lucrare delia

MINISTERUL MINISTERUL SĂNĂTĂŢII ŞI FAMILIEI EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII

Şcoala Sanitară Postliceală “CAROL DAVILLA”

Îngrijirea pacientului cu fractură de

antebraţ

CoordonatorAS. VINŢAN DORINA

Absolvent

PROFIL ASISTENT MEDICAL GENERALIST

2002

Cuprinsul lucrării

Motivaţia alegerii lucrării …………….…………….…. pag. 3Capitolul I INTRODUCERE ŞI ISTORIC…………... pag. 4

I.1. Introducere ……………………………….. pag. 4I.2. Istorica ………………………………...….. pag. 6

Capitolul II NOŢIUNI DE ANATOMIE …….….… ...… pag. 7II.1. Osteologie ……………….……………... pag. 7II.2. Miologie ………………………………….. pag.16

Capitolul III FRACTURA DE ANTEBRAŢ ………….. pag.20III.1.Definiţia bolii …………………………….. pag.20III.2.Clasificarea fracturilor ………..………. pag.20III.3.Date generale de anatomie patologică pag.21III.4.Simptomatologie ………………………... pag.22III.5.Diagnostic pozitiv ………………………. pag.24III.6.Evoluţie …………………………………. pag.25III.7.Complicaţiile fracturilor …………….… pag.26III.8.Tratament ………………………………... pag.27III.9.Atitudinea terapeutică de urgenţă ….. pag.27III.10.Supravegherea pacientului după aplicarea

aparatului gipsat ………………………………………… pag.28Capitolul IV PROCESUL DE NURSING ……………. pag.30

Cazul nr. 1 ……………………………………….… pag.32Cazul nr. 2 ……………………………………….… pag.40Cazul nr. 3 …………………………….………….. pag.48

Capitolul V CONCLUZII ………………………………. pag.56 BIBLIOGRAFIE ………………………………….….… pag.57

2

Motivaţia alegerii lucrării

Tratarea tuturor pacienţilor cu respect şi politeţe, grija şi

consideraţia manifestată faţă de pacienţi, demonstrează că îi

respecţi ca persoană şi că eşti, cu adevărat, preocupat de

sănătatea lor.

2

CAPITOLUL I. INTRODUCERE ŞI ISTORIC

I.1. INTRODUCERE

Prezenta lucrare este o trecere în revistă a problematicii

pe care o ridică tehnica de îngrijire a bolnavului cu fractură de

antebraţ.

Toate statisticile internaţionale arată nu numai o

creştere a numărului de traumatisme ale aparatului locomotor ,

dar şi a gravităţii lor.

De regulă, medicii se află în prezenţa unor

politraumatizaţi, ceea ce atrage atenţia asupra importanţei

urgenţei cu care se stabileşte diagnosticul şi se instituie

tratamentul calificat, pentru a preveni complicaţiile precoce şi

tardive.

Competenţa cadrelor sanitare, pusă în valoare de o bună

organizare şi dotare, impune din partea medicilor şi a cadrelor

medii o temeinică pregătire şi perfecţionare prin cunoaşterea

teoretică şi practică a întregului arsenal terapeutic.

În spiritul acestei responsabilităţi, în lucrarea de faţă am

căutat elucidarea procesului de nursing în cazul bolnavului cu

fractură de antebraţ.

Desigur, respectarea cu stricteţe a regulilor de circulaţie

şi a măsurilor de protecţia muncii ar putea preveni crearea

2

accidentelor, ar face posibilă scăderea numărului de

traumatisme. Până atunci însă- paralel cu munca de ridicare a

nivelului educativ, profesional şi sanitar al populaţiei, cu activităţi

de control asupra modului de respectare a normelor de tehnica

securităţii muncii şi circulaţiei, precum şi perfecţionarea continuă

a echipamentelor şi dispozitivelor de protecţie, toate vizând

prevenirea traumatismelor- trebuie asigurată asistenţa

competentă înalt calificată a traumatizaţilor, astfel încât aceştia

să-şi reia cât mai grabnic cu putinţă activitatea.

2

I.2. ISTORICA

După orice traumatism suferit(fracturi, luxaţii, entorse)

accidental sau operator, în afară de leziuni locale, apar, din

partea întregului organism manifestări de ordin patologic. Ele

sunt clinice, morfofuncţionale, citologice, biochimice, biofizice,

endocrino-umorale şi se manifestă diferit, după felul cum

reacţionează sistemul nervos al accidentatului, precum şi în

conformitate cu starea lui biologică.

Termenul de „boală traumatică” a fost folosit de Leriche

pentru a scoate în evidenţă unele tulburări locale(vasculare,

trofice). Crétin, la rândul lui afirma: „Fractura este o boală

generală, care se vindecă prin punerea în joc a tuturor resurselor

organismului.”

Rădulescu(1953) a descris boala traumatică în adevărata

sa accepţie şi amănunţime. Manifestările clinice sunt uneori

discrete, dar trebuie să fie căutate cu stăruinţă în vederea

vindecării leziunilor în condiţii optime.

2

CAPITOLUL II. NOŢIUNI DE ANATOMIE

II.1. OSTEOLOGIE

Osteologia este partea anatomiei care are ca obiect

studiul oaselor.

Oasele sunt organe dure, rezistente de culoare alb-

gălbuie.

Ansamblul lor constituie scheletul.

II.1.1 Funcţiile oaselor:

-determină forma, dimensiunile şi proporţiile corpului şi

ale diferitelor sale segmente;

-servesc ca spijin pentru întregul corp şi pentru părţile

moi;

-alcătuiesc cavităţi ce protejează anumite organe

delicate(creier);

-servesc ca elemente de inserţie pentru muşchi,

devenind astfel pârghii pentru funcţiunea de locomoţie;

-constituie rezerva calcică a organismului.

II.1.2. Conformaţia exterioară a oaselor

Oasele, în general, au forma unor corpuri geometrice:

-lungime, lăţime, grosime;

-feţe, margini, unghiuri, care cuprind:

-proeminenţe;

2

-cavităţi;

-găuri şi canale.

După raporturi şi dimensiuni se clasifică în oase: -lungi;

-plane;

-scurte.

Oasele lungi: la aceste oase lungimea depăşeşte

lăţimea şi grosimea. Un os lung este format dintr-un corp sau

diafiză şi două extremităţi sau epifize.

Oasele lungi se găsesc mai ales la nivelul membrelor,

ele îndeplinind rolul de pârghii de viteză în diferite mişcări.

II.1.3. Conformaţia interioară a oaselor

Secţionând diferite oase şi examinându-le pe secţiuni ,

observăm o substanţă osoasă propriu-zisă (albicioasă) de

consistenţă dură-lemnoasă şi se prezintă sub două aspecte:

compactă şi spongioasă.

a) substanţa compactă este omogenă, dură, formată din

lame osoase alăturate, alipite, fără a delimita cavităţi

intermediare;

b) substanţa spongioasă are aspectul unui burete.

Conformaţia interioară a unui os lung pe o secţiune

longitudinală este formată din:

1) corpul osos compact- este străbătut de-a lungul său

de un canal central numit cavitatea medulară, care este mai gros

în partea mijlocie a diafizei şi pătrunde în epifize. În cavitatea

medulară se află măduva osoasă.

2) extremităţile sau epifizele osului lung- sunt formate

dintr-o pătură subţire osoasă, compactă la periferie, care

2

îmbracă o masă de substanţă spongioasă. Cavitatea acestuia

comunică printr-un grup de areole cu cavitatea medulară.

II.1.4 Oasele membrelor

Membrele sau extremităţile sunt două perechi de

apendice mobile, destinate diferitelor mişcări.

Ele sunt grupate în membre superioare şi în membre

inferioare.

Oasele membrului superior

Centura membrului superior formează scheletul

umărului şi asigură legătura dintre oasele membrului liber şi

toracele osos. Ea este constituită din două oase: clavicula şi

scapula.

Scheletul braţului este format din humerus. Este un os

lung şi pereche.

II.1.5. Oasele antebraţului

Antebraţul are două oase paralele: unul situat în

prelungirea degetului mic, numit ulnă şi altul situat în

prelungirea policelui, numit radius . Aceste două oase se

articulează prin epifizele lor, rămânând însă distanţate la nivelul

diafizei în spaţiul interosos.

