lucrarea practică 2 umf „carol davila” – …...umf „carol davila” – informatică...

MG - Lucrarea practică 2 2011/2012 UMF „Carol Davila” – Informatică Medicală şi Biostatistică

- 16 -

Indicaţii generale:

Tradiţia activităţilor contabile cere ca datele privind veniturile şi cheltuielile unei

firme sau gospodării să fie aranjate sub forma unui tabel. Modul tabelar de aranjare a

datelor este adecvat şi pentru alte activităţi, în general tuturor activităţilor în care datele

„primare” urmează a fi prelucrate. Evident, şi în domeniul medical întâlnim deseori situaţii

în care aranjarea tabelară a datelor prezintă avantaje considerabile, şi aceasta nu doar în

gestiunea spitalului sau a cabinetului medical. Pentru asemenea activităţi pentru care

aplicaţia Word nu este adecvată, ne vom familiariza cu aplicaţia Excel.

Un prim scop al lucrării constă în exemplificarea obţinerii unor indicatori statistici

şi a efectuării calculelor simple în Excel. Apoi se explorează colaborarea între Word şi

Excel în domeniul conversiei tabelelor, foarte utilă pentru efectuarea unor operaţiuni de

separare; urmează explorarea în Excel a funcţiilor statistice şi a celor dedicate prelucrării

textelor, precum şi grafica în Excel.

Se va constata că există destule compatibilităţi între organizările tabelare în cele

două softuri; cu toate acestea, Excel este net superior în ceea ce priveşte calculele, dar mai

greoi în operaţiunile de aranjare „estetică”.

Alt scop al lucrării îl constituie repetarea felului în care se reprezintă diagramatic,

cu Excel, anumite date „de sinteză”.

În continuare se vor folosi unele funcţii implementate în Excel pentru a se efectua

diverse calcule statistice simple, dar nu numai.

În această lucrare practică:

a) Vă veţi familiariza cu calculul tabelar.

b) Veţi exersa obţinerea rapidă a indicatorilor statistici uzuali;

c) Veţi explora posibilităţile de „colaborare” între aplicaţii;

d) Vă veţi familiariza cu folosirea funcţiilor încastrate.

Teme:

7: aplicaţia Excel

8: frecvenţe, mediane şi cuartile în Excel

9: calcule simple în Excel

10: diagrame cu Excel

11: funcţii în Excel (COUNTIF, CONCATENATE, AVERAGE, STDEV)

specială: diagrame cu coloane

Softul ce va fi utilizat în lucrarea practică:

Word, Excel,

UMF „Carol Davila” – Informatică Medicală şi Biostatistică MG - Lucrarea practică 2 2011/2012

- 17 -

Tema 7: aplicaţia Excel. Cu toate că oferă bune posibilităţi de tabelare a datelor,

aplicaţia Word a fost prevăzută doar cu dotări elementare în ceea ce priveşte prelucrarea

prin calcul a acestora.

Pe lângă rapiditatea cu care sunt executate calculele, în general aplicaţiile de calcul

tabelar (dintre care vom folosi Excel) prezintă şi alte avantaje:

recalculare automată (şi „instantanee”) a tuturor rezultatelor, imediat ce o valoare

oarecare a fost modificată;

posibilităţi multiple de formatare utile pentru prezentarea, pe ecran, a datelor;

posibilitatea reordonării rapide a liniilor, după diverse criterii;

existenţa unei varietăţi de funcţii „încastrate” de natură matematică, statistică,

financiară care, însoţite fiind de explicaţii detaliate privind modul de utilizare,

sunt utilizabile cu uşurinţă chiar de către nespecialişti;

posibilitatea realizării rapide a diagramelor şi graficelor statistice, de diverse

forme, pe baza datelor din tabele;

posibilitatea transferului rezultatelor spre şi dinspre documente.

De circa un deceniu în aceste aplicaţii a fost implementată organizarea datelor pe

mai multe foi de lucru (worksheets), presupuse situate ca într-o carte. Fiecare foaie de

lucru are o denumire ce o identifică; implicit, în Excel aceste denumiri sunt Foaie1,

Foaie2, …

O foaie de lucru poate fi organizată ca tabel (spreadsheet).

Orice tabel este format din celule dispuse pe linii şi pe coloane. În fiecare celulă

putem plasa o valoare de un tip extrem de divers:

valoare numerică;

text (secvenţă de caractere);

dată calendaristică;

formulă de calcul cu date ce sunt plasate în alte celule.

Afişarea pe ecran a valorii unei celule poate fi efectuată în diverse moduri; de

regulă valoarea afişată diferă, uneori substanţial, de valoarea plasată în celulă!

Exprimarea formulelor respectă regulile clasice ale algebrei, semnele operaţiilor

aritmetice fiind +, -, * (pentru înmulţire) şi / (pentru împărţire). Pentru a fi deosebite de

textele ordinare, formulele sunt precedate de caracterul ‚=’.

Evident, o celulă este identificată prin precizarea liniei şi coloanei din care face

parte. De obicei identificarea coloanelor se face prin litere A, B, … iar după epuizarea

acestora prin secvenţe de două litere AA, AB, …, AZ, BA, BB, … Cât despre identificarea

liniei, aceasta este dată de numărul de ordine: 1, 2, 3, … Astfel, notaţia H21 identifică

aceeaşi celula din linia 21 şi coloana a 8-a.

Ca exemplu general, notaţia Foaie2!AB215 identifică celula aflată pe coloana a

28-a şi linia a 215-a de pe a 2-a foaie implicită.

Pe o foaie de lucru organizată ca tabel pot exista cel mult 256 de coloane (ceea ce

înseamnă că ultimul identificator de coloană este IV). Cât despre numărul maxim de linii,

acesta este în principiu 65536.

Celulele pot fi grupate, după dorinţă, în domenii, iar pentru uşurinţă domeniile pot

fi denumite.


