă, în vederea

fortificării laturii ilustrative a tezei şi sporirii gradului de accesibilitate la

înţelegerea metodelor de cercetare şi ideilor expuse se recomandă ca tezele de

masterat să înglobeze 4 – 6 figuri.

Perfectarea figurilor. Denumirea figurii se scrie cu litere aldine, mărimea 12

pt, încheindu-se cu punct.

32

Exemplu de perfectare a figurii: “… Evoluţia datoriei externe şi a rezervei

valutare brute în perioada a. a. 2004 – 2008 în Republica Moldova este

reprezentată în fig. 2.1.1.

Sursa: Raport anual al Băncii Naţionale a Moldovei // www.bnm.md

Fig. 2.1.1. Diagrama evoluţiei datoriei externe de stat şi a rezervei valutare în a.a. 2004-2008 (mln. USD).

…”

Tabelul reprezintă o foaie cuprinzând nume, cifre şi date, introdu-se în rubrici

cu semnificaţii amănunţite, pentru a servi unui scop; o serie de valori numerice

obţinute prin calcul, prin observaţii sau experienţe, aranjate într-o anumită ordine,

în şiruri şi coloane, pentru uşurarea unor calcule sau pentru obţinerea unor

clasificări.

Tabelele incluse în teză se construiesc nemijlocit de autor. Nu se admite

redarea acestora prin scanare, copiere etc.

Tabelul se construieşte în limitele din stânga şi dreapta a scrierii, se aşează

separat în text. Liniile exterioare ale lui sunt executate cu aldin Fiecare tabel se

identifică prin cuvântul “Tabelul” cu numărul respectiv. Acestea se plasează

deasupra denumirii tabelului în partea dreaptă.

33

Tabelele complexe care conţin ample informaţii se intitulează. Titlul trebuie

să fie concis, sugestiv şi să reflecte conţinutul tabelului. El se scrie cu litere

majuscule, aldine, mărimea 10, aşezându-se la mijlocul paginii. În interiorul

tabelului literele şi cifrele se expun şi evidenţiază variind cu mărimea, aldin-ul,

înclinaţia în aşa mod, ca materialul să fie cât mai ilustrativ şi mai uşor de sesizat.

În text referinţa la tabel se face cu indicarea numărului lui.

Ca şi în cazul figurilor, imediat după tabel urmează comentariile, analizele,

concluziile respective. Nu se admite plasarea succesivă a două tabele, trecerea unei

părţi a tabelului de pe o pagină pe alta (aceasta se admite numai în tabelele din

anexe). Ca excepţie, în cazul în care nu este suficient spaţiu pentru tabel, se admite

transferarea lui pe pagina următoare.

Tabelele se numerotează în aceiaşi ordine ca şi figurile. Cuvântul „tabel

1.1.1” se scrie cu litere mici, aldine, mărimea 10.

Exemplu de perfectare a tabelului: “…Agregatele monetare din Republica

Moldova în perioada analizată sunt reflectate în tabelul 1.1.1.

Tabelul 1.1.1

AGREGATELE MONETARE ÎN REPUBLICA MOLDOVA

în perioada a.a. 2004 – 2008 (mln. lei)

INDICATORIIANII

2004 2005 2006 2007 2008MI 5000 6500 7000 7500 8000

M26000 7500 8000 8500 9000

M37500 8500 9500 10500 12650

Sursa: Rapoartele anuale ale Băncii Naţionale a Moldovei// www bnm.md.

…”

Tabelele simple, care conţin informaţii puţine, unilaterale şi sunt folosite

numai în scopul obţinerii elocvenţei materialului expus, se întocmesc în aceleaşi

condiţii. Însă referinţa la aceste tabele în text poate fi nemijlocită, şi ca urmare, ele

nu au denumire.

34

Exemplu de perfectare a tabelului: “…În perioada a.a. 2008-2009 rata

rezervelor minime obligatorii în Republica Moldova a constituit:

Tabelul 2.3.4

Anii Rata rezervelor obligatorii, %2008 172009 10

Sursa: Rapoartele anuale ale Băncii Naţionale a Moldovei// www bnm.md.

…” Ca şi în cazul figurilor, imediat după tabel urmează comentariile, analizele,

concluziile respective. Nu se admite plasarea succesivă a două tabele, trecerea unei

părţi a tabelului de pe o pagină pe alta (aceasta se admite numai în tabelele din

anexe).Ca excepţie, în cazul în care nu este suficient spaţiu pentru tabel, se admite

transferarea lui pe pagina următoare.

Tabelele se numerotează în aceiaşi ordine ca şi figurile. Cuvântul „tabel

1.1.1” se scrie cu litere mici, aldine, mărimea 10 pt, aliniat pe câmpul din dreapta.

Nu pot fi incluse în lucrare vre-un tabel, care să nu fie comentat în text.

Numărul tabelelor în text nu se reglementează strict. Evident este necesarul

tabelelor cu date iniţiale , dar şi cu dare rezultate în urma simulării informaţiei

cantitative. În aşa mod, în vederea asigurării unei baze cifrice suficiente, tezele de

licenţă şi masterat trebuie să conţină 3 – 5 tabele de diferită complexitate.

Formula reprezintă enunţ precis al regulii de urmat pentru efectuarea unei

anumite operaţii; expresie precisă, generală şi invariabilă a unei idei, a unei relaţii,

a unei legi, etc.; relaţie alcătuită din litere şi semne matematice, constituind o

identitate în care unul dintre membri este considerat ca expresie a celuilalt sau de

regulă de urmat pentru a calcula valoarea celuilalt.

