managementul resurselor in institutiile de invatamant - modul 1-2.doc

8/18/2019 MANAGEMENTUL RESURSELOR IN INSTITUTIILE DE INVATAMANT - modul 1-2.doc

1/53

MODUL I CURS OBLIGATORIU 1MANAGEMENTUL RESURSELORIN INSTITUTIILE DE INVATAMANT

INTRODUCERE

Învăţământul ca domeniu prioritar al vieţii sociale, ca ,,întreprindere” de lungă durată, decare depinde formarea celui mai important factor al naţiunii – omul pregătit prin studii, forţă demuncă şi specialişti – nu se poate şi nici nu trebuie să-şi permită să aibă eşecuri. Conducereacompetentă şi eficientă a învăţământului, atât la nivelul sistemului, cât şi al instituţiei de

învăţământ necesită fundamentarea ei ştiinţifică. a ba!a acestei fundamentări stă ştiinţaconducerii învăţământului sau managementul educaţional. "uncţia de conducător #manager$ al învăţământului este o profesie şi ca orice profesie, trebuie învăţată.

%anagementul întruneşte condiţiile unei profesiuni pentru că necesită o pregătire,urmăreşte obţinerea unor re!ultate, prin eforturi comune, solicită participarea continuă.

,,%eseria” are astă!i un profil mai larg decât profesia, pentru că pornind de la meserii,prin diversificare, s-au creat numeroase ramuri de activitate şi evoluţia meseriei de ,,educator”este edificatoare& de la pedagogul din 'ntic(itate, până la cel de astă!i, care poate împlininumeroase profesiuni în domeniul educaţiei.

,,%eseria” desemnea!ă un anume gen de activitate, în ansamblul de acţiuni şi operaţii împlinite, pentru a obţine un produs, în mod de sine stătător. )ste o acţiune speciali!ată ba!atăpe o pregătire care permite reali!area întregului lanţ de operaţii specifice, un meşteşug carenecesită o anumită formare teoretică şi mai ales practică, iniţială şi continuă.

*biectivele acestei lucrări vor fi&• +rofesorul în contetul celorlalte profesiuni• +rofesorul – organi!ator şi conducător al procesului educaţional• +rofesorul – diriginte.

În această lucrare se mai tratea!ă şi&• "ormarea şi perfecţionarea profesorului• +unerea în evidenţă a reuşitelor şi nereuşitelor eperienţei didactice• +roblematica feedbac – ului.

ucrarea este structurată pe şase capitole, fiecare capitol având un anumit număr desecţiuni.

+rin această lucrare, se urmăreşte reali!area unei vi!iuni mai clare asupra activităţiieducaţionale a profesorului modelator al personalităţii elevilor.

1


2/53

PROBLEMATICA ŞI MODUL DE TRATARE ÎN MANAGEMENTUL EDUCATIONAL

Definiţia managementului educaţinal

%anagementul educaţiei repre!intă teoria şi practica, ştiinţa şi arta proiectării, organi!ării,coordonării, evaluării, reglării elementelor activităţii educative #nu numai a resurselor$, ca

activitate de de!voltare liberă, integrală, armonioasă, a individualităţii umane, în modpermanent, pentru afirmarea autonomă şi creativă a personalităţii sale, conform idealului stabilitla nivelul politicii educaţionale.

%anagementul educaţional ar repre!enta o metodologie de abordare globală – optimă –strategică a activităţii de educaţie, dar nu şi un model de conducere a unităţii de ba!ă asistemului de învăţământ, aplicabil la nivelul organi!aţiei şcolare complee.

%anagementul educaţiei/pedagogic, apare ca disciplină pedagogică interdisciplinară,care studia!ă ,,evenimentele ce intervin în deci!ia organi!ării unei activităţi pedagogicedeterminate şi în gestiunea programelor educative”.

0. Cristea evidenţia!ă că managementul educaţional, ca activitate psi(ologică, seba!ea!ă pe trei caracteristici&

•

Conducere de sistem primar #abordare globală a tuturor elementelor educaţiei şi aaplicaţiilor specifice funcţiei conducerii, la diverse niveluri$• Conducere de tip pilota1 #valorificarea optimă a resurselor pedagogice ale sistemului

educaţiei, prin funcţiile manageriale& planificare – organi!are, orientare metodologică, dereglare – autoreglare$

• Conducere strategică #evoluţie inovatoare de perspectivă a sistemului la diferiteniveluri de organi!are$.

2. 3inga considera că managementul pedagogic e definit ca ştiinţa şi arta de a pregătiresursele umane, de a forma personalităţi, potrivit unor finalităţi acceptate de individ şi desocietate.

'poi e definit ca ,,un ansamblu de principii şi funcţii, de norme şi metode de conducere

care asigură reali!area obiectivelor sistemului educativ, la standarde de calitate şi eficienţă câtmai înalte, iar la nivelul fiecărui sistem educativ se afirmă note specifice”.%anagementul indică o anumită mentalitate, o maniera proprie, dar şi o artă de diri1are,

de antrenare a resurselor #umane$, a elementelor organi!aţiei, ceea ce corespunde cu însăşiconsiderarea educaţiei ca ştiinţă şi artă.

%anagementul educaţional întâmpină dificultăţi în asigurarea ţinutei sale ştiinţifice,raţionale şi creative, datorită caracteristicilor specifice educaţiei& ca proces, acţiune, relaţie,determinare, diversificare, realitate socială specială, re!ultat al variatelor influenţe, definire înperspectivă, un specific aiologic, determinat şi psi(ologic – subiectiv, permanenţa intervenţiilor şi relaţia obiectiv – subiectivă, educatul ca obiect şi subiect.

%anagementul educaţiei vi!ea!ă reali!area, ca activitate conştientă, raţională, dar trebuie

să ţină seama şi de relaţia între tipurile de educaţie ca specific şi dinamică #formală, non formalăşi informală$, gradul lor de intenţionalitate şi organi!are, aria de acţiune şi de influenţare.Conducerea empirică are în prim plan personalitatea conducătorului, intuiţia şi însuşirile

necesare găsirii soluţiilor la situaţii, fără conştienti!area raţională a unor principii, norme,proiecte, metodologii.

2


3/53

Definiţia! lcul "i #lul $#fe%#ului manage#

' fi educator nu înseamnă a eercita o meserie, înseamnă a împlini o meserie, a face unapostolat.

+rofesorul ocupă un loc important în activitatea educaţională deoarece contribuie laformarea personalităţii elevilor, la conduita lor în societate, la formarea lor ca indivi!i şi cetăţeni

etc. 4oluri ale profesorului manager&• +rofesorul conduce în mod dominator, iar în clasă se instituie un climat de autoritate

eclusiv în ba!a statutului său• +rofesorul se integrea!ă, cooperea!ă cu clasa, motivea!ă, spri1ină, atunci când elevii

dovedesc spontaneitate, iniţiativă şi afirmare• +rofesorul integrat acceptă trăirile, încura1ea!ă, pune întrebări, stimulea!ă

participarea, spri1ină şi foloseşte ideile elevilor, ia deci!ii curente împreună cu elevii, dar profesorul dominator se concentrea!ă şi asupra propriilor idei, dă indicaţii, critică, aşteaptăascultarea necondiţionată

• În timpul predării – învăţării – evaluării, profesorul ,, instruieşte”, conduce interacţiunile

în clasă, modul de înţelegere şi învăţare prin indicaţii, atenţionări, demonstraţii, asigurareacondiţiilor, oferirea punctelor de spri1in aprobări şi de!aprobări, stimulări, completări,reactuali!ări, eemplificări, eplicaţii, comentarii, etc.

Împreună cu elevii, profesorul poate îmbina tipurile de deci!ii #pre!entate la activitateadeci!ională$ dacă dovedeşte fleibilitatea necesară faţă de proiectul iniţial şi a format la elevideprinderile, capacităţile necesare într-un act deci!ional&

• +rofesorul are rolul cel mai interactiv în clasa& crea!ă climat adecvat, iniţia!ă,orientea!ă, solicită, antrenea!ă, eemplifică, critică

• +rofesorul structurea!ă, organi!ea!ă forma şi conţinutul activităţii în clasă, modul dedesfăşurare a interacţiunilor, dar poate şi delega responsabilităţi elevilor în re!olvarea unor deci!ii, sarcini

• În interacţiune, profesorul foloseşte cel mai des operaţia de solicitare a elevilor pentrua provoca dialoguri, comunicarea, răspunsuri pe care le comentea!ă, stimulea!ă, optimi!ea!ă,de!voltă #în grup$

• +rofesorul utili!ea!ă mai ales evaluarea po!itivă, răspunsurile negative fiind corectate în sens stimulativ, de căutare împreună a soluţiilor adecvate şi cu antrenarea grupului

• +rofesorul nu numai că provoacă interacţiunea, dar o şi structurea!ă, o orientea!ă,menţine tonusul, întăreşte comportamentele po!itive, asigură climatul de comunicare,participare, cooperare

• 5iscursul profesorului influenţea!ă interacţiunea, prin operaţiile logice pe care leconţine şi le provoacă& definire, desemnare, clasificare, comparare, deducţie, eplicare,

evaluare, afirmare de opinii, diri1area înţelegerii, gestionarea metodică a mi1loacelor specifice,evitarea rutinei în modul de conducere şi manifestarea atitudinii, sugerare şi spri1inire a fluenţeişi originalităţii ideilor

• În modul de planificare, proiectare a activităţii, profesorul insistă, nu pe probleme deconţinut informaţional, ci pe proceduri de interactivitate, în reali!area obiectivelor propuse.

5. +otolea găseşte următoarele roluri principale, după funcţiile asumate şi împlinite înplan didactic& de organi!are şi conducere a clasei ca grup social, de consiliere şi orientare

3


4/53

şcolară şi profesională, de îndrumare a activităţii etraşcolare, de perfecţionare profesională şicercetare pedagogică, de activitate socioculturală.

"ormal, profesorului i se atribuie roluri, în raport cu activitatea sa instructiv – educativă, cuiposta!ele aferente re!olvării diferitelor obiective sau funcţii pe care le ocupă şi de carerăspunde& el este privit ca profesor de o anumita specialitate, ca diriginte - consilier, ca metodist,director, responsabil de catedra metodică, cerc pedagogic, membru al consiliului profesoral saude administraţie, responsabil al unui cabinet de specialitate, lider al unui grup de lucru în şcoală,

şef – membru al unui proiect de cercetare compleă, delegat de către conducere în re!olvareaunei sarcini, inspector şcolar, animator cultural, membru în asociaţii ştiinţifice, cercetător –practician, formator – metodist.