Examinate pe scheletul articular, se vede că radiusul

depăşeşte ulna prin epifiza lui interioară şi este depăşit de

aceasta prin epifiza superioară. Ca urmare, ulna precumpăneşte

în formarea articulaţiei cotului, iar radiusul în formarea

articulaţiei radiocarpiene.

2

ULNA

Este un os lung şi pereche situat în partea medială a

antebraţului, în prelungirea degetului mic.

Pe scheletul articular el este puţin oblic de sus în jos şi

mediolateral, formând cu humerusul un unghi de deschidere

lateral, prezintă corpul şi două epifize.

Corpul - este puţin concav înainte, prezintă trei feţe şi

trei margini:

-faţa anterioară: prezintă gaura nutritivă, în partea

superioară a feţei se inseră muşchiul flexor profund al degetelor,

iar în partea inferioară-muşchiul pătrat pronator;

-faţa posterioară, este străbătută în treimea superioară

de o linie oblică în jos şi medial. Deasupra liniei oblice se

delimitează o suprafaţă triunghiulară pentru inserţia muşchiului

aconeu; porţiunea inferioară

este împărţită, la rândul ei, printr-o linie verticală, într-o fâşie

medială şi alta laterală. Pe fâşia medială a feţei posterioare se

inseră muşchiul extensor ulnar al capului, pe cea laterală se

inseră în sus muşchiul supinator, iar mai jos muşchii: lung

abductor al policelui, scurt extensor al policelui, lung extensor al

policelui şi extensorul indicelui;

-faţa medială, este largă în porţiunea superioară şi se

îngustează în partea inferioară, unde este de altfel palpabilă sub

piele;

-marginea anterioară, este bine pronunţată, începe la

procesul coronoidian şi se termină la stilonoidian.

Epifiza superioară - este formată din două proeminenţe

2

osoase: una verticală, numită olecran şi alta orizontală, numită

procesul coronoidian.

Cele două proeminenţe formează între ele un unghi

drept şi circumscriu o cavitate articulară ce priveşte anterior,

numită scobitura trohleară ce se articulează cu trohleea

humerusului. Scobitura trohleară prezintă o creastă

anteroposterioară.

Pe partea laterală a procesului coronoidian se găseşte o

feţişoară articulară semilunară, numita scobitura sau incizura

radială care se articulează cu capul radiusului. Dedesubtul

procesului coronoidian se găseşte tuberozitatea ulnei pe care se

inseră muşchiul brahial.

Epifiza inferioară : prezintă două formaţiuni, capul şi

procesul stiloidian. Aceste două formaţiuni se palpează uşor sub

piele.

1) Capul- prezintă un segment de cilindru. Suprafaţa

laterală a capului este articulară, pentru incizura ulnară a

radiusului, de asemenea este articulară pentru faţa lui inferioară;

2) Procesul stiloidian- este situat pe partea medială a

capului. Este o prelungire conoidă cu vârful în jos.

Între cap şi procesul stiloidian se formează pe faţa

posterioară a osului un şanţ prin care trece tendonul muşchiului

extensor ulnar al corpului.

RADIUSUL

2

Este un os lung pereche, situat în partea laterală a

antebraţului, în dreptul policelui. Prezintă un corp şi două

epifize.

Corpul - este prismatic triunghiular şi ca atare are trei

feţe şi trei margini. El este palpabil în jumătatea lui inferioară.

-faţa anterioară: este îngustă în porţiunea superioară,

pe ea se găseşte gaura nutritivă. În porţiunea superioară a feţei

anterioare se inseră muşchiul flexor lung al policelui, iar în cea

inferioară muşchiul pătrat pronator;

-faţa posterioară: este rotunjită în porţiunea superioară

unde răspunde muşchiul supinator; este plană şi uşor excavată

în restul întinderii unde se inseră lungul abductor şi scurtul

extensor al policelui;

-faţa laterală: prezintă la partea mijlocie o rugozitate

pentru muşchiul rotund pronator. Deasupra rugozităţii faţa este

în raport intim cu ramura profundă a nervului radial. Acest raport

are o mare importanţă practică, căci fracturile osului la acest

nivel pot interesa nervul;

-marginea anterioară: este pronunţată, dispare însă în

treimea inferioară;

-marginea posterioară: există numai în porţiunea

mijlocie;

-marginea medială sau interosoasă: este ascuţită şi se

termină în partea inferioară a corpului, bifurcându-se şi

delimitând astfel o suprafaţă triunghiulară. La baza acestui

triunghi se găseşte scobitura ulnară a radiusului. Pe marginea

medială se prinde membrana interosoasă.

2

Extremitatea sau epifiza superioară este compusă din

trei elemente: capul, colul şi tuberozitatea radiusului.

1) Capul- este un segment de cilindru plin, mai înalt în

porţiunea medială. Faţa lui prezintă o depresiune numită foseta

capului radial, care răspunde capitalului humerusului.

Circumferinţa capului răspunde scobiturii radiale de ulnă. Când

se execută mişcări ale antebraţului, capul se poate palpa sub

epicondilul lateral al humerusului.

2) Colul- este porţiunea îngustă care leagă capul de

corp; este oblic îndreptat de sus în jos lateromedial, formând cu

capul un unghi deschis lateral.

3) Tuberozitatea radiusului- este o proeminenţă

ovoidală situată sub col; pe ea se inseră muşchiul biceps

brahial.

Extremitatea sau epifiza inferioară : este comparată cu o

piramidă triunghiulară ce prezintă patru feţe şi o bază.

-Faţa medială a epifizei prezintă scobitura ulnară

destinetă articulării cu capul ulnei.

-Faţa laterală prezintă un şanţ pentru trecerea unor

tendoane. Această faţa se continuă în jos cu procesul stiloidian;

acesta se poate inspecta şi palpa.

-Faţa posterioară prezintă mai multe feţe verticale care

delimitează şanţuri. Prin şanţuri alunecă tendoane ale muşchilor

extensori şi ai mâinii şi degetelor.

-Faţa anterioară este concavă de sus în jos, dă inserţie

muşchiului pătrat pronator.

Baza sau faţa articulară are forma unui triunghi al cărui

2

vârf se prelungeşte lateral pe procesul stiloidian. Baza este

subdivizată printr-o creastă anteroposterioară în două feţe

secundare: una laterală triunghiulară în raport cu scafoidul şi

alta medială, patrulateră, în raport cu semilunarul.

2

II.2. MIOLOGIECa şi conformaţia exterioară a muşchilor la nivelul

antebraţului avem muşchi lungi.

După numărul capetelor de origine avem:

-biceps

-triceps;

-cvadriceps.

După aşezare avem:

-muşchi superficiali;

-cutanaţi;

-pieloşi.

Un muşchi este liber prin corpul său, dar se fixează

prin extremităţi cu ajutorul unui tendon. Inserţia se face

întotdeauna prin intermediul unui tendon pe oase, dar se mai pot

fixa şi pe piele, pe membrane fibroase (membrana interosoasă

antebraţ), pe septuri intermusculare chiar şi pe tendoane.

1) Fasciculele musculare: sunt formaţiuni conjunctive

care învelesc un muşchi individual, un grup muscular sau

totalitatea muşchilor unui segment corporal.

2) Retinaculele : sunt îngroşări fibroase- ele menţin

tendoanele învelite în tecile lor sinoviale în locul unde îşi

schimbă direcţia.

3) Tecile sinoviale: ale tendoanelor sunt formaţiuni

cu rolul de a favoriza alunecarea tendoanelor în interiorul

canalelor osteo-fibroase.

4) Bursitele sinoviale : sunt nişte saci conjunctivi

2

dezvoltaţi la nivelul tendoanelor sau chiar a muşchilor unde

aceştia sunt expuşi unor presiuni.

II.2.2. Muşchii antebraţului

Sunt grupaţi în trei regiuni: -anterioară;

-laterală;

-posterioară.