Formulele se expun din rând nou la mijlocul paginii. Ele se scriu, de regulă,

cu simboluri latine şi greceşti general recunoscute sau tradiţional folosite pentru

identificarea indicatorilor economici respectivi. Construirea formulei se realizează

prin opţiunea „ - redactorul formulelor”.

35

Sub formulă se prezintă semnificaţia fiecărui simbol prin nominalizarea

completă a indicatorului economic respectiv şi indicarea unităţii de măsură a lui. În

caz de necesitate se indică şi sursa bibliografică a referinţei.

În rând cu formula, la marginea din dreapta a textului, se indică numărul ei în

paranteze rotunde, care se formează analogic stilului numărului figurilor şi

tabelelor.

Exemplu de perfectare a formulelor: “… Mărimea dobânzii simple se

calculează conform formulei:

( 1.2.3)

în care: D – dobânda, lei ; Ci – capital iniţial, lei; Rd – rata dobânzii, %; Nz – numărul de zile, zile.…”

Pot fi utilizate şi alte stiluri de expunere: “ Mărimea dobânzii simple (D) se

calculează prin raportarea capitalului iniţial (Ci ), înmulţit cu rata dobânzii (Rd) şi

numărul de zile (Nz) şi se exprimă în lei:

( 1.2.3)

…”În acest caz nu se indică separat semnificaţiile simbolurilor.

Numărul formulelor în text nu se reglementează strict. Totodată, utilizarea

procedeelor matematice într-o investigaţie economică este o axiomă. În vederea

configurării cât mai explicite a tehnicilor de calcul, tezele de licenţă şi masterat

trebuie să conţină 3 – 5 formule de diferită complexitate.

Anexa reprezintă cea ce este alăturat sau alipit ca element secundar sau

dependent, pe lângă ceva mai important; material suplimentar care dezvoltă sau

36

lămureşte un text. Anexele pot conţine ilustraţii suplimentare (fotografii, figuri,

desene, tabele, grafice, hărţi etc.) sau alte materiale relevante pentru studiul

întreprins şi au rolul de a aduce o informaţie originală şi pertinentă. Unele dintre

acestea se pot insera şi în text, dar cu măsură (lucrarea nu se poate reduce la o

alăturare de materiale non-textuale, aşa cum nu poate fi o alăturare de citate din

diverşi autori).

Tot în această parte a lucrării pot apărea texte considerate foarte importante

pentru clarificarea unor puncte din argumentaţia lucrării, dar a căror inserare în

textul propriu-zis ar ocupa un spaţiu prea mare (de exemplu, textul unei legi sau al

unui alt act cu caracter normativ). Atenţie însă la întinderea lucrării! Anexele nu

pot reprezenta mai mult de 20% din lucrare.

În anexele la teză, de regulă, îşi găseşte reflecţie materialul utilizat în

cercetare, însă folosit în rolul de argumentare , fundamentare, ilustrare sau în altă

funcţie secundară, dar necesară în lucrare. Anexe pot fi: acte sau extrase din acte

normative, instructive, statistice etc., figuri sau diagrame, grafice, scheme,

documente contabile, financiare, bancare, contracte etc.

Pentru fiecare anexă trebuie să existe referinţa respectivă în textul de bază a

lucrării.

Volumul anexei poate fi diferit – de la o pagină până la câteva. Fiecare anexă

are propria denumire şi propriul număr. Numărul este simplu, se conferă de rând

începând cu unu. Figurile, tabelele, formulele din anexă, dacă sunt mai multe de

asemenea se numerotează prin număr compus din litera mare „A”, numărul anexei

şi numărul de ordine a acestora începând cu unu în fiecare anexă. Spre exemplu,

tabelul A.1.1 înseamnă că acesta este primul tabel din anexa 1.

Numărul anexelor la teză nu se reglementează strict. Concomitent, graţie

volumului însemnat de informaţii cu caracter valoric, juridic, ştiinţific etc. existent

în prezent, folosirea anexelor într-o investigaţie economică a devenit regulă. În

vederea extinderii şi consolidării informaţionale a lucrării, teza trebuie să fie

însoţite de 2 şi mai multe anexe de diferit caracter.

37

Perfectarea foii de titlu se face conform anexei 6.

8. PEFECTAREA BIBLIOGRAFIEI

Bibliografia reprezintă descrierea de specialitate a lucrărilor referitoare la

problematica cercetată. Ea include lista tuturor documentelor, surselor literare şi

informaţionale utilizate în cadrul efectuării lucrărilor de cercetare pe tema tezei de

licenţă.

Lista bibliografiei se inserează cu divizare pe compartimente în felul

următor:

I. Acte normative:

- acte internaţionale (declaraţii, decizii ale ONU, organelor de specialitate

internaţionale, convenţii et.);

- acte normative naţionale (Constituţia, Legi, Hotărâri ale Parlamentului,

Decrete ale Preşedintelui, Hotărâri ale Guvernului etc.);

- Regulamente, instrucţiuni etc.

II. Lucrări ştiinţifice:

la care se referă publicaţiile de natură analitică, cu conţinut ştiinţific, care au

îmbrăcat formă de volume (monografii, manuale), au fost incluse în

volume colective (materiale ale simpozioanelor, monografii colective

etc.), s-au regăsit în reviste, ziare, ediţii speciale, publicaţii de informare,

surse electronice etc.