4oluri generale în îndeplinirea oricărei activităţi&• 5e receptor al diferitelor mesa1e• )miţător de mesa1e variate• +articipant în activităţi specifice• 4eali!ator, organi!ator, responsabil al unor acţiuni• +roiectant de acţiuni, strategii, programe, planuri• 2niţiator de idei, ipote!e, metode, relaţii•

'gent de soluţii – consilier, mediator de situaţii, conflicte, ca!uri• 5iseminator, transmiţător de idei, soluţii, conţinuturi, împreună cu acţiunile de înţelegere a lor

• 6tili!ator, practician în aplicarea ideilor, modelator• 5e deci!ie, în selecţia obiectivelor, conţinuturilor, strategiilor, resurselor• 0ursă de informare, model de comportament, purtător de valori• 5e consiliere, g(idare• 5e apărare, protecţie.0ociologii deduc rolurile profesorului din funcţiile primite şi asumate, conform statutului

profesional stabilit #de cadru didactic$ şi reglat din punct de vedere normativ& organi!ator alprocesului de învăţământ, educator, partener al educaţiei, membru al consiliului profesoral.

). ). 7eissler sinteti!ea!ă contradicţiile dinte rolul şi îndeplinirea lor de către profesor&• Ca informator, transmite, păstrând distanţa rece impusă de ştiinţă, dar oferă în acelaşi

timp elevilor valori şi este preocupat de formarea – de!voltarea personalităţii elevilor• Ca partener al elevului, sfătuieşte, apelea!ă, îndrumă, sancţionea!ă, frânea!ă, în timp

ce în calitate de eaminator, se străduieşte să fie cât mai obiectiv• Ca model, oferă şi stabileşte cerinţe morale, dar ca aspect se aea!ă pe predare şi

instruire morală.

fe%#ul manage# ca $#fe%ini%t* profesiune semnifică un sistem de trăsături fi!ice, intelectuale, morale, te(nologice,

formate special pentru re!olvarea sarcinii specifice, într-un aspect al unui domeniu de activitate&genul de muncă, forma de activitate definită, sistemul de solicitări specifice, drepturi şi obligaţii,statut şi roluri, indicaţii şi contraindicaţii, norme de activitate, evaluare şi perfecţionare, relaţii şiatitudini specifice.

4


5/53

%anagementul întruneşte condiţiile unei profesiuni pentru că necesită o pregătire,urmăreşte obţinerea unor re!ultate prin eforturi comune, solicită participarea continuă, uncomple de cunoştinţe teoretice şi practice, de capacităţi şi competenţe.

+rofesia de manager are două sensuri&• 6nul larg, de activitate prin care se câştigă eistenţa, o ocupaţie• 6nul restrâns, pentru a defini pregătirea personalului de specialitate.+regătirea managerială asigură un nivel înalt al profesionali!ării ca educator raţional,

creativ, în conceperea, reali!area şi optimi!area activităţii educative.Conform sensului economic, ). %i(uleac desemnea!ă meseria ca pe un anumit gen deactivitate, un ansamblu de acţiuni şi operaţiuni îndeplinite pentru a obţine un produs, în mod desine stătător. )ste o activitate speciali!ată, ba!ată pe o pregătire care permite reali!area

întregului lanţ de operaţii specifice, un meşteşug care necesită o anumită formare teoretică şimai ales practică, iniţială şi continuă.

+entru a fi un manager eficient al educaţiei prin predarea – învăţarea disciplinei sale,profesorul trebuie să aibă o concepţie largă asupra educaţiei şi instruirii, abordăriiinterdisciplinare, o înţelegere clară a funcţiei manageriale şi a rolurilor derivate, a punerilor înaplicare pentru variatele situaţii educaţionale.

+rofesorul manager poate deveni astfel profesionist în educaţie, conducerea ei fiind o

atribuţie intrinsecă, o condiţie fundamentală. 'stfel se diferenţia!ă de alte domenii unde profesiunea de manager este complementarăpentru un specialist.

,,+rofesionali!area manageriala inclusă” a educatorului se manifestă apoi şi ca un înaltnivel al concepţiei, al filo!ofiei muncii, al elaborării problemelor umane, al activităţii, ca oproblemă de atitudine, pe lângă formarea capacităţilor şi competenţelor pedagogice propriu –!ise, de specialitate.

PROFESORUL - MODELATOR AL PERSONALITĂŢII ELEVILOR

fe%#ul 'n cnte(tul cel#lalte $#fe%iuni

8ransformările importante intervenite în de!voltarea societăţii afectea!ă într-o măsurăimportantă şi viaţa şcolii. Cererea crescândă de educaţie, educaţie permanentă, integrarea

învăţământului cu cercetarea şi producţia, obligă şcoala să-şi revi!uiască principiile, obiectivele,structura, metodologia şi stilul de lucru, pentru a răspunde adecvat eigenţelor tot mai mari pecare societatea i le pune în faţă.

*biectivele care stau în faţa şcolii contemporane, numeroase şi complee, pot fi îndeplinite numai cu un personal devotat, temeinic pregătit şi în!estrat cu valoroase calităţipersonale şi profesionale. )ste subliniată cu deosebire sarcina formativă ce revine personalului

didactic în educarea tinerei generaţii şi nu numai aceea de instruire a elevilor. 2nversarea deaccent de pe informativ pe formativ, nu poate fi reali!ată doar prin simpla formulare a unor de!iderate elevate, întrucât reclamă o reconsiderare a întregului sistem de învăţământ şi înspecial o subliniere specială a locului şi rolului profesorului în acest sistem, el fiind specialistulcare participă la formarea cadrelor pentru toate sectoarele de activitate.

"iecare educator, învăţător şi profesor din întregul sistem de învăţământ, trebuie să fieatât un bun specialist în domeniu, cât şi un bun educator. 9umai îmbinând aceste două calităţi,

5


6/53

cadrele didactice îşi vor îndeplini în bune condiţii sarcina de înaltă responsabilitate şi onoare înformarea tinerei generaţii.

' reveni mereu asupra rolului şi funcţiilor profesorului, înseamnă a încorpora noile ac(i!iţiiale cercetării pedagogice şi a preci!a domeniile şi direcţiile de competenţă ale acestuia.

4olul profesorului rămâne mereu în prim plan în opera de formare a personalităţii elevilor.Cu toate că a sporit şi influenţa altor factori în procesul educaţiei, profesorul îşi păstrea!ănumeroase prerogative în acest domeniu, el fiind principalul modelator al personalităţii elevilor,

începând de la imprimarea unei conduite eterne, până la formularea aspiraţiilor şi idealurilor lor de viaţă.)fectele activităţii şi personalităţii profesorului au făcut obiectul unor cercetări de

pedagogie, psi(ologie pedagogică şi de sociologia educaţiei, urmărindu-se ridicarea eficienţeiactivităţii pedagogice în general şi a profesorului în special. 0porirea funcţiei profesorului deconfident, consilier, transmiţător al valorilor culturale, a lărgit câmpul de activitate şi a accentuatinterdependenţele.

%ulte cercetări pedagogice anali!ea!ă procesul de învăţământ, rolul şcolii şi alprofesorului în condiţiile societăţii, influenţându-le orientarea.

+rincipalele direcţii de cercetare ştiinţifică privind rolul profesorului, care a îmbogăţitdomeniul didacticii sunt&

•

+ersonalitatea sa• 4olul şi funcţiile sale• Comunicarea şi relaţiile cu elevii• +regătirea şi perfecţionarea• )ficienţa activităţii sale

Conclu!iile desprinse din aceste cercetări au îmbogăţit tabloul caracteristicilor educatorilor, au sporit caracterul ştiinţific al unor recomandări pedagogice, au fundamentat uneleobservaţii şi date acumulate în timp şi au conferit un caracter ştiinţific deci!iilor privindorgani!area şi conducerea procesului de învăţământ.

0tatutul educatorului se cere şi el reconsiderat la toate treptele de învăţământ, de laeducator până la profesor universitar.

' reconsidera statutul cadrelor didactice înseamnă a reeamina dintr-o perspectivă nouă,a-i aduce îmbunătăţirile care i se impun, a revedea funcţiile acestor cadre şi po!iţia lor în relaţiilelor cu elevii şi cu ceilalţi factori educativi, a le spori ponderea formativă în ansamblul activităţilor ce le desfăşoară. ' revedea statutul cadrului didactic mai înseamnă a-l pune de acord cu noileobiective ale şcolii, cu noile date ale cercetării ştiinţifice, cu noile modalităţi de lucru în activitateadidactico – educativă. 9oul statut al profesorului impune o pregătire mai compleă, mai largă şimai temeinică, determinată şi de responsabilitatea ce îi revine şi de rolul accentuat al elevului înprocesul propriei formări, precum şi de moderni!area te(nologiei didactice.

+rofesorul ocupă o po!iţie c(eie în activitatea de programare, de organi!are, reali!are şievaluare a procesului educaţional.

)tinderea educaţiei permanente impune şi ea modificări substanţiale în statutul

profesorului, datorită apariţiei unor noi specialişti în învăţământ, cum sunt planificatorii,animatorii culturali, etc. Creşterea atribuţiilor educative, atât ca activist cultural, cât şi caspecialist în coordonarea influenţelor educative, fac din cadrul didactic un valoros colaborator alnoilor generaţii în munca de auto-formare şi de afirmare a idealului de viaţă.

4eflectând concepţia care se află la ba!a pregătirii tineretului şi a creşterii niveluluicultural, educativ al populaţiei, profesiunile didactice, asigură prin specificul lor, reali!areaparametrilor principali, caracteristici omului nou cerut de societate. +rofesiunile didactice reflectătrăsăturile importante pe care societatea vrea să le posede tânăra generaţie. 'ceste profesiuni

6


7/53

constituie o verigă însemnată în mecanismul vieţii sociale, ele vi!ea!ă reali!area unuia dintremarile imperative ale societăţii noastre şi anume& transmiterea valorilor culturale şi asigurareacontinuităţii şi creativităţii sociale.

Încercarea şcolii de a pregăti cadre pe măsura eigenţelor societăţii actuale, a impus onecontenită prefacere a sistemului de învăţământ, o înnoire şi îmbogăţire a profiluluiprofesiunilor respective.

+rofesorul a constituit punctul de plecare în construirea unei concepţii pedagogice despre

învăţământ şi educaţie, cărora li s-a imprimat o puternică notă socială.fe%#ul ) #gani*at# "i cnduc+t# al $#ce%ului educaţinal

+roblematica funcţiei profesorului este foarte bogată şi compleă, iar aspectele cele maiapropiate de munca sa didactica sunt&

- profesorul – coordonator al procesului didactic- profesorul – diriginte- pregătirea şi perfecţionarea sa.

5idactica modernă şi teoria educaţiei, militea!ă deopotrivă pentru creşterea roluluielevilor în procesul propriilor lor formări, rolul conducător al profesorului în activitatea

educaţională rămâne un fapt real. 0c(imbările înregistrate până acum nu fac decât săsporească rolul activ, formativ, de organi!ator şi conducător, al profesorului în activitatea depregătire a tinerelor generaţii pentru muncă şi viaţă.

+regătirea şi speciali!area profesorului în activitatea didactică şi educativă îl îndreptăţeşte să devină proiectantul, organi!atorul şi conducătorul principal al operei de formarea personalităţii elevilor.