1. Regiunea anterioară cuprinde opt muşchi în patru

planuri:

a) primul plan este format din patru muşchi care, în

succesiune lateromedială, sunt: muşchii rotund pronator, flexor

radial al carpului, palmar lung, flexor ulnar al carpului.

b) planul al doilea: flexor superficial al degetelor.

c) Planul al treilea este format din muşchii flexor

profund al degetelor şi flexor lung al policelui.

d) Planul al patrulea este format din muşchiul pătrat

pronator.

2. Muşchii regiunii posterioare ai antebraţului sunt

formaţi din opt muşchi dispuşi pe două planuri:

a) planul superficial conţine patru muşchi: extensorul

degetelor, extensorul degetului mic, extensorul ulnar al capului

şi aconeul.

b) planul profund este reprezentat de patru muşchi:

lungul abductor al policelui, scurtul extensor al policelui, lungul

extensor al policelui şi extensorul indicelui. El formează la

origine o masă musculară comună, nedivizată, care apoi se

împarte în patru muşchi.

3. Muşchii regiunii laterale ai antebraţului cuprind

2

patru muşchi aşezaţi pe două planuri:

a) planul superficial cu muşchii brahioradial, lung

extensor radial al carpului şi scurt extensor radial al carpului.

b) planul profund reprezentat de un singur muşchi,

muşchiul supinator.

II.2.3. Muşchii necesari mişcărilor

1. Muşchii necesari mişcărilor în articulaţia cotului şi în

cele radioulnare

Flexiunea este mişcarea prin care două segmente ale

unui membru se apropie între ele.

Extensiunea este mişcarea contrarie prin care

segmentele respective se îndepărtează.

Adducţia este mişcarea datorită căreia un membru sau

un segment de membru se apropie de planul sagital al corpului.

Abducţia este mişcarea de sens contrar, adică de

îndepărtare de planul sagital al corpului.

Circumducţia rezultă din executarea succesivă a celor

patru mişcări precedente. Când un os efectuează o astfel de

mişcare el descrie un trunchi de con.

Pronaţia este o mişcare de rotaţie a membrului prin

care policele se apropie de corp, iar mişcarea inversă de

îndepărtare a degetului prin rotaţie se numeşte supinaţie.

În flexiune intervin muşchii: brahial, biceps,

brahioradial, rotund pronator, flexor radial al carpului, palmar

lung, flexor ulnar al carpului şi flexor superficial al degetelor.

În extensiune intervine în primul rând muşchiul triceps

2

şi aconeu, apoi ceilalţi muşchi epicondilieni: extensorul

degetelor, extensorul degetului mic, extensorul ulnar al carpului.

Pronaţia este produsă de cei doi muşchi pronatori:

rotundul şi pătratul pronator.

In supinaţie, cel mai important este muşchiul supinator,

apoi bicepsul şi brahioradialul.

2. Muşchii necesari mişcărilor în articulaţia

radiocaroiană

În flexiune intervin toţi muşchii regiunii anterioare a

antebraţului care depăşesc linia articulară radiocarpiană

(muşchii flexor radial al carpului, palmar lung, flexor ulnar al

carpului şi toţi flexorii degetelor).

În extensiune intervin muşchii: lung şi scurt extensor

radiali ai carpului şi toţi muşchii regiunii posterioare a

antebraţului, exceptând aconeul.

Aducţia este efectuată, în special, de muşchii flexor

ulnar al caroului şi extensor ulnar al carpului.

2

CAPITOLUL III. FRACTURA DE ANTEBRAŢ

III.1. DEFINIŢIA BOLII

Numim fractură întreruperea continuităţii unui os,

întrerupere totală sau parţială, apărută în urma unui traumatism,

în urma unui proces patologic complex care angajează întreg

organismul.

III.2. CLASIFICAREA FRACTURILOR

Există variate modalităţi de clasificare a fracturilor, cea

mai importantă clasificare a fracturilor fiind cea în care se ţine

seama de:

-mecanismul de producere al fracturilor;

-aspectul anatomo-patologic al fracturilor.

În funcţie de mecanismul de producere al fracturilor,

deosebim două tipuri de fracturi:

-fracturi directe;

-fracturi indirecte.

Fracturile directe : sunt mai frecvente în zonele unde

oasele sunt acoperite numai de piele. Aici se fracturează mai

uşor osul decât acolo unde este acoperit de o masă musculară

bine dezvoltată. Fractura directă se produce strict în locul unde

a acţionat agentul traumatic vulnerant.

Fracturile indirecte : se produc la distanţă de locul de

acţiune al forţei traumatice. Ele iau naştere prin:

-îndoire- când traumatismul se exercită pe o anumită

2

zonă a osului, iar fractura se produce în altă parte;

-răsucire- dacă un segment de membru este prins de

un agent traumatic şi răsucit, situaţie în care fractura are loc la

distanţă;

-smulgere- care produce şi fracturi la distanţă, fracturi

care pot apărea şi în afara traumatismelor provocate de

accidente şi anume prin contracţii musculare puternice

determinate de: tetanos, epilepsie, eclampsie, electroşoc, etc.,

producându-se de obicei fracturi parcelare ale epifizelor, datorită

tracţiunilor exercitate de tendoane şi ligamente.

III.3. DATE GENERALE DE ANATOMIE PATOLOGICĂ

Există nenumărate aspecte atomo-patologice ale

oaselor fracturate.

Fracturile pot fi:

- închise;

- deschise.

Fractura închisă - este orice fractură în care

segmentele oaselor sunt acoperite integral de piele.

Sediul fracturii:

- acestea pot fi pentru oasele lungi extremităţile osului

(epifizar), la mijlocul acestuia (diafizar) sau în zone intermediare

(diafizoepifizar).

Tipul fracturii:

- fracturi incomplete - în care linia de fractură nu

interesează toată circumferinţa osului, numindu-se şi fracturi în

“lemn verde”, deoarece seamănă cu modul incomplet în care se

2

rupe o creangă verde atunci când este îndoită puternic. Acest

tip de fractură apare la copii, la care oasele sunt foarte elastice,

vindecându-se rapid şi fără tulburări funcţionale ulterioare. O

formă şi mai simplă a acestui tip este fisura.

- fracturi complete - care sunt grave deoarece de cele

mai multe ori segmentele osoase sunt mai mult sau mai puţin

îndepărtate între ele, necesitând repunerea în poziţie normală,

necesitând o terapeutică foarte activă.

Se descriu mai multe tipuri de fracturi complete:

- transversale;

- oblice;

- în vârf de clarinet;

- longitudinale;

- spiroide;

- în formă de fluture.

Fractura care are mai multe segmente rezultate dintr-o

zdrobire masivă a osului se numeşte fractură cominutivă, fiind

deranjate, iar fragmentele mici osoase nu sunt capabile

întotdeauna să se integreze în procesul de vindecare, ele

eliminându-se pe rând ca nişte formaţiuni inutile – sechestre

osoase – ele întârziind mult vindecarea.

III.4. SIMPTOMATOLOGIE

Fractura împreună cu hematomul local sau difuz

constituie focarul de fractură care are centrul de unde pleacă

toate tulburările care dau semne generale şi locale ale fracturii.

2

A. Semne generale

Bolnavul traumatizat cu factură are o stare generală

mai mult sau mai puţin alterată, de obicei frisoane şi

temperatură ce poate ajunge chiar la 39 grade, fenomene care

dispar la scurt timp fără să fie nevoie de tratament special.

B. Semne locale

- durerea- este un semn constant şi valoros fără să fie

patognomonic, datorându-se exercitării proprioceptorilor

existenţi în focarul de fractură;

- echimoza- care apare la scurt timp după ce s-a

produs fractura, în cazul fracturilor închise;

- hematomul- este redus dacă nu s-a produs ruperea

unui vas mare, dar poate fi extrem de voluminos, declanşând un

şoc hemoragic;

- deformarea regiunii- este un semn local foarte

important, arătând lipsa de continuitate normală a celor două

fragmente osoase şi este foarte uşor vizibilă la oasele care se

găsesc în contact direct cu pielea;

- scurtarea regiunii- este de cele mai multe ori

insesizabilă;

- importanţa funcţională- care se datorează lipsei de

continuitate a pârghiei osoase;

- mobilitatea anormală- atunci când se execută

manevre asupra oaselor pe care le bănuim fracturate,

constatăm mobilitate anormală a acestora, având certitudinea

de fractură;

- crepitaţii osoase- care, dacă se percep, pot fi un

2

indiciu foarte important în punerea diagnosticului de fractură;

- flictenele- provin din decolarea epidermei de către

plasmă sau sânge care provin din focarul de fractură;

- temperatura locală ridicată- care se datorează

vasodilataţiei locale crescute;

- edemul local- care se explică tot printr-o vasodilataţie

locală, cât şi prin tulburări circulatorii locale.