III. Surse statistice şi de date:

- anuare statistice;

- rapoarte analitice, de sinteză;

- dări de seamă etc.

Actele normative internaţionale, actele normative naţionale, actele de

reglementare şi sursele statistice şi de date se aşează pe categorii succesiv

38

superiorităţii ierarhice a organului care le-a emis, iar în cadrul fiecărei categorii -

în ordine cronologică.

Lucrările ştiinţifice şi de informare de asemenea se grupează, însă în acest caz

- în funcţie de limba publicaţiei, iar în interiorul grupului – în ordine alfabetică a

numelor autorilor ( în cazul în care lucrarea este elaborată de un colectiv de autori

ea se include în listă comună potrivit literei iniţiale a denumirii ei).

Datelor bibliografice se înserează în corespundere cu Standardele naţionale

referitoare la biblioteconomie, informare, documentare.

În Republica Moldova descrierea bibliografică a documentelor şi lucrărilor se

face în corespundere cu „STAS 7.1 – 2003. Descrierea bibliografică. Descrierea

bibliografică cerinţe generale şi reguli de alcătuire” al Federaţiei Ruse ratificat de

Republica Moldova în cadrul acordului CSI, aprobat de Sovietul

interguvernamental de standardizare, metrologie şi certificare, pr. verb. nr.12 din 2

iulie 2003. În continuare prezentăm exemple de descriere a diferitor publicaţii şi

surse informaţionale.

Exemplu de descriere a actelor normative naţionale:

„... 3. Legea cu privire la Banca Naţională a Moldovei nr. 548-XIII din 21.07.95 // Monitorul Oficial al R. Moldova nr.56-57/624 din 12.10.1995.

Exemplu de descriere a volumelor:

„... 20. Activitatea bancară // Cornelia Grigoriţă - ed. a II-a, revăz. şi compl. –Ch.: Cartier, 2004. -432 p.

...”

”… 25. Basno, C., Dardac, N., Floricel, C. Monedă. Credit. Bănci. - Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, R. A., 2003. – 374 p.

….”

Exemplu de descriere a publicaţiilor în volume:

39

„ ... 23. Piaţa hârtiilor de valoare şi felurile lor / O. Stratulat, V. Valeico, P. Petruşin, N. Surdu // Băncile în relaţiile economie de piaţă. Partea I. –Chişinău: Editura GOLVO, 1994. –P. 85-96.

...”

“… 26. Stratulat, Oleg; Berdilă, Ana. Riscurile în sistemul împrumuturilor obligatare municipale // ANALELE ŞTIINŢIFICE ale Academiei de Studii Economice din Moldova... Ed. a 5. – Ch.: Dep. Ed.-Poligr. al ASEM, 2007. –P. 228-231.

...”

Exemplu de descriere a articolelor publicate în reviste:

„.... 27. Stratulat, Oleg; Berdilă, Ana. Împrumuturile obligatare municipale: avantajarea financiară prin deblocarea legislativă // Drept, economie şi informatică. -2007. –Nr. 3. – P. 5-6.

...”

Exemplu de descriere a articolelor publicate în ziare:

„... 28. Stratulat, Oleg. Originea denumirii unităţii şi subunităţii monetare naţionale // ECO magazin economic. -2008. – 13 decembrie.

...”

Exemplu de descriere a tezelor (de licenţă, masterat, doctor, doctor habilitat):

Cuhal, Veronica. Impactul politicii monetare asupra creşterii economice. Teză de dr. în economie: 08.00.10: susţinută 20.04.07: aprobată 14.06.07 / V. Cuhal.

Exemplu de descriere a autoreferatelor la tezele de doctor şi doctor habilitat:

Cuhal, Veronica. Impactul politicii monetare asupra creşterii economice. Autoreferat la teza de dr. în economie: 08.00.10: susţinută 20.04.07: aprobată 14.06.07 / V. Cuhal.

Exemplu de descriere a lucrărilor ştiinţifice şi surselor statistice publicate în formă electronică:„… Stratulat, Oleg. Împrumuturile obligatare municipale – alternativă pentru finanţarea

proiectelor investiţionale // http://eco.md/ …”

40

Intervalul dintre sursele bibliografice este de 1,5, iar intervalul dintre rânduri

în descrierea sursei este de 1,0. În anexa 7 este prezentat modelul de perfectare a

bibliografiei.

Numărul surselor bibliografice. Având în vedere complexitatea investigaţiei,

lista bibliografiei care însoţeşte teza trebuie să includă peste 60 de titluri.

Teza finalizată se copertează în scoarţă tare. Copertată şi însoţită de avizul

coordonatorului ştiinţific, teza se depune la catedră strict în termenul stabilit.

9. SUSŢINEREA TEZEI

„Tezele de master se susţin public, în faţa comisiilor de evaluare stabilite prin

ordinul conducerii instituţiei organizatoare de masterat. Comisiile de evaluare a

tezelor de master sunt constituite din cel puţin trei membri, inclusiv reprezentanţi

ai angajatorilor”9. Orarul susţinerii tezelor se va da publicităţii pe paginile WEB a

catedrei „Bănci şi activitate bancară”.

Pentru prezentarea lucrării candidatul face o comunicare de 10-12 minute în

care va relata succint principalele rezultate ale cercetării efectuate. În acest sens se

va scoate în evidenţă obiectivele cercetării, se vor releva metodele de investigare,

accentua părţile originale ale lucrării, în mod special, se va scoate în lumină

contribuţia proprie a autorului la elaborarea constatărilor şi recomandărilor.