- 18 -

Un domeniu elementar este uşor de definit, ca grup dreptunghiular de celule

(contigue). Un asemenea grup este determinat evident de două celule extreme: cea de colţ

din stânga-sus şi cea de colţ din dreapta-jos. Evident, o celulă poate fi considerată ca

formând, ea singură, un domeniu elementar „degenerat”. De asemenea, pot exista domenii

de tip coloană, pentru care „dreptunghiul” se reduce la celule contigue de pe aceeaşi

coloană; analog pentru linii.

Identificarea unui domeniu elementar (care nu este degenerat) poate fi făcută prin

specificarea identificatorilor celulelor de colţ, separându-i prin caracterul ‚:’. Astfel,

C1:E4 identifică un domeniu elementar având 12 celule (situate pe 4 linii şi 3 coloane),

iar A2:D2 identifică un domeniu tip coloană, având 4 celule.

În general, un domeniu este alcătuit din domenii elementare, prin operaţiuni de

reunire şi intersectare. Pentru simbolizarea reunirii se foloseşte caracterul ‚,’, iar pentru

simbolizarea intersectării se foloseşte caracterul ‚ ’ (blanc). Astfel, A3:B5,D3:E5

identifică un domeniu format din 12 celule, grupate în două domenii elementare separate;

ca un alt exemplu, B3:C6 A4:D5 identifică exact domeniul elementar B4:C5.

De obicei într-un domeniu sunt depuse date ce au o legătură logică între ele (dar nu

sunt neapărat de acelaşi tip). Astfel, în cazul reprezentării grafice a unor date numerice se

obişnuieşte să se completeze domeniul datelor cu o linie şi o coloană de „explicaţii”. Excel

„înţelege” rostul fiecărei date din domeniul extins!

Forma de cruce albă (Cross) a cursorului mausului este folosită

pentru selectarea unui domeniu. Domeniul elementar selectat va fi încadrat,

iar celulele sale vor avea fundalul colorat (cu excepţia celulei active,

plasată în colţ).

Forma asemănătoare literei I (I Beam)este folosită în activităţi de

editare.

Forma de săgeată albă, vârful înspre stânga (Left Arrow) este

folosită pentru mutarea domeniului selectat.

Forma de cruce neagră se foloseşte pentru activităţi de umplere

automată a conţinuturilor celulelor, prin „tragere” (drag and drop).

Forma de săgeată dublă este folosită pentru redimensionare (în

direcţiile arătate de săgeţi).

Aplicaţia Excel permite crearea rapidă de diagrame statistice. Urmăriţi figura de mai

jos şi completaţi domeniul A1:F4 cu datele pe care le vedeţi. (De exemplu, în celula A2

plasaţi textul „Mai puţin de o săptămână”.)


- 19 -

Selectaţi domeniul A1:F4, apelaţi comanda Diagramă din meniul Inserare,

alegeţi tipul „Bară”, subtipul „bară stratificată, 100%”, adăugaţi legenda şi titlul, în aşa fel

încât să realizaţi – pe o foaie nouă – diagrama următoare.

0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%

1927

1947

1967

1987

2007 (prog.)

Evoluţia proporţiilor deceselor infantileMai puţin de o săptămână

De la 1 la 4 săptămâni

De la 4 săptămâni la 1 an

Adăugaţi săgeţile roşii, apelând la instrumentul „Segment” de pe bara

instrumentelor de desenare. (În caz că nu aveţi vizibilă această bară, afişaţi-o apelând

comanda Bare de instrumenteDesenare din meniul Vizualizare.) Încercaţi să afişati pe

bare procentele seriei „albastre”, apoi să schimbaţi culoarea albastră cu culoarea verde, iar

procentele cu culoare portocalie. Redenumiţi „Datele” foaia pe care aţi depus datele şi

„Diagrama” foaia pe care este diagrama creată. După ce aţi completat proprietăţile

fişierului (titlul, subiectul, autorul, ...) apelând comanda Proprietăţi din meniul Fişier,

salvaţi fişierul cu denumirea nume_INFANTIL.xls.

În fişierul nume_INALTIMI.xls veţi introduce datele privind distribuţia

înălţimilor bărbaţilor la încorporare (18-22 ani), şi veţi crea diagrame de tip histogramă şi

rozetă care să prezinte aceste date. Datele se află în tabelul următor:

Clasa Numărul

Sub 150 cm 112

150 – 152.5 cm 523

152.5 – 155 cm 1715

155 – 157.5 cm 3371

157.5 – 160 cm 5906

160 – 162.5 cm 8655

162.5 – 165 cm 11214

165 – 167.5 cm 11628

167.5 – 170 cm 10338

170 – 172.5 cm 8228

172.5 – 175 cm 5789

175 – 177.5 cm 3356

1 7.5 – 180 cm 1828

180 – 182.5 cm 685

182.5 – 185 cm 224

Peste 185 cm 18


- 20 -

Cum putem pregăti „raţional” reprezentările grafice? În primul rând, pe coloana A

(dar de la celula A2 în jos) vom plasa separatorii 150, 152.5, 155 şi aşa mai departe. Nu

este necesar să-i tastăm pe toţi; este suficient să plasăm valoarea 150 în celula A2, valoarea

152.5 în celula A3, apoi să selectăm domeniul A2:A3 şi să „tragem” în jos de mânerul de

tragere (având forma de cruce neagră a indicatorului mausului!).

Folosind separatorii din coloana A, pe coloana B vom crea prin concatenare

denumirile claselor. Mai precis, în celula B1 vom plasa formula

=CONCATENATE(A1,” – ”,A2,” cm”)

pe care o vom extinde prin tragere la domeniul B1:B16. (Atenţie, formula nu se tastează,

ci se completează caseta de dialog ce apare după apelarea opţiunii Funcţie

CONCATENATE din meniul Inserare.)