Examenul radiologic este obligatoriu în orice

suspiciune de fractură pentru precizarea diagnosticului, arătând

cu exactitate sediul şi aspectul fracturii, dacă există sau nu

deplasare osoasă, dacă fractura este cominutivă, dacă există

scurtare osoasă.

III.5. DIAGNOSTICUL POZITIV

Diagnosticul pozitiv de fractură presupune o anamneză

amănunţită cu scopul de a preciza natura accidentului,

proprietăţile agentului traumatic, direcţia de lovire.

Cercetarea semnelor de fractură, inspecţia

comparativă, cercetarea pulsului, motilităţii şi sensibilităţii

tegumentelor distale ale membrelor, constituie elemente de

bază ale diagnosticului pozitiv de fractură.

Oricât de riguros ar fi examenul clinic, el nu poate

preciza direcţia şi aspectul traiectului de fractură, semnul şi

gradul deplasării segmentelor osoase, de aceea se efectuează

examen radiografic din cel puţin două incidente: faţă şi profil.

2

III.6. EVOLUŢIE

Evoluţia normală a unei fracturi este către formarea

unui ţesut de tip osos care se numeşte calus şi care va suda

între ele fragmentele osoase, realizând refacerea continuităţii

osului – deci vindecarea biologică şi funcţională.

Constituirea calusului osos şi consolidarea definitivă

depinde de:

- vârsta bolnavului- cu cât bolnavul este mai tânăr, cu

atât fractura se consolidează mai repede;

- dimensiunile osului- durata de consolidare a oaselor

groase fiind mai lungă decât a oaselor subţiri;

- modul de aşezare a fragmentelor osoase- fragmentele

osoase care se găsesc în contact intim formând calus osos mult

mai repede decât cele care sunt distanţate, cu atât mai mult

dacă între ele se găseşte un fragment de muşchi;

- numărul total al fracturilor concomitente- accidentaţii

cu mai multe fracturi concomitente vindecându-se mai târziu

decât cei cu o singură fractură;

- starea biologică generală- accidentaţii cu stare

generală bună, se vindecă mai uşor decât cei cu boli cronice;

- calitatea tratamentului care se efectuează.

III.7. COMPLICAŢIILE FRACTURILOR

2

1. Şocul traumatic.2. Flebita- care apare datorită tulburărilor circulatorii şi

de coagulabilitate cu punct de plecare din focarul de fractură.

3. Embolia- care se datorează plecării unui embol din

focarul de fractură, ajunge la plămân dând embolie pulmonară

sau depăşeşte plămânul dând embolie cerebrală.

4. Congestia pulmonară- care este un accident frecvent

la bătrâni instalându-se foarte precoce şi dacă nu se iau măsuri

terapeutice energice, accidentatul poate muri.

5. Hemartroza- care apare în cazul fracturilor din

vecinătatea articulaţiilor; incorect tratată duce la artroză.

6. Calusul întârziat- atunci când consolidarea poate

dura mai mult decât normal fiind important să se observe la timp

şi să se continue tratamentul până la formarea unui calus bun, în

caz contrar calusul se poate refractura ducând la o consolidare

tardivă sau chiar la pseudartroză.

7. Calusul vicios- dacă fractura nu a fost redusă corect,

apare calusul vicios care depăşeşte mult suprafaţa osului şi care

este neregulat.

8. Pseudartroza- care apare atunci când fragmentele

osoase fracturate nu se formează nici după o perioadă de

tratament, ci se formează numai un ţest fibros care permite

fragmentelor osoase să aibă mişcări între ele. Pseudartroza

poate apare atunci când între fragmentele fracturii se interpun

părţi moi.

III.8. TRATAMENTUL FRACTURILOR ÎNCHISE DE

2

AMBELE OASE ALE ANTEBRAŢULUI

Fracturile antebraţului de obicei sunt fracturi izolate ale

celor două oase: de cele mai multe ori sunt fracturi indirecte.

Cea mai frecventă fractură este cea a extremităţilor

inferioare a radiusului. Apare la persoane în vârstă cu

osteoporoză, prin cădere şi proptire în podul palmei. Acest tip de

fractură dă antebraţului un aspect caracteristic de “dos de

furculiţă”. Se numeşte fractură PAUTEAU – COLLES.

Tratamentul constă în reducerea ortopedică şi

imobilizare în aparat gipsat brahio-antebrahio-palmar.

III.9. ATITUDINEA TERAPEUTICĂ DE URGENŢĂ

- se va preciza violenţa traumatismului;

- ora accidentului;

- circumstanţele accidentului.

Rănitul va fi transportat pe targă sau pe un alt mijloc de

transport improvizat fiind aşezat într-un loc mai confortabil.

În cursul examinării bolnavul va sta în decubit dorsal

sau dacă starea generală o permite în şezut. Se va imobiliza

membrul fracturat pe o atelă de sârmă Cramer sau atelă Thomas

sau atele de lemn; în lipsa acestora se pot folosi atele

improvizate din beţe, bastoane, scânduri; în lipsa acestora

membrul superior va fi imobilizat pe torace. În lipsa feşilor de

tifon membrul fracturat va fi solidarizat cu atele prin mijloace

2

improvizate: batiste, basma, cravată.

Toate aceste gesturi terapeutice la locul accidentului

vor fi efectuate în timp cât mai scurt, rănitul fiind transportat la

cel mai apropiat centru medical.

La prezentarea accidentatului la spital se va face de

asemenea un bilanţ minuţios şi se va completa fişa de cercetare

a fracturilor.

Se efectuează examenul radiologic care va arăta tipul

de fractură, apoi se va îndepărta atela provizorie, se va recurge

la reducere ortopedică (dacă este cazul de fractură cu

deplasare), urmată de imobilizare în aparat gipsat brahio-

antebrahio-palmar, după care se va efectua controlul radiologic

pentru a avea certitudinea că focarul de fractură a fost axat

suficient.

III.10. SUPRAVEGHEREA BOLNAVULUI DUPĂ

APLICREA APARATULUI GIPSAT

Intră în atenţia personalului de îngrijire deoarece

aparatul gipsat incorect aplicat duce la formare de necroză

tegumentară, vindecare în poziţie vicioasă a osului, durere.

Dacă reducerea este bună, cauza durerii este: aparatul gipsat

poate fi prea scurt şi nu asigură imobilizarea capetelor rupte,

poate fi strâns stânjenind circulaţia sau apasă unele puncte

datorită îndoiturilor de faşă sau îngrămădirii de gips.

Se va urmări:

- culoarea degetelor- care trebuie să fie roz nu

2

cianotică, iar în caz de ischemie sunt palide;

- temperatura degetelor sau dacă sunt edemaţiate;

- tulburări în mişcarea degetelor- indică lezarea sau

comprimarea unor plexuri nervoase.

Pentru remedierea acestor tulburări, gipsul poate fi

tăiat în lungime, restabilind circulaţia normală

ÎNDEPĂRTAREA APARATULUI GIPSAT

Îndepărtarea aparatului gipsat se face cu radiografie în

prealabil:

-după vindecare;

-când deranjează şi trebuie înlocuit;

-dacă reducerea fracturii nu a reuşit.

2

CAPITOLUL IV. PROCESUL DE NURSING

Procesul de nursing constituie un element indispensabil,

propriu asistentului medical, utilizat în practica îngrijirilor, este

expresia unei atitudini ştiinţifice a asistentului medical în munca

sa şi reprezintă axa principală în umanizarea spitalelor.