Comunicarea verbală va fi însoţită de ilustrarea celor mai importante

aspecte, realizată la calculator în programul PowerPoint. Aceasta are menirea de a

contribui la sesizarea explicită a ideilor expuse verbal, exemplificarea concluziilor

şi demonstrarea soluţiilor. Prezentarea nu trebuie supraîncărcată cu prea multe

imagini sau cu prea multe culori sau fonturi. Ilustrarea trebuie realizată în aşa mod,

ca să fie un suport în expunere, dar să nu se transforme într-un dezavantaj.

9 Regulamentul cu privire la organizarea studiilor superioare de masterat, ciclul II. Punctul 61 // Monitorul Oficial Nr. 5-7 din 11.01.2008.

41

În timpul prezentării tezei masterandul va manifesta capacităţi de comunicare

şi expunere verbală, abilităţi de comentare etc.

După prezentarea raportului, masterandul răspunde la întrebările adresate de

membrii comisiei de evaluare. Răspunsurile trebuie să fie clare, succinte şi la

subiect.

„În cazul în care masterandul nu a susţinut teza de master în sesiunea stabilită,

acesta are dreptul să o susţină repetat, de cel mult două ori în următorii ani, cu

suportarea de către candidat a cheltuielilor de examinare, stabilite de instituţie. La

a doua susţinere, masterandul va solicita reconfirmarea temei tezei de master. Dacă

şi la a doua susţinere a tezei masterandul nu obţine media de promovare, acestuia i

se eliberează un certificat de absolvire a programului de masterat şi certificatul

academic respectiv.10”

Masterandul care n-a susţinut teza în sesiunea stabilită, are dreptul la o susţinere

repetată de cel mult două ori în următorii ani. Cheltuielile de examinare vor fi

suportarea de către candidat, mărimea acestora fiind stabilite de Senatul ASEM.

La a doua susţinere, masterandul va solicita reconfirmarea temei tezei de maşter.

Dacă si la a doua susţinere a tezei masterandul nu obţine media de promovare, acestuia

i se eliberează un certificat de absolvire a programului de masterat şi certificatul

academic respectiv.

Teza este rezultatul muncii individuale a masterandului, care are întreaga

responsabilitate pentru conţinutul, forma şi prezentarea acesteia. În realizarea ei,

masterandul trebuie să respecte cerinţele obligatorii menţionate mai sus, să urmeze

orientările şi recomandările din prezentul manual.

Toate acestea dovedesc că masterandul poate să depisteze problema, să se

documenteze asupra modului de rezolvare a acesteia şi să ierarhizeze cauzele de

apariţie şi procedeele de eliminare a ei.

10 Regulamentului cu privire la organizarea studiilor superioare de masterat, ciclul II. Punctul 66 // Monitorul Oficial nr. 5-7 din 11.01.2008.

42

10. EVALUAREA TEZEI

Evaluarea tezei de masterat este un proces complex, care include:

evaluarea tezei şi atitudinii masterandului de coordonatorul ştiinţific; admiterea

tezei spre susţinere de şeful catedrei; aprecierea conţinutului şi susţinerii tezei în

cadrul şedinţei comisiei de evaluare, care şi stabileşte nota finală.

Evaluarea de coordonatorul ştiinţific este o apreciere preliminară şi se

regăseşte în expunerea opiniei privind valoarea tezei în avizul perfectat în

corespundere cu cerinţele expuse în anexa 8.

Avizul coordonatorului ştiinţific reprezintă o apreciere critică a tezei şi a

activităţii de cercetare a autorului ei. În aviz îşi găsesc reflecţie următoarele

subiecte:

- aprecierea corespunderii instrumentarului de cercetare utilizat de autor

tematicii şi obiectivelor cercetării;

- aprecierea redactării (alcătuirii) lucrării;

- expunerea neajunsurilor;

- estimarea valorii teoretice şi practice a concluziilor şi recomandărilor;

- aprecierea atitudinii autorului faţă de cercetare;

- evaluarea generală;

- coordonatorul ştiinţific dă curs tezei numai în condiţia perfectării lucrării

potrivit cerinţelor prezentului manual.

Evaluarea de şeful catedrei este o apreciere intermediară şi are loc în baza

analizei conţinutului şi perfectării tezei, având ca sprijin avizul coordonatorului

ştiinţific finalizându-se cu admiterea spre susţinere sau respingerea tezei.

Evaluarea de către comisia de evaluare reprezintă aprecierea finală (sumativă) a

tezei potrivit criteriilor cuantificabile expuse în tabelul 10.1, cât şi a nivelului de

instruire în ansamblu a specialistului în raport cu competenţele de formare la Ciclul

II – masterat, specialitatea „Administrare bancară” stipulate în Cadrul Naţional al

43

Calificărilor pentru învăţământul superior, domeniul de formare profesională 364

Finanţe (Anexa 9) .

Tabelul 10.1

CRITERII DE EVALUARE A TEZEI DE MASTERAT ŞI PUNCTAJUL MAXIM ATRIBUIT

Criteriile de apreciere a tezei Maxim puncte atribuite1.

Realizarea obiectivelor cercetării 30

2. Utilizarea metodologiei de cercetare adecvate

10

3.Relevanţa practică a analizei efectuate 10

4. Redactarea (alcătuirea) textului 305. Obiectivitatea concluziilor şi valoarea

recomandărilor 10

5. Prestanţa prezentării (lizibilitate, grafică, elocinţă etc.)

10

Total 100

Nota finală se formulează în funcţie de punctele acumulate potrivit

baremului de evaluare expus în tabelul 10.2.