+rofesorul, fiind cel care cunoaşte modelul de personalitate ce trebuie format într-o etapădată, care înţelege mecanismul complicat al construirii personalităţii, care stăpâneşte te(nologiaactivităţii educaţionale, care posedă aptitudinile necesare conducerii unui colectiv şi pricepereaorgani!ării vieţii acestuia, este firesc să fie principalul specialist şi participant la opera educativă.

'ceste calităţi îl îndreptăţesc pe profesor să fie conducătorul procesului educativ.

+rofesorul trebuie să-şi proiecte!e activitatea în toate detaliile #obiective, resurse,te(nologie, evaluare, deci!ie$ stabilind precis ceea ce vrea să reali!e!e. +roiectarea munciididactice şi educative pe o perioadă mai apropiată sau mai îndelungată, presupune utili!areaunei te(nici pretenţioase, spri1inită pe datele cercetării ştiinţifice.

Ca proiectant , profesorul trebuie să cunoască bine cel puţin următorii trei parametri&• obiectivele ce stau în faţa şcolii• materia cu care va lucra elevul• te(nologia specifică proceselor respective, didactice şi educative, pe care le va

conduce în activitatea sa.+rofesorul va căuta să afle care sunt disponibilităţile fiecărui elev, pe care va trebui să le

pună în valoare.

În calitate de conducător el trebuie să cree!e condiţii optime de lucru şi viaţă, să imprimeun stil de muncă plăcut, să introducă o notă de optimism, să menţină o disciplină liber consimţită, să aplice principiile ştiinţifice în stabilirea regimului !ilnic, a orarului de lucru, aalternării timpului de lucru cu cel liber, să stimule!e la muncă pe fiecare elev şi să facă dincolectivul clasei un factor educativ. Calitatea de educator îl obligă să eercite şi să transpună înpractica, la nivelul clasei, toate funcţiile conducerii&

- organi!area - planificarea

7


8/53

- îndrumarea- coordonarea- evaluarea- deci!ia.

Ca organizator profesorul trebuie să dovedească însuşiri obiective în activitateadidactică şi educativă, în predarea specialităţii prin care acţionea!ă asupra formării elevilor.Conducerea activităţii de învăţare, crearea motivaţiei necesare, do!area sarcinilor şi stimularea

interesului pentru obiectul de învăţat pe care îl predă, evaluarea sistematică a re!ultatelor obţinute şi înarmarea elevilor cu un stil de muncă intelectuală, constituie cerinţe de ba!ă aleactivităţii sale.

+rofesorul trebuie să fie principalul animator al vieţii colectivului, sarcină pretenţioasă, dar importantă şi delicată. ' şti să insufle entu!iasm, să inspire încredere, să mobili!e!e forţele, săpolari!e!e toate energiile şi toţi factorii, să cree!e o atmosferă tonică, optimistă, să producă unclimat favorabil muncii, înseamnă să fie o personalitate puternică, să dispună de calităţideosebite şi să-i cucerească pe cei cu care lucrea!ă.

'nimator al vieţii unui colectiv de elevi poţi fi numai dacă eşti încăl!it de dragoste pentrucopii, pasionat pentru munca educativă, animat de dorinţa de a-i a1uta pe alţii, numai dacă tepoţi transpune în situaţia altora, dacă eşti generos, capabil de sacrificiu şi de dăruire. ' şti să

lupţi pentru un scop comun, a şti să-i atragi şi pe alţii în această acţiune, a şti să persevere!i şisă obţii ceea ce vrei. %ai mult decât oricare altă profesiune, cea de educator impune să fiientu!iast, întrucât este vorba de o activitate colectivă care se desfăşoară cu tineri în formare,care au nevoie de entu!iasm, de încredere în ei înşişi, în cel ce-i îndrumă şi de asemenea,

încredere în viitor.)ducatorul trebuie să ştie care sunt coordonatele unei activităţi colective reuşite, condiţiile

antrenării membrilor unui colectiv în reali!area unui scop comun, ce fel de perspective i-ar puteaatrage şi ce stimulente le-ar putea întreţine elanul în muncă un timp îndelungat. 'ici se îmbinăcel mai mult ştiinţa cu arta, te(nica de lucru cu talentul, eperienţa cu iniţiativa, tactul cumăiestria, calmul cu entu!iasmul, căutările cu siguranţa.

*rice profesor este şi un creator de modele, de proiecte educaţionale, de profile, de

metode şi procedee, un inovator. * asemenea calitate îi pretinde profesorului imaginaţie,abilitate, inovaţie în toate împre1urările, nu numai în cadrul lecţiilor. *rice elev este un unicat şifiecare cere un anumit tratament pentru a se reali!a optimal. ' stabili condiţiile, tratamentul şimodalităţile prin care fiecare elev îşi poate pune în valoare mai bine disponibilităţile şi calităţilesale şi a obţine succese, înseamnă a descoperi specificul fiecăruia şi a şti să adapte!ite(nologia educaţiei acestor particularităţi.

Creativitatea profesorului poate acţiona la diferite niveluri& la nivelul concepţiei deorgani!are a predării unei discipline #a specialităţii sale$ la nivelul sistemului de predare prinoriginale şi eficiente forme de organi!area activităţii şi prin lecţii creatoare, la nivelul utili!ării uneimetodologii diversificate, atractive, interesante la nivelul relaţiilor profesor – elev, spremobili!area acestuia pentru autoformare, autoinstruire şi autoeducare sub îndrumarea

competenta a profesorului.+rofesorul este creator în sensul adaptării te(nologiei de lucru la specificul fiecăruicolectiv şi al fiecărui elev, în sensul anticipării, inventării şi proiectării de noi modele, obiective,tipologii sau prototipuri de metode, caractere, structuri. Contribuţia lui la perfecţionarea

învăţământului şi al educaţiei trebuie să fie continuă, consistentă şi înnoitoare. Creativitateaprofesorului se manifestă în toate domeniile învăţământului şi educaţiei, cuprinde şi activitateaetraşcolară.

8


9/53

' construi lecţii interesante, a organi!a activităţi formative variate, atractive, multiple şicomplee, a iniţia pe elevi în ,,tainele” specialităţii şi a-i a1uta să-şi programe!e activitatea,

înseamnă a fi creatorul unui sistem de muncă pasionant, captivant, atrăgător.2mplicarea profesorului în activitatea de cercetare pedagogică urmăreşte să valorifice

potenţialul creator al unui detaşament atât de numeros şi să accelere!e ritmul progresului în învăţământ.

,,Într-adevăr, scrie 7. de ands(eere, pare a fi în contradicţie cu orice activitate educativă

sănătoasă ca un profesor care observă lipsuri grave să nu încerce să le locali!e!e sursa pentrua le remedia şi să nu manifeste nelinişte din cau!a dificultăţilor probabile pe care aceste lipsurile fac previ!ibile în însuşirea ulterioară a unor cunoştinţe.” +ractica fiecărui profesor repre!intă oimportantă sursă de cunoaştere şi cercetare, iar valorificarea forţelor şi capacităţilor personaluluididactic la nivelul şcolii şi a 1udeţului este o c(estiune de organi!are şi îndrumare.

'ntrenarea cadrelor didactice în cercetarea ştiinţifică cere competenţă şi pasiune.Contribuţia profesorului la re!olvarea multor probleme didactice, prin cercetare ştiinţificărepre!intă o îndatorire profesională şi de buna ei organi!are depinde într-o mare măsurăprogresul şcolii în care îşi desfăşoară munca, este un titlu de mândrie pentru fiecare educator.

'ctivitatea educativă a profesorului, presupune în mod necesar finali!area ei, adicăspri1inirea fiecărui elev în acţiunea de calificare şi integrare în muncă. +rofesorul trebuie să

desfăşoare şi o muncă de consilier şi orientator a1utând fiecare elev să-şi aleagă corect tipul destudiu şi apoi profesiunea care corespunde cel mai bine profilului personalităţii sale.0pri1inirea elevilor în formularea proiectului lor de viitor înseamnă cunoaşterea temeinică

a fiecăruia, de!voltarea capacităţilor lor de autocunoaştere, furni!area unor informaţiiprofesionale, sistematice şi selective, familiari!area fiecărui elev cu criteriile unei alegeriraţionale şi mai ales sensibili!area lor pentru nevoile forţei de muncă. ' le conştienti!a cerinţeleeconomice-sociale şi a-i a1uta să ţină seama de ele în alegerea profesiunii, înseamnă a face oorientare raţională, pusă în serviciul intereselor comune.

*rice profesor poate şi trebuie să de!volte interesele, aptitudinile şi talentele elevilor,a1utându-i să-şi valorifice la maimum aptitudinile. Conducerea elevului de-a lungul anilor înşcoală, astfel încât să se reali!e!e pe deplin, este cea mai autentica probă a unei acţiuni

pedagogice reuşite. %odelând personalitatea fiecărui elev, profesorul este preocupat sădescopere direcţia optimă de de!voltare a acestuia şi de stimulare a capacităţilor necesare împlinirii sale. )l devine astfel specialistul care acordă şi o calificată asistenţă psi(opedagogicăindispensabilă de!voltării multilaterale a fiecărui elev. '1utând fiecare elev să îşi aleagă tipul destudii şi apoi profesiunea care corespunde cel mai bine personalităţii sale, profesorul re!olvă nunumai problema orientării profesionale, ci şi pe aceea a integrării cu succes a absolvenţilor înviaţa profesională ulterioară, este atent la îmbinarea pregătirii teoretice cu cea practică.

+rofesorul îşi afirmă cu adevărat funcţia de consilier, fiind un permanent îndrumător alde!voltării acestora, mulţi elevi se recunosc ca fiind opera profesorului lor, atât în ceea cepriveşte profesiunea aleasă, cât şi în ceea ce priveşte caracterul şi atitudinea lor în faţa vieţii.

0pre rolurile de orientator, consilier şi confident al elevilor, trebuie să tindă fiecare

profesor. +rofesorul este capabil să evalue!e continuu, obiectiv şi eficient, atât re!ultateleelevilor, cât şi pe cele ale propriei munci. 'precierea re!ultatelor activităţii educaţionale,constituie o verigă obligatorie a structurii actului pedagogic. "ără eersarea ei, profesorul nupoate aplica principiile educative şi nu îşi poate corecta şi adecva propria activitate la cerinţelespecifice situaţiei.

)valuarea re!ultatelor înseamnă a dispune de un sistem de probe, a le putea interpreta,a raporta re!ultatele unor criterii de referinţă stabile şi obiective şi a trage conclu!ii valabile, caresă ducă la îmbunătăţirea ulterioară a activităţii. )valuarea presupune urmărirea sistematică a

9


10/53

eficienţei fiecărei acţiuni, raportarea ei la obiectivul proiectat şi înregistrarea progresului pe careelevii îl reali!ea!ă într-un anumit sector, de la o etapă la alta. +rofesorul urmăreşte încomportamentul elevilor tot ceea ce poate servi la stimularea lor, la de!voltarea dorinţei deautoperfecţionare şi de creştere a capacităţii lor de autoevaluare. )l va descifra deficienţeleconstatate, cau!ele acestora, insuficienţa propriei activităţi şi modalităţile de cercetare a tuturor acestora.