Acest proces are ca scop acordarea de îngrijiri

individualizate, de calitate, în care pacientul este plasat în

centrul atenţiei şi preocupărilor, ţinându-se cont de necesităţile

şi dorinţele sale, asigurându-se continuitatea îngrijirilor în

serviciu, permiţând ca rezultatele să fie evaluate şi, în caz de

ineficienţă, să se poată schimba acţiunile, în scopul rezolvării

problemei.

Procesul de nursing prezintă o cale de rezolvare a

problemei, ce cuprinde 5 etape:

Culegerea de date

Este etapa ce ne permite inventarierea tuturor

aspectelor privind pacientul, în globalitatea sa. Se poate spune

că ele ne informează asupra a ceea ce este pacientul, asupra

suferinţei, asupra obiceiurilor sale de viaţă şi asupra stării de

satisfacere a nevoilor fundamentale.

Date culese pot fi: - relativ stabile

- variabile

Sursa de informaţie o reprezintă

- Pacientul (sursa directă)

2

- Familia, anturajul, F.O. (surse

secundare sau indirecte)

Analiza şi interpretarea datelor(probleme diagnostic de îngrijire)Această etapă ne permite punerea în lumină a

problemelor specifice de dependenţă şi sursa de dificultate care

le-a generat, adică elaborarea “diagnosticului de nursing”,

diagnostic ce are în componenţă 3 părţi principale:

a) Problema de dependenţă a persoanei (P);

b) Etiologia problemei (E);

c) Semne simptome (S).

Planificarea îngrijirilor (obiective) – ne permite:a)determinarea obiectivelor de atins (rezultatul aşteptat)

b)stabilirea mijloacelor pentru rezolvarea obiectivelor

(pentru atingerea rezultatelor), deci stabilirea priorităţilor de

îngrijire.

Realizarea intervenţiilor (Aplicarea lor)

– care se va face în mod autonom şi delegat.

Intervenţiile autonome decurg din competenţa asistentului

medical, el fiind cel care îşi asumă toate responsabilităţile.

Intervenţiile delegate vor fi cele stabilite de medic, dar

efectuate de asistentul medical.

Evaluare

2

– constă în analiza rezultatului obţinut, dacă au apărut

noi date în evoluţia stării pacientului sau, eventual, dacă este

necesară reajustarea intervenţiilor şi obiectivelor.

CAZUL NR. 1

PREZENTARE DE CAZ

Pacientul D.M. are 32 ani, este căsătorit, tată a 2 copii,

lucrează ca muncitor în construcţii. Este internat cu diagnosticul

de: FRACTURĂ COMINUTIVĂ CU DEPLASARE 1/3 MEDIO –

SUPERIOARĂ ANTEBRAŢ DREPT. Pacientul a fost adus de

urgenţă în secţia de ortopedie – traumatologie, acuzând dureri

şi impotenţă funcţională a membrului toracic, drept pentru care

se efectuează de urgenţă reducere ortopedică, urmată de aparat

gipsat (atelă) brahio – antebrahio – palmară.

Pacientul prezintă: I – 1,75 m G – 80 kg TA – 130 / 70 mm Hg To – 36,5 o C R – 18 r / min P – 60 b / min

PROCESUL DE NURSING

I. CULEGEREA DATELOR

1. Date relativ stabile

a) informaţii generale: - domnul D.M.

2

- sex masculin- 32 ani- stare civilă – căsătorit

b) caracteristici individuale: - naţionalitate – român- religie – ortodoxă- ocupaţie – muncitor- rasă – albă

c) gusturi personale: - consumă cafea- este gurmand- este nefumător

d) evenimente biografice: - bolile copilăriei- apendicectomie- fracturi multiple

e)elemente fizice: - grupa sangvină – AII - Rh – negativ- nu este alergic la nici un medicament

f) reţeaua de susţinere: - are soţie

- 2 copii

- este bine integrat în familie şi societate

2.Date variabile

– stare fizică : I – 1,75 m G – 80 kg TA – 130 / 70 mm Hg To – 36,5 o C R – 18 r / min P – 60 b / min

2

Dureri şi impotenţă funcţională a membrului toracic drept.

Igienă deficitară

– Condiţii psiho–sociale – statut social bine definit,

este bine integrat în familie şi societate

– Cooperează

II. ANALIZA ŞI INTERPRETAREA DATELOR

a) Dimensiunea bio-fiziologică

Elemente de independenţă Manifestări de dependenţă

- TA – normală- P – normal - dureri la nivelul - R – normală antebraţului- To – normală - impotenţă funcţională a - nu este alergie membrului toracic drept

b) Dimensiunea psiho-socială

Manifestări de independenţă Manifestări de dependenţă - relaţii de familie armonioase - anxietate- statut social bine definit - teama de o eventuală - cooperează intervenţie chirurgicală

c) Dimensiunea cultural – spirituală

Manifestări de independenţă Manifestări de dependenţă - citeşte - lipsa de cunoştinţe în Vizionează programe TV - legătură cu radiografia

2

sport

2

D. M. 32 ani PLAN DE NURSING15.04.2002 DISGNOSTIC MEDICAL: fractură cominutivă cu deplasare1/3 mediosuperioară antebraţ dreptNR.CRT

.NEVOIA

DIAGNOSTIC DENURSING

OBIECTIVEINTERVENŢII

EVALUAREAUTONOME DELEGATE

1A MÂNCA ŞI

A BEA

Dif icul tate de a se al imenta, dator i tă aparatului g ipsat la nivelul membrului super ior drept, manifestată de durere şi impotenţă funcţ ională

Să al imentez şi h idratez cores-punzător pacientul

Să sfătuiesc pacientul să servească cu mâna stângă

-se aşează pacientul în pozi ţ ie şezândă-se serveşte pacientul cu al imen-taţ ia corespunzătoare-se încurajează pacientul să ser-vească masa cu mâna stângă, făcând exerci ţ i i

Pacientul se hrăneşte cu mâ-na stângă.Nevoia rămâne, totuşi , afectată

2A SE

ÎMBRĂCA ŞI DEZBRĂCA

Dif icul tate în a se îmbrăca şi dezbrăca dator i tă aparatului g ipsat, manifestată pr in diminuarea posibi l i tăţ i i de a se îmbrăca şi dezbrăca

Să învăţ pacientul să se poată îmbrăca şi dezbrăca singur

-să asigur pacientului p i jama uşor de îmbrăcat, cu mod de încheiere simplu, încăl ţăminte fără ş i ret-se îmbracă susţ inând membrul f racturat , se începe cu membrul f racturat , apoi cel sănătos, dez-brăcarea în mod invers

Pacientul nu reuşeşte să se îmbrace şi dez-brace singur, este ajutat de către asistentă

3A DORMIŞI A SEODIHNI

Alterarea nevoi i de a dormi, dator i tă constrângeri i f iz ice (aparat gipsat) manifestată pr in oboseală în t impul z i le i ş i i r i tabi l i tate

Pacientul să benef ic ieze de somn corespunzător cant i tat iv ş i cal i tat iv

-sfătuiesc pacientul să adopte o pozi ţ ie corespunzătoare cu starea sa-favor izez odihna pacientului pr in supr imarea surselor care-I pot determina i r i tabi l i tatea

Diazepam

Pacientul are un somn odihni tor

4

A FI CURATÎNGRIJIT ŞIA PROTEJA TEGUMEN-

TELE

Îngr i j i r i de ig ienă def ic i tară dator i tă diminuăr i i motr ic i tăţ i i membrului super ior drept mani festată pr in tegumente murdare

Pacientul să prezinte tegumente şi mucoase curate

-ajut pacientul să-şi facă baie, pregătesc mater ia lele pentru baie-încurajez pacientul să execute singur manoperele necesare efectuăr i i băi i-a jut pacientul să se îmbrace

Pacientul este ajutat de către asistentă în sa-t isfacerea nevoi i

5A EVITAPERICO-

LELE

Pacientul este anxios, agi tat , f i indu- i teamă de o posibi lă intervenţ ie chirurgicală, manifestându-se pr in stres

Să l in iştesc pacientul

-Expl ic pacientului necesi tatea a-paratului g ipsat pentru o per ioa- dă şi importanţa repetăr i i radio-graf ie i redându-i încrederea în v indecare

D. M. 32 ani PLAN DE ÎNGRIJIRE

15.04.2002 DISGNOSTIC MEDICAL: fractură cominutivă cu deplasare1/3 mediosuperioară antebraţ drept

NR.CRT.