Vom corecta conţinutul celulelor B1 şi B16 în aşa fel încât să devină „Sub 150

cm” respectiv „Peste 185 cm”. În coloana C vom introduce datele numerice.

Înainte de a trece la reprezentările grafice propriu-zise, să ţinem seamă de

recomandarea ca domeniul datelor (adică C1:C16) să fie bordat cu o coloană de inscripţii

în stânga, dar şi deasupra cu o linie de inscripţii. Neexistând această linie, o vom introduce.

Astfel, vom selecta una dintre celulele de pe prima linie (de exemplu celula A1) şi vom

comanda InserareRânduri. Constatăm că domeniul datelor devine acum C2:C17. Să

introducem în celula C1 textul de titlu „Repartiţia bărbaţilor incorporabili, după înălţime”.

Să selectăm acum domeniul extins B1:B17, apoi să cerem reprezentarea

diagramatică a datelor din acest domeniul. O veţi face de două ori, odată alegând tipul „cu

coloane”, a doua oară alegând tipul „rozetă”. Veţi plasa de fiecare dată diagrama pe o foaie

nouă, redenumind apoi foile prin „histograma” respectiv „rozeta”. Recomandăm ca foaia

cu datele să fie redenumită „datele”.

Pentru prima diagramă nu aveţi nevoie de legendă, însă ar fi de dorit să introduceţi

valorile seriei ca „etichete”. Dimpotrivă, pentru a doua diagramă legenda este obligatorie,

iar ca etichete ar fi recomandabil să introduceţi „procentele”. Reflectaţi asupra scopului

reprezentărilor grafice şi încercaţi să plasaţi pe diagrame informaţiile relevante.

Repartiţia bărbaţilor incorporabili, după înălţime

112523

1715

3371

5906

8655

1121411628

10338

8228

5789

3356

1828

685224

180

2000

4000

6000

8000

10000

12000

14000

Sub 150

cm

150 -

152.5 cm

152.5 -

155 cm

155 -

157.5 cm

157.5 -

160 cm

160 -

162.5 cm

162.5 -

165 cm

165 -

167.5 cm

167.5 -

170 cm

170 -

172.5 cm

172.5 -

175 cm

175 -

177.5 cm

177.5 -

180 cm

180 -

182.5 cm

182.5 -

185 cm

Peste

185 cm


- 21 -

Repartiţia bărbaţilor incorporabili, după înălţime

0%

1%

2%

5%

8%

12%

15%

16%

14%

11%

8%

5%2%

1%

0%

0%

Sub 150 cm

150 - 152.5 cm

152.5 - 155 cm

155 - 157.5 cm

157.5 - 160 cm

160 - 162.5 cm

162.5 - 165 cm

165 - 167.5 cm

167.5 - 170 cm

170 - 172.5 cm

172.5 - 175 cm

175 - 177.5 cm

177.5 - 180 cm

180 - 182.5 cm

182.5 - 185 cm

Peste 185 cm

Tema 8: frecvenţe, mediane şi cuartile în Excel.

Într-o cercetare având ca scop studierea obezităţii în raport cu vârsta şi factorii

geografici, a fost evaluat un lot de 251 elevi (de ambele sexe) în vârstă de 18 ani. Rezultatele

sunt prezentate sintetic în tabelul următor.

Categoria de

greutate

40-49

kg

50-59

kg

60-69

kg

70-79

kg

80-89

kg

90-99

kg

100 kg şi

peste

băieţi 22 62 45 34 13 4 1

fete 16 20 21 9 4 0 0

Evaluaţi greutatea mediană a lotului, precum şi cuartilele, de asemenea separat pentru

băieţi şi fete.

Plasăm datele din tabelul de mai sus în domeniul A1:H3 dintr-o foaie de calcul – pe

care s-o numim „datele” – a fişierului nume_MEDIANE.xls.

Totalurile se obţin simplu, introducând în celula B4 formula

=B2+B3

apoi extinzând-o „orizontal” la celulele B4:H4. Evident, în A4 vom plasa textul „Total”.

Cea mai rapidă metodă de a obţine mediana şi cele două cuartile este bazată pe calcului

frecvenţelor cumulate. Pentru a o aplica, vom calcula mai întâi, pe coloana I, totalurile

efectivelor. Astfel, în celula I1 vom plasa textul „Total”, iar In celulele I2, I3 şi I4 vom

plasa formula de însumare

=SUM(B2:H2)

şi analoagele.

Frecvenţele cumulate vor fi plasate pe rândurile 6 (pentru băieţi), 7 (pentru fete) şi 8

(pentru întreg lotul).

Vom plasa pe coloana A texte adecvate: în celula A5 plasăm „Frecvenţe cumulate”, în

A6 „Băieţi”, în A7 „Fete” iar în A8 „Întreg lotul”.

Frecvenţele cumulate se calculează similar, de aceea este suficient să introducem o

singură formulă, pe care o vom extinde apoi şi pe orizontală, şi pe verticală.

Formula de calcul adecvată pentru celula B6 este următoarea (de ce?):

=SUM($B2:B2)/$I2


- 22 -

După ce o prelungiţi la domeniul B6:H8, încercaţi să afişaţi procentual – cu 2

zecimale – datele din acest domeniu.

Creați un document nume_QUARTILE.doc, care va conţine paragraful anterior redat

pe fond gri precum și frecventele cumulate. De asemenea, acest document va conţine

paragrafele următoare pe fond gri şi diagrama ataşată.

S-ar impune o întrebare: diferă între ele distribuţiile greutăţilor pentru cele două sexe?

Un răspuns îl vom putea da după ce privim o reprezentare diagramatică a celor două seturi

de date ale frecvenţelor cumulate.

Selectaţi, (ajutându-vă eventual de tasta [Ctrl]) domeniile A1:H1 şi A6:H7. (Avem

nevoie şi de „capete de tabel” pentru cele două serii de date!) Inseraţi o diagramă cu linii –

dar fâră marcatori – având grijă să alegeţi seriile pe rânduri şi nu pe coloane.