)valuarea presupune tact, apropiere şi înţelegere, dar şi intransigenţă, eigenţă ridicată,

pentru asigurarea calităţilor necesare, atât în munca didactică, cât şi în cea educativă. 6neducator trebuie să fie un bun :metrolog” pentru a da re!ultatelor şcolare consistenţă şieficienţă, preci!ie şi eactitate.

)valuarea cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor legate de specialitatea pe care opredă, ca şi a abilităţilor, intereselor, atitudinilor şi trăsăturilor caracteriale ale elevilor, are oimportanţă educativă deosebită, deoarece poate deveni sursa unei motivaţii susţinute.

)levii aprecia!ă şi îi clasifică pe profesori şi după sistemul de evaluare al acestora. 'ctulde evaluare trebuie să primească o notă mai te(nică şi mai obiectivă pentru a spori valoareaştiinţifică a întregii activităţi pedagogice.

*rice profesor desfăşoară o activitate în afara şcolii. În relaţiile cu membrii familiilor elevilor, profesorul poate îndeplini, atât funcţia de îndrumător al acestora, în vederea orientării

eficiente a elevilor, cât şi de coordonator al influenţei familiei şi a altor factori din mediul lor deviată, în direcţia formării multilaterale a personalităţii tânărului, ca viitor cetăţean.+rofesorul îi poate influenţa po!itiv atât pe tineri, cât şi pe adulţi, prin organi!area şi

îndrumarea diferitelor forme de activitate& conferinţe, de!bateri, serii de întrebări şi răspunsuri,audiţii şi vi!ionări în colectiv urmate de comentarii, organi!ate la casele corpului didactic, cluburi,biblioteci, mu!ee, case de lectură şi de creaţie.

0timularea intereselor şi a talentelor ca şi încura1are de orice gen a creaţiilor, trebuie săcaracteri!e!e întreaga activitate a profesorului, dovedindu-şi astfel anga1area şiresponsabilitatea faţă de colectivitate.

2mplicarea profesorului în diferite activităţi cultural-educative şi politico-ideologiceconstituie o dovadă a înţelegerii superioare a rolului său social, acţionând ca un agent al

transformărilor sociale. fe%#ul ) di#iginte

%unca educativă cu un colectiv de elevi este greu de conceput fără pre!enţa unui îndrumător capabil să organi!e!e, conducă şi să coordone!e ansamblul influenţelor ce seeercită asupra membrilor grupului.

'ctivitatea de predare a fiecărui profesor presupune integrarea contribuţiei sale,armoni!area ei cu a celorlalţi colegi şi mai ales orientarea şi adecvarea ei la modelul depersonalitate pe care vrem sa-l reali!ăm. 6n asemenea rol îi revine dirigintelui .

În ansamblul profesorului didactic se impune şi eaminarea activităţii dirigintelui, acesta

fiind promotorul formării şi de!voltării personalităţii elevilor."uncţia de diriginte îi sporeşte profesorului responsabilitatea, îi amplifică rolul şi îl aşea!ă într-un anumit raport cu toţi ceilalţi factori educativi. 'ceastă funcţie îl apropie de elevi şi îilărgeşte simţitor sfera de influenţă, adăugând la predarea specialităţii şi rolul de coordonator al

întregii activităţi a clasei sale. 5irigintelui îi revine sarcina de a urmări climatul de muncă alclasei, interesul şi emulaţia elevilor pentru învăţătură, aria lor de informare, stilul de muncă,eficienţa activităţilor colective şi mai ales progresul fiecărui elev la fiecare obiect de învăţământşi de la o etapă la alta.

10


11/53

Contribuţia dirigintelui este (otărâtoare prin modul în care ştie să organi!e!e şi săstimule!e dorinţa şi ambiţia elevilor de a-şi îndeplini cu simţ de răspundere toate obligaţiileşcolare. ' le insufla conştiinţa datoriei şi autocontrolul înseamnă a-i a1uta să-şi înţeleagă corectstatutul de şcolar şi să dobândească un comportament adecvat. Învăţându-i cum să-nveţe, cumsă-şi organi!e!e munca, cum să-şi forme!e priceperi, deprinderi şi atitudini corespun!ătoare înactivitatea de instruire, dirigintele îi a1ută de fapt să se integre!e cu succes în colectivul şcolar şisă-şi găsească drumul propriu al auto-reali!ării şi al auto-formării.

egătura pe care dirigintele o menţine cu ceilalţi profesori şi cu ceilalţi factori educativi,prin comparaţia clasei sale cu celelalte clase şi mai ales prin raportarea re!ultatelor laobiectivele stabilite pe şcoală, acesta devine îndrumătorul real al adevăratei formări şi de!voltărial elevilor îmbinând calitatea de profesor cu cea de educator.

Îi a1ută pe elevi să înţeleagă corect faptul că instruirea repre!intă principala cale dede!voltare multilaterală, îi a1ută să se maturi!e!e şi să-şi conştienti!e!e principalele îndatoririşcolare.

5irigintele este preocupat să-şi pună clasa în legătură cu mediul social, cu viaţa şi cuproblemele ei. "rumuseţea relaţiilor cu ceilalţi, utili!area timpului liber, bucuria de a trai, nevoiade a cunoaşte, gri1a pentru păstrarea mediului natural, lupta pentru pace, prietenia şisolidaritatea cu tineretul înaintat şi alte aspecte ale pregătirii elevilor pentru viaţa socială, se

înscriu de asemenea printre obiectivele principale ale muncii educative a dirigintelui la oriceclasă. Conştiinţa politico-morală a elevilor va forma nucleul în 1urul căruia trebuie să sestructure!e principalele preocupări ale fiecărui tânăr, a-l a1uta să vadă însemnând a-l orienta.

*rice diriginte urmăreşte reali!area unor obiective concrete cum sunt&• studierea şi cunoaşterea personalităţii elevilor• organi!area şi educarea colectivului de elevi• asigurarea succesului la învăţătură al tuturor elevilor şi întărirea disciplinei• formarea şi de!voltarea profilului moral al fiecăruia• orientarea şcolară şi profesională a tuturor elevilor clasei• organi!area timpului liber al elevilor• coordonarea eforturilor educative ale tuturor profesorilor clasei şi asigurarea unităţii de

cerinţe şi de acţiune.

5irigintele, în calitatea de coordonator al influenţelor eercitate asupra clasei sale, aducela cunoştinţa celor interesaţi, atât planul de măsuri stabilite, cât şi re!ultatele obţinute pe diferitelinii de acţiune&

- cunoaşterea elevilor- re!ultatele la învăţătură- aptitudini deosebite- măsurile educative întreprinse.

Consiliul clasei poate sugera şi urmări aplicarea unor măsuri diferenţiate pentruremedierea unor nea1unsuri, sau pentru consolidarea unor tendinţe po!itive înregistrate înconduita colectivului de elevi. 9umai o activitate colectivă, condusă şi îndrumată cu gri1ă, poatecuprinde şi satisface obiectivele complee ale muncii educative puse în faţa colectivului.

'ctivitatea etraşcolară a dirigintelui vine să lămurească şi să adâncească unelepreocupări ale şcolii, consolidând cunoştinţele, priceperile şi deprinderile şi stimulând interesele,

înclinaţiile şi aptitudinile elevilor.

11


12/53

'ctivitatea practică va cuprinde un sistem de acţiuni educative, organi!ate în funcţie denivelul de de!voltare al elevilor clasei, de preocupările şi problemele care-i frământă la unmoment dat, de faptele de viaţă care-i mobili!ea!ă şi interesea!ă. 'stfel de acţiuni sunt&

• organi!area unor întâlniri şi discuţii cu personalităţi culturale şi ştiinţifice• vi!ite în instituţii culturale, mu!ee, epo!iţii de artă, spre a le oferi elevilor posibilitatea

de a cunoaşte concret sensul unei munci desfăşurată cu pasiune• de!baterea unor fapte de viaţă, cunoscute de elevi pentru a le influenţa opiniile• participarea la acţiuni şi evenimente importante care să consolide!e deprinderi de

muncă şi opţiuni şcolare şi profesionale.

FORMAREA ŞI PERFECŢIONAREA PROFESORULUI

+regătirea profesorului are un caracter sistematic şi organi!at şi se reali!ea!ă în învăţământul superior pe ba!a unor planuri şi programe de învăţământ. 0istemul de pregătire alcadrelor didactice este determinat de obiectivele care stau în faţa şcolii, de nivelul creşterii

civili!aţiei materiale şi spirituale a întregii populaţii, ceea ce eprimă formula de ,,comandăsocială”. +rin acest sistem se ţine seama de progresele ştiinţei şi te(nicii, de reali!ările obţinute

în domeniul artei, de de!voltarea eagerată a societăţii, de nevoile pre!ente şi de perspectiveleprivind pregătirea viitorilor specialişti pentru diversele domenii de activitate.

2ntroducerea unor noţiuni, a unor te(nici noi de lucru, reclamă elaborarea unei concepţiicorespun!ătoare a pregătirii profesorului în concordanţă cu astfel de cerinţe. 0altul pe careurmea!ă să-l reali!e!e învăţământul superior în ceea ce priveşte formarea şi perfecţionareaprofesorilor, depinde într-o mare măsură de calitatea pregătirii viitoarelor generaţii de specialişti

în toate domeniile şi de ridicarea calităţii învăţământului în special.%ass-media şi numeroasele mi1loace de informare oferă inclusiv profesorilor posibilităţi

de formare, documentare şi perfecţionare.

6n om creator, cu iniţiativă, inovator şi capabil să se adapte!e rapid la sc(imbărileimpuse de progresul impresionant al ştiinţei contemporane, nu poate fi format decât deeducatori care să posede ei înşişi, asemenea calităţi, moderni!area formării cadrelor se ridică lanivelul eigenţelor celor mai înalte şi merg în întâmpinarea nevoilor societăţii.

Cerinţele cărora trebuie să le corespundă un învăţământ modern în care vor lucra viitoriieducatori capabili să modele!e profilul unei personalităţi sunt următoarele&

• un astfel de învăţământ trebuie se forme!e şi să de!volte independenţa, inovaţia şicreativitatea fiecărui individ pe măsura indisponibilităţilor sale, ţinând seama de nevoilede!voltării societăţii

• profesorul pregătit pentru o şcoală modernă urmea!ă să asigure formarea şide!voltarea unei atitudini corespun!ătoare, receptivă, mobilă, fleibilă, compleă faţa desc(imbări, pentru ca orice persoană să accepte sc(imbarea, s-o înţeleagă şi să participe laproducerea ei

• un învăţământ modern trebuie să permită fiecărui elev, nu numai să se de!voltearmonios, să-şi forme!e şi să-şi cultive optimal toate disponibilităţile, ci să contribuie lareali!area omului ca om, cultivându-i cele mai alese însuşiri spirituale #cultură aleasă,devotament, demnitate, nevoie de cunoaştere, aptitudini organi!atorice etc.$

12


13/53

• un învăţământ înaintat trebuie să-i pregătească pe elevi pentru o cooperare socială înactivitatea productivă şi în viaţa etraprofesională

• educaţia pentru integrarea în profesiune, pentru viaţa de familie, trebuie să-şigăsească un loc important într-un învăţământ modern.

