managamentul grupei de prescolari
DESCRIPTION
gradinitaTRANSCRIPT
Puznava Sultana
GRADINITA O.P. “Steluţele Mãrii” CONSTANTA
MANAGEMENTUL GRUPEI DE PRESCOLARI
Managementul educaţiei reprezintă acea ştiinţă pedagogică, elaborată
interdisciplinar, pentru studierea evenimentelor care intervin într-o activitate
pedagogică: decizie, organizare, gestiune. In sistemul social de educaţie şi învăţământ,
educatorii trebuie să se raporteze la cei pe care îi educă, să stabilească relaţii de
cooperare cu părinţii acestora şi cu alţi factori interesaţi ai societăţii. Ei nu educă
numai la catedră sau în clasă, ci, prin fiecare contact relaţional cu copiii şi părinţii,
desfăşoară o muncă de creştere şi dezvoltare, de conducere şi direcţionare.
Educatorul-manager îşi creează condiţiile necesare pentru reuşita
activităţilor la grupă, nu numai sub aspectul precizării clare a obiectivelor, prelucrării
conţinutului tematic, alegerii strategiilor, etc., ci şi al celorlalte date care facilitează
desfăşurarea optimă în plan pedagogic: condiţii ergonomice, psihologice, sociale,
operaţionale, inovatoare, normative.
1
Dimensiunea ergonomică asigură condiţiile materiale, de confort acţional:
dispunerea mobilierului în sală, adaptarea spaţiului la necesităţile somato-fiziologice
de sănătate ale elevilor, pavoazarea sălii de grupă.
Dimensiunea psihologică se referă la modalităţile de respectare, utilizare,
antrenare, stimulare a particularităţilor individuale ale copiilor, a capacităţilor de joc şi
învăţăre (distribuirea raţinală a sarcinilor de învăţare, organizarea condiţiilor necesare,
a timpului, stimularea şi atribuirea de responsabilităţi, utilizarea relaţiilor de cooperare
în rezolvarea sarcinilor, în coordonarea ritmurilor, în luarea de decizii).
Dimensiunea socială asociază grupa de copii şi grupul social. Ca grup
social, grupa de copii ridică probleme precum: componentă numerică a grupei,
interacţiunea membrilor grupei, scopurile comune pe termen scurt şi lung, compoziţia
şi organizarea, dinamica, coeziunea ca rezultat al interacţiunilor, sintalitatea ca
personalitate a grupului, problematica liderilor formali şi informali, modul de
circulaţie al informaţiilor în grup, realizarea comunicării, direcţii de transmitere şi
receptare.
Dimensiunea normativă indică normele, regulile, cerinţele care stau la
baza constituirii grupei, reglării desfăşurării activităţii sale, manifestate sub forma
unor obişnuinţe, uzanţe, constanţe şi stereotipuri comportamentale.
Dimensiunea operaţională arată modul de percepere, aplicare,
interiorizare, respectare a normelor în grup. Educatorul recurge la o serie de proceduri
de intervenţie: recompensă sau sancţiune, conduită de dominare, de negociere-
înţelegere, terapia ocupaţinală, susţinerea morală. Toate acestea reduc situaţiile de
criză normativă, de inadaptare şcolară, previn stările tensionale, efectele psihologice
ale inadaptării la grup şi activitate.
Dimensiunea inovatoare implică înţelegerea necesităţii de ameliorare,
schimbare, perfecţionare a vieţii şi activităţii grupei şi luarea de decizii adecvate,
aplicarea lor progresivă.
2
In problematica managementului grupei de copii, un loc aparte, alături
de disciplină, îl reprezintă începutul anului şcolar, dar şi prevenirea comportamentelor
negative, intervenţia şi tratarea acestora. Educatorul-manager, interesat de prevenire,
are ca barometru de control climatul de activitate din clasă, disciplina, atenţia.
Consecinţele unui management defectuos sunt reprezentate de: lipsa de
motivare, oboseala, deprecierea climatului educaţional, atitudinea copiilor de ignorare
şi indiferenţă, agresivitate şi violenţă. Mecanismele de a preveni, interveni şi rezolva
aceste consecinţe nefaste presupun anumite strategii de intervenţie ale cadrului
didactic, strategii de sorginte manageriale. Succesul unui management al grupei de
copii presupune, până la un punct, şi prevenţie înainte de dezvoltarea situaţiei
problematice. Abilitatea de detectare a crizelor în fazele iniţiale este de foarte multe
ori mai valoroasă decât tratamentul intervenţionist postfestum.
Spre deosebire de managementul şcolii sau al altor medii educaţionale,
managementul grupei de copii este definit de două aspecte: de specificul relaţiei
educator-copii, al cărei scop este formarea dezvoltării personalităţii copiilor şi de
problematica specifică – pedagogică şi metodică. Iar aceste două aspecte generează
maximă responsabilitate în ceea ce priveşte comportamentele şi intervenţiile
educatorului.
BIBLIOGRAFIE
Păun, E., 1999, “Scoala – abordare sociopedagogică”, Polirom, Iaşi;
Tomşa, Ghe., 2005, “Psihopedagogie preşcolară şi şcolară”, Bucureşti.
3