Tabelul 10.2

BAREMUL DE EVALUARE

Nota 10 9 8 7 6 5 4 3 2 1

Puncte 91-100 81-90 71-80 61-70 51-60 41-50 31-40 21-30 11-20 1-10

Dacă masterandul nu este de acord cu nota acesta are dreptul la contestare.

Contestarea reprezintă nerecunoaşterea notei atribuite şi înaintarea unui

demers în vederea reevaluării lucrării.

„Masteranzii au dreptul să conteste rezultatele evaluării tezei de master.

Eventualele contestaţii se depun, în scris, la secretariatul facultăţii, în termen de

maximum 24 ore de la comunicarea/afişarea rezultatelor. Contestaţiile se rezolvă,

44

în termen de 48 de ore de la depunere, de către comisiile de evaluare a tezelor de

master.11”

Procedura concretă de contestare şi componenţa comisiei de contestare se

aprobă prin Ordinul Rectorului ASEM.

11 Regulamentului cu privire la organizarea studiilor superioare de masterat, ciclul II. Punctul 65 // Monitorul Oficial Nr. 5-7 din 11.01.2008.

45

BIBLIOGRAFIE

1. Legea învăţământului nr. 547 din 21 iulie 1995 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 062 din 09.11.95;

2. Legea privind dreptul de autor şi drepturile conexe nr. 293-XIII din 23 noiembrie 1994// Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 13/124 din 02.03.95;

3. Hotărârea Guvernului nr. 1455 din  24.12.2007 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la organizarea studiilor superioare de masterat, ciclul II // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 5-7 din 11.01.2008;

4. Hotărârea Comisiei de Atestare a CNAA Nr. AT03/11 din 23 aprilie 2009 pentru aprobarea Ghidului privind perfectarea tezelor de doctorat şi autoreferatelor // www.cnaa.md.

5. Decizia Nr. 4/8 a Senatului ASEM din 25 martie 2009 Cu privire la optimizarea procesului de elaborare a lucrărilor în formă scrisă în ASEM // http://www.ase.md/~cbbv/.

6. Codului de Etică universitară al ASEM // http://www.ase.md/integritatea/.

7. Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române. – Bucureşti: Editura Univers Enciclopedic, 2005. -871p.

8. Gramatica limbii române, Academia Română (2 volume). – Bucureşti: Editura Academiei Române, 2005. -345p.

9. Stratulat, Oleg. Elaborarea tezelor de licenţă. Indicaţii metodice pentru studenţii de la specialitatea “Finanţe şi credit”. - Chisinau: Editura A.S.E.M., 1997. - 33 p. (Coautor)

10. Stratulat, Oleg. Indicaţii metodice pentru efectuarea tezelor anuale şi lucrărilor de control la disciplina "Finanţe publice". - Chişinău: Editura A.S.E.M., 1992. - 25 p. (В соавтворстве)

46

11. Stratulat, Oleg. Indicaţii metodice privind elaborarea şi perfectarea tezei de licenţă pentru studenţii anului III, specializarea „FINANŢE ŞI BĂNCI”. – Chişinău: ASEM, 2008. – 15p.

12. Stratulat, Oleg. Mетодические указания по написанию и оформлению дипломной работы для студентов III курса специальности “ФИНАНСЫ И БАНКИ”. - Кишинев: Э.А.М., 2008. – 15с.

13. Mетодические указания по выполнению дипломных работ для студентов специальности “Финансы и кредит”.- Кишинев: Изд-во Э.А.М., 1997. - 36 c. (В соавтворстве)ю

14. Stratulat, Oleg. Методические указания по выполнению курсовых и контрольных работ по дисциплине "Государственные финансы”. - Кишинев: Изд-во Э.А.М., 1992. - 20 с. (В соавтворстве).

15. Гост 7.1—2003. Библиографическая запись. Библиографическое описание общие требования и правила составления // http://ru.wikisource.org;

47

Anexa 1EXTRAS

dinREGULAMENTULUI CU PRIVIRE LA ORGANIZAREA STUDIILOR

SUPERIOARE DE MASTERAT, CICLUL II,(adoptat prin Hotărârea Guvernului Nr. 1455 din  24.12.2007)