"ormarea profesională a educatorului trebuie să cuprindă toţi parametrii de calitate şicrearea unui om nou, activ, cult, devotat valorilor promovate în societate. +rofesorul este pentruelevii săi un model de conduită şi de pregătire profesională, eercită asupra lor influenţe nu

numai prin volumul de cunoştinţe pe care le transmite, ci şi prin ori!ontul de cultură pe care îldesc(ide elevilor, prin modul său de a gândi, prin concepţia sa ideologică, printr-un intelectpermeabil, fluid şi receptiv la nou şi la o continuă receptare.

"ormarea sa profesională vi!ea!ă competenţa :specialistului” încadrată într-un fond decultură generală, mobili!ate şi spri1inite de o temeinică pregătire psi(ologică, pedagogică şimetodică, teoretică şi practică.

+rin natura activităţii sale, educatorului i se cere un larg ori!ont cultural, o vastăinformare în domenii diferite ale activităţii şi o nepotolită sete de cunoaştere, pe ba!a căreia săpoată răspunde adecvat intereselor variate ale elevilor săi.

+rofesiunea de educator cere o atitudine mereu nouă şi înnoitoare, o luptă continuăpentru a preveni rutina, stagnarea, sc(ematismul şi formalismul, orice educator trebuie să

cunoască tot ceea ce poate cădea în câmpul atenţiei tineretului.+ermanenta receptivitate pentru nou constituie o componentă fundamentală a sistemuluimotivaţional al profesorului, menită să-i alimente!e mereu lupta pentru o calitate tot mai ridicată

în activităţile sale.+rofesorul îşi poate reali!a cu succes misiunea de educator numai dacă şi-a însuşit

priceperile şi deprinderile necesare pentru a da relaţiei profesor – elev o orientare şi un conţinutnou. 4elaţiile de apropiere, de încredere, de colaborare, trebuie să caracteri!e!e tot timpulactivitatea comună a profesorului şi a elevului.

2niţiativa viitorilor profesori în te(nologia predării şi însuşirea capacităţilor necesareactivităţii complee a unui profesor de o anumită specialitate, presupune o pregătire teoretică,ştiinţifică, de ba!ă şi dobândirea unui set de deprinderi didactice cum ar fi&

• folosirea mi1loacelor audio-vi!uale, organi!area muncii în laboratoare şcolare despecialitate• organi!area muncii în laboratoare audio-vi!uale sau în cabinete de anumite

specialităţi• deprinderea de a aprecia şi a evalua 1ust re!ultatele elevilor, precum şi de a organi!a,

îndruma şi diri1a activităţile în afara clasei, specifice specialităţii."ormarea profesorului ca educator constă în formarea şi de!voltarea capacităţilor de a

organi!a, îndruma şi efectua nu numai ora de dirigenţie, ci şi de a reali!a şi celelalte activităţispecifice dirigintelui.

8oate aceste priceperi şi deprinderi care ţin de te(nologia didactică, presupune uneerciţiu, un contact nemi1locit cu relaţiile şcolare, reali!at în cadrul practicii pedagogice, care să

permită studentului să cunoască şi să soluţione!e independent problemele didactico-educativecu care se confruntă.

+erfecţionarea permanentă a profesorilor repre!intă o cerinţă esenţială pentru şcoalamodernă, devine o necesitate vitală, o condiţie a eistenţei şi a progresului ei.

egea educaţiei şi învăţământului stipulea!ă că :întregul sistem de perfecţionare apregătirii profesionale a personalului didactic are ca scop însuşirea temeinică a disciplinei despecialitate şi a metodicii predării acesteia, a ideologiei şi politicii statului, a reali!ărilor noi îndomeniul specialităţii şi pedagogiei, a metodelor de muncă cu preşcolarii, elevii şi studenţii”.

13


14/53

'utoperfecţionarea constituie principala cale de îmbunătăţire a activităţii profesionale,fără o perfecţionare a profesorilor acestea rămânând insuficiente, de aceea este de dorit cafiecare educator să-şi întocmească un plan individual de autoperfecţionare.

Îmbinată cu autoperfecţionarea, perfecţionarea produce sc(imbările aşteptate în procesuldidactico-educativ. Conştiinţa proprie, deontologia profesională, mândria de a aparţine celui mainumeros detaşament de intelectuali, obligă la transformarea autoperfecţionării într-o trăsăturădefinitorie, caracteristică şi permanentă a muncii didactice a fiecărui profesor.

+rofesorul îşi poate stabili singur obiectivele şi metodele de lucru, el îşi alege bibliografiacorespun!ătoare, recurge la anali!a unor situaţii de lucru, la evaluarea re!ultatelor pe operioadă dată, la autoanali!a lecţiilor ţinute. 9otându-şi !ilnic observaţiile pe margineaactivităţilor desfăşurate, îşi adună un material preţios pentru autoanali!ă. 5iscuţiile cu colegii,asistenţa la activităţile acestora, organi!area unor mici eperimente şi investigaţii proprii,aplicarea re!ultatelor altor cercetări, eaminarea cu simţ autocritic a unor observaţii şi sugestii,autonotarea, etc. sunt modalităţi po!itive pentru îmbunătăţirea propriei activităţi.

ELEMENTELE SISTEMULUI DE MANAGEMENT EDUCAŢIONAL

0istemul de management al unităţilor care prestea!ă servicii de învăţământ poate fi

definit ca ansamblul elementelor cu caracter deci!ional, organi!atoric, informaţional,metodologic, atât din activitatea de învăţământ propriu-!isă cât şi din sectoarele adiacente,educaţionale, de cercetare sau social-culturale, prin intermediul cărora se eercită procesele şirelaţiile de management, în vederea obţinerii unei eficienţe cât mai mari.

Componentele sistemului managerial al unităţii de învăţământ sunt aceleaşi ca la oricarealtă firmă, de orice profil ar fi acesta, dar bineînţeles cu anumite caracteristici specifice &

- componenta organi!atorică& se constituie din totalitatea elementelor de naturăorgani!atorică ce asigură cadrul, combinarea, divi!area şi funcţionalitatea proceselor de muncădin învăţământ, în vederea reali!ării obiectivelor previ!ionate.

0ubsistemul; organi!atoric al firmei din sistemul educaţional de învăţământ cuprinde atâtorgani!area formală, reflectată în regulamentul de oragani!are şi funcţionare, organigramă,

descrierile de funcţii şi posturi care oglindesc ansamblul persoanelor şi subdivi!iunilororgani!atorice, cât şi organi!area informală, care re!idă în totalitatea elementelor şiinteracţiunilor umane cu caracter organi!atoric ce se manifestă în mod spontan şi natural întrecomponenţii firmei. 'ctivitatea propriu!isă de învăţământ, prestaţiile acordate elevilor şistudenţilor, se desfăşoară în cadrul instituţiilor organi!ate conform legii învăţământului şi statutulpersonalului didactic

0e desprinde ideea centrală că învăţământul românesc are atât o coordonatămacroeconomică, la nivelul întregii ţări, %inistrul )ducaţiei, Cercetării şi 8ineretului fiind cel caresupraveg(ea!ă activitatea de ansamblu, cât şi o coordonată microeconomică la nivelul fiecărui

1udeţ intervenind ministerul în colaborare cu organele locale teritoriale, inspectoratele şcolare iar activitatea educaţională şi de învăţământ este desfăşurată de agenţii economici cu capital de

stat, privat sau mit. 8rebuie spus însă că fiecare unitate îşi desfăşoară activivitatea în limiteleteritorial-administrative respective, cu posibilităţi de etindere şi în alte 1udeţe. Cel care vrea să înveţe, în foarte multe ca!uri, nu stă într-o singură localitate ci se mişcă, fără a cunoaşte, pentrucă dealtfel nici nu-l interesea!ă, limitele administrative.

- componenta informaţională& desemnea!ă ansamblul de date, informaţii, circuiteinformaţionale, fluuri informaţionale, proceduri şi mi1loace de tratare a informaţiilor care intervin

;

14


15/53

în cadrul instituţiei de învăţământ şi care au drept scop să asigure suportul informaţionalnecesar pentru previ!ionarea şi îndeplinirea obiectivelor.

În domeniul educaţional perfecţionările care sunt imperios necesare în ceea ce priveştesistemele informaţionale nu se reduc însă doar la mi1loacele te(nice de tratare a infomaţiilor ciun accent deosebit se acordă reali!ării compleului om-maşină-informaţii, ceea ce implicăcunoaşterea temeinică a posibilităţilor şi modului de lucru cu computerul, concomitent cu luarea

în considerare a implicaţiilor umane.

6n subsistem informaţional al educaţiei, bine pus la punct, trebuie să redea eact situaţiaconcretă a sistemului de învăţământ la un moment dat în ceea ce priveşte punctele slabe sauforte.

Componenta deci!ională& constă în ansamblul deci!iilor adoptate şi aplicate în cadrulinstituţiilor de învăţământ de către manageri, deci este un adevărat sistem de comandă, activ,regulari!ator al ansamblului activităţilor implicate. Ca în oricare alt domeniu de activitate şi în

învăţământ eercitarea atribuţiilor de management presupune parcurgerea unor procesedeci!ionale. 5e la a prevedea ce trebuie făcut în raport cu ce se cere şi cu posibilităţile de a

întreprinde ceva şi până la a evalua şi controla în ce măsură şi cum s-au adus la îndeplinireprevederile, se parcurge un lanţ de deci!ii pentru a (otărî & cine şi cum va participa la re!olvareascopurilor propuse ce mi1loace şi metode trebuie utili!ate pentru a antrena şi motiva punerea în

mişcare a energiilor individuale şi colective, pentru a armoni!a acţiunile şi pentru a reali!aconcordanţa dintre re!ultate şi previ!iuni.5eci!iile pot fi clasificate în funcţie de nivelul de elaborare, conţinutul şi domeniul de aplicare,

gradul de cunoaştere a fenomenelor manageriale, sursa de elaborare, etc.<

+rivind acţiunile din punctul de vedere al conţinutului funcţional deci!iile manageriale se potclasifica în& deci!ii de planificare, organi!aţionale, de coordonare, de stimulare şi control. Înraport cu nivelul de elaborare, deci!iile se clasifică în deci!ii strategice, deci!ii tactice şi deci!iioperaţionale.