NEVOIADIAGNOSTIC DE

NURSINGOBIECTIVE

INTERVENŢII

AUTONOME

1A MÂNCA ŞI A BEA

Dif icul tate de a se al imenta, dator i tă aparatului g ipsat la nivelul membrului super ior drept, manifestată de durere

Să al imentez şi h idra-tez corespunzător pacientul

Sfătuiesc pacientul să servească cu mâna stângă

-se aşează pacientul în pozi ţ ie şezândă-se serveşte pacientul cu al imen-taţ ia corespunzătoare-se încurajează pacientul să ser-vească masa cu mâna stângă, făcând exerci ţ i i

2

A SE ÎMBRĂCA

ŞI DEZBRĂC

A

Dif icul tate în a se îmbrăca şi dezbrăca dator i tă aparatului g ipsat, manifestată pr in diminuarea posibi l i tăţ i i de a se îmbrăca şi dezbrăca

Să învăţ pacientul să se poată îmbrăca şi dezbrăca singur

-asigur pacientului p i jama uşor de îmbrăcat, cu mod de încheiere simplu, încăl ţăminte fără ş i ret

3

A FI CURAT

ÎNGRIJIT ŞI A

PROTEJA TEGUMEN-

TELE

Îngr i j i r i de ig ienă def ic i tară dator i tă diminuăr i i motr ic i tăţ i i membrului super ior drept mani festată pr in tegumente murdare


-ajut pacientul să-şi facă baie, pregătesc mater ia lele pentru baie-încurajez pacientul să execute singur manoperele necesare -ajut pacientul să se îmbrace

Din data de 24.04.2002 singura nevoie afectată rămâne nevoia de “A FI CURAT ŞI A PROTEJA TEGU-MENTELE”, care va fi tratată cum s-a precizat mai sus, până la înlăturarea aparatului gipsat (05.05.2002).

ANEXA NR.1

TEHNICA EFECTUĂRII RADIOGRAFIEI

Prin radiografie se înţelege fixarea imaginii radiologice

la un moment dat.

Indicaţia pentru examen radiografic o face întotdeauna

medicul.

Asistenta pregăteşte bolnavul din punct de vedere

psihic pentru executarea examenului radiologic.

Va informa bolnavul asupra necesităţii de a efectua

această manoperă.

Va însoţi bolnavul la serviciul de radiologie pentru a-l

ajuta la îmbrăcare şi dezbrăcare.

Regiunea examinată va fi dezbrăcată.

Membrul care a suferit un traumatism accentuat poate

fi examinat cu atele confecţionate din substanţe transparente,

nu se vor menţine atele de metal Cramer.

Bolnavul îşi va aşeza membrul toracic pe masa de

radiografie.

Medicul radiolog va stabili poziţia adecvată pentru

examinare.

În timpul radiografiei asistenta medicală va părăsi camera

pentru e nu se expune razelor X, după care bolnavul se îmbracă

şi se duce în salon.

ANEXA NR.2

TEHNICA ADMINISTRĂRII INJECŢIEI INTRAVENOASE

- asistenta îşi spală mâinile

- se alege locul puncţiei

- se dezinfectează locul puncţiei

- se execută puncţia venoasă

- se controlează dacă acul este în venă

- se îndepărtează staza venoasă prin desfacerea garoului

- se injectează lent, ţinând seringa în mâna stângă, iar cu

policele mâinii drepte se apasă pe piston

- se verifică periodic dacă acul este în venă

- se retrage brusc acul, când injectarea s-a terminat; la locul

puncţiei se aplică tamponul îmbibat în alcool compresiv

ANEXA NR. 3

ANLIZE DE LABORATOR

Analiza Valori normale Valori realeHemoglobină 15 ± 2 gr /100 ml – B

13 ± 2 gr /100 ml – F16 gr / 100 ml

Trombocite 150.000 – 400.000 / mm 3 200.000 / mm3

Leucocite 4.200 – 8000 / mm3 6.500 / mm3

Glicemie 0,80 – 1,20 gr ‰ 1,40 gr ‰

V. S. H.

1 – 10 mm / 1 h – B7 – 15 mm / 2 h – B2 – 13 mm / 1 h – F

12 – 17 mm / 2 h – F

8 mm / 1 h12 mm / 2 h

Colesterol 1,80 – 2,80 gr ‰ 3,40 gr ‰

CAZUL NR. 2

PREZENTARE DE CAZ

Pacientul P. D. are 26 ani, este necăsătorit, lucrează ca

paznic. Este internat cu diagnosticul de: FRACTURĂ 1/3 MEDIO

– INFERIOARĂ AMBELE OASE ANTEBRAŢ DREPT CU

DEPLASARE. Pacientul afirmă că a fost victima unei agresiuni,

fiind adus de urgenţă la spital, acesta acuzând durere,

impotenţă funcţională a membrului toracic drept, echimoză şi

edem, pentru care se efectuează de urgenţă reducere

ortopedică, urmată de aparat gipsat .

Pacientul prezintă: I – 1,90 m G – 100 kg

P – 65 b / min To – 37 o C

R – 20 r / min TA – 150 / 75 mm Hg

PROCES DE NURSING


2. Date relativ stabilea) informaţii generale: - P.D.

- sex masculin - 26 ani - stare civilă – necăsătorit

b) caracteristici individuale: - naţionalitate – maghiar - religie – catolic - ocupaţie – paznic- rasă – albă

c) evenimente biografice: - hapatită virală tip B - nu a suferit nici o intervenţie

chirurgicală

d) gusturi personale: - consumă cafea- este fumător- ocazional consumă alcool

e) elemente fizice: - grupa sangvină – B III - Rh – pozitiv- nu este alergic la penicilină

f) reţeaua de susţinere: - părinţi- 3 fraţi- este bine integrat în societate şi

familie

2.Date variabile – stare fizică : I – 1,90 m

G – 100 kg P – 65 b / min To – 37o C R – 20 r / min TA – 150 / 75 mm Hg

Dureri şi impotenţă funcţională a membrului toracic

drept.Echimoză Edem

– Condiţii psiho–sociale – statut social bine definit– este bine integrat în familie şi

societate



Elemente de independenţă Manifestări de dependenţă - TA – normală- P – normal - dureri la nivelul - To – normală antebraţului- R – normală - impotenţă funcţională a

membrului toracic drept


Manifestări de independenţă Manifestări de dependenţă - relaţii de familie armonioase - teama de o eventuală - Bine integrat în familie şi intervenţie chirurgicală

societate


Manifestări de independenţă Manifestări de dependenţă - citeşte presa - lipsa de cunoştinţe în - Vizionează programe TV - legătură cu purtarea

aparatului gipsat

P. D. 26 ani PLAN DE NURSING05.03.2002 DISGNOSTIC MEDICAL: fractură 1 /3 medio - inferioară ambele oase antebraţ drept cu

deplasare

NR.CRT . NEVOIA




1

A SE ÎMBRĂCA

ŞI DEZBRĂC

A

Dif icul tate în sat isfacerea nevoi i dator i tă aparatului g ipsat, manifestată pr in diminuarea posibi l i tăţ i i de a se îmbrăca şi dezbrăca

Să învăţ pacientul să se poată îmbrăca şi dez-brăca singur

-să- i asigur pi jama uşor de îm-brăcat, cu mod de încheiere simplu-să ajut pacientul să se îmbrace, începând cu membrul f racturat , ş i în mod invers la dezbrăcare

Pacientul reu-şeşte să se îmbrace şi dez-brace singur

2A DORMIŞI A SEODIHNI

Alterarea nevoi i , dator i tă constrângeri i f iz ice (aparat gipsat) manifestată pr in oboseală în t impul z i le i

Să benef ic ieze de somn cores-punzător cant i -tat iv ş i cal i tat iv

-să- i adopt o pozi ţ ie corespun-zătoare -supr im or ice sursă de determina-re a i r i tabi l i tăţ i i-administrez sedat ive