cu referire la teza de master

„V. Teza de master

    „ 56. Tematica tezelor de masterat acoperă integral aria domeniului general de studiu, vizează domenii interdisciplinare cu un grad avansat de noutate, conţine probleme de cercetare  la nivel instituţional, naţional şi internaţional.    57. Tema concretă a tezei de master se stabileşte de către masteranzi şi conducătorii de teze, fiind aprobată de către catedra/catedrele de profil şi consiliile facultăţilor.     După aprobare, tematica tezelor de master se va plasa pe paginile WEB ale catedrelor/facultăţilor/instituţiilor.     58. Masterandul poate solicita schimbarea temei tezei o singură dată în timpul studiilor de masterat, dar nu mai tîrziu decît cu 3 luni pînă la susţinerea tezei. Schimbarea temei se aprobă de către catedra/catedrele de profil, în cadrul aceluiaşi domeniu în care a fost înmatriculat masterandul, şi nu implică modificarea duratei studiilor. În cazul programelor comune de studii, schimbarea temei de cercetare se face cu acordul ambelor instituţii.    59. Teza de master este o lucrare originală, fundamentată ştiinţific, care conţine rezultate teoretice şi/sau experimentale în domeniul respectiv de studiu şi cercetare. Cerinţele concrete pentru elaborarea şi susţinerea tezei de master se stabilesc de către catedra/catedrele de profil din instituţia/instituţiile organizatoare de masterat. În funcţie de domeniul studiilor de masterat, teza de master cu orientare de profesionalizare poate fi prezentată sub formă de spectacol, film, alte forme acceptate.    60. În cazul programelor de masterat organizate în condiţiile art.12-15 din prezentul Regulament, teza se depune la instituţia în care a fost înmatriculat masterandul, cu avizul favorabil al instituţiei coorganizatoare a programului de studii. În cazul realizării unui program de masterat în cotutelă, vor fi prezentate avizele ambilor conducători.    61. Tezele de master se susţin public, în faţa comisiilor de evaluare stabilite prin ordinul conducerii instituţiei organizatoare de masterat. Comisiile de evaluare a tezelor de master sînt constituite din cel puţin trei membri, inclusiv reprezentanţi ai angajatorilor. Preşedintele comisiei pentru susţinerea tezei de master este numit de către Ministerul Educaţiei şi Tineretului, în baza propunerilor instituţiei organizatoare de masterat. Pentru instituţiile de învăţămînt din subordinea altor ministere, comisiile de evaluare a tezei de master sînt numite şi aprobate de către ministerele respective.    62. Orarul susţinerii tezelor se va da publicităţii pe paginile WEB ale catedrelor/instituţiilor.    63. În procesul evaluării şi susţinerii, tezele de master vor fi apreciate după următoarele criterii:   a)actualitatea temei   b)calitatea fundamentării ştiinţifice;   c)realizarea obiectivelor cercetării;   d)calitatea/complexitatea metodologiei cercetării;   e)relevanţa practică a studiului efectuat;   f)calitatea prezentării (lizibilitate, grafică, elocinţă etc.);   g)alte criterii stabilite de instituţie.    Ponderea fiecărui criteriu în calcularea notei finale va fi stabilită de Senatul instituţiei organizatoare.

48

     64. Nota finală se calculează ca medie aritmetică a notelor atribuite de către membrii comisiei pentru fiecare din criteriile prevăzute în art.63. Rezultatele evaluării tezei se exprimă prin note de la “1” la “10”, calificativul de promovare fiind stabilit de către instituţie.     65. Masteranzii au dreptul să conteste rezultatele evaluării tezei de master. Eventualele contestaţii se depun, în scris, la secretariatul facultăţii, în termen de maximum 24 ore de la comunicarea/afişarea rezultatelor. Contestaţiile se rezolvă, în termen de 48 de ore de la depunere, de către comisiile de evaluare a tezelor de master.    66. În cazul în care masterandul nu a susţinut teza de master în sesiunea stabilită, acesta are dreptul să o susţină repetat, de cel mult două ori în următorii ani, cu suportarea de către candidat a cheltuielilor de examinare, stabilite de instituţie. La a doua susţinere, masterandul va solicita reconfirmarea temei tezei de master. Dacă şi la a doua susţinere a tezei masterandul nu obţine media de promovare, acestuia i se eliberează un certificat de absolvire a programului de masterat şi certificatul academic respectiv.”

49

Anexa 2MODEL

DE CERERE PRIVIND SOLICITAREA ŞI APROBAREA TEMEI TEZEI DE MASTER

Dlui prof. univ. dr. STRATULAT Oleg,

Şef – catedră „Bănci şi Activitate Bancară”

Subsemnatul (a),_____________________________________,masterand (ă) gr._______

solicit să mi se aprobe tema tezei de master în următoarea redacţie:______________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

Tel. de contact_____________________ E-mail____________________________

Data___________________ Masterand_____________________________ (semnătura)

Coordonator ştiinţific se desemnează ______________________________________________

Data___________________ Şef – catedră____________________________ (semnătura)

Propunerea comună a masterandului şi coordonatorului ştiinţific referitor la denumirea tezei este:_________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

Data___________________

Masterand___________________ Coordonator ştiinţific_____________________ (semnătura) (semnătura)

Prin decizia catedrei din „______” _________________________2010, pr. verb. nr. ______, tema tezei de master a fost aprobată în următoarea redacţie finală:________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

Tema a fost confirmată prin:Decizia Consiliului Facultăţii Finanţe din „_____”_________________2010, pr. verb. nr.______Ordinul Rectorului ASEM din „______”_______________2010, pr. verb. nr. ______

Coordonator Domeniu Masterat ______________________

50

Anexa 3

MODELULPLANULUI CALENDARISTIC DE ELABORARE A TEZEI

Nr. Conţinutul

activităţilorTermenul de

executareForma

rezultatelor activităţilor

Notele coordonatorului

Termenul efectiv de executare

Aprecieri

1. Stabilirea obiectivelor şi aprobarea planului iniţial al tezei

2. Selectarea şi studierea literaturii de specialitate

3. Colectarea datelor statistice şi materialului practic

4. Elaborarea şi prezentarea primului capitol coordonatorului

5. Elaborarea şi prezentarea capitolului doi coordonatorului

6. Elaborarea şi prezentarea capitolului trei coordonatorului

7. Elaborarea şi prezentarea Introducerii şi Concluziilor şi Recomandărilor coordonatorului

8. Perfectarea tezei

9. Acceptarea tezei şi elaborarea avizului de către coordonatorul ştiinţific

10 Depunerea tezei la catedră

11. Elaborarea comunicării şi pregătirea materialelor ilustrative pentru susţinere

12 Susţinerea publică a tezei

Data______________ __________________ (semnătura studentului)