Deci*iile %t#ategice stabilesc orientările de perspectivă , în sensul că se referă la operioadă mai mare de un an, se adoptă în colectiv, vi!ea!ă ansamblul activităţii instituţiei de

învăţământ şi urmăresc reali!area obiectivelor fundamentale şi a celor derivate de gradul ;.

Deci*iile tactice traduc în practică obiectivele derivate de gradul < sau specifice, au învedere o perioadă mai mică de un an şi se referă la activitatea sau subdomeniile de activitateale unităţii.

Deci*iile $e#aţinale sunt, de regulă, deci!ii repetative de rutină referindu-se laperioade scurte, de maimum câteva săptămâni şi se adoptă de către directori şi cadrele cuatribuţii de conducere medii sau inferioare din unitatea de învăţământ. )le vi!ea!ă îndeplinireaobiectivelor specifice şi individuale sau a atribuţiilor si sarcinilor.

În funcţie de certitudinea atingerii obiectivelor distingem& deci!ii certe, deci!ii incerte şideci!ii de risc.

În ca*ul deci*iil# ce#te, poate fi anticipată cu preci!ie evoluţia variabilelor implicate,acestea pot fi controlate, iar reali!area obiectivelor poate fi urmărită cu maimă certitudine.

Î

n ca*ul deci*iil# ince#te evoluţia variabilelor poate fi anticipată cu aproimatie, acesteasunt puţin controlabile, iar posibilitatea de reali!are a obiectivelor urmărite nu pre!intă suficientă

certitudine. ,n ca*ul deci*iil# de #i%c, probabilitatea reali!ării obiectivelor urmărite este redusă ,

evoluţia variabilelor este dificil de anticipat, deşi o parte din variabile pot fi controlabile.

<

15


16/53

+entru a preveni transformarea posibilităţii de risc în realitate, urmată de consecinţelesociale şi economice respective, este necesar să se ia măsuri ! pentru prevenirea apariţieiconsecinţelor şi anume&

a-crearea unui fond special de acoperire a acţiunilor afectate de un grad mare deincertitudine

.-contractarea de asigurări împotriva unor riscuric-divi!area riscurilor, respectiv evitarea unor legături unice-eclusive

d-folosirea progno!ei economice şi a cercetării operaţionalee-eperimentarea la scară redusă a soluţiilor asupra cărora s-au luat deci!iif-pentru operatiile care se întind pe o perioadă mai lungă să se stabilească mai multe

variante care să poată fi aplicate la momentul potrivit.5upă sfera de cuprindere a decidentului, deci!iile se clasifică în& deci!ii individuale şi

deci!iile colective.Deci*iile indi/iduale se adoptă de către un singur cadru de conducere potrivit unor

norme care stabilesc limitele intervenţiei respective. 0e caracteri!ea!ă prin grad ridicat dediversificare, sunt luate de organele de conducere individuală.

Deci*iile clecti/e au un caracter mai larg, în care sunt anga1ate politica unităţii şiimplicit de!voltarea şi progresul ei0

Sub aspe! "u#$%a'( a!%)%!a!ea &'e!%)* +# 'ua,ea e%%%'&, p&a!e )a,%a e 'a s%/p'aue,e pâ#a 'a pa,!%%pa,ea &'e!%)* e"e!%)*.5eci!ia, ca proces raţional de alegere a unei linii de acţiune în scopul de a a1unge la unanumit re!ultat, implică eistenţa anumitor condiţii principale şi anume0&

a)e1%s!e#$a u#u%a sau /a% /u'!&, &b%e!%)e e a!%#s p,e%s e"%#%!e ( ua#!%"%a!e 2% +#s&$%!ee u# s%s!e/ ,%3u,&s e /*su,a,e a ,ea'%*,%% '&,4

b)e1%s!e#$a /a% /u'!&, a'!e,#a!%)e e a$%a,e %# a,e s* se a'ea3* s&'u$%a pe#!,ua!%#3e,ea &b%e!%)u'u%4

c)e1%s!e#$a "a!&,%'&, '%/%!a!%)%( ,espe!%) a e'&, e&/%%( a%* e% 'e3a$% e ,esu,se'ee !%/p( /%5'&ae'e b*#e2!%( ,esu,se'e e /u#*( p&s%b%'%!*$% e p,&u$%e p,eu/ 2% a e'&, s&%a'%( +# a,e %#'ue/ 2% pe e% u/a#% u %/p'%a$%%'e e eu,3 %# e!%a 2% /&,a'a u/a#*.

)istenţa acestor condiţii în cadrul instituţiei de învăţământ are incidenţe deosebite asupracadrului organi!atoric şi a gestiunii în sensul că orice componentă a acestui cadrucondiţional, sau orice acţiune desfăşurată trebuie să concorde deplin cu condiţiilesituaţionale epuse.

+e plan funcţional se pune în fata procesului deci!ional necesitatea respectării de cătremanageri şi organele colective de conducere a unui ansamblu de cerinţe&

a-fundamentarea ştiinţifică a deci!iei în concordanţă cu legităţile specifice procesuluieducativ de la noi în ţară şi restricţiile etapei de tran!iţie din sistemul de învăţământ.

8ran!iţia este provocată de frecventele sc(imbări ale legislaţiei specifice şi a preci!ărilor5irecţiei învăţământului preuniversitar din %inisterul )ducaţiei. Când mediul se sc(imbă mairepede decât vite!a de reacţie a instituţiei de învăţământ sau nu dispune de o structură

#sistem$ care să-i permită adaptarea şi fleibilitatea, tran!iţia poate genera o ruptură înplanificarea pe termen mediu şi o ieşire din stabilitate, îngreunând procesul deci!ional şi decontrol.

.-dublarea autorităţii formale de adoptare a deci!iei de către Consiliul de 'dministraţie alunităţii sau directorul acesteia, generată de valoarea profesională şi capabilă să asigurecalitatea şi eficienţa deci!iei precum şi aplicarea ei cu un efort minim.

=

16


17/53

c-reali!area principiului fundamental al managementului în învăţământ, de deci!ie şiacţiune prin integrarea deci!iilor pe verticală şi pe ori!ontală.

d- încadrarea în perioada deci!ională optimă printr-o abordare previ!ională, ec(ilibrată şiba!ată pe anali!a corelativă a factorilor calitativi temporali, subordonată obiectivelor cuprinseîn cadrul proiectului de de!voltare pe termen mediu al unităţii de învăţământ.

0e ştie că >deci!ia este alegerea obiectivelor, ţelurilor sau scopurilor unei acţiuni precum

şi a căilor de urmat pentru reali!area acestora >?

. Încercând o adaptare a modalităţii de>adoptare a deci!iilor prin consens>@ , eplicată de profesorul canadian 8oieb Aafsi prin punereaaccentului pe perspectiva de!voltării globale şi situarea interesului de ansamblu deasuprapropriului interes în cadrul unităţii de învăţământ, procesul deci!ional este declanşat de cătrecei direct implicaţi în domeniul respectiv de activitate, fiind deci de tipul de 1os în sus. Conformaprecierii lui 9aota 0asaci B, deci!ia managerială prin consens are patru fa!e principale,pre!entate în sc(ema de mai 1os #figura ;.$ şi asigură un grad înalt de implicare în conducere,din partea personalului, ceea ce duce şi la accelerarea procesului de aplicare a deci!ieieducaţionale.

"ormularea propunerii e(icularea şi de!batereadeci!ionale propunerii deci!ionale

2mplementarea 'probarea deci!iei

deci!iei

figura ;.Fae'e e%%e% /a#a3e,%a'e p,%# se#s

%etoda demonstrea!ă importanţa definirii corecte a variantelor care intervin înluarea deci!iei pentru re!olvarea unei problematici complee dar şi rolul care revinepersonalului implicat în procesele de învăţământ şi educaţionale, conducerii instituţiilor, înanali!a situaţiei de fapt, a alternativelor posibile, a criteriilor utili!ate pentru a se a1unge,printr-o variantă de deci!ie considerată optimă, la reali!area obiectivului propus

- componenta metodelor şi te(nicilor de management& repre!intă un sistem metodologiccare reuneşte ansamblul metodelor, te(nicilor, instrumentelor şi procedurilor utili!ate înmanagementul educaţional, deci asigură suportul logistic pentru eecutarea ansambluluiproceselor şi relaţiilor de management în învăţământ. În aceste condiţii, colectivul managerialeste pus în situaţia de a alege una din mai multe soluţii, pe care s-o promove!e, putând aplica o

?

@

B

17


18/53

metodD ba!atD pe anali!a mai multor variante, prin prisma unor criterii sau puncte de vederemultiple.

Eta$ele $#ce%ului deci*inal

+rocesul deci!ional este procesul de elaborare al deci!iilor constituit dintr-o succesiunede fa!e prin care se pregăteşte, se elaborea!ă , se adoptă şi se implementea!ă deci!ia. adeci!iile curente care trebuie să răspundă unor situaţii simple, similare cu multe situaţiianterioare, numărul fa!elor deci!ionale se reduc la minim. În sc(imb, la deci!iile tactice şimai ales la cele strategice, procesul deci!ional devine foarte comple, parcurge toate etapele

în mod succesiv, deoarece problemele ce trebuie re!olvate sunt foarte complee cu implicaţiideosebite asupra întregii activităţi a instituţiei6 .

+rocesul deci!ional are ca elemente constitutive&;$decidentul constituit din organele de conducere participative ale colegiului şi din

directorii şi şefii compartimentelor


19/53

diminuarea responsabilităţii managerilor, independenţa eagerată a personalului si lipsa decoordonare precum şi dubla folosire a serviciilor si personalului,Etapa de determinare a soluţiei optime, constă în alegerea din mai multe căi de acţiune aaceleia care corespunde cel mai bine criteriului avut în vedere, prin următoarele fa!e &

compararea cu situaţiile similare precedente a fiecăreia din soluţiile variante, ce se au învedere. 0e folosesc metode adecvate proprietăţilor modelului matematic specific situaţieideci!ionale date sau metode de stimulare a creativităţii , cum ar fi brainstormingul sau

te(nica 5elp(i estimarea consecinţelor fiecăreia din soluţiile-variante prin aprecierea re!ultatelor potenţiale

ce s-ar obţine potrivit fiecărui criteriu de deci!ie şi fiecărei stări a condiţiilor obiective prinaplicarea variantelor deci!ionale

determinarea soluţiei optime, cea mai convenabilă din punct de vedere al avanta1elor şide!avanta1elor pe care le cuprinde.Etapa de motivare, transmitere şi control a deciziei , constituită din supraveg(ereaaplicării soluţiei şi controlarea modului ei de reali!are. Întâlnim următoarele fa!e&

motivarea cu scopul de a crea o stare de spirit favorabilă reali!ării deci!iei în condiţii optime.Cu cât decidentul reuşeşte să motive!e mai bine şi mai convingător deci!ia luată, cu atât

cresc şansele de reali!are a acesteia în cele mai bune condiţii. transmiterea deci!iei însoţită de instrucţiuni precise de reali!are prin sistemul informaţional. eercitarea unui control permanent, cu accent pe activitatea de îndrumare şi ameliorare. evaluarea re!ultatelor presupune compararea re!ultatelor obţinute cu obiectivele deci!ionale

propuse, având ca scop să depiste!e abaterile care au loc în procesul de aplicare a deci!iei.