Diazepam


3A MÂNCA ŞI A BEA

Dif icul tate de a se al imenta, dator i tă aparatului g ipsat la membrul super ior drept, manifestată pr in impotenţă funcţ ională ş i durere

Să al imentez şi h idratez pacientul corespunzător

Sfătuiesc paci-entul să ser-vească cu mâna stângă

-se aşează pacientul în pozi ţ ie şezândă-se serveşte pacientul cu al imen-taţ ia corespunzătoare-se încurajează pacientul să ser-vească masa cu mâna stângă

Pacientul în-cearcă să se hrănească cu mâna stângă şi cu ajutorul asis-tentei

4A AVEA O CIRCULAŢIE BUNĂ

Circulaţ ie inadecvată mem-brului super ior drept dator i tă f ixăr i i prea strânse a aparatului g ipsat, manifestându-se pr in tegumente reci , c ianot ice

Să prezinte o c i rculaţ ie adec-vată

Să refac gipsul

-apl ic tehnic i ce favor izează cir-culaţ ia-sfătuiesc pacientul să facă o mişcare a degetelor, pentru favo- r izarea circulaţ ie i

Pacientul pre-zintă o bună circulaţ ie

5A EVITAPERICO-

LELE

Vulnerabi l i tatea faţă de per i -cole dator i tă afecţ iuni i membrului drept super ior, manifestată pr in f r ica de o eventuală intervenţ ie chirurgicală

Pacientul să benef ic ieze de un mediu de sigu-ranţă

Să f ie echi l ibrat psihic

-să asigur condi ţ i i de mediu adec-vat -să creez un mediu opt im pentru ca pacientul să-şi expr ime emoţ i i - le, nevoi le

Teama de o e-ventuală inter-venţ ie chirurgi-cală

P.D. 26 ani PLAN DE NURSING

08.03.2002 DISGNOSTIC MEDICAL: fractură 1 /3 medio - inferioară ambele oase antebraţ drept cu deplasare

NR.CRT

.NEVOIA




1A MÂNCA ŞI A BEA

Dif icul tate de a se al imenta, dator i tă aparatului g ipsat la membrul super ior drept, manifestată pr in impotenţă funcţ ională

Să al imentez şi h idra-tez pacientul cores-punzător

Sfătuiesc pacientul să servească cu mâna stângă

-servesc pacientul cu al imentaţ ia cores-punzătoare-încurajez pacientul , sfătuindu- l să servească cu mâna stângă

Pacientul se hrăneşte cu ajutorul mâini i stângi .

2A EVITA PERICO-

LELE

Vulnerabi l i tate faţă de per i -cole, dator i tă afecţ iuni i mem-brului super ior drept, mani-festându-se pr in f r ica de o eventuală intervenţ ie chirur-gicală

Să încurajez pacientul Să f ie echi l ibrat psihic Să benef ic ieze de un

mediu de siguranţă

-să- i asigur condi ţ i i de mediu adecvat-să- i creez un mediu opt im, pentru ca pacientul să-şi expr ime emoţ i i le ş i nevoi le

Din data de 10.03.2002 singura nevoie afectată rămâne nevoia de “A EVITA PERICOLELE”, care va fi tratată ca mai sus, până la data de 12.03.2002, când acesta repetă radiografia; evoluând spre consolidare, pacientul este l iniştit psihic.

ANEXA NR.1

TENICA APLICĂRII APARATULUI GIPSAT

1. Pregătirea materialelor şi instrumentarului

- gips – cantitate suficientă;

- lighean şi apă de mărime corespunzătoare;

- feşi gipsate;

- un cuţit pentru gips;

- un ferăstrău;

- un foarfece puternic;

- un cleşte scos gips;

- 3 sorturi muşama;

- feşi, vată pentru căptuşirea aparatului gipsat.

Pregătirea bolnavului constă în suprimarea durerii şi

reducerea focarului de fractură, acestea fiind elementele esenţiale

ale pregătirii bolnavului.

La aplicarea aparatului gipsat sunt necesare 2 ajutoare:

un ajutor care asigură poziţia adecvată a segmentului imobilizat,

iar celălalt care înmoaie feşile gipsate, pregăteşte atele şi

deserveşte medicul cu acestea şi instrumentele necesare. Pe

segmentul care va fi imobilizat se aplică un strat protector de vată

sau faşă. Feşile gipsate pregătite anterior se scufundă în

ligheanul cu apă fără a se executa presiuni asupra lor. Faşa este

înmuiată când nu mai scapă bule de aer. Se confecţionează atela

gipsată. Aplicarea feşii gipsate va fi paralelă cu modelarea ei,

poziţia de imobilizare definitivă este în general identică cu cea a

imobilizării provizorii. Degetele vor rămâne libere asigurând

mişcarea lor şi posibilitatea de control a circulaţiei în membrul

respectiv.

ANEXA NR.2

TEHNICA ADMINISTRĂRII INJECŢIEI SUBCUTANATĂ

- asistenta îşi spală mâinile

- dezinfectează locul injecţiei

- pentru injecţia pe faţa externă a braţului – poziţia pacientului

este şezând, cu braţul sprijinit pe şold

- se prinde seringa pregătită, ca pe un creion, în mâna dreaptă

- se face o cută a pielii între indexul şi policele mâinii stângi,

care se ridică după planurile profunde

- se pătrunde brusc, cu forţă la baza cutei, longitudinal 2 – 4

cm

- se verifică poziţia acului prin retragerea pistonului, dacă nu

s-a pătruns într-un vas sangvin

- se injectează lent soluţia medicamentoasă, prin apăsarea

pistonului cu policele mâinii drepte

- se retrage brusc acul cu seringa şi se dezinfectează locul

injecţiei, masându-se uşor, pentru a favoriza circulaţia şi, deci,

resorbţia medicamentului.

ANEXA NR. 3

ANLIZE DE LABORATOR

Analiza Valori normale Valori realeHemoglobină

15 ± 2 gr /100 ml – B13 ± 2 gr /100 ml – F

17 gr / 100 ml

Trombocite 150.000 – 400.000 / mm 3 250.000 / mm3

Leucocite 4.200 – 8000 / mm3 8.500 / mm3

Glicemie 0,80 – 1,20 gr ‰ 1,60 gr ‰

V. S. H.

1 – 10 mm / 1 h – B7 – 15 mm / 2 h – B2 – 13 mm / 1 h – F

12 – 17 mm / 2 h – F

9 mm / 1 h12 mm / 2 h

Colesterol 1,80 – 2,80 gr ‰ 3,80 gr ‰

CAZUL NR. 3

PREZENTARE DE CAZ

Pacientul D.N. are 50 ani, este căsătorit, tată a 3 copii,

lucrează ca şofer. Este internat cu diagnosticul de: FRACTURĂ

1/3 MEDIE AMBELE OASE ANTEBRAŢ FĂRĂ DEPLASARE. După

un accident de muncă se prezintă la medic, acuzând durere şi

impotenţă funcţională. În urma radiografiei se aplică aparat gipsat

.

Pacientul prezintă: I – 1,83 m G – 95 kg P – 60 b / min TA – 160 / 80 mm Hg To – 37 o C R – 20 r / min

PROCES DE NURSING


3. Date relativ stabilea) informaţii generale: - domnul D.N.

- sex masculin- 50 ani- stare civilă – căsătorit

b) caracteristici individuale: - naţionalitate – român- religie – catolic- ocupaţie – şofer- rasă – albă

c) evenimente biografice: - nu a suferit nici o intervenţie chirurgicală - fractură antebraţ

d) gusturi personale: - este fumător - consumă cafea

e) elemente fizice: - grupa sangvină – O I - Rh – pozitiv - nu este alergic la medicamente

f) reţeaua de susţinere: - soţie - 3 copii

2.Date variabile – stare fizică : I – 1,83 m

G – 95 kg P – 60 b / min R – 20 r / min To – 37o C

TA – 160 / 80 mm Hg Dureri şi impotenţă funcţională a membrului toracic

drept.Edem Igienă deficitarăTegumente reci, cianotice

– Condiţii psiho–sociale – statut social bine definit– este bine integrat în familie



Elemente de independenţă Manifestări de dependenţă - nu este alergic- temperatură, puls, - prezintă dureri la nivelul respiraţie, TA – normale membrului superior drept

- edeme- dificultate de a se alimenta- tegumente reci, cianotice- iritabilitate


Manifestări de independenţă Manifestări de dependenţă - bine integrat în familie şi - frustrare din cauza societate neputinţei satisfacerii unor - comunică nevoi

- diminuarea unor manevre anterioare în satisfacerea

nevoilor


Manifestări de independenţă Manifestări de dependenţă - îşi practică religia fără - cunoştinţe incomplete în a fi predicată legătură cu gradul de fractură- citeşte

D.N. 50 ani PLAN DE NURSING01.02.2002 DISGNOSTIC MEDICAL: fractură 1 /3 medie ambele oase antebraţ fără

deplasare membru dreptNR.