Aparent, cele două distribuţii cumulate diferă între ele! Dar, pentru a răspunde

„statistic corect” la întrebare, va trebui să adoptăm un limbaj adecvat. Vom reveni.

În studiile privind obezitatea cercetătorii au opinii împărţite: cei americani consideră

importantă percentila a 95-a, iar cei francezi percentila a 97-a. Mai precis, aceste percentile

ar constitui „graniţa” între „supraponderal” şi „obez”.

Obţinerea medianei, cuartilelor şi percentilelor este mult uşurată în situaţiile în care

dispunem de datele primare şi nu de prezentări sintetice.

De exemplu, dispunem de datele primare din fişierul LP02_1.xls. Pentru băieţi

greutăţile sunt trecute aici, pe singura foaie „Greutati”, în domeniul A2:A98; pentru fete

găsim datele în domeniul B2:B151. Medianele respective vor putea fi obţinute imediat, cu

formulele

=MEDIAN(A2:A98)

=MEDIAN(B2:B151)

=MEDIAN(A2:A98,B2:B151)

Informaţi-vă asupra utilizării funcţiilor QUARTILE() şi PERCENTILE() în Excel.

(Fişierele MG_LP... trebuie preluate prin copiere; nu se lucrează direct cu Excel

asupra originalului. Reamintim că ele pot fi preluate:

a) Din dosarul special al reţelei locale, sau

b) Prin ftp, din site-ul 10.0.1.126.)


- 23 -

Tema 9: calcule simple în Excel. Riscul apariţiei unei forme oarecare de cancer la

fumători (sunt „fumători” cei care fumează pipă sau mai mult de o ţigară pe zi) a fost evaluat

la 0.085. În acelaşi studiu de tip caz-control au mai fost evaluate următoarele riscuri:

- Riscul apariţiei unei maladii cardiovasculare la fumători, la 0.143;

- Riscul apariţiei unei forme de cancer la nefumători, la 0.032;

- Riscul apariţiei unei maladii cardiovasculare la nefumători, la 0.048.

Pentru o evaluare comparativă se foloseşte noţiunea de risc relativ (RR). Astfel, pentru

formele de cancer

66.2032.0

085.0RR cancer

exprimă faptul că un fumător este de peste 2.6 ori mai expus apariţiei unei forme de cancer

decât un nefumător. Pentru maladiile cardiovasculare, calculăm şi interpretăm analog

98.2048.0

143.0RR ularcardiovasc .

Asemenea calcule simple sunt uşor programabile în Excel. Creaţi o carte de calcul

nume_RISCURI.xls, cu o foaie denumită „Calcule”. Aici, în celula A2 introduceţi textul

„riscul pentru fumători”, iar în celula A3 textul „riscul pentru nefumători”. Cu condiţia

completării ulterioare a celulelor B2 şi B3, puteţi plasa în celula B4 formula

=B2/B3

(Expresia #DIV/0! n-ar trebui să ne surprindă. Celula B3 este „goală”, valoarea ei este

asimilată cu 0, aşadar formula ne indică o împărţire la 0.)

Să plasăm în celula B1 textul „cancer”, iar în celula C1 textul „maladii

cardiovasculare”. De îndată ce completăm celulele B2 şi B3 cu valorile 0.085 respectiv

0.032, vom observa apariţia valorii riscului relativ în celula B4. Dar după completarea

celulelor C2 şi C3 cu valorile 0.143 respectiv 0.048, riscul relativ pentru maladii

cardiovasculare nu se completează automat! Va trebui să introducem formula de calcul şi în

celula C4!

Nu este nevoie de tastarea unei noi formule. Vom putea selecta celula B4 în care se

găseşte vechea formulă şi o vom putea extinde, prin tragere de mâner, spre dreapta!

Riscul pentru fumători este o ESTIMARE a probabilităţii ca unui fumător să-i apară o

formă oarecare de cancer, respectiv o maladie cardiovasculară. Aceste estimări sunt obţinute

în urma unor studii bine controlate.

O altă noţiune des întâlnită – în special în epidemiologie – este cea de cotă (odds în

engleză), provenită din limbajul pariorilor; ea exprimă raportul unor şanse.

În cazul formelor de cancer, cota pentru fumători se calculează astfel

093.0085.01

085.0f

Odds

iar pentru nefumători

033.0032.01

032.0nf

Odds

Raportul celor două cote este notat de obicei OR (iniţialele de la odds ratio.)

Pare simplu să programăm calculul unei cote. Să plasăm în celula A5 textul „cota

pentru fumători”, iar în celula A6 textul „cota pentru nefumători”.


- 24 -

Formula pe care o introducem în celula B5 este următoarea: =B2/(1-B2)

Ea se poate extinde direct, prin tragere de mâner în jos, la celula B6. Încheiaţi lucrul în

foaia „Calcule” după ce aţi programat pe rândul 7 calculul lui odds ratio (şi aţi extins totul la

coloana C).

Tema 10: diagrame cu Excel. Creaţi cu Word un fişier-document nou, denumit

nume_JUDETEAN, în care plasaţi textul (în stilul Titlu):

„Situaţia pacienţilor internaţi în Secţia I a Spitalului Judeţean, în luna martie”

apoi tabelul:

Diagnostice Număr pacienţi

stenoză mitrală 8

boală mitrală 24

insuficienţă mitrală 4

stenoză aortică 11

boală aortică 4

(Atenţie la tipurile de bordură! Controlul acestora îl obţineţi astfel: selectaţi celulele

pe care doriţi să le încadraţi, făcând apoi apel la comanda Borduri şi umbrire din meniul

Format.)

Adăugaţi tabelului un rând suplimentar dedesubt şi o coloană suplimentară în

dreapta. Plasaţi textele „Total pacienţi” şi „Frecvenţa relativă” (tabelul următor!).