ABORDAREA SISTEMULUI DE EDUCAŢIE ŞI ÎNVĂŢĂM8NT PRIN PRISMAMAR9ETINGULUI

'ctivitatea de ba!ă a unităţilor din sectorul educaţiei o constituie activitatea de învăţământalături de aceasta se întâlnesc activităţile de cercetare ştiinţifică, fundamentală şi aplicativă,activităţi de microproducţie şi comerciale, de practică în domeniile de specialitate, o serie deactivităţi destinate satisfacerii unor nevoi de ca!are, masă, petrecere a timpului liber, cu unpronunţat caracter social-cultural. 8oate acestea pot fi grupate în servicii de ba!ă sau suplimentare e normal ca serviciile deba!ă să fie considerate cele de învăţământ dar asimilarea celorlalte într-o grupă sau alta estegreu de delimitat tocmai datorită coneiunilor complee dintre diversele activităţi desfăşurate încadrul sistemului dar şi în virtutea angrenării sistemului educaţional şi de învăţământ în cadrulunui mediu economic, social, politic şi cultural dinamic, ale cărui cerinţe de evoluţie şitransformare sunt îndeplinite de însăşi sistemul educaţional în compleitatea sa.

Într-o vi!iune de mareting, specifică oricărei activităţi care se derulea!ă în cadrul economieide piaţă, oferta de servicii educaţionale şi de învăţământ este alcătuită din totalitatea activităţilorpe care unităţile speciali!ate le desfăşoară în scopul satisfacerii cererii, eprimate de beneficiariiforţei de muncă, agenţii economici care trebuie să-şi acopere nevoile, ceea ce conduce implicitla definirea speciali!ărilor, la dimensionarea volumului şi nivelului cunoştinţelor de specialitate.+e de altă parte nu trebuie negli1ate nici nevoile purtătorilor de forţă de muncă, de pregătire înscopul ocupării unui loc de muncă dar şi de reali!area lor ca oameni, nevoi satisfăcute prinmi1loace specifice educaţiei& discipline de învăţământ, activităţi culturale şi sportive, activităţi

19


20/53

educaţionale diverse menite să asigure o pregătire generală cât mai bună, toate materiali!ateprin intermediul cadrelor didactice, a manualelor a căror reali!are presupune o serie de calităţipedagogice, utili!area unor metode de transmitere a cunoştinţelor, evaluarea acestora.

'bordarea de mareting presupune identificarea, dimensionarea şi descriereasegmentelor de piaţă la care unitatea de învăţământ se raportea!ă şi se conectea!ă, cererea înacest domeniu eprimând pe de o parte nevoia de cunoştinţe a celor care urmea!ă cursuri depregătire iar pe de cealaltă parte nevoia de forţă de muncă speciali!ată a agenţilor economici.

%otivaţiile de eprimare a acestei cereri se formea!ă însă în decursul a mai multor ani şieste necesar studiul acestora atât în interesul celor care se pregătesc pentru un anumit domeniuşi al instituţiei de învăţământ cât şi al societăţii în ansamblul său mai mult ca oricând derulareaunui proces educaţional şi de învăţământ de calitate devine o prioritate strategică, a căreipunere în aplicare depinde în primul rând de conducerea eficientă a sistemului educaţional înansamblul său,, care se poate reali!a numai prin utili!area unor principii manageriale moderne,adaptate acestui sector dinamic, comple şi deosebit de toate activităţile productive sau deservicii din economie dar aflat într-o directă legătură cu acestea coordonarea optimă asistemului educaţional şi de învăţământ va conduce în mod obiectiv la o creştere a calităţii întoate sectoarele de activitate, la fel cum de!voltarea sistemului economic şi social determină înmod obligatoriu derularea unui proces educaţional la standarde din ce în ce mai ridicate.

5eci!iile privind învăţământul, fundamentate în mod tradiţional prin consultarea conduceriişcolilor, facultăţilor, institutelor, poartă amprenta empirismului, subiectivismului şi improvi!aţieiele trebuie să ţină cont de o cercetare ştiinţifică a fenomenelor prin intermediul unor structuripermanente care să facă acest lucru mediul deosebit de dinamic şi comple în care acţionea!ăinstituţiile de învăţământ reclamă constituirea în structurile organi!atorice actuale a unorcompartimente speciali!ate care să aborde!e de pe cu totul alte po!iţii problematicafundamentării deci!iilor şi desfăşurării procesului de învăţământ, fie aflate în relaţii permanentecu structurile eistente, corelate cu acestea ca mărime, structură şi atribuţii, fie constituite pestructura celor eistente, dar având atribuţii specifice, clasice în esenţa lor dar moderne în ceeace priveşte scopul lor final de îmbunătăţire a sistemului general de educaţie şi învăţământ şi încadrul acestuia de optimi!are a sistemului deci!ional& cercetarea mediului economico-social al

instituţiei, elaborarea şi urmărirea reali!ării în practică a unor programe manageriale şi demareting propuse, formularea unor politici de produs pe structura pac(etelor complee deproduse şi servicii educaţionale şi de învăţământ oferite de unităţile cu activitate în acestdomeniu, reorientarea politicilor de preţuri după sistemul tarifelor, taelor percepute de labeneficiarii procesului educaţional dar şi după subvenţiile ce pot şi trebuie să fie suportate dinbugetul statului, practicarea unui sistem de distribuţie adecvat serviciilor deosebite din sistemuleducaţional, care să permită acoperirea tuturor nevoilor educaţionale în sistem teritorial şipromovarea prin mi1loace moderne a tuturor factorilor care pot conduce la perfecţionarea

învăţământului şi la creşterea nevoii de cunoaştere. )ste necesară, în cadrul definirii activităţilor de mareting derulate în vederea adaptăriisistemului educaţional românesc la cerinţele actualului sistem al economiei de piaţă, punctarea,

cel puţin teoretică, a elementelor de mareting în cadrul specific învăţământului& +rodusul devine pac(etul comple de produse şi servicii asimilat absolvenţilor livraţi pepiaţa forţei de muncă, modelării acestora în funcţie de cerinţele beneficiarilor de forţă de muncăşi de calităţile materiei, prime, privită ca resursă intelectuală, în interiorul procesului didactic.+unctul de pornire în încorporarea opticii de mareting îl repre!intă studierea mediuluieconomico-social, cu elementul său central, piaţa forţei de muncă devine necesarăidentificarea, dimensionarea şi descrierea segmentelor de piaţă, în special a nevoilor de

20


21/53

cunoştinţe de specialitate, faţă de care instituţia de învăţământ îşi defineşte obiectul deactivitate.

%odelarea procesului didactic în funcţie de caracteristicile diferitelor segmente rămâne, înesenţă, o problemă de pedagogie însă maretingul poate fi pre!ent în testarea şi validareaanumitor forme şi metode de transmitere şi verificare a cunoştinţelor, de efectuare a lucrărilor aplicative, de stimulare a pregătirii, de perfecţionare a procesului de învăţământ prin punerea înevidenţă a cerinţelor diferitelor segmente de piaţă şi a gradului de concordanţă a obiectivelor

urmărite prin procesul de învăţământ cu acestea. +articularităţile care apar derivă din specificulpieţei, de segmentul de piaţă avut în vedere, de criteriile care se aplică, aate pe dimensionareagamei de prestaţii, nivelul calitativ al acestora şi gradul lor de noutate.

0e poate opta pentru menţinerea, restrângerea sau etinderea gamei, respectiv pentrupregătirea strict speciali!ată sau cu un profil mai larg. *ricum, strategia de piaţă aleasă va fi unacalitativă, fie de adaptare calitativă, fie de menţinere sau de diferenţiere calitativă, de asimilarepermanentă, cu accent pe un grad de noutate ridicat în ceea ce priveşte speciali!ările, planurilede învăţământ, ba!a te(nico-materială, serviciile sociale, conţinutul manualelor, introducereaunor noi discipline, moderni!area unor activităţi aplicative.

5esfăşurarea activităţii instituţiei de învăţământ în mod eficient implică o permanentă şicompleă comunicare cu mediul etern, cu piaţa care presupune o informare atentă a acesteia

în legătură cu prestaţiile pe care le reali!ea!ă şi cu şansele pe care le oferă absolvenţilor săi încompetiţia din cadrul pieţei de muncă. 0pecificul activităţii de învăţământ se reflectă şi în constituirea unor relaţii speciale cu mediul,

imprimând politicii promoţionale o serie de particularităţi care vi!ea!ă obiectivele, structuraactivităţilor de promovare şi alternativele strategice folosite. *biectivul central al politicii depromovare îl formea!ă constituirea şi consolidarea unei imagini reale şi po!itive, afirmareaprestigiului şi asigurarea de informaţii clienţilor potenţiali.

5intre activităţile promoţionale se remarcă publicitatea prin tipărituri, în special prin intermediulpliantelor, prospectelor şi broşurilor, utili!area mărcilor, a emblemelor şi a imprimărilor pe diferitemateriale publicitare& piuri, articole de papetărie şi c(iar de îmbrăcăminte, relaţiile publice,acţiuni destinate cultivării unui sentiment de mândrie tuturor celor care au trecut pragul instituţiei,

atât pe perioada studiilor cât şi ulterior, prin constituirea şi susţinerea unor grupări ştiinţifice,culturale sau sportive, statornicirea obiceiului organi!ării revederii promoţiilor de absolvenţi,emiterea unor plac(ete şi a altor materiale 1ubiliare, organi!area unor simpo!ioane, sesiuni decomunicări ştiinţifice, editarea de publicaţii ştiinţifice, patronarea unor manifestări ştiinţificespeciale& congrese, întruniri, manifestări omagiale care evidenţia!ă momentele de prestigiu dinevoluţia instituţiei.

FUNDAMENTELE MANAGEMENTULUI UNITĂŢII DE ÎNVĂŢĂM8NT

e*enta#ea %i%temului #gani*at#ic

+rin organi!are se înţelege activitatea de creare a sistemelor economico-sociale.*rgani!area stabileşte elementele componente ale sistemului, variabile care definesc acesteelemente şi sistemul în ansamblu, precum şi legăturile elementelor respective în cadrulsistemului şi între acesta şi alte elemente.

Între gradul de organi!are al unui sistem şi gradul de organi!are a mediului în carefuncţionea!ă sistemul trebuie să eiste o corespondenţă deplină, aceasta fiind o premisă deba!ă a asigurării bunei funcţionării a sistemului.