CRT.NEVOIA




1A DORMIŞI A SE ODIHNI

Alterarea nevoi i , dator i tă constrângeri i f iz ice (aparat gipsat) manifestată pr in i r i tabi l i tate ş i durere

Să benef ic ieze de somn corespunzător cant i tat iv ş i cal i tat iv

-pacientul să adopte o pozi ţ ie corespunzătoare cu starea sa-administrez sedat ive prescr ise de medic

DiazepamAlgocalmin


2A AVEA O

CIRCULAŢIE BUNĂ

Circulaţ ie def ic i tară a membrului super ior dator i tă f ixăr i i prea strânse a aparatului g ipsat, manifestată pr in tegumente reci , c ianot ice

Să prezinte o c i rculaţ ie bună

-sfătuiesc pacientul să facă miş-căr i a le degetelor, pentru favo- r izarea circulaţ ie i

Pacientul pre-zintă o c i rcula-ţ ie adecvată

3

A SE ÎMBRĂCA

ŞI DEZBRĂCA


Să învăţ pacientul să se îmbrace şi dezbra-ce singur

Să ajut pacientul

-asigur pacientului p i jama uşor de îmbrăcat ş i papuci fără ş i ret- îmbrac pacientul , începând cu membrul f racturat ş i î l dezbrac în mod invers

Pacientul nu-şi poate sat isface nevoia s ingur

4A MÂNCA ŞI A BEA

Dif icul tate de a se al imenta, dator i tă aparatului g ipsat la nivelul membrului super ior drept, manifestată pr in impo-tenţă funcţ ională

Să al imentez şi h idra-tez corespunzător pacientul

Să sfătuiesc pacientul să servească cu mâna stângă

-se serveşte pacientul cu al imen-taţ ia corespunzătoare-se încurajează pacientul să ser-vească cu mâna stângă, făcând exerci ţ i i

Pacientul se hrăneşte cu ajutorul mâini i stângi

5

A FI CURATÎNGRIJIT ŞI DE A PRO-

TEJA TEGUMEN-

TELE ŞI MUCOASE-

LE

Ig ienă def ic i tară dator i tă diminuăr i i motr ic i tăţ i i membrului drept super ior manifes-tată de tegumente murdare şi f rustrare


-ajut pacientul să-şi facă baie-î i pregătesc mater ia lele necesare-încurajez pacientul să execute singur unele manopere-î l a jut să se îmbrace

Pacientul este ajutat de asis-tentă pentru sa-t isfacerea nevoi i

D.N. 50 ani PLAN DE NURSING

03.02.2002 DISGNOSTIC MEDICAL: fractură 1 /3 medie ambele oase antebraţ fără deplasare membrul drept

NR.CRT.

NEVOIADIAGNOSTIC DE

NURSINGOBIECTIVE

INTERVENŢIIEVALUARE

AUTONOME DELEGATE

1

A SE ÎMBRĂCA

ŞI DEZBRĂCA


Să învăţ pacientul să se îmbrace şi dezbrace singur

-asigur pacientului p i jama uşor de îmbrăcat, cu încheietor i s imple-î i asigur papuci fără ş i retur i- încurajez pacientul în sat isface-rea nevoi i

Nevoia devine autonomă

2

A FI CURATÎNGRIJIT ŞI DE A PRO-

TEJA TEGUMEN-

TELE ŞI MUCOASE-

LE

Ig ienă def ic i tară dator i tă diminuăr i i motr ic i tăţ i i membrului super ior drept manifestată pr in tegu-mente murdare


-ajut pacientul să-şi facă baie-î i pregătesc mater ia lele necesare-încurajez pacientul să execute singur unele manopere

Pacientul în-cearcă să-şi sa-t isfacă singur nevoia

Din data de 05.02.2002 singura nevoie afectată rămâne nevoia de “A FI CURAT, ÎNGRIJIT ŞI DE A PROTEJA TEGUMENTELE ŞI MUCOASELE”, care va fi tratată cum s-a precizat mai sus, până la înlăturarea aparatului gipsat (24.02.2002).

A N E X A N R . 1

T E H N I C A Î N D E P Ă R T Ă R I I A P A R A T U L U I G I P S A T

Se face după vindecare sau când trebuie înlocuit sau

dacă reducerea nu a reuşit.

Gipsul se taie în lungimea lui cu un cleşte de scos de

la marginea distală a membrului cu multă atenţie pentru a nu

leza tegumentele bolnavului .

ANEXA NR.2TEHNICA INJECŢIEI INTRAMUSCULARE

- Locul injecţiei îl constituie muşchii voluminoşi, lipsiţi de

trunchiuri importante, de vase şi nervi a căror lezare ar putea

provoca accidente. În muşchii fesieri se evită lezarea nervului

sciatic

- Cadranul superoextern fesier rezultă din întretăierea unei

linii orizontale care trece prin marginea superioară a marelui

trohanter, până deasupra şanţului interfesier cu alta verticală,

perpendiculară pe mijlocul celei orizontale

- Când pacientul este culcat, se caută ca repere punctuale

Smirnov şi Barthelmy (punctul Smirnov este situat la un lat de

deget deasupra şi înapoia marelui trohanter; punctul Barthelmy

este situat la unirea treimii externe cu cele două treimi interne

ale unei linii care uneşte splina iliacă antero – superioară cu

extremitatea şanţului interfesier)

- Când pacientul este în poziţie şezând, injecţia se poate

face în toată regiunea fesieră, deasupra liniei de sprijin.

ANEXA NR. 3

ANALIZE DE LABORATOR

Analiza Valori normale Valori realeHemoglobină 15 ± 2 gr /100 ml – B

13 ± 2 gr /100 ml – F14 gr / 100 ml

Trombocite 150.000 – 400.000 / mm 3 300.000 / mm3

Leucocite 4.200 – 8000 / mm3 7.500 / mm3

Glicemie 0,80 – 1,20 gr ‰ 1,00 gr ‰

V. S. H.

1 – 10 mm / 1 h – B 7 – 15 mm / 2 h – B 2 – 13 mm / 1 h – F12 – 17 mm / 2 h – F

7 mm / 1 h13 mm / 2 h

Colesterol 1,80 – 2,80 gr ‰ 3,00 gr ‰

BIBLIOGRAFIE

TURCU G. – Fracturile deschise de antebraţ la copiiGEORGESCU J. – Tratamentul fracturilor deschiseGRIGORESCU I. – Fracturile membrelorTURCANU, PANAITIU, FIRICĂ – Experienţa noastră în

tratamentul fracturilor diafizare de antebraţ la adultTROIANESCU O., PANAITIU – Tratamentul fracturilor de antebraţ la adultTROIENESCU O., BURGELE M. – Aspectele terapeutice ale

fracturilor de antebraţ la adult

CAPITOLUL V. CONCLUZII

Ştiind că fracturile de antebraţ prost tratate pot duce

la invaliditate de diferite grade, trebuie avute în vedere:

- un prim ajutor acordat cu pricepere şi la timp

- o diagnosticare precoce şi corectă

- un tratament adecvat

- o îngrijire corespunzătoare, pentru a preveni orice

complicaţie

- o supraveghere corectă a circulaţiei periferice şi a

stării generale a pacientului

Nu trebuie, de asemenea, neglijat faptul că, după

ridicarea aparatului gipsat e necesară gimnastica de recuperare.

lucrare delia

Documents