Calculul numărului total al pacienţilor este uşor de efectuat: plasând cursorul de

editare în celula corespunzătoare, apelaţi la comanda Formulă din meniul Tabel. Aplicaţia

Word este dotată cu un minim de „inteligenţă”, de fapt cu posibilităţi de a propune

utilizatorului acţiunile cele mai probabile în contextul în care se află. În situaţia noastră

acţiunea propusă ca fiind „probabilă” este =SUM(ABOVE), ceea ce corespunde cu

intenţiile noastre.

Dacă însă dorim să calculăm frecvenţele relative (pe care le vom plasa pe coloana

din dreapta), constatăm că nu dispunem de o cale imediată, iar a le obţine cu ajutorul

accesoriului Calculator, cu toată precizia rezultatelor, este o soluţie primitivă.

Diagnostice Număr pacienţi Frecvenţa relativă

stenoză mitrală 8

boală mit ală 24

insuficienţă mitrală 4

stenoză aortică 11

boală aortică 4

Total pacienţi 51

Datele din primele două coloane sunt suficiente pentru a putea crea o diagramă de tip

histogramă, mult mai adecvată prezentării acestui tip de informaţie decât secvenţa de

numere din tabel. Obţinerea unei asemenea diagrame se face cu ajutorul accesoriului

Graph Chart. (folosim opţiunea Obiect din meniul Inserare)

Acum vom încerca să exploatăm „colaborarea” între Word şi Excel care, după cum

ştim, fac parte din acelaşi pachet de aplicaţii (Microsoft Office). Minimizaţi fereastra

aplicaţiei Word.


- 25 -

Declanşaţi Excel şi salvaţi imediat cartea de calcul propusă (Registru1) în fişierul

denumit nume_JUDETEAN.

Reluaţi activitatea în Word.

Selectaţi tabelul anterior (folosind

comanda Selectare→Tabel din

meniul Tabel). Preluaţi în Clipboard

tabelul, cu comanda Copiere din

meniul Editare. Treceţi apoi în

Excel, selectaţi cu un clic celula de

colţ A1 din Foaie1, apoi comandaţi

Lipire din meniul Editare.

Rezultatul este clar: tabelul a fost preluat, celulă cu celulă, în foaia de calcul.

Avantajele sunt multiple. În primul rând, în Excel calculele sunt imediate. De exemplu, în

celula C2 putem plasa formula evidentă

=B2/B7

pentru calculul frecvenţei relative (vezi figura anterioară). Valoarea 0.1568… se obţine

imediat.

Nu este nevoie să plasăm individual câte o formulă, analoagă celei de mai sus, în

fiecare dintre celulele C3, …, C6. După ce vom fi informaţi despre cele patru referinţe

posibile la o celulă dată, despre felul în care se modifică ele în situaţia „tragerii de mâner”

(adică despre rolul caracterului ,$’), vom putea modifica formula de mai sus în următoarea

=B2/B$7

apoi o vom extinde prin „tragere de mâner” la domeniul C2:C6. Domeniul se va umple

automat cu toate frecvenţele relative.

Să folosim Excel pentru a obţine diagrama datelor. Pentru aceasta vom selecta mai

întâi domeniul A1:B6, după care comandăm InserareDiagramă. Vom fi conduşi la o

casetă de dialog cu patru etape, în care vom fixa:

– mai întâi tipul „Coloană”, subtipul bidimensional;

– apoi seria de date (care este bineînţeles pe coloană);

– în etapa a treia vom modifica uşor titlul în „Numărul pacienţilor internaţi în Secţia

I”, apoi vom renunţa la afişarea legendei, întrucât nu este necesară. În pagina Etichete de

date se va alege opţiunea Afişare valoare, iar în pagina Linii de grilă se va renunţa la toate

aceste linii;

– în ultima etapă vom avea grijă să alegem opţiunea „Ca foaie nouă”, în detrimentul

opţiunii „Ca obiect în Foaie1”.

(A doua opţiune nu o recomandăm întrucât componentele diagramei nu sunt facil

controlabile atunci când pregătim imprimarea sa.)

Am obţinut astfel diagrama de tip histogramă pe foaia Diagramă1, bazată pe date

plasate în celulele din Foaie1. De menţionat că orice modificare a datelor va provoca

„instantaneu” redesenarea diagramei.

Reluaţi activitatea în Word, plasând sub tabel următorul text:

„Comparativ, situaţia este prezentată mai bine de diagrama următoare:”

şi în continuare „lipiţi” diagrama de pe Diagramă1. Înainte de a proceda la lipire, folosiţi

instrumentul Casetă text de pe bara grafică pentru a pregăti un chenar cu dimensiunile

aproximative de 14 8 cm. Lipirea diagramei va fi făcută în interiorul chenarului. (Observaţi


- 26 -

ce se întâmplă în urma lipirii, dacă nu pregătim anterior chenarul.) Controlul chenarului se

poate face cu comanda Formatare casetă text care devine accesibilă prin apăsarea

butonului din dreapta al mausului, având vârful indicatorului undeva deasupra bordurii

casetei text.

Dedesubtul diagramei plasaţi textul următor:

„Aceleaşi date pot fi prezentate şi sub formă de rozetă (structură radială):”

şi în continuare „lipiţi” o diagramă de acest tip, obţinut în Excel, pe baza aceloraşi date, dar

pe altă foaie Diagramă2. Plasaţi pe această diagramă legenda şi încercaţi să plasaţi şi

procentele corespunzătoare fiecărei „felii”.

Dedesubtul acestei rozete plasaţi textul:

„Prezentare întocmită astăzi (data curentă) de către (numele d-voastră).”

în care data curentă o veţi insera cu comanda Data şi ora din meniul Inserare, apoi salvaţi

cele două fişiere nume_JUDETEAN (documentul si fișierul xls).