21


22/53

Cercetările efectuate au dus la conclu!ia că şi organi!area unei instituţii nonprofit, caorice organism socio-economic, constă în delimitarea şi stabilirea proceselor de muncă fi!ică şiintelectuală a componentelor acestora, precum şi gruparea lor pe posturi, formaţii de muncă,compartimente, corespun!ător anumitor criterii manageriale, economice, te(nice şi sociale învederea reali!ării în cele mai bune condiţii a obiectivelor. În cadrul firmei se desprind două formeale organi!ării şi anume& organi!area procesuală şi organi!area structurală.

+rincipalele componente ale #gani*+#ii %t#uctu#ale la nivelul instituţiei de învăţământ

sunt următoareleG

&Postul , ca element primar al structurii organi!atorice, repre!intă cea mai simplăsubdivi!iune organi!atorică. +ostul poate fi definit ca ansamblul obiectivelor, sarcinilor,competenţelor şi responsabilităţilor ce revin unui salariat în mod organi!at la nivelul locului demuncă.

*biectivele postului denumite şi obiective individuale, constituie caracteri!ări sintetice alepostului respectiv ce eprimă raţiunea creării postului respectiv, precum şi criterii de evaluare amuncii salariatului căruia îi este atribuit. 4eali!area obiectivelor se efectuea!ă prin intermediulsarcinilor care constau în procese de muncă simple sau componente de ba!ă ale unor procesede muncă complee ce pre!intă autonomie operaţională fiind eecutate de o singură persoană.imitele în cadrul cărora titularii posturilor pot să acţione!e în vederea reali!ării obiectivelor

individuale, constituie competenţa sau autoritatea formală aferentă postului respectiv. a acestease adaugă responsabilitatea care re!idă din obligaţia ce revine titularului postului pe linia îndeplinirii obiectivelor individuale şi eecutării sarcinilor ce-i revin.

Funcţia repre!intă ansamblul sarcinilor de un anumit fel ce trebuie îndeplinite în mod regulatşi organi!at de un salariat al firmei, grupând totalitatea posturilor de acelaşi fel ca arie decuprindere a autorităţii şi a responsabilităţii. +otrivit cu natura şi amploarea obiectivelor,sarcinilor competenţelor şi responsabilităţilor se deosebesc funcţii de conducere şi funcţii deeecuţie.Relaţiile organizaţionale, alcătuite din ansamblul legăturilor dintre componentele structuriiorgani!atorice, pot fi& relaţii de autoritate – instituite de conducerea unităţii de învăţământ prin diferite acte şi

norme emise de acestea& regulamente de funcţionare, deci!ii, dispo!iţii. 'cestea pot fi&a. relaţii ierar(ice&b. relaţii funcţionalec. relaţii de stat-ma1or.

relaţii de cooperare – se stabilesc între organisme situate pe aceiaşi treaptă ierar(ică, dar în compartimente diferite

relaţii de control – stabilite între persoane sau organisme de control şi celelalte persoanesau compartimente supuse controlului.

4elaţiile de autoritate decurg din acte şi norme elaborate de către conducerea instituţiei,regulamentul de organi!are şi funcţionare.4elaţiile de cooperare se stabilesc între posturi didactice sau nedidactice situate pe acelaşi

nivel ierar(ic, dar care fac parte din compartimente diferite, având rolul de a uşura re!olvareaproblemelor ce iau naştere periodic. )le evită liniile ierar(ice mărindu-se astfel considerabiloperativitatea.4elaţiile de control apar în mod firesc între organismele de control şi restul compartimentelor,ele neavând caracter de deci!ie.0pecificul unei instituţii de învăţământ moderne îl constituie îmbinarea organică a relaţiilorierar(ice cu cele funcţionale, de stat-ma1or şi de cooperare.

G

22


23/53

a nivelul învăţământului preuniversitar reglementarea aspectelor ce vi!ea!ă elementeleposturilor funcţiilor şi relaţiilor organi!aţionale sunt reglementate prin egea F?/;GG@, cumodificările ulterioare, numită egea învăţământului, 4egulamentul de organi!are şi funcţionarea unităţilor de învăţământ preuniversitar, aprobat prin *.%. ?E?E/


24/53

0arcinile sau atribuţiile directorului C98. specificate prin 4egulamentul de organi!are şifuncţionare sunt următoarele& coordonea!ă elaborarea proiectului de de!voltare pe termen mediu al unităţii de învăţământ,

prin care se stabileşte politica educaţională a acesteia poate lansa proiecte de parteneriat cu unităţi de învăţământ similare din 6niunea )uropeană

sau din alte !one emite deci!ii şi note de serviciu care vi!ea!ă reali!area obiectivelor politicii educaţionale şi

de de!voltare instituţională propune inspectorului şcolar general proiectul planului de şcolari!are aprobat de consiliul de

administraţie şi consiliul profesoral stabileşte componenţa formaţiilor de studiu pe ba!a propunerilor primite, numeşte şefii catedrelor şi ai comisiilor metodice, ai

compartimentelor funcţionale, ai comisiilor şi ai colectivelor pe domenii şi solicită avi!ulconsiliului profesoral cu privire la programele de activitate ale acestora

propune consiliului profesoral, spre aprobare, cadrele didactice care să facă parte dincomponenţa consiliului de administraţie

stabileşte atribuţiile şefilor de catedre şi ai comisiilor metodice, ai colectivelor pe domenii,precum şi responsabilităţile membrilor consiliului de administraţie

vi!ea!ă fişele posturilor pentru personalul din subordine, conform legii şi contractului colectivde muncă

asigură prin şefii catedrelor şi ai comisiilor metodice, aplicarea planului de învăţământ, aprogramelor şi a metodologiilor privind evaluarea

elaborea!ă instrumente de lucru interne utili!ate în îndrumarea şi controlul activităţii elaborea!ă instrumente de evaluare a întregii activităţi desfăşurate în unitatea de

învăţământ, cu avi!ul consultativ al sindicatelor monitori!ea!ă activitatea de formare continuă a personalului didactic, didactic auiliar şi

nedidactic înc(eie contracte individuale de muncă cu personalul anga1at şi aprobă concediile de odi(nă

ale cadrelor didactice, didactice auiliare şi nedidactice numeşte şi eliberea!ă din funcţie personalul didactic auiliar şi nedidactic, conform legislaţiei coordonea!ă comisia de salari!are aprecia!ă personalul didactic la inspecţii şi pentru acordarea salariului şi gradaţiilor de merit ca ordonator terţiar de credite răspunde de& elaborarea proiectului de buget propriu urmăreşte modul de încasare al veniturilor urmăreşte necesitatea, oportunitatea şi legalitatea anga1ării şi utili!ării creditelor bugetare, în

limita şi cu destinaţia aprobată prin bugetul propriu răspunde organi!area şi ţinerea la !i a contabilităţii şi pre!entarea la termen a bilanţurilor

contabile şi conturilor de eecuţie bugetară numeşte şi controlea!ă personalul care răspunde de sigiliul unităţii şi de completarea actelor

de muncă răspunde de întocmirea, eliberarea, reconstituirea, anularea, completarea şi gestionarea

actelor de studii şi documentelor de evidenţă şcolară răspunde de utili!area şi moderni!area ba!ei materiale se preocupă de atragerea de surse etrabugetare şi de lansarea de proiecte cu finanţare

internă şi eternă răspunde de asigurarea manualelor, distribuirea carnetelor de alocaţii

24


25/53

aplică sancţiunile prevă!ute de regulamente şi legislaţia în vigoare.irectorii e!ecutivi ai instituţiei de învăţământ, respectiv directorul ad1unct şi directorul

educativ coordonea!ă activitatea compartimentelor din subordinea directă conformorganigramei, emit deci!ii de organi!are a activităţii te(nico-administrative şi respectiveducative, asigurând ba!a materială şi profesională cu respectarea disciplinei impuse de4egulamentele şcolare şi 4egulamentul de ordine interioară. 5e asemenea emit deci!ii deaplicare a măsurilor stabilite de Consiliul de 'dministraţie privind gospodărirea şi administrarea

interiorului instituţiei de învăţământ în ceea ce priveşte eecutarea acestora, emit deci!ii înlegatură cu măsurile necesare pentru prevenirea disfuncţionalităţilor ivite în desfăşurareaprocesului de învăţământ.

5irectorul ad1unct îndeplineşte atribuţiile delegate de către director pe perioadedeterminate, precum şi pe cele stabilite prin regulamentul de ordine interioară al colegiului, cuecepţia dreptului de a semna documente contabile şi acte de studii. Ca relaţii organi!atoricedirectorul ad1unct îşi desfăşoară activitatea în subordinea directorului care îi elaborea!ă fişapostului, îi evaluea!ă activitatea şi îi acordă calificativul anual. 'cesta răspunde în faţadirectorului, a consiliului profesoral, a consiliului de administraţie şi a organelor de control pentruactivitatea proprie, conform fişei postului.

5irectorul educativ funcţionea!ă cu atribuţii de consilier pentru proiecte şi programe

educative, răspun!ând de probleme educative, şcolare şi etraşcolare.%anagerii trebuie să delimite!e în mod clar obiectivele prevă!ute a fi atinse şi rolul ce-irevine fiecăruia în reali!area lor. )i trebuie să fie persoane energice şi să susţină acţiunileanga1aţilor, mai degrabă , prin conlucrare, decât prin dispo!iţii. 5e asemenea trebuie săstabilească o legătură mult mai întâmplătoare cu fiecare dintre membrii personalului în scopulidentificării cerinţelor, scopurilor, speranţelor şi nemulţumirilor acestora.

Funcţiile didactice pot fi ocupate cu personal titular, asociat sau suplinitor. +osturiledidactice se ocupă prin concurs. Concursul constă în probe scrise, la anga1area titularilor, dinprobe scrise sau orale, la anga1area suplinitorilor, din interviu şi din pre!entarea unuicurriculum vitae, la anga1area personalului didactic asociat. Concursurile se organi!ea!ă înba!a unei metodologii aprobate prin ordin al ministrului învăţământului. Coordonarea

metodologică a concursurilor pentru ocuparea posturilor didactice declarate vacante în învăţământul de stat este asigurată de %inisterul Învăţământului Cercetării şi 8ineretului, iarorgani!area şi desfăşurarea acestora, de către inspectoratele şcolare, precum şi de cătreinstituţiile de tip colegii unităţi şcolare repre!entative.+rincipalele sarcini specifice postului cuprinse în fişa postului tipi!ată reali!ată prin acord cusindicatele repre!entative şi cu reglementările specifice, sunt&

conceperea activităţii profesionale şi reali!area obiectivelor instructiv-educative aledisciplinelor de învăţământ, prin metodologii care respectă principiile psi(opedagogice

utili!area ba!ei materiale şi a resurselor învăţământului în scopul reali!ării obligaţiilor profesionale

punerea în practică a ideilor novatoare pentru moderni!area procesului de învăţământ

organi!area cu elevii a unor ac

managementul resurselor in institutiile de invatamant - modul 1-2.doc

Documents