51

Anexa 4

PLANUL INIŢIAL AL TEZEI

„Aprobat” „ Coordonat”________________________ _________________ Şef catedră Coordonatorul ştiinţific „Bănci şi Activitate Bancară” prof .univ. dr. O.Stratulat„__”_____________2009 „__”_____________2009

______________________________________________________(numele, prenumele, grupa masterandului(ei)

TEMA TEZEI DE MASTERAT:___________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

OBIECTIVELE CERCETĂRII:

CUPRINS(planul iniţial al tezei)

IntroducereCapitolul 1.1.1.1.2.1.3.Capitolul 2.2.1.2.2.2.3.Capitolul 3.3.1.3.2.3.3.Concluzii şi recomandări.Bibliografie.Anexe.

52

Anexa 5MODEL DE C U P R I N S

INTRODUCERE……………………………………………………....................................3

Capitolul I. DEFINIREA ŞI EVALUAREA SISTEMELOR BANCARE NAŢIONALE......6

1.1. Conceptul de sistem bancar naţional…………………………....……....................6 1.2. Metode, indicatori şi criterii de evaluare a nivelului de dezvoltare a sistemelor bancare naţionale......................................................................................................21

Capitolul II. EVOLUŢIA ŞI POZIŢIA ACTUALĂ A SISTEMULUI BANCAR AL REPUBLICII MOLDOVA……………..........................…………………….… 32

2.1. Constituirea şi evoluţia sistemului bancar naţional………………………….......322.2. Estimări privind consolidarea şi dezvoltarea sistemului bancar naţional.....................................................................................................…462.3. Deficienţele existente în aderarea la Noul Acord (Basel II)…………………......71

Capitolul III. MODERNIZAREA SISTEMULUI BANCAR AL REPUBLICII MOLDOVA DIN PERSPECTIVA ADERĂRII LA NOUL ACORD DE CAPITAL BASEL…………..........................................….............81

3.1. Practici internaţionale de adaptare a sistemului bancar naţional la rigorile Noului Acord de Capital……………………………………………………...........81

3.2. Direcţii de ajustare a sistemului bancar naţional la cerinţele Noului Acord de Capital........................................................................................................................88

CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI.....……………….………………………………….........93

BIBLIOGRAFIE..........................................................................................................................98

ANEXE.............................……………………………………………………………...……...103

ADNOTARE…………………………………………………………………………………..110

53

Anexa 6

MODELULFOII DE TITLU

MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVAACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN MOLDOVA

FACULTATEA FINANŢE

CATEDRA BĂNCI ŞI ACTIVITATE BANCARĂ (10, Bold, centrat)

Cu titlu de maniscris C.Z.U:………………

VASILE Grigore (14, Bold/Centrat)

POLITICA MONETARĂ ÎN CONDIŢIILE DE INSTABILITATE MACROECONOMICĂ

(16, Bold/Centrat)

TEZĂ DE MASTER

la specialitatea „ADMINISTRARE BANCARĂ”

Coordonator ştiinţific:

____________________ STRATULAT Oleg prof. univ. dr.

Autorul:

________________________________ VASILE Grigore stud. gr. FB – 25A

Chişinău 2010

54

Anexa 7MODEL

DE PERFECTARE A LISTEI DE BIBLIOGRAFIE

BIBLIOGRAFIE

I. Acte normative şi reglementorii

1. Legea Republicii Moldova cu privire la Banca Naţională a Moldovei. Nr.548-XIII din 21.07.1995 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.56-57/624 din 12.10.1995.

2. Legea Republicii Moldova cu privire la instituţiile financiare nr.550-XIII din 21.07.1995 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.1/2 din 01.01.1996.

II. Lucrări ştiinţifice

3. Activitatea bancară // Cornelia Grigoriţă -ed. a II-a, revăz. şi compl. –Ch.: Cartier, 2004. -432 p.

4. Basno, C., Dardac, N., Floricel, C. Monedă. Credit. Bănci. - Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, R. A., 2003. – 374 p.

5. Basno, C., Dardac, N. Management bancar. – Bucureşti: Editura Economică, 2003. – 272 p.

6. Cuhal, V. Impactul politicii monetare asupra creşterii economice: autoreferat la teza de dr. la specialitatea: 08.00.10 - Finanţe; monedă; credit.

7. Cuhal, Veronica. Impactul politicii monetare asupra creşterii economice: teză de dr. la specialitatea: 08.00.10 - Finanţe; monedă; credit.

8. Piaţa hârtiilor de valoare şi felurile lor / O. Stratulat, V.Valeico, P. Petruşin, N.Surdu // Băncile în relaţiile economie de piaţă. Partea I. –Chişinău: Editura GOLVO, 1994. –P. 85-96.

9. Stratulat, Oleg. Împrumuturile obligatare municipale – alternativă pentru finanţarea proiectelor investiţionale. // http://eco.md/

55

10.Stratulat, Oleg. Originea denumirii unităţii şi subunităţii monetare naţionale. ECO magazin economic .-2008. – 13 decembrie.

11.Stratulat, Oleg; Berdilă, Ana. Împrumuturile obligatare municipale: avantajarea financiară prin deblocarea legislativă. Drept, economie şi informatică. -2007. –Nr. 3. – P. 5-6.