Număr pacienţi

8

24

4

11

4

0

5

10

15

20

25

30

stenoză mitrală boală mitrală insuficienţă mitrală stenoză aortică boală aortică

Numă ru l pac ienţilo r

16%

46%

8%

22%

8%

stenoză mitra lă

boală mitra lă

insufic ienţă mitra lă

stenoză aortică

boală aortică

De unde provin frecvenţele absolute din tabelul iniţial? Răspunsul este imediat: din

înregistrările primare.

Înregistrările primare au fost stocate în fişierul denumit LP02_2.xls. Pentru a-l

prelua, identificaţi pe desktop (biroul de lucru) în ce fel aveţi acces la Reţeaua din

vecinătate (Network neighborhood). De fapt trebuie să identificaţi reţeaua INFOMED în

cadrul căreia se află calculatorul Infomedcd-pdc. Conţinutul dosarului MG2 este accesibil

tuturor utilizatorilor care s-au identificat cu numele de acces „mg.....”.

Preluaţi (prin copiere/lipire) fişierul LP02_2.xls în memoria calculatorului „local”,

mai precis în dosarul Anul2. Deschideţi ACEST exemplar cu un dublu-clic.

Extensia XLS este specifică registrelor create de aplicaţia Excel, de aceea nu este de

mirare că fişierul va fi deschis de către Excel.

Veţi constata că registrul are o

singură foaie de calcul, pe care sunt

plasate câteva date pentru 51 de pacienţi:

numele şi prenumele, sexul, vârsta şi

diagnosticul.

Fiecărui pacient îi este rezervat un

rând, începând cu rândul nr. 2.

Diagnosticului îi este rezervată coloana F.

Putem obţine frecvenţele absolute ale

celor cinci diagnostice printr-o simplă

operaţiune de sortare. Selectăm coloanele

A-F (prin tragere cu mausul deasupra

„inscripţiilor”) după care comandăm

Sortare din meniul Date. Caseta de dialog Sortare ne oferă posibilitatea de a


- 27 -

descrie criteriul de sortare ca o combinaţie de trei coloane (dar, atenţie, cu opţiunea

Rând antet activată!). După sortare nu ne mai rămâne decât să numărăm rândurile pe

care găsim aceeaşi valoare a diagnosticului.

Tema 11: funcţii în Excel (COUNTIF, CONCATENATE, AVERAGE, STDEV). O altă posibilitate, mai inteligentă, constă în folosirea repetată a funcţiei predefinite

COUNTIF(). Selectând una dintre celulele libere, de exemplu celula H2, vom face apel

(comanda Inserare Funcţie) la funcţia COUNTIF din categoria celor statistice. Prin

caseta de dialog alăturată folosirea acestei funcţii este controlată destul de facil: trebuie

precizat domeniul în care avem datele ce ne interesează (anume domeniul F2:F52) apoi

criteriul de selecţie pentru numărare (anume valoarea „stenoza mitrală”). Rezultatul

selecţiei este imediat.

Folosiţi iarăşi iconiţa Network Neighborhood de pe biroul de lucru (desktop) prin

intermediul căreia veţi explora reţeaua INFOMED. Identificaţi acum fişierul denumit

LP02_3.xls, pe care îl veţi transfera (Copy/Paste!) în memoria propriului calculator.

Redenumiţi-l imediat nume_PACIENTI.xls (şi dezactivaţi-i atributul Read only).

Veţi constata că este folosită o singură foaie de calcul, denumită datele. În aceasta se

află plasate, pe coloanele B-F şi rândurile 2-26, date personale referitoare la 25 de

pacienţi: numele şi prenumele, sexul, vârsta (probabil în ani) şi diagnosticul (codificat).

Observaţi că numele este separat de prenume, iar valorile pentru sex sunt binare: 0, resp. 1.

Dorim să comasăm, întro singură coloană intitulată Numepren, numele şi prenumele

pacienţilor. În acest scop veţi folosi funcţia predefinită CONCATENATE(), pe care o

puteţi găsi în categoria funcţiilor de prelucrare de text („Text”). Mai precis, plasaţi în

celula G1 denumirea „Numepren”, apoi selectaţi celula G2 şi apelaţi caseta de dialog

Lipire Funcţie (fie apăsând butonul Lipire Funcţie de pe bara instrumentelor, fie apelând

la comanda Funcţie din meniul Inserare).

Pentru început plasaţi în casetele Text1 şi Text2 referinţele la celulele B2, resp. C2.

Observaţi efectul în partea de jos a casetei, în dreptul etichetei „Rezultatul formulei =”. Nu

este exact ceea ce dorim, întrucât din nume şi prenume a fost creat un singur cuvânt.

Pentru a obţine rezultatul dorit va fi necesar să efectuaţi o uşoară corecţie; anume, în caseta

Text2 veţi plasa un spaţiu alb, iar referinţa la celula C2 va fi plasată în caseta Text3. De

data aceasta rezultatul este corespunzător.

După ce apăsaţi butonul OK, veţi observa apariţia în celula G2 a acestui rezultat.

(Atenţie la conţinutul celulei, care nu este „Trofin Ionica”, ci este cel afişat pe bara

formulei! Ar trebui să fie =CONCATENATE(B2;" ";C2).)


- 28 -

Reţineţi că, prin convenţie, ghilimelele sunt folosite în programare pentru a indica

începutul şi sfârşitul unei secvenţe de caractere.

Este posibil ca formula să apară astfel: =CONCATENATE(B2," ",C2), cu virgule

în loc de punct-virgule. Separatorul între argumente (virgula sau punctul-virgulă) este cel

corespunzător standardului naţional implementat în sistemul de operare Windows XP.

(Căutaţi Regional Settings în Settings→Control Panel pentru mai multe

informaţii.) Extindeţi, prin „tragere de mâner”, formula din celula G2 la întreg domeniul

G2:G26.

Veţi face o încercare de duplicare a valorilor din coloana G în coloana I. Selectaţi

coloana G (clic având indicatorul mausului în dreptul inscripţiei „G” de deasupra coloanei)

apoi comandaţi Copiere. Selectaţi apoi celula I1 şi comandaţi simplu Lipire. Ar trebui să

constataţi că efectul nu este cel dorit de noi! Dat fiind că în formula

=CONCATENATE(B2," ",C2)

referinţele sunt relative, prin copiere şi lipire ele vor fi modificate corespunzător!

Există însă în meniul Editare (al aplicaţiei Excel!) o comandă denumită Lipire

specială, care oferă posibilităţi de manevră suplimentare faţă de comanda Lipire. Ea

conduce la caseta de dialog din figura de mai sus. Alegerea în butonul radio Lipire a

opţiunii Valori, are efectul dorit.

Observaţi că denumirea „Numepren” a coloanei este pe fond alb, spre deosebire de

denumirile celorlalte coloane. Pentru a unifica stilurile, folosiţi tehnica de Copiere/Lipire

specială preluând din celula B1 formatul în celula G1.

Veţi încerca acum să efectuaţi operaţiunea inversă, anume descompunerea datelor

din coloana „Numepren” în „Nume” şi „Prenume”. Aparent există destul de multe funcţii

de prelucrare de text; cu toate acestea operaţiunea dorită nu poate fi realizată direct, cu

ajutorul unei asemenea funcţii. Evident, există posibilitatea întocmirii unui program, bazat

în special pe folosirea funcţiei logice IF(), dar aceasta este o soluţie complicată.

O soluţie mult mai simplă necesită doar folosirea aplicaţiei Word şi exploatarea

comenzilor de lucru cu tabele.

Concret, selectaţi domeniul G2:G26, apoi comandaţi Copiere. Reamintiţi-vă că

obiectul selectat este „copiat” în Clipboard, unde va rămâne până la următoarea comandă

de copiere (sau decupare), indiferent în care aplicaţie o veţi da.

Declanşaţi aplicaţia Word, urmând a crea documentul nume_provizoriu.doc.

Apelând la comanda Lipire celule din meniul Editare al aplicaţiei Word, veţi constata

apariţia (în document a) unui tabel cu 25 de rânduri, dar o singură coloană.


- 29 -

În continuare veţi apela comenzi din meniul Tabel. Mai întâi veţi selecta tabelul,

plasând cursorul de editare undeva în interiorul său şi apoi apelând Selectare►Tabel.

Odată selectat, veţi face apel la comanda Conversie►Tabel în text; în caseta de dialog

veţi alege ca separator în paragrafe sfârşitul de paragraf (format din secvenţa de caractere

13, 10).

Rezultatul este simplu: înlocuirea tabelului cu o listă de 25 de componente. Această

listă fiind selectată (dacă nu, selectaţi-o!), veţi comanda acum Conversie►Text în tabel.

De această dată, în caseta de dialog veţi alege blancul (caracterul 32) ca separator al

textului în coloane.

Rămâne acum doar să selectaţi cele două coloane (care conţin numele şi prenumele),

să le copiaţi, apoi să le lipiţi începând cu celula J2 a foii de calcul Excel.

Valorile din coloana D sunt binare (0, respectiv 1). Ne dăm seama că valoarea 0

reprezintă sexul masculin (şi nu invers). Pentru a nu da posibilitatea unei interpretări

greşite, ar fi bine să înlocuim valorile 0/1 prin masculin/ feminin/

În acest scop, în celula J2 veţi plasa (prin Lipire Funcţie) funcţia IF(). Cele trei

argumente ale acestei funcţii sunt clare:

a) testul logic, ca expresie logică de referinţe la celule sau domenii; în cazul nostru

se referă doar la conţinutul celulei D2;

b) valoarea funcţiei pentru cazul în care expresia logică test este adevărată (1);

c) valoarea funcţiei pentru cazul în care dacă expresia logică test este falsă (0).

Preluaţi (prin Copiere/Lipire specială) valorile din coloana J în coloana K. Modificarea

valorilor text poate fi făcută prin intermediul funcţiilor de prelucrare de text, cum sunt

PROPER(), UPPER(), LOWER(), SUBSTITUTE() etc. Verificaţi modul de acţiune şi

efectul fiecăreia.

Valorile coloanei E reprezintă vârstele, exprimate în ani. Veţi calcula vârsta medie, precum

şi abaterea standard (deviaţia standard) a vârstelor pacienţilor de la medie. în acest scop se

pot folosi funcţiile statistice AVERAGE(), respectiv STDEV().

Plasaţi în celula E27 (prin tastare sau apelând la Lipire Funcţie; dacă tastaţi, nu

uitaţi caracterul ‚=’ înaintea formulelor!) formula

=AVERAGE(E2:E26)

iar în celula E28 formula

=STDEV(E2:E26)

Ar trebui să obţineţi rezultatele 48.68, respectiv 10.40. Folosiţi comanda Celule din

meniul Format pentru a stabili ca în afişarea rezultatelor să se folosească numai două cifre


- 30 -

zecimale. În articolele medicale aceste informaţii sunt prezentate astfel:

Vârsta medie a pacienţilor 48.7 (10.4) ani.

(Atunci când valorile au o anumită precizie, media lor va fi prezentată cu o zecimală

în plus. La fel abaterea standard.)

Valorile coloanei F reprezintă cinci diagnostice posibile, codificate prin 111, 222,

333, 444 şi 555. Veţi întocmi histograma valorilor, pe o foaie separată în cadrul cărţii de

calcul (registrului). În acest scop va fi folosită funcţia statistică FREQUENCY().

Dar, mai întâi, vor fi pregătite informaţiile explicative ce vor fi plasate în graficul-

histogramă: în celula L1 veţi plasa textul „Coduri”, în celula M1 veţi plasa „Frecvenţe”, iar

în domeniul L2:L6 veţi plasa – unul sub altul – codurile 111, 222, 333, 444 şi 555.