12.Stratulat, Oleg; Berdilă, Ana. Riscurile în sistemul împrumuturilor obligatare municipale. ANALELE ŞTIINŢIFICE ale Academiei de Studii Economice din Moldova... Ed. a 5. – Ch.: Dep. Ed.-Poligr. al ASEM, 2007. –P. 228-231.

III. Surse statistice şi de date

13.Raport anual al Băncii Naţionale a Moldovei // www.bnm.md

56

Anexa 8AVIZ

de evaluare a tezei de masterat cu titlul

 ..........................................................................................................

elaborată de masterandul…………………………………………………………………………

1. Aprecierea corespunderii instrumentarului de cercetare utilizat de autor tematicii şi obiectivelor cercetării_________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

2. Aprecierea redactării (alcătuirii) lucrării___________________________________________ __________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

3. Expunerea neajunsurilor_______________________________________________________ __________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

4. Estimarea valorii teoretice şi practice a concluziilor şi recomandărilor__________________ __________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

5. Aprecierea atitudinii autorului faţă de cercetare____________________________________ __________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

6. Evaluarea generală___________________________________________________________ -__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

7. Coordonatorul ştiinţific dă curs tezei numai în condiţia perfectării lucrării potrivit cerinţelor prezentului manual_____________________________________________________________ __________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

8. Alte aspecte esenţiale_______________________________________________________ _____________________________________________________________________________________________________________________________________________________  

 Concluzii, recomandări__________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

Data  Coordonator ştiinţific

57

Anexa 9EXTRAS

din Cadrul Naţional al Calificărilor pentru învăţământul superiordomeniul de formare profesională 364 Finanţe

privind competenţele specialistului format la Ciclul II – Masterat, specialitatea „Administrare bancară”

Ratingul în funcţie de importanţă

Denumirea succintă a competenţelorcheie specifice

Descrierea competenţelor

La finalizare masterandul trebuie să fie capabil:

Nivelul descriptorilor de la Dublin

1 Competenţe de gestionare a resurselor

1. să asigure eficienţa gestiunii resurselor şi plasamentelor bancare în condiţii de optimizare a compromisului risc-rentabilitate;

2. să aplice regularităţile şi legile de bază în analiza fenomenului financiar monetar internaţional;

3. să asigure dimensionarea, analiza, gestionarea şi monitorizarea masei monetare şi a componentelor ei;

B,C,E

B,C,E

B,C

2 Competenţe de gestionare a activităţilor economico-financiare

4. să formuleze strategii de gestiune a performanţelor şi riscurilor bancare, să evalueze impactul factorilor financiari şi non-financiari asupra activităţii bancare;

5. să utilizeze cursul valutar în evaluare, să aplice metodele de gestiune a cursului valutar;

6. să formuleze strategii de politică monetară, bazate pe evaluări şi studii de caz;

7. să aplice tehnici şi metode de analiză a sistemelor financiar-bancare comparate;

B,C,E

B,C

B,C

B,C

3 Competenţa de gestionare a informaţiilor

8. să analizeze fluxuri de informaţie financiară în scopul formulării concluziilor cu privire la eficienţa proceselor bancare;

9. să analizeze fluxurile de informaţie privind finanţarea şi creditarea internaţională;

să analizeze şi să gestioneze fluxurile de informaţie privind domeniul monetar şi sistemele financiar-bancare comparate.

C, D

C

C, E

4 Competenţe de conducere a oamenilor

10. să formuleze sarcini, să manifeste abilităţi de organizare a activităţilor şi de verificare a acestora;

11. să demonstreze autonomie în procesul de muncă şi instruire;

12. să motiveze şi să determine oamenii să lucreze;13. sa demonstreze calităţi de lider in condiţii dificile de

muncă, situaţii imprevizibile influenţate de diverşi factori interni şi externi

C, D, E

C, EC, D, E

C, D, E

5 Competenţe de proiectare

14. să proiecteze scenarii de gestiune a proceselor din cadrul activităţii bancare, să identifice criteriile de optimizare a lor în vederea atingerii performanţelor bancare;

15. să proiecteze scenarii de evoluţie a cursului valutar, balanţei de plăţi, tranzacţiilor pe pieţele valutare şi

B,C,E

B,C,E

58

să elaboreze scenarii de atingere a echilibrului monetar în Republica Moldova;

6 Competenţe de cercetare

16. să manifeste abilităţi de colectare, sintetizare şi structurare a informaţiei de diverse categorii şi complexităţi necesare pentru fundamentarea unor cercetări ale domeniului bancar şi monetar;

17. fundamentarea teoretica a pârghiilor de intervenţie la nivel macroeconomic, urmărindu-se, în final, optimizarea mesajului valoric mediat de monedă pe plan naţional şi internaţional;

C,E

B, C, E

7 Competenţe etice 18. să deţină o conduită adecvată la conferinţe, simpozioane, seminare ştiinţifice;

19. să posede şi să promoveze etică profesională, valori de integritate morală şi socială;

20. să răspundă problematicilor sociale, ştiinţifice şi etice care apar în procesul de studiu şi comunicare;

D, E

D, E

D, E8 Competenţa de

cunoaştere21. să cunoască şi să înţeleagă procesul complex al

activităţii bancare, să utilizeze abilităţi teoretice avansate la realizarea practică a unor probleme ale activităţii bancare şi în domeniul relaţiilor valutar-financiare;

22. înţelegerea şi perceperea principalelor probleme macroeconomice prin intermediul monedei şi a fluxurilor monetare, al instrumentelor de intervenţie monetară în economie;

A,C

A, C

59