Selectaţi acum domeniul M2:M6 (chiar dacă momentan nu conţine nimic). Este

esenţial să cunoaşteţi faptul că acest domeniu va fi umplut cu valorile-frecvenţe (absolute)

printr-un singur apel la funcţia FREQUENCY(). Atenţie însă la felul în care procedaţi: va

trebui să daţi o comandă suplimentară după „apăsarea” butonului OK în caseta de dialog a

acestei funcţii!

Concret, având selectat domeniul M2:M6, efectuaţi următorii paşi:

a) faceţi apel (prin simplă tastare sau apelând la Lipire Funcţie) la funcţia

statistică FREQUENCY();

b) completaţi caseta text Data_array (prin tastare sau tragere cu mausul) cu

domeniul F2:F26;

c) completaţi caseta text Bins_array (prin tastare sau tragere cu mausul) cu

domeniul L2:L6;

d) apăsaţi butonul OK, ceea ce va duce la închiderea casetei de dialog;

e) plasaţi printr-un clic cursorul de editare pe bara formulei, deasupra formulei

=FREQUENCY(F2:F26;L2:L6), apoi tastaţi combinaţia Ctrl+Shift+Enter.

Observaţi că formula a fost încadrată de

acolade,

{=FREQUENCY(F2:F26;L2:L6)},

ceea ce înseamnă că ea va umple un

domeniu şi nu doar o singură celulă!

Dispuneţi acum de toate datele necesare

creării histogramei. Selectaţi domeniul

L1:M6 (ataşând datelor „capul de tabel”),

apoi comandaţi Diagramă din meniul

Inserare.

a) Treceţi prin cele patru etape

ale creării unui grafic: tipul „Coloană”,

subtipul bidimensional;

b) seria pe coloane! Observaţi

că diagrama este completată automat (vezi

figura de mai sus) dar cu două serii! Va fi

obligatoriu să eliminaţi seria „Coduri”;

c) titlul va fi „Repartiţia

pacienţilor pe maladii”, pe axa X veţi plasa „Coduri”, iar pe axa Y „Număr pacienţi”.

Renunţaţi la folosirea legendei, întrucât nu este necesară atunci când se reprezintă grafic

doar o singură serie de date. Plasaţi ca etichete valorile frecvenţelor deasupra coloanelor;


- 31 -

d) plasaţi desenul ca foaie nouă a registrului, cu denumirea „diagrama

frecvenţelor”. Eliminaţi din registru cele două foi de calcul, Foaie1 şi Foaie2, care nu

conţin nimic. (Probabil că va veţi da seama de ce nu puteţi acorda denumiri „lungi” foilor

registrului! Recomandăm să alegeţi denumiri scurte dar sugestive.)

Codificarea maladiilor prin coduri le numerice 111, 222, 333, 444, 555 este complet

artificială. În crearea codurilor se obişnuieşte combinarea cifrelor cu litere. Modificaţi aceste

coduri (ar fi de preferat s-o faceţi pe o copie a foii de calcul, fie aceasta Coduri) prin A1, A2,

B1, C1, C2. Puteţi observa că funcţia FREQUENCY() nu mai dă rezultatele dorite!

Aceste rezultate pot fi obţinute însă cu COUNTIF(). Plasaţi în celula M2 formula

=COUNTIF(F$2:F$26,L2)

apoi extindeţi-o la toate cele cinci celule ale domeniului M2:M6. Repetaţi crearea diagramei

cu coloane; ar trebui să observaţi că Excel o creează automat, fără a mai fi nevoie de

eliminarea de serii!

Ar fi de dorit ca să plasaţi valorile seriei de date deasupra coloanelor, eventual

evidenţiate prin „bolduire” şi mărime 18.

Nu uitaţi că pentru validarea lucrării practice fişierele depuse trebuie să fie complete şi

să aibă declarat autorul.

Tema specială: diagrame cu coloane. Datele din tabelul următor sunt preluate din

Anuarul Statistic al Populaţiei (2005). În tabel se prezintă numărul de familii cu N copii.

Nr. copii în familie Numărul de familii

0 11204

1 114992

2 67712

3 19609

4 8369

5 4284

6 2329

7 1478

>7 2247

De la un eşantion investigat de 46 de familii s-au obţinut următoarele rezultate:

Nr. copii în familie Numărul de familii

0 3

1 20

2 15

3 5

4 3

>4 0

Reprezentarea diagramatică ne permite o percepere mai rapidă a seturilor de date

(comparativ cu citirea numerelor din tabele).

Vom întocmi în Excel o diagramă cu coloane, după ce vom plasa datele pe o foaie de

calcul (denumită, ca de obicei, „Datele”), în domeniul A1:C10. Vom selecta acest domeniu,

după care vom folosi casetele de dialog Inserare diagramă. În final diagrama ar trebui să arate

ca în figura următoare.


- 32 -

Putem afirma că

eşantionul nostru este

„reprezentativ”? Aparent

da, dacă

„reprezentativitatea” este

considerată relativ la

numărul de copii.

Totuşi, afirmaţia ar

trebui să se bazeze pe

ceva „obiectiv”, nu doar

pe o examinare vizuală a

diagramei!

De exemplu, s-ar putea

baza pe faptul că

„distanţa”

dintre setul de date din eşantion şi setul de date din Anuarul Statistic este mică, mai mică

decât un prag de separare între distanţele „mici” şi distanţele „mari”.

(Un asemenea prag „obiectiv” se stabileşte de obicei exploatându-se o anumită distribuţie

2. Vom reveni.) Creaţi documentul nume_ANUAR.doc conţinând cele două tabele şi

diagrama de mai sus, cu explicaţiile necesare.

lucrarea practică 2 umf „carol davila” – …...umf „carol davila” – informatică...